Sistemul de Impozitare al Republicii Moldova Aspecte Teoretice Si Practice

„Sistemul de impozitare al Republicii Moldova – aspecte teoretice și practice”

Cuprins

Adnotare

Introducere

Capitolul I. SISTEMUL FISCAL : CARACTERISTICA GENERALĂ

1.1. Conceptul de sistem fiscal, funcțiile și principiile acestuia

1.2. Baza legislativă a sistemului fiscal al Republicii Moldova

1.3. Sistemul impozitelor și taxelor al Republicii Moldova

1.4. Administrarea fiscală, structura, obiectivele și principiile de funcționare al organelor fiscale

Capitolul II. INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT: ASPECTE PRACTICE

2.1. Structura organizatorică și modul de funcționare a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

2.2. Evoluția cotelor impozitelor și taxelor în Republica Moldova în perioada anilor 2013-2015

2.3. Evoluția veniturilor fiscale ale Bugetului Public Național al Republicii Moldova în perioada 2012-2014

Capitolul III. METODE ȘI TEHNICI DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA

3.1. Politica fiscală a statului- tendințe de dezvoltare și metode de minimizare a poverii fiscale la nivel național

3.2. Cauzele și consecințele evaziunii fiscale, metodele de combatere a acesteia

3.3. Reforma fiscală – necesitate, eficiență și principalele rezultate

Încheiere

Bibliografie

Anexe

Adnotare

la teza de licență cu tema:

”Sistemul de impozitare al Republicii Moldova- aspecte teoretice și practice”

Teza este destinată studierii sistemului de impozitare al Republicii Moldova din punct de vedere teoretic și practic. Actualitatea temei de cercetare reiese din necesitatea estimării eficienței sistemului fiscal al Republicii Moldova, din necesitatea perfecționării și elaborării unui mecanism optimal de organizare și desfășurare a activității organelor fiscale de stat. Importanța cercetării temei date este determinată de faptul că sistemul de impozite reprezintă principala sursă de colectare a veniturilor bugetare. Totodată, în dependență de volumul veniturilor se stabilește nivelul poverii fiscale.

Scopul cercetării este de a determina eficiența sistemului fiscal al Republicii Moldova la etapa actuală, precum și eficiența sistemului în viitor. Care este starea actuală a sistemului de impozitare, rezultatele ultemei reforme realizate, care sânt perspectivele de viitor în domeniul fiscalității. Scopul cercetării este de a identifica problemele cu care se confruntă contribuabilii, gradul de încredere a persoanelor fizice și juridice în sistemul fiscal actual și care ar fi propunerile pentru soluționarea lor, pentru îmbunătățirea administrării fiscale.

În introducere se prezintă actualitatea temei de cercetare, care este scopul și importanța cercetării, sarcinile, valoarea lucrării date, precum și o scurtă descriere a fiecărui capitol al lucrării.

Teza cuprinde rezultatele cercetării privind anumite aspecte ale activității Serviciului Fiscal de Stat, analize în baza datelor prezentate de Inspectorate pentru perioada anilor 2012-2015, interpretări ale rezultatelor, precum și propuneri privind îmbunătățirea și creșterea eficienței politicii fiscale a țării.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării îl reprezintă actele legislative și normative, Codul Fiscal al Republicii Molova, articole științifice, regulamente, hotărîri ale Guvernului, precum și rapoarte anuale ale organelor administrației publice locale.

Valoarea tezei constă în interpretările datelor obținute din calculele efectuate, în concluziile formulate și propunerile înaintate care, în viitor, vor putea fi luate în considerație la perfecționarea sistemului fiscal.

Annotation

for the bachelor thesis on the topic:

”The tax system of Republic of Moldova – theory and practice”

The main objective of the thesis is to study the tax system of Republic of Moldova from theoretical and practical perspective. The contemporary relevance of the topic is determined by the necessity of estimating the efficiency of the tax system in Republic of Moldova, as well as the need to enhance and create an optimal mechanism for the orhanization and the functioning of the state tax authorities. As the tax system is the main sourse of collecting the revenue of the state a research on this topic is fundamental. Nevertheless, the volume of income determines the level of the tax burden.

The purpose of the research is to determine if the tax system of Republic of Moldova is efficient at the moment and its efficiency in the future, what is thecurrent state of the tax system, the results of the last fiscal adjudtments, what are the future perspectives regarding taxation. Another purpose is to identify the issues the tax payers face, the level of trust of the persons and authorities that manage the tax policy and the solutions to solve those issues and improve the methods for tax administration.

The introduction relates about the contemporaneity of the topic and the importance of the research, missions, the value of the paper and offers short description of each chapter of the study.

The thesis contains the result of the research of the main State Tax Authority ”Inspectoratul Fiscal de Stat”, reviewed through the collection of data received from the authorities for the period of time 2012- 2015, interpretations of the results as well as suggestions that will improve and increase the efficiency of the state tax policy in the future.

The methodological and theoretical support of the research are regulative and legislative acts, The Tax Code of Republic of Moldova, scientific articles, regulations, Government policies and annual reports of the local government and public administration.

The value of the thesis consists in the interpretation of the data obtained through estimates and calculations, conclusions and recommendations proposed which will be used in the future for the development of the tax system.

Introducere

Actualitatea temei de cercetare reese din necesitatea estimării eficienței sistemului fiscal al Republicii Moldova, din necesitatea perfecționării și elaborării unui mecanism optimal de organizare și desfășurare a activității organelor fiscale de stat. Sistemul fiscal sa aflat într-o continuă modificare de-a lungul evoluției sale, fiind adaptat în continuu la necesitățile și obiectivele economiei de piață. Reformarea sistemului fiscal și eficiența acestuia, adaptarea la standardele internaționale au devenit dintotdeauna subiect de discuție la nivel național și internațional, fapt ce definește actualitatea temei respectivei lucrări.

Importanța cercetării temei date este determinată de faptul că sistemul de impozite reprezintă principala sursă de colectare a veniturilor bugetare. Totodată, în dependență de volumul veniturilor se stabilește nivelul poverii fiscale. Cu cât povara fiscală este mai grea, cu atât încasările la buget sânt mai mici. De aceea, cercetarea și analiza sistemului fiscal al țării este foarte importantă mai ales la etapa actuală când Republica Moldova se confruntă cu diverse probleme social-economice. O analiză detaliată va orienta atenția statului spre reformarea unor legi, acte normative ce țin de impozitarea contribuabililor, spre găsirea nivelului optim al presiunii fiscale și să combată evaziunea la nivel național.

Obiectul cercetării îl constitue sistemul de impozite și taxe percepute în Republica Moldova , ca principala sursă de venit. Cercetarea presupune analiza structurală a sistemului de impozitare, mărimea și dinamica acestuia pe parcursul ultimilor ani, precum și impactul nivelului de impozitare actual asupra contribuabililor și bugetului de stat. Impozitele și taxele constitue un instrument indispensabil în mâinile statului prin intermediul căruia dirijează viața economică și socială, deci și principalul pilon care stă la baza dezvoltării întregii economii.

Scopul cercetării este dea a determina eficiența sistemului fiscal al Republicii Moldova la etapa actuală, precum și eficiența sistemului în viitor. Care este starea actuală a sistemului de impozitare, rezultatele ultimei reforme realizate, care sînt perspectivele de viitor în domeniul fiscalității. Scopul cercetării este de a identifica problemele cu care se confruntă contribuabilii, gradul de încredere al persoanelor fizice și juridice în sistemul fiscal actual și care ar fi propunerile pentru soluționarea lor, pentru îmbunătățirea administrării fiscale.

Sarcinile lucrării, care au fost formulate și realizate pe parcursul elaborării tezei, sânt următoarele:

Elaborarea unei caracteristici generale al Sistemului Fiscal al Republicii Moldova, evoluția impozitelor și taxelor în timp, identificarea și descrierea funcților și a principiilor unui sistem fiscal optimal;

Prezentarea bazei legislative a sistemului fiscal al Republicii Moldova;

Caracterizarea sistemului de impozite și taxe perceput la nivel național, a elementelor și metodelor de impozitare;

Prezentarea structurii organelor fiscale și a administrației fiscale, obiectivele și principiile de funcționare a acestora;

Analiza evoluției sistemului de impozite și taxe pe parcursul perioadei 2013-2015 și a evoluției veniturilor Bugetului Public Național;

Identificarea metodelor și tehnicilor de perfecționare a sistemului de impozitare. Caracterizarea politicii fiscale, determinarea nivelului de presiune fiscală, a evaziunii fiscale și înaintarea propunerilor de reducere și combatere a acestora;

Formularea concluziei generale cu privire la starea sistemului fiscal actual.

Metodele de cercetare utilizare la elaborarea tezei se referă la metode de analiză, comparare în dependență de scopul și sarcinile stabilite. Astfel, dintre metodele folosite în cercetare putem enumera:

Documentarea- constă în analiza suportului teoretic, a manualelor, publicațiilor, articolelor. Deasemenea, documentarea cu privire la elaborarea părții practice a tezei, prelucrarea datelor și formularea concluziilor pe marginea materiei studiate.

Metoda istorică- se cunoaște că orice fenomen economic are o anumită evoluție istorică ce îl caracterizează. Asfel și sistemul fiscal este caracterizat printr-o evoluței în timp, cu modificări și adaptări continue la condițiile economiei naționale și internaționale;

Analiza și sinteza- prin analiză sistemul de impozitare a fost divizat în părți componente și analizat fiecare element separat în vederea evidențierii părții importante. Prin sinteză, sistemul a fost reunit într-un tot întreg și analizat ca evoluție în timp.

Metoda analizei cantitative și calitative- se referă la evaluarea impozitelor și taxelor din punct de vedere valoric, în expresie bănească pentru a determina care este aportul cantitativ a acestora la formarea Bugetului Public Național.

Investigația- utilizată pentru acumularea informației, prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor obținute. Formularea concluziilor și a recomandărilor cu privire la îmbunătățirea situației existente.

Structura logică a lucrării. Lucrarea este structurată pe capitole și subcapitole cu scopul de a determina și evidenția aspectele principale care vor fi analizate pe parcurs și care ulterior vor permite de a formula concluzii privind eficiența și starea sistemului fiscal al țării. Fiecare capitol prezintă aspecte interpretate în mod individual ce pune în evidență atât părțile tari, cât și cele slabe. În această ordine de idei, lucrarea prezintă următoarea structură:

– Capitolul I. ”Sistemul fiscal- caracteristica generală”. În acest capitol se caracterizează sistemul de impozite și taxe de la prima etapă a evoluției sale până în prezent. Capitolul este divizat în subcapitole pentru a scoate în evidență caracteristicile esențiale. Se prezintă funcțiile și principiile sistemului fiscal, apoi baza legislativă a acestuia. Cuprinde enumărarea actelor legislative și normative care stau la baza organizării și funcționării sistemului fiscal și în baza căruia se impozitează persoanele fizice și jurdice. Se caracterizează sistemul de impozite, elementele definitorii precum și metodele de impozitare. Spre final, se prezintă o scurtă caracteristică a

Structura logică a lucrării. Lucrarea este structurată pe capitole și subcapitole cu scopul de a determina și evidenția aspectele principale care vor fi analizate pe parcurs și care ulterior vor permite de a formula concluzii privind eficiența și starea sistemului fiscal al țării. Fiecare capitol prezintă aspecte interpretate în mod individual ce pune în evidență atât părțile tari, cât și cele slabe. În această ordine de idei, lucrarea prezintă următoarea structură:

– Capitolul I. ”Sistemul fiscal- caracteristica generală”. În acest capitol se caracterizează sistemul de impozite și taxe de la prima etapă a evoluției sale până în prezent. Capitolul este divizat în subcapitole pentru a scoate în evidență caracteristicile esențiale. Se prezintă funcțiile și principiile sistemului fiscal, apoi baza legislativă a acestuia. Cuprinde enumărarea actelor legislative și normative care stau la baza organizării și funcționării sistemului fiscal și în baza căruia se impozitează persoanele fizice și jurdice. Se caracterizează sistemul de impozite, elementele definitorii precum și metodele de impozitare. Spre final, se prezintă o scurtă caracteristică a organelor fiscale și a administrației fiscale, structura, obiectivele și principiile de funcționare. Capitolul I este unul teoretic în baza căruia se ve elabora partea practică a lucrării.

– Capitolul II. ”Inspectoratul Fiscal Principal de Stat- aspecte practice”. Capitolul dat se fundamentează pe calcule, analize și interpretări de date. Ca sursă de informare servesc datele furnizate de Inspectoratul Fiscal principal de Stat al Republicii Moldova. În primul subcapitol se prezintă o scurtă caracteristică a inspectoratului, organigrama, obiectivele și principiile de impozitare. Subcapitolul doi și trei cuprind o analiză detaliată a evoluției cotelor impozitelor și taxelor în perioada 2013-2015, precum și analiza evoluției în dinamică a veniturilor bugetare.

– Capitolul III. ”Metode și tehnici de perfecționare a sistemului fiscal al Republicii Moldova”. Este un capitol analitic, întrucât în baza materialului teoretic și a analizei practice se determină situația actuală a sistemului fiscal. Este apreciată eficiența politicii fiscale a statului, tendințele viitoare, care sânt cauzele și consecințele evaziunii fiscale și prin ce metode poate fi eliminată. Care este nivelul poverii fiscale și efectele acesteia, măsurile ce pot fi luate pentru reducerea presiunii la nivel național. Nu în ultimul rând se analizează reforma fiscală ca necesitate și eficiență, precum și principalele rezultate obținute din reformarea sistemului de impozitare actual.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării îl reprezintă actele legislative și normative, Codul Fiscal al Republicii Molova, articole științifice, regulamente, hotărîri ale Guvernului, precum și rapoarte anuale ale organelor administrației publice locale. Cum ar fi ”Politici economice și financiare pentru o dezvoltare competitivă: Conf.șt.-practică intern.” 12.04.2013, MoldoveanV. Chișinău: ULIM, 2013, ”Studiu privind evaziunea fiscală și contrabanda cu produse petroliere în Republica Moldova”, Roșcovan M., Rusu V., Roșca I. Transparency Internațional- Moldova, Chișinău: S.N., 2004, ș.a.

Cuvinte cheie: Sistem fiscal, Cod fiscal, legislație fiscală, impozite, taxe, contribuabil, impozitare în cote progresive, impunere, venituri fiscale, administrare fiscală, organe fiscale, echitate fiscală, politică fiscală, povară fiscală, evaziune fiscală licită, evaziune fiscală ilicită.

Capitolul I. SISTEMUL FISCAL: CARACTERISTICA GENERALĂ

1.1. Conceptul de sistem fiscal, funcțiile și principiile acestuia.

O dată cu apariția primelor formațiuni statale și instituirea relațiilor comerciale, apare necesitatea acumulării la dispoziția statului a unor finanțe care ar asigura o bună funcționare a autorităților publice, precum și a societății în ansamblu. Principala sursă de formare a resurselor financiare, la acea etapă, a constituit-o impozitele.

Pe parcursul evoluției sale, impozitele au fost percepute și aplicate în mod diferit, fiind influențate de modificarea și dezvoltarea formațiunilor statale, dezvoltarea economică, socială, de necesitățile statului și a societății, precum și de nivelul cheltuielilor publice. Acestea într-un final au condiționat transformări majore în structura impozitelor, nivelul, modul de așezare și percepere de la plătitori.

Inițial, la dispoziția statului erau vărsate impozite sub forma unor taxe în natură, cum ar fi: produse agricole, alimentare, dar, o dată cu introducerea monedei și dezvoltării relațiilor marfă-bani, prelevările către stat erau efectuate sub formă bănească.

Fiecare stat, pentru acumularea și completarea resurselor publice, stabilea diferite tipuri de impozite, ordinare sau extraordinare.

În Roma antică principalul impozit a fost tributul, perceput de la locuitorii provinciilor. Mai târziu acest impozit a fost stabilit ca impozit cetățenesc asupra tuturor cetățenilor care dispuneau sau aveau în proprietate bunuri mobiliare și imobile.

În Atena antică statul impozita deținătorii de terenuri și de alte bunuri aflate în proprietate. Apoi, au fost introduse taxe pentru vânzarea produselor agricole, impozite asupra veniturilor meseriașilor. Erau aplicate și impozite extraordinare în timp de război, percepute de la cetățenii înstăriți.

Aceste impozite și taxe servesc ca exemplu a diversificării și aplicării mecanismului fiscal asupra obligațiunilor persoanelor fizice de a achita impozite către stat sub formă de venituri. Din cele menționate, putem constata că sistemul de impunere apare ca o verigă importantă a relațiilor stabilite între soietate și stat, dintre autoritatea publică și entitatea asupra căreea își are influența. Am putea afirma că autoritatea publică și sistemul fiscal au fost constituite în același timp, intrucât fiecare persoană fizică sau juridică care produce sau realizează un bun sau serviciu impozabil într-un stat, este obligat prin lege să plătească impozitele și taxele cuvenite statului respectiv.

Astfel, se pot evidenția trei mari etape ale evoluției sistemului fiscal:

I. Prima etapă de evoluție- se caracterizează printr-un sistem fiscal slab dezvoltat caracteristic economiilor din evul mediu și antichitate. Era perceput, inițial, impozitul pe avere, iar mai apoi se institue impozitele indirecte sub formă de taxă fiscală și accize.

