Sistemul Economic General al Ciprului. Situatia Economica Actuala

CAP. I PREZENTAREA PE SCURT A ȚĂRII

1.1. Fișă de profil

Numele oficial: Republica Cipru (Kypriake Demokratia);

Situarea: în insula omonimă din estul Mării Mediterane;

Vecini: Marea Mediterană (lungimea țărmurilor insulei – 737 km);

Statul cel mai apropiat: Turcia (65 km);

Suprafața: 9251 km2 (locul 38 în Europa);

Populația: 756 000 locuitori (locul 37 în Europa – 1996);

Densitatea populației: 81,7 loc./km2 (locul 29 în Europa);

Natalitate: 17,0 % (1993);

Mortalitate: 8,0 % (1993);

Spor natural: 9,0 % (1993);

Speranța de viață la naștere (1994/1995): 75,3 ani (masculin) și 79,8 ani (feminin);

Analfabetismul populației adulte: 5 % ;

Populație urbană: 53 % (1993);

Diviziuni administrative: 6 districte;

Capitală: Lefkosia (Nikosia pană în 1995) singura capitală din lume împarțită în

două părți: partea greacă și partea turcă;

Sărbătoarea națională: 1 octombrie (aniversarea proclamării republicii – 1960)

pentru partea grecească a țării. Ciprul turcesc sărbătorește pe data de 15 noiembrie (1983);

Limbi oficiale: greaca și turca;

Limba principală: greaca (78 %);

Grupuri minoritare: turcă (18 %), armeană;

Culte: ortodoxism 80 % , islamism 19 % , catolicism;

Sistem politic: democrație prezidențială (în sud) și regim militar (în nord);

Relief: teritoriul țării este străbătut de două lanțuri muntoase, care încadrează un

podiș fertil;

Climat: mediteranean;

Moneda: lira; 1 lira = 1000 mils;

PNB/loc. (1994): 10260 $ (locul 20 în Europa);

Ora locală: GMT+2 (similar cu ora României)

1.2. Scurt istoric

Locuit din mileniul 10 î.Hr., pecetea etnică culturală definitorie este datorată invaziei aheilor, purtători ai culturii miceniene, refugiați din Pelopones în Cipru la c. 1200 î.Hr. Populația de limbă greacă rămâne din antichitate, timp de 3 milenii elementul etnic majoritar al insulei. Datorită poziției sale favorabile între Europa, Asia Mică și Africa de Nord și a zăcămintelor bogate de cupru (de unde și numele de Kypros), Cipru este un teritoriu viu disputat, stăpânit succesiv de egipteni, hitiți, perși, macedoneni, seleucizi, lagizi, romani, bizantini, arabi.

Ocupat de Richard Inimă de Leu, în timpul celei de-a III-a cruciade (1191), Ciprul devine un regat franc, de sine stătător, intrat apoi în stăpânirea Veneției (1489 – 1571), jucând în tot acest răstimp rolul unui avanpost al lumii creștine în fața celei musulmane. În 1571 este cucerit de Imperiul Otoman, care aduce numeroși coloniști turci, schimbând astfel structura etnică a insulei (20 % din populație la începutul sec. XX). În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul Otoman cedează temporar Cipru Marii Britanii care-l anexează la 5.XI.1914 și-l proclamă la 1.V.1925 colonie a Coroanei.

În lupta de eliberare națională se afirmă liderul bisericii, arhiepiscopul Makarios și generalul Grinas, conducătorii mișcării EOKA, care declanșează insurecția armată în 1955. După semnarea tratatelor de la Zurich (19.II.1959) și Londra (1.VII.1960) între Marea Britanie, Grecia și Turcia, devenite implicit puteri garante, are loc proclamarea independenței (16.VIII.1960), primul președinte fiind arhiepiscopul Makarios.

În urma conflictelor dintre populația greacă și turcă, ONU trimite în 1964 trupe pentru menținerea ordinii. La 15.VII.1974 are loc o lovitură de stat a Garzii Naționale grecești, eveniment care declanșează riposta Turciei. Trupele turcești debarcate în Cipru (1974) ocupă treimea de N-E a insulei. Tratativele dintre cele două comunități purtate sub egida ONU nu sunt încununate de succes, divizarea insulei practic în două state de sine stătătoare menținându-se până astăzi.

Tratativele de aderare a Ciprului la Uniunea Europeană începută din 1998 implică și găsirea unei soluții a crizei cipriote. In relațiile internționale Cipru este reprezentat de grecii ciprioți.

1.3.Aspecte geografice

1.3.1.Situarea geografică

Insula Cipru este o țară insulară, situată în bazinul răsăritean al Mării Mediterane, la 380 km la nord de Egipt, la 65 km la sud de Turcia și la 85 km la vest de Siria. Grecia continentală se află la 800 km în vestul insulei Cipru, iar insulele grecești cele mai apropiate, Rodos si Karpathos, se afla la o distanță de 380 km vest de insulă. Situat la răscrucea a trei continente și a marilor civilizații, Cipru este o țară care aparține Europei, deși, în realitate, este mult mai aproape de Asia (sau de Orientul Apropiat) și de Africa.

1.3.2.Relieful

Insula prezintă două lanțuri muntoase, în N munții Kyrenia (altitudine maximă 1019 m), în S munții Troodos (altitudine maximă 1953 m), separate de câmpia Mesaona, principala regiune agricolă.

1.3.3.Clima și vegetația

Clima este mediteraneană, cu precipitații ce cad în intervalul octombrie – martie, mai bogate în vestul munților Troodos (peste 800 mm/an) și mai scăzute în Mesaoria (sub 350 mm/an). Temperatura medie anuală a insulei este în jur de 200 C.

Vegetația, inițial forestieră, a fost înlocuită în mare parte de culturi agricole și pășuni. Unele pâlcuri de pin negru și pin de Alep se întâlnesc în arealul montan, precum și păduri de cedru si pin sălbatic.

1.4. Populația

În 1996, populația Ciprului era de 756 000 locuitori. Se apreciază că în Cipru trăiesc circa 60 000 libanezi. Înainte de iulie 1974 populația era mai densă în Câmpia Mesaoria (circa 100 loc./km2) și mai rară în S-V (40 loc./km2). În 1974 circa 200 000 ciprioți greci s-au refugiat din zona ocupată de trupele turcești, orașele Tamagusta, Kyrenia și Morphou fiind complet evacuate. Ulterior au fost colonizați în această zonă circa 80 000 turci din Anatolia. În prezent, 2/3 din populație locuiește la mai puțin de 10 km de țărmul mării.

Structura populației pe grupuri etnice se prezintă astfel: greci (78 %), turci (18 %), maroniți, armeni și alte grupuri etnice (4%).

Vârsta populației (2001): – 0-14 ani:22,95 % , din care femei (89 532) și

bărbați (85 518);

– 15-64 ani: 66,26 % ;

– peste 65 ani: 10,79 % .

Rata de creștere a populației (2001): 0,59 % .

Rata neta a migrației: 0,44 % .

1.5.Capitala și cele mai mari orașe

Lefkosia(Nicosie), capitala Ciprului este un oraș situat în partea central-nordică a țării, pe râul Phidias, la 150 m altitudine. Are o populație de 186 400 locuitori. Cunoscut în antichitate sub numele de Ledra, Leukos din 280 î.Hr., orașul este cucerit în timpul cruciadei a III-a, în 1192de Richard Inimă de Leu, devenind capitala regatului latincondus de Guy de Lusignan. Cucerit de venețieni (1489), de turci (1571), centru administrativ al coloniei Cipru, Lefkosia devine în 1960 capitala statului cipriot independent.

Important centru economic al centru al Ciprului, cu o industrie diversificată, cu o activitate financiară și comercială notabilă, este de asemenea și un activ punct turistic, în Mediterana Răsăriteană. Este primul centrul cultural și de învățământ al țării. Situarea sa pe linia Attila, de separare-de factor-dintre cele două comunități (greacă și turcă), diminueză rolul polarizator pe care, de regulă, îl are o capitală asupra spațiului național.

Principalele monumente din capitala țării sunt: palatul episcopal

(sec. XIII-XIV), moscheea Selimiye (fosta capitală catolică sec. XIII), reședința președintelui republicii (sec XII).

Limassol este cel de-al doilea oraș ca mărime din Cipru, dar cel mai iportant port și stațiune turistică din insulă. Este cunoscut ca important centru de vinuri, dar și pentru excelentele servicii turistice oferite vizitatorilor. Constituie destinația principală pentru cei care vizitează insula datorită plajelor excelente, localizării sale centrale, atmosferei cosmopolitane și obiectivelor turistice: Muzeul Medieval, Muzeul de Artă Folclorică, Castelul Lemesos, Grădinile Municipale.

Larnaka este unul din cele mai cunoscute orașe din Cipru pentru turisti. Acesta a fost fondat aproximativ in secolul al XIII-lea î. Hr. , ceea ce îl face, pe lângă toate, să fie și unul din cele mai antice orașe ale insulei. În Larnaka se pot vizita: Cheiul Curmalelor,biserica Sfântului Lazăr, moscheea Tekke și, desigur, incomparabila Marea Mediterană. Aici se află principalul aeroport al Ciprului.

1.6. Sistemul de educație

Una dintre cele mai importante schimbări din educație datează încă din perioada de regim britanic și aceasta se referă la alocarea unei mici subvenții pentru înființarea școlilor primare. Creșterea numărului de școli primare a fost posibilă datorită Legii Educației din 1895, care permitea autorităților locale sa crească taxele pentru a finanța școlile.

În 1897 existau doar 76 de școli și, datorită donațiilor voluntare și a celor din partea bisericilor, 20 de ani mai târziu numărul școlilor a crescut la 179.

La începutul anilor ’90 exista în Cipru o abundență de profesori calificați pentru toate nivelele și pentru toate tipurile de școli, la fel și personal administrativ, toți aceștia fiind acreditați de un comitet special al Ministerului Educației.

Toate școlile publice au program uniform, prepararea textelor din manuale fiind responsabilitatea unor comitete formate din profesori și administratori, aceștia lucrând în cooperare cu autorități ale educației din Grecia. Câteva materiale folosite în ambele școli, primară și gimnazială, au fost donate de guvernul grec. Școlile din Cipru sunt dotate cu echipamente de învățământ moderne.

1.7.Repere culturale

Muzeul Municipal Leventis din Lefkosia este un muzeu istoric care a fost deschis în 1989 și a fost finanțat de Fundația Leventis și de oraș. Două etaje ale muzeului sunt deschise publicului și prezintă imagini în ordini cronologice despre istoria orașului Lefkosia din vremurile străvechi până în prezent.

Muzeul Bizantin și Galeriile de Artă conține o largă colecție de icoane de pe insulă, acoperind perioada dintre secolul al IX-lea și secolul al XVIII-lea. Galeriilede Artă conțin picturi în ulei, hărți și litografii.

Muzeul luptei naționale conține documente, fotografii și alte imagini memorabile din perioada eliberării naționale 1955 – 1959.

Muzeul Ciprului prezintă comori arheologice ale Ciprului și lucrări datând din era neolitică până în perioada bizantină și care dau o imagine de ansamblu despre istoria țării. Există și o bibliotecă arheologică. Se găsesc figurine datând din sec. al VII-lea și al VI-lea î.Hr. descoperite în timpul expediției cipro-suedeză din 1929. De asemenea, se poate admira aici și un grup fascinant de morminte reconstituite și conținutul acestora care datează din mileniul III și IV î.Hr. Interesante sunt și obiectele din aur descoperite în mormintele de la Palea Paphos, acestea datând din sec. al XI-lea până în sec. al VIII-lea î.Hr.

1.8.Statul și sistemul politic

Ciprul este republică prezidențială conform Constituției din 16.VIII.1960. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Camera Reprezentanților (Parlament), iar autoritatea executivă aparține tot șefului statului, care este și șeful guvernului (Consiliul de Miniștri) ai carui membri îi numește.

Președintele este ales prin vot universal direct și potrivit Constituției, trebuie să aparțină comunității etnice grecești, în timp ce vicepreședintele este ales din rândurile comunității turce. Dintre cei 10 membri ai guvernului, 7 trebuie să fie greci și 3 turci. Camera Reprezentanților are 50 de membri aleși pentru un mandat de 5 ani.

Președintele Camerei este ales din rândurile parlamentarilor greci, în timp ce vicepreședintele este de etnie turcă. Dupa proclamarea la 13.II.1975 a unui stat autonom federal turc, devenit ulterior, la 15.XI.1983 “Republica Turcă a Ciprului de Nord” , ciprioții turci și-au ales parlament, guvern si președinte proprii. Republica separatistă turcă din N-E insulei nu este recunoscută decât de Turcia, astfel încât numai autoritățile din zona grecească a insulei sunt recunoscute pe plan internaționaleresante sunt și obiectele din aur descoperite în mormintele de la Palea Paphos, acestea datând din sec. al XI-lea până în sec. al VIII-lea î.Hr.

1.8.Statul și sistemul politic

Ciprul este republică prezidențială conform Constituției din 16.VIII.1960. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Camera Reprezentanților (Parlament), iar autoritatea executivă aparține tot șefului statului, care este și șeful guvernului (Consiliul de Miniștri) ai carui membri îi numește.

Președintele este ales prin vot universal direct și potrivit Constituției, trebuie să aparțină comunității etnice grecești, în timp ce vicepreședintele este ales din rândurile comunității turce. Dintre cei 10 membri ai guvernului, 7 trebuie să fie greci și 3 turci. Camera Reprezentanților are 50 de membri aleși pentru un mandat de 5 ani.

Președintele Camerei este ales din rândurile parlamentarilor greci, în timp ce vicepreședintele este de etnie turcă. Dupa proclamarea la 13.II.1975 a unui stat autonom federal turc, devenit ulterior, la 15.XI.1983 “Republica Turcă a Ciprului de Nord” , ciprioții turci și-au ales parlament, guvern si președinte proprii. Republica separatistă turcă din N-E insulei nu este recunoscută decât de Turcia, astfel încât numai autoritățile din zona grecească a insulei sunt recunoscute pe plan internațional.

Președintele părții grecești a insulei este din 28.II.1993 Gelafkos Klerides. Partidele parlamentare dupa alegerile din 26.V.1996 suntȘ Partidul Liberal (format în 1986) și Mișcarea Democratică (formată în 1976), care dețin împreună 20 de locuri, Partidul Progresist al Poporului Muncitor (format în 1941 ca partid comunist) – 19 locuri, Partidul Democratic (format în 1976) – 10 locuri, Partidul Socialist din Cipru (format în 1969) – 5 locuri.

“Republica Turcă a Ciprului de Nord” are o Adunare Legislativă numărând 50 de deputați aleși pentru 5 ani și neputând avea mai mult de doua mandate succesive. Puterea executivă este exercitată de primul ministru și de cabinetul format din 10 miniștri. Președintele republicii din zona turcă este din 13.II.1975 Ranf R. Denktas (reales în 1980, 1985, 1990 și 1995).

1.9.Armata

Situația politică se reflectă și în cea militară. În sectorul administrat de guvernul de la Lefkosia, serviciul militar este obligatoriu (perioada de recrutare – 26 de luni), armata fiind organizată pe mai multe compartimente (infanterie ușoară, artilerie, forțe speciale, o brigadă de blindate, etc.).

Efectivele insumează 10 000 militari (8 700 recruți în 1996), iar în dotare există 52 tancuri AMX-30 B2, 80 de elicoptere, 4 avioane de transport ș.a. Poliția dispune și ea de 3 700 de militari.

În sectorul turco-cipriot serviciul militar durează 24 de luni și există un corp de armată însumând 4 000 de militari. Pe insulă se mai află 2 baze britanice cu 3 900 de militari (infanterie și aviație), trupe grecești (950 militari), trupe ale ONU (UNFICYP – 1138 de militari), iar în sectorul turco-cipriot staționează 30 000 de militari turci, având în dotare, între altele, 200 de tancuri.

În 1996, bugetul de apărare al guvernului de la Lefkosia a fost de 170 mil. de lire, iar cel al sectorului turco-cipriot a fost de 35 de mld. de lire turcești.

CAP. II SISTEMUL ECONOMIC GENERAL AL ȚĂRII

2.1.Etape în evoluția economică

Cipru a făcut față unui număr mare de probleme atunci când și-a câștigat independența în 1960. Agricultura, sectorul dominant, a depins de condițiile fluctuante ale vremii și a fost caracterizată de o productivitate scăzută. Sectorul manufacturier mic a insulei era centrat pe firmele mici ale familiilor specializate în producția de artizanaturi. Turismul a fost limitat la câteva stațiuni de munte. Principalele exporturi vizau mineralele. Infrastructura țării putea fi comparată cu cea a unei țări din Lumea a treia.

Aceste probleme, precum și părerea predominantă a populației că sistemul de piață nu va fi capabil să facă față unor schimbări structurale majore și nici construcțiilor intensive privind infrastructura, au condus la concluzia că este necesară o planificare a economiei.

Guvernul a adoptat un sistem care urma să evidențieze principalele ținte din economie și să încurajeze și să susțină totodată eforturile sectorului privat de a găsi direcțiile corecte în ceea ce privește legislația și politica fiscală.

În același timp, statul a cheltuit numeroși bani pentru a îmbunătăți infrastructura țării din punct de vedere fizic și instituțional. Planificatorii au realizat asemenea măsuri încât să-I permită dinamicului sector privat să funcționeze bine și să-și dea singur seama de necesități, iar guvernul să aibă o participare cât mai mică la operațiile desfășurate în fiecare zi.

Indicatorii planificării au fost stabiliți de Biroul de Planificare aflat sub îndrumarea Ministerului de Finanțe. Biroul, ajutat de experți din afara țării a formulat 3 planuri de dezvoltare pe 5 ani înainte de invazia turcilor din 1974, 4 planuri de acțiuni economice pentru perioade de criză dupa 1974 și un plan revizuit pe 5 ani din 1989 până în 1993.

Primul plan pe 5 ani (1962-1966) a vizat venituri înalte, creșterea numărului de angajări, stabilitatea prețurilor, o balanță de plăți imbunătățită și egalitate economică între zonele urbane și rurale. Planul prevedea instituții publice de circa 62 mil. lire pentru proiecte de dezvoltare a drumurilor, porturilor, aeroporturilor, proiecte de irigații și proiecte pentru sistemele de electricitate și telecomunicații.

Institutul de Cercetări Agricole a fost creat în 1962 pentru a îmbunătăți calitatea agriculturii și în 1963 a fost creată Banca Centrală a Ciprului pentru a se asigura că un anumit volum de credite va fi acordat sectorului privat. Acest prim plan a avut un succes remarcabil care s-a observat mai ales în producția agricolă.

Al doilea plan pe 5 ani (1967-1971), bazat pe primul plan, a căutat să susțină structurile sociale și legale.de asemenea, acest plan a permis comunității de afaceri să aibă un rol activ mai mare.

Al treilea plan pe 5 ani (1972-1976), punând mai mult accentul pe planificarea regională, a promovat mai mult creșterea economică în tot cuprinsul insulei. Acest plan a vizat și dezvoltarea unor aspecte sociale și culturale. Banca de Dezvoltare a acordat împrumuturi pe termen lung pentru dezvoltarea proiectelor, precum și pentru asistență tehnică și administrativă.

Succesul acestor planuri s-a văzut în importantele câștiguri pe care economia Ciprului le-a obținut în primii 14 ani de independență. Astfel, agricultura a devenit mult mai productivă, sectoarele secundar și terțiar au înregistrat creșteri și Cipru a devenit o națiune dezvoltată. Sectorul primar a înregistrat o scădere de la 26,3 % în 1960 la 17 % în 1973, în timp ce procentajul sectoarelor secundar și terțiar a crescut, de la 19,5 % la 25 % și, respectiv, de la 54.2 % la 58 %.

Economia a fost distrusă în 1974 de invazia turcă și 37 % din insulă a fost ocupată. Probleme serioase au ridicat numarul mare de refugiați (qproqpe o treime din populația ambelor parți ale insulei), fragmentarea pieței și pierderea controlului de către guvern a unor terenuri cu resurse materiale și agricole. Nevoia de reconstrucție și dezvoltare era critică. Pentru a face față acestei situații, au fost instituite planuri economice de urgența pe perioade de câte 2 ani.

Primul si al doilea plan de acțiuni economice de urgență, acoperind perioada dintre 1975 și 1978, vizau în principal ajutarea refugiaților, apoi viața din taberele de refugiați. Planurile doreau de asemenea, sa stimuleze economia adoptând politici monetare și fiscale extensive. Rezultatele au fost pozitive, economia înregistrând o creștere cu 6 % în fiecare an, iar rata șomajului a scăzut la 2 % în 1978.

Al treilea plan economic de urgență (1979-1981) a avut în centru preocuparea de diminuare a creșterii economice printr-o politică monetară restrictivă.

Principala țintă al celui de-al patrulea plan de urgență (1982-1986) a fost sa balanseze creșterea economică cu stabilitatea monetară.

Aceste ținte au fost atinse. Rata inflației în comerțul cu amănuntul a scăzut de la 13,5 % în 1980 și 10,8 % în 1986 la 5-6 % în următorii ani și 1,2 % în 1986. Economia Ciprului a mers relativ bine în cei trei ani de creștere economică, forța de muncă angajată a crescut ca număr, iar stabilitatea monetară din 1976 s-a menținut până în ultimii ani ai anilor ’80. De asemenea, s-a înregistrat o rată a șomajului de 3,2 % în fiecare an și o creștere a prețurilor de 6,3 % în fiecare an, care au durat din 1976 până în 1988.

Suportul guvernului acordat sectorului privat, împrumuturile garantate pentru industriile orientate spre export, subvențiile și împrumuturile pentru agricultură și micile industrii, programele de training și îmbunătățirea infrastructurii a contribuit enorm la acest succes.

2.2.Situația economică actuală

Marcat după 1974 de separarea de facto a țării în două părți (entități economice) cu nivele și ritmuri diferite de dezvoltare, Ciprul cunoaște mai ales în sectorul greco- cipriot o dinamică economică susținută, bazată în principal pe turism (peste 1 miliard $ annual încasări, circa ¼ din PNB).

Cu toate că economia Ciprului grecesc este prosperă, aceasta este puternic neâncrezătoare în ceea ce privește stocurile externe. Politica economică are o anumită direcție astfel încât să se apropie de criteriile Uniunii Europene pentru a fi admisă în aceasta. În sectorul turcesc, criza apei este o problemă în creștere și de aceea sunt cultivate doar câteva plante. Economia părții turcești antrenează aproximativ 1/5 din populația totală și 1/3 din populația în capitala din sud. Deoarece această parte a Ciprului este recunoscută doar de Turcia , aici au fost numeroase dificultăți în ceea ce privește finanțările externe și firmele străine au ezitat să investească aici. Pentru a compensa slăbiciunea econmomiei, Turcia a acordat ajutor direct și indirect turismului, educației și industriei.

2.2.1.Profil economic

Producția internă brută: 5,3 mild. $ (1992);

Venit brut / cap locuitor: 7200 $ (1991) – partea greacă;

2513 $ (1991) – partea turcă;

Rata de creștere economică: 4,2 % (2000) – partea greacă;

4,9 % (1999) – partea turcă;

Modul de împărțir a economiei:

– partea greacă: agricultură (6,3%), industria (22,4%), servicii (71,3%) – 1998;

– partea turcă: agricultură (11,8%), industria (20,5%), servicii (67,7%) – 1998;

Antrenarea populației în sectoare:

– partea greacă: agricultură (14%), industria (16%), servicii (70%) – 1998;

– partea turcă: agricultură (20,8%), industria (22,8%), servicii (56,4%) – 1998;

Rata inflației: 5,8 % (1999);

Rata șomajului: – partea greacă: 3,1%;

-partea turcă: 75 %;

Industria : alimentară, băuturi, textile, chimică, metalurgică, industria lemnului,

turism;

Agricultura: culturi de legume, citrice, orz, struguri, măslini;

Rata de creștere a producției din industrie: – partea greacă: 2,2% (1999);

– partea turcă: 0,3 % (1999);

Producția de electricitate: surse – combustibil fosil – 100 % (1999);

Consum de electricitate: -partea greacă – 2.744 mild KWH (1999);

Export de electricitate: 0 KWH (1999),

Import de electricitate: 0 KWH (1999);

Bugetul: – Venituri: – partea greacă – 2,9 mild $ (2000);

– partea turcă – 294 mil. $ (2000).

– Cheltuieli: – partea greacă – 3,2 mild $ (2000);

– partea turcă – 495 mil. $ (2000).

Ajutoare economice primite:

– partea greacă – 17 mil $ (1998);

– partea turcă – 700 mil. $ de la Turcia, gratuite sau sub formă de

împrumuturi care apoi au fost uitate (1990 – 1997);

Rata de schimb: lira cipriotă – dolar american:

0,6146 (ianuarie 2001);

0,6208 (2000);

0,5423 (1999);

0,5170 (1998);

0,5135 (1997);

0,4660 (1996).

lira turcască – dolar american:

667,621 (decembrie 2000);

625,219 (2000);

418,783 (1999);

260,724 (1998);

151,865 (1997);

81,405 (1996);

Resurse naturale: cupru. Pirită, cherestea, sare, marmură;

Modul de folosirte a pământului (1993): pământ arabil (12 %), pășuni permanente (0 %), culturi permanente (5 %), păduri (13 %), altele (70 %);

Pământ irigat: 390 km2.

Comerț exterior (1996): 5,37 mild $ din care 1,39 mild $ export:

– reexporturi (54 %)

– produse industriale (31 %)

– produse agricole (cartofi, citrice, struguri – 10 %)

– produse alimentare (5 %).

3,98 mild $ import:

– materii prime și semifabricate (40 %)

– bunuri de consum (28 %)

– mijloace de transport (11 %)

– utilaje și echipamente industriale (11 %)

– combustibili (10 %)

Principalii parteneri (1995) la export: Rusia (13,7 %)

Marea Britanie (13, 3 %)

Grecia (6 %)

la import: Germania (8,2 %)

Grecia (7.2 %)

Rusia (4 %)

2.2.2 Agricultura

Agricultura antrenează 14% din populația activă, asigură 7 % din PNB și cunoaște datorită acordurilor economice cu Uniunea Europeană o specializare în producția de struguri, citrice și cartofi, ultimii fiind expotați ca trufandele.

Culturi importante sunt orzul (34 % din suprafața arabilă), vița de vie (20 %) și grâul (4 %). Un loc neglijabil îl ocupă pescuitul și industria lemnului.

2.2.3.Manufacturing

La începutul anilor ’90 reprezenta 17 % din venitul național, iar procentul persoanelor angajate în acest sector era de 20 %. Există o mare varietate de produse, încălțăminte și mâncare. Cele mai bune articole de îmbrăcăminte se exportă.

2.2.4. Industria

Industria este relativ diversioficată (ciment, confecții, încălțăminte, produse alimentare) și antrenează aproximativ ¼ din populația activă și contribuie cu 31% la PNB. Surse importante de venituri sunt flota comercială (navele înscrise sub pavilion cipriot însumează 24 mil., locul 4 pe glob) și activitatea bancară, domeniu în care Cipru a preluat o mare parte din rolul jucat până în anii ’70 de către Liban. În Cipru, datorită legislației fiscale liberale, își au sediul peste 17000 firme străine, din care 28 sunt mari bănci.

2.2.5.Comerțul exterior și balanța de plăți

Balanța comercială a Ciprului a fost în mod repetat nefavorabilă înainte de independență însă țara a avut norocul să aibă un surplus în conturile sale invizibile suficint de mari, pentru a acoperi deficitele din 1987 și 1988. Principalii factori care au contribuit la acest surplus au fost: încasările de la turiiști, încasările din transferuri și veniturile din producția unor bunuri și prestarea unor servicii. În anii ’80, afluxul de capital sub formă de împrumuturi și investiții a fost suficient să dea țării o balanță de plăți pozitivă pentru toți anii.

La începutul anilor ’90, balanța de plăți a Ciprului indică vulnerabilitatea economiei. Importurile continuau să fie mai mari decât exporturile, determinând deficite mari. Situația ar fi putut fi mai rea dacă Cipru nu ar fi beneficiat de protecția acordată de către piața internă. Restructurarea sectorului a fost susținută și de faptul că guvernul a înființat Consiliul pentrru promovarea exporturilor pentru a face mai bine cunoscute produsele cipriote peste graniță.

2.2.6.Turismul

Rețeaua de hoteluri este foarte bună calitativ și foarte diversificată. Există hoteluri de toate categoriile.

Turismul a înregistrat în 1995 un număr de 2 170 000 clienți în partea greacă a Ciprului, proveniența acestora fiind: 45,9% din Marea Britanie; 9,9% din țările scandinave, 8,4 % din Germania ș. a. În partea turcă a Ciprului, în 1994, numărul de turiști a fost de 351 628. În traficul turistic este folosit mai ales aeroportul nou din Larnaka, cel din Lefkosia fiind închis (din Iulie 1979).

Principalele zonesau obiective turistice: orașele și Lefkosia și Famagusta (biserici catolice din sec. XII – XIV transformate în moschee, palatul venețian, sec. al XVI – lea), apoi Aghios Iakonos (cu cele mai vechi temple din Cipru), Salamina (vestigii romane), Enkomis (vestigii elenistice), Kakopetreia (biserică), mănăstirea Kykkos, orașele Paphos și Lemessos.

Cel mai cunoscut oraș din Cipru este Larnaka. Acesta a fost fondat aproximativ în sec. al XIII – lea î. Hr. și este unul dintre cele mai antice orașe ale insulei. Fusul orar coinmcide cu cel din Chișinău, GMT + 02:00. Limba vorbită: greaca și engleza.

Religia: ortodoxism și islamism.

Zilele de sărbatoare și cele lucrătoare sunt: 1 Ianuarie – Anul Nou

6 Ianuarie – Boboteaza

50 zile până la Paște–Lunea verde

25 Martie–Ziua Națională a Greciei

1 Mai – Ziua Muncii

1 Octombrie – Ziua Independenței.

Unitataea monetară este lira cipriotă, care este echivalentă cu 100 cenți ciprioți. În circulație se află bancnote cu valoare de 0,5; 1; 2; 5; 10; 20 lire, precum și monede a câte 0,5; 1; 2 ; 5; 10; 20; 50 cenți.

Rata de schimb este aproximativ de 2,3 $ pentru o liră cipriotă. O rată mai convenabilă poate fi întâlnită la bănci de Luni pâna Vineri cu program de la 8:15 până la 12:30. În regiunile turistice, unele oficii bancare activează în jumătatea a doua a zilei. La hoteluri, aceste oficii funcționează 24h – 24h, dar rata de schimb ete mai mare. Pentru plată sunt acceptate cărțile de credit și de decontare. Banii rămași la plecare sunt schimbați în norice valută forte.

Transporul în Larnaka. Aici se află aeroportul principal al Ciprului. Astăzi pasagerii transportului aerian care își urmează drumul în Republica Cipru sunt deserviți de mai mult de 40 companii aeriene, inclusiv AIR MOLDOVA. Distanța de la aeroportul Larnaka până la orașe este: Larnaka – 5 km;

Nicosia – 49 km;

Limasol – 70 km;

Aia-Napa – 46 km;

Paphos – 139 km.

În Cipru (și în Larnaka, nu este o excepție) se circulă pe partea stângă viteza maximă pe autostrăzi este de 100 km/h, pe drumuri 60 km/h. Se poate închiria o mașină în cayul în care persoana are licență națională de conducere. Mașinile închiriate au numere nroșii și incep cu litera ‘Z’.

Vama și viza. Pentru multe țări este permisă intrarea fără vize, care permit aflarea în Republica Cipru timp de 90 zile. Se permite introducerea a 200 bucăți de țigări sau 50 de țigări de foi, 1litru de băuturi spirtoase tari și 0,75 litri de vin, toate fiind netaxabile.

Hotelurile. O mare parte dintre hoteluri au fost construite în ultimii 10 ani. Pe lângă hoteluri, sunt pe larg răspândite casele de odihnă, sătucurile turistice, camping-urile, care sunt clasificate în următoarele categorii: lux, ‘A’, ‘B’, ‘C’. Bacșișul în restaturante, taxi este până la 13 % din suma de plată. Se recomandă să se lase bacșiș cameristelor. Magazinele în zilele lucrătoare sunt deschise de la orele 8-13 și de la 16-19, Miercurea și Sâmbăta de la 8-13.

CAP. III STANDARDUL GENERAL DE VIAȚĂ

O privire de ansamblu

Societatea greco-cipriotă a înregistrat un standard de viață înalt încă de la începutul anilor ’90. Cu toate că în trecut se înregistra un anumit grad de necunoaștere, s-au depus eforturi și societatea a devenit mai educată și deschisă influențelor din afara țării. Modernizarea economică a creat o societate mai flexibilă și mai deschisă și i-a determinat pe ciprioți să împărtășească atât preocupările, cât și speranțele lor celorlalte societăți vest-europene.

Creșterea economică substanțială a Ciprului a avut loc la mijlocul anilor ’70. Toate terenurile controlate de guvern au înregistrat venituri, iar cele mai noi și moderne case au putut fi văzute în fiecare sat. Pământul a devenit foarte valoros și

s-au realizat averi din terenurile care fusesera considerate nevaloroase la început. Mulți au devenit bogați datorită creșterii esxplozive a turismului. Averi s-au obținut și din comerțul manufacturier și transportul pe apă, servicii financiare și astfel, la începutul anilor ’90, în republică s-a format o clasă a noilor oameni bogați.

Prosperitatea republicii a fost resimțită peste tot. Standardul mediu de viață se potrivea celui din câteva țări ale Europei de Vest. La începutul anilor ’90, chiar și clasele muncitoare cipriote considerau vacanțele în afara țării necesare. Sistemul de bunăstare economică din Europa de Vest a ajutat Ciprul atunci când a fost nevoie.

Educația a fost una din metodele de a crește statutul social și majoritatea locuitorilor a respectat educația aleasă și profesiile în care se purta guler alb.

Creșterea economică a permis multor ciprioți să aibă locuri de muncă mult mai sofisticate decât părinții lor. Trecerea într-o singură generație de la fermieri la exercitarea unor profesii în mediul urban a fost ceva extraordinar. Având în vedere mărimea mică a țării și tradiția puternică în familii cât mai numeroase, virtual toți ciprioții ar putea număra printre rudele lor: fermieri, profesori, angajați ai guvernului, mici oameni de afaceri și alte posturi profesionale.

CAP. IV ANALIZA ȚĂRII

4.1.Infrastructura de marketing

4.1.1.Sistemul transporturilor

Sistemul transporturilor în aria de control a guvernului a fost bine dezvoltată. Rețeaua de drumuri este satisfăcătoare pentru pasageri și traficul de marfă. În 1989 aria controlată de guvern avea 9824 km de drumuri, din care 5240 km au fost asfaltate și 4584 km au rămas cu petriș. O linie de expres leagă portul cel mai important al orașului Limassol cu capitala țării, iar din 1990 lucrul de la acest drum a fost îndreptat spre realizarea unei căi ferate înrtre Paphos și Larnaka. Aici nu au mai fost realizate căi ferate.

În timpul invaziei turcilor, principalul aeroport al Ciprului a fost Aeropotul Internațional Nicosia. El a fost închis după invazia turcilor din 1974 pentru că era situat pe linia Attila care despărțea insula. El a fost înlocuit de aeroporturile internaționale Larnaka și Paphos. În aceste două aeroporturi numărul pasagerilor sosiți a fost în 1990 de 2 900 000. În 1991, aproape 30 de linii de zbor au oferit mai mult de 100 de zbori rezervate pe săptămână de la Larnaka către Europa Răsăriteană și Europa de Vest, Orientul Mijlociu și Golful Piersic.

Aeroporturi: – 15 aeroporturi cu piste de aterizare pavate cu lungimea

între 2438 – 3047 m

– 7 aeroporturi cu piste de aterizare pavate cu lungimea

între 914 – 1523 m

– 3 aeroporturi cu piste de aterizare pavate cu lungimea

sub 914 m

– 4 aeroporturi cu piste de aterizare nepavate cu lungimea

între 914 – 1523 m.

Porturi. După împărțirea Ciprului, portul Famangusta a fost închis și principalele porturi ale țării Larnaka și Limassol i-au luat locul. Ambele porturi au fost modernizate și au fost dotate cu containere largi și numeroase facilități care le permit să depoziteze mărfuri și să funcționeze ca centre majore de transbordare în Mediterana. Încărcăturile de tranzit necesitau tratamente speciale, incluzând formalități minime pentru clienți, facilități de comerț liber și rate speciale pentru depozitările pe termen lung. Pe lângă aceste două porturi, țara dispune și de porturi mai mici precum Paphos și Vasilikos și de 3 terminale de petrol pentru importurile acestuia.

Aproximativ 100 de nave sunt folosite de Cipru în cursele sale regulate (programate). În 1992, 5678 de vase, însumând 14,8 mil. tone nete, au apelat la porturile cipriote. În anii ‘90, Ciprul a devenit o forță navală puternică în ceea ce privește tonajul înrergistrat, reușind să ajungă de pe locul 29 pe locul 7 cu aproape 2000 nave, aceste însumând 18,5 mil. tone brute și având o valoare totală de 23 500 000 lire.

Tipul navelor: 473 nave mari, 530 cargo-uri, 28 tancuri pentru produse chimice, 24 nave pentru produse petroliere, 5 nave de pasageri, 120 tancuri petroliere, etc.

4.1.2.Telecomunicațiile

Sistemul de telecomunicații este excelent în ambele zone și dispune de linii telegrafice, cabluri din fibre optice, radio internațional cu ,microunde, stații satelit: 3 Intelsat (1 Atlantic Ocean și 2 Indian Ocean), 2 Gutelsat, 2 Intersputnik și 1 Aralesat.

Principalele linii în folosință:

– telefoane fixe: – partea greacă – 405 000 (1998);

– partea turcă – 83 162 (1998);

– telefoane mobile: – partea greacă – 68 000 (1998);

– partea turcă – 70 000 (1999).

Stații de emisie radio: – partea greacă – AM 7, FM 60, undă scurtă – 1 (1998);

– partea turcă – AM 3, Fm 11, undă scurtă – 1 (1998).

Număr radio-uri: – partea greacă – 310 000 (1997);

– partea turcă – 56 450 (1994).

Stații de emisie – televiziune: – partea greacă – 4 (1995);

– partea turcă – 4 (1995).

Număr televiziuni: – partea greacă – 248 000 (1997);

– partea turcă – 52 300 (1994).

4.1.3.Sistemul financiar

Activitatea economică din finanțe și asigurări s-a dezvoltat substanțial după 1976. Activitatea bancară a început destul de târziu, la fel și alte servicii bancare precum: programele de calculator și serviciile de consultanță. Multe din aceste servicii s-au dovedit o componentă dinamică a economiei.

Rețeaua bancară în Cipru a fost relativ dezvoltată. În 1990, Ciprul avea o bancă centrală, 8 bănci comerciale, 9 bănci offshore și 4 instituții financiare specializate. Aproape 320 de sucursale ale băncilor comerciale au fost înființate în toată țara.

Banca Centrală a Ciprului are drept exclusiv de a asigura bancnotele și monedele, de a acoperi deficitul monetar și de a credita. Aceasta se comportă ca un bancher, agent financiar și observator economic al guvernului. Ea supraveghează toate băncile și desemnează instituțiile financiare, administrează rezervele țării, legislația schimburilor și stabilește rata monedei naționale.

Băncile comerciale sunt principala sursă de fonduri pentru investițiile de capital. Ele asigură aproximativ 80% din fondurile necesare împrumuturilor din sectorul privat și, de asemenea, sunt și surse pentru împrumuturile personale și profesionale. Aceste bănci au strânse legături reciproce cu alte bănci străine și câteva bănci cipriote sunt conectate la Society of Worldwide Interbank Financial Telecommunication (Swift), un sistem internațional de telecomunicații pentru transmisii comerciale computerizate și mesaje financiare pentru 1 500 bănci de pe tot cuprinsul globului.

Băncile offshort au devenit un important sub sector de când a fost obținută prima licență pentru acestea în 1992. Operațiile acestora sunt legate de banca centrală și ele pot efectua tranzacții de afaceri numai cu nerezidenții Ciprului. Afacerile demarate de aceste bănci au constituit un element dinamic în creșterea economică a țării. Între anii 1975 și sfârșitul anilor ’80 au fost date mai mult de 5 000 de autorizații de către banca centrală pentru stabilizarea acestor întreprinderi.

4.2.Geografia și climatul. Impactul lor asupra comportamentului de cumpărare și a consumului.

Variațiile de temperatură și de căderi de ploaie sunt datorate altitudinii, dar o mică influență o are și distanța față de coastă. Zonele cu lanțuri muntoase sunt mai reci și mai umede decât restul insulei. Aici sunt cele mai mai mari căderi de apă anuale, care pot să ajungă la 1 000 mm. Gerurile cele mai aspre sunt în zonele cele mai ridicate, care sunt de obicei acoperite cu zăpadă în timpul primelor luni ale anului

Localitatea cu cele mai puține precipitații este Mesaoria, cu 300 – 400 mm /an. Variabilitatea precipitațiilor este caracteristică insulei, însă secetele sunt frecvente și chiar uneori severe.

Din când în când au loc cutremure, însă nu se înregistrează pagube prea mari. Temperaturile din timpul verii sunt ridicate în părțile de jos ale țării, chiar și lângă mare. Datorită căldurii arzătoare din aceste zone, câteva dintre satele din Troodos s-au transformat în stațiuni climaterice pe perioada verii, dar la fel de bine și în stațiuni pe perioada iernii.

Perioada lungă de vară cu soare strălucitor permite intensificări ale turismului. De exemplu, în partea de est a Mesaoriei este soare 75% din timp. În timpul celor 4 luni de vară există o medie de 11 ore și jumătate de soare pe zi, iar in lunile cele mai reci este o medie de 5 ore și jumătate pe zi.

Vegetația forestieră a fost distrusă de-a lungul secolelor și acest lucru a produs dereglarea sistemului de drenare a insulei și a dus astfel la un deficit de apă pe timpul iernii. O rețea de râuri izvorăsc din munții Troopos și se întind în toate direcțiile. În parte de est, traversând Mesaoria, curg râurile Yialeas și Pedhieos care se varsă în Famagusta Bay. Râul Serraghis curge în partea de nord – vest prin câmpia Morphou. Cu toata acestea, râurile insulei seacă în timpul verii. Un sistem extensiv de baraje și canale a fost construit pentru a aduce apă în zonele de cultură.

Mesaoria este zona agricolă cea mai bună, fiind considerată inima agriculturii. Productivitatea grâului și a orzului depinde foarte mult de ploi, iar pentru alte culturi se folosesc irigații. Documente vechi amintesc faptul că zona Câmpiei Centrale, deschisă către mare la sfârșitul sec. al VIII-lea a fost odată acoperită cu păduri, al căror lemn a fost folosit de vechii cuceritori pentru construcția de vase pentru navigație.

4.3. Relațiile politice:

Guvernarea Ciprului se bazează pe Constituția din 1960 care a distribuit puterea între cele două comunități: greacă și turcă.În 1963-1964 turcii ciprioți s-au retras de la guvernare, instituția continuînd să funcționeze cu mici modificări.

În anul 1974 comunitatea turcă a insulei a preluat conducerea a unei treimi din nordul insulei formînd astfel Statul Federal Turc al Ciprului iar în anul 1975 și-au creat propria Constituție ce prevedea alegerea populară a unui președinte, un sistem independent legislativ și judecătoresc.

În noiembrie 1983 comunitatea turcă s-a autoproclamat Republica Turcă a Ciprului de Nord, aceasta nefiind recunoscută de Națiunile Unite.

Între 1960-1975 președintele executivului era ales de către comunitatea greacă pe o perioadă de 5 ani iar Camera Reprezentanților era formată din 35 ciprioți greci și 15 ciprioți turci.

În prezent sectorul legislativ este unicameral, numit Camera Reprezentanților sau Vouli Antiprosopon, format din 80 de locuri: 56 de locuri distribuite grecilor ciprioți și 24 distribuite turcilor ciprioți(dar care sunt de partea comunității grecești); de partea comunității turce, de legislație se ocupă Adunarea Republicii sau Cumhuriyet Meclisi, formată din 50 de locuri, membrii acesteia fiind aleși prin vot popular pe un mandat de 5 ani.

Orașele mari sunt administrate de consilii municipale iar cele mici sunt guvernate de un conducător numit mukhtar ajutat de o organizație a persoanelor mai în vârstă, un fel de “sfat al bătrânilor”, numită azas.

Sistemul judiciar este condus, în ambele comunități, de Curtea Supremă de Justiție și de cele subordonate acesteia.

În ceea ce privește relațiile politice externe, acestea sunt focalizate îndeosebi pe îndeplinirea condițiilor de acceptare în Uniunea Europeană.

4.4.Relațiile cu România

4.3.1.Relațiile diplomatice

România a stabilit relații diplomatice cu Cipru imediat după proclamarea independenței de stat a acestei țări. În Noiembrie 1960, s-a convenit ca reprezentarea să fie la nivel de ambasadă. Din August 1973 și până în 2001, ambasada română de la Nicosia de un însărcinat cu afaceri a. i. La data de 23 Februarie 2001 și-a prezentat scrisorile de acreditare ambasadorul Costin Georgescu. Ambasadorul Republicii Cipru în România, cu reședința la Atena a fost acreditat d-l Christodoulos Pasiardis.

4.3.2.Relațiile politice

Vizite la nivel înalt – fostul președinte al republicii Cipru, Georege Vassiliou, a efectuat o vizită particulară la București în Septembrie 1991, când a fost primit de președintele României.

Vizite la nivelul miniștrilor afacerilor externe a avut loc în 1996 în Cipru și în 1997 în România.

Vizite pe linie parlamentară au avut loc în 1995 în Cipru, când o delegație a Grupului Român al Uniunii Interparlamentare având în componență și membrii ai grupului parlamentar de prietenie cu Republica Cipru.

În România a fost în 1998 o delegație a Comisiei de politică externă a Camerei Reprezentaților (parlamentul) din Cipru, condusă de d-l Tassos Papadopoulos, președintele de politică externă, președintele grupulim parlamentar de prietenie Cipru – România din camera reprezentanților din Republica Cipru.

4.3.3.Relațiile economice și comerciale

Principalele documente care definesc cadrul juridic al relațiilor bilaterale sunt:

– Acordul de promovare și protejare a investițiilor (1991);

– Acordul de cooperare economică și tehnică (1993):

– Acordul comercial înte Guvernul României și Guvernul Republicii Cipru, semnat la 22 Noiembrie 1993 și intrat în vigoare la 13 Iulie 1994.

4.3.4. Volumul schimburilor comerciale în ultimii ani

1993 – 35,1 mil $ S.U.A.

1994 – 58,7 mil $ S.U.A.

1995 – 65 mil $ S.U.A.

1996 – 54,83 mil $ S.U.A.

1997 – 38,65 mil $ S.U.A.

1998 – 54,2 mil $ S.U.A.

1999 – 64,6 mil $ S.U.A.

Printre principalele acțiuni de cooperare realizate în Cipru se pot menționa următoarele:

– linie transport energie electrică (Compania de Electricitate a Ciprului – Electromontaj S.A.);

– adjudecat licitație pentru instalație, echipamente de către Electromontaj S.A. pentru Societatea Națională de Electricitate;

– deschiderea primei bănci românești în Cipru, Bancorex – Offshore (Mai 1996).

De asemenea, la data de 30Iulie 1996, a avut loc ceremonia acordării licenței de funcționare a “ Unității Bancare Offshore” Bankcoop.

Ultima sesiune a comisie mixte româno-cipriote de cooperare în domeniul economic a avut loc la Nicosia, în perioada 22-23 Mai 1997. Urmează să fie fixată data noii sesiuni a comisiei mixte.

La 30 Aprilie 1999, în România erau înregistrate 593 societăți române – cipriote cu un capital total investit de 172 mil $.

Exporturile românești s-au diversificat în mod considerabil, ajungându-se la 32 de grupe de produse, de circa 100 de poziții tarifare. Ponderea principală, 42,1% este deținută de produsele metalurgice, urmată de îngrășămintele chimice (22,9%), nave maritime (11%), fibre sintetice sau artificiale (6,5%), cereale (3.4%), mașini, utilaje, aparatură electrică (3,1%), aluminiu și articole din acesta (1,5%).

La import predomină produsele minerale (48,3%), mașini, dispozitive, apartura (15,3%), produse farmaceutice (9,3%), citrice (7,3%), produse alimentare, băuturi (5,5%), metale comune (4,7%), tutun și țigări (4%).

4.3.5.Cadrul juridic

Cadrul juridic acoperă majoritatea domeniilor de interes comun. După 1989, cadrul juridic a fost completat cu următoarele documente:

– Acordul de promovare și protejare a investițiilor (1991);

– Acordul de cooperare economică și tehnică (1993):

– Acordul comercial pe termen lung (1993);

– Acordul de cooperare în domeniul turismului (1994)

– Întelegerea cu privire la cooperarea în lupta împotriva criminalității internaționale (1995).

A fost prfectat textul Acordului internguvernamental de cooperare în domeniul sănătății. În prezent se află în curs de negociere Acordul de cooperare în domeniul cercetării științifice, Acordul în domeniul serviciilor aeriene, Acordul în domeniul transporturilor maritime, Protocolul privind colaborarea în domeniul muncii și securității sociale, Acordul bilateral în domeniul forței de muncă.

4.3.6.Relații cultural –științifice

Pe 6 Ianuarie 1972 la București s-a încheiat Acordul înte Guvernul României și Guvernul Republicii Cipru privind colaborarea culturală și științifică. Pe 2 Noiembrie 1998 la Nicosia s-a aprobat programul de aplicare a Acordului de cooperare culturală și științifică pentru anii 1998 – 2000.

4.3.7.Mențiuni speciale

Regimul vizelor este reglementat prin Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cipru pentru desființarea vizelor încheiat la Nicosia pe 12 Aprilie 1973.

4.4.Relații cu Uniunea Europeană

Deoarece Europa a dorit să creeze o piață unică până la sfârșitul anului 1992, Comunitatea Europeană a devenit pentru Cipru o preocupare importantă în ceea ce privește Politica externă. Ciprul a devenit membru asociat al Comunității Europene în Iunie 1973, fiind motivat mai ales de dorința de ași menține parteneriatul de comerț cu Marea Britanie. Dar relațiile cu Bruxelles+ul au creat probleme datorită situației politice incerte a insulei precum și preferinței Comunității Europene de a evita încurcăturile din disputele politice.

Politica Comunității Europene, de-a lungul anilor privind Ciprul împărțit a fost de a încheia afaceri cu Guvernul Republicii ca și cum ar fi o autoritate legală, dar în același timp a cerut ca beneficiile să se împartă în întreaga insulă și la toată populația. Eforturile Ciprului de a lega ajutoarele de la Comunitate Europeană cu cele de la Turcia pentru ca Cipru să progreseze au eșuat, deși Parlamentul European a permis câteva rezoluții simbolice susținătoare, dar destul de libertină pentru anii ’80.

4.5.Conflicte

Aproape fiecare vizitator al Ciprului care vede o țară civilizată și în special o capitală europeană divizată, se întreabă cum s-a ajuns în această situație.Ciprul a dobândit independența în anul 1960 iar populația era ,conform recensământului, de 81,9% ciprioți greci ,incluzînd mici grupări minoritare, și 18,1% ciprioți turci. Prezența turcilor ciprioți datează din secolul 16 ,urmare a cuceririi insulei de către otomani, pe când prezența grecilor ciprioți datează de acum 4.000 ani.

Ciprul, înainte de a deveni republică independentă(1960), a fost colonie britanică începînd din anul 1878.Relațiile dintre comunitățile ce locuiau pe insulă erau prietenoase și armonioase în perioada de stăpânire britanică , doar înainte cu câțiva ani înainte de 1960, au avut loc unele tensiuni în interiorul insulei când majoritatea ciprioților greci au cerut unirea acesteia cu Grecia.

În cele din urmă, independența a fost dobândită în 1960 în urma înțelegerii între cele trei părți: greci ,turci și britanici.Britanicii au păstrat pe insulă două baze militare suverane iar Ciprul urma a fi condus de toate cele trei părți.Așa cum era de așteptat, regimul astfel instaurat nu a făcut față problemelor și disputelor apărute și în anul 1963, Arhiepiscopul Makarios ,primul președinte al republicii ,a propus ,dar nu a impus ,o serie de amendamente care în loc să fie discutate ,au fost urmate de o revoltă împotriva guvernării, în defavoarea turcilor ciprioți;insula era amenințată de o invazie turcească.

Astfel a fost necesară intervenția forțelor de menținere a securității și păcii a Națiunilor Unite.

În ciuda multor rezoluții adoptate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ce recunoșteau independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ciprului(1964-1974), nu s-a ajuns la nici o înțelegere, iar Turcia a invadat insula în anul 1974, ocupînd 37,5% din teritoriul acesteia.

Astfel Ciprul rămâne o țară divizată în două cu o line de aproximativ 180 km, numită Linia verde.

CAP. V CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Deși este o țară insulară, Ciprul a reușit să se dezvolte mai ales după obținerea independenței în 1976, acest lucru fiind reflectat și de situația comercială. Fără a înregistra nici un venit în perioada 1976 – 1987, bugetul țării ar trebui să, se bazeze doar pe împrumuturile interne și externe pentru a-și acoperi cheltuielile. Investițiile pentru restructurare au fost destul de mari: 60,22% în 1985, 76,19% în 1986, 75,1%în 1987 și au avut o evoluție crescătoare în următorii ani.

Dezvoltarea se datorează și faptului că Ciprul este membră a Comunității Europene, bucurându-se de susținere din partea acesteia.

Turismul este cel mai important sector al serviciilor, cu peste 1 milion de vizitatori străini în fiecare an. Serviciile financiare și cele de afaceri sunt de asemenea importante. La începutul anilor ’90, serviciile părții turce reprezentau mai mult de jumătate din veniturile totale ale regiunii și antrenau peste 50% din populația insulei.

Principalele organizații internaționale la care participă sunt: Australia Group, C, CCC, CE, EBRD, ECE, FAO, IAEA, IDA, IFAD, IFRCS (asociat), IMO, IMARSAT, INTELSAT, INTERPOL, OAS (observator), UNESCO, UNIDO, WIPO.

CAP. VII ANEXE

CAP. VI SURSE DE INFORMAȚII

BIBLIOGRAFIE:

1. Horia C. Matei, Ion Nicolae, ENCICLOPEDIA EUROPEI, Editura Meronia, București, 1998.

2. ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI – 1998.

3. conf. dr. N. Caloianu, prof. dr. I. Hârjoabă, GEOGRAFIA CONTINENTELOR – EUROPA, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

4. Internet : http// www.cia.gov

http// www.lex.eutop.ro

http// www.theodora.com

http// www.windowoncyprus.com

http// www.domino.kappa.ro

http// www.day.ro

http// www.airmoldova.md/ro/larnaca.html