Sistemul de Asigurari Si Riscum In Agricultura

=== 1 ===

CAPITOLUL 1

Exploatatia in antrepriza din agricultura,

concept,necesitate,tipologie

Starea actuala a agriculturii indeamna la preocupari pentru a identifica solutii cu ajutorul carora sa se imbunatateasca performantele de productie si economice ale exploatatiei agricole.

Agricultura noastra si unitatile agricole,indiferent care sunt acestea,parcurg o etapa de framantari,de cautari,fiecare unitate incercand sa gaseasca propiul loc in contextul general pe care il formeaza cu celelalte.Atat exploatatiile agricole create in urma reconstituirii si constituirii propietetii private cat si cele care s-au transformat in societati comerciale potrivit legislatiei in vigoare,este firesc sa urmareasca sa se adapteze la noul tip de economie,proces complex si care este usor de realizat,multe dintre ele confruntandu-se cu greutati si,ca urmare,ca au fost infiintate intr-o vreme cand criteriile si solutiile erau generate de contextul economic si,mai ales,social politic cunoscut.

Criza structurala din agricultura noastra este de durata si nu poate fi depasita fara stimularea unor forme de organizare economica specifice economiei de piata,dar adaptate conditiilor date.Important este ca exploatatia agricola sa se incadreze organic in mediul economic general si sa functioneze relatiile cu amontele si avalul sau pe principiile pietei concurentiale.

Actuala structura de propietate si exploatare in agricultura se caracterizeaza printr-un grad ridicat de faramitare si parcelare a terenurilor agricole.

Evolutia structurii suprafetei agricole aflate in propietate privata a avut loc pana in prezent in sensul reducerii suprafetei medii pe o propietate.

Evolutia proprietatii in gospodariile taranesti din Romania:

Tabel nr.1

Existenta a peste patru milioane gospodarii taranesti,cu o suprafata medie de 2,26 ha agricol,face necesara stimularea celor mai diverse forme de organizare a exploatarii pamantului astfel incat sa se asigure cultivarea integrala a suprafetelor.

In zonele de deal si de munte,ponderea padurilor si fanetelor naturale este ridicata si suprafetele medii pe o gospodarie taraneasca depasesc media pe tara (judetele Harghita 4,95 ha,Hunedoara 4,71ha,Caras-Severin 5,97ha,Sibiu 4,11ha etc.

In cadrul procesului de ajustare structurala in Romania,rezultatele obtinute sunt nesatisfacatoare.Forma principala de concentrare a exploatarii o constitue,pana in prezent,organizarea producatorilor agricoli in societati familiale simple si societati agricole private (pe baza Legii 36/1991).

In anul 1992 numai 10,65% din terenul agricol era cuprins in societati agricole familiale si 17,73% in societati agricole (in total 28,38%).Cea mai mare parte a terenurilor aflate in propietate privata sunt exploatate individual.Comasarea terenurilor este greu de realizat (5-15 parcele/propietar) si nu s-au promovat stimulente rele in acest sens.

Rolul pe care il poate avea cooperarea si asocierea intre producatorii agricoli,ca mijloace menite sa asigure,intre altele,o punere in valoare rationala a pamantului si a altor resurse din agricultura-materiale,financiare si umane-este redat si de crearea unui anumit cadru legislativ.

Fenomenul amintit se regaseste in legea 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura si in legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale.Prima dintre ele sustine ca propietarii de terenuri agricole ,care beneficiaza de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991,precum si 22222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222233333333333333333333333ocierea,incepand cu constituirea societatilor agricole si incheind cu problemele privind dezvoltarea si lichidarea lor.

Aceste reglementari alcatuiesc un indrumar util pentru cei care vor sa intreprinda actiuni de cooperare si asociere de genul celor prevazute de lege.

Exista astfel un suport juridic,de la care pornind, propietarii de terenuri agricole pot avea orientarea necesara in domeniul cooperarii si asocierii.

Este de remarcat de la inceput ca legea prezinta diferite forme de asociere,incepand cu cele simple,mergand pana la constituirea de societati agricole.Se are in vedere ca in functie de conditii,de conditiile propietarilor de terenuri,acestia sa aiba mai multe posibilitati din care sa aleaga forma de asociere care li se pare mai convenabila,prin prisma contributiei la punerea in valoare a resurselor de productie de care dispun si sa le maximizeze efectele pe care urmaresc sa le obtina.

1.1.Tipuri de exploatatie agricola in perioada actuala si perspectivele lor

In prezent,in agricultura noastra exista mai multe tipuri de agenti economici:societati comerciale agricole,societati agricole pe actiuni,asociatii agricole juridice (legale),asociatii agricole familiale,gospodarii agricole particulare,intreprinzatori agricoli (arendasi).

Primele doua forme sunt organizate in jurul structurilor fostelor I.A.S-uri si respectiv asociatii intercooperatiste.Baza lor materiala,rezultatele si perspectivele lor de viitor sunt diferite.

Societatile comerciale agricole (in numar de 835),au mostenit de la predecesoarele lor suprafete mari de pamant de buna calitate a carui valoare naturala este uneori sporita de diferita lucrari de hidroamelioaratii si irigatie,echipament agricol,animale de munca si productie,forta de munca profilata pe cerintele initatii.

In anii care au trecut de la infiintarea lor,atat situatia economica nefavorabila din tara,cat si managementul propiu inadecvat au facut ca rezultatele lor economice sa fie in general slabe.Din acest motiv,dar in primul rand datorita unor considerente de strategie agrara,ele ar trebui sa fie treptat privatizate.

Societatile agricole,in numar de 518,au avut de la inceput,in comparatie cu societatile agricole comerciale,o situatie net inferioara ca baza materiala.Au evoluat asemanator acelora in privinta rezultatelor economice,care sunt deasemenea nesatisfacatoare.Avand in vedere ca ponderea lor in agricultura este mica si ca nu detin suprafete meri de pamant,structurarea acestora nu prezinta un interes strategic aparte.De aceea viitorul lor va depinde in primul rand de capacitatea manageriala a celor ce le administreaza.

Asociatiile agricole juridice si familiale,au aparut,in principal,datorita neputintei propietarilor de a-si organiza exploatatii agricole pe cont propiu,fie ca nu dispun de echipament,fie ca nu le permite conditia biologica.Prin urmare,aceste tipuri de exploatatii sunt produsul unor constrangeri,nu al optiunii motivate economic.

Asta rezulta si din fluctuatia importanta an de an a numarului membrilor lor,din multele reprosuri ce li se aduc,ori din aspiratia latenta a asociatiilor de a le parasi.

Asociatiile agricole legale (in jur de 3800),presupun inscrierea la tribunal,precum si existenta unor prevederi contractuale intre managerii asociatiei si membrii acesteia.Existenta asociatiilor familiale nu se atesta juridic,iar relatiile dintre membrii acestora de rand si initiatorii asociatiei nu sunt precizate formal.Dincolo de aspectul juridic care le deosebeste,practic cele doua tipuri de asociatii se aseamana destul de mult.In esenta,este vorba de faptul ca propietarii lasa pe seama managerilor acestor asociatii misiunea de a organiza activitatea agricola.

In cazul unor culturi,indiferent de tipul de asociatie,managerii actioneaza ca un fel de administratori care se ingrijesc direct si exclusiv de lucrarile agricole aferente.Venitul net ramas dupa ce se scad cheltuielile,inclusiv plata datorata conducerii asociatiei,se imparte proportional cu suprafata detinuta,intre propietarii asociati.

In cazul altor culturi,la un moment dat,de regula dupa insamantare,propietarii preiau asupra lor restul lucrarilor agricole,pe care le executa fiecare pe terenul sau.Recolta de pe aceste terenuri va reveni,dupa scaderea cheltuielilor cu lucrarile initiale,integral propietarului respectiv.

Frecvent,mai bine-zis 30% din gospodarii,propietarii aparuti in virtutea Legii 18/1991 exploateaza o parte din suprafata de pamant pe care o detin in mod direct,iar alta parte prin asociatii legale sau familiale.Foarte rar se intampla (cam 6% din gospodariile private) ca intreaga suprafata de pamant detinuta de propietari sa se afle in cadrul asociatiei.

Dupa cum se vede,asociatiile agricole aparute dupa reconstituirea propietatii funciare private se deosebesc de organizatiile cu acelasi nume existente in alte unele tari din Uniunea Europeana.Spre deosebire de asociatiile de la noi,care se incadreaza in tipologia anterioara,asociatiile de acolo sunt fie unitati care (apreciaza) presteaza diferite servicii pentru agricultura,ca de exemplu lucrari de imbunatatiri funciare,de hidroamelioratii,de comercializare sau prelucrare a produselor agricole,fie foarte rar,organizatii care cultiva in comun pamantul detinut de asociatii.