Un exemplu elocvent, caracteristic acestei perioade este sistemul fiscal din Roma Antică unde principala sursă de venit era impozitul funciar. Se percepeau și impozitul pe pomi fructiferi, pe animale, obiecte de valoare. Dintre impozitele indirecte erau achitate:

Impozitul pe circulația în comerțul cu sclavii, în mărime de 4%;

Impozitul pe eliberarea sclavilor- 5%;

Impozitul pe circulația mărfurilor- 1%;

Mai tîrziu, impozitele și taxele au devenit o sursă eficientă de încurajare a economiei. O dată cu introducerea monedei, impozitele erau colectate sub formă de bani ceea ce determina ca populația să obțină un volum mai mare de producție pe care să-l realizeze și să obțină venituri. Aceasta a dus la dezvoltarea relațiilor marfă-bani, creșterea urbanizării.

II. A doua etapă este caracteristică secolului XVI-XVIII, etapă când au loc numeroase schimbări, când se majorează nevoile și cheltuielile statului și, deci, apare necesitatea de a identifica noi surse de venit. Ponderea cea mai mare în sistemul fiscal o constituia impozitele indirecte, îndeosebi accizele. Referitor la impozitele directe, acestea erau percepute ocazional. În Anglia, de exemplu, era perceput impozit pe celibatari și pe desfuncți. La sfîrșitul secolului XVIII sa ajuns la ideea că numărul enorm de impozite percepute nu stimulează, ci dimpotrivă încetinește dezvoltarea economică, industrială mărind povara statului.

III. A treia și ultima etapă cuprinde secolul XIX-XX, se elimină un număr mare de impozite, se precizează formele și regulile de impozitare, dându-se prioritate doar acelor surse de impunere care generează venituri mai mari către stat.

Sistemul fiscal, în secolul XIX-lea, era compus din impozitul pe consum, iar la sfârșitul secolului sa introdus impozitul pe succesiune și pe venit. Secolul XX se caracterizează print-o impunere regresivă ce devine proporțională o dată cu trecerea la o impunere în cote proporționale. Se ține cont de veniturile obținute pe categorii de clase sociale, iar la sfârșitul secolului repartizarea poverii fiscale capătă o formă mai eficientă.

Totalitatea impozitelor și a taxelor percepute de la persoanele fizice și juridice în conformitate cu legislația în vigoare, constitue baza sistemului fiscal al oricărui stat. Acesta sa format și sa dezvoltat pe parcursul evoluției sale fiind influențat de conjunctura economică, de factorii politici, economici, sociali. Sistemul fiscal a unei țări se deosebește esențial de sistemul fiscal al altei țări, având trăsături și forme diferite, modalități diferite de percepere și plată.

Conceptul de sistem fiscal este tratat în viziunea a mai multor autori ca fiind:

”Sistemul fiscal- un ansamblu interdependent de condiții de impunere aflate în vigoare într-un stat concret” [17, p.64]

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, Sistemul fiscal reprezintă: ”Totalitatea impozitelor și taxelor, principiilor, formelor, metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevăzute de Codul Fiscal, precum și totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor”. [3, art.2]

Sistemul fiscal stabilește un șir de principii de impunere printre care menționăm următoarele:

Sistemul și principiile legislației fiscale;

Principiile politicii fiscale;

Tipurile de impozite și elementele acestora;

Ordinea repartizării impozitelor după bugete;

Sistemul organelor fiscale;

Formele și metodele controlului fiscal;

Drepturile și obligațiile participanților la raporturile fiscale; [17, p.64]

În statele de tip unitar sistemul fiscal se caracterizează prin două niveluri de colectare a impozitelor și taxelor:

– impozite și taxe la nivelul bugetului de stat;

– impozite și taxe la nivelul bugetelor locale;

Sistemul fiscal al țărilor de tip federal include trei verigi:

– impozite ale bugetelor federale;

– impozite ale bugetelor Unităților Administrativ Teritoriale;

– impozite ale bugetelor locale;

Republica Moldova, ca un stat de tip unitar, se caracterizează printr-un sistem fiscal compus din două verigi: bugetul de stat și bugetele locale. Cea mai mare parte din venituri fiind colectate la nivelul bugetului de stat pe seama impozitelor indirecte (TVA, accize). Sistemul fiscal include următoarele elemente: – legislația fiscală;

– sistemul de impozite și taxe;

– administrarea fiscală și organele fiscale;

Toate aceste elemente se află într-o interdependență reciprocă, funcționarea eficientă a unui element fiind determinată de eficiența cu care funcționează celelalte elemente din sistem. Acest fapt poate fi explicat în modul următor: organele fiscale în baza legislației fiscale aplică sistemul de impozite și taxe tuturor contribuabililor, în vederea colectării la buget a veniturilor statului. În acest caz, putem afirma cu certitudine că eficiența sistemului fiscal depinde în cea mai mare măsură de eficiența elementelor componente ale sistemului respectiv.

Eficiența sistemului fiscal depinde și de funcțiile pe care acesta le exercită. Principalele funcții sînt:

Instrument de mobilizare a resurselor la dispoziția statului- impozitele și taxele constitue principalul intrument prin intermediul căruia statul colectează la dispoziția sa resursele bănești. În acest sens, sarcina principală a statului este să-și identifice direcțiile sau căile pe seama cărora vor fi acumulate fondurile bugetare sau extrabugetare.

Funcția stimulativă- se realizează prin extinderea activității aparatului fiscal în economie, asigurarea desfășurării continue a activității economice, întrucât statul își acumulează cea mai mare parte din venituri pe seama impozitelor datorate de întreprinzători, agenții economici. Stimularea activității economice se efectuiază prin aplicarea unor facilități fiscale sub formă de reduceri sau scutire de la plata impozitelor pentru o anumită perioadă. Facilități sub forma reducerilor, pentru o perioadă determinată, pentru sumele reinvestite sau profiturile obținute din exportul de mărfuri și servicii.

Funcția socială a sistemului fiscal- se răsfrânge asupra unor categorii de cetățeni în vederea protecției sociale. Prin acordarea unor scutiri de la plata impozitelor, facilități, scutirea de la plata impozitelor a unui venit minim neimpozabil care să asigure un trai decent. Majorarea impozitelor indirecte la unele produse dăunătoare societății pentru a limita consumul acestora (de exemplu: accizele la produsele din tutun, alcool).

Funcția de control- este exercitată de către stat prin intermediul unor pârghii sau instrumente fiscale care pe de o parte asigură statul cu aceste instrumente, iar pe de altă parte asigură funcționarea mecanismului fiscal. Prin intermediul pârghiilor fiscale, statul efectuiază controlul asupra activității agenților economici până la cele mai mici detalii, verificându-se baza de calcul, reflectarea corectă a veniturilor, documentele primare.

Deci, din cele menționate evidențiem rolul considerabil al statului în viața agenților economici, a societății și a economiei în ansamblu. El pe de o parte, prin intermediul sistemului fiscal, stimulează dezvoltarea economică, iar pe de altă parte frânează activitatea stabilindu-se un echilibru la nivel național.

Sistemul fiscal necesită respectarea unor principii care ar asigura o funcționare eficientă a sistemului de impozitare. Către aceste principii se referă:

Principiul de neutralitate fiscală- acest principiu presupune asigurarea unor condiții asemănătoare atât pentru capitalul autohton, cât și pentru capitalul străin, condiții egale pentru investitori în baza prevederilor legislative;

Principiul de echitate fiscală- presupune un tratament egal a tuturor persoanelor fizice și juridice care desfășoară aceeași activitate, activează în condiții asemănătoare, în scopul stabilirii sarcinii fiscale egale.

Principiul stabilității fiscale- toate completările și modificările legislației fiscale să fie efectuate pentru o perioadă lungă de timp și o dată cu modificarea prevederilor Codului Fiscal;

Eficiența impunerii- presupune ca toate cheltuielele necesare stabilirii și perceperii impozitelor și taxelor să fie cât mai minime și cât mai acceptabile pentru plătitori;

Certitudinea impunerii- elaborarea unor acte și norme juridice cât mai clare, care să prezinte în mod sigur și precis termenele, modalitățile de calcul și cuantumul impozitelor datorate de fiecare contribuabil.

Sistemul fiscal trebue să asigure la nivel național o stabilitate a impozitelor și taxelor pe termen lung, un nivel cât mai optim a fiscalității care să susțină, să sprijine activitatea fiecărui agent economic precum și a societății, a fiecărui cetățean. Legislația fiscală trebue să stabilească reguli eficiente de percepere a impozitelor, de aplicare a sancțiunilor și tragerea la răspundere a persoanelor care au încălcat prevederile legislative.

De competența aparatului fiscal ține asigurarea unei bune funcționări a tuturor organelor fiscale, elaborarea și implimentarea legislației fiscale, a normelor legislative, dirijarea activității agenților economici, urmărirea modului de așezare și percepere cât mai corectă și la termenele stabilite de legislația în vigoare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Într-un stat cu economie de piață, așa cum este și Republica Moldova, sistemul fiscal constitue principala caracteristică a țării, este o ”carte de vizită” atât pentru agenții economici autohtoni, cât și pentru investitorii străini. Eficiența sistemului de impozitare reese din rezultatele obținute pe parcursul perioadei de gestiune, cum ar fi: mărimea veniturilor bugetare, nivelul presiunii fiscale și a evaziunii fiscale.

De aceea, asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei, încurajarea agenților economici în lărgirea sferei de activitate și creșterea încrederii cetățenilor în sistemul fiscal actual depinde nu doar de baza legislativă a sistemului respectiv, dar și de abilitățile și competențele organelor fiscale, de modul de organizare și puterea de guvernare a persoanelor responsabile.

1.2. Baza legislativă a sistemului fiscal al Republicii Moldova

Legislația fiscală constitue totalitatea documentelor financiar-juridice ce cuprind acte legislative, decrete prezidențiale, hotărâri ale Guvernului, scrisori ale Ministerului Finanțelor, care reglementează relațiile fiscale dintre întreprinderi, populație și stat în procesul formării veniturilor bugetare. [17; p.69]

Legislația fiscală mai poate fi definită ca: ansamblul actelor și normelor juridice în baza cărora se stabilesc tipurile impozitelor și taxelor datorate de contribuabili pe teritoriul Republicii Moldova, modalitatea de percepere, termenele de achitare. Deasemenea, prin legislația fiscală se definesc relațiile de formare, modificare și încetare o obligațiunilor fiscale.

Bazele legislative ale sistemului fiscal al Republicii Moldova se formează odată cu adoptarea de către Parlamentul republicii, la 17 noiembrie 1992, a Legii ”privind bazele sistemului fiscal” care prevedea principiile de formare a sistemului fiscal al țării, tipurile de impozite și taxe , drepturile și obligațiile contribuabililor și a organelor fiscale, răspunderea contribuabililor în caz de încălcare a legislației fiscale.

În luna aprilie a anului 1992 a fost adoptată și intră în vigoare ”Legea cu privire la investițiile străine” ce includea un șir de scutiri de la plata impozitului pe profit obținut de întreprinderile a cărui capital este constituit din investiții străine.

Impozitarea persoanelor juridice de pe întreg teritoriu, indiferent de forma de proprietate, fie că sânt entități autohtone, entități cu cu capital străin sau organizații internaționale ce își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul filialelor și a reprezentanțelor permanente, este reglementată prin ”Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor” intrată în vigoare la 2 decembrie 1992.

În decembrie 1992 este adoptată ”Legea cu privire la impozitul funciar și modalitatea de impozitare” care a suferit numeroase modificări și completări.

O dată cu intrarea în vigoare, în iunie 1993, a ”Legii cu privire la impozitul rutier” au început colectarea la buget a unor plăți privind procurarea autoturismelor, exploatarea autostrăzilor, impozitul de tranzit, precum și un impozit rutier special.

În 1994 au fost adoptate un șir de legi cu referire la impozitele indirecte: ”Legea cu privire la taxa pe valoare adăugată” adoptată în luna noiembrie și ”Legea cu privire la accize” adoptată în decembrie a anului 1994. Acestea sânt impozite indirecte de stat percepute de la contribuabili, incuse în prețul mărfii, în cazul producerii, realizării mărfurilor ori serviciilor supuse impozitării.

Întreprinderile agricole, începând cu anul 1995, încep să achite impozitul funciar unic compus din impozitul rutier și imobiliar, care până la acea perioadă erau achitate aparte.

Nu mai puțin importantă este Legea cu privire la impozitul pe venitul persoanelor fizice care, însă, a fost abrogată mai târziu.

Politica financiar-fiscală cu privire la veniturile de stat, începând cu anul 1997, urmărea să prezinte cât mai clar căile și sursele de acumulare și formare a veniturilor bugetului de stat, metodele de prelevare și direcțiile de utilizare a acestor fonduri, obiectivele social-economice, instrumentele, tehnicile fiscale. Aceste obiective au condus la elaborarea și adoptarea ”Codului Fiscalal” al Republicii Moldova.

În conformitate cu articolul 3 al Codului Fiscal, legislația fiscală cuprinde:

Codul Fiscal;

Alte acte normative

Codul Fiscal al Republicii Moldova a fost adoptat în 1997 prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04.97, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 62/522 din 18.09.97. Inițial, Codul fiscal includea doar două titluri: I. ”Dispoziții generale” și II. ”Impozitul pe venit”. În 2005 a fost aprobat titlul V ”Administrarea fiscală”, iar la momentul actual Codul Fiscal cuprinde în total nouă titluri supuse unor numeroase modificări și completări.

Aceste titluri reglementează următoarele:

Titlul I. ”Dispoziții generale”

Titlul II. ”Impozitul pe venit”

Titlul III. ”Taxa pe valoare adăugată”

Titlul IV. ”Accize”

Titlul V. ”Administrarea fiscală”

Titlul VI. ”Impozitul pe bunuri imobiliare”

Titlul VII. ”Taxe locale”

Titlul VIII. ”Taxele pentru resursele naturale”

Titlul IX. ”Taxele rutire”.

Toate modificările și completările Codului Fiscal se efectuiază cu scopul aplicării unor prevederi sau pârghii mult mai eficiente și mai flexibile care ar oferi posibilități avantajoase de administrare fiscală a agenților economici în desfășurarea activităților comerciale, precum și slăbirea poverii fiscale a cetățenilor, persoanelor fizice. [3]

Pe baza Codului Fiscal se stabilesc:

Principiile generale privind impozitarea;

Statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale și al altor participanți la relațiile reglementate de legislația fiscală;

Principiile de determinare a obiectului impunerii;

Principiile evidenței veniturilor și a cheltuielilor deduse;

Modul și condițiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale; [18; p.203]

Ca concluzie, Codul Fiscal al Republicii Moldova este elaborat cu scopul de a reglementa relațiile cu privire la obligațiunile fiscale ale persoanelor fizice și juridice care-și desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, stabilind principiile și modalitatea de percepere a impozitelor și taxelor generale de stat.

Reglementarea juridică a sistemului de impozitare include două categorii de norme juridice. Prima categorie se referă la normele juridice privind subiectul și obiectul impozitării. Această categorie poartă un aspect material, definind fiecare tip de impozit, cine sînt subiecții impunerii, care este baza, termenele și condițiile de achitare.

Categoria a doua face referire la normele fiscale de stabilire și percepere a impozitelor și taxelor, de soluționare a litigiilor, contestațiilor și a altor probleme de ordin fiscal.

Actele normative, în conformitate cu aliniatul 2 din articolul 3 al Codului fiscal reprezintă acte adoptate de către Guvern, Ministerul de Finanțe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, de către autoritățile administrației publice locale care nu trebue să contravină prevederilor codului respectiv.

Persoanele fizice și juridice ale Republicii Moldova se impozitează în baza Codului Fiscal și a altor acte normative, elaborate în conformitate cu legislația, publicate în mod oficial și care se află în vigoare pe parcursul perioadei de impozitate.

De asemenea, către aceste acte normative se referă acordurile internaționale la care Republica Moldova face parte. Aceste acorduri sînt prevăzute în articolul 4 al Codului Fiscal ”Tratate internaționale” (privind evitarea dublei impuneri).

Orice modificare sau completare a prevederilor Codului Fiscal și a actelor normative urmează a fi explicate de către organul care le-a emis, ulterior acestea necesită publicarea lor oficială în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

1.3. Sistemul impozitelor și taxelor al Republicii Moldova

Impozitul reprezintă cea mai veche resursă financiară a statului. În viziunea mai multor autori, impozitul constitue o prelevare în bugetul de stat cu titlu gratuit și fără contraprestație din partea acestuia imediată și directă, pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Conform definiției date de Codul Fiscal impozitele reprezintă ”o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată conform legii, statului de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile care le obțin sau pentru averea pe care o posedă.” [3, art.6]

Din cele menționate mai sus se disting următoarele trăsături ale impozitelor și taxelor:

Legalitatea impozitelor- așezarea și perceperea impozitelor se efectuiază doar în conformitate cu legislația în vigoare, perceperea oricăror altor impozite fără existența bazei legale se consideră infracțiune.

Nerestituirea impozitelor- această trăsătură se explică prin faptul că vărsarea impozitelor la bugetul de stat se face definitiv și nerambursabil, acestea din urmă sînt utilizate pentru finanțarea obiectivelor sociale sau economice ale întregii societăți și nu se face pentru satisfacerea nevoilor individuale.

Obligativitatea impozitelor- impozitele au un caracter obligatoriu, toate persoanele fizice și juridice care dețin sau realizează obiecte impozabile sînt obligate prin lege să achite impozite corespunzătoare.

Spre deosebire de impozite, taxele reprezintă plata efectuată de către persoanele fizice și juridice pentru prestațiile de servicii către populație.

Taxele se caracterizează prin următoarele trăsături:

Plata pentru taxele plătite de persoanele fizice sau juridice este nonechivalentă, ea poate fi mai mare sau mai mică în comparație cu valoarea serviciilor prestate de aceștea;

Plătitorul taxei este identificat imediat, o dată cu solicitarea unui serviciu;

Taxele achitate reprezintă o sursă de acoperire a cheltuielilor necesare pentru prestarea serviciilor solicitate de persoanele fizice sau juridice la un moment dat;

Sistemul de impozite si taxe este instituit de către stat, iar cele locale de către organele administrației publice locale în baza legilor ce reglementează acest drep- ”Legea cu privire la impozitele și taxele locale”.

Impozitele și taxele pot fi clasificate în conformitate cu un șir de criterii în dependență de modul, locul și forma de percepere. Astfel, clasificarea impozitelor poate fi reprezentată în modul următor:

Schema 1.1. Clasificarea sistemului impozitelor și taxelor al Republicii Moldova

Sursa: elaborată de autor

Sistemul de impozite și taxe a Republicii Moldova se formează în conformitate cu structura administrației publice ce este formată din: – Administrația publică centrală

– Administrația publică locală

În conformitate cu art.6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, se percep următoarele impozite și taxe:

Impozite și taxe generale de stat:

Impozitul pe venit;

Taxa pe valoare adăugată;

Accize;

Impozitul privat;

Taxa vamală;

Taxe percepute în fondul rutier;

Impozite și taxe locale:

Impozitul pe bunuri imobiliare;

Taxe pentru utilizarea resurselor naturale;

Taxa pentru amenajarea teritoriului;

Taxa de organizare a licitațiilor locale și loteriilor pe teritoriul UAT;

Taxa hotelieră;

Taxa pentru amplasarea publicității;

Taxa de aplicare a simbolicii locale;

Taxa pentru amplasarea unităților comerciale;

Taxa de piață;

Taxa pentru parcare;

Taxa balneară;

Taxele și impozitele respective sînt percepute în conformitate cu prevederile Codului Fiscal și cu alte acte normative. [3, art.6]

Cu toate că diferă sub aspecte de formă, modul de așezare și percepere, tuturor impozitelor le sînt comune un șir de elemente ce se determină o dată cu stabilirea cuantumului datorat de fiecare plătitor. Aceste elemente trebue să fie cât mai clar și precis identificate, întrucât de precizia acestora depinde nivelul sarcinii fiscale a fiecărui contribuabil, cuantumul, modul de așezare și percepere, modul de tragere la răspundere a persoanelor care au încălcat prevederile legislative.

Sînt cunoscute următoarele elemente specifice impozitelor:

Obiectul impozitului- este elementul ce stă la baza determinării impozitului și care diferă în funcție de categoria plătitorului, de scopul și obiectivele urmărite. În dependență de acestea, ca obiect al impozitului pot fi:

Venitul- sub formă de venit al agenților economici, precum și venitul persoanelor fizice;

Averea- bunurile deținute de persoanele fizice sau juridice sub forma terenurilor, clădirilor;

Consumul (cheltuielile)- în cazul impozitelor indirecte acestea se prezintă ca consumuri pentru lucrările executate, servicii prestate;

Baza de calcul- reprezintă elementul în baza căruia se calculă impozitul. În unele cazuri materia impozabilă poate fi aceeași ca și obiectul impozabil ori poate fi diferit. Baza de calcul și obiectul impozabil sînt egale în cazul când în calitate de obiect este dat valoarea, prețul sau venitul.

Subiectul impozitului- -este persoana fizică ori juridică care realizează sau deține un anumit obiect impozabil pentru care este obligat în conformitate cu legea fiscală să achite impozite.

Suportatorul impozitului- este persoana care achită sau suportă în ultima instanță impozitul. Subiectul și suportatorul este una și aceeași persoană în cazul impozitelor directe. De exemplu, în cazul impozitului pe venit a persoanelor fizice sau impozitul pe profit în cazul persoanelor juridice. Subiectul impozitului și suportatorul sînt persoane diferite dacă este vorba de impozitele indirecte. De exemplu: în cazul taxelor pe valoare adăugată sau a accizelor, în calitate de suportator devine consumatorul final al bunurilor și serviciilor, iar subiectul impozitului este producătorul bunurilor ori serviciilor.

Sursa impozitului- indică din ce este plătit anume impozitul, fie că din venit, fie că avere. În cazul când impozitul se achită din venit sursa impozitului nu coincide cu obiectul impunerii, întrucât impozitul se plătește nu direct din avere, dar din venitul obținut în urma utilizării averii respective. În cazul când impozitul se plătește din venit, sursa și obiectul impozitului coincid.

Unitatea de impunere- constitue unitatea de măsură a obiectului impozabil (lei, ha, m.p. etc.)

Cota impozitului- impozitul ce revine unei unități de impunere. Cota poate fi stabilită în:

cote fixe- absolută, pe unitate de măsură;

sau în cote procentuale- proporționale, progresive și regresive;

8) Asieta – reprezintă modul de percepere, de așezare și determinare a obiectului, subiectului și evaluarea acestor impozite.

9) Termenul de plată- este data până la care trebue să fie vărsate la buget toate impozitele și taxele datorate de contribuabili.

10) Înlesnirile fiscale- reprezintă reduceri, scutiri de la plata impozitelor.

Reduceri- reducerea bazei impozabile în scopuri economice sau sociale în conformitate cu legislația în vigoare.

Scutiri- susținerea entităților care utilizează forța de muncă cu randament scăzut sau care se află în dificultate economică.

Bonificații- stimularea contribuabililor în vederea achitării impozitelor și taxelor pînă la expirarea termenului de plată.

11) Sancțiunile- sânt stabilite cu scopul întăririi legislației fiscale, tragerea la răspundere a persoanelor care încalcă prevederile legislative, aplicarea amenzilor, sancțiunilor, identificarea cauzelor de abatere sau întârzieri

În Republica Moldova, conform practicii fiscale, sînt aplicate mai multe metode de impunere care diferă în funcție de natura plătitorului și statutul juridic al acestuia, tipul impozitului care urmează a fi achitat.

Impunerea poate fi definită ca un proces de stabilire a subiectului, obiectului și cuantumul impozitelor datorate bugetului de stat.

Procesul de impunere poate fi caracterizat din mai multe puncte de vedere:

În dependență de metodele aplicării cotelor, impunerea se poate efectua:

Impunerea în cote fixe- cota impozitului rămâine constantă indiferent de modificarea bazei impozabile;

Impunerea în cote procentuale- cota impozitului este sensibilă la modificarea mărimii materiei impozabile;

În funcție de momentul efectuării evaluării:

Impunere provizorie- se efectuiază pe parcursul anului fiscal, cum ar fi în cazul impozitului pe venitul persoanelor fizice care se calculă lunar sau trimestrial;

Impunere definitivă- se efectuiază la sfârșit de an;

În funcție de modalitatea de evaluare a obiectului impozabil:

Evaluare directă- se poate realiza în baza datelor prezentate de terța persoană ce deține informații referitoare la obiectul evaluat. Persoana prezintă o declarație în scris organului fiscal în care este stipulată informația cu privire la salarii, impozitele reținute. A doua modalitate de evaluare directă este cea în baza datelor prezentate de către contribuabil. Acesta deasemenea prezintă organului fiscal o declarație cu privire la venitul obținut și averea deținută ca ulterior să fie evaluat.

Evaluarea indirectă- se efectuiază în mai multe modalități, fie pe baza unor indici externi în baza cărora se stabilește valoarea aproximativă a obiectului. În asemenea mod se evaluiază terenurile, construcțiile. Fie pe baza unor elemente de care dispun organele fiscale referitoare la materia impozabilă. Asemenea evaluare este numită evaluare administrativă;

Ultima etapă a procesului de impozitare este cea de colectare la buget a tuturor impozitelor și a taxelor datorate de contribuabili. Aici se stabilește obligația fiscală ce-i revine fiecărui contribuabil, apoi se determină metoda de percepere a acestora la bugetul de stat.

Perceperea impozitelor se poate efectua prin una din cele patru metode prezentate:

I. Perceperea impozitelor direct de la contribuabil, în asemenea caz încasarea impozitului se face în două modalități:

Contribuabilul se prezintă la organul fiscal pentru a plăti impozitele datorate;

Persoana abilitată din cadrul organului fiscal se prezintă la contribuabil pentru a colecta impozitele;

II. Calcularea și transferarea impozitelor datorate pentru fiecare perioadă fiscală. Metoda dată se aplică la calcularea și transferarea impozitelor directe de către agenții economici care în mod individual calculează impozitele și le transferă la buget, ducând răspundere de corectitudinea calculelor aferente impozitelor plătite;

III. Aplicarea timbrelor fiscale, metoda este aplicată în cazul taxelor pentru eliberarea sau legalizarea actelor, autentificarea acestora.

IV. Încasarea impozitelor prin forță, în cazul în care contribuabilii au datorii față de buget, plăți peste termenul limită de plată, se recurge la încasarea forțată a impozitelor prin retragearea banilor din conturile bancare ale contribuabililor, din casieria entității sau sechestrarea patrimoniului.

V. Stopajul- stopajul la sursă presupune ca perceperea impozitelor să fie realizată de o terță persoană. De exemplu, conducătorul unei întreprinderi calculează, reține și plătește impozitul pe venitul angajaților săi în conformitate cu legislația în vigoare.

Organul fiscal efectuiază verificări asupra modului, exactității și corectitudinii calculării tuturor impozitelor, respectarea termenelor de vărsare la buget și în caz de abateri sau încălcări de legislație, ia măsurile cuvenite prin aplicarea unor sancțiuni, amenzi sau alte proceduri penale.

1.4. Administrarea fiscală, structura, obiectivele și principiile de funcționare al organelor fiscale

Activitatea de evaluare și percepere a impozitelor este realizată de un organ fiscal specializat al Republicii Moldova, care reprezintă elementul principal în sistemul de administrare fiscală.

Administrarea fiscală poate fi definită ca totalitatea instituțiilor, organelor de stat abilitate și responsabile de colectarea integrală și în termenele stabilite a tuturor impozitelor, taxelor, penalităților la bugetul de stat, cât și cele teritoriale.

Administrarea fiscală este reglementată prin Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul V ”Administrarea fiscală.” În conformitate cu titlul respectiv, organele fiscale ale Republicii Moldova sînt reprezentate de:

1. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor;

2. Inspectoratele Fiscale Teritoriale de Stat;

Organele fiscale își exercită atribuțiile în baza prevederilor Codului fiscal, Constituția Republicii Moldova, Hotărîrile Guvernului și a altor acte normative în vigoare.

Obiectivele principale ale organelor fiscale sînt de a asigura respectarea legislație fiscale, calcularea corectă a sumelor ce urmează a fi vărsate la buget, precum și asigurarea stingerii totale și în termenele prescrise a tuturor obligațiunilor fiscale.

După cum am menționat mai sus, Serviciul fiscal este alcătuit din:

1) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Activitatea acestui organ este dirijată de către Ministerul Finanțelor, scopul principal al căruia este de a elabora și implimenta legislația fiscală, de a urmări respectarea acesteia și perceperea la timp a impozitelor datorate de contribuabili bugetelor de toate nivelurile.

Atribuțiile principale ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sînt:

Supraveghează modul în care Inspectoratele fiscale teritoriale de stat își desfășoară activitatea, verifică și îndrumă inspectoratele în activitatea lor;

Crează un sistem informațional unic cu privire la obligațiunile fiscale ale contribuabililor;

Emite ordine și alte acte privind executarea legii fiscale;

Efectuiază controale fiscale, examinează contestații, reclamații ale contribuabililor și emite decizii;

2) Inspectoratele Fiscale Teritoriale de Stat. Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale sînt subordonate Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, care supraveghează și îndrumă activitatea acestuia pe întreg teritoriu.

De atribuțiile acestui organ țin:

ține evidența contribuabililor și a obligațiunilor fiscale ale acestora;

asigură stingerea obligațiunilor în conformitate cu termenele prevăzute de legislație;

efectuiază controale fiscale;

examinează cereri, reclamații ale contribuabililor și ia măsuri corespunzătoare;

Ambele organe fiscale se caracterizează ca fiind instituții cu statut de persoană juridică, finanțate din bugetul de stat, iar activitatea fiind reglementată prin Codul Fiscal, Constituția Republicii Moldova, Hotărîrile Guvernului și Parlamentului, alte acte normative și legislative în vigoare. Activitatea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este dirijată și supravegheată de Ministerul Finanțelor care emite acte , hotărîri spre execuție Inspectoratului.

Alte organe cu atribuții de administrare fiscală pe teritoriul Republicii Moldova sînt:

Organele vamale, își exercită atribuțiile potrivit Codului Fiscal, Codului Vamal și a altor acte normative. Autoritatea centrală de specialitate ce conduce activitatea vamală este Departamentul Controlului Vamal.

Organele vamale exercită atribuții cu privire la stingerea obligației fiscale ale contribuabililor ce trec frontiera vamală sau plasează mărfurile în regim vamal conform Codului Vamal al Republicii Moldova;

– informează contribuabilii despre orice modificări ale Codului Vamal, despre impozitele și taxele în vigoare, termenele de achitare;

– prezintă organului fiscal informații referitoare la respectarea legislației fiscale și trage la răspundere persoanele care au încălcat legislația fiscală o dată cu trecerea frontierei vamale sau plasarea în regim vamal a mărfurilor;

Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale. În conformitate cu art.157 a Codului Fiscal, serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale este abilitat cu dreptul de a efectua controlul asupra modului în care este respectată legislația fiscală în vigoare, de a cere explicații de la contribuabili în cazul depășirii termenului de vărsare a impozitelor datorate, de a aplica amenzi, penalități.

Este obligat să țină evidența tuturor contribuabililor înregistrați în cadrul organului fiscal local, evidența obligațiilor fiscale, a restanțelor;

– să elibereze contribuabililor avize de plată a obligațiilor fiscale;

– să prezinte organului fiscal, nu mai târziu de data de 3 a fiecărei luni, o dare de seamă privind impozitele și taxele administrate;

Organele fiscale colaborează cu alte instituții în desfășurarea activității lor eficientă.

În exercitarea funcțiilor publice, organele fiscale se conduc de normele și prevederile Codului de etică profesională. Codul etic include normele de conduită, principiile care stau la baza activității desfășurate, drepturile și obligațiile, restricțiile față de funcționarii fiscali. Deasemenea cuprinde normele cu privire la relațiile de serviciu dintre funcționarul public și persoanele fizice, precum și dintre funcționarii publici cu alte persoane ce activează în același domeniu.

Conform prevederilor stiupulate în Codul etic, funcționarii fiscali în exercitarea atribuțiilor sale se conduc de următoarele principii: loialitatea, independența, imparțialitatea, profesionalism, loialitate. Persoanele abilitate cu funcții fiscale sânt obligate, conform legislației fiscale, să asigure respectarea legii de către contribuabili, să asigure colectarea veniturilor din impozite și taxe, administrarea acestora la bugetele de toate nivelurile, să-și desfășoare activitatea pentru și în interesul cetățenilor.

Pentru realizarea acestor scopuri, funcționarul fiscal trebue să fie capabil și să dea dovadă de stăruință, de profesionalism, să respecte legislația fiscală și prevederile Codului de etică privind conduita profesională, astfel încât și persoanele fizice și juridice să fie motivate de a respecta normele ce li se impun.

a) Legalitatea- fiecare funcționar din cadrul organului fiscal este obligat să respecte actele normative și legislative în vigoare, să își exercite atribuțiile și funcțiile ce îi revin în conformitate cu Constituția Republicii Moldova fără de a încălca normele legale, disciplina de muncă;

b) Independența- presupune că activitatea organelor fiscale nu trebue să fie influențată de preferințele politice, iar deciziile, comportamentul lor să nu fie desfășurate în favoarea partidului politic. Funcționarul fiscal nu este în drept să utilizeze bunurile aflate în gestiunea lui în scopurile susținerii candidaților electorali, să folosească banii publici în aceste scopuri, să afișeze în încăperi de serviciu emblema sau alte obiecte ale partidului politic simpatizant;

c) Imparțialitatea- toate acțiunile, deciziile funcționarului trebue să fie realizate în mod egal față de toți contribuabilii, să nu acorde prioritate unor grupuri de persoane în funcție de origine etnică, statut social, religie, naționalitate.

d) Profesionalism- fiecare funcționar este obligat să-și exercite atribuțiile sale în mod profesional, cu responsabilitate, corectitudine și eficiență.

e) Loialitate- presupune respectarea intereselor autorității publice în care își desfășoară activitatea, precum și interesele tuturor cetățenilor. Reținerea de la orice faptă care ar putea să cauzeze prejudiciu, să lezeze interesele și imaginea autorității publice.

Capitolul II. INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT: ASPECTE PRACTICE

2.1. Structura organizatorică și modul de funcționare a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

Sistemul fiscal al Republicii Moldova secole de-a rândul sa dezvoltat o dată cu sistemul fiscal al URSS, având la bază principii, legi și reguli comune în care erau reflectate drepturile și obligațiunile inspectoratelor fiscale, precum și repsonsabilitățile lor. Era creat un sistem centralizat de calculare și încasare a impozitelor datorate de întreprinderi, populație bugetului de stat.

În 1990, prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri al RSSM numărul 68 din 7 martie 1990, în sistemul Ministerului Finanțelor au fost create inspectoratele fiscale de stat care includeau:

– Inspectoratul Fiscal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor;

– Inspectoratele fiscale de stat teritoriale;

În anul 1991 pe întreg teritoriul republicii a început să fie aplicată propria legislație fiscală în dependență de specificul economiei naționale și nevoile bugetului național.

În 1992 a fost adoptată Legea cu privire la investițiile stăine care prevedea un șir de scutiri de impozite pe beneficiu pentru întreprinderile a căror capital era format din investiții străine. Mai târziu, în noiembrie 1992 a fost adoptată de către Parlament Legea privind bazele sistemului fiscal în care erau reflectate principiile de formare a serviciului fiscal, impozitele instituite, drepturile și obligațiile organelor fiscale, a contribuabililor, tragerea la răspundere a celor care încalcă legislația.

Prin hotărârea Guvernului numărul 1208 din 20 octombrie 2006 a fost aprobată Strategia de Dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru perioada 2006-2010. Aceasta a determinat o nouă etapă de dezvoltare, de întărire a bazei fiscale din perioada precedentă.

Noua etapă a început cu o serie de perfecționări la nivelul Serviciului Fiscal de Stat și anume prin elaborarea unui proiect ce presupunea crearea SIA ”e-Declarații”. Este o modalitate nouă de prezentare a declarațiilor fiscale electronice prin aplicarea semnăturii digitale, fapt care în anii anteriori declarațile se prezentau pe suport de hîrtie.

A fost pus în aplicare Sistemul Informațional Automatizat- ”Evidența operațiunilor de schimb valutar în numerar”, este lansat Portalul serviciilor fiscale. În anul 2010 este lansat proiectul Declarație electronică pentru persoanele fizice. [20]

Serviciul Fiscal de Stat reprezintă un sistem de organe fiscale centralizate în care activează funcționarii fiscali în vederea executării atribuțiilor de administrare fiscală în conformitate cu legislația în vigoare.

Organele Serviciului Fiscal sînt organe cu atribuții de administrare fiscală activitatea cărora este reglementată prin legislația fiscală.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova de pe lângă Ministerul Finanțelor a fost înființat prin Legea Republicii Moldova numărul 876 din 22 ianuarie 1992, ca organ ierarhic superior din sistemul Serviciului Fiscal de Stat.

Activitatea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este orientată spre administrarea impozitelor, taxelor ca surse principale de venit ale statului și răspunde, conform legislației fiscale în vigoare, de colectarea impozitelor, de soluționarea contestațiilor, de efectuarea controlului fiscal.

Inspectoratul Fiscal de Stat colectează la nivel central și teritorial, la dispoziția statului, impozitele și alte forme de venituri bugetare, precum și venituri ale instituțiilor publice în baza legislației.

Modul de funcționare a Inspectoratului Fiscal de Stat este definit în Regulamentul cu privire la modul de funcționare a organelor Serviciului Fiscal de Stat numărul 1736 din 31 decembrie 2002. Conform regulamentului dat, Inspectoratu Fiscal își exercită atribuțiile și alte funcții ce-i revin în conformitate cu prevederile Codului Fiscal, a Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și a altori legi în vigoare.

Inspectoratul este finanțat din bugetul de stat în mărimea stabilită de legile anuale cu privire la bugetul de stat. Acesta este în drept să formeze un Consiliu consultativ care va desfășura o activitate de consultare și de recomandare în cadrul Serviciului Fiscal de Stat.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat este condus de către șeful inspectoratului- Ion Prisăcaru și trei șefi adjuncți care participă la activitatea de conducere.

Structura organizatorică este aprobată de către Ministerul Finanțelor, precum și efectivul- limită, devizele de cheltuieli, schema de încadrare a cadrelor Inspectotatului Fiscal. Organigrama Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este prezentată în Anexa 1.

Șeful inspectoratului, comform regulamentului de activitate, îndeplinește următoarele funcții:

aprobă planul de lucru și direcțiile de activitate ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și ale Serviciului Fiscal de Stat;

elaborează ordinul privind activitatea personalului, numește și eliberează din funcție persoanele angajate;

aprobă regulamentele subdiviziunilor, urmărește îndeplinirea indicațiilor organelor superioare de conducere;

aprobă dări de seamă privind activitatea Inspectoratului Fiscal de Stat;

elaborează măsuri de perfecționare a legislației fiscale, măsuri de combatere a corupției, de utilizare eficientă a resurselor inspectoratului

Obiectivele principale ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sânt următoarele:

ținerea evidenței tuturor contribuabililor incluși în Registrul fiscal;

ținerea evidenței obligațiunilor fiscale individuale calculate, achitate, precum și a obligațiunilor restante;

asigurarea consultanței contribuabililor, acordarea formularelor și prelucrarea declarațiilor primite;

eliberarea facturilor și a timbrelor de acciz;

asigurarea stingerii obligațiunilor fiscale la timp și în totalitate;

Organele fiscale au ca sarcină principală efectuarea controlului în ceea ce privește respectarea legislației în vigoare, efectuarea controlului privind corectitudinea calculelor, vărsarea la timp și în mărime integrală a impozitelor și taxelor datorate de contribuabili bugetului de stat.

2.2. Evoluția cotelor impozitelor și taxelor în Republica Moldova în perioada anilor 2013-2015

Impozitele și taxele reprezintă cea mai importantă sursă de venit a Bugetului Public Național. Acestea sânt colectate de la persoanele fizice și juridice, rezidente și nerezidente ale Republicii Moldova sub formă de venituri ale bugetului de stat pe parcursul perioadei fiscale. Veniturile acumulate sînt repartizate după destinație pentru realizarea obiectivelor sociale, fiscale și economice ale statului și ale societății în ansamblu.

În fiecare an au loc modificări și completări ale legislației fiscale a țării. Modificările sînt determinate de nivelul de dezvoltare a economiei naționale, de evoluția indicatorilor macroeconomici. Astfel, are loc modificarea și completarea Codului Fiscal al Republicii Moldova, precum și alte acte normative și legislative elaborate de departamente, ministere și de autoritățile administrației publice locale. Sînt revizuite deasemenea și cotele impozitelor și taxelor care urmează a fi achitate de către contribuabili, urmărindu-se majorarea sau diminuarea acestora ținânduse cont de scopurile și obiectivele statului, de nivelul de trai al populației, situația existentă în economia națională la un moment dat.

Cotele impozitelor și taxelor s-au modificat pe parcursul a mai multor ani, altele rămănând constante pe parcursul evoluției lor. Pentru o analiză detaliată a acestui proces se propun spre analiză următoarele tabele cu privire la evoluția principalelor impozite și taxe în Republica Moldova.

I. Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venitul persoanelor fizice este reglementat de Titlul II ”Impozitul pe venit” al Codului Fiscal al Republicii Moldova și reprezintă cel mai important impozit din categoria impozitelor directe- personale.

Subiecți ai impunerii sînt persoanele fizice și juridice care obțin sau realizează obiectul impozabil- venitul din orice activitate pe teritoriul Republicii Moldova, precum și persoanele juridice ce obțin venituri din orice surse din afara republicii.

În calitate de obiect impozabil este venitul persoanelor fizice sau juridice obținut de pe sau din afara teritoriului Republicii Moldova.

Venitul persoanelor fizice se impozitează în cote progresive compuse. Pentru fiecare tranșă de venit stabilindu-se o cotă de impozitare. Această metodă vine să susțină contribuabilii cu venituri mici, trecând o parte din povara lor fiscală pe seama contribuabililor cu venituri medii și mari. Evoluția impozitului pe venitul persoanelor fizice precum și a scutirilor de care beneficiază aceștea pe parcursul anilor 2013-2015, se prezintă în tabelul ce urmează:

Tabelul 2.1. Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice

în perioada 2013-2015

Sursa: elaborat de autor în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455&id=/indicatori-fiscali/indicatori-de-baza

Diagrama 2.1. Evoluția scutirilor de la impozitul pe venitul persoanelor fizice

Sursa: elaborată de autor în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455&id=/indicatori-fiscali/indicatori-de-baza

Din datele tabelului observăm că cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice pe perioada anilor 2013-2015 nu se modifică, menținându-se la un nivel de 7% și respectiv 18%. Venitul impozabil, în schimb, înregistrează majorări în dinamică. Astfel încît, pentru anul 2015 se preconizează un venit impozabil în mărime de 29 640 lei, cu 1788 lei mai mult față de anul 2014 și față de 2013 cu 2940 lei.

Venitul se impozitează prin aplicarea cotelor progresive compuse, pentru un venit ce nu depășește limita stabilită de 29640 lei anual în anul 2015 se va impozita cu 7%, iar dacă venitul va depăși limita respectivă se va aplica cota de 18%.

Majorări se înregistrează și în cazul scutirilor. Dacă în anul 2014 scutirea personală era de 9516 lei, atunci pentru anul 2015 se prevede 10128 lei, cu 612 lei mai mult în comparație cu anul 2013. Scutirea pentru persoane întreținute se majorează pînă la 2256 lei în anul 2015, cu o creștere de 132 lei față de anul 2014 și 216 lei față de anul 2013. Scutirea personală majoră se preconizează a fi în mărime de 15060 lei, înregistrând o creștere de 6% în comparație cu anul precedent. Majorarea tranșelor de venit impozabil, precum și a scutirilor de la impozitul pe venit au ca scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și reducerea presiunii fiscale ale acestora pe seama contribuabililor cu venituri medii și mari.

II. Impozitul pe venitul persoanelor juridice

Prevederile privind impozitul pe venitul persoanelor juridice sînt reglementate de Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul II ”Impozitul pe venit”. Subiecți ai impunerii sînt persoanele juridice care desfășoară activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, iar drept obiect impozabil sînt veniturile obținute de persoanele juridice din activitatea desfășurată.

La etapa actuală, asupra venitului persoanelor juridice se aplică o cotă unică, proporțională indiferent de mărimea venitului obținut. Astfel, în dependență de categoria persoanelor juridice și de tipul activității desfășurate cotele impozitului se aplică în modul următor:

Tabelul 2.2. Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor juridice în 2013-2015

Sursa: elaborat în baza datelor Codului Fiscal al Republicii Moldova

În baza datelor prezentate în tabel constatăm faptul că asupra impozitării persoanelor juridice se aplică cota de 12% din venitul impozabil, cota menținându-se în anul 2015 la același nivel față de anii precedenți analizați.

Persoanele juridice venitul cărora a fost estimat în baza metodelor indirecte se impozitează cu o cotă de 15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat. Modificări ale cotei nu se înregistrează în perioada analizată nici în cazul veniturilor persoanelor juridice subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii neplătitori ai taxei pe valoare adăugată, cota impozitului pe venit fiind de 3% din venitul activității operaționale.

Impozitarea veniturilor persoanelor juridice cu cota de 12% și menținerea acesteai la același nivel pe parcursul a mai multor ani poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, aplicarea unei cote unice tratează în mod egal toți agenții economici indiferent de sfera de activitate și de mărimea profiturilor obținute, contribuind la acumularea veniturilor la Bugetul Public Național. Pe de altă parte, crește sarcina fiscală a agenților economici ce realizează profituri mici sau se află în situații deficitare, de criză. În asemenea situații, agenții economici recurg la retragerea activității de pe piața națională, sau deseori au loc acțiuni de evaziune fiscală ceea ce afectează economia țării, devenind neatractivă pentru investitorii străini.

III. Contribuții de asigurare socială de stat obligatorii și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală

Contribuțiile de asigurare socială de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală reprezintă o sursă de venit a bugetul de stat. Acestea sînt calculate și reținute din salariul angajatului la calcularea impozitului pe venit. Angajatorul calculează și virează contribuțiile de asigurare socială în mărime de 23% la fondul de salarizare și 6% din salariul angajatului. Deasemenea, se calculează și virează primele de asigurare obligatorie de asistență medicală în proporție de 4% pentru angajator și 4% pentru angajat. (date pentru anul 2014)

Evoluția cotelor contribuțiilor și a primelor pentru anii 2013-2015 se prezintă în următorul tabel:

Tabelul 2.3. Evoluția cotelor contribuțiilor de asigurare socială de stat obligatorii și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în anii 2013-2015, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455&id=/indicatori-fiscali/indicatori-de-baza

Observăm că pe întreaga perioadă analizată cotele contribuțiilor de asigurare socială de stat obligatorii nu se modifică, păstrînduși cota de 29% dintre care: 6% fiind calculată și reținută din salariul angajatului, iar restul 23% fiind achitate de angajator.

În cazul primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală se înregistrează o majorare în dinamică. De la cota de 8% stabilită pentru anul 2014 sa ajuns la cota de 9% pentru 2015. Astfel, primele de asigurare pentru angajat și angajator repartizînduse proporțional în mărime de 4,5%.

Majorarea primelor de asigurare obligatorie de asistență socială au ca obiectiv acumularea unor sume suplimentare de venit la Bugetul Public Național, dar va avea ca efect asuprirea presiunii fiscale atât asupra angajaților cât și a angajatorilor, iar ca rezultat recurgerea la unele măsuri de evaziune fiscală.

IV. Taxa pe valoare adaugată

Taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit general de stat, o formă de colectare la bugetul statului a unei părți din valoarea mărfurilor și serviciilor livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor și serviciilor importate pe teritoriul republicii. Subiectii impunerii sînt persoanele fizice și juridice care livrează sau importă mărfuri și servicii supuse impozitării în decursul perioadei fiscale, cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri pentru consum personal, valoarea cărora nu depășește limita stabilită de legislație. În Republica Moldova se aplică o cotă standard a taxei pe valoare adăugată și cote reduse, care în comparație cu alte țări europene Republica Moldova se află printre primele țări cu cea mai mare cotă a taxei respective de 20%.

Evoluția cotei standard și a cotelor reduse se prezintă spre analiză în tabelul ce urmează:

Tabelul 2.4. Evoluția cotelor taxei pe valoare adăugată în perioada 2013-2015

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din Codul Fiscal al Republicii Moldova

Cota standard a taxei pe valoare adăugată se aplică asupra mărfurilor și serviciilor livrate/importate, după cum observăm din datele tabelului cota standard pe parcursul anilor 2013-2015 se păstrează la același nivel de 20%.

Cota redusă de 8% aplicată produselor de panificație și pâine, la lapte și lactate, medicamente deasemenea se menține pe parcursul perioadei analizate, cu excepția cotelor la zahărul din sfeclă de zahăr și la producția din fitotehnie, horticultură și zootehnie care în anul 2013 se stabilește la nivelul de 20%. Stabilirea cotei de 20% la aceste produse a fost propusă, sau de fapt aplicată la insistența Fondului Monetar Internațional în vederea respectării principiului de echitate fiscală între producătorii de zahăr și alți producători de produse intermediare de pe teritoriul Republicii Moldova. Aplicarea cotei standard a creat dificultăți în cadrul acestor sectoare și în rândul producătorilor autohtoni. Astfel, în anul 2014 se revine din nou la cota redusă de 8% pentru a ameliora situația economică din țară. Pentru anul 2015 se prevede din nou revenirea la cota standard de 20% pentru producătorii din horticultură, fitotehnie și zootehnie, înregistrându-se o creștere de 2,5 ori mai mare față de anul 2014.

V. Accize. Accizele reprezintă, ca și în cazul taxei pe valoare adăugată, un impozit general de stat și o sursă de formare a veniturilor Bugetului Public Național. Accizele sînt percepute în conformitate cu prevederile Codului Fiscal al Republicii Moldova, Titlul IV ”Accize” conform căruia subiecți ai impunerii sînt persoanele fizice și juridice care produc, livrează și importă mărfuri supuse impozitării cu accize. Accizele se impun asupra mărfurilor de lux, automobile, produse dăunătoare sănătății societății cum ar fi băuturi alcoolice, articole de tutun. Cotele accizelor la produsele respective se majorează sau dimpotrivă se diminuiază în fiecare an, odată cu modificarea Codului Fiscal, urmărindu-se realizarea obiectivelor social-economice ale țării.

Cotele la principalele mărfuri supuse accizului au înregistrat următoarea evoluție:

Tabelul 2.5. Evoluția cotelor accizelor pentru băuturile alcoolice și articole din tutun

în perioada 2013-2015

Sursa: Elaborat în baza datelor Anexei 1 al Codului Fiscal al Republicii Moldova

Din datele tabelului 2.5. privind evoluția cotelor accizelor la băuturile alcoolice și articole din tutun, observăm că la băuturile alcoolice cota accizelor se majorează în dinamică, astfel accizul la bere a crescut de la 1,94 lei în anul 2013 pînă la 2,15 lei preconizat pentru anul 2015. Observăm o majorare cu 6% a anului 2015 față de anul 2014 și cu 10% față de anul 2013. Aceeași majorare se înregistrează și în cazul vermuturilor și a altor vinuri din struguri proaspeți. Dacă pentru anul 2014 cota la vermuturi era de 10,50 lei pentru un litru alcool absolut, atunci pentru anul 2015 se preconizează o majorare cu 0,67 lei sau cu 6,68% fiind de 11,17 lei.

Accizul pentru alcoolul etilic cu un volum de alcool de 80% vol. înregistrează o majorare de 4,67 lei mai mult pentru anul 2015 în comparație cu anul 2014 sau 6,39%.

În ceea ce privește accizele la articolele din tutun, menționăm faptul că cota accizului pentru țăgările de foi se menține la nivelul de 40% pe parcursul anilor analizați, pe cînd accizul la țigaretele cu filtru a crescut de la 75 lei în 2014 la 200 lei pentru anul 2015 pentru 1000 de bucăți, pe când cota de impozitare se reduce de la 24% la 18%.

Măsurile întreprinse în vederea majorării cotelor accizelor la băuturile alcoolice și articolele din tutun au drept scop reducerea consumului produselor dăunătoare sănătății, precum și ajustarea acestora la nivelul țărilor vecine și la standardele europene. Pe de altă parte, prin majorarea accizelor statul urmărește majorarea veniturilor din încasările fiscale la bugetul de stat.

Tabelul 2.6. Evoluția cotelor accizelor la produsele petroliere în anii 2013-2015

Sursa: elaborat în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455id=8747&t=/Indicatori-fiscali/Cotele-accizelor

Diagrama 2.2. Evoluția cotelor accizelor la produsele petroliere în anii 2013-2015

Sursa: elaborată de autor în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455id=8747&t=/Indicatori-fiscali/Cotele-accizelor

Urmărind evoluția cotelor accizelor la produsele petroliere în perioada anilor 2013-2015 observăm că cel mai mare nivel al accizelor se înregistrează la benzină, gaze naturale, deasemenea observăm și o creștere în dinamică de la un an la an. Accizul la benzină se majorează de la 3500 lei tona în anul 2014 la 3715 lei tona pentru anul 2015. Accizul la gaze naturale se stabilește în mărime de 2380 lei per tona pentru anul 2015, cu 9,17 % față de anul 2014 și respectiv 19,29% față de anul 2013. În cazul accizului la motorină și păcură acesta se majorează în aceeași proporție de la 1330 lei în anul 2013 la 1455 lei în anul 2014. Însă, pentru anul 2015 se preconizează reducerea accizului la păcură de la 1455 lei per tona la 348 lei, o reducere de 24%. Pe cînd accizul la motorină se va majora cu 89 lei, fiind de 1544 lei per tona.

Pe baza acestor majorări se vor încasa venituri suplimentare la bugetul de stat acoperind o parte din deficitul bugetar înregistrat.

Tabelul 2.7. Evoluția cotelor accizelor la autoturisme în perioada 2013-2015

Sursa: elaborat în baza datelor furnizate de http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455id=8747&t=/Indicatori-fiscali/Cotele-accizelor

Analizând evoluția cotelor accizelor pe perioada 2013-2015 observăm că trecerea frontierei vamale de către autovehicolele percepute în principal pentru transportul persoanelor devine din ce în ce mai scumpă. Astfel, în anul 2014 accizul pentru autovehicolele cu capacitatea cilindrică de maximum 1000 cm3 a constituit 0,40 euro, iar pentru anul 2015 cota se stabilește la nivelul de 0,43 euro, cu o creștere de 7,5%. Cea mai mare majorare a accizelor se înregistrează în cazul autovehicolelor cu capacitatea cilindrică de peste 2000 cm3, dar de maximum 3000 cm3 fiind de 1,40 euro, ceea ce constitue o creștere cu 1,08 euro sau cca de 4 ori mai mare comparativ cu anul precedent 2014. La automobilele cu capacitatea cilindrică de peste 3000 cm3 observăm o majorare aproximativ de 2 ori, adică de 1,72 euro sau 86,0% în comparație cu perioada anul 2013 și cu 0,22 euro sau 6,2% față de anul 2012.

Creșterea accizelor la autovehicole poate fi explicată prin necesitatea acumulării unor venituri mai mari la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului cât și pentru restrângerea persoanelor cu venituri mari.

Dup cum am observat pe parcursul analizei evoluției cotelor la principalele taxe și impozite în Republica Moldova în ultimii ani, autoritățile au recurs la majorarea acestora de 4% sau chear 5% față de anii precedenți. Astfel, inițiativa statului de a majora în anul 2015 cotele la impozite a fost de a crește veniturile bugetare care în final vor acoperi deficitul bugetar existent. Pe de altă parte, autoritățile urmăresc și reducerea consumului de către societate a produselor dăunătoare sănătății, ceea ce deasemenea va genera venituri suplimentare la bugetul de stat.

Deseori, pentru reducerea deficitului bugetar, autoritățile statului recurg la majorarea impozitelor și taxelor, lucru care de multe ori crează și mai mari neajunsuri. Creșterea impozitelor stagnează dezvoltarea economiei prin reducerea consumului, lipsa investițiilor din partea investitorilor străini care dau preferință altor țări mai atractive din punct de vedere economic, fiscal, generează acțiuni de evaziune fiscală care în final dau un singur rezultat- reducerea veniturilor bugetare.

Din alt punct de vedere, creșterea cotelor impozitelor duc la creșterea cheltuielilor bugetare. Din cauza ratei înalte a fiscalității, întreprinderile sînt nevoite să-și restrîngă activitatea, ori în alte cazuri să-și retragă activitatea de pe piața națională. În urma lichidării entităților, statul este pus în fața unui număr crescând de șomeri față de care apare necesitatea protecției sociale. Impozitele ca sursă principală de venit devine un instrument de realizare a protecției sociale a țării.

Cotele mari ale impozitelor reduc veniturile societății, se reduce consumul produselor și serviciilor- scad încasările la buget a impozitelor (accize, taxa pe valoare adăugată). Reducerea consumului mai este influențat și de majorarea prețurilor la bunuri și servicii ca urmare a creșterii cotei taxei pe valoare adăugată. Acești factori duc în final la reducerea puterii de cumpărare care, deasemenea, necesită protecție socială, deci cheltuieli bugetare mai mari.

În cazul în care țara se află în dificultate și se urmărește creșterea veniturilor bugetului de stat în vederea acoperirii deficitului bugetar, este necesar de a opera cu impozite și taxe doar în cazul în care se realizează ambele roluri ale acestora- economic și financiar. Rolul financiar a impozitelor se referă la capacitatea de a genera venituri la bugetul național, iar cel economic- de finanțare a obiectivelor social-economice, de stimulare și încurajare a economiei, a consumului.

2.3. Evoluția veniturilor fiscale ale Bugetului Public Național al Republicii Moldova în perioada 2012-2014

Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova în desfășurarea activităților sale asigură colectarea la Bugetul Public Național a tuturor contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice care-și desfășoară activitatea pe teritoriul republicii.

Bugetul Public Național, din punct de vedere structural, este constituit din mai multe părți componente după cum se prezintă în schema de mai jos:

Schema 2.1. Componentele Bugetului Public Național

Toate componentele bugetului respectiv funcționează ca un tot întreg în baza acelorași legi, norme, principii, iar impozitele și taxele Bugetului Public Național fiind administrate de unul și același organ- Serviciul Fiscal de Stat.

Încasările la Bugetul Public Național administrate de Serviciul Fiscal de Stat pentru ultimii 3 ani 2012-2014 se prezintă în tabelul ce urmează:

Tabelul 2.8. Dinamica încasărilor la Bugetul Public Național pe tipuri de bugete

în anii 2012-2014 (administrate de Serviciul Fiscal de Stat), mil.lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Din datele tabelului observăm că în anul 2014 la Bugetul Public Național, de către Serviciul Fiscal de Stat, au fost acumulate venituri în sumă de 23409,4 mil.lei. Comparativ cu anii precedenți au fost acumulate cu 2909,8 mil lei sau cu 28,5% mai mult față de anul 2012 și respectiv cu 2087,6 mil lei față de anul 2013 sau 18,9%.

Analizând încasările la Bugetul Public Național pe tipuri de bugete putem menționa că la Bugetul de stat, Bugetul asigurărilor sociale de stat și la Fondurile obligatorii de asistență medicală se înregistrează o majorare a veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în dinamică, cu excepția veniturilor administrate la Bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale. În anul 2014 au fost acumulate venituri în mărime de 3470,5 mil lei, cu 710,2 mil lei mai puțin față de anul 2012 și față de anul 2013 cu 1128,9 mil lei sau 75,4%. Aceste diminuări au fost influențate de modificările în Legea finanțelor publice locale, modificări cu privire la defalcările către bugetele unităților administrativ teritoriale și către bugetul de stat.

Structura și ponderea fiecărui tip de buget la formarea veniturilor Bugetului Public Național se prezintă în diagrama de mai jos:

Diagrama 2.3. Structura Bugetului Public Național pentru anii 2013-2014

executat de Serviciul Fiscal de Stat, %

Sursa: Calculele autorului în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

După cum observăm, în anul 2014, Bugetul de stat deție ponderea cea mai mare în structura Bugetului Public Național. În comparație cu anul precedent (anul 2013), aceasta se majorează cu 9,1 pp. O majorare se înregistrează și în cazul Fondurilor de sigurare obligatorie de asistență medicală cu 0,5 pp față de anul 2013.

În anul 2014 față de anul 2013 se diminuiază ponderea Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale- 8,2 pp, iar Bugetul asigurărilor sociale de stat se micșorează în comparație cu anul 2013 cu 1,5 pp. Ponderea bugetelor respective se diminuiază odată cu majorarea considerabilă a Bugetului de stat, a veniturilor acumulate pe parcursul anului 2014.

În decursul anului 2014 la Bugetul Public Național au fost acumulate de către Serviciul Fiscal de stat venituri în sumă de 13085,8 mil. lei, care, în comparație cu anul 2013 și 2012 înregistrează o creștere de 28,5% și respectiv de 18,9%.

Dinamica și analiza veniturilor încasate de către Serviciul Fiscal de Stat la Bugetul Public Național se prezintă în tablul ce urmează:

Tabelul 2.9. Dinamica veniturilor încasate la Bugetului Public Național

pe perioada 2012-2014, mil.lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

În baza analizei efectuate constatăm umătoarele: toate tipurile de venituri încasate de Serviciul Fiscal de Stat la Bugetul Public Național, cu excepția altor venituri din activitatea de întreprinzător, înregistrează o majorare în dinamică.

Astfel, în cazul impozitului pe venit, încasările în anul 2014 au constituit 4877,4 mil. lei și o creștere față de anul 2012 și 2013 cu 22,1 % sau 883,7 mil lei pentru 2012, respectiv 14,5% sau 619,3 mil lei. Majorarea veniturilor impozitului pe venit sa datorat creșterii tuturor tipurilor de impozite, îndeosebi a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător la care se observă o majorare cu 883,7 mil lei în anul 2014 față de anul 2012 și cu 619,3 mil lei față de anul 2013.

În cazul altor venituri din activitatea de întreprinzător încasările în anul 2014 s-au diminuat comparativ cu anii precedenți cu 152,9 mil lei față de anul 2012 sau cu 34,5% și față de anul 2013 cu 32,1 mil lei sau 10,0%.

Ponderea fiecărui tip de venit în suma totală a veniturilor Bugetului Public Național este prezentată în diagrama 2.5

Diagrama 2.5. Ponderea veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în suma totală a veniturilor Bugetului Public Național, %

Sursa: Calculele autorului în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Din datele prezentate observăm că ponderea cea mai mare a veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în suma totală a veniturilor Bugetului Public Național le ocupă Impozitele interne pe bunuri și servicii. În anul 2014 acestea constitue 52,4% din suma totală, majorându-se în comparație cu anul 2013 cu 3,0%. Impozitele pe venit constitue 37,3% înregistrând o diminuare față de anul precedent-2013 cu 1,4 pp.

Diminuarea ponderilor se înregistrează și în cazul impozitelor pe proprietate- 0,3 pp., amenzi și sancțiuni administrative- 0,1 pp., iar taxele și plățile administrative se micșorează în anul 2014 cu 0,4 pp față de anul 2013.

Întrucât cea mai mare contribuție la formarea veniturilor Bugetului Public Național le are Impozitele interne pe mărfuri și servii, vom analiza în continuare evoluția impozitelor respective în dinamică pe parcursul perioadei 2012-2014. Datele sînt prezentate în diagrama 2.6.

Diagrama 2.6. Evoluția impozitelor interne pe mărfuri și servicii încasate la

Bugetul Public Național în perioada 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Din datele prezentate se observă o evoluție pozitivă în dinamică doar la taxa pe valoare adăugată și la plata pentru resurse naturale, care în anul 2014 Taxa pe valoare adăugată înregistrează o creștere compartiv cu anii precedenți de 864,2 mil lei sau cu 24,6% față de anul 2012, respectiv 380,1 mil lei sau 9,5% față de anul 2013. Plata pentru resurse naturale s-a majorat în anul 2014 în comparație cu anul 2012 și 2013 cu 3,6 mil lei și 5,3 mil lei respectiv. Este o majorare nesemnificativă, însă o creștere suplimentară a veniturilor bugetare.

În ceea ce privește accizele și taxele rutiere, acestea se diminuiază în anul 2014 față de anul 2013, dar se majorează comparativ cu anul 2012. Astfel, în anul 2014, la Bugetul Public Național au fost acumulate venituri din plata accizelor în sumă de 648,0 mil lei, ceea ce reprezintă o diminuare cu 62,2 mil lei comparativ cu perioada anul 2013. Acest fapt a fost influențat de creșterea cotelor la produsele accizate care în rezultat au contribuit la micșorarea încasărilor din accize la rachiuri, lichioruri, la bere, accizele la produsele din tutun, pentru motorină și benzină.

Același lucru este de menționat și în cazul taxelor rutiere care s-au micșorat cu 42,2 mil lei comparativ cu anul 2013 sau cu 8,5%, dar constitue o majorare cu 75,4% față de anul 2012. Asupra acestei diminuări a influențat micșorarea considerabilă a încasărilor din eliberarea autorizațiilor pentru transportul internațional.

La Bugetul de Stat, în decursul perioadei 2014 au fost acumulate venituri în mărime de 9614,8 mil lei, constituind o creștere de 3619,5 mil lei sau 60,3% față de anul 2012, și față de perioada anterioară- 2013 de 50,2% sau cu 3215,9 mil lei mai mult.

Dinamica veniturilor încasate la Bugetul de Stat de către Serviciul Fiscal de Stat se prezintă în tabelul 2.10.

Tablul 2.10. Dinamica veniturilor încasate la Bugetul de Stat în anii 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Analizând elementele de formare a veniturilor Bugetului de stat observăm o diminuare în dinamică a altor venituri din activitatea de întreprinzător, precum și a taxelor administrative.

În anul 2014 Serviciul Fiscal de Stat a contrubuit la acumularea unui venit din impozitele directe personale (Impozitul pe venit) la Bugetul de Stat în sumă totală de 2626,0 mil lei. Comparativ cu anii precedenți încasările au crescut cu 1855,6 mil lei față de anul 2012 și respectiv 1825,1 mil lei față de anul 2013. Observăm o creștere de cca 3 ori mai mare a veniturilor, fapt ce se datorează a încasării în anul 2014 la Bugetul de stat a impozitelor pe venitul din salarii, a impozitului pe venit aferent operațiunilor de predare posesie a proprietății imobiliare care au contribuit la acumularea unui venit suplimentar de 789,2 mil lei. Se majorează în dinamică și impozitele interne pe bunuri și servicii cu 42,1% în anul 2014 față de anul 2012 și față de anul 2013 cu 28,1%, Amenzile și sancțiunile administrative cu 24,1% și respectiv 10,7%. Diminuarea veniturilor Bugetului de stat se observă la capitolul Taxe și plăți administrative care înregistrează o micșorare de 11,8 mil lei sau 9,7% față de 2012 și 5,7% comparativ cu anul 2013. La această diminuare a influențat reducerea veniturilor altor taxe și plăți administrative, și anume a neîncasării în anul 2014 a veniturilor de la includerea în tariful la gaze naturale a unor mijloace, ceea ce a dus la o micșorare cu 85,9% comparativ cu anul 2012 și cu 70,0% față de anul 2013.

Întrucît cele mai mari venituri realizate la Bugetul de stat sînt asigurate de Impozitele interne pe mărfuri și servicii, în continuare se propune analiza impozitelor respective pe elemente componente.

Diagrama 2.7. Structura impozitelor interne pe mărfuri și servicii administrate

de Serviciul Fiscal de Stat la Bugetul de stat, %

Sursa: calculele autorului în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Serviciul Fiscal de stat a asigurat pentru anul 2014 acumularea unui venit din plata taxei pe valoare adăugată în sumă totală de 4332,9 mil lei ceea ce constitue 66,4% din venitul total al impozitelor interne pe mărfuri și servicii. Însă, comparativ cu anul 2013, ponderea taxei pe valoare adăugată sa redus cu 11,1 pp pe seama majorării încasărilor din alte taxe interne pe mărfuri și servicii care în anul 2014 față de anul 2013 înregistrează o majorare cu 16,7 pp. Această creștere a fost influențată de încasarea în anul 2014 a unor venituri din taxa de înregistrare a asociațiilor obștești și a mijloacelor mass-media în sumă de 0,06 mil lei, precum și majorarea veniturilor din taxa de licență pentru anumite genuri de activitate cu 1127,4 mil lei. Sub acest aspect se diminuiază și ponderea accizelor de la 13,8% pentru anul 2013 la 9,9% pentru anul 2014, su cu 3,9 pp., taxele rutiere de la 5,4% la 3,6% în anul 2014 sau 1,8 pp.

O altă componentă a Bugetului Public Național este Bugetul Unităților Administratv-Teritoriale. Veniturile acumulate la acest buget sînt prezentate în tabelul următor:

Tabelul 2.11. Dinamica veniturilor încasate la Bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale în perioada 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Serviciul Fiscal de Stat a asigurat acumularea la Bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale pe parcursul anului 2014, venituri în sumă de 3470,5 mil lei. Însă, comparativ cu anii precedenți 2012 și 2013 veniturile se diminuiază cu 710,2 mil lei, respectiv 1128,9 mil lei.

Asupra acesteia a influențat în cea mai mare parte diminuarea veniturilor încasate din impozitul pe venit cu 1205,8 mil lei în anul 2014 comparativ cu anul 2013, iar față de anul 2012 veniturile s-au micșorat cu 971,9 mil lei.

S-au diminuat și încasările din impozitele interne pe mărfuri și servicii în anul 2014 față de perioada precedentă 2013 cu 11,9 mil lei sau 3,5% din cauza reducerii veniturilor din plata Taxei pe valoare adăugată- 17,3%, a accizelor- 87,9%, încasări din taxe rutiere- 2,2%.

Ponderea veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Sta în suma totală a veniturilor Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale se prezintă în diagrama 2.8 .

Diagrama 2.8. Ponderea veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în suma totală a veniturilor Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale, %

Sursa: calculele autorului în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Analizînd structura veniturilor Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale observăm că Impozitele pe venit acupă în anul 2014, o pondere de 64,9% din suma totală a veniturilor bugetare care, în comparație cu anul 2013, se înregistrează o diminuare de 10,3 pp.

În schimb se majorează ponderea veniturilor încasate de către Serviciul Fiscal de Stat la bugetele administrativ-teritoriale privind impozitele pe proprietate cu 3,1 pp., taxele și plățile administrative- 3,2 pp., impozitele interne pe bunuri și servicii- 2,1 pp.

Majorări nesemnificative înregistrează și veniturile din amenzi și sancțiuni administrative- 0,5 pp., care pe de o parte duce la creșterea veniturilor bugetare, iar pe de altă parte creșterea amenzilor și a sancțiunilor se întrepretează negativ, ca încălcări de disciplină administrativă.

Serviciul Fiscal de Stat percepe și asigură acumularea veniturilor la Bugetul asigurărilor sociale de stat și la Fondurile asigurărilor obligatorii de sistență medicală, ce reprezintă o parte componentă a Bugetului Public Național.

În acest caz, pe parcursul anului 2014 la Bugetul asigurărilor sociale de stat și la fondurile de asigurare medicală au fost acumultate venituri în sumă totală de 10324,1 mil lei, ceea ce constitue o majorare de 16,6% față de anul 2012 și de 14,8% față de anul 2013.

Evoluția încasărilor pe tipuri de bugete se prezintă în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.12. Dinamica încasărilor la Bugetul asigurărilor sociale de stat și la Fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală în anii 2012-2014, mil.lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BPN// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Analizînd dinamica încasărilor la Bugetul asigurărilor sociale de stat am putea menționa faptul că în anul 2014 de către serviciul Fiscal de Stat au fost acumulate venituri în mărime de 8002,2 mil lei, cu 891,2 mil mai mult decît în perioada precedentă a anului 2013 sau o creștere de 12,5%. O influență pozitivă au avut-o majorarea veniturilor încasate din primele de asigurare obligatorie de asistență medicală achitate de patroni și salariați în mărime procentuală care au contribuit la o creștere cu 445,1 mil lei în anul 2014 comparativ cu anul 2013 sau cu 23,7%.

Deasemenea, se observă o majorare nesemnificativă față de anul 2013 de 0,6 mil lei a amenzilor aplicate de organele serviciului fiscal de stat, iar în comparație cu anul 2012 acestea se mențin la același nivel de 1,2 mil lei.

Amenzile contravenționale aplicate de organele serviciului fiscal de stat nu înregistrează modificări în dinamică, pe cînd veniturile din amenzi și sancțiuni administrative se micșorează cu 11,2% sau 0,1 mil lei. Acest lucru poate fi interpretat atît pozitiv cît și negativ în dependență de obiectivele urmărite, fie creșterea veniturilor, fie ameliorarea și îmbunătățirea disciplinei.

Diagrama 2.9. Evoluția veniturilor Bugetului asigurărilor sociale de stat și a Fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe perioada 2012-2014, mil.lei

Sursa: elaborată în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

În comparație cu Bugetul asigurărilor sociale de stat, încasările la Fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală evoluiază în ritmuri mai accelerate. Dacă veniturile Bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2014 față de anuii 2012 și 2014 cresc cu 876,0 mil lei și respectiv cu 891,2 mil lei, atunci încasările Fondurilor de asigurare medicală înregistrează majorări de 596,4 mil lei și 445,5 mil lei sau de 34,5%, respectiv 23,7%. Ambele bugete au contribuit la acumularea la Bugetul Buplic Național a unor venituri în sumă totală de 1336,7 mil lei mai mult în anul 2014 în comparație cu perioada similară a anului 2013.

Referitor la restanțele administrate de Serviciul Fiscal de Stat în ultimii ani 2012-2014 observăm o majorare semnificativă în dinamică, ceea ce se apreciază negativ. Informația cu privire la restanțe pe tipuri de bugete se prezintă în modul următor.

Tabelul 2.13. Restanțele administrate de Serviciul Fiscal de Stat la Bugetul Public Național pe tipuri de bugete în anii 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Restanțele contribuabililor gestionați de Serviciul Fiscal de Stat, la finele anului 2014 la Bugetul Public Național au fost înregistrate în sumă de 1674,5 mil lei. Comparativ cu anii 2012 și 2013 restanța s-a majorat cu 617,2 mil lei și 169,9 mil lei respectiv.

Restanțele la bugetele componente ale Bugetului Public Național sânt prezentate în diagrama următoare:

Diagrama 2.10. Evoluția restanțelor la Bugetul Public Național

în perioada 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborat în baza informației furnizate de SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Analizând separat fiecare buget la capitolul restanțe se observă că atît la Bugetul de Stat, Bugetul asigurărilor sociale de stat cât și la Fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală cresc restanțele în anul 2014 față de anii precedenți. Astfel încît, cea mai mare restanță se înregistrează la Bugetul asigurărilor sociale de stat care, pentru anul 2014, constitue 830,1 mil lei. Față de anii 2012 și 2013 suma restanțelor sa majorat cu 444,6 mil lei sau 115,3%, cca de 2 ori mai mare, și cu 122,3 mil lei respectiv.

La Bugetul de Stat restanța constitue 618,5 mil lei pentru anul 2014, o creștere de 15,5% față de perioada precedentă-2013. Se majorează și restanța la Fondurile de asigurare obligatorie de asistență medicală, însă nesemnificativ cu 4,2 mil lei.

Se apreciază pozitiv diminuarea sumelor restante la Bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale care pentru anul 2014 înregistrează o sumă de 203,2 mil lei. În comparație cu anii anteriori, aceasta sa diminuat cu 10,5 mil lei sau 0,5% față de anul 2012 și față de anul 2013 cu 39,8 mil lei sau 16,4 la sută.

O parte din restanțele Bugetului Public Național au fost recuperate benevol de către contribuabili prin conformare benevolă, iar o parte fiind recuperate prin executare silită. Serviciul Fiscal de Stat a luat măsuri de executare silită a obligațiunilor fiscale în urma cărora în anul 2014 au fost recuperate restanțe în sumă de 482,2 mil lei.

Către modalitățile sau măsurile de executare silită se referă încasarea mijloacelor bănești ale contribuabililor de la conturile deschise la bănci, de la casieriile agenților economici, sechestrarea bunurilor aflate în proprietatea contribuabililor și vânzarea acestora, ca rezultat fiind recuperate o parte din restanțele bugetare.

Evoluția recuperării restanțelor la Bugetul Public Național în urma aplicării metodelor de executare silită se prezintă în diagrama 2.11

Diagrama 2.11. Evoluția rezultatelor executării silite a încasărilor

la Bugetul Public Național în anii 2012-2014, mil.lei

Sursa: Elaborat în baza informației furnizate de SFS// http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx

Pe parcursul perioadei analizate suma restanțelor încasate prin executare silită se majorează în dinamică. Astfel, dacă în anul 2012 Serviciul Fiscal de Stat a recuperat de la contribuabili restanța în sumă de 427,2 mil lei, atunci în anul 2014 aceasta a fost recuperată cu 55,0 mil lei mai mult, constituind 482,2 mil lei sauo cretere de 12,8%. În comparație cu anul 2013 pe parcursul căruia la la Bugetul Public Național au fost încasate restanțe în mărime de 469,6 mil lei, suma sa majorat în jur de 2,6% sau cu 12,6 mil lei mai mult.

Serviciul Fiscal de Stat poate fi privit ca un instrument intermediar între contribuabili și Bugetul Public Național, acesta asigurând colectarea și achitarea tuturor sumelor datorate de contribuabili bugetului respectiv. După cum am observat pe parcursul analizei efectuate, veniturile încasate la Bugetul Public Național au o tendință de creștere de la an la an. Însă, cu toate acestea, Bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale înregistrează o diminuare a veniturilor bugetare ca rezultat al micșorării încasărilor din impozitele interne de mărfuri și servicii. Printre factorii care au influențat la neîncasarea plăților către bugetul respectiv pot fi enumerați următorii:

a) Modificări ale cotelor impozitelor interne pe mărfuri și servicii de la 20% în anul 2013 la 8% pentru anul 2014. Reducerea cotelor au dus la încasarea unor sume mai mici în comparație cu perioada precedentă.

b) Modificări în Legea privind finanțele publice locale, modificări cu privire la defalcările către bugetele unităților administrativ teritoriale și către bugetul de stat.

c) Restanțele contribuabililor către bugetul Unităților Administrativ-Teritoriale.

Dar, cu toate acestea Serviciul Fiscal de Stat a reușit în ultimii ani prin conformare benevolă a contribuablilor, cât și prin unele măsuri de executare silită a obligațiunilor fiscale, să diminuaze considerabil restanțele bugetare, în comparație cu creșterea la celelalte componente.

Capitolul III. METODE ȘI TEHNICI DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA

3.1. Politica fiscală a statului- tendințe de dezvoltare și metode de minimizare a poverii fiscale la nivel național

În viața fiecărui stat, de-a lungul perioadei de dezvoltare, au loc diverse modificări de ordin economic, politic și social. Pentru a face față numeroaselor schimbări la nivel național, pentru a asigura o dezvoltare durabilă a economiei țării, precum și de a elimina situațiile de criză, statul recurge la utilizarea unor metode de influență asupra economiei naționale.

Una dintre aceste metode o constitue impozitele și taxele ca element de dirijare a economiei, fiind totodată și o parte integrată a sistemului economico-financiar al țării. Sistemul de impozite și taxe reprezintă de fapt sistemul fiscal pe care statul îl aplică în vederea promovării politicii fiscale, ca fiind unul dintre cele mai influente instrumente asupra modificării vieții social-economice în ansamblu.

”Politica fiscală reprezintă un ansamblu de măsuri economice, financiare și juridice, adoptate de către stat, în vederea formării sistemului fiscal în scopul asigurării cerințelor financiare ale statului, ale unor grupuri sociale, dezvoltării economice a țării pe contul redistribuirii resurselor financiare” [17, p.72]

Politica fiscală a țării se perfecționează și evaluiază în continuu ținând cont de scopurile sociale, politice și economice, adaptânduse necesităților statului specifice unei anumite perioade de timp. Asupra formării acestor scopuri influențiază în mare măsură situația social-economică, precum și cea politică existentă la un moment dat.

Principalele scopuri pe care statul le urmărește să le obțină o dată cu implimentarea politicii fiscale sânt:

reglarea economiei țării în direcția restrângererii sau stimulării acesteia prin asigurarea participării statului în viața economică;

elaborarea unei politici eficiente a statului în vederea administrării veniturilor bugetare;

satisfacerea necesităților de resurse financiare specifice tuturor nivelurilor și acumularea unui volum de resurse suficient pentru atingerea obiectivelor social-economice la nivel național;

Totuși, oricare nu ar fi scopurile politicii fiscale acestea pot fi sau nu atinse în decursul perioadei de gestiune. Realizarea lor nu depinde în cea mai mare măsură doar de organele puterii de stat, dar și de factorii mediului extern care influențiază deseori negativ evoluția politicii fiscale. În Republica Moldova, factorii externi care influențiază politica fiscală sânt următorii:

factorul de ordin monetar- se referă la rata dobânzii ce influențiază prețul produselor și serviciilor;

factorii de ordin economic- pot influența creșterea principalilor indicatori economici cum ar fi Produsul Intern Brut, iar ca rezultat are loc majorarea veniturilor societății și a veniturilor impozabile;

factorii sociali- determină creșterea nevoilor sociale și a implicării statului în finanțarea necesităților educaționale, de sănătate, menținerea ordinii publice;

factorii demografici- nivelul demografic determină nivelul sau numărul contribuabililor, respectiv majorarea sau dimpotrivă diminuarea veniturilor fiscale;

factorii tehnologici- de nivelul de dezvoltare a tehnologiilor depinde calitatea serviciilor realizate de organele fiscale și costurile de funcționare a acestora.

Analizând tendințele de dezvoltare ale politicii fiscale a Republicii Moldova, constatăm următoarele obiective generale stabilite pentru perioada anilor 2015-2017:

perfecționarea sistemului fiscal;

armonizarea legislației și sistematizarea acesteai la nivel național;

reducerea poverii fiscale, optimizarea acesteia;

asigurarea unei stabilități fiscale pe termen mediu, a transparenței în activitatea organelor fiscale, precum și asigurarea echității în rândul contribuabililor.

Instrumentele politicii fiscale cu care operează statul în procesul reglementării veții economice și sociale sânt impozitele și taxele. Statul influențiază în mod direct sau indirect asupra persoanelor fizice și juridice prin majorarea respectiv diminuarea poverii fiscale, urmărind propriile obiective.

Astfel, pentru stimularea agenților economici, care desfășoară activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, se recurge la scutirea parțială sau totală de la plata impozitelor. Această metodă este folosită în vederea stimulării activităților agenților economici și majorarea investițiilor în acele sfere care sânt slab dezvoltate.

În scopul susținerii păturilor sociale cu venituri mici sau a păturilor social vulnerabile, statul recurge la scutirea de la impozitare, acordarea facilităților fiscale, la majorarea scutirilor de la plata impozitului pe venit, acordarea ajutoarelor materiale pentru asigurarea minimului de existență.

În pofida măsurilor întreprinse, dacă ar fi să analizăm situația existentă la momentul dat, am constata că politica fiscală este una mai puțin sănătoasă, iar sistemul impozitelor și taxelor nu îndeplinesc funcțiile ce le revin: funcția economică ce presupune acumularea resurselor în circuitul economico-financiar și asigurarea unei creșteri durabile a economiei, funcția fiscală ce se referă la îndeplinirea rolului de redistribuire a veniturilor echitabil în societate. Aflânduse în situație de stagnare, lipsă de resurse financiare și deficit bugetar, statul recurge la majorarea poverii fiscale ale contribuabililor în vederea recuperării mijloacelor bănești.

În dependență de nivelul poverii fiscale, politica fiscală se clasifică în următoarele categorii:

a) Politică fiscală caracteristică unui nivel înalt al presiunii fiscale- se caracterizează prin taxe și impozite mari, minimum de înlesniri fiscale, urmărinduse doar acumularea la dispoziția statului a unui volum cât mai mare de resurse. Dar deseori, majorarea poverii fiscale nu conduce la creșterea încasărilor, ceea ce generează și mai mari dificultăți.

b) Politică a cărei poveri fiscale este neînsemnată- cotele reduse ale fiscalității susțin și contribue la dezvoltarea sectorului real, la creșterea economiei datorită regimului fiscal optimal și a climatului investițional favorabil. Cu toate că se susține creșterea economică, asigurarea socială devine neânsemnată pe fundalul reducerii veniturilor bugetului de stat.

Povara fiscală reprezintă intensitatea perceperii impozitelor și taxelor de la contribuabili sub formă de venituri bugetare. Mărimea acesteia este destul de importantă atât pentru stat ca administrator de resurse financiare bugetare, cât și pentru persoanele fizice și juridice înregistrate în calitate de contribuabili.

Pentru contribuabil povara fiscală devine acceptabilă dacă venitul rămas după achitarea tuturor impozitelor este suficient pentru satisfacerea necesităților personale și în același timp de a face economii. Pentru stat povara fiscală indică mărimea veniturilor Bugetului Public Național care se vor constitui ca urmare a încasării impozitelor și taxelor de la persoanele fizice și juridice. În cazul în care economia țării se află în situație de criză, inflație, statul mărește povara fiscală în scopul creșterii veniturilor. Iar în vedere stimulării cererii povara fiscală se reduce, ca urmare majorânduse veniturile la dispoziția contribuabililor.

În cazul în care nivelul poverii fiscale depășește nivelul admisibil se declanșează asa fenomene economice și sociale ca inflație cauzată de fiscalitate, accentuarea economiilor tenebre, intensificarea evaziunii fiscale și a fraudelor. La elaborarea politicii fiscale se iau în considerație toate efectele negative care pot fi declanșate în societate și, în dependență de obiectivele urmărite, statul recurge ori la majorarea poverii fiscale pentru minimizarea proceselor inflaționiste, ori la diminuarea poverii pentru încurajarea economiei naționale.

Nivelul poverii fiscale, precum și efectele depășirii acestuia, poate fi explicat în baza unui grafic- Curba Laffer care denotă faptul că există un punct optim al poverii fiscale la nivelul căruia veniturile sânt maximale. Dacă povara fiscală depășește punctul optimal, atunci ca rezultat are loc descurajarea persoanelor fizice și juridice, reducerea veniturilor bugetare.

Suma prelevărilor N M N

obligatorii

0 P1 P2 P3 P Rata presiunii fiscale

Figura 3.1. Curba Laffer

Sursa: Susanu M. ”Fiscalitate”. Galați: editura Universitatea Dunărea de Jos, 2010

Din reprezentarea grafică constatăm faptul că suma prelevărilor fiscale reprezintă o curbă crescătoare a ratei poverii fiscale până la punctul maxim M. Depășind acest punct curba devine descrescătoare pentru rata fiscalității. Deci, avem două zone în cadrul curbei Laffer:

Zona 0MP2- este zona poverii fiscale admisibile, unde contribuabilii nu se opun creșterii poverii fiscale, veniturile încasate la buget se majorează cu toate că se reduce activitatea economică și baza de impozitare. În acest caz, o dată cu majorarea presiunii fiscale se diminuiază treptat încasările bugetare.

Zona P2MP- zona inadmesibilă. Din cauza nivelului mare a poverii fiscale, contribuabilii își reduc activitatea, respectiv baza de impunere. Majorarea ratei de presiune fiscală devine insuficientă pentru a acoperi diminuarea bazei impozabile, iar ca rezultat se micșorează încasările de venituri la bugetul de stat.

Politica fiscală se consideră eficientă atunci când asigură în permanență acumularea veniturilor la bugetul statului pentru acoperirea nevoilor acestuia, precum și susține agenții economici în desfășurarea activităților de întreprinzător, îi încurajează și îi orientează în căutarea permanentă a unor noi surse de venit, de activitate.

Pentru a realiza aceste cerințe, statul este pus în fața găsirii unor căi de reducere a poverii fiscale, lucru care poate fi realizat în strânsă legătură cu optimizarea cheltuielilor de stat. Printre căile de diminuare a poverii fiscale menționăm:

1. Reducerea unor cheltuieli publice nesemnificative pentru economia națională;

2. Elaborarea politicii fiscale eficiente, echilibrate prin simplificarea instrumentelor de intervenție a statului, reducerea numărului de impozite, taxe și utilizarea în practică doar acelor impozite care să genereze un volum suficient de venituri, stabile și practice în timp;

3. Diminuarea poverii fiscale ale contribuabililor prin acordarea unor scutiri și înlesniri de la plata impozitelor care va deveni acceptabilă și suportată mai ușor de plătitori;

3.2. Cauzele și consecințele evaziunii fiscale, metodele de combatere a acesteia

Fenomenul de evaziune fiscală poate fi definit în sens larg și restrâns în dependență de conținutul acestuia:

În sens larg, evaziunea fiscală reprezintă un complex de fapte licite și ilicite săvârșite de persoanele fizice sau juridice în vederea sustragerii de la obligațiunile fiscale a averii lor sau a unor bunuri total sau parțial.

În sens restrâns, prin evaziune fiscală se înțelege nu încălcarea directă a obligațiunilor fiscale, dar ocolirea, evitarea intenționată a normelor legale. Transmiterea unor date eronate cu privire la venituri și alte surse impozabile, reducerea într-un mod sau altul de către contribuabili a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Din conținutul definițiilor relatate constatăm faptul că evaziunea fiscală poate fi legală și ilegală. Evaziunea fiscală legală apare atunci când contribuabilii, prin diverse metode și tehnici, ocolesc legislația fiscală având la bază unele goluri ale legislației, unele momente trecute cu vederea de către legislator. Ca rezultat are loc:

1. Diminuarea impozitelor- contribuabilul, neîncălcând legislația fiscală, diminuiază mărimea impozitelor datorate de acesta prin utilizarea maximală a facilităților fiscale stabilite prin lege, deduce din venitul impozabil cheltuielile permise spre deducere, dar într-un volum mai mare decât cel permis din punct de vedere economic.

2. Evitarea totală a impozitelor- constă în întreruperea desfășurării acelor activități care sânt impozitate prin lege și realizarea activităților în cadrul cărora persoana nu va fi înregistrată în calitate de contribuabil.

Evaziunea fiscală frauduloasă reprezintă acțiuni intenționate ale contribuabililor de sustragere a bunurilor sau averii de la plata impozitelor prin încălcarea legislației ficale. Consecințele evaziunii fiscale frauduloase pot fi:

1. Diminuarea obligațiunilor fiscale- contribuabilii recurg la micșorarea venitului impozabil prin neânregistrarea totală a sumei în documentele de evidență, neântocmirea documentelor primare care ar justifica acumularea veniturilor, realizarea bunurilor fără eliberarea facturilor, falsificarea documentelor, calcularea și achitarea impozitelor pe baza datelor false sau achitarea parțială.

2. Sustragerea în totalitate de la îndeplinirea obligațiunilor fiscale- în cele mai multe cazuri au loc desfășurarea activităților economice fără acte legale, adică fără înregistarea la organele fiscale, desfășurarea activității în cadrul întreprinderilor neexistente- întreprinderi fantome, falimentarea intenționată cu scopul evitării controalelor din partea organelor fiscale, nedeclararea veniturilor, precum și alte încălcări ale legislației fiscale.

În Republica Moldova evaziunea fiscală a devenit una dintre cele mai actuale probleme care din an în an se accentuiază tot mai mult. Cele mai numeroase forme ale evaziunii fiscale existente în economia națională înregistrate în ultima perioadă de timp sânt:

– prestarea serviciilor, executarea lucrărilor și realizarea mărfurilor fără întocmirea și eliberarea facturilor, a documentelor de evidență. Respectiv, operațiunile comerciale nu sânt înregistrate în contabilitate.

– reducerea venitului impozabil prin deduceri false de care beneficiază contribuabilul în baza unor facturi false sau utilizarea repetată a uneia și aceleiași facturi pentru deduceri;

– introducerea unor date eronate în documentele de evidență, calcularea și achitarea greșită a impozitelor datorate de contribuabili bugetului de stat;

– aplicarea incorectă a cotelor taxei pe valoare adăugată, a scutirilor care pot diminua considerabil veniturile din taxa respectivă cuvenită bugetului. Solicitarea din partea contribuabililor a restituirii unei părți din taxa pe valoare adăugată pentru operațiuni de export care, de fapt, nu au fost efectuate;

Pentru a putea fi soluționată problema privind evaziunea fiscală este necesar de a determina mai întâi de toate cauzele care au generat fenomenul respectiv. Cele mai frecvente și mai importante cauze care condiționează apariția evaziunii fiscale în Republica Moldova sunt:

a) Nivelul înalt al poverii fiscale. Din cauza presiunii fiscale exagerate unii contribuabili nu fac față obligațiunilor fiscale, de aceea recurg la ocolirea legislației, sustragerea parțială sau totală a averii sau a bunurilor de la plata impozitelor.

b) Factorii economici. Contribuabilii compară care vor fi consecințele achitării impozitelor și taxelor datorate statului și răspunderea acestora în cazul neachitării obligațiunilor fiscale. Dacă răspunderea pentru neachitare va fi mai mică decât mărimea impozitelor, atunci efectele evaziunii fiscale vor fi mai mari. Pe de altă parte, asupra declanșării evaziunii fiscale influențiază și starea economică a contribuabililor. Dacă situația economică este grea, atunci contribuabilul va recurge tot mai mult la acțiuni de evaziune fiscală, întrucât se înțelege bine faptul că achitarea tuturor obligațiunilor fiscale va agrava și mai mult situația economică, iar evaziunea fiind unica posibilitate de a supravețui.

c) Controale fiscale ineficiente și neorganizate, care s-ar realiza prin mijloace performante, moderne și de către un personal calificat;

d) Factorii politici. Prin fiscalitate statul stabilește, promovează o anumită politică socială sau economică pentru contribuabili, la rândul lor contribuabilii se opun politicii promovate de stat prin diverse acțiuni de evaziune fiscală.

Consecințele evaziunii fiscale sînt cele mai diverse, ele afectând în cele din urmă atât statul cât și contribuabilii în ansamblu. Astfel, consecințele evaziunii fiscale poartă un caracter social, economic și politic, deasemenea influențiază formarea veniturilor bugetare.

Consecințe de ordin social. Este cunoscut faptul că impozitele și taxele constitue sursa principală de venit a statului, venituri care ulterior sânt repartizate pentru implimentarea și realizarea programelor sociale. Evaziunea fiscală reduce veniturile bugetare, respectiv și posibilitățile statului în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în domeniul social-cultural. Astfel, din cauza insuficienței de resurse financiare se diminuiază subvențiile, compensațiile și ajutorul material, se reduce sprijinul grupurilor sociale defavorizate, nivelul de trai al populației, al sănătății și educației.

Consecințe de ordin economic. Sistemul de impozite reprezintă o pârghie eficientă în mâinile statului în vederea stimulării și dezvoltării economiei naționale. De aceea, dacă bugetul de stat nu este alimentat suficient cu resurse financiare acesta nu-și va putea realiza sarcinile și obiectivele economice de bază- menținerea echilibrului economic general, ameliorarea efectelor inflaționiste, majorarea cheltuielilor publice pentru crearea locurilor noi de muncă și stimularea investițiilor.

Consecințe de ordin politic. Evaziunea fiscală influențiază sistemul politic, caracterul și evoluția acestuia. Dacă formațiunile politice pe parcursul activităților sale nu au întreprins măsuri pentru combaterea corupției, a economiei tenebre, atunci nici nu am putea vorbi despre o viață social-economică prosperă.

Fiecare întreprindere din Republica Moldova este supusă controlului oficial de circa 40 de ori pe an, cu toate acestea evaziunea fiscală practic rămâine la același nivel. În baza datelor furnizate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, din numărul total al controalelor fiscale efectuate în anul 2014, au fost înaintate 470 de dosare privind încălcarea legislației. Din acestea circa 60 de dosare pe caz de evaziune fiscală și pe an ce trece numărul lor este în creștere. Frecvența evaziunii fiscale se determină prin raportarea numărului de cazuri de evaziune fiscală la numărul controalelor efectuate.

Conform unui studiu efectuat de Transparency Internațional- Moldova, contribuabilii din municipiul Chișinău au cauzat cele mai mari pierderi bugetului de stat, dintre care o contribuție impunătoare le revine Societăților cu răspundere limitată, societăților pe acțiuni și a celor cu capital străin. Întreprinderile mai mari și mai rentabile sânt cel mai des verificate întrucât nivelul evaziunii fiscale este destul de mare. Cu toate acestea, numărul penalităților la contribuabilii respectivi este mic în comparație cu alți contribuabili fapt care, după părerea TI-Moldova, poate fi explicat prin posibilitatea de a oferi mită organelor de control fiscal.

După analiza cauzelor principale de apariție a evaziunii fiscale și consecințele acesteia asupra statului și a întregii societăți, am propune o serie de măsuri de combatere a evaziunii fiscale:

– perfecționarea legislației fiscale, revizuirea și îmbunătățirea acestea. Elaborarea unui cadru legal pe baza căruia să se asigure accesul organelor de control la conturile bancare prin care se efectuiază operațiuni ilegale, care să permită oferirea informațiilor detaliate cu privire la tranzacții, contribuabili în scopul înlăturării acțiunilor evazioniste.

– întărirea controalelor fiscale, îmbunătățirea eficienței prin pregătirea unui cadru profesional, bazat pe experiența acumulată de-a lungul anilor. Implimentarea tehnologiilor moderne , a unui sistem de control computerizat care să cuprindă o bază de date referitoare la toți contribuabilii și obligațiunile lor fiscale. Acest sistem ar facilita activitatea organelor de control, ar da posibilitate de a efectua o verificare în masă a contribuabililor și selectarea doar acelor care prezintă un risc mai mare pentru a fi verificați ulterior la fața locului.

– alocarea de noi resurse umane și financiare necesare efectuării controlului, îndeosebi verificarea acelor activități și contribuabili la care s-a înregistrat risc înalt de evaziune fiscală.

Deasemenea crearea unui buget de venituri și cheltuieli proprii pentru administrația fiscală care ar contribui la sporirea randamentului și calității controlului fiscal.

– gruparea și analiza contribuabililor în funcție de gradul de risc, aceasta ar permite alocarea mai eficientă a resurselor financiare spre acele direcții care prezintă pericol de evaziune fiscală.

– analiza amănunțită a economiei tenebre, a pieților ilegale, identificarea căilor pe baza cărora aceste piețe sînt aprovizionate cu materii necesare. Asigurarea colaborării între toate instituțiile publice ce activează în vederea combaterii faptelor ilegale, a evaziunii fiscale ceea ce ar permite acumularea informațiilor și crearea unei baze de date cu referire la modalitățile de înlăturare și prevenire a fraudelor fiscale.

– reducerea poverii fiscale a contribuabililor, întrucât presiunea grea la care sânt supuși agenții economici contribue la creșterea evaziunii fiscale. Micșorarea poverii fiscale poate fi realizată prin acordarea mai multor facilități fiscale, deduceri, scutiri. Pe de altă parte, statul poate recurge la diminuarea cotelor impozitelor și taxelor, dar să găsească în schimb alte căi de atragere a veniturilor către buget. Această măsură ar avea un dublu efect: reducerea poverii și respectiv a evaziunii fiscale.

Toate măsurile propuse trebue să fie realizate în așa fel încât să ducă la combaterea totală a evaziunii fiscale, dar să nu o reducă într-un domeniu și să o declanșeze în alt domeniu de activitate.

3.3. Reforma fiscală – necesitate, eficiență și principalele rezultate

În Republica Moldova reforma fiscală se înfăptuește având la bază, ca principale obiective, majorarea încasărilor la Bugetul Public Național pentru a asigura dezvoltarea economiei, finanțarea instituțiilor publice și a programelor de stat, susținerea societății în ansamblu.

Reforma fiscală este necesară fiecărui stat, mai ales în situația în care sistemul fiscal este ineficient și se confruntă cu următoarele probleme:

– nivelul poverii fiscale este prea mare și repartizată neechitabil între contribuabilii persoane fizice și juridice care își desfășoară activitatea în condiții economice similare;

– din cauza presiunii fiscale agenții economici își restrâng o parte din activitate sau recurg la evaziune fiscală ceea ce contribue la stoparea dezvoltării economice și creșterea șomajului;

– sistemul fiscal existent nu asigură suficient bugetul cu resurse financiare, fapt ce se resfrânge negativ asupra întregii economii naționale.

Reforma fiscală a Republicii Moldova se realizează în baza Hotărîrii Nr.1165 din 24.04.1997 cu privire la Concepția reformei fiscale ce cuprinde caracteristica și etapele reformei.

Conform concepției cu privire la reforma fiscală, sistemul fiscal trebue să asigure respectarea tuturor principiilor caracteristice sistemului respectiv. Să urmărească ca statul să manifeste o atitudine egală atât față de persoanele fizice, cât și față de cele juridice indiferent de activitatea pe care o desfășoară. Să creeze o sursă stabilă din care vor fi finanțate proiectele, programele de dezvoltare economică și socială. Nu în ultimul rând, sistemul fiscal trebue să fie elaborat și organizat în așa fel încât statul să-și realizeze obiectivele sociale ce țin de acordarea înlesnirilor păturilor defavorizate și sectoarelor de activitate mai puțin dezvoltate.

Un alt obiectiv al reformei fiscale este asigurarea echității, adică repartizarea în mod egal a obligațiunilor fiscale între contribuabili. Persoanele fizice și juridice ce desfășoară activități similare trebue să fie supuși impozitării în aceiași măsură. Deasemenea bunurile, servicii și mărfurile ce posedă aceleași caracteristici trebue să fie impozitate cu o cotă unică a taxei pe valoare adăugată și a accizelor.

Asigurarea dezvoltării economice constitue unul din obiectivele principale ale reformei fiscale. Este necesar ca sistemul fiscal să stimuleze dezvoltarea economiei, a concurenței, să asigure cu noi locuri de muncă, să atragă investiții atât de la investitorii autohtoni, cât și de la cei străini. Acest obiectiv poate fi realizat prin reducerea poverii fiscale, a cotelor impozitelor și taxelor, acordarea facilităților, scutirilor fiscale.

În urma realizării reformei fiscale este necesar să sporească veniturile încasate la Bugetul Public Național. La etapa actuală, statul se confruntă cu problema încasărilor insuficiente de resurse din cauza cărora este nevoit să-și restrângă activitatea, iar programele culturale, științifice, educative nu sânt finanțate în deajuns. De cele mai multe ori Guvernul, pentru realizarea sarcinilor sale, recurge la contractarea creditelor, ca rezultat diminuânduse investițiile.

Realizarea tuturor obiectivelor menționate mai sus, nu ar fi posibilă fără o administrare fiscală eficientă. Deaceea, reforma fiscală urmărește perfecționarea administrării fiscale și asigurarea respectării legislației, stingerea datoriilor fiscale, repartizarea corectă și în mod echitabil a obligațiunilor fiscale, aplicarea la nivel național a unui mod unic de impozitare.

În Republica Moldova reforma fiscală se realizează pe etape începând cu reformarea sistemului cu privire la impozitul pe venit, taxei pe valoare adăugată, efectuarea reformei în sistemul impozitelor pe bunuri imobiliare și funciare. Îmbunătățirea și perfecționarea tehnicilor de administrare fiscală, a modului de distribuire a veniturilor între bugetele de toate nivelurile, a defalcărilor către bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor obligatorii de asistență medicală.

Prima etapă se referă la reformarea sistemului cu privire la impozitul pe venit. Reforma fiscală trebue să contribue la modificarea metodei de calcul a impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice, armonizarea legislației fiscale, asigurarea echității între contribuabili, reducerea poverii fiscale și combaterea evaziunii. Sistemul de impozite pe venit, îndeosebi a impozitului pe venitul persoanelor juridice este mai puțin eficient, ceea ce duce la pierderea unor însacări către buget din cauza evaziunii fiscale sau a utilizării neraționale a înlesnirilor fiscale. De aceea ar fi necesar revizuirea modului de impozitare a acestor contribuabili nu prin aplicarea unei cote unice, dar a cotelor progresive în dependență de mărimea bazei impozabile.

Un alt pas este efectuarea reformei în sistemul taxei pe valoare adăugată. Sistemul cuprinde o bază vastă de impunere printr-o cotă unică de 20%, deasemenea fiind aplicate și cote reduse de 8%, respectiv 0% la export. Însă sistemul cu privire la taxa pe valoarea adăugată crează dificultăți în rândul contribuabililor precum și bugetului de stat prin reducerea încasărilor fiscale. De aceea, realizarea unei reforme fiscale eficiente devine din ce în ce mai necesară sistemului fiscal actual.

Nu mai puțin importantă este reforma fiscală efectuată în administrarea serviciului fiscal de stat. Dacă structura organizatorică a administrării fiscale este elaborată nerațional, atunci sistemul fiscal se va confrunta cu pierderi de resurse financiare, de timp și în final va obține rezultate financiare negative. De aceea este necesară reformarea structurii organizaționale în vederea utilizării eficiente a personalului, a mijloacelor financiare, tehnice, perfecționarea metodelor de administrare, deasemenea dezvoltarea tehnologiilor informaționale prin computerizarea sistemului de operare în cadrul Serviciului Fiscal de Stat. Prezentarea și prelucrarea declarațiilor electronice va prezenta un alt avantaj, ceea ce va accelera activitatea de prelucrare a declarațiilor și folosirea mai eficientă a timpului de muncă de către inspectorat.

În Republica Moldova reforma fiscală ocupă o treaptă importantă în ceea ce privește dezvoltarea economiei naționale. E un punct de pornire, o pârghie și un sprijin pentru autoritățile publice în realizarea sarcinilor și obiectivelor strategice.

Probabil unul dintre cele mai importante rezultate ale reformei fiscale realizate în Republica Moldova a fost elaborarea, în anul 1997, a Codului Fiscal și a altor legi, acte normative cu privire la taxele și impozitele naționale. Acestea au servit ca bază în organizarea și desfășurarea activității Serviciului Fiscal de Stat, precum și o sursă de informare pentru persoanele fizice și juridice.

Cele mai însemnate rezultate ale reformei fiscale din ultimii ani ar fi următoarele. Reformarea sistemului impozitului pe venit. La 1 ianuare 2008 a fost înlocuită cota de 12% pentru profitul reinvestit din activitatea de întreprinzător cu cota ”0%”. Reforma a fost efectuată la inițiativa președintelui Republicii Moldova ce se afla la conducere în perioada menționată cu scopul de a susține agenții economici în desfășurarea activității de întreprinzător, de a-și lărgi activitatea, a crește volumul de producție, respectiv de a asigura o dezvoltare economică durabilă. Introducerea cotei 0 mai urmărea atragerea investițiilor străine în economia țării și orientarea lor spre domeniile slab dezvoltate, reducerea șomajului și a ratei inflației, combaterea evaziunii fiscale și a economiei tenebre. Însă, la 1 ianuarie 2012, s-a trecut din nou la cota de 12% prin anularea tuturor facilităților fiscale.

Reformarea sistemului taxei pe valoare adăugată. Reforma se referă la stabilirea cotei standard de 20% în locul cotei reduse de 8% la zahăr, producția din fitotehnie, horticultură și zootehnie. Cota a fost introdusă la insistența Fondului Monetar Internațional în anul 2013 cu scopul de a respecta principiul echității fiscale, adică supunerea unei impozitări egale între producătorii de produse intermediare și producătorii agricoli autohtoni. Astfel, sa înregistrat o majorare de circa 2,5 ori, ceea ce a avut o influență negativă asupra economiei naționale.

Reforma nu a dat rezultate favorabile, din potrivă a creat și mai mari dificultăți în rândul agricultorilor. S-a diminuat volumul producției agricole, exporturile s-au redus considerabil, lipsa resurselor și a investițiilor, nivelul înalt al presiunii fiscale au discurajat în totalmente producătorii. Această situație i-au determinat să recurgă la abandonarea activităților curente, la încurajarea economiei tenebre și a fenomenului de evaziune fiscală.

În anul 2014 sa trecut din nou la cota redusă de 8% pentru a reduce efectele negative ale reformei anului precedent. Tot în acea perioadă s-a majorat cota la gazele lechifiate de la 6% la 8%, cotă ce se menține până în prezent.

Reforma s-a efectuat și la capitolul accize. Pe parcursul ultimilor ani, din sistemul fiscal al Republicii Moldova s-au exclus un număr considerabil de accize la așa poziții tarifare cum ar fi aparate casnice, vinuri spumoase și alte băuturi alcoolice. Unele poziții au fost modificate sau înlocuite cu alte poziții tarifare. Prin reforma fiscală statul urmărește sporirea încasărilor la buget, precum și protejarea societății prin limitarea consumului mărfurilor dăunătoare societății. În această ordine de idei, se recurge la majorarea cotelor accizelor la toate produsele, mărfurile și serviciile destinate consumatorilor.

Din analiza încasărilor la Bugetul Public Național observăm că, reforma fiscală în ceea ce privește accizele, a dat rezultate atât pozitive, cât și negative. În primul rând s-au majorat veniturile încasate la buget, s-a diminuat consumul produselor dăunătoare sănătății. Însă, cotele mari la accize a înăsprit povara fiscală a agenților economici ”motivândui” negativ la înfăptuirea unor acțiuni de sustragere parțială sau totală a mărfurilor sau serviciilor de la plata taxei.

Am putea menționa și efectele reformei fiscale din sistemul impozitului pe venit a persoanelor fizice. Se apreciază pozitiv modul de impozitare a venitului contribuabililor, fiind aplicate cote progresive. Pentru un venit ce nu depășește limita stabilită de legislație se stabilește o cotă, iar pentru suma ce depășește limita de impozitare se aplică o altă cotă. Acastă modalitate vine să susțină persoanele fizice cu venituri mici prin transpunerea unei părți din obligațiunile lor fiscale pe seama persoanelor fizice cu venituri mai mari.

S-a recurs la majorarea pentru anul 2015 a contribuțiilor pentru asigurarea obligatorie de asistență medicală de la 4% la 4,5%. Contribuțiile reprezintă de fapt un cost pentru întreprinderi majorarea cărora încurajează salarizarea ”în plic”, reduc veniturile bugetare și numărul persoanelor angajate, sau dimpotrivă angajarea în câmpul muncii a forței de muncă necalificată.

Reforma fiscală se va considera eficientă atunci când sistemul fiscal al țării va conține un număr de impozite și taxe redus, când cotele de impunere la respectivele impozite vor fi la nivel acceptabil atât pentru stat, cât și pentru contribuabili, când baza de impozitare va fi largă iar facilitățile fiscale vor spori. Atunci se va considera că sistemul fiscal este unul eficient, bine organizat și administrat.

Sistemul fiscal actual este unul mai puțin eficient, cu o povară fiscală apăsătoare de 36,6%, care în comparație cu țările europene (Norvegia-27,4%) e de 9,2 pp mai mare. Este necesar reformarea sistemului fiscal, revizuirea legislației, combaterea evaziunii, reducerea poverii fiscale prin găsirea noilor surse de colectare a veniturilor la Bugetul Public Național.

Încheiere

Pe parcursul anilor, Republica Moldova a realizat numeroase modificări în sistemul fiscal al țării cu scopul de a-l perfecționa, de a spori încasările la buget, de a crea condiții favorabile pentru agenții economici ce activează pe teritoriul republicii, precum și a atrage investiții în sectoarele mai puțin dezvoltate. În acest scop statul a efectuat numeroase reforme fiscale, câteva dintre ele fiind prezentate și analizate în lucrarea dată.

În general, sistemul fiscal al țării este unul eficient, luând în considerare ultimile modificări efectuate în acest domeniu. În fiecare an cotele impozitelor și taxelor se majorează de aproximativ 2- 2,5 ori, ceea ce poate fi apreciat atât negativ, cât și pozitiv. De exemplu: majorarea cotelor la accize se apreciază pozitiv, întrucât duce la majorarea veniturilor bugetare, la reducerea consumului produselor dăunătoare sănătății cât și a bunurilor de lux. Negativ poate fi privit prin creșterea poverii fiscale.

La capitolul impozitul pe venitul persoanelor fizice, am putea menționa o evoluție pozitivă în dinamică. Se mențin la același nivel cotele de impozitare, pe când mărimea venitului impozabil se majorează în anul 2015 față de anul 2014 cu 1788 lei. Se înregistrează creșteri și în cazul scutirilor de la impozitul pe venit de care beneficiază contribuabilii, astfel încât scutirea personală crește în anul 2015 comparativ cu anul 2014 de la 9516 lei anual la 10128 lei anual.

Majorarea tranșelor de venit impozabil, precum și a scutirilor de la impozitul pe venit au ca scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și reducerea presiunii fiscale ale acestora pe seama contribuabililor cu venituri medii și mari.

Cotele impozitului pe venitul persoanelor juridice și a taxei pe valoare adăugată rămân nemodificate în anul 2015 față de anii precedenți, pe când cotele accizelor cresc de la an la an. Acest fapt poate fi explicat prin dorința statului de a majora încasările la Bugetul Public Național în vederea acoperirii deficitului bugetar înregistrat în ultimul an.

În urma analizei evoluției veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat la Bugetul Public Național am putea constata că în anul 2014 față de anul 2013 veniturile au crescut cu 18,5%. La aceasta au influențat pozitiv majorarea veniturilor Bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a fondului de asigurare obligatorie de asistență medicală. Negativ a influențat diminuarea veniturilor Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale care în anul 2014 comparativ cu anul 2013 s-au micșorat cu 24,6%.

Din analiza veniturilor din impozite și taxe am constatat că cota cea mai mare în total venituri, le revine impozitelor interne pe mărfuri și servicii- 52,4% pentru anul 2014, apoi impozitului pe venit, taxe și plăți administrative. Din impozitele interne pe mărfuri și servicii, taxa pe valoare adăugată ocupă poziția principală contribuind cel mai mult la acumularea veniturilor bugetare în toată perioada analizată.

Cu toate că veniturile încasate din impozite și taxe la Bugetul Public Național cresc, se majorează și restanța la buget astfel încât, restanța pentru anul 2014 constitue 1674,5 mil.lei, cu 169,9 mil.lei mai mult față de anul 2013. Analiza pe bugete componente ne prezintă faptul că restanțele cresc la toate bugetele cu excepția Bugetului Unităților Administrativ-Teritoriale, înreginstrînd o diminuare de 39,8 mil.lei.

Pentru recuperarea restanțelor bugetare, statul recurge atât la acțiuni de executare silită, cât și la recuperare de către contribuabili prin conformare benevolă. Serviciul Fiscal de Stat a luat măsuri de executare silită a obligațiunilor fiscale în urma cărora în anul 2014 au fost recuperate restanțe în sumă de 482,2 mil lei.

Către modalitățile sau măsurile de executare silită se referă încasarea mijloacelor bănești ale contribuabililor de la conturile deschise la bănci, de la casieriile agenților economici, sechestrarea bunurilor aflate în proprietatea contribuabililor și vânzarea acestora, ca rezultat fiind recuperate o parte din restanțele bugetare.

La capitolul ”metode și tehnici de perfecționare a sistemului fiscal al Republicii Moldova” am putea menționa că statul promovează o politică fiscală orientată spre:

perfecționarea sistemului fiscal;

armonizarea legislației și sistematizarea acesteai la nivel național;

reducerea poverii fiscale, optimizarea acesteia;

asigurarea unei stabilități fiscale pe termen mediu, a transparenței în activitatea organelor fiscale, precum și asigurarea echității în rândul contribuabililor.

Acestea reprezintă obiectivele politicii fiscale pe termen mediu, realizarea cărora depinde nu doar de posibilităție organelor de stata, dar și de influența factorilor macroeconomici cum ar fi cei de ordin politic, social, economici, tehnologici.

Bibliografie

1. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la serviciul fiscal de stat” Nr.876-XII din 22.01.1992. Abrogată prin LP408-XV din 26.07.01

2. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la bazele sistemului fiscal” Nr.1198-XII din 17.11.1992. Abrogat la 01.07.02 prin L408/26.07.01.

3. Codul fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova Nr. 1163- XIII din 24.04.97 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.62/522 din 18.09.97 (cu modificări și completări)

4. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la tariful vamal” Nr. 1380- XIII din 20.11.1997 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 40-41 din 07.05.1998. Abrogată anexa nr.1 prin LP172 din 25.07.14; în vigoare 01.01.2015.

5. Codul Vamal al Republicii Moldova Nr.1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 160-162 din01.01.2007 (cu completări și modificări)

6. Legea Republicii Moldova privind taxele locale, Nr.186-XIII din 19.07.1994 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, Nr.54-55 din 18.04.2002. Abrogată prin LP94-XV din 01.04.04, MO80/21.05.04 art.417; în vigoare 01.01.2015;

7. Hotîrea Parlamentului Republicii Moldova ”Cu privire la Concepția reformei fiscale” Nr.1165 din 24.04.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.46-47 din 17.07.1997; în vigoare 17.07.97

8. ”Politici economice și financiare pentru o dezvoltare competitivă: Conf.șt.-practică intern.” 12.04.2013, MoldoveanV. Chișinău: ULIM, 2013, pag.9

9. ”Studiu privind evaziunea fiscală și contrabanda cu produse petroliere în Republica Moldova”, Roșcovan M., Rusu V., Roșca I. Transparency Internațional- Moldova, Chișinău: S.N., 2004, p.12-16

10. Armeanic A. ”Fiscalitate în statele contemporane”. Chișinău: CE USM, 2003

11. Caraganciu G. ”Impozite indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor industriale”. Teză de doctor în economie. Chișinău, 2009

12. Cioponea M. ”Finanțe publice și fiscalitate”. București: editura Fundației ”România de mâine”, 2014

13. Comăniciu C. ”Fiscalitate internațională”. Universitatea ”Lucian Blaga”, Facultatea Științe Economice, Sibiu. Note de curs

14. Hîncu R., Chicu N., ”Metode și tehnici fiscale”. Chișinău: DEP ASEM, 2005

15. Popescu N. ”Finanțe publice: finanțe- bugete- fiscalitate”. București: Editura Economică, 2002

16. Susanu M. ”Fiscalitate”. Galați: editura Universitatea Dunărea de Jos, 2010

17. Șestacovscaia A. ș.a. ”Bazele fiscalității: note de curs”. Chișinău: CEP USM, 2007

18. Ulian G. ș.a. ”Finanțe publice” Chișinău: CEP USM, 2012

19. Voinea G. ”Legislația fiscală: suport curs”. Iași, 2006

20. http://www.fisc.md/Istoria.aspx ”Serviciul Fiscal ca istorie”, accesat 31/03/2015

21. http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455&id=/indicatori-fiscali/indicatori-de-baza ”Indicatori fiscali”, accesat 05/04/2015

22. http://www.fisc.md/incasari_BPN.aspx ”Informația privind încasările la Bugetul Public Național”, accesat 10/04/2015

Bibliografie

1. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la serviciul fiscal de stat” Nr.876-XII din 22.01.1992. Abrogată prin LP408-XV din 26.07.01

2. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la bazele sistemului fiscal” Nr.1198-XII din 17.11.1992. Abrogat la 01.07.02 prin L408/26.07.01.

3. Codul fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova Nr. 1163- XIII din 24.04.97 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.62/522 din 18.09.97 (cu modificări și completări)

4. Legea Republicii Moldova ”Cu privire la tariful vamal” Nr. 1380- XIII din 20.11.1997 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 40-41 din 07.05.1998. Abrogată anexa nr.1 prin LP172 din 25.07.14; în vigoare 01.01.2015.

5. Codul Vamal al Republicii Moldova Nr.1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 160-162 din01.01.2007 (cu completări și modificări)

6. Legea Republicii Moldova privind taxele locale, Nr.186-XIII din 19.07.1994 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, Nr.54-55 din 18.04.2002. Abrogată prin LP94-XV din 01.04.04, MO80/21.05.04 art.417; în vigoare 01.01.2015;

7. Hotîrea Parlamentului Republicii Moldova ”Cu privire la Concepția reformei fiscale” Nr.1165 din 24.04.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.46-47 din 17.07.1997; în vigoare 17.07.97

8. ”Politici economice și financiare pentru o dezvoltare competitivă: Conf.șt.-practică intern.” 12.04.2013, MoldoveanV. Chișinău: ULIM, 2013, pag.9

9. ”Studiu privind evaziunea fiscală și contrabanda cu produse petroliere în Republica Moldova”, Roșcovan M., Rusu V., Roșca I. Transparency Internațional- Moldova, Chișinău: S.N., 2004, p.12-16

10. Armeanic A. ”Fiscalitate în statele contemporane”. Chișinău: CE USM, 2003

11. Caraganciu G. ”Impozite indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor industriale”. Teză de doctor în economie. Chișinău, 2009

12. Cioponea M. ”Finanțe publice și fiscalitate”. București: editura Fundației ”România de mâine”, 2014

13. Comăniciu C. ”Fiscalitate internațională”. Universitatea ”Lucian Blaga”, Facultatea Științe Economice, Sibiu. Note de curs

14. Hîncu R., Chicu N., ”Metode și tehnici fiscale”. Chișinău: DEP ASEM, 2005

15. Popescu N. ”Finanțe publice: finanțe- bugete- fiscalitate”. București: Editura Economică, 2002

16. Susanu M. ”Fiscalitate”. Galați: editura Universitatea Dunărea de Jos, 2010

17. Șestacovscaia A. ș.a. ”Bazele fiscalității: note de curs”. Chișinău: CEP USM, 2007

18. Ulian G. ș.a. ”Finanțe publice” Chișinău: CEP USM, 2012

19. Voinea G. ”Legislația fiscală: suport curs”. Iași, 2006

20. http://www.fisc.md/Istoria.aspx ”Serviciul Fiscal ca istorie”, accesat 31/03/2015

21. http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=455&id=/indicatori-fiscali/indicatori-de-baza ”Indicatori fiscali”, accesat 05/04/2015

22. http://www.fisc.md/incasari_BPN.aspx ”Informația privind încasările la Bugetul Public Național”, accesat 10/04/2015