Sistemul de Impozite Si Taxe Locale din Romania Si Rolul sau

Sistemul de impozite și taxe locale din România și rolul său

Introducere
Capitolul I:Caracterizarea generală a impozitelor și taxelor locale
1.1.Conținutul economic și trăsăturile impozitelor și taxelor locale
1.2.Structura sistemului de impozite și taxe locale
1.3.Rolul impozitelor și taxelor locale în economiile moderne
1.4.Formele impozitelor și taxelor locale practicate în țările membre ale Uniunii Europene
Capitolul II:Formele impozitelor și taxelor locale practicate în România
2.1.Principiile așezate la baza impozitelor și taxelor locale
2.2.Cadrul reglementativ și instituțional al impozitelor și taxelor locale
2.3.Elementele tehnice ale impozitelor și taxelor locale
2.3.1.Impozitul pe clădiri
2.3.2.Impozitul pe teren
2.3.3.Impozitul pe mijloace de transport
2.3.4.Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor
2.3.5.Taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate
2.3.6.Impozitul pe spectacole
2.3.7.Taxa hotelieră
2.3.8.Taxele speciale
2.3.9.Alte taxe locale
2.4.Analiza prelevărilor din impozite și taxe locale și factorii de influență
Capitolul III:Analiza prelevărilor din impozite și taxe locale la bugetul municipiului Iași
3.1.Cadrul reglementativ și instituțional al impozitelor și taxelor locale în municipiului Iași
3.2.Particularități ale impozitelor și taxelor locale practicate în municipiul Iași
3.3.Analiza prelevărilor din impozite și taxe locale la bugetul municipiului Iași și factorii de influență

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Capitolul I

Caracterizarea generală a impozitelor și taxelor locale

1.1.Conținutul economic și trăsăturile impozitelor și taxelor locale

Rolul statului și implicația acestuia în viața politică, economică și socială are ca și scop principal procurarea resurselor financiare necesare asigurării bunurilor și serviciilor publice necesare populației. Impozitul reprezintă o categorie financiară cu trăsături istorice a cărei apariție este strâns legată de rolul statului în economie și, de asemenea, de apariția banilor.

Sursele de finanțare ale statului cunosc o creștere și o diversificare, potrivit cu buna desfășurare a activităților locale, dezvoltarea activităților cu caracter economic și administrației publice (transporturi, cercetare, comunicații), precum și dezvoltarea domeniului social-cultural (apărare națională, sănătate, învățământ, ordine publică, cultură). Impozitele și taxele locale constituie prelevări obligatorii ce ajung la bugetul de stat și dețin ponderea cea mai mare în componența resurselor financiare ale statului.

Noțiunea de impozit desemnează principala formă a resurselor financiare publice constituită pe baza unor prelevări obligatorii de către stat, a veniturilor și resurselor private în formă bănească1. Impozitul este astfel definit ca obligație a populației de a renunța la o parte din veniturile câștigate și cedarea acestora către bugetul de stat pentru finanțarea cheltuielilor publice efectuate de către stat.

Principalele resurse constituite la nivelul bugetelor locale o reprezintă impozitele locale. Acestea sunt, de asemenea, sume de bani cedate de către persoanele fizice și juridice ce au în posesie proprietăți sau desfășoară activități profitabile pe o anumită unitate teritorială. Impozitele locale pot fi încadrate atât în sfera impozitelor directe, ca sume ce se încasează direct de la subiecții impozitului, cât și în sfera impozitelor indirecte, în situația în care impozitul se încasează de la o terță persoană. Ansamblul impozitelor locale ce se constituie, se administrează de autoritățile publice locale.

Asemenea impozitelor, taxele sunt întemeiate prin lege, în mod obligatoriu și definitiv, dar se diferențiază de impozite prin faptul că acestea au ca și temei anumite obiective, iar contribuabilii cunosc precis scopul acestora.

__________________________________________________________________________
Filip, Gh., Finanțe publice, Editura Junimea, Iași, 2002, p.63

Taxele reprezintă „suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile prestate acestuia de către o unitate economic ori o instituție publică”.2 Contribuabilii pot beneficia de bunuri și servicii publice prestate de către stat sau o unitate privată autorizată, ca și echivalent direct și imediat în schimbul acelor sume de bani plătite în mod individual, definitiv și cu titlu nerambursabil, ce poartă denumirea de taxe. Destinația taxelor locale este concretizată, asemenea impozitelor, în asigurarea funcționării serviciilor publice la nivel local, servicii ce vizează interesul persoanelor fizice și juridice.

O caracteristică ce individualizează această formă de venit pentru bugetele locale este contraprestația directă ce se manifestă către persoanele fizice sau juridice în schimbul sumei încasate. În cele mai multe cazuri, taxele încasate de către instituțiile publice nu sunt echivalente în raport cu serviciile prestate de către acestea, si de aceea, sumele care sunt plătite ca și taxe, sunt asimilate impozitelor, datorită caracterului de transfer fără echivalență care este pus la dispoziția statului.

Taxelor și impozitelor locale le sunt specifice anumite caracteristici conturate în tehnicile de așezare și percepere. O caracteristică semnificativă este faptul că în aria de adresare a taxelor și impozitelor intră contribuabilii ce se află în teritoriul unei anumite localități, iar bunurile și serviciile taxabile sau impozabile se află situate în respectiva unitate administrativ-teritorială. De asemenea, aceste taxe și impozite locale reprezintă o formă de manifestare a autonomiei locale, prin intermediul instrumentelor specifice cu ajutorul cărora se finanțează cheltuielile publice.

În ipostaza de contribuabili de impozite și taxe locale pot fi atât persoane fizice ce săvârșesc activități cu caracter economic din liberă inițiativă sau exercită profesii libere individual sau prin asociere, cât și persoane juridice, ce dețin un patrimoniu cu scopul de a desfășura o activitate economică.

La constituirea fondurilor publice locale participă cu resurse toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt, precum și populația în proporții diferite în raport cu capacitatea lor financiară.3 Astfel, bugetele locale asimilează resurse bănești din activitățile realizate în economia locală și din taxele și impozitele percepute de la populație. Autoritățile administrației publice au obligația de a asigura populației informații concrete și exacte cu privire la taxele și impozitele locale practicate și neîngrădirea accesului la acestea.

_________________________________________________________________________
2 Bistriceanu, Gh., Bugetul de stat al României, Editura Universitară, 2008, p.35
3 Voinea, Gh., Finanțe publice locale și administrarea lor eficientă, Editura Economică, București, 2011, p.29

Asemănările taxelor și impozitelor locale cu cele generale constau în faptul că toate se săvârșesc cu caracter obligatoriu, definitiv, nerambursabil și lipsa contraprestației, și de asemenea este de precizat faptul că forța coercitivă aferent caracterului obligatoriu al acestor prelevări revine autorităților locale.

Administrațiile publice locale pot beneficia de anumite transferuri sau cote din TVA în cazul în care resursele bănești procurate prin prelevarea de taxe și impozite locale nu acoperă cheltuielile publice dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială, aceste transferuri fiind realizate prin intermediul administrației centrale de stat. Firmele cu capital privat plătesc impozite pe teren, clădiri și taxe locale în schimbul serviciilor publice de care dispun, iar firmele de stat și regiile autonome contribuie la bugetele unităților administrativ-teritoriale prin plata impozitului pe profit. Totalitatea resurselor bănești ce sunt puse la dispoziția unităților administrativ-teritoriale, prelevări din impozite, taxe, transferuri, venituri fiscale și nefiscale, cote și taxe speciale ce sunt utilizate de către acestea pentru satisfacerea nevoilor generale reprezintă finanțele publice locale. Sistemul finanțelor publice a cunoscut un pas important în procesul de creștere a gradului de autonomie a autorităților publice locale prin posibilitatea acestora de a obține venituri proprii prin prelevări de taxe și impozite locale, necesare pentru funcționarea diverselor structuri organizatorice. În vederea evidențierii conținutului economic al impozitelor și taxelor locale este importantă evidențierea relațiilor ce se stabilesc între participanți. În cadrul acestor relații au loc procese de redistribuire a PIB-ului de la persoanele (cetățeni ai anumitor unități administrativ-teritoriale) care se află în posesia unor venituri către bugetele locale, care asimilează aceste resurse bănești pentru acoperirea cheltuielilor locale.
Procesele economice ce se realizează prin intermediul prelevării de impozite constituie procese de repartiție secundară a resurselor financiare și sunt caracterizate de două faze: în primă fază are loc constituirea de către bugetele locale a resurselor bănești prin cedarea unor părți din veniturile și averile cetățenilor, și în a doua fază are loc procesul de preluare a acestor resurse de către autoritățile municipale cu scopul redistribuirii acestora conform nevoilor locale de finanțat. În paralel cu procesul de plată a taxelor și impozitelor locale au loc modificări în veniturile persoanelor fizice și juridice și asupra fondurilor puse la dispoziția autorităților locale, în sensul diminuării disponibilului bănesc al cetățenilor, și amplificării puterii de cumpărare a municipalităților locale.

În prezent, cele mai importante impozite și taxe locale din țările Uniunii Europene au această structură4.

1.2.Structura sistemului de impozite și taxe locale

Impozitul pe proprietate este unul dintre cele mai importante surse de venit pentru bugetele locale prin prisma ariei de acoperire și a volumului de încasări, reprezentând o sumă de bani plătită anual de către deținătorii de clădiri, indiferent de amplasarea clădirilor și destinația acestora. Impozitul funciar reprezintă o formă de impozit încasată tot anual pentru persoanele fizice sau juridice care sunt proprietarii unui teren aflat în țara de rezidență, impozitul distribuindu-se către bugetul local în aria căruia este poziționat terenul.
___________________________________________________________________________
4 Voinea, Gh., Rusu, E., Finanțele publice locale în țările UE-abordări comparative, Editura Economică, București, 2008, p. 101

Impozitul asupra autovehiculelor reprezintă acea sumă de bani plasată către bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparțin, de persoanele fizice și juridice care au în proprietate un mijloc de transport. Taxa pe publicitate este acea taxă prelevată de la persoanele fizice și juridice care, pe baza unor contracte sau înțelegeri cu alte persoane au ca și mijloc de informare publicitatea în cadrul țării lor. De la această taxă se sustrag serviciile de informare scrise și audiovizuale.
Taxa de poluare este percepută de către acele persoane fizice sau juridice care se posedă și utilizează diverse mijloace poluante. Taxa hotelieră este o taxă încasată pentru cazarea într-o unitate de pe teritoriul Uniunii Europene; odată cu înregistrarea persoanelor cazate are loc și perceperea taxei prin intermediul personelor juridice care au realizat cazarea. Taxa de parcare este de obicei percepută odată cu impozitul pe mijloacele de transport, destinată autovehiculelor care sunt parcate în locuri special amenajate. Taxa pe autorizații și licențe este destinată oricărei persoane care dorește obținerea unei autorizații, aviz sau certificat; acestea se emit la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale și cuantumul taxei se percepe diferit în funcție de valoarea construcțiilor, suprafața terenurilor, natura serviciilor.

1.3.Rolul impozitelor și taxelor locale în economiile moderne

Rolul pe care îl au impozitele și taxele locale este reflectat asupra economiei unei țări, importanța acestora și a funcțiilor bugetelor locale manifestându-se și în cadrul vieții sociale, economice, politice a comunităților. Rolul direct manifestat de acestea este de a veni în sprijinul unităților administrative-teritoriale, putând fi considerate în același timp instrumente folosite în seviciul eficienței economice. Impozitele și taxele locale reprezintă „principala sursă de constituire a bugetului local care are drept scop acoperirea cheltuielilor publice desfășurate pentru binele colectivității armonizând interesele individuale cu cele generale în ideea dezvoltării economiei la nivel local și a societății”5.

_______________________________________________________________________
5 Voinea, Gh., Finanțe locale, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002, p.72

Scopul fundamental care este urmărit prin aceste procese de constituire, distribuire și utilizare a resurselor bănești este de a satisface nevoi colective, cu caracter local, iar planurile pe care acestea se manifestă sunt : financiar, economic și social. Prin prisma planului social, impozitele și taxele exprimă relații sociale manifestate între persoanele fizice și juridice pe de o parte, care contribuie la constituirea acestor fonduri prin cedarea unor părți din veniturile sau averile pe care le dețin, și statul, respectiv autoritățile locale, care colectează resursele bănești, și le utilizează în funcționarea sa sau pentru nevoi colective. Astfel, caracterul social este conturat tocmai de existența acestor relații sociale între indivizi și stat, impozitele fiind instrumentul prin care au loc toate aceste procese.
Rolul major al impozitului se manifestă din punct de vedere financiar, deoarece impozitul este cea mai importantă sursă de constituire a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice la nivel local. În perioada postbelică, evoluția impozitelor s-a datorat creșterii absolute și relative a acestora. Astfel, creșterea numărului plătitorilor, majorarea cotelor de impunere, precum și extinderea bazei de impunere au ajutat la sporirea volumului impozitelor. Rolul financiar pe care îl îndeplinesc taxele și impozitele locale este cel mai important, deoarece “prin intermediul taxelor și impozitelor locale se fundamentează, se repartizează și se stabilesc cheltuielile publice locale care se axează pe obiectivele pe care le are administrația publică locală și comunitatea” 6. Veniturile bugetelor locale se formează prin diversitatea de taxe, impozite, amenzi, penalități cu rol major în îndeplinirea cerințelor publice.
După cum reiese din conținutul economic al impozitelor, impozitul reprezintă un proces economic de redistribuire a unei părți din PIB de la persoanele fizice sau juridice care sunt posesoare de averi, către stat, în scopul de a acoperi nevoile cu caracter public. Astfel, în acest proces un rol important în joacă PIB-ul, care este privit de unii autori ca fiind “ un indicator cu ajutorul căruia se pot efectua comparații internaționale în termeni economici ”7. Această comparație între țările Uniunii Europene este evidențiată în tabelul următor, care exprimă veniturile bugetelor locale din impozite și taxe locale, calculate ca și pondere din PIB.

______________________________________________________________________
6 Mihai Aristotel, Ungureanu, Finanțe Publice, Editura Independența Economică, 2007, pag. 221

7 Alexandru, Felicia, Fiscalitate și prețuri în economia de piață, Editura Economică, București, 2002, p.51

Tabel nr. 1: Ponderea în PIB a impozitelor și taxelor locale în țările membre UE

între anii 2007-2012

Prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/ documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, veniturile colectate la bugetele locale ale țărilor membre UE exprimate ca și pondere din produsul intern brut diferă semnificativ de la o țară la alta. Pentru cele 28 de state membre, media pentru anul 2007 a avut valoarea de 4,8%, pentru anul 2008 4,79%, 4,67% pentru anul 2009, 4,76% pentru anul 2010, 4,66% pentru anul 2011, iar pentru anul 2012 valoarea de 4,75%.
Regimul democratic care datează încă din vechime, precum și procesul de descentralizare și autonomie locală promovat de acesta justifică ponderea însemnată pe care o dețin impozitele în cadrul veniturilor bugetelor locale. Veniturile acumulate din impozitele locale dețin cele mai mari ponderi în țări precum Suedia și Danemarca, cu un procent de 15,4%, respectiv 12,9% în anul 2012, țări cu un grad ridicat de autonomie financiară de altfel, iar ponderile cele mai scăzute se înregistrează în Cipru ( 0,4% ) și Grecia ( 0,2% ). Un caz deosebit este Malta, unde, după cum se observă, se înregistrează un nivel 0 al impozitelor, și deci a veniturilor, centralizarea statului fiind justificată de mărimea redusă a teritoriului.
Între țările Uniunii Europene apar diferențe între ponderile veniturilor ce se obțin din impozite locale raportate la totalul veniturilor bugetelor publice locale, procente de până în 30% înregistrând țări precum Bulgaria, Ungaria, Irlanda, Letonia, Olanda, Malta, Polonia, Italia; procente între 30%-50% înregistrează țări precum Republica Cehă, Portugalia, Belgia, Austria, Spania, Cipru, Estonia, Marea Britanie, iar cu un procent peste 50% Germania, Suedia, Lituania, Danemarca și România.
Bugetul local susține cheltuielile investiționale de la nivel de județ, oraș sau comună prin veniturile constituite, precum și cheltuielile de la nivelul instituțiilor publice locale. Aceste resurse bănești sunt redistribuite pentru a finanța diverse lucrări de întreținere și modernizare, dar și de reabilitare, un exemplu în acest sens fiind modernizarea infrastructurii sau construirea de noi drumuri județene sau locale.
Un al treilea plan pe care se manifestă rolul impozitelor și taxelor locale este planul economic, care, alături de planul social și financiar, dobândește o sferă de cuprindere cât mai mare, cu o importantă influență în creșterea și dezvoltarea economică a țării. În plan economic, impozitele locale în mod specific reprezintă o premisă în procesul de reglare a economiei, alături de venitul global și consum. Astfel, impozitele sunt utilizate ca și instrumente pentru a stimula sau a înfrâna o activitate economică, conturându-se în acest sens funcția reglatoare (stabilizare) a finanțelor, aflată în ipostaza de mijlocitor.
Obiectivele dorite a se îndeplini sunt strâns legate de influențele acestora asupra cetățenilor și de modul în care se percep aceste impozite. Modalitățile tehnice de percepere a impozitelor și mecanismele care stau la baza modului de încasare sunt întocmite de către autoritățile locale și vizează încurajarea activităților orientate spre dezvoltarea economică, și înfrânarea fenomelor care destabilizează economia și care o influențează în mod negativ. Prin procesul de impunere a unor anumite tipuri de impozite se urmărește în primul rând dezvoltarea și modernizarea economiei locale în ansamblu, prin crearea mediului propice pentru apariția în economie a unor noi ramuri și subramuri economice. De asemenea, un alt obiectiv urmărit prin impunerea sistemelor de impozitare este încurajarea agenților economice, prin acordarea de facilități concretizate în deduceri, subvenții, scutiri, ș.a.
Impozitele locale au prin natura sa un dublu rol rol: în primul rând de resurse financiare necesare autorităților locale pentru a îndeplini nevoile colective ale societății, și în al doilea rând, de instrument de politică financiară ce intervine în economie pentru a stimula sau a inhiba anumite procese economice. Ideea de a folosi impozitele ca și instrument de politică financiară are dublu efect asupra cetățenilor care, în cazul în care ar fi scutiți de plata anumitor impozite locale ar fi stimulați să investească cât mai mult în activități care generează creșterea economică, iar în cazul în care impozitele ar crește, cetățenii vor fi de asemenea influențați să muncească mai mult, tocmai pentru a recupera pierderile generate de creșterea lor.

1.4.Formele impozitelor și taxelor locale practicate în țările membre ale Uniunii Europene

Analizând impozitele și taxele locale din punct de vedere financiar, se observă rolul major al acestora prin prisma faptului că ele constituie sursa principală de constituire a resurselor bănești necesare autorităților publice locale pentru nevoile de pe plan local. Un moment important în evoluția impozitelor l-a constituit perioada postbelică, creșterea relativă și absolută a acestora determinând creșterea numărului plătitorilor, majorarea cotelor de impunere, precum și extinderea bazei de impunere, elemente care au dus la creșterea implicită a volumului impozitelor. În opinia autoarei Elena Cigu, “veniturile bugetelor locale sunt analizate prin intermediul a trei aspecte: posibilitatea municipalităților locale de a stabili nivelul taxelor și impozitelor locale, criteriile de stabilire a taxelor și impozitelor locale, tipuri de impozite și taxe locale”8. În Carta Europeană a Autonomiei Locale, articolul 9, alineatul 3 se află prevederea în care sunt precizate drepturile autorităților locale de intervenție în stabilirea nivelurilor de taxe și impozite locale. Un scop fundamental urmărit de unitățile administrativ-teritoriale ale țărilor membre UE este acoperirea cheltuielilor publice locale din veniturile fiscale prelevate de la cetățeni , concretizat în raportul cost-eficiență.

_______________________________________________________________________
8 Cigu, E., Finanțe publice locale. Rolul lor întărirea autonomiei unităților administrative- teritoriale, EdituraTehnopress, 2011, p.98

Tabel nr.2: Principalele tipuri de impozite și taxe locale practicate în țările UE

Sursa: Voinea, M. Gheorghe, Rusu, Elena, Finanțele publice locale în țările UE – abordări comparative, Editura Economică, București, 2008, p. 101

Se poate vorbi despre o autonomie locală relativ armonizată din prisma laturii financiare în majoritatea statelor Uniunii Europene din prsima faptului ca autoritățile locale ale acestor state practică tipuri de precum taxele de proprietate, comerciale și cele de vânzare cu amănuntul, fiind considerate oportune pentru bugetele autorităților locale datorită cuantumului semnificativ ce se acumulează la bugetele locale pe baza lor. Țări precum Italia, Ungaria și Estonia au venit în sprijinul autonomiei locale, susținând-o prin implementarea unor noi tipuri de impozite și taxe locale, exemple în acest sens fiind taxe de parcare practicate de municipalități din Estonia începând cu anul 2003, impozit pe autovehicule în Ungaria tot din anul 2003, sau adaugarea unei cote adiționale la impozitul pe zborurile aeriene practicate de Italia, din anul 2004. Pe lângă veniturile fiscale și nefiscale constituite de către autoritățile publice locale, cote și sume defalcate din diverse venituri, împrumuturi și transferuri de la bugetul de stat, un mijloc important de colectare de resurse bănești la bugetul local îl reprezintă impozitul funciar, precum și taxele locale contra prestării serviciilor publice de către instituțiile publice.
Se observă că majoritatea statelor Uniunii Europene practică impozitul pe proprietate ca și impozit local, fiind un element important în cadrul veniturilor colectate la bugetele locale, cu rol în susținerea și întărirea autonomiei locale, care generează un venit variabil în funcție de conjunctura economică și de economia locală. Se poate spune despre impozitul pe proprietate că este un indicator pe baza căruia se poate forma o parere asupra stării economiei locale, evidențiind faptul că o economie prosperă oferă posibilitatea autorităților publice de a aplica valori de impozitare mai mari proprietăților, valori necesare exploatării și dezvoltării eficiente a bazei impozabile ce revine proprietății.

În contextul Uniunii Europene, unele state membre oferă autorităților publice locale dreptul și posibilitatea de a negocia formele de impozite și taxe locale impuse de autoritatea legislativă, în sensul sensul stabilirii bazei și cotei de impozitare, fie stabilesc unul dintre cele două elemente tehnice ale impozitelor și taxelor locale, fie au dreptul de a institui o suprataxă asupra unui impozit național9.

În funcție de fiecare tară în parte, impozitele și taxele locale prezintă particularități specifice. Astfel, țările Uniunii Europene nu practică același tip de impozite și se diferențiază și din punct de vedere al numărului de impozite practicate și încasate de autoritățile publice locale. O pondere importantă a veniturilor publice locale este colectată din impozitul funciar, impozitul local aferent veniturilor obținute de persoanele fizice și impozitul veniturilor persoanelor fizice și juridice asupra activităților economice desfășurate de acestea.
Impozitul funciar reprezintă o formă de impozit încasată anual pentru persoanele fizice sau juridice care sunt proprietarii unui teren aflat în țara de rezidență, la nivel de Uniune Europeană acest tip de impozit având o pondere cuprinsă între 10%-17% în cadrul bugetelor locale. Alte tipuri de impozite și taxe locale comune pentru țările UE sunt impozitul pe clădiri și pe mijloacele de transport.

Pe baza unei situații comparative realizate în anul 2010 între impozitele și taxele locale practicate în statele membre UE, în tabelul următor vor fi reflectate cotele de impozitare privind impozitul pe clădiri și teren și impozitul pe mijloacele de transport pentru câteva țări, pentru a evidenția diferențele care apar în practicarea acestor tipuri de impozite.

___________________________________________________________________________
9 Voinea, M. Gheorghe, Rusu, Elena, Finanțele publice locale în țările UE – abordări comparative, Editura Economică, București, 2008, p. 118

Tabel nr. 3: Cote de impozitare aferente impozitelor pe clădiri și pe mijloace de transport practicate de unele țări ale Uniunii Europene

Sursa: Florin Chioreanu/Direcția Legislație Impozite Directe/Studiu comparativ privind impozitarea în stateme membre U.E.

Pe baza studiului efectuat, s-a constatat că, în Finlanda, în cazul impozitului pe mijloacele de transport, cota de impozitare aplicată se încadrează în intervalul 10%-40%, în funcție de emisia de dioxid de carbon, la valoarea impozabilă a mijlocului de transport. De asemenea, cota de impozitare a impozitului pe clădiri are valori între 0,5% și 1% la valoarea cadastrală, iar în cazul reședințelor permanente valori între 0,22% și 0,5%.
În cazul Greciei, locuințele de domiciliu care au o suprafață de până la 200 mp și o valoare până în 300.000 euro sunt scutite de la plata impozitului pe proprietate, în timp ce toate celelalte locuințe se aplică o cotă de 0,1%.

Italia practică o cotă variabilă de impozitare, cuprinsă între 0,4%-0,6%, care depinde de tipul proprietății.

Spania aplică, de asemenea, cotă la valoarea cadastrală, cuprinsă între 0,5%-1%, iar Ungaria aplică o cotă de 3% la valoarea de piață a imobilului.

Deși aceste tipuri de taxe și impozite practicate în țările europene au menirea de a susține cheltuielile publice (securitate socială, servicii publice, sănătate, educație, transport) și de a obține o rată cât mai scăzută a criminalității și corupției, nivelul ridicat al acestora îi determină pe mulți plătitori importanți să se mute în străinătate, din motive fiscale.