Individualismul traditional al taranului roman,experienta negativa avuta de acesta in perioada asociatiilor de tip cooperatist,nemultumirea cauzata membrilor asociati de dezinteresul managerial al celor ce conduc unitatile si de avantajele ilicite pe care managerii si le rezerva si le converg spre concluzia ca,asociatiile cum se prezinta ele in prezent,nu pot fi o alternativa structurala dezirabila pentru agricultura romaneasca.

Indiferent ce imbunatatiri de ordin juridic li s-ar aduce,de calitatea managementului de care vor beneficia,asociatiile agricole de tipul celor mentionate vor avea de suportat consecinte negative iremediabile provocate de disjugerea calitatii de propietar al capitalului agricol de calitatea de producator.Aceptabile ca rezolvare temporara,aceste asociatii,sunt nepotrivite ca formula organizatorica pentru perioada de dupa tranzitie.Ceea ce le invalideaza este incapacitatea lor de a promova performanta agricola.Probabil ca,pe masura ce se vor dezvolta formele mai functionale de exploatatie agricola,tipurile mentionate de asociatii vor dispare.

Categoria intreprinzatorilor agricoli,reaparuta in ultimi ani,este deocamdata extrem de rara.Lipsa capitalului,riscul crescut al investitiilor in agricultura si rata mica a profitului,comparativ cu alte domenii,nu-i stimuleaza pe potentialii investitori.In ceea ce-i priveste pe propietarii de pamant care nu pot pune pe picioare o exploatatie proprie,care,frecvent,nu sunt multumiti de ce obtin in asociatie,mai ales in asociatiile legale,acestia manifesta un interes apreciabil fata de aceasta categorie de exploatanti agricoli.

Este de presupus,ca pe masura ce se va acumula capitalul si posibilitatile de valorificare a acestuia in agricultura vor creste,categoria intreprinzatorilor agricoli va deveni mai numeroasa si mai puternica.Deocamdata cu toata raspandirea pe care a cunoscut-o arendasia la sfarsitul secolului trecut si pana in 1945 in tara noastra,ne aflam in fata experimentarii,a cautarii acelei formule care sa-i multumeasca si pe propietarii de pamant si pe investitori.Ca este asa ne-o dovedeste,intre altele,faptul ca,desi exista o lege a arendarii,relatiile dintre propietarii de pamant si intreprinzatorii agricoli sunt reglementate de reguli ad-hoc care variaza foarte mult de la caz la caz.

Ca in perioada de tranzitie a agriculturii vor exista intreprinzatori agricoli este o chestiune asupra careia nu mai trebuie sa insistam.Merita insa sa ne intrebam ce perspective au acestia mai tarziu,cand structurile agrare se vor aseza si la noi asa cum o cer exigentele agriculturii moderne.Ca sa raspundem la aceasta intrebare trebuie sa avem in vedere,pe de-o parte,ca investitorul agricol,pentru a obtine maximum de profit este silit sa obtina recolte si rezultate economice cat mai bune si,pe de alta parte,ca terenul pe care-l cultiva apartine altcuiva si in consecinta trebuie sa cedeze o parte din profit propietarului.

Interesul nemijlocit al investitorului agricol in obtinerea unor rezultate cat mai bune face ca exploatatia agricola realizata de investitor sa fie preferabila aceleia de tip asociativ,unde managerul este personal prea putin implicat in performanta economica a asociatiei.Comparativ cu exploatatia agricola a propietarului,exploatatia investitorului este mai putin ispititoare economic pentru ca,asa cum am spus,o parte din profit trebuie c77777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777ultatilor (lipsa echipamentului,a capitalului lichid,varsta inaintata,costurile mari ale imputurilor si valoarea mica a outputurilor agricole),taranii prefera sa-si lucreze pe cont propriu pamantul.Sondajul privind agricultura privata din Romania,realizat la sfarsitul anului 1996 de catre Centrul de Sociologie Urbana si Regionala CURS-SA,din Bucuresti,arata ca circa 2/3 din numarul total al gospodariilor sunt ferme individuale pure.

Frecventa acestui tip de exploatatie in agricultura noastra actuala,ca 77777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777rma structurala principala in agricultura noastra,au trecut peste zece ani.

Cu toate dificultatile inerente inceputului si cu toate ca perioada a fost scurta,daca s-ar fi dorit si daca s-ar fi dat dovada de pricepere, s-ar fi putut parcurge totusi primii pasi din lungul drum al transformarii fermei familiale in unitate de baza,cu fizionomie moderna,a agriculturii noastre.

Considerana societatea comerciala (fostul I.A.S.),asociatia si societatea comerciala pe actiuni formele organizatorice in jurul carora trebuie structurata agricultura romaneasca,era de asteptat ca aceste autoritati politice sa nu-i sprijine pe agricultorii individuali.Cum formulele agreate de aceste autoritati nu sunt in realitate o alternativa valabila economic la ferma familiala,rezultatul este ca startul inceperii actiunii de promovare,pe diferite cai,a fermei familiale a fost amanat.

Spre deosebire de predecesori,autoritatile instalate la conducerea tarii in 1996,au afirmat permanent convingerea lor ca gospodaria familiala reprezinta viitorul agriculturii romanesti si intentia de a o ajuta sa renasca.In tot timpul care a trecut de la preluarea puterii,aceasta pozitie de principiu si-a gasit prea putin acoperirea in fapte.

Ar fi o amagire sa ne asteptam ca gospodaria agricola familiala moderna sa apara ca o generatie spontana,prin jocul legilor economiei de piata,in conditiile actuale din agricultura noastra,altfel decat ca exceptie.Proliferarea exceptiei pana la scara la care ar influenta in mod pozitiv calitatea agriculturii noastre in ansamblu,ar lua multe decenii.Se ne amintim ca,in Europa Occidentala,acest proces a durat doua sute de ani.Evolutiile rapide care au loc in lumea contemporana nu ne acorda un lung ragaz pentru a ne sincroniza.

Prin mobilizarea resurselor existente si prin atragerea altora,din afara,prin decizii judicioase handicapul care desparte agricultura noastra de agricultura tarilor dezvoltate ar putea fi atenuat si,treptat,chiar eliminat,inainte de a deveni iremediabil.

Considerand ca pentru a putea face de sine statator agricultura,este nevoie,ca echipament,cel putin de cal,plug,tractor si de unele manuale uzuale,potrivit datelor disponibile cel mult 30% din tarani satisfac aceasta conditie.In realitate,procentul celor care lucreaza independent este de circa 70% din cifra totala de gospodarii particulare,iar suprafata lucrata reprezinta tot cam atat.

Suprafata de teren detinuta,echipamentul agricol de care dispune,profesionalismul fortei de munca,insuficienta capitalului lichid propriu sau bancar fac ca exploatatia familiala actuala sa fie extrem de firava.Ea are totusi asupra asociatiei juridice si asupra asociatiei familiare avantajul esential,ca propietarul pamantului,animalelor si echipamentului agricol este concomitent cel ce actioneaza in calitate de producator asupra obiectului muncii.

Reuniunea acestor doua aspecte,al propietatii si al muncii,in cadrul exploatatiei familiale,inexistenta in cadrul asociatiei juridice si imperfecta in cadrul asociatiei familiale,este resortul care sta la baza performantelor realizate de tarile dezvoltate.De aceea este de dorit ca in viitor,in agricultura romaneasca,exploatatia familiala sa se intareasca si sa castige cat mai mult teren pe seama asociatiei juridice si asociatiei familiale,care in prezent detin o pondere foarte importanta la noi.

Alte forme de exploatare a propietatii funciare private sunt arenda (la care recurg in jur de 1% dintre noii propietari) si lesoratul (situatia celor cu terenul aflat in exploatarea fostelor I.A.S.-uri).Deocamdata,in agricultura romaneasca aceste doua modalitati de exploatare a propietatii funciare private,au un regim juridic oarecum vag.

Cand rezervele de capital vor fi mai mari si cand profitul capitalului investit in agricultura va fi comparabil cu cel din alte domenii,este posibil ca numarul arendasilor sa creasca,iar regimul juridic al arendei sa capete forma standard.

Modul in care propietatea privata este pusa in valoare,poate fi discutat atat prin prisma oportunitatii economice,cat si din perspectiva atitudinii propietarilor fata de starea prezenta a agriculturii si a asteptarilor lor privind organizarea acestora in viitor.O asemenea discutie ar fi inutila daca cele doua perspective,aceea a rationalitatii economice agricole si aceea a dezirabilitatii subiective,ar coincide in mod obligatoriu.Insa,asa cum se cunoaste,destul de frecvent ele nu coincid.Si aceasta din cel putin doua motive: fie pentru ca preferintele subiective sunt inspirate de alte considerente decat maxima valorificare a potentialului existent la un moment dat,ori pentru ca sunt expresia unui nivel de cunoastere diferit de nivelul teoretic.

1.2.Perspectivele cooperarii si asocierii in agricultura Romaniei

1.2.1.Conditiile aparute in exploatarea resurselor din agricultura,dupa aplicarea Legii 18

Este cunoscut,ca incepand cu anul 1990,structurile agrare din tara noastra au cunoscut transformari esentiale care au avut punctul de greutate in relatiile de propietate agricole si funciare.

Constituirea propietatii private asupra pamantului au dus la aparitia a milioane de agenti economici-fosti propietari sau urmasi ai acestora,al caror principal si in multe cazuri,unic factor de productie,in afara de munca proprie,care ar putea fi depusa,este pamantul primit in posesie sau in propietate.

Respectarea propietatii asupra pamantului,de altfel proces complex,nu trebuie sa franeze ci sa favorizeze recurgerea la diferite forme de exploatare eficienta a pamantului,raspunzandu-se la cerintele tehnice,tehnologice si economice.

In alte tari,separandu-se exploatarea pamantului de propietatea asupra acestuia,se utilizeaza modalitati diferite de punere in valoare a pamantului,urmarind crearea,prin arendare,inchiriere de terenuri etc.,de exploatatii de marime economica viabila.In acest sens pot actiona si cooperarea si asocierea detinatorilor de terenuri,care nu sunt obligatorii si,se intelege,ca nu exclud recurgerea la alte forme de exploatare a pamantului.

De la inceput trebuie aratat ca asocierea si cooperarea urmeaza sa reprezinte acte de vointa a proprietarilor si,deci,fara existenta coercitiei,indiferent din partea cui ar veni si sub ce forma s-ar putea manifesta.Intrarea intr-o astfel de organizatie ar avea pentru proprietar drept mobil,atingerea scopului sau economic.

Cooperarea si asocierea apar,in aceste conditii,ca forme de organizare a producatorilor agricoli liberi,propietari reali asupra pamantului si a altor mijloace materiale aduse in cooperare.Ei vor avea,in exclusivitate,dreptul de decizie,in rezolvarea tuturor problemelor pe care le presupune functionarea formei de cooperare sau de asociere: domeniul de activitate ales,obiectivele de productie si economice,destinatia productiei,amplificarea,extinderea sau restrangerea activitatii,lichidarea unitatii constituite prin asociere,distribuirea rezultatelor,sistemul de relatii cu furnizorii si beneficiarii,formele de organizare si conducere a unitatii.

Se poate constitui in cadrul unor forme de cooperare complexe,o intreprindere in adevaratul sens al cuvantului,cu o administrare specifica,cu obiective si mijloace necesare realizarii acestora,care sa functioneze potrivit cerintelor mecanismelor economiei de piata,managementul avand darul sa o orienteze spre a raspunde acestor cerinte,ca o modalitate de supravietuire intr-un mediu concurential.

1.2.2.Factorii favorizanti cooperarii si asocierii producatorilor agricoli

Alegerea cooperarii si asocierii de catre proprietarilor agricoli,ca modalitate de desfasurare a activitatilor l1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111c prestator de servicii.

c)Existenta unor structuri de marketing in lumea satelor indemna proprietarii de pamant in ceea ce priveste gandirea unor forme de cooperare in domeniul vanzarii produselor (cand se produce si pentru piata).Vanzarea produselor se face in mod diferit,fiind influentata de raportul cerere si oferta.Atunci cand oferta este mai mare decat cererea,in lipsa unor masuri de politica economica,din partea statului vizand,de exemplu,asigurarea preluarii produselor,astfel incat veniturile producatorilor sa nu scada,incertitudinea vanzarii produselor se manifesta cu putere si cu consecinte nedorite in plan economic pentru acestia.

d)Accesul la tehnologii perfectionate,fiind cunoscut ca o agricultura moderna,competitiva nu este de conceput folosind mijloace de munca rudimentare,fara a recurge la ceea ce ofera stiinta si tehnica agricola.Renuntarea la utilizarea ingrasamintelor chimice,a irigatiilor,la combaterea bolilor si daunatorilor,inseamna de fapt a consimti din start la obtinerea unor randamente reduse la hectar.

e)Legat de aspectul precedent,favorizandu-l,se afla achizitionarea prin intermediul unor actiuni de cooperare a unor factori necesari productiei agricole.Incheierea unor contracte,derularea acestora,transportul cantitatilor de factori de productie se desfasoara mai usor,cand este vorba de beneficiari cu posibilitati economice,care sa prezinte credibilitate in fata furnizorului.

f)Acordarea unor facilitati economice din partea statului,poate sa stimuleze anumite forme de cooperare si asociere.Aceste inlesniri s-ar oferi atunci cand se urmareste stimularea exploatarii pamantului in unitati de dimensiuni care permit crearea unei agriculturi comerciale si a uneia de subzistenta.

g)Exploatarea mai buna a pamantului,necesitatea de a se crea exploatatii viabile din punct de vedere-proces intalnit si realizat pe diferite cai in tarile cu agricultura dezvoltata,actioneaza in ceea ce priveste recurgerea la anumite forme de cooperare si asociere.

1.2.3.Forme posibile de cooperare si asociere

O eventuala trecere la aplicarea unora dintre formele de cooperare si asociere existente in agricultura,are ca premisa absolut necesara rezolvarea problemelor privind propietatea asupra pamantului.Pe o asemenea baza pot fi conturate si,apoi,consolidate si alte componente ale structurilor agrare,inclusiv cea referitoare la existenta diferitelor tipuri de exploatatii agricole.

a)Avand in vedere ca este vorba despre cooperare si asociere in agricultura,desigur ca,un domeniu imediat de aplicare a acestora il constituie punerea in valoare a pamantului.Utilizarea incompleta,irationala a pamantului este un fenomen nedorit consecintele sale se manifesta pe multiple planuri si,in special asupra nivelului productiei obtinute,deci,a ofertei de produse si,implicit,asupra posibilitatilor de a raspunde cererii consumatorilor.

Faramitarea suprafetelor pe multi detinatori cu laturile sale negative este insotita si de alt fenomen cu urmari asemanatoare-dispersarea teritoriala a suprafetei fiecarui propietar,ceea ce creaza greutati suplimentare pentru practicarea unei activitati agricole in conditii de rationalitate (asolament,rotatia culturilor,folosirea mijloacelor tehnice).

Este fireasca dorinta fiecaruia dintre cei care li se reconstituie dreptul de propietate de a primi pamant pe aliniamentele unde l-au avut,dar acest lucru este dificil de realizat deoarece,intre altele,nu se mai regasesc toate suprafetele in dimensiunea si in forma existenta,ca urmare a faptului ca s-au scos din circuitul agricol terenuri pentru alte nevoi,s-au efectuat schimburi de terenuri intre judete invecinate.Cauzele sunt mult mai variate,in decurs de 50 de ani s-au produs schimbari numeroase in procesul de organizare al teritoriului intre fostele unitati din agricultura.In plus o asemenea situatie genereaza,fenomenul de faramitare si o dispersare in parcele a suprafetei care revine fiecarui detinator.O camasare a suprafetelor pe proprietari ar fi un fenomen cu consecinte pozitive pentru organizarea activitatii fiecarei exploatatii agricole si pentru utilizarea pamantului,dar aceasta nu se poate realiza cu usurinta.Aspectelor psihologice,care fac ca fiecare sa solicite ceea ce a avut si unde a detinut pamant,li se adauga inegalitatea calitatii solurilor,distanta diferita fata de localitati.Sunt “obstacole”greu de invins,iar punerea in valoare a pamantului nu se poate face in mod eficient.Problemele organizarii asolamentelor,ale dimensionarii si ale rotatiei culturilor sunt greu de solutionat pe baze stiintifice recomandate de tehnologia agricola.

Ca urmare,nici folosirea pamantului si nici cea a tehnicii agricole nu pot avea loc potrivit cu cerintele economice.

In aceste conditii s-ar putea recurge,in lipsa adoptarii altor solutii,la o intelegere (cooperare simpla)intre detinatorii de terenuri,pornind de la vecinatatea acestora,astfel incat pe suprafete alaturate-pastrandu-se proprietatea, sa se practice aceeasi cultura.Procedandu-se astfel,se pot forma sole avand dimensiunea care sa permita efectuarea mecanizata a unor lucrari intr-o maniera avantajoasa,atat pentru unitatile prestatoare de servicii,cat si pentru proprietarii de terenuri,aflati in relatii de cooperare.Unitatea care efectueaza lucrari ar avea “un front de lucru” corespunzator cel putin pe durata unui schimb,consumul de carburanti ar fi mai redus,deoarece mersul in gol scade simtitor,se diminueaza riscul aparitiei unor defectiuni ale agregatului.In consecinta,cheltuielile facute de proprietar ar fi mai mici,influentate si de faptul ca cele pentru deplasarea mijloacelor mecanice de la sediul unitatii prestatoare de servicii la locul de efectuare a lucrarii sunt suportate o singura data,decat in situatia cand deplasarea s-ar face pentru fiecare proprietar,si se repartizeaza asupra tuturor detinatorilor de terenuri.In plus,se simplifica si relatiile de cooperare cu agentii economici,care presteaza servicii sub forma efectuarii de lucrari agricole.

Caracterul unitar al tehnologiei aplicate,prin aceasta forma simpla de cooperare,amplifica efectele detinute in combaterea integrata a bolilor si daunatorilor.

b)In cresterea animalelor,cooperarea si asocierea ar putea avea in vedere,practicarea unor sisteme de productie in care rasele de animale crescute sa fie superioare,iar tehnologia aplicata sa contina secvente moderne,renuntandu-se la metode traditionale.Intr-un alt fel se pune,si problema dimensiunii fermelor constituite,adica a numarului de animale pe care aceasta il va detine,astfel incat sa se incadreze in limitele care sa asigure eficienta economica a activitatii.

Recurgerea la forme de cooperare si asociere in domeniul cresterii animalelor presupune,efectuarea de investitii cumpararea sau constituirea de spatii de cazare,pentru achizitionarea de animale.Acordarea unor credite cu dobanda preferentiala s-ar putea constitui intr-un mijloc eficient de sprijinire a unui asemenea spirit de initiativa.

Se pot crea prin cooperare si asociere microferme de crestere a animalelor,a caror activitate sa fie organizata pe baze stiintifice,cu esalonarea productiei,fenomen care nu se intalneste in gospodariile familiale,unde se respecta ciclul natural,ceea ce favorizeaza ritmicitatea in obtinerea produsilor si a produselor,cu efecte asupra satisfacerii cererii consumatorilor.

Avand in vedere rolul furajelor in cresterea animalelor,ponderea lor ridicata in cheltuielile de productie,ca si dificultatile de a le asigura devine foarte necesara existenta unor suprafete pentru producerea lor,care pot proveni din partea celor care coopereaza sau se asociaza.Pe aceste suprafete urmeaza sa se practice o asemenea structura a culturilor furajere incat sa contribuie la echilibrul ratiei furajere,avand in vedere legatura dintre aceasta si randamentul pe cap de animal.

c)Cand se produce si pentru piata,ceea ce ar trebui sa cointereseze intreprinzatorul agricol in noile conditii ale structurilor agrare,este evident activitatea de vanzare a produselor agricole.Realizarea acesteia de catre fiecare producator poate crea consecinte negative asupra organizarii si desfasurarii activitatii in propria exploatatie,prin consumul de timp pe care-l presupune,cheltuieli de transport.Mai mult in perioada de recoltare,mai cu seama la legume,fructe,cand apar “varfuri de productie”,vanzarea este mai dificil de realizat la preturi convenabile(oferta este mult mai mare decat cererea,iar preturile scad),ceea ce presupune retragerea din procesul de vanzare a unor cantitati de produse excedentare,depozitarea si pastrarea lor pe o anumita perioada.

O alta modalitate de inlaturare a uno1515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515151515tru exploatatiile agricole.Ar fi vorba de un sistem organizat de actiune in acest sens,care poate simplifica sau fluidiza relatiile cu producatorii industriali care actioneaza in domeniul comertului cu astfel de factori de productie.

d)Pe masura ce producatorii agricoli vor dispune de mijloace financiare (proprii,credite),pentru cumpararea de masini agricole si echipamente tehnice este posibila o cooperare intre cei care detin astfel de mijloace tehnice in vederea prestarii de servicii sub forma lucraril1616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616161616omercial,evitandu-se dificultatile de vanzare a lor la un moment dat,cand oferta este mai mare decat cererea.Se evita pierderile cantitative si deprecierile calitative.Mai mult prin prelucrarea produselor agricole si obtinerea de produse alimentare este favorizata sporirea veniturilor producatorilor agricoli,pe baza cunoscutului raport dintre preturile acestor doua categorii de produse,avantajate fiind cele din cea de-a doua categorie.

f)Cooperarea se poate realiza nu numai intre producatorii agricoli ci si intre ei si agentii economici care utilizeaza materii prime de natura agricola.Se realizeaza,in urma acestui proces o integrare,finalitatea sa constituind-o obtinerea unor produse alimentare prin prelucrarea celor agricole,de catre agenti economici din industria de profil.Realizarea acestei integrari,presupune cooperarea intre producatorii particulari care au terenuri invecinate,pentru a afecta,annual,o anumita suprafata culturii care intereseaza integratorul industrial.In acest fel se poate asigura o suprafata mare de teren pentru cultura respectiva (sfecla-de-zahar,floarea-soarelui etc),ceea ce favorizeaza obtinerea unei cantitati de productie care sa imprime relatiei cu agentul care executa prelucrarea un continut economic avantajos pentru ambele parti.Se reduce,astfel,numarul celor cu care intreprinderea prelucratoare incheie contracte,se simplifica relatiile de cooperare,se diminueaza cheltuielile de transport.

Constituindu-se in pol integrator agentul industrial care prelucreaza produsul agricol respectiv,ar urma sa asigure un sistem de motivare a producatorilor agricoli,care pe langa nivelul preturilor,ar cuprinde si elemente cum sunt:samanta gratuita,livrarea unor cantitati de reziduri industriale,proportional cu productia livrata,la preturi avantajoase,acordarea unei anumite cantitati din produsul alimentar obtinut prin prelucrare in mod gratuit sau la preturi mai mici decat cele de vanzare cu amanuntul practicate in comert.

Cooperarea producatorilor agricoli in infaptuirea relatiilor cu integratorii industriali le-ar permite,in general,o mai buna aparare a propriilor interese decat poate sa o faca fiecare.

Anumite aspecte nedorite in actiunea de creare si in functionarea unor forme de cooperare si asociere ar putea sa apara,ca urmare a unei anumite psihologii formate in decursul timpului sub impactul cooperetivizarii agriculturii.

Generarea lor ar avea drept cauza asimilarea activitatii desfasurate in actiunile de cooperare cu cea din fostele cooperative de productie in ceea ce priveste desfasurarea muncii,gestionarea bunurilor alcatuind patrimoniul societatii,repartizarea veniturilor si a profitului,responsabilitatea si disponibilitatea din partea asociatilor de a servi organizarea creata etc.O experienta nu dintre cele de dorit traita de oameni ii poate determina sa manifeste reticente fata de cooperare si asociere,sa accepte cu greu sau din motive de imposibilitate a exploatarii pamantului,aceste forme de organizare a proprietatii si de punere in valoare a pamantului.Este adevarat ca s-au creat multe asociatii,dar foarte adesea detinatorii de pamant au constituit astfel de unitati ca urmare a faptului ca,avand o varsta inaintata,nu pot sa lucreze suprafetele de teren de care dispun,intrarea in asociatie putand sa insemne o semiarendare a pamantului asteptand ca altcineva sa-l exploateze.Ori,nu despre un astfel de tip de asociere este nevoie,ci despre unul care sa duca la crearea unor societati agricole care sa functioneze pe principii economice,sa fie viabile si benefice pentru cei care le-au constituit.

Teama de a nu se mai repeta a ceea ce a fost candva,nu este usor de inlaturat,ea patrunzand adanc in cugetul oamenilor.Neincrederea ii poate insoti si poate crea reticente.Dar acest lucru,nu trebuie sa insemne,din partea tuturor detinatorilor de pamant,lipsa de actiune si de spirit intreprinzator.Aceste reticente pot fi inlaturate,cauzele care le-au generat este de presupus ca nu mai au cum sa se manifeste,in conditiile care au la baza proprietatea privata asupra pamantului.Mai mult,activitatea asociatiilor se desfasoara pe baza unui statut care este unul elaborat propriu,fiind posibila respectarea reala a principiilor pe care le contine,inclusiv in ceea ce priveste asigurarea unui management corespunzator din partea consiliului de administratie si a unui comportament etic deosebit din partea celor care sunt alesi sa conduca si sa gestioneze o societate agricola.

Ultimul aspect presupune,existenta unei personalitati cu aptitudini manageriale,de mare onestitate si care sa fie urmat,datorita autoritatii sale,de cei care doresc sa se asocieze.In acelasi timo trebuie sa manifeste disponibilitate fata de unitate,toti cei care au consimtit la constituirea ei,raspunderea urmand sa fie solidara.

Procesul aflat in discutie,cere timp si efort.Pe langa convingerea proprie in ceea ce priveste avantajele care pot decurge din actiunile de cooperare si asociere,sunt necesare activitati de indrumare,de consultanta care nu trebuie sa se confunde cu ceea ce era recunoscut ca “munca de propaganda”.

CAPITOLUL 2

Cooperarea si asocierea-codul legislativ si

institutional

Asocierea,desfasurata in cadrul pietei funciare,are in vedere translare terenurilor agricole de la proprietarii privati numai pentru exploatarea intr-un cadru organizat,care poate imbraca forma unei:

-asociatii simple,fara personalitate juridica,bazate pe simpla intelegere verbala sau scrisa dintre doi sau mai multi proprietari de terenuri,persoane fizice.

-societati agricole,cu personalitate juridica,formate dintr-un numar nelimitat si variabil de agricultori si asociati.

-societati comerciale,care pot lua spre exploatare terenuri agricole aflate in proprietatea privata a agricultorilor,persoane fizice,care sunt sau nu membrii in societatea respectiva.

Potrivit cadrului normativ actual,obiectul asocierii in agricultura poate fi extins si asupra “uneltelor,animalelor si altor mijloace aduse in societate,precum si realizarea de investitii de interes agricol.

Terenurile agricole aduse in societate spre folosire trebuie evaluate in conformitate cu prevederile statutare in vederea determinarii atat a numarului de parti sociale pe fiecare asociat cat si a drepturilor din profitul net ce revin proprietarilor funciari.Continutul economic al drepturilor acordate proprietarilor de terenuri este identic cu cel al dividentelor,chiar daca legea nu specifica acest lucru.In principiu,marimea dividentelor depinde de rezultatele financiare,respectiv de cea a profitului net,strategia repartizarii acestuia si prevederile legislative in vigoare.

2.1.Societati agricole

Societatea agricola este o societate de tip privat,cu capital variabil cu un numar nelimitat si variabil de asociati,avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului,uneltelor,animalelor si altor mijloace aduse in societate,precum si realizarea de investitii de interes agricol.Exploatarea agricola poate consta din:organizarea si efectuarea de lucrari agricole si imbunatatiri funciare,utilizarea de masini si instalatii,aprovizionarea,prelucrarea si valorificarea produselor agricole si neagricole si alte asemenea activitati.

Societatea agricola nu are caracter comercial.Intr-o localitate pot lua nastere,dupa caz,una sau mai multe societati agricole.

Terenurile agricole se aduc numai in folosinta societatii,asociatii pastrandu-si dreptul de societate asupra acestora.La intrarea in societatea agricola,bunurile mobile si imobile,precum si animalele se vor evalua pentru a se determina p2020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020ditiile modificarii statutului si alte aspecte de mai mica importanta,dar utile pentru manifestarea societatii agricole ca o unitate viabila.

Cunoasterea acestor elemente este absolut necesara pentru cei care doresc sa manifeste spirit intreprinzator in ceea ce priveste constituirea de societati agricole.Ele imprima societatii un caracter de legalitate,o incadreaza in termeni de functionalitate normala si creaza deci,conditii necesare de racordare a ei la mediul ambiant in care functioneaza.

Eleme2020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121212121ai cuprinde:

a)denumirea-firma socetatii;

b)obiectul de activitate-enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea teritoriala;

c)durata societatii;

d)sediul societatii;

e)prevederi referitoare la constituirea,majorarea sau diminuarea capitalului social;

f)modul de varsare a partilor sociale subscrise si de restituire a lor;

g)modul de admitere,retragere sau excludere a asociatilor;

h)regulile privind desemnarea,componenta si functionarea consiliului de administratie,a comisiei de cenzori,a comitetului de directie,daca este cazul,competentele,indatoririle si responsabilitatile acestor organe;

i)modul de convocare a adunarii generale,modul de deliberare,conditiile de validitate a hotararilor,precum si atributiile adunarii generale;

j)reguli privind tinerea evidentei contabile;

k)modul de impartire a profitului sau pierderilor;

l)modul de formare si pastrare a fondului de rezerva,destinatia lui in caz de lichidare,modul de formare a altor fonduri,inclusiv a fondului de risc constituit pentru calamitatile naturale;

m)modul in care se vor face incunostiintarile prevazute de lege,precum si actele pe care le emite;

n)dispozitii referitoare la dizolvarea si lichidarea societatii agricole;

o)despre stabilirea regulamentelor interioare ale societatii agricole;

p)orice alte clauze a caror necesitate rezulta din dispozitiile prezentei legi si din alte dispozitii legale;

Inscrierea societatilor in registrul judecatoriei prin circumscriptia in care isi va avea sediul se face prin examinarea de presedintele judecatoriei sau judecatorul desemnat de acesta a actului de constituire si a statutului care insotesc cererea depusa la organul juridic amintit.Daca cele doua documente indeplinesc conditiile legale se dispune,prin incheiere,inscrierea societatii in registrul rezervat acestui tip de unitati.

Inscrierea este urmata de o serie de alte prevederi referitoare la pastrarea documentelor de constituire a societatii,modalitatile de intrare in posesia unor copii de pe statutul,actul de inscriere,de pe incheierea de inscriere,scutirea de taxe a actelor de constituire,actiunea de a face cunoscuta societatea pentru cei interesati,posibilitatea societatii agricole de a crea una sau mai multe filiale etc.

2.1.2.Membrii asociatiei-drepturi si obligatii

Numeroase prevederi ale legii vizeaza pe cei care se asociaza pentru a constitui societatea.Se are in vedere o gama larga de aspecte,inclusiv reglementarea drepturilor si obligatiilor asociatilor.

De la inceput,in lege se mentioneaza modalitatea de dobandire a calitatii de asociat,care are loc prin subscrierea actului de constituire,ori,daca aceasta a avut loc,prin semnarea unei declaratii,ceea ce inseamna acceptarea tuturor conditiilor cerute de manifestarea societatii ca o unitate de sine statatoare.

Declaratia cuprinde date importante referitoare la cel care a intocmit-o cum sunt:identificarea persoanei,firma societatii,suprafata de teren agricola adusa in folosinta,animalele,utilajele,precum si alte bunuri,inclusiv creantele,cu care titularii intra in societate,numarul si valoarea partilor sociale ce urmeaza a fi subscrise si data declaratiei.Declaratia este insotita de efectuarea,de catre solicitant,a varsamantului la casieria societatii.Toate acestea reprezinta elementele fundamentale pentru aderarea cuiva la societate,care devine efectiva dupa aprobarea cererii de catre fondatori sau consiliul de administratie.

Odata intrat in societate,asociatul raspunde pentru obligatiile asumate de aceasta inainte ca el sa fi devenit membru,proportional cu folosul realizat.Partile sociale ale asociatului nu pot fi cedate,gajate sau urmarite pe timpul cat el are aceasta calitate,care poate inceta prin retragere,excludere,instrainare sub orice forma legala a terenului adus in folosinta,sau prin deces.Aceasta prevedere este o dovada de respectare a dreptului de proprietate asupra pamantului,de altfel,el,de la inceput,fiind adus numai in folosinta.Redobandirea dreptului de folosinta asupra terenului are loc la sfarsitul anului agricol.

Retragerea din societate este urmata de reglementarea raporturilor dintre aceasta si asociati.Societatea are obligatia sa restituie partile sociale,carora li se va adauga profitul cuvenit,ori se va scadea partea din pierderi care-I revine fiecaruia,potrivit bilantului aprobat de adunarea generala.

In virtutea drepturilor prevazute de lege pentru societate,ea poate sa retina asociatului retras sumele pe care el le datoreaza,indiferent care este scadenta lor.

Drepturile asociatilor sunt continute de statut,ele incetand,desigur,odata cu iesirea sa din societate,care se socoteste a fi ultima zi a anului.

2.1.3.Managementul societatii agricole.

Adunarea generala.

Pentru exercitarea managementului societatii agricole se creeaza organisme de management participativ si posturi cu caracter managerial.Organele de management participativ sunt adunarea generala si consiliul de administratie,acesta putand sa aleaga,daca este cazul,un comitet de directie.In ceea ce priveste posturile manageriale,legea prevede alegerea,din randul membrilor consiliului de administratie,a unui presedinte si a unui vicepresedinte.

Modul de functionare a adunarii generale este reglementat prin lege si prin statutul societatii.Adunarea generala poate avea caracter ordinar (cel putin o data pe an)sau extraordinar (ori de cate ori este nevoie),statutul urmand sa contina procedura convocarilor si formalitatile necesare in acest scop.Valabilitatea hotararilor adunarii generale (adoptate cu majoritate simpla) este conditionata de prezenta a cel putin 2/3 din numarul asociatilor.

Atributiile adunarii generale se refera la o gama larga de probleme si de maxima importanta pentru existenta si functionarea societatii agricole,ea urmand:

a)sa examineze si sa aprobe sau sa modifice,dupa ce va fi ascultat raportul cenzorilor,bilantul,bugetul de venituri si cheltuieli si proiectul de repartitie a excedentului ori a pagubelor rezultate;

b)sa fixeze suma maxima pana la care consiliul de administratie poate angaja societatea in cursul anului;

c)sa stabilaesca limita maxima pana la care sepot acorda imprumuturi unui asociat ori unei persoane straine de societate,daca statutul permite astfel de operatiuni;

d)sa stabileasca,daca e cazul,la propunerea consiliului de administratie,organizarea productiei de ferme,sectoare sau alte compartimente functionale;

e) sa aprobe structura culturilor ce se vor insamanta,modul de angajare si executie a lucrarilor agricole,retehnologizarile si investitiile,importurile de bunuri si mijloace,modul de desfacere a produselor agricole si alte operatiuni legate de activitatile productive ale societatii;

f)sa hotarasca asupra iesirii in orice mod a asociatilor din societate siasupra cererilor celor carora li s-a refuzat inscrierea,conform prevederilor din statut;adunarea generala nu poate amana sau respinge cererile de retragere;

g)sa aleaga membrii consiliului de administratie si cenzorii;

h)sa delibereze asupra rapoartelor de control;

i)sa hotarasca intentarea actiunii in despagubiri impotriva administratorilor;

j)sa hotarasca asupra modificarii sau completarii statutului;

k)sa hotarasca asupra dizolvarii societatii sau schimbarii obiectului de activitate;este de remarcat ca aceste hotarari,avand in vedere consecintele lor radicale pentru societate,se iau numai in prezenta a cel putin2/3 din numarul total al asociatilor si cu majoritate de cel putin 2/3 a membrilor prezenti;

l)sa hotarasca asupra oricaror alte masuri necesare in spiritul statutului.

Se observa ca aduna2424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424242424d prezent la adunarea generala,a protestat impotriva hotararii trecute in procesul-verbal,precum si de la orice asociat absent,daca a fost oprit din motive justificate de a lua parte la adunarea generala,sau daca motiveaza contestatia cu faptul ca nu s-a facut convocarea in mod corespunzator,ori problema nu a fost inscrisa in ordinea de zi.Prin anularea hotararii adunarii generale de catre instanta se produc efecte fata de toti asociatii.

Hotararile adunarii generale se iau prin vot,fiecare asociat avand,indiferent de valoarea partilor sociale pe care le detine dreptul la un singur vot.Daca,la un moment dat,un asociat se afla in imposibilitatea de a participa la adunarea generala,el poate fi reprezentat numai de un alt asociat.Un mandatar nu poate sa reprezinte,insa,in aceeasi adunare generala,decat un singur asociat,afara,bineinteles,de dreptul sau personal.

2.1.4.Consiliul de administratie al societatii agricole

Administrarea societatii,in fond,managementul acesteia se realizeaza,in principal,de consiliul de administratie,care este ales,pe un termen anumit,de adunarea generala a societatii,din randul asociatilor.Se prevede numarul minim(3) si maxim(13) de membri.Desigur ca,in stabilirea numarului de membri intervin,intre altele,marimea societatii si complexitatea problemelor pe care le are de rezolvat consiliul de administratie.

Membrii consiliului de administratie trebuie sa raspunda anumitor cerinte:

-sa fie cetateni romani;

-sa nu fie pusi sub interdictie sau lipsiti pe cale judecatoreasca,de drepturile civile si politice;

-sa nu fi fost condamnati pentru infractiuni contra patrimoniului ori infractiuni de serviciu;

Daca,totusi,au fost alesi asociati care nu corespund cerintelor stipulate in lege,ei sunt decazuti de drept din aceasta calitate (de membru al consiliului de administratie),constatarea urmand a fi facuta printr-un proces verbal al consiliului de administratie.

In ceea ce priveste atributiile consiliului de administratie,legea prevede urmatoarele:

a)consiliul de administratie poate alege,daca este cazul,comitetul de directie,din care pot face parte si persoane care nu au calitatea de asociat,in conditiile prevazute de statut;

b)angajeaza si concediaza salariatii societatii;

c)tine toate registrele prevazute de lege;

d)consiliul de administratie sau,dupa caz,comitetul de directie reprezinta societatea in justitie si fata de terti,putand da mandat de reprezentare oricarui asociat,inclusiv unei persoane care nu este membru al consiliului.In cazul in care societatea are un presedinte este normal ca mandatul de reprezentare sa fie acordat acestuia.Sigur ca,acest lucru depinde si de natura problemelor aflate in discutie,precum si de masura in care el are cunostinte in ceea ce priveste modul de rezolvare a acestora (in caz contrar este nevoie de consultanta de specialitate).

In calitate de membrii ai consiliului de administratie,administratorii au obligatia sa intocmeasca bilantul annual si sa-l prezinte cenzorilor,impreuna cu contul de profit si pierdere si cu toate documentele justificative,cu cel putin 15 zile inainte de ziua fixata pentru adunare generala.De aici rezulta ca adunarea generala dezbate si aproba bilantul si contul de profit si pierderi.

De asemenea,administratorii au obligatia ca,in termen de 15 zile de la data tinerii adunarii generale (termenul limita pentru desfasurarea acesteia fiind de 15 martie din anul urmator) sa depuna la judecatorie,pentru a fi atasate la dosarul societatii,ca si la directia generala a finantelor publice judeteana sau a municipiului Bucuresti urmatoarele documente:

a)copie dupa bilant,insotita de contul de profit si pierderi in raport;

b)copie dupa procesul-verbal al adunarii generale;

c)lista asociatilor intrati si iesiti din societate in cursul anului,cu valoarea partilor sociale subscrise de fiecare;

Rolul care revine administratorilor in societate este redat si prin acea prevedere legala referitoare la faptul ca ei isi desfasoara personal activitatea,fara a putea sa acorde imputernicire altei persoane,iar cei care au drept de semnatura nu il pot ceda sau transmite.

Autoritatea formala a adeministratorilor societatii este insotita,firesc de responsabilitatea lor fata de buna functionare a acesteia,tot ceea ce intreprind urmeaza sa fie subordonat acestui scop.Potrivit art.49 din lege,administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate:

a)de realitatea varsamintelor efectuate de catre asociati;

b)de cultivarea terenurilor si protejarea mediului inconjurator,potrivit reglementarilor legale;

c)de existenta registrelor cerute de lege si de corectitudinea si regularitatea inregistrarilor;

d)de executarea intocmai a hotararilor adunarii generale;

e)de stricta respectare a indatoririlor pe care legea si statutele le impun si care nu au caracterul unei insarcinari speciale si personale;

Responsabilitatea pentru acte sau pentru omisiuni nu se intinde,asa dupa cum se mentioneaza in lege,si la acei administratori care nu sunt in culpa.Adunarea generala este organul care intenteaza actiunea impotriva administratorilor pentru fapte care privesc responsabilitatea lor.Din momentul in care adunarea generala a hotarat darea in judecata,administratorii decad din functii,iar aceasta trebuie sa aleaga alti administratori.

Raspunderea administratorilor nu inceteaza prin aprobarea bilantilui si nici prin descarcarea ce se da annual acestora de catre adunarile generale.

Din dorinta ca interesele societatii sa fie aparate,legea contine,in acelasi art.49,o prevedere referitoare la faptul ca administratorul care,intr-o operatiune determinata,are fie in numele sau personal,fie ca reprezentant al altuia,interese contrare intereselor societatii,va trebui sa incunostiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori si sa se obtina de la orice deliberare privitoare la aceasta operatiune.Administratorul care incalca aceasta dispozitie este raspunzator de pierderile care vor rezulta pentru societate.

2.1.5.Controlul activitatii societatii-cenzorii

Controlul este o necesitate pentru buna functionare a oricarei organizatii.De aceea,si in cazul societatilor agricole se prevede crearea unui organ de control, (exista,desigur,si un control exercitat de organismele si functiile manageriale) constituit din cenzori.Prin control se urmareste masura in care activitatea s-a desfasurat potrivit modului in care a fost conceputa,daca realizarile sunt in conformitate cu obiectivele stabilite.Controlul efectuat de cenzori trebuie sa constate daca s-a asigurat gestiunea societatii potrivit prevederilor legale si ale statutului.

Rezultatele controlului exercitat de cenzori,ca si ale celui propriu,pot servi consiliului de administratie pentru fundamentarea a o serie de decizii in vederea corectarii evolutiei unor fenomene,pentru inlaturarea unor nereguli etc.

Rolul in ceea ce priveste alegerea cenzorilor revine tot adunarii generale.Aceasta lege,in fiecare an,dintre asociati,de la unu la trei cenzori titulari si de la unul la trei cenzori supleanti,ultimii inlocuind,dupa varsta,pe cei dintai,in caz ca acestia se afla in vacanta.Daca nici cu ajutorul supleantilor nu se poate completa numarul cenzorilor,cei ramasi vor face cooptarile necesare,dar tot dintre asociati.

Calitatea de cenzor presupune pe cea de asociat.Desi aceasta din urma este absolut necesara nu este totusi,suficienta pentru ca cineva sa devina cenzor,existand asociati care nu pot detine calitatea amintita si,daca s-au ales,decad din functiile lor:

a)salariatii societatii;

b)rudele administratorilor pana la gradul al treilea inclusiv,precum si sotii sau sotiile acestora;

c)cetateni straini,cei pusi sub interdictie sau lipsiti,pe cale judecatoreasca de drepturile civile si politice si sa nu fie condamnati pentru infractiuni contra patrimoniului sau infractiunii de serviciu.

Pentru activitatea desfasurata,cenzorilor li se poate o indemnizatie fixa,daca statutul prevede acest lucru.

Atributiile cenzorilor se refera la aspecte esentiale pentru societatea agricola-constituire,functionare,ajungand pana la cele generate de lichidarea acestei organizatii,astfel:

a)sa stabileasca,de acord cu administratorii societatii si potrivit dispozitiilor legale,forma bilantului si situatia partilor sociale;

b)sa examineze,cel putin la fiecare trei luni,registrele societatii,pentru a lua cunostiinta de operatiunile financiare si sa certifice ca scriptele sunt bine tinute;

c)sa faca periodic si inopinat controlul casieriei si,in orice caz,cel putin o data pe trimestru;

d)sa constate,cel putin o data pe luna,prin mijlocul registrelor so2727272727272727272727272727272727272727272727272727272727272728282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828 ca dispozitiile legii,ale actului de constituire sau ale statutului sa fie respectate de catre administratori;

Cenzorii au dreptul sa asiste la intrunirile administratorilor si pot sa determine si sa inscrie in ordinea de zi a acestor sedinte si in cea a adunarilor generale propunerile ce vor crede de cuviinta.Lucrul este firesc,daca se are in vedere ca,prin controlul efectuat,cenzorii sesizeaza aparitia unor fenomene negative ce pot sa apara in activitatea societatii si care trebuie aduse la cunostin2929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929292929r.

2.1.6.Dizolvarea,fuziunea si lichidarea societatilor agricole

Dizolvarea,fuziunea si lichidarea sunt fenomene care pot sa apara in cazul unei societati agricole.Legea 36/1991 face referiri atat la factorii care genereaza aparitia acestor fenomene,cat si la efectele pe care le genereaza.

Astfel,dizolvarea societatii poate interveni intr-unaq din urmatoarele situatii:

la implinirea termenului pe care a fost constituita ,ceea ce face ca societatea sa se dizolve,indiferent care sunt rezultatele obtinute in raport cu obiectivele stabilite,daca unii dintre asociati doreste sa continue activatatea etc.

la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii; inutilitatea asociatiei este evidenta,dizolvarea ei decurgand de la sine;

la terminarea activitatii;obiectivele fiind atinse,procesul de dizolvare poate avea loc;

prin retragerea asociatiilor,daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si in lege; un numar efectiv de asociati sub cel minim inseamna o incalcare a unei prevederi legale,ceea ce conduce in mod automat la dizolvarea societatii;

prin hotararea asociatilor.Societatea fiind “opera” asociatiilor,acestia sunt in masura sa o dizolve ca efect al propriei lor vointe.Motivele se pot circumscrie faptului ca societatea nu a generat efectele economice dorite,ni si-a atins scopul pentru a fi creata etc.

daca societatea face operatiuni contrare legii sau obiectul stabilit prin statut,dizolvarea are loc,in acest ultim caz,prin hotararea judecatoriei unde a fost inscrisa,la sesizarea organelor Ministerul Finantelor sau procurorului.In celelalte cazuri (a-e) dizolvarea este hotarata de adunarea generala.Pentru ca hotararea adunarii generala sa fie legala trebuie sa fie adoptata cu majoritate de 2/3 din numarul membrilor prezenti si la care trebuie sa ia parte cel putin 2/3 din numarul asociatilor.Fie ca este vorba de hotararea adunarii generale ,fie a instantei judecatoresti,aceasta se inscrie in registrul societatilor agricole si se afiseaza la sediul societatii si al primariei pe raza careia isi are sediul societatea si se publica in Monitorul Oficial.

Hotararea cu privire la dizolvarea societatii este urmata de intrarea acesteia in lichidare.Din momentul dizolvarii,administratorii nu mai pot efectua noi operatiuni, sub sanctiunea raspunderii personale si solidare.

In ceea ce priveste fuziunea,din motive diferite,a mai multor societati-fenomen care poate intervenii la un moment dat-trebuie avut in vedere ca ea se hotaraste de adunarea generala a fiecareia dintre ele,cu majoritate de 2/3 din numarul membrilor asociati.

Fiecare din societatile care au deschis fuziunea,urmeaza sa inscrie hotararea respectiva in registrul societatilor agricole si sa ia masuri pentru a fi afisata la sediul judecatoriei si al primariei pe raza carora isi au sediul,si va depune la judecatorie ultimul bilant aprobat de adunarea generala,precum si o declaratie asupra modului in care a fost stabilita stingerea pasivului.Bilantul si declaratia de stingere a pasivului se publica in Monitorul Oficial.

Daca societatea care a rezultat din fuziune isi stabileste sediul in circumscriptia altei judecatorii decat acolo unde isi aveau sediul societatile care au construit-o,prin procesul amintit,noua societate va proceda la inscrierea statutului potrivit legii.Fuziunea produce,desigur,diferite efecte,dar acest lucru are loc doar dupa ce a trecut o luna de la indeplinirea formalitatilor de infaptuire a ei.In acest fel, creditorii au la dispozitie un interval de timp pentru a face opozitie la judecatorie,a carei hotarare este definitiva.Cat timp opozitia nu este respinsa sau retrasa,executarea fuziunii este suspendata.Fuziunea va ramane definitiva daca termenul a expirat fara opozitie.Noua societate,creata prin fuziune,ia asupra sa toate drepturile si obligatiile societatilor care si-au incheiat existenta.

Lichidarea societatii este un fenomen complex,care genereaza numeroase probleme cu privire la lichidatori (activitate,atributii etc.),la fostii administratori,la mentinerea si existenta societatii in perioada de lichidare etc.Desfasurarea lichidarii se bazeaza pe prevederile pe care le contin,in acest sens,Legea 36/1991 si statutul societatii.

=== INCEPU~1 ===

CAPITOLUL II

Analiza economică a activității de arendare – pe exemplul societatea agricolă S.C. Agromec S.A. Plenița

Scurtă prezentare

denumirea societății: „ S.C. Agromec S.A.”;

sediul: Plenița, județul Dolj;

forma juridică: Societate agricolă;

numărul registrului comerțului: f18/660/1994

conturi la bănci: BRD Calafat

Banca Agricola Calafat

capital social (inițial): 21000 mii lei, capital integral privat;

capital propriu : 181251 mii lei;

cifra de afaceri : 925817 mii lei;

obiectul de activitate: – cultura plantelor;

– macanizarea agriculturii;

– preluarea produselor agricole.

S.C. Agromec S.A. Plenița a luat naștere la 14 – 04 – 1990 conform legii 31/1990, având un asociat unic, cu un capital social de 18385 mii lei, format din mijloace fixe.

Activitatea de producție în anul 2000 a fost organizată într-o forma agricolă, societatea având un profil de producție agricol, un complex zootehnic (Plenița), sector mecanic.

Societatea deține în proprietate 200ha teren (curți și clădiri) în perimetrul satului unde sunt amplasate construcțiile.

Pentru producția vegetală societatea a luat în arendă de la 97 proprietari de terenuri 400ha arabil (pentru o perioadă de 5-10 ani) pe care îl exploatează.

Terenul, proprietatea țăranilor a fost luat în arendă pe bază de contract societatea obligându-se să plătească o arendă anuală de 700Kg grâu sau prețul echivalent al grâului vândut.

Organizarea structurală

Societatea Agromec S.A. Plenița are un profil de producție agricol, iar structura de producție a fost în perioada 1998-2001 preponderent agricol.

CAPITOLUL III

Arendarea
Calcul legislativ și instituțional realizată pe exemplul

la societatea S.C. Agromec S.A. Plenița

3.1 Considerente generale

Arendarea înseamnă înțelegerea, pe bază de contract între proprietarul funciar (arendator) și o persoană fizică sau juridică (arendaș), înțelegere în care primul cedează către al doilea, pentru o perioadă de timp determinată spre exploatare (folosită) o suprafață de teren în schimbul unei arenzi. În teoria economică arenda este definită ca „ suma de bani rezultată din încasările pe care arendașul o plătește arendatorului ca preț pentru obținerea temporară a dreptului de folosință asupra pământului.

Arenda este parte din venitul net și cuprinde:

renta funciară;

amortismentul pentru investițiile realizate de proprietarul funciar;

dobânda la capitalul investit.

Deci renta este mai mică decât arenda sau cel puțin egală cu aceasta iar relațiile dintre ele s-ar putea exprima astfel:

A = R + I

A = R, în care:

A – arenda;

R – renta funciară;

I – dobânda la capitalul investit.

Arendatorul încredințează spre exploatare terenul agricol însoțit sau nu de capitalul de exploatare necesar. Aportul arendașului se materializează în capitalul de exploatare și în muncă proprie.

Arendașul preia bunurile de la proprietar spre exploatare în mod direct sau indirect prin subordonarea de la un intermediar, persoană fizică sau juridică.

Arendarea se bazează pe următoarele avantaje:

A Pentru proprietarul funciar:

– prin exploatare valoarea pământului, chiar poate să crească;

– arendarea este un venit fix stabilit cu anticipație fapt deosebit de important în angajarea cheltuielilor proprii;

– întrucât este exponentul unei părți din oferta de pe piața funciară, aceasta poate să-și aleagă arendașul și să-și impună regulile de negociere a contractului de arendare.

B Pentru arendași:

– pe piața produselor agricole se substituie agricultorului;

– în condițiile de producție apropiate, productivitatea acesteia este superioară proprietarului funciar, deoarece el urmărește profitabilitatea și nu autosuficiență în producție,

– nu este legat de un loc anume de producție, se poate muta oricând acolo unde condițiile economice îi sunt favorabile.

Arendarea poate contracara efectele negative de pe piața funciară generate de:

– concentrarea excesivă, prin încredințarea spre exploatare a termenilor de la marea proprietate funciară către mica exploatație agricolă. Această formulă a fost caracteristică perioadei ante și interbelic;

– pulverizarea proprietății care impune un traseu invers de arendare față de cel precedent, de la mica proprietate funciară către exploatația agricola mijlocie sau mare. Este situația întâlnită în prezent în agricultura românească.

Prin bunuri agricole care pot fi arendate se înțeleg terenuri cu destinație agricola și anume:

– terenuri agricole productive ( vii, livezi, pepiniere viticole, arbuști fructiferi, plantații de hamei și duzi, pășuni împădurite );

– terenuri ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătațiri funciare;

– drumurile tehnologice,

– platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole;

– terenurile reproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă, precum și animalele, construcțiile de orice fel, mașinile, utilajele, și alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.

S-a considerat că din categoria terenurilor cu destinație agricolă nu pot fi arendate pășunile și fânețele, precum și terenurile cu vegetație forestieră dacă nu fac parte din amenajările silvice.

Prin urmare bunurile ce pot face obiectul contractului de arendare, trebuie să indeplinească anumite condiții și anume:

să existe în momentul încheierii contractului de arendare;

să fie determinate;

să fie licite și posibile;

să fie în proprietatea arendatorului sau în posesia deținătorului legal care le arendează ( excepție făcând doar terenurile ce constituie obiectul contractelor de locațiune-arendare );

să fie în circuitul civil, în care se arată că numai lucrurile ce sunt în comerț, pot face obiectul unui contract.

Așadar, toate aceste bunuri care pot face obiectul arendării trebuie să facă parte din domeniul privat, întrucât bunurile aflate în domeniul public sunt afectate unei utilități publice și prin urmare sunt scoase din circuitul civil.

3.2 Dispoziții privind contractul de arendare

Arendarea se face prin contract scris, între proprietar sau orice alt deținător legal de bunuri agricole pe de o parte și arendași pe de altă parte. Părțile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.

Arendașul persoană fizică trebuie să fie cetățean român cu domiciliul în România, să prezinte garanțiile solicitate de arendator.

Arendașul, persoană juridică, trebuie să aiba naționalitatea româna, sediul în România și obiectul de activitate – exploatarea bunurilor agricole.

Forma cerută ad valiclitatem fiind incompatibilă cu manifestarea tacită de voință, contractul de arendare presupune o manifestare expresă de vointă.

Proprietarul, având posesia, dispoziția și folosința în persoana sa poate transmite arendașului două dintre atributele dreptului – posesia și folosinta pe durata determinată în contractul de arendare.

În ceea ce privește nudul proprietar, acesta fiind lipsit de atributul folosinței bunului nu poate da în arendă.

Uzulfructuarul având dreptul de a se folosi de lucru și de a-i culege fructele poate transmite dreptul sau de folosință arendașului.

Atunci când uzufructul, drept esențialmente temporar, se stinge mai înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de arendarerămâne valabil pe maximum 5 ani în limitele unui act de administrare.

Legea prevede că pot încheia contracte de arendare și alți deținători de terenuri agricole, alții decât proprietarul și uzufrucuarul fără să precizeze care sunt aceștia.

Condiția domiciliului și cea a naționalității trebuie întrunite cumultativ. Lipsa unuia dintre ele face ca arendarea să fie nulă de drept.

Garanțiile au fost definite ca acele mijloace juridice care dincolo de limitele dreptului de gaj general și în plus față de acest drept conferă creditorului garant anumite prerogative suplimentare constând de regula fie într-o proprietate fată de ceilalți creditori, fie în posibilitatea ca, in caz de necesitate din partea debitorului, să urmareasca o altă persoană, care s-a angajat să execute ea obligația ce revenea debitorului.

Regiile autonome, instituțiile și stațiunile de cercetare și producție agricolă, societățile comerciale și alte unități care au în patrimoniu sau în administrare terenuri de stat nu pot da în arendă bunurile agricole.

Agenții economici cu capital majoritar de stat, prestatorii de servicii, rezultați din transformarea fostelor stațiuni de mecanizare a agriculturii nu pot lua în arendă terenuri agricole.

Contractul de arendare va cuprinde:

părțile contractante și domiciliul sau sediul acestora;

obiectul contractului, complet și precis determinat, obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amanunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora și planul de situație al terenurilor;

obligațiile fiecăruia dintre părți, expres și complet menționate;

durata arendei;

arenda, modalitățiile și termenele de plată a acesteia;

răspunderile fiecărei părți, orice altă suprafață de teren sau orice bun agricol ce va reține de proprietar, uzufructual sau deținător legal se va specifica separat în contract;

alte cauze convenite de parți și permise de legi.

La cererea arendasului cel care da in arndă este obligat sa predea întinderea aratată sau atunci când acest lucru este imposibil sau arendașul nu o cere ”să sufere o scădere proporțională din preț”.

Dacă la predare sau ulterior se constată că întinderea nu corespunde celei arătate in contract diferența va fi luată în considerație după cum urmează:

dacă întinderea este mai mică arendașul poate cere o reducere in plus priporțională cu suprafața de diferentă;

Rezilierea contractului poate fi cerută numai dacă suprafața de teren nu mai poate fi folosită pentru destinația avută în vedere la încheierea contractului, acest lucru fiind lăasat la aprecierea instanțelor,

dacă suprafața esre mai mare, arndașul este obligat să plătească prețul pentru diferența de suprafață,

dacă prin expertiză se dovedește că suprafața excedentară depăseste a 20-a parte din suprafața prevazută în contract se poate cere rezilierea.

Bunurile agricole descrise in contract este preferabil a fi inventariate fie în contract, fie într-o anexă a acestuia deoarece la încetarea contractului arendașul are obligația să restituie bunurile agricole arendate.

În cazul terenurilor agricole inclusiv al plantațiilor inventarul se face prin măsurare sau prin numărarea pomilor.

La terenuri se menționează numărul de ordine și cel de cadastru, clasa de calitate și categoria de folosință, existența amenajărilor de irigații.

Tot pentru terenuri este obligatorie existența în contract și unui plan al situării al acestuia: suprafața, amplasament, număr topografic, sală parcelă și vecinătăți.

Arendarea, prețul contractului poate fi stabilită în bani sau pe fructe.

Contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar se depune la Consiliul Local în a carui rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Aceasta se înregistrează într+un registru special ținut de secretarul Consiliului Local.

Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor Consilii Locale, înregistrarea și depunerea contractelor se face la fiecare Consiliu Local în a carui rază teritorială este situat bunul arendat. Taxele de redactare și înregistrare a contractului de arendare sunt în sarcina arendașului.

Sunt valabile și apozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local.

Legea prevede obligativitatea înregistrării în termen de 15 zile de la data încheierii sale. Ternmenul de 15 zile e un termen de recomandare și nu unul de decădere, intenția legiuitorului fiind ca părțile să îndeplinească și formalitatea înregistrării înainte de a trece la executarea contractului.

Norma ce conține obligația arendașului de a plăti taxele de redactare și înregistrare nