Sistemul de Lucrare Si Fertilizare a Solului la Principalele Culturi In Cadrul Unitatii Agricole I. I. Dobirceanu Codrin Nicolae

Bibliografie

1. Ailincăi C., Jităreanu G., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004–Evoluția principalelor însușiri fizice și chimice ale solului sub influența sistemului de lucrare și a fertilizării, Lucrări științifice, vol. 47, seria Agronomie, Iași.

2. [NUME_REDACTAT]., 2001 – Fitotehnie, vol. 1 [NUME_REDACTAT] București.

3. [NUME_REDACTAT]., 2001 – Fitotehnie, vol. 2, [NUME_REDACTAT] București

4. Berca M., 2011- Agrotehnică, [NUME_REDACTAT] București

5. [NUME_REDACTAT]., Penescu A., 1996 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], București

6. Dumitrescu N. și Popa A., 1979 – Agrotehnica terenurilor arabile în pantă, [NUME_REDACTAT] București.

7. Guș. P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], Cluj- Napoca

8. [NUME_REDACTAT]., 2006-Sisteme integrate de fertilizare în agricultură, [NUME_REDACTAT], București

9. Munteanu L. și colab., 2001 – Fitotehnie, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la [NUME_REDACTAT]

10. Onisie T., Axinte M., 1987 – Tehnologia cultivării plantelor,partea I-a, Agrotehnică, multiplicat I. A. Iași

11. Onisie T., Jităreanu G., 2000 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași

12. Pintilie C. și colab., 1985 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

13. [NUME_REDACTAT]. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie,vol.1-Cereale și leguminoase pentru boabe, [NUME_REDACTAT], București

14. [NUME_REDACTAT]. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie,vol.2-Plante tehnice, medicinale și aromatice, [NUME_REDACTAT], București

15. Toma D și colab., 1981- Tractoare și mașini agricole, partea a II-a-Mașini agricole, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București

16. Ulea E., 2003-Fitopatologie, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași

17. [NUME_REDACTAT], 2008 – Agrochimie, [NUME_REDACTAT] București,

18. Zaharia M.S., 2011 – Tehnologia culturilor de câmp, Editura "[NUME_REDACTAT] de la Brad" Iași

19. Zamfirescu N., 1977 – Bazele biologice ale producției vegetale, [NUME_REDACTAT], București.

Alte publicații:

– Agronomy journal – USA 2000

[NUME_REDACTAT] tabelelor

Lista figurilor

PROIECT DE DIPLOMĂ

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la principalele culturi în cadrul unității agricole I.I. [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]

Lista tabelelor

Lista figurilor

Capitolul I

Importanța și necesitatea problemei luate în studiu

Solul reprezintă principalul mijloc de producție în agricultură, care este nereproductiv și inextensibil. De aceia el trebuie gospodărit cu mare grijă, asigurarea maximei sale rodnicii constituind preocuparea de bază a fiecărei țări, a tuturor specialiștilor din domeniu. Realizarea acestui deziderat impune ca cei care își desfășoară activitatea în domeniul agricol să cunoască temeinic solul, care, dacă este folosit rațional, permite realizarea unor recolte mari, sigure și stabile, în orice condiții de climă.

Lucrările solului sunt intervenții sau operații mecanice efectuate cu unelte sau mașini pentru a-i modifica însușirile, ce se aplică cu scopul de a asigura condiții favorabile creșterii și dezvoltării plantelor de cultură (SilScience of America, 1987, citat de Gh. Budoi și A. Penescu, 1996). Lucrările solului se constituie ca măsură agrotehnică cu efecte deosebit de complexe asupra însușirilor fizice, chimice și biologice ale acestuia.

Prin lucrările solului trebuie să se realizeze un strat afânat, în care plantele să găsească condiții optime creșterii și dezvoltării. Într-un sol afânat rădăcinile cresc și se dezvoltă mai mult și pătrund mai ușor în sol, mai ales în primele faze de vegetație. În acest scop trebuie ca prin lucrări să se realizeze un raport echilibrat între faza solidă a solului și porozitate, raport care trebuie să fie de 1:1. Cel mai important efect asupra porozității îl are arătura care poate determina creșterea volumului porilor stratului afânat cu 20-30%. Odată cu creșterea porozității are loc și modificarea densității aparente. Majoritatea plantelor de cultură găsesc condiții favorabile pentru dezvoltarea sistemului radicular dacă densitatea aparentă este cuprinsă între 1,07-1,45 g/(Pintilie C. și colab., 1985).

Lucrările solului efectuate la momentul optim influențează favorabil starea de structurală a acestuia, în timp ce repetarea și efectuarea la un conținut de umiditate necorespunzător determină deteriorarea structurii.

Prin lucrările solului se creează condiții favorabile pentru acumularea și reținerea unor cantități mari de apă în sol în regiunile secetoase, iar în zonele mai umede atât acumularea cât și drenarea în adâncime, astfel încât se evită excesul de umiditate în stratul arabil.

Lucrările solului influențează și asupra însușirilor chimice prin amplificarea acțiunii factorilor ce contribuie la procesele de alterare minerală și de descompunere a materiei organice. Într-un sol afânat procesul de nitrificare este mai intens.

Nitrificarea atrage după sine accentuarea unor procese chimice favorabile prin care fosforul, potasiul, calciul și alte elemente nutritive trec din forme greu solubile în forme accesibile plantelor. Îmbunătățirea însușirilor chimice ale solului este determinată în mare măsură și de activitatea microbiologică din sol, care la rândul ei devine intensă într-un sol afânat și bine aerat. Microorganismele din sol folosesc oxigenul pentru oxidarea substanțelor organice , din care își procură și energia necesară.

Efectul lucrărilor solului asupra combaterii buruienilor depinde de felul lucrării, de perioada de executare a acestia, planta cultivată. Lucrările solului distrug buruienile în vegetație prin tăiere, încorporare în sol, prin fragmentarea organelor vegetative și aducerea acestora la suprafață unde sunt distruse. De asemenea, semințele de buruieni, de la suprafața solului, prin arat, ajung în adâncime, unde nu sunt condiții pentru a germina. Pe terenurile infestate cu buruieni perene arătura trebuie asociată cu o lucrare care să fragmenteze organele vegetative pentru e le epuiza, altfel se poate înregistra o creștere a gradului de îmburuienare.

Lucrările solului contribuie la combaterea bolilor și a dăunătorilor a căror ciclu de dezvoltare este legat de sol sau de resturile vegetale care rămân după recoltare. Astfel, pe terenurile arate adânc s-a redus atacul de rugină și de fuzarioză la grâu, s-a diminuat atacul produs de viermele sârmă la grâu și sfredelitorul tulpinilor de porumb.

Este util ca în cadrul tehnologiei culturii plantelor agricole să cuprindem lucrările solului în sisteme de lucrări ale solului. Prin sistem de lucrare se înțelege totalilatea lucrărilor aplicate solului și succesiunea lor, pe culturi și sole, în cadrul uni asolament. Sistemele de lucrări ale solului depind de perioada de însămînțare a plantelor, tipul solului, perioada de recoltare a culturii anterioare, cantitatea de resturi vegetale și alte particularități tehnologice.

Elaborarea unui sistem de lucrare este absolut necesară la înființarea unei culturi sau la introducerea unui asolament în scopul obținerii de producții ridicate, folosirii raționale și în condiții de eficiență a tractoarelor și mașinilor agricole, reducerii impactului acestora asupra stării fizice a solului și a gradului de poluare a mediului. Din acest motiv, pe lângă obictivele menționate mai sus, sistemul de lucrare contribuie la păstrarea și conservarea fertilității solului.

Efectuarea lucrărilor solului are ca obiective generale crearea unor condiții favorabile creșterii și dezvoltării plantelor de cultură și menținerea sau chiar ameliorarea stării de fertilitate a solului, sistemul de lucrare reprezentând întotdeauna una dintre cele mai importante verigi de sporire a producției agricole. Însușirea fundamentală a solului o reprezintă fertilitatea acestuia. Fertilitatea este capacitatea solului de a pune la dispoziția plantelor verzi, n tot timpul vegetației, n mod permanent și simultan, substanțele nutritive și apa, n cantități suficiente față de nevoile acestora și de a asigura condițiile fizice și biochimice necesare creșterii și dezvoltării plantelor, n ansamblul satisfacerii și a celorlalți factori de vegetație.

În prezent, se întâlnesc diferite denumiri și clasificări ale sistemelor de lucrare a solului, deosebindu-se totuși două categorii distincte: sistemul convențional (clasic), a cărui caracteristică principală este utilizarea arăturii cu plugul cu cormană și întoarcerea brazdei și sistemul de lucrări minime, care are ca obiectiv atât crearea condițiilor optime pentru plantele de cultură cât și conservarea solului, și care presupune renunțarea parțială sau totală la arătura cu plugul cu cormană, reducerea numărului de lucrări și păstrarea la suprafața solului a minim 30% din totalul resturilor vegetale ([NUME_REDACTAT]., 1996).

Principalele sisteme de lucrare a solului utilizate în condițiile țării noastre sunt:

– sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă;

– sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară;

– sistemul de lucrări pentru culturile succesive.

În natură formarea și reînnoirea permanentă a sistemelor de la simplu spre complex, sub impulsul forțelor contrarii, nu reprezintă altceva decât modalitatea de ,,a fi” a naturii. În această interdependență a factorilor naturali, intervine planta prin cerințele și influențele ei, acompaniată prin elementele de agrotehnică diferențiată. Esența acțiunii agrotehnice reprezintă optimizarea necesarului de factori de vegetație, fără a afecta fertilitatea solului și a contamina mediul înconjurător.

În acest context obiectivul specific al organizării producției agricole este implementarea pilonilor fundamentali ai agriculturii durabile, așadar:

– implementarea asolamentului ca pivot central al diversității sistemului într-o agricultură durabilă–obiectiv principal pentru realizarea unor producții optime fără efecte negative asupra echilibrului ecologic și în general asupra durabilității mediului (o agricultură multifuncțională);

– reducerea consumurilor de energie prin tehnologii, în mod special în domeniul lucrărilor agresive asupra solului, dezvoltarea tehnologiilor neconvenționale de lucrare a solului cu minimum de lucrări, semănat direct, lucrări de conservare a solului, sisteme antierozionale etc.;

– implementarea și dezvoltarea [NUME_REDACTAT] de Protecție a Plantelor, în care principalul rol îl are managementul agricol și aplicarea ,,investițiilor inteligente” obținute prin cercetarea științifică, metodele agrotehnice și biologice;

– fundamentarea științifică și practică a unor noi generații de tehnologii (eco-tehnologii), care permit eliminarea hazardului ecologic, armonizarea și ameliorarea naturii prin tehnologii dinamice bazate pe resurse recuperabile (menținerea sau chiar ameliorarea pe termen lung)(Ailincăi C.,20007).

Restabilirea, conservarea și menținerea echilibrului ecologic specific fiecărui agroecosistem în parte, printr-o agrotehnică diferențiată, constituie o dorință puternică pentru agrotehnică dintr-un motiv simplu: asigurarea hranei unei populații în continuă creștere, ca și a materiilor prime pentru diferite industrii, se va realiza multă vreme de aici înainte, pe baza resurselor regenerabile din agricultură. Aplicarea tehnologiilor moderne, integrate în sistemul de organizare teritorial, economic și social rămâne la baza dezvoltării rurale durabile prin asigurarea necesităților alimentare, a capacității de conservare a terenurilor și creșterea calității vieții.

Sistemul de fertilizare a solului asigură efectul maximal numai prin respectarea ansamblului de reguli tehnologice (Lixandru, 2006): implementarea asolamentelor în funcție de zonele pedoclimatice; lucrarea conservativă a solului; aplicarea sistemului integrat de protecție a plantelor împotriva buruienilor, bolilor și dăunătorilor; cultivarea în asolamente de câmp a soiurilor și hibrizilor productivi; utilizarea sistemelor de irigație în zonele cu deficit de umiditate.

Principiul cel mai important al eficienței sistemului de fertilizare constă în valorificarea maximală și combinarea corectă a îngrășămintelor organice cu cele minerale în asolamentele de câmp și terenurile horticole. În sistemul de fertilizare a solului îngrășămintele locale se consideră drept un element de cea mai mare importanță.

Pentru stabilizarea conținutului de humus în sol este necesar a respecta asolamentele știiințific fundamentate și a încorpora în medie pe an câte 10 t/ha gunoi de grajd pe solurile cu profil deplin, 14 – 16 t/ha pe solurile erodate și 12 – 14 t/ha pe solurile irigate. În cadrul fiecărei sole fertilizarea cu gunoi de grajd se aplică odată la 4 – 5 ani, iar pe solurile cu conținut scăzut în humus fertilizarea are loc odată la 3 – 4 ani.

O sursă importantă de sporire a cantității de humus în sol o constituie resturile vegetale rămase pe teren în urma recoltării plantelor de cultură. La recoltare ele se mărunțesc, se împrăștie uniform pe suprafața de teren, apoi se încorporeaza în sol. De exemplu, încorporarea în sol a 3 – 3,5 t de paie împreună cu 30 – 35 kg zot la hectar echivalează cu 12-14 t/ha gunoi de grajd.

Îngrășămintele organice, precum și resturile vegetale se încorporează în sol la efectuarea lucrării de bază (arat), în stratul de 20 -32 cm.

Îngrășămintele minerale se aplică la toate culturile agricole:

a) ca îngrășăminte de bază la lucrarea solului;

b) local odată cu semănatul;

c) sub formă de nutriție suplimentară în perioada de vegetație a plantelor de cultură.

Fertilizarea de bază constituie procedeul determinant de folosire a îngrășămintelor. Ca urmare, se formează sursa principală de asigurarea a plantelor cu elemente nutritive pe parcursul perioadei de vegetație. Odată cu lucrarea de baza în sol de încorporează fosforul, potasiul, microelementele și parțial, ca excepție, azotul.

Cealaltă cantitate de azot se aplică în diferite epoci, primăvara, la lucrarea solului înainte de semănat și sub forma de nutriție suplimentară (fertilizare foliară) în perioada de vegetație.

Pe solurile irigate îngrășămintele cu azot se aplică concomitent cu apa de irigație la efectuarea udărilor în faza de vegetație a plantelor.

La culturile prășitoare (porumb, floarea – soarelui, sfeclă) nutriția suplimentară cu azot se efectuează odată cu aplicarea uneia din prașile, prin utilizarea cultivatorului echipat cu fertilizator.

Pentru ca rezultate obținute în urma fertilizării să fie eficace este necesar ca administrarea îngrășămintelor să se realizeze cât mai uniformă. Devierea normelor de îngrășăminte nu trebuie să varieze cu mai mult de 10% în cazul îngrășămintelor solide administrate cu dispozitive de împrăștiat și respectiv cu 6% pentru cele aplicate cu semănătorile. La aplicarea locală (pe rând) a fertilizanților aceștia trebuie să fie încorporați cu 1,5-2 cm mai adânc decât sămânța și la 2-3 cm față de rândul semănat.

Capitolul II

Cercetări în țară și în străinatate privind problema luată în studiu

Omul primitiv, din simplu culegător, a trecut la producția de bunuri alimentare, la început prin folosirea unor unelte rudimentare din piatră și lemn, iar apoi la descoperirea bronzului și a fierului, ducând la confecționarea unor unelte mai eficiente.

[NUME_REDACTAT] Mediu se caracterizează prin deschiderea de brazde, mărunțirea stratului superficial, asigurând în felul acesta condiții de germinare a semințelor și distrugerea buruienilor.

Ca urmare a cerințelor agroalimentare din ce în ce mai mari s-a redus perioada de ,,odihnă” a solului ca pârloagă la 1-2 ani, acest mod de folosire a terenului căpătând denumirea de sistem de agricultură cu ogor. Terenul neocupat poartă numele de ogor sterp și era folosit adesea pentru pășunat. Uneori acest teren se ara din toamnă și se menținea curat de buruieni în anul următor până la semănatul cerealelor de toamnă, constituind așa numitul sistem de agricultură cu ogor negru.

Dezvoltarea civilizației umane în epoca modernă a determinat modernizarea tehnologiilor agricole, prin apariția industriei constructoare de mașini.

Odată cu dezvoltarea industriei a apărut necesitatea aprovizionării cu materie primă vegetală, cum ar fi cartof, sfeclă etc. De asemenea, încep să se extindă pe suprafețe tot mai mari, în special în Europa și America, culturile de porumb și floarea soarelui. În astfel de condiții a apărut sistemul de agricultură cu ogor neocupat și plante prășitoare. Acest sistem avea avantajul că permitea pregătirea solului în cele mai bune condiții pentru cultura principală – grâul de toamnă și în același timp permitea alternarea culturilor în asolamente de 2-4 ani. Acest sistem de agricultură a fost practicat și de noi, cu deosebire în Transilvania. Totuși, sistemul de agricultură cu ogor neocupat este un sistem extensiv neputând să asigure creșterea continuă a recoltelor pe măsura nevoilor de hrană și de materii prime pentru industrie.

Ca urmare a dezvoltării rapide a industriei care solicită materii prime în cantități din ce în ce mai mari și datorită dezvoltării sectorului zootehnic, în asolament, în locul ogorului neocupat s-a introdus o plantă leguminoasă și anume trifoiul. Astfel, a luat naștere asolamentul: 1 cereale de primăvară cu trifoi; 2–trifoi; 3–cereale de toamnă.

Acest sistem de agricultură s-a introdus la început în Anglia, apoi în Belgia și Olanda, iar astăzi este răspândit în foarte multe țări ale Europei și Americii. Mai târziu, prin introducerea în asolament a culturilor industriale prășitoare acest asolament a fost modificat căpătând următoarea rotație: 1–cereale de primăvară cu trifoi; 2–trifoi; 3–grâu de toamnă; 4–prășitoare. După cum se observă în acest asolament cerealele păioase alternau odată cu trifoiul și cu prășitoarele. În felul acesta s-au pus bazele agrotehnice ale asolamentului cu alternarea culturilor, denumită rotație. De asemenea, așa cum s-a observat din asolamentul prezentat, în vederea menținerii fertilității solului plantele leguminoase alternau cu plantele prășitoare mari consumatoare de substanțe hrănitoare.

Practicarea sistemului de agricultură alternativă a dus la sporirea producției agricole și zootehnice și la creșterea fertilității solului. Practicarea asolamentului alternativ în țara noastră a fost posibilă în regiunile umede, ca Transilvania, cu următoarea succesiune a culturilor: 1– rifoi; 2–cereale de toamnă, în special grâu de toamnă; 3–prășitoare (cartof, sfeclă, porumb); 4–cereale de primăvară cu trifoi. În zonele mai secetoase trifoiul a fost înlocuit cu o leguminoasă anuală.

Pe lângă avantajele din punct de vedere agrotehnic, acest sistem are și dezavantajul că proporția principalelor plante de cultură, nu satisface cerințele economice.

Practicarea unei agriculturi intensive are ca efect degradarea unor însușiri fizice, chimice și biologice ale solurilor. [NUME_REDACTAT] a fost practic în mod generalizat sistemul de lucrare convențională a solului bazat pe efectuarea anuală a arăturii cu întoarcerea brazdei. Această generalizare a avut ca efect scăderea rezervei de humus, prin intensificarea proceselor de mineralizare a materiei organice, hidrostabilității agregatelor structurale, creșterea vulnerabilității solurilor la degradarea prin compactare, eroziune.

În contextul aderării României la [NUME_REDACTAT] dezvoltarea durabilă globală, în acord cu evoluția populației pe planeta noastră, nu poate fi concepută fără o dezvoltare durabilă a agriculturii (economic și ecologic pe termen lung). Sustenabilitatea și dezvoltarea durabilă nu este o invenție nouă, ea este o direcție a culturii umane încă din cele mai vechi timpuri. Dar au existat și există și excepții care au dus la degradarea resurselor utilizate (sol, ape, mediu). Nu este de ajuns să aspirăm la dezvoltarea durabilă ci trebuie luate măsuri concrete. Considerăm, în acest context, că este necesară elaborarea unor noi generații de tehnologii (tehnologii durabile, ecologice), în care armonia, diversitatea, utilizarea resurselor regenerabile, consumul energetic redus, managementul informațional etc. să fie componente de bază prin care să se urmărească ameliorarea condițiilor de mediu și nu exploatarea unilaterală a lor.

Cu 40 de ani în urmă, renumitul profesor [NUME_REDACTAT] (1969) afirma: ,,Plantele cultivate ca și microorganismele folositoare trebuie să găsească în sol aer, apă, hrană și celelalte condiții de viață”. Cunoscutul om de știință considera că acest lucru se poate realiza numai prin efectuarea lucrării de bază (arătura). Pentru acea perioadă cercertătorul avea dreptate, luând în considerare că tehnologiile mecanice se reduceau la puține realizări. Principala lucrare în tehnologia de cultură rămânea aratul care venea în sistem din cele mai vechi timpuri, începând cu plugul cu brazdă de lemn și terminând cu modernele pluguri de azi, reversibile, eficiente și puțin consumatoare de energie.

Și cu toate acestea, se pare că era plugului a trecut, ținând cont de raportul avantaje/dezavantaje într-un moment istoric inclusiv pentru agricultură, în care se solicită intensificarea acesteia prin deranjarea minimă a solului, folosind pe cât posibil modele naturale prin care ecosistemele își produc biomasă (Conferința interministerială Berlin, 2009).

Datorită diversității condițiilor pedoclimatice, economice, sociale etc. agrotehnica trebuie să elaboreze cele mai bune metode pentru fiecare situație apărută, îndeosebi în legătură cu sistemele de lucrări ale solului, cu aplicarea corectă a erbicidelor, cu întocmirea unor asolamente raționale, inclusiv pentru noile structuri asociative din agricultura României.

Lucrările solului sunt foarte bine integrate în sistemul agricol prin intermediul asolamentului, potențând efectele acestora. Pentru unele plante este nevoie de arătură adâncă (25-30 cm): sfecla, cartoful, porumbul, ricinul, pe când pentru altele este suficientă o arătură normală (20-22 cm): grâul, orzul, mazărea, soia etc. Pe anumite soluri porumbul, grâul, soia etc. se pretează foarte bine la lucrări minime (paraplow, cizel, agregate complexe), la semănatul pe biloane, semănatul direct etc. Și sub acest aspect plantele trebuie să alterneze influențând favorabil însușirile solului și contribuind la optimizarea procesului de producție.

Asolamentul a apărut ca rezultat al experienței milenare a agricultorilor din areale foarte diferite, impunându-se astăzi ca verigă de bază în organizarea sistemelor de producție complexă în cadrul agriculturii în general și al agriculturii durabile în mod special.

Influența asolamentului asupra producției și fertilității solului este studiată în unele țări pe perioade ce depășesc 150 de ani.

Cercetările arată că rotația culturilor nu poate fi înlocuită, ea căpătând aspecte noi în condițiile agriculturii moderne ([NUME_REDACTAT]. și colab. 1996). Cercetările privind influența plantei premergătoare în vederea limitării atacului produs de unii patogeni se axează pe constatarea că fiecare cultură exercită o acțiune directă asupra microflorei solului și revenirea unei culturi consecutiv pe același teren are ca rezultat un dezechilibru al acesteia.

Asolamentul reprezintă și calea pentru reducerea numărului de buruieni. O alternare între cât mai multe culturi cu cerințe diferite față de tehnologiile de cultură, combinată cu combaterea pe cale chimică la culturile care permit fără riscuri folosirea erbicidelor, reprezintă cheia combaterii cât mai eficiente a buruienilor (Onisie T. și colab. 1987).

Prin introducerea unui asolament în care cerealele păioase alternează cu prășitoarele, în decurs de 5 ani, gradul de îmburuienare a scăzut. Succesiunea culturilor în cadrul unui asolament influențează diferit asupra gradului de îmburuienare ([NUME_REDACTAT]. 2001).

Studiile făcute în țara noastră de numeroși cercetători dovedesc că atât prezența materiei organice în sol, procentul agregatelor hidrostabile cît și stabilitatea hidrică depind și sunt influențate nu numai de speciile de plante ci și de succesiunea acestora în asolament, natura și cantitățile de îngrășăminte folosite ([NUME_REDACTAT]. 2003; [NUME_REDACTAT]. și colab. 1996; Munteanu L. Și colab. 2001) .

În cadrul asolamentului alternanța culturilor de la un an la altul cu cerințe agrobiologice diferite și cu paraziți specifici, creează un dezechilibru în evoluția biologică a agenților patogeni și o reducere a potențialului lor de atac.

Înțara noastră s-au întreprins studii numeroase privind biologia buruienilor și combaterea lor. Cercetări sistematice asupra influenței rotației privind evoluția gradului de îmburuienare s-au executat în toate unitățile de cercetare. S-a urmărit atât efectul structurii culturilor asupra îmburuienării, cât și efectul prelungit al asolamentului (Zamfirescu N. 1977; [NUME_REDACTAT]. 2001).

Sintetizând numeroase studii și cercetări efectuate putem evidenția faptul că folosind asolamente cu rotații de plante având particularitățiși tehnologii deosebite de cultură, se limitează foarte mult înmulțirea buruienilor.

Studiul științific asupra combaterii buruienilor a început în țara noastră în anul 1927, o dată cu înființarea ,,Institutului de [NUME_REDACTAT] din România”, însă preocupări în domeniul studierii posibilităților de combatere a buruienilor au existat în țara noastră încă din secolele trecute.

Din cercetările efectuate de Zbanț M. și colaboratorii, în anul 2004, rezultă că, prin arătura combinată cu discuire, se pot combate eficient buruieni care se înmulțesc prin rizomi, cum ar fi: Agropyron repens și Cyodon dactilon.

Arătura executându-se până la adâncimea la care se găsește densitatea mare a rizomilor, determină scoaterea acestora la suprafață, urmând ca apoi să se efectueze fragmentarea acestor rizomi prin lucrări cu grapa cu discuri. După lăstărirea în masă, se va executa o nouă arătură, la adâncimea de 20-22 cm, prin care se urmărește încorporarea sub brazdă a fragmentelor de rizomi ajunse la epuizare (Guș P. și colab 2004).

[NUME_REDACTAT], trecerea de la agricultura convențională prin sisteme alternative spre agricultura durabilă trebuie să țină cont de o serie de aspecte:

– evoluția demografică rurală și dorința de creștere continuă a nivelului de trai;

– necesitatea unei perioade de trecere de la agricultura convențională către diferite variante ale sistemului neconvențional de lucrare a solului;

– existența fondurilor necesare pentru realizarea conversiei.

Elaborarea unor modalități neconvenționale de lucrare a solului trebuie să se bazeze pe concepția că implementarea tehnologiilor durabile trebuie să asigure în principal realizarea următoarelor deziderate:

– crearea unui cadru exploatațional în agricultură și eliminarea degradării mediului agricol;

– relansarea și sporirea producției agricole prin tehnologii agricole noi;

– formarea de producători agricoli de înaltă performanță cu venituri comparabile cu cele din alte sectoare economice;

– dezvoltarea unei agriculturi în armonie cu natura prin protecția și ameliorarea bazei de resurse naturale și în primul rând a resurselor de sol, apă și a biodiversității.

Rotația culturilor este și va continua să fie una dintre cele mai importante componente ale sistemului tehnologic agricol, care contribuie la raționalizarea consumului de combustibil, apă, îngrășăminte și pesticide și preparate biologice pentru protecția plantelor. Cele mai multe investigații au demonstrat că pe terenurile în pantă, erodate, solul ar trebui să fie îmbunătățit cu îngrășăminte organice și minerale, care ar restaura fertilitatea solului, în timp ce fertilizarea culturilor va asigura stabilitatea randamentelor în asolamentele planificate.

Dumitrescu N. și Popa A. (1979) subliniază importanța utilizării unor măsuri agrotehnice precum stabilirea judicioasă a structurii culturilor pe terenurile în pantă într-o rotație corespunzătoare, în concordanță cu sistema de mașini pentru lucrările solului și specificul pedoclimatic al fiecărei zone. Acestea completează efectul măsurilor antierozionale și contribuie la conservarea potențialului agroproductiv al solului.

În condițiile Stațiunii de [NUME_REDACTAT] Podu-Iloaiei, Iași, utilizând diferite scheme de asolament, Ailincăi C. și colab. (2004) au evidențiat importanța utilizării asolamentelor cu plantă amelioratoare, care s-a tradus prin sporuri considerabile de producție. Spre exemplu, la cultura porumbului, producția a fost cu 24-30% mai mare (1070-1340 kg/ha) în comparație cu monocultura, iar față de rotația grâu-porumb, mult folosită actualmente de producătorii agricoli autohtoni, sporul de producție a fost de 19%, respectiv de 850 kg/ha. Aplicarea unor doze de N100P100 pe parcelele experimentale cultivate cu porumb a determinat sporuri de producție de 94% (3040 kg/ha) iar fertilizarea organo-minerală pe aceleași parcele, cu doze mici de îngrășăminte chimice asociate cu 30t/ha gunoi de grajd a condus la sporirea producției cu 97%, respectiv cu 3110 kg/ha.Grâul plasat după porumb, într-o rotație de doi ani, a dat o producție principală, în varianta nefertilizată, de 1690 kg/ha (100%), iar în cazul fertilizării minerale cu doze de 100 kg azot și fosfor la hectar producția a crescut la 2920 kg. Fertilizarea organo-minerală cu 50 de kg/ha substanță activă fosfor și potasiu împreună cu 40 t/ha gunoi de grajd aplicat bianual culturii de porumb a determinat o creștere cu 82% a producției față de varianta martor (nefertilizată), respectiv 3090 kg/ha.

Aplicarea îngrășămintelor organice în complex cu cele minerale constituie un factor important de creștere a producției la culturile de câmp, inclusiv a producției de grâu de toamnă, fertilizarea organo-minerală influențând pozitiv și asupra fertilității solului, după cum o arată cercetările efectuate de Ailincăi C. și colab. (2004), în condițiile S.C.D.A. Podu-Iloaiei, pe un cernoziom cambic neirigat.

La cultura grâului de toamnă amplasat în rotație de doi ani (grâu-porumb) la care s-au aplicat doze de N100P100+40 t/ha gunoi de grajd s-au obținut sporuri de producție de 3027 kg/ha față de varianta martor. Dar, rotația intensivă tip grâu-porumb a dus la consumuri mari de elemente minerale din sol; conținutul de potasiu mobil a scăzut până la 156-164 ppm, cu un ritm anual de scădere cuprins între 1-1,17 ppm. Prin aplicarea îngrășămintelor cu azot și fosfor în complex cu gunoi de grajd s-a obținut totuși, în cadrul aceleiași rotații, o creștere a conținutului de fosfor mobil din sol de până la 86 ppm. Terenurile arabile erodate, sărace în materie organică și elemente minerale au fost menținute într-o stare favorabilă creșterii și dezvoltării plantelor numai prin folosirea a N140P100, a N70P70 + 40 t/ha gunoi de grajd sau N70P70 + 3 t/ha vreji de mazăre.

În aceleași condiții, Jităreanu G. și colab. (2007) scot în evidență necesitatea aprofundării cercetărilor pentru îmbunătățirea tehnologiilor ameliorative pe solurile degradate din România (soluri erodate, slab fertile, compactate, acidifiate). Astfel, în experiențe staționare, într-un asolament de 5 ani (fasole-grâu de toamnă-floarea soarelui-grâu de toamnă-porumb), s-a stabilit corelația pozitivă dintre producția culturilor din asolament și dozele de îngrășăminte minerale aplicate. Însușirile fizice ale solului (densitate aparentă, porozitate totală, porozitate de aerație, stabilitatea hidrică a structurii și conținutul de humus) s-au menținut la valori apropiate de valorile ințiale (2,74%) în condițiile unei fertilizări minerale echilibrate (180 kg/ha N și 80 Kg/ha P2O5).

Abordarea din punct de vedere energetic a eficienței fertilizării în cadrul asolamentului a arătat că aceasta determină obținerea unor cantități suplimentare de energie (Munteanu L. S. și colab.(2001), dacă se ține cont de faptul că, orice mijloc material, inclusiv cel de natură biologică, are încorporat în el, sub o formă sau alta o anumită cantitate de energie exprimată convențional în kWh. Cercetările efectuate pe un cernoziom levigat, moderat erodat din cadrul S.C.C.C.E.S. Perieni, la cultura grâului de toamnă au arătat că, în monocultură, cantitatea de energie obținută suplimentar a fost cuprinsă între 4258 kWh/ha la doza de N32P32 și 6761 kWh/ha în varianta N96P96. În asolamentul de doi ani cantitatea de energie realizată suplimentar prin fertilizare s-a încadrat între 4473 kWh/ha și 10115 kWh/ha (în varianta fertilizată cu N128P128). Putem remarca o creștere mare a cantității de energie realizată prin fertilizare față de valorile din monocultură. Creșterea numărului de culturi din asolament a dus, de asemenea, la sporirea cantităților suplimentare de energie, diversificarea acestuia contribuind în mai mare măsură la realizarea bilanțului energetic.

Cercetând diferite metode agrotehnice de combatere a buruienilor în cadrul asolamentului, [NUME_REDACTAT]. (2001) a constatat că arătura, combinată cu lucrarea cu grapa cu discuri, combate eficient buruienile cu înmulțire prin muguri de pe rizomi, cum ar fi Agropyron repens sau Cynodon dactilon. După ce fragmentele de la suprafață au lăstărit în masă, se execută o nouă arătură, la adâncimea de 20-22 cm, prin care se urmărește încorporarea sub brazdă a fragmentelor de rizomi ajunse la epuizare.

Un studiu efectuat de Tenu I., Jităreanu G. și colab. (2009) în zona de nord – est a României, a demonstrat că în urma unei ecologizări a solului pe o perioadă de tranziție de 3 – 5 ani rezultatele obținute referitoare la calitatea solului și nivelul recoltelor sunt mai concludente în cazul sistemelor conservative. Tot în cadrul acestui studiu s-a observat că trei dintre indicatorii cu privire la cultivarea porumbului (producția, stabilitatea hidrică a structurii solului și consumul de motorină) sunt categoric favorabile sistemelor de lucrări de conservare.

Un alt studiu cu privire la eficiența sistemelor de lucrări în țara noastră a fost efectuat de Manea N. și colab. (2009) în zona de vest pe un cernoziom cambic luto – argilos (37% argilă) asupra însușirilor fizice ale solului, a buruienilor și a producției la două culturi: grâu de toamnă și porumb. Pentru o mai bună comparație a celor două sisteme de lucrări a solului (convențional și conservativ) în cadrul sistemului de lucrări minime s-au luat în considerare trei variante de lucru: – 2 discuiri, – paraplow + disc, – cisel + disc.

Concluziile obținute cu privire la însușirile fizice ale solului au fost că acestea s-au îmbunătățit, îndeosebi porozitatea, prin aplicarea lucrărilor în număr redus. Defavorabile sunt rezultatele legate de îmburuienarea celor două culturi, în special în prima variantă de lucru a sistemului minim, și anume: 63% la cultura de porumb și 74 % la cea de grâu. Recoltele obținute în sistem conservativ au fost situate sub nivelul celor obținute în sistem convențional cu o variație între 4 – 6%, excepție face diminuarea producției cu 20% la cultura de porumb în varianta de lucru a solului cu 2 discuiri.

Pentru porumb și soia, aflate într-o rotație de doi ani, în condițiile Stațiunii de [NUME_REDACTAT] a Universității din Wisconsin, SUA ([NUME_REDACTAT] USA-2000), cercetătorii, au stabilit faptul că rotația celor două culturi și sistemul de lucrare adoptat (sistemul convențional și sistemul no-till) nu pot fi considerați factori de stabilire a numărului optim de plante la hectar, în condițiile în care porumbul a fost semănat în rânduri distanțate la 76 cm, cu diferite densități de recoltare (56300, 65800, 75200 plante/ha) iar distanța între rânduri la soia a fost de 19 cm, cu densități de 294200, 450400 și 518500 plante recoltabile/ha.

Cu privire la oportunitatea adoptării celui mai avantajos sistem de lucrare a solului la culturile de porumb și soia pe solurile slab drenate din așa-numita [NUME_REDACTAT] a Porumbului din SUA, ([NUME_REDACTAT] USA-2000), s-a constatat că tipul de sistem de lucrare folosit pentru cele două culturi a influențat considerabil producția obținută. Au fost folosite mai multe sisteme de lucrare: sistemul no-till utilizat pe aceeași suprafață o perioadă îndelungată, sistemul zone-tillage cu și fără cultivație pe intervalul dintre rânduri la porumb precum și sistemul convențional cu prelucrarea întregii suprafețe de cultivat. Concluziile cercetătorilor arată că deși sistemul no-till este potrivit pentru terenurile cu potențial mare de erodare, utilizarea acestuia pe perioade îndelungate de timp și pe aceleași suprafețe conduce la scăderea producției. Pe de altă parte, alternarea sistemelor de lucrare (sistem convențional pentru soia, urmată de porumb cu zone-tillage sau strip-tillage) a determinat obținerea unor producții mai mari, comparativ cu variantele lucrate numai după sistemul convențional, la cultura porumbului. Și producția de soia a crescut prin alternarea sistemelor de lucrare. Totuși, folosirea alternativă a diferitelor sisteme de lucrare a solului nu a determinat obținerea de mai bune rezultate economice față de variantele în care a fost utilizat sistemul convențional.

În opinia [NUME_REDACTAT] Berca cizelul este cel mai apropiat de plug. El considera că această unealtă sau cele perfecționate aflate actual pe piață vor înlocui complet arătura, câștigând avantajele fizice și biologice pentru sol, care prin ecologizare vor avea efecte asupra unor producții mai ridicate și mai calitative, dar și asupra costurilor de producție care vor fi mult diminuate.

[NUME_REDACTAT] de Cercetare și [NUME_REDACTAT] Fundulea – INCDA a publicat numeroase rezultate cu privire la influența diferitelor lucrări de bază asupra culturilor. Însă pricipala preocupare actuală a cercetătorilor din această unitate este ecologizarea și traziția solului spre o agricultură modernă, de aceia semănatul direct a dat cele mai bune rezultate. Pe de altă parte, consumurile de imputuri sunt semnificativ mai reduse, atât pe unitatea de suprafață cât și pe cea de produs.

În urma cercetărilor efectuate există dovezi că și în România poate fii practicat sistemul de lucrare prin conservare a solului, sistem care poate aduce rezultate foarte bune.

Capitolul III

Descrierea cadrului natural

3.1. Așezare geografică

Din punct de vedere al configurației administrativ-teritoriale, comuna Țibănești este unitate de bază aparținând județului Iași, fiind situată la o distanță de 50 km de municipiul Iași și tot la aceeași distanță față de localitățile Vaslui și Roman.

Țibănești se învecinează cu următoarele comune: Țibana în partea de nord, Ipatele la est, comuna Tansa la vest, Dagîța la nord–est. În partea de sud comuna Țibănești se învecinează cu localitatea Todirești care aparține administrativ județului Vaslui. Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare comuna Țibănești face parte din Regiunea de [NUME_REDACTAT] Est.

Suprafața administrativă a comunei este de . Comuna este alcătuită din 8 sate: Țibănești, [NUME_REDACTAT], Griești, Jigoreni, Răsboieni, Recea, Tungujei și Vălenii.

Relieful structural – cele mai caracteristice forme de relief sunt podișurile structurale și crestele. Existența acestora este legată de alcătuirea geologică. Rețeua hidrografică de pe stânga Bărladului superior a contribuit la fragmentarea orizontală a reliefului și la apariția văilor.
Pe platourile structurale s-au format solurile brune luvice și brune argiloiluviale. Platourile structurale sunt mărginite de cueste cu pante mari.

 Relieful sculptural – include interfluviile (platouri și culmi) și versanți modelați de procese de eroziune și aluncări. Interfluviile sculpturale se prezintă sub forma unor culmi înguste:

[NUME_REDACTAT], 

[NUME_REDACTAT],

[NUME_REDACTAT].

Relieful de acumulare – are o puternică dezvoltare în partea centrală și sudică a teritoriului.

Șesurile sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu excepția unor conuri de dejecție și glacisuri care continuă să se formeze și în prezent. Șesurile ocupă porțiunile cele mai coborâte a reliefului având o pantă redusă și o energie de relief sub 40m.

 În cadrul teritoriului deosebim următoarele șesuri:

șesul pârâului Șacovăț;

șesul pârâului Durăceasca;

șesul pârâului Călina;

șesul pârâului Recea.

3.2. Regimul temperaturilor

Datorită poziției sale geografice, caracteristicilor reliefului, precum și influențelor maselor anticiclonale atlantice și siberiene, clima județului are un caracter temperat-continental pronunțat, integrându-se în mod organic ansamblului condițiilor naturale ale [NUME_REDACTAT].

Așezarea în latitudine la nord de mijlocul distanței dintre Ecuator și [NUME_REDACTAT] precum și conformația geografică a zonei determină un climat temperat – continental cu nuanțe excesive, climat specific regiunilor de dealuri joase cu altitudini cuprinse între 200-, climat manifestat prin ierni reci și veri călduroase, cu precipitații distribuite neregulat în tot timpul anului. Regimul climatic este caracterizat prin temperaturi medii anuale cuprinse între 8° – 9° la altitudini mai mari și 9°-10° în valea Șacovățului. Luna cu cele mai mari temperaturi este considerată ca fiind iulie (între 19°-20° în medie pe înălțimi și între 20°-21° pe vale), iar luna cu temperaturile cele mai scăzute-ianuarie ( cu o medie a temperaturii de până la -4º). Aceste valori dau o amplitudine termică anuală de 23° în Vest și Est și de peste 24° pe valea Șacovățului.

Radiația solară globală cu valori medii de 116 kcal/cm2 are o distribuție neuniformă în cursul anului; 40% din total revine perioadei de vară (iulie = 17 kcal/cm2), în timp ce iarna se realizează doar 10% (ianuarie=2,2 kcal/cm2). Aceasta este legată și de durata de strălucire a soarelui, care este în jur de 2000 ore anual, repartizate între 200-290 de zile.

Un rol important în variația temperaturii îl au și datele medii ale primului și ultimului îngheț, precum și unele praguri termice care prezintă interes pentru agricultură. De obicei, la Iași, primul îngheț se produce în jurul datei de 15 octombrie, iar cel mai târziu la 21 mai. Trecerea temperaturilor peste 0o are loc în jur de 1 martie, iar coborarea sub aceasta valoare la 6 decembrie. Temperaturile de peste 5o încep pe la 23 martie și dureaza până spre 11 noiembrie, iar cele ce depășesc 10o se înregistrează între 11 aprilie și 20 octombrie (180-185 zile), aceasta fiind și perioada de dezvoltare optimă a culturilor agricole, în care se realizează o sumă a temperaturilor active de 3000-3200o C.

Mersul temperaturilor medii lunare a prezentat în perioada 2011–2013 o evoluție normală, în sensul că descrie o curbă ascendentă în prima parte a anului, cu maxime în lunile iunie-iulie, după care curba devine descendentă, cu minime în lunile decembrie-ianuarie.

Tabelul 3.1

Temperaturile medii lunare la Stația meteorologică Iași 2011-2013

În anul agricol 2011 temperatura medie a anului a fost de 9,8ºC cu o abatere de 0,4ºC față de media temperaturii normale (9,4ºC), iar precipitațiile medii însumează 637,6 mm, cu 108,3 mm mai mult decât media multianuală (529,3 mm). Cu toate acestea anul a debutat cu o secetă pe o durată de 4 luni (februarie-mai), abaterea variind de la -4,8 mm până la -30,4 mm, urmată apoi de un regim pluviometric de 2-3 ori mai mare decât regimul normal de precipitații în lunile iunie-iulie (137,5mm, respectiv 201,0 mm). Spre sfârșitul verii seceta a revenit influențând negativ înființarea culturilor de toamnă.

Temperatura medie din următorul an agricol (2012) a înregistrat o valoare a de 11ºC cu o abatere de 1,7ºC față de valoarea normală. Din punct de vedere pluviometric anul 2012 s-a dovedit a fi unul extrem de secetos, înregistrâdu-se în total 397,6 mm precipitații cu o abatere de -131,7 mm, fenomen care diminuat considerabil producțiile.

Fig. 3.1. Evoluția temperaturii medii anule în perioada 2011-2013 față de normală

la [NUME_REDACTAT] Iași

3.3. Regimul precipitațiilor

În cea mai mare parte a anului precipitațiile cad sub forma de ploi, cu excepția intervalului cuprins între datele medii 23 noiembrie și 21 martie când, de obicei, se înregistrează 31-42 zile cu ninsoare.

În sectoarele deluroase din vestul și sudul județului, cantitatea medie anuală de precipitații depășește 600 mm, în timp ce în [NUME_REDACTAT] inferioare și a Bahluiului coboară sub 500 mm. Distribuția lor în timpul anului este însă neuniformă. Lunile cele mai bogate în precipitații sunt mai și iunie, uneori chiar și iulie, când se înregistrează 65-75 mm lunar, o cantitate mai mult decât dublă față de perioada decembrie-martie, când cad doar 25-35 mm lunar.

Un fenomen caracteristic climatului în zona județului Iași, îl constituie ploile cu caracter torențial din sezonul cald, sub formă de averse cu o intensitate deosebită. Cele mai mari cantitați de apă cazută în 24 de ore sunt de multe ori egale sau apropiate cu cele lunare. Lipsa timp de 10-14 zile a precipitațiilor duce la apariția secetelor, mai ales vara, fenomene meteorologice mai frecvente în partea de NE a județului care are o mare pondere agricolă. În cursul unui an se înregistrează, în medie, 191 zile fără precipitații, iar gruparea lor în perioade mari are repercursiuni negative asupra recoltei (ex: 1946, 1951, 1957, 1960 s.a.), drept care, în ultima vreme, s-a trecut la amenajarea intensivă a bazinelor hidrografice și sistemelor de irigații.

Precipitațiile sunt relativ scǎzute cu o medie pe an de 450-500 mm și au un regim neuniform cu cantitǎți medii de 60-70 mm în luna iunie și de 20-30 mm vara și începutul primǎverii. Sunt caracteristice secetele, iar vara ploile de tip aversǎ, ambele fenomene având repercursiuni asupra terenului și culturilor agricole.

În perioada rece a anului, din cauza frecvenței mari a maselor de aer continental uscat, cantitatea de precipitații scade în general sub 30% din totalul anual. În timp precipitațiile atmosferice se mai caracterizează prin marea variabilitate a producerii lor, pusă în evidență fie printr-o frecvență și abundență excesivă, fie, dimpotrivă, printr-un deficit pluviometric sau chiar o absență totală un timp îndelungat.

În anotimpul rece, numărul mediu al zilelor cu ninsoare este cel mai mare în lunile ianuarie, februarie (peste 11 zile) și decembrie (peste 8 zile).

În medie la Iași se produc anual 40 zile cu ninsoare, iar cele mai însemnate cantități de zăpadă cad tot în lunile februarie, ianuarie și decembrie.

Situat la o mare depărtare de ocean, în partea extrem sud-estică a [NUME_REDACTAT], teritoriul județului Iași primește cantități medii anuale de precipitații cu valori moderate, media multianuală fiind de 529,5 mm.

Anul 2013 s-a caracterizat printr-un regim al temperaturilor apropiat față de cel normal (9,4ºC), dar mai bogat în precipitații (553,4 mm) comparativ cu media multianuală (529,3 mm). Precipitații scăzute s-au înregistrat doar în sezonul rece, acestea fiind însoțite si de un regim termic mai ridicat.

Acest regim pluviometric denotă același continentalism accentuat pe vale (unde se manifestă uneori și seceta) și mai moderat pe înălțimi, care favorizează în general dezvoltarea vegetației.

În afara precipitațiilor sub formă de ploaie și zăpadă mai prezintă interes, din punct de vedere științific și practic și alte produse ale condensării sau sublimării vaporilor de apă ca: lapovița, poleiul, chiciura, rouă, bruma – fenomene care alături de ceață și viscol completează tabloul general al condițiilor climatice. Creșterile debitelor pârâului Șacovăț și afluenților săi produc local inundații, exces de umiditate și eroziuni de albii.

Tabelul 3.2

Suma precipitațiilor căzute în perioada anilor 2011-2013 la Iași (mm)

Trebuie menționat și faptul că inundațiile din șesul Șacovățului sunt reduse și se datorează mai ales scurgerilor de pe versanți, precum și deversării în caz de precipitații abundente a apei din barajul de acumulare Tungujei.

Fig. 3.2. Oscilația precipitațiilor medii anuale față de normală în perioada

2011-2013 la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] relativă a aerului, mărime care variază invers proporțional cu temperatura, se caracterizează printr-o valoare multianuală relativ redusă (74%) și o amplitudine medie mare (24%) specifică regiunilor cu climat occidental. Cele mai mari valori medii lunare se apropie de 90% (89% în decembrie), iar cele mai mici se reduc până la 65% (în august). Scăderea umidității relative, caracteristică intervalului ianuarie-august, este deranjată de conturarea în luna iunie a unui maxim secundar (67%), rezultat al prezenței maselor de aer dinspre V, SV și NV.

Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale în jur de 70%, fiind mai coborâtă decât în celelalte regiuni ale țării.

Tabelul 3.3

Umiditatea relativă a aerului în perioada 2011-2013 (%)-Iași

.

3.4. Regimul vânturilor

Vântul prezintă elemente caracteristice zonei, el constituind o prezență continuă, aproape că nu există zile complet liniștite. Vânturile au un regim neregulat și suflă aproximativ ⅔ din an rămânând ⅓ cu calm atmosferic. Direcțiile predominante sunt cele dinspre nord-vest iarna, dinspre nord vara și dinspre sud și sud–est în celelalte anotimpuri. Viteza medie a vântului este cuprinsă între 2-4,2 m/s, uneori pot apărea vijelii care ating 12 m/s, 120 km/h. Cele mai frecvente vânturi sunt Crivățul și Austrul.

Vânturile cele mai frecvente sunt cele nord și nord-vest, sud și sud-est, direcția dominantǎ fiind nord-vest. Masele de aer sunt mult influențate de valea largă a Jijiei, înregistrând o dinamica activǎ.

Tabelul 3.4

Regimul vânturilor

Viteze mai mare ale vântului se înregistreazǎ și pe suprafețele înalte, descoperite ale interfluviilor. În șesul Jijiei se înregistreazǎ cu o intensitate și o frecvența mai mare decât în vestul teritoriului fenomene de cețuri, brume, îngheturi, chiciurǎ, precum și inversiuni de temperaturǎ. Astfel, rezultǎ cǎ unele elemente climatice și fenomene meteorologice sunt mai puțin favorabile, ceea ce impune mǎsuri de ameliorare prin extinderea terenurilor forestier și plantațiilor de protecție, extinderea irigațiilor și reținerea apei în teritoriu prin realizarea de acumulǎri și iazuri.

Bruma se produce toamna și primăvara, în medie înregistrându-se 36 zile cu brumă. Prima brumă cade la mijlocul lunii septembrie, iar ultima în luna aprilie.

Întreaga dinamică a atmosferei este dominată de masele de aer dinspre nord-vest, sud-est și nord, care au o frecvență de 20-29% (NV), 8-15% (SE) și 8-12% (N). Valorile cele mai ridicate corespund sectoarelor cu relief înalt din vestul și sudul județului, iar cele mai reduse [NUME_REDACTAT]. Calmul este între 18 și 39%. În figura de mai sus este reprezentată roza vânturilor (reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale) pentru Iași.

Analizând repartiția în timp a vitezei vântului, se constată că valorile cele mai ridicate corespund perioadei de iarnă și primăvară, iar în suprafață ele descresc din sud spre centrul și nord-estul județului, ca urmare a înfățișării de ansamblu a reliefului. În timpul anului se înregistrează un număr mare de zile cu vânt tare (peste 11 m/s: 39 la Cotnari și 76 la Iași). Viteza maximă înregistrată a fost de 40 m/s, în ianuarie 1966.

Vânturile sunt determinate atât de curentul general-central al circulației atmosferice, cât și de elementele orografiei regionale și locale. În medie, în zona Iașului vânturile bat într-o proporție de peste 77%. Valoarea medie relativă ridicată a calmului atmosferei este de 22,8% la o altitudine de 104 m.

Fig. 3.3. Roza vânturilor

3.5. Aspectul pedologic

Solurile caracteristice din teritoriu sunt cele de pădure, cenușii și brune. Local se întâlnesc  cernoziomuri de pantă și levigate (pe interfluviile joase de sud), soluri erodate, iar în șesuri-soluri aluviale. Acestea sunt favorabile culturilor agricole, cu unele amendamente pentru tipurile de pădure, ca și a unor lucrări antierozionale a celor de pe versanți.

Aproape 50% din suprafața agricolă a comunei este afectată de unul sau mai mulți factori degenerativi ai solului. Gradul de compatibilitate este de 46%. Un aspect aparte îl constitue faptul că 71,5% din suprafața cu soluri acide este teren amendabil.

[NUME_REDACTAT] dispune de "Studiul privind încadrarea în clase de favorabilitate a terenurilor agricole la nivel de parcelă", întocmit de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și agrochimice Iași.

3.6. Aspectul geomorfologic

Din punct de vedere geologic, teritoriul studiat aparține unității structurale a [NUME_REDACTAT], caracterizată printr-o mobilitate tectonică redusă.

Teritoriul comunei Țibănești se află în aria de răspândire a Basarabianului, iar suprafețe mai mici aparțin Cuaternarului.

[NUME_REDACTAT] se caracterizează prin depozite argilomărnoase cu intercalații de argile nisipoase și de nisipuri cenușii. Peste depozitele argilomărnoase se află o placă de roci dure formată din gresii și calcare.

Cuaternarul este situat în șesurile pâraielor din această zonă și sunt reprezentate prin depuneri aluviale, aluvo-coluviale, coluviale și coluvo-proluviale halocene.

3.7. Aspectul hidrologic

Sub raportul resurselor hidrice, teritoriul comunei Țibănești se caracterizează printr-o zonă deficitară. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute într-un an mediu–care este destul de redusă–doar 14-17% alimentează râurile și lacurile, cea mai mare parte consumându-se prin infiltrație și evaporație. Această situație, ca și ansamblul caracteristiclor peisajului, justifică preocuparea străveche a locuitorilor de a amenaja iazuri care să suplimenteze rezervele de apă necesare economiei.

Ape subterane – apa subterană pe podul teraselor este cantonantă în baza complexului nisipos la peste 12-16 m adâncime. Pe versanți circulă dezordonat cu descărcare din capul de strat granular fiind prezentă la adâncimi diferite cuprinse între 4 – 8m. În perioadele bogate în precipitații, sub cornișă, în prima treime a versanților, în unele zone apare la zi sub formă de izvoare de coastă, iar spre baza versanților crește până la 2-3m.

Ape de suprafață – în prezent teritoriul comunei Țibănești este străbătut de pârâul Șacovăț cu aflenții săi: Călina, Durăceasa, Grindul și Zoe, pârâie caracterizate prin regim de scurgere torențial, fapt ce duce la un regim bogat în precipitații sau de lungă durată, văile pâraielor să poarte viituri mari care dau naștere la eroziuni puternice, care pot afecta stabilitatea zonelor limitrofe; exces de umiditate; fapt ce impune necesitatea lucrărilor de  ameliorare și consolidare a malurilor zonelor populate de construcții.

La nivelul localitații Țibănești, este înființat un bazin de acumulare a apei, denumit  "[NUME_REDACTAT]", amenajat pe cursul pârâului Șacovăț, în amonte de localitatea Tungujei. Scopul amenajării acumulării a fost:

alimentarea cu apă a comunei;

combaterea inundațiilor pe râul Bârlad;

irigarea a 500 ha de teren agricol.

Suprafața barajului de acumulare este de cca. 310 ha și se întinde pe raza comunelor Țibana și Țibănești cu un volum total de 25 mil. metri cubi, din care volum permanent de atenuare de 16 mil. metri cubi.

Nu există potențial energetic.

Stratele active libere au și ele o concentrație și o compoziție chimică variate. Cele înmagazinate în formațiunile sarmatice au în general o mineralizare mai accentuate (sulfate, magnezice, sulfice).

3.8. [NUME_REDACTAT] naturală aparține pajiștilor stepice și de luncă, fiind întâlnită în zonele cu pășune și fânețe, în rest a fost înlocuită de culturi agricole. Fauna este cea specifică zonei de relief.

Resursele pe care se bazează potențialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, pășuni, fânețe, păduri, produse animaliere și vegetale).

Prezența pe teritoriul județului Iași a unor subunități geomorfologice și climatice bine individualizate a determinat și determină o diferențiere a covorului vegetal, în sensul ca în partea de sud a [NUME_REDACTAT] întâlnim o vegetație de silvostepă, iar în sectoarele înalte de podiș o vegetație naturală aparținând domeniului pădurilor de foioase. Vegetația naturală este însă puternic influențată de activitatea omului. Raportul dintre pădure și silvostepă s-a redus treptat, mai ales în ultimele secole, ca urmare a defrișărilor și extinderii crescânde a suprafețelor cultivate.

Din suprafața totală a județului, pajiștile naturale ocupă 18%, pădurile și zăvoaiele 16%, iar vegetația de mlaștini și bălți 2%.

Silvostepa se caracterizează printr-o vegetație ierboasă, completată de prezența unor crâmpeie de păduri de stejar și șleauri. Astfel, pajiștile primare au o vegetație dominată de prezența asociațiilor de păiuș (Festuca vallesiasa, Festuca pseudovina, Festuca sulcata), colilie și Negara (Stipa joani, Stipa capillata) și alte ierburi, la care se adaugă firuța cu bulbi (Poa bulbosa), firuța cu fânețe (Poa pratensis), bărboasa (Andropogon ischaemum), pirul (Agropyrum repens, Agropyrum cristatum). În componența pădurilor de aici întâlnim stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus campestris), teiul (Tilia alba, Tilia cordata), jugastrul (Acer campestre), frasinul (Fraximus excelsior), în amestec și cu alte specii.

Pădurile de foioase ocupă sectoarele cu relief mai înalt din [NUME_REDACTAT]-Hârlău, de pe interfluviul Moldova-Siret și din [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, alternând cu suprafețe agricole și pajiști secundare stepizate. Pe suprafețele ce depășesc 400 m altitudine, se remarcă frecvența mare a pădurilor de fag (Fagus silvatica), specie central europeană, alături de alte specii (Fagus orientalis și Fagus taurica) de proveniență estică. La periferia lor, pe înălțimi mai mici de 400 m, se dezvoltă pădurile de amestesc, în componența cărora apar gorunul, stejarul, carpenul, teiul și diverși arbuști (cornul, sângerul, alunul s.a.).

Azonal, în luncile văilor se întâlnesc zăvoaie de plop, salcie, ulm, în care se amestecă și alte specii de arbori, precum și sectoare întinse cu o vegetație mixtă hidrofilă și hidrohalofilă.

Fauna este strâns legată de specificul învelișului vegetal și de aceea se vorbește despre o faună de pădure, de silvostepă, de luncă și acvatică. Remarcăm și aici interferența elementelor faunistice central-europene, legate mai ales de prezența pădurii, a celor eurasiatice care populează stepa și silvostepa.

CAPITOLUL IV

ASPECTE ECONOMICO-ORGANIZATORICE

4.1. Scurt istoric

I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae, situată în comuna Țibănesti, județul Iași, identificată cu numărul CUI: 2838383, în [NUME_REDACTAT] J37/117/2009, a luat ființă în anul 2009 și a avut ca membru fondator pe domnul [NUME_REDACTAT]-Nicolae.

Societatea a avut de la început ca principal obiect de activitate cultivarea plantelor agricole, având în dotare un tractor U650, un plug cu trei cormane PP3, o grapă cu discuri 3,2, o semănătoare pentru plante prășitoare SPC 6, o semănătoare universală pentru păioase, un cultivator echipat cu fertilizator, o mașina de efectuat tratamente MET 600, o mașina de administrat îngrășăminte și o combină [NUME_REDACTAT] Claison 8070.

Întreprinderea a început să lucreze o suprafață de 87 de ha, pe care a obținut producții mari ceea ce l-a încurajat și astfel an de an suprafața de teren s-a extins, iar în prezent deține o suprafață de peste 300 ha, suprafață de teren ce este arendată. Din suprafața totală 180 ha se regăsesc pe teritoriul comunei Țibănești, iar restul de 120 ha sunt pe raza comunei Tansa.

Ulterior unitatea agricolă a fost echipată cu o gamă largă de mașini și utilaje performante atât prin accesarea unor fonduri europene prin programul FEADR, cât și cu fonduri proprii.

Cu aceste utilaje unitatea și-a redus costurile de producție cu aproximativ 40%.

4.2 Mijloacele de producție

Pentru respectarea tehnologiilor de cultură și încadrarea lucrărilor agricole, pe cât posibil,

în epoca optimă, ferma vegetală, are în dotare proprie o bază materială cât se poate de modernă (Tabelul 4.1).

Cu utilajele menționate societatea execută totalitatea lucrărilor în epoca optimă. De asemenea are și posibilitatea de a presta lucrări agricole.

Tabelul 4.1

Baza tehnico-materială a fermei vegetale I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae

4.3 Organizarea muncii

Rolul forței de muncă în cadrul structurii de producție a spațiului rural este deosebit de

important deoarece efectuarea la timp și în bune condiții a unui complex de lucrări, mai ales în agricultură, influențează în mod hotărâtor rezultatele.

Orice activitate cu caracter progresiv din spațiul rural trebuie să fie susținută cu un volum corespunzător de forță de muncă.

Necesarul de forță de muncă dintr-o exploatație agricolă variază de la o exploatație la

alta, în funcție de momentul executării lucrărilor agricole.

Această repartizare a forței de muncă, necesită organizarea unor formațiuni de muncă a căror dimensiune și structură să asigure efectuarea lucrărilor conform cu tehnologia stabilită, menite să asigure un nivel ridicat al producției.

La momentul actual unitatea agricolă are un număr de 3 angajați, din care un angajat în sistemul de conducere al fermei, iar restul de muncitori în sistemul de producție. Numărul muncitorilor agricoli crește pe perioada campaniei agricole, prin angajarea de muncitori zilieri.

Tabelul 4.2 Pricipalele culturi și producțiile medii

obținute în cadrul I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae (2010-2013)

4.4. Eficiența economică a producției în cadrul unității I.I. [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] economică a unei exploatații agricole se exprimă prin rezultatul raportului dintre eforturi și efecte, aceasta depinzând de calitatea și gradul de dotare cu resurse, de factorii naturali și biologici, precum și de abilitățile manageriale ale conducerii unității agricole.

Efortul se măsoară prin consumul de resurse economice (materiale, resurse umane), iar efectele prin volumul desfacerilor sau alte rezulatate calitative ale activității economice (reducerea nivelului cheltuielilor, creșterea profitului, creșterea productivității muncii etc.).

Stabilirea eficienței economice a producției agricole reprezintă o condiție pentru planificarea și organizarea producției, având un rol important micșorarea continuă a costului de producție pe unitatea de produs din unitatea agricolă.

Eficiența economică a activității de producție din agricultură reprezintă o categorie economică care exprimă însușirea de a produce efecte economice maxime cu minimum de cheltuieli.

Analiza eficienței economice a producției reprezintă elementul prin care fermierii identifică în mod fundamental produsele, culturile și speciile de animale care permit creșterea performațelor economice la nivelul exploatației agricole (Ungureanu G., 2011).

Determinarea efectului economic al principalelor culturi din cadrul unității agricole studiate s-a realizat pe baza fișelor tehnologice întocmite la sfârșitul fiecărui an agricol pentru fiecare cultură în parte.

Eficiența economică la principalele trei culturi din cadrul exploatației agricole I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae. s-a realizat calculând media principalelor indicatori care reflectă eficiența producției în ultimii trei ani (tabelul 4.3).

Indicatorii economici analizați sunt: cheltuieli totale (lei/ha), venituri totale (lei/ha), profit brut (lei/ha) și rata profitului brut (%).

Tabelul 4.3

Eficiența economică la principalele culturi în cadrul unității I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în perioada 2011-2013

CAPITOLUL V

SISTEME DE LUCRARE ȘI FERTILIZARE A SOLULUI FOLOSITE LA PRINCIPALELE CULTURI ÎN CADRUL UNITĂȚII

În cadrul unității agricole lucrările aplicate solului la înființarea culturilor s-au dovedit a fi lucrările caracteristice sistemului convențional de lucrare a solului. Acest sistem se practică în Europa încă din secolul XI (Ehlers, 1994) și include obligatoriu arătura cu plugul cu cormană (prin care se inverseză solul lucrat), urmată de pregătirea patului germinativ bine mărunțit. O altă caracteristică a acestui sistem constă în prezența plantelor prășitoare în proporție de cel puțin 40-50% în structura culturilor.

Termenul de agricultură convențională este utilizat în general pentru a desemna practicile agricole obișnuite sau tradiționale, care se bazează pe folosirea intensivă, pe scară largă, a inputurilor chimice și energetice, tipice pentru fermele mari, mecanizate, în contrast cu practicile agricole alternative sau durabile. 

Arătura se execută imediat după recoltarea plantei premergătoare, la o adâncime care depinde de planta care urmează a fi cultivată. În unele cazuri arătura este precedată de o lucrare superficială, executată de grapa cu discuri (dezmiriștire), urmată de 1-3 lucrări pentru pregătirea patului germinativ. Lucrarea de bază este efectuată pentru combaterea buruienilor prin încorporarea în adâncime a semințelor și a rădăcinilor lor și pentru încorporarea unor îngrășăminte sau amendamente, și resturi vegetale, pentru facilitarea lucrărilor secundare destinate pregătirii patului germinativ în vederea efectuării semănatului. Afânarea excesivă, ca și absența resturilor vegetale la suprafața terenului, care lasă solul descoperit pentru diferite perioade de timp și expus la acțiunea agresivă a factorilor naturali, favorizează pierderile de apă prin evaporație și prin scurgere pe terenurile în pantă, determină creșterea vulnerabilității solului la destructurare, crustificare, eroziune, compactare etc.

Patul germinativ reprezintă stratul de sol în care se încorporează semințele. El se pregătește prin câteva lucrări executate într-o anumită ordine, epocă și cu respectarea indicilor calitativi specifici, care diferă în funcție de zona pedoclimatică.

Patul germinativ trebuie pregătit astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiții:

– să fie ușor tasat sub adâncimea de încorporare a semințelor pentru ca apa care se ridică prin capilarele solului să ajungă în contact cu acestea. Dacă solul este prea afânat sub această adâncime în momentul semănatului, atunci este necesară o lucrare cu tăvălugul;

– stratul de sol care acoperă semințele trebuie să fie mai afânat, pentru a întrerupe curentul capilar către suprafață și a micșora în acest fel pierderile de apă;

– brăzdarele semănătorii trebuie să plaseze semințele la partea superioară a stratului așezat, ușor tasat, asigurându-se astfel un conctact intim al semințelor cu solul;

În acest fel se asigură, pe de o parte, apa necesară semințelor pentru germinare, iar pe de altă parte aerul, favorizându-se în același timp răsărirea plantelor.

Studiul asupra sistemului de lucrare și fertilizare a solului s-a efectuat pe un asolament de trei ani în perioada 2011-2013, având în componența sa următoarele culturi: grâu, porumb și floarea soarelui. La stabilirea asolamanentului s-a avut în vedere cerințele specifice fiecărei plante de cultură.

5.1. Sistemul de lucrare și fertilizare a solului folosit la cultura de floarea soarelui în perioada 2010-2013

Floarea-soarelui este una dintre cele mai importante plante uleioase cultivate pe glob (13% din producția mondială de ulei) și cea mai importantă plantă uleioasă pentru România. Uleiul extras din achenele de floarea-soarelui este semisicativ și se caracterizează prin culoare, gust și miros plăcute, conținut ridicat în vitamine (A, D, E, K) și substanțe aromatice; în plus, uleiul de floarea-soarelui se conservă foarte bine pe perioadă îndelungată.

Uleiul de floarea-soarelui este unul dintre cele mai bine echilibrate sub aspectul acizilor grași pe care îi conține. El este utilizabil atât ,,la rece’’ cât și gătit și este bogat în acid linoleic – acid gras esențial pentru alimentația umană

Floarea-soarelui este o excelentă plantă meliferă. În țara noastră asigură cel mai important cules pentru familiile de albine (alături de salcâm și tei).

Din punct de vedere agrotehnic, este important că floarea-soarelui eliberează devreme terenul (sfârșit de august-început de septembrie), permițând o bună pregătire a terenului pentru culturile care urmează; nu este la fel de favorabilă ca soia, dar starea structurală și de fertilitate a solului după floarea-soarelui este, în general, benefică, ceea ce face ca floarea-soarelui să fie o premergătoare bună pentru grâu.

Cheltuielile cu floarea-soarelui nu sunt prea ridicate: necesarul de azot și fosfor moderată, cerințe mari față de potasiu, dar restituiri abundente; costurile pentru sămânță sunt comparabile cu cele de la porumb.

Floarea-soarelui se acomodează, adesea, mai bine decât porumbul, pe terenuri cu soluri de calitate medie și suportă mai bine stresul hidric. În plus, pentru lucrările din tehnologia de cultivare (semănat, prășit, recoltare etc.) floarea-soarelui necesită un echipament agricol specializat. Totodată, calendarul lucrărilor agricole: pregătirea terenului, semănatul, combaterea chimică a buruienilor, recoltatul se pot realiza fără să stânjenească lucrările destinate celorlalte culturi agricole.

Dintre inconvenientele florii-soarelui se menționează: sensibilitatea la boli, care impune restricții foarte serioase în rotație, fiind excluse monocultura și revenirea pe același teren mai devreme de 6 ani; dificultăți de amplasare după multe plante cu care are boli sau dăunători comuni; consumul mare de apă și elemente nutritive din sol, ceea ce impune fertilizarea culturilor postmergătoare, prin aplicareade doze mai mari de îngrășăminte.

În anul agricol 2010-2011, unitatea agricolă I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae a cultivat 80 ha cu floarea-soarelui, hibridul semitimpuriu LG 5658 CL , planta premergătoare fiind grâul de toamnă.

Imediat după recoltarea plantei premergătoare, s-a efectuat arătura la adâncimea de 26-28 cm cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, respectiv tractorul JOHN DEERE în agregat cu plugul KUHN MASTER 102.

Până în toamnă s-a executat o lucrare cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu grapa cu discuri TERRA DISC 4,5. Prin această trecere s-a realizat o mărunțire a arăturii și combaterea buruienilor. Această lucrare permițând arăturii să intre curată în iarnă.

Pregătirea patului germinativ, în primăvară, s-a efectuat cu 1-2 zile înainte de semănat, cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4 – GASPARDO. Înainte de pregătirea patului germinativ s-a administrat nitrocalcar cu ajutorul tractorului VALTRA A93 în agregat cu MAI 2,4 t în cantitate de 100 kg/ha.

Pentru semănat s-a folosit sămânță certificată, iar desimea fost de 48.000 de boabe/ha. Semănatul s-a realizat în epoca optimă cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea pentru plante prășitoare GASPARDO MARTA, la o adâncime de încorporare de 5-6 cm. Odată cu semănatul s-au încorporat în sol și îngrășăminte complexe NPK 15:15:15, în doză de 150 kg/ha .

Pentru combaterea buruienilor în vegetație s-a folosit erbicidul PULSAR 40 (imazamox 40g/l), aplicat cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200. Substanța activă a acestui erbicid este preluată de plante în special prin frunze, dar și prin rădăcini. Datorită activității reziduale la nivelul solului, asigură combaterea buruienilor în curs de răsărire și previne apariția unui nou val de buruieni. Efect vizibil la 7-14 zile de la aplicare. În plantă, substanța activă este preluată până la nivelul zonelor de creștere, unde blochează sinteza aminoacizilor esențiali, responsabili de creșterea și diviziunea celulară.

În timpul perioadei de vegetație s-a executat o prașilă mecanică cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu cultivatorul CPU-8 echipat cu organe tip săgeată și unilaterale stânga și dreapta, la o adâncime de 8 cm și o distanță de 10 cm față de rând. Odată cu efectuarea prașilei s-a administrat și îngrășămintul complex [NUME_REDACTAT] 37 doză de 100 kg/ha.

În cadrul lucrărilor de îngrijire se încadrează și combaterea agenților patogeni (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Phomopsis helianthi, Alternaria sp.). Preventiv s-a folosit fungicidul PICTOR (200 g/l dimoxistrobin + 200 g/l boscalid), în doză de 1 l/ha, aplicat cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 600. Produsul are o acțiune sistemică și translaminară. După penetrarea prin suprafața frunzei, ambele substanțe active sunt translocate acropetal în interiorul plantei. Pictor are acțiune preventivă și curativă, împiedică germinarea sporilor și creșterea miceliului ciupercilor, cu efect asupra dezvoltării tuburilor germinative și sporulării. În funcție de boala țintă, tratamentele se aplică începând cu apariția capitulului și până la înfloritul deplin.

Recoltarea s-a făcut cu combina JOHN DEERE CWS 1550 echipată cu dispozitiv de recoltare integrală a florii soarelui pe 6 rânduri, când umiditatea a atins pragul de 14-15%.

Producția medie obținută la hibridul LG 56.58 CL a fost de 3000 kg/ha.

În anul agricol 2011-2012, unitatea agricolă a cultivat 80 ha cu floarea soarelui, hibridul de tip CLEARFIELD, IMERIA CS

Ca lucrări ale solului, imediat după recoltarea plantei premergătoare (porumb) s-a aplicat o trecere cu grapa cu dicsuri TERRA DISC 4,5 pentru distrugerea resturilor vegetale, iar în continuare s-a efectuat arătura cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, la o adâncime de 28 cm.

În primăvară, înainte de pregătirea patului germinativ, s-a administrat cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu MAI 2,4 t o parte din cantitatea de îngrășăminte necesare culturii, folosind nitrocalcar, în doză 100 kg/ha și complexul [NUME_REDACTAT] 37, în cantitate de 100 kg/ha, încorporate cu agregatul VALTRA T171 și combinatorul SANDOKAN 4.

Semănatul s-a realizat la epoca optimă, utilizând sămânță certificată și tratată, cu o desime de 50 000 semințe/ha, lucrarea efectuându-se cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu semănătoarea pentru plante prășitoare GASPARDO MARTA echipată cu fertilizator, concomitent aplicându-se și o cantitate de 100 kg/ha (substanță brută) îngrășământ azotat de amoniu.

Pentru combaterea buruienilor în vegetație s-a folosit erbicidul PULSAR 40 (imazamox 40g/l), aplicat cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200.

În timpul perioadei de vegetație s-a executat o prașilă mecanică cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu cultivatorul CPU-8 echipat cu organe tip săgeată și unilaterale stânga și dreapta, la o adâncime de 8 cm și o distanță de 10 cm față de rând, lucrare prin care s-a administrat și o cantitate de 100 kg/ha îngrășămint [NUME_REDACTAT] 37.

Împotriva agenților patogeni (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Phomopsis helianthi, Alternaria sp) nu s-a efectuat nici un tratament fitosanitar deoarece s-a respectat rotația culturilor.

Din cauza secetei producția a fost diminuată, înregistrandu-se o producție de 2500 kg/ha, recoltarea realizându-se cu combina JOHN DEERE CWS 1550, echipată cu dispozitiv pentru recoltarea florii soarelui pe 6 rânduri.

În cadrul unității agricole I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae, a fost cultivată, în perioada 2012-2013, o suprafață de 80 ha de floarea soarelui cu hibridul LG 5542 CL

Deoarece premergătoarea a fost porumbul, s-a acordat o atenție deosebită distrugerii

resturilor vegetale, imediat după recoltarea porumbului printr-o trecere cu grapa cu discuri. Arătura a fost executată cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux

MRWS 5, la o adâncime de 25 cm.

Datorită necesității mari a florii soarelui de elemente nutritive, la pregătirea patului germinativ s-a administrat utilizând tractorul JOHN DEERE în agregat cu MAI 2,4 t o cantitate de 150 kg/ha complex [NUME_REDACTAT] 37, încorporat cu TERRA DISC 4,5.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu ajutotul tractorului JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea de precizie GASPARDO MARTA, la adâmcimea de 5-6 cm, cu o desime de 50 000 semințe/ha. Semănătoarea fiind echipată și cu fertilizator, odata cu semănatul s-a administrat și o cantitate de 100 kg/ha azotat de amoniu.

În cursul perioadei de vegetație s-a aplicat o prașilă mecanică, tractorul VALTRA A93 în agregat cu cultivatorul CPU-8 dotat cu organe tip săgeată și unilaterale dreapta și stânga, la adâncimea de 8-10 cm și s-a administrat îngrășăminte complexe NPK 15:15:15, în doză de 200 kg/ha.

Producția medie obținută, în urma recoltării cu combina JOHN DEERE CWS 1550 echipată cu dispozitiv pentru recoltarea florii soarelui pe 6 rânduri a fost de 3300 kg/ha.

Tabelul 5.1 Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de floarea soarelui I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2010-2011

Tabelul 5.2

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de floarea soarelui la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2011-2012

Tabelul 5.3

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de floarea soarelui la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2012-2013

5.2. Sistemul de lucrare și fertilizare a solului folosit la cultura de grâu în perioada 2010-2013

Grâul este cereala cea mai importantă și planta care ocupă pe glob cele mai mari

suprafețe. Ea este foarte apreciată datorită conținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și substanțe proteice și raportul între aceste substanțe corespunzător cerințelor organismului uman.

Pâinea din făina de grâu reprezintă hrana de bază pentru omenire, boabele de grâu constituind materia primă pentru diferite industrii prelucrătoare. 1 kg de pâine albă furnizează 2000-2500 calorii și conține 520-530 g glucide, 90-95 g proteine, 11-30 g lipide, suficiente săruri minerale, vitamine, satisfăcând nevoile organismului uman.

Din măcinarea boabelor de grâu se obțin tărâțele deosebit de bogate în proteine, grăsimi, substanțe minerale care au o largă utilizare în zootehnie ca nutrețuri concentrate.

Paiele de grâu se utilizează la fabricile de celuloză, ca așternut în grajduri, în hrana animalelor și pentru pregătirea îngrășământului organic.

În țara noastră se pune un mare accent pe creșterea producției de grâu prin utilizarea

soiurilor de înaltă productivitate din categorii biologice superioare.

Grâul deși are un consum specific de elemente nutritive relativ redus (23-33 kg N, 11-18 kg PO5, 19-37 kg K2O pentru o tonă de boabe plus producția secundară aferentă), reacționează foarte bine la aplicarea îngrășămintelor minerale și organice.

În anul agricol 2010-2011, unitatea agricolă I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae a cultivat 80 ha cu grâu, soiul GLOSA , planta premergătoare rapița.

Imediat după recoltarea plantei premergătoare, s-a executat arătura la 24 cm cu tractorul

VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, apoi s-a făcut o întreținere a arăturii cu tractorul JOHN DEERE în agregat TERRA DISC 4,5.

Înainte de pregătirea patului germinativ s-a administrat cu tractorul VALTRA A 93 în agregat cu MAI 2,4 t îngrășământ complex de tipul 15:15:15, în cantitate de 100 kg/ha (substanța brută).

Pregătirea patului germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă folosind tractorul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea pentru păioase GASPARDO NINA. Adâncimea de semănat a fost de 4-5 cm, folosind o cantitate de sămânță de 260 kg/ha.

În a doua parte a iernii, în unele ferestre când terenul a fost înghețat și lipsit în mare parte de zăpadă s-a administrat ca îngrășământ uree în doză de 100 kg/ha, cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MAI 2,4 t.

Ca lucrare de întreținere s-a efectuat erbicidarea cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, utilizând postemergent erbicidul GRAN STAR SUPER 50 SG, pe bază de tifensulfuron metil 250 g/kg și tribenuron metil 250 g/kg, de la firma [NUME_REDACTAT], în doză de 40 g/ha, administrându-se când buruienile sunt în fază de 2-3 frunze.

Pentru prevenirea fuzariozei s-a efectuat un tratament cu fungicidul [NUME_REDACTAT] (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l), în cantitate de 1 l/ha. Acesta s-a administrat utilizând tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 600.

Pentru combaterea ploșnițelor (Eurygaster integriceps) și gândacul bălos (Lema melanopa) s-a folosit insecticidul de la Bayer, BISCAYA 240 OD (teacloprid 240 g/l). Este un insecticid sistemic din grupa chimică cloronicotinile, având o eficacitate ridicată și un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor care înțeapă și sug sucul celular, cât și asupra celora care rup părțile aeriene ale plantelor. Activitatea nu este influețată de temperatura din momentul

efectuării tratamentului sau de precipitațiile căzute ulterior.

Insecticidul a fost adminstrat în doză de 0,5 l/ha în soluție de 300 l apă/ha cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, în faza de înspicare a grâului.

Recoltarea realizându-se la o umiditate de 15-16% cu combina [NUME_REDACTAT] CWS 1550. Producția medie obținută a fost de 4200 kg/ha.

În anul agricol 2011-2012 s-a cultivat grâu din soiul DROPIA pe o suprafață de 80 ha, având ca plantă premergătoare floarea soarelui.

Deoarece premergătoarea fiind floarea soarelui, a fost acordată atenție mărunțirii și încorporării resturilor vegetale, imediat după eliberarea terenului, prin efectuarea lucrării de distrugere a resturilor vegetale cu grapa cu discuri înainte de efectuarea arăturii.

Arătura s-a executat imediat după recoltarea plantei premergătoare, la adâncimea de 22-24 cm, cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5.

În ziua pregătiri patului germinativ s-a administrat îngrășământul complex de tipul 15:15:15, în doză de 100 kg/ha, cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu MET 2,4 t.

Pregătirea patului germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T 171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă, utilizând tractorul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea GASPARDO NINA, la o adâncime de 4-5 cm. S-a folosit o cantitate de sămânță de 260 kg/ha. Ca măsură preventivă s-a tratat sămânța cu insecto-fungicidul YUNTA QUATRO 373,4 FS (clotianidin 166,7g/l + imidacloprid 166,7g/l + protioconazol 33,3g/l + tebuconazal 6,7g/l) în doză de 1,6 l/t.

În luna februarie, pe înghețat, s-a împrăștiat pe suprafața cultivată îngrășământ, azotat de amoniu în cantitate de 150 kg/ha.

Combaterea chimică a buruienilor s-a făcut cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3,2 t, folosind erbicidul RIVAL SUPERSTAR 75 PU (37,5% clorsulfuron + 37,5% tribenuron metil), administrat postemergent în doză de 20 g/ha cu o normă de soluție de 220 l apă/ha.

Produsul acționează ca un erbicid sistemic, selectiv față de cerealele păioase. Activitatea reziduală a produsului este de durată medie, mai puțin riscantă sub aspectul rotației culturilor. Combate un spectru mare de buruieni dicotiledonate anuale și perene, inclusiv pe cele rezistente la 2,4 D. La plantele sensibile, diviziunea celulară este oprită în câteva ore de la aplicare, rezultând inhibarea creșterii frunzelor și rădăcinii. După 4-5 zile de la aplicare, buruienile își încetează creșterea, se distrug mugurii terminali și se necrozează.

Perioada optimă pentru erbicidare este în faza de înfrățire a cerealelor până la formarea primului internod, respectiv faza de 2-4 frunze, maxim 10 cm înălțime la buruieni. Erbicidarea se poate face și cu o săptămână înainte de înfrățire, iar dacă depășeste perioada optimă de erbicidare arătată mai sus, tratamentul se poate aplica până la faza de burduf. Rezultatele economice cele mai bune se obțin dacă tratamentele se fac în perioada optimă de erbicidare, când, în general, se pot aplica doze mici de produs, de 15-17 g/ha. Eficacitatea produsului nu este influențată de temperaturile scăzute (până la +5°C), ceea ce permite efectuarea erbicidărilor și în perioadele reci. Se va avea în atenție că, în condiții de secetă, cu temperaturi ridicate și culturi de cereale slab dezvoltate și rare, după erbicidare, culturile se pot reinfesta cu buruieni din speciiile termofile, cu răsărire târzie și eșalonată pe perioada primăvară – vară, cum sunt cele din genul Chenopodium, mai ales pe terenurile în care anii anteriori a existat o infestare puternică cu aceste buruieni sau au fost fertilizate cu gunoi de grajd infestat.

În perioada de vegetație s-a aplicat un tratament fitosanitar cu insecticidul KOHINOR 200 SL (imidacloprid 200 g/l), în doză de 0,275 l/ha, administrat cu VALTRA A93 în agregat cu MET 3,2 t, în normă de soluție de 320 l apă/ha.

Recoltatul a avut loc când umiditatea boabelor a atins pragul de 14-15%, cu combina JOHN DEERE CWS 1550.

La soiul DROPIA s-a obținut o producție de 4450 kg/ha.

În cadrul unității agricol I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicolae, în anul agricol 2012-2013 s-a cultivat grâu din soiul FLAMURA 85 pe o suprafață de 80 ha, având ca plantă premergătoare floarea soarelui.

Imediat după recoltarea plantei premergătoare s-a efectuat o trecere cu grapa cu discuri TERRA DISC 4,5 pentru mărunțirea resturilor vegetale.

Arătura s-a realizat cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, la adâncimea de 22 cm.

În preziua semănatului s-a executat pregătirea patului germinativ cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4. Odată cu pregătirea patului germinativ s-a administrat o cantitate de îngrășământ complex 15:15:15 în doză de 200 kg/ha, cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu MAI 3,2 t.

Ca măsură preventivă s-a tratat sămânța cu insecto-fungicidul SEEDOPRID 600FS (imidacloprid 600 g/l) în doză de 1 l/t.

Semănatul s-a executat la epoca optimă cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea GASPARDO NINA, semințele find încorporate la o adâncine de 4-5 cm. Cantitatea de sămânță folosită a fost de 250 kg/ha.

Erbicidarea postemergentă s-a efectuat cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, aplicându-se erbicidul BUCTRIL UNIVERSAL (brumoxinil 280g/l + acid 2,4D 280g/l sub formă de esteri), de la firma Bayer, în doză de 1 l/ha, aplicat între faza de înfrățire și faza de două noduri.

Produsul prezintă acțiune sistemică și de contact, cu eficacitate ridicată inclusiv asupra buruienilor avansate în vegetație și a celor perene. Erbicidul este activ de la 5oC și penetrează în buruieni în mai puțin de 1 oră de la tratament (risc scăzut de spălare prin precipitații). BUCTRIL prezintă o selectivitate foarte bună pentru grâu la doza și momentele de aplicare recomandate.

Acest erbicid nu provoacă avort la spiculețe atunci când este aplicat în stadii semitardive, de la două internoduri până la sfârșitul împăierii, dar întârzierea aplicării conduce la intensificarea concurenței între buruieni și planta de grâu, cu efecte negative asupra dezvoltării culturii.

În a doua parte a iernii s-a administrat îngrașământul azotat de amoniu în cantitate de 100 kg/ha, cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu MAI 2,4 t.

Când boabele au ajuns la o umididate de 15-16%, cultura a fost recoltată cu combina JOHN DEERE CWS 1550.

Producția medie obținută în condiții de secetă, la soiul FLAMURA 85 a fost de 4000 kg/ha.

Tabelul 5.4

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de grâu de toamnă la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2010-2011

Tabelul 5.5 Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de grâu de toamnă la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2011-2012

Tabelul 5.6

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de grâu în cadrul I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2012-2013

5.3. Sistemul de lucrare și fertilizare a solului folosit la cultura de porumb în perioada 2010-2013

Datorită suprafeței mari de teren pe care se cultivă, precum și numeroasele întrebuințări, porumbul reprezintă o importantă plantă de cultură.

În alimentația omului porumbul se folosește sub diferite forme.

Cea mai mare parte din producție se folosește în furajarea animalelor datorită valorii nutritive ridicate, știut fiind faptul că 1 kg boabe echivalează cu 1,17-1,30 UN și 70-80 PD.

Porumbul se folosește la fabricarea nutrețurilor combinate sau ca boabe transformate în pastă de fulgi și însilozat.

Pentru hrana animalelor reprezintă un nutreț excelent porumbul masă verde și însilozat, utilizat mai ales în hrana vacilor de lapte. Cocenii se folosesc ca furaj grosier, tocați și însilozați cu adaos de uree sau melasă.

Și în industrie porumbul și-a găsit numeroase utilizări, fiind folosit la fabricarea spirtului, amidonului, glucozei și uleiurilor comestibile.

Din punct de vedere agrotehnic porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate însă rezultatele cele mai bune se obțin pe soluri adânci, fertile, luto-nisipoase. Pe solurile cu un pH mai mic decât 5,8 este necesară amendarea. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, tasate, compacte, cu hardpan.

Consumurile de NPK în kg/tona de produs boabe plus producția secundară aferentă, în funcție de nivelul recoltei este următoarea: 18-28 kg N, 8,6-14 kg P2O5, 24-33 kg K2O.

În anul agricol 2010-2011, în cadrul unității I.I. [NUME_REDACTAT]-Nicoale, s-a cultivat 80 ha cu porumb, hibridul MUZI CS, având ca plantă premergătoare grâul.

Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, s-a efectuat arătura cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul KUHN MASTER 102.

Până în toamnă s-a executat o lucrare de grăpat cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu grapa cu discuri TERRA DIC 4,5. În urma acestei lucrări s-a realizat mărunțirea arăturii și combaterea buruienilor, arătura intrând în iarnă curată.

Patul germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă cu sămânță certificată și tratată împotriva bolilor, cu tractotul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea GASPARDO MARTA , cu echipament pentru fertilizare, la adâncimea de 5-6 cm , cu desimea de 58000-60000 boabe/ha. S-a folosit ca îngrășământ azotatul de amoniu în doză de 250 kg/ha, încorporat la o adâncime de 8-10 cm, lateral de rândul semănat și 5-6 cm sub sămânță.

Pentru combaterea buruienilor s-au folosit erbicidele: FRONTIER FORTE (720g/l dimetenamid-p) administrat preemergent în cantitatea 1,2 l/ha și STELLAR (50g/l topramezon + 160g/l dicamba) administrat postemergent în doză de 1,5l/ha. Erbicidarea s-a efectuat cu tracorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, când porumbul era în faza de 4-6 fruze, iar buruienile dicotiledonate anuale în faza de 4-6 frunze și perenele cu lungimea de maxim 10 cm.

În timpul perioadei de vegetație s-a aplicat o prașilă mecanică, cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu cultivatorul CPU-8 echipat cu brăzdare pentru fertilizare, pe o adâncime de 10 cm, la o perioadă de 14 zile după erbicidare, cu o viteză de lucru de 4-5 km/h. Concomitent cu prașila s-a administrat și o cantitate de 100 kg/ha (substanță brută) de îngrășământ complex de tipul 21:21:0 .

Recoltarea s-a realizat cu ajutorul combinei autopropulsate JOHN DEERE CWS 1550, la o umiditate a boabelor de 21-25%.

Producția medie a hibridului MUZI CS a fost de 6000 kg/ha.

În anul agricol 2011-2012, s-a cultivat hibridul semitardiv PR36R10, pe o suprafață de 80 ha, având ca plantă premergătoare grâul

Întreaga suprafață a avut ca plantă premergătoare grâul. Știind faptul că în această rotație porumbul este favorizat, fiind cultivat după o premergătoare timpurie de care s-a ținut cont în elaborarea tehnologiei de cultivare.

Arătura s-a efectuat la adâncimea de 25-30 cm, cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul KUHN MASTER 102.

Întreținerea arăturii până în iarnă s-a efectuat cu o trecere cu grapa cu discuri TERRA DISC 4,5.

Pregătirea patului germinativ s-a făcut în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu sămânță certificată și tratată împotriva dăunătorilor cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu semănătoarea GASPARDO MARTA, cu fertizator, asigurând o desime de 58000-60000 boabe/ha, la o adâncime de încorporare de 5-6 cm. Drept îngrășământ s-a administrat azotat de amoniu, în cantitate de 250 kg/ha, încorporat în sol la 8-10 cm de rândul de semănat și 4-5 cm sub sămânță.

Pentru combaterea buruienilor s-a folosit PACHETUL REKORD de la compania BASF care conține 2 erbicide, KELVIN TOP (nicosulfuron 40g/l) și CAMBIO (bentazon 320g/l + dicamba 90g/l) + DASH (adjuvant).

Nicosulfuronul controlează buruienile prin acțiunea foliară, dar are și o activitate reziduală minimă ce se poate observa pe solurile cu un conținut scăzut în materie organică. Blochează biosinteza enzimei acetolactatsintaza, care este necesară în sinteza aminoacizilor esențiali: leucină, izoleucină și vanilă. Creșterea buruienilor încetează într-un interval de 5-6 ore.

Produsul CAMBIO este absorbit de buruieni în 4-5 ore după aplicare. Bentazonul are acțiune de contact, fiind absorbit de organele verzi ale plantei, mai ales prin frunze, acționând asupra procesului de fotosinteză. Efectul se manifestă mai întâi prin îngălbenirea plantelor, urmată de necrozarea acestora, efect vizibil după câteva săptămâni de la aplicare. Dicamba are acțiune sistemică, cu efect rapid, se absoarbe prin frunze și tulpini, fiind posibilă și absorbția prin sistemul radicular. Efectul se manifestă prin răsucirea și încrețirea tulpinilor și frunzelor, umflarea nodurilor tulpinilor, curbarea frunzelor. Simptomele sunt urmate de clorozarea meristemelor de creștere, inhibarea creșterii, necroze.

Erbicidarea postemergentă s-a efectuat când porumbul avea 3 frunze, realizându-se cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, administrându-se o cantitate de 3,6 l/ha, iar norma de soluție a fost de 280 l apă.

În timpul perioadei de vegetație s-a efectuat o prașilă mecanică cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu cultivatorul CPU-8, la o perioadă de 20 de zile după erbicidare, cu o viteză de lucru de 4-5 km/h, la o adâncime de 8-10 cm. Cultivatorul este prevăzut cu organe pentru încorporarea îngrășămintelor chimice, aplicând o cantitate de îngrășământ complex de tipul 21:21:0, în doză de 100 kg/ha (substanță comercială).

Recoltarea s-a realizat cu combina JOHN DEERE CWS 1550, când boabele de porumb au ajuns umiditatea de 20-25%.

Producția medie a hibridului PR36R10 a fost de 7000 kg/ha.

În anul agricol 2012-2013, unitatea agricolă a cultivat o suprafață de 80 ha cu hibridul LG 3395

Întreaga suprafață a avut ca plantă premergătoare grâul. Arătura s-a efectuat la adâncimea de 27 cm folosind tractorul VALTRA T171 în agregat cu plugul KUHN MASTER 102.

În primăvară, pregătirea patului germinativ s-a realizat printr-o lucrare cu combinatorul, efectuată în preziua semănatului, cu tractorul VALTRA T171 în agregat cu combinatorul SANDOKAN 4.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu sămânță certificată și tratată (GAUCHO 600 FS – 8 l/t) împotriva dăunătorilor (Agriotes spp., Tanymecus dilaticollis), cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu sămănătoarea GASPARDO MARTA, prevăzută cu fertilizator, la adâncimea de 5-6 cm. Desimea plantelor a fost de 58 000 boabe/ha. Ca îngrășământ s-a folosit azotatul de amoniu în doză de 250 kg/ha, încorporat la 8-10 cm lateral de rândul de semănat și 4-5 cm adâncime.

Pentru combaterea buruienilor s-a efectuat o erbicidare postemergentă cu MERLIN DUO (isoxaflutol 37,5 g/l + terbutilazin 375 g/l).

Acest erbicid s-a aplica cu tractorul VALTRA A93 în agregat cu MET 3200, în doză de 0,23 l/ha, în soluție de 280 l apă/ha, când porumbul se afla în stadiul de 2-3 frunze, dând rezultate foarte bune ceea ce a dus la o dezvoltare în formă bună a plantelor și buruienile în faza incipientă de creștere.

În perioada de vegetație s-a efectuat o prașilă mecanică cu tractorul JOHN DEERE în agregat cu CPU-8, la o perioadă de 17-20 de zile după erbicidare, la o adâncime de 10-12 cm, cu o viteză de lucru de 4-5 km/h. Odată cu efectuarea prașilei, la cultura de porumb s-a efectuat o fertilizare suplimentară cu îngrășământ complex de tipul 21:21:0.

În urma recoltării efectuată cu combina JOHN DEERE CWS 1550, la umiditatea boabelor de 20-25%, s-a obținut o producție medie de 7500 kg/ha.

Tabelul 5.7 Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de porumb la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2010 – 2011

Tabelul 5.8

Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de porumb la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2011 – 2012

Tabelul 5.9 Sistemul de lucrare și fertilizare a solului la cultura de porumb la I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE, în anul agricol 2012-2013

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Având în vedere că agricultura este singura soluție cu ajutorul căreia România poate ieși din această criză economică, suntem nevoiți să acordăm o atenție deosebită acestui domeniu de activitate, atât în ceea ce privește sectorul vegetal cât și în ceea ce privește sectorul zootehnic. Aceste două sectoare de activitate fiind într-o strânsă legătură, susținându-se reciproc.

Asolamentul și rotația culturilor necesită creșterea diferitelor tipuri de culturi, în maniera succesivă, pe același teren și este una dintre cele mai puternice tehnici practicate în agricultura de durată, pentru a evita consecințele neplăcute ale cultivării aceluiași tip de plante, an după an. Prin practicarea de către fermieri a asolamentului și rotației culturilor este refăcută rezerva de nutrienți din sol, motiv pentru care descrește necesitatea adăugării unei cantități mari de fertilizator chimic.

În sectorul vegetal o atenție sporită trebuie acordată principalelor plante de cultură și anume grâu, porumb și floarea soarelui.

Având în vedere nivelul scăzut de precipitații ce cad în decursul unui an pe suprafața comunei Țibănești, județul Iași, la înființarea corectă asolamentelor vom ține cont și de expoziția terenului, astfel: ca pantele cu expunere estică și vestică să fie rezervate culturilor de porumb și floarea soarelui, acest fapt fiind determinat de cantitatea de căldură de care au nevoie cele două culturi în raport cu grâul, acesta din urmă pretându-se și pe pante cu expunere nordică și estică.

Este știut faptul că precipitațiile căzute pe parcursul unui an calendaristic influențează dezvoltarea plantelor de cultură și respectiv recolta, dar nu este o regulă de bază. De exemplu dacă precipitațiile ,,intervin” la timpul optim (când planta are o nevoie acută de apă), recolta scontată nu suferă diferențe prea mari. Dacă pe parcursul unui an cantitatea de precipitații este din abundență, riscăm să nu putem interveni în desfășurarea lucrărilor de întreținere a culturilor și drept urmare buruienile vor consuma din aceeași cantitate de substanțe minerale din care ar trebui să le consume planta de cultură.

În ceea ce privește nivelul scăzut de precipitații din ultimii ani, constatăm că plantele de cultură cultivate în această perioadă au suportat anumiți factori de stres, fapt ce a influențat dezvoltarea plantelor și bineînțeles în mare măsură și cantitățile de recolte obținute.

Având în vedere așezarea geografică a localității Țibănești, județul Iași, relieful acestei zone fiind unul cu foarte multe crestături în scoarța terestră, suntem nevoiți să aplicăm o serie de lucrări ale solului care să influențeze pozitiv atât păstrarea apei în sol cât și prevenirea eroziunii solului.

Referitor la efectuarea arăturilor de toamnă, este indicat ca acestea să fie realizate cu plugul la o adâncime de peste 30 cm, fără grapa stelată, deoarece după efetuarea arăturii brazdele rămân intacte, zăpada din timpul iernii nu poate fi spulberată de către vânt, aceasta fiind depusă printre brazde, iar primăvara când temperaturile încep să crească, apa rezultată din topirea zăpezii se va infiltra în sol și nu se va scurge către baza pantei.

În ceea ce privește completarea lipsei precipitațiilor la nivelul unui an este de foarte mare importanță ca în zonă să fie amenajate construcții privind instalațiile de irigație.

Având în vedere diferența de concentrație în substanțe minerale dintre vârful pantei și baza pantei, se consideră necesar aplicarea îngrășămintelor, atât cele organice cât și cele minerale, acestea trebuind să fie distribuite diferențiat, în sensul că în vârful pantei se va aplica o doză mai mare în raport cu baza pantei, datorită agenților fizici ai naturii (vânt și ploaie), stratul de sol îmbogățit cu substanțe organice și minerale fiind transportat către baza pantei.

Pentru a preveni pe cât posibil eroziunea solului se va practica un sistem de culturi în benzi intercalate, culturi cu plante anuale combinat cu benzi cultivate cu plante perene.

I.I. DOBÎRCIANU CODRIN-NICOLAE exploatează în prezent 300 ha teren în arendă, suprafață de teren care este favorabilă agriculturii intensive și îndeosebi utilizării mașinilor agricole moderne.

Bibliografie

1. Ailincăi C., Jităreanu G., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004–Evoluția principalelor însușiri fizice și chimice ale solului sub influența sistemului de lucrare și a fertilizării, Lucrări științifice, vol. 47, seria Agronomie, Iași.

2. [NUME_REDACTAT]., 2001 – Fitotehnie, vol. 1 [NUME_REDACTAT] București.

3. [NUME_REDACTAT]., 2001 – Fitotehnie, vol. 2, [NUME_REDACTAT] București

4. Berca M., 2011- Agrotehnică, [NUME_REDACTAT] București

5. [NUME_REDACTAT]., Penescu A., 1996 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], București

6. Dumitrescu N. și Popa A., 1979 – Agrotehnica terenurilor arabile în pantă, [NUME_REDACTAT] București.

7. Guș. P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], Cluj- Napoca

8. [NUME_REDACTAT]., 2006-Sisteme integrate de fertilizare în agricultură, [NUME_REDACTAT], București

9. Munteanu L. și colab., 2001 – Fitotehnie, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la [NUME_REDACTAT]

10. Onisie T., Axinte M., 1987 – Tehnologia cultivării plantelor,partea I-a, Agrotehnică, multiplicat I. A. Iași

11. Onisie T., Jităreanu G., 2000 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași

12. Pintilie C. și colab., 1985 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

13. [NUME_REDACTAT]. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie,vol.1-Cereale și leguminoase pentru boabe, [NUME_REDACTAT], București

14. [NUME_REDACTAT]. V., Robu T. și colab., 2011- Fitotehnie,vol.2-Plante tehnice, medicinale și aromatice, [NUME_REDACTAT], București

15. Toma D și colab., 1981- Tractoare și mașini agricole, partea a II-a-Mașini agricole, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București

16. Ulea E., 2003-Fitopatologie, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași

17. [NUME_REDACTAT], 2008 – Agrochimie, [NUME_REDACTAT] București,

18. Zaharia M.S., 2011 – Tehnologia culturilor de câmp, Editura "[NUME_REDACTAT] de la Brad" Iași

19. Zamfirescu N., 1977 – Bazele biologice ale producției vegetale, [NUME_REDACTAT], București.

Alte publicații:

– Agronomy journal – USA 2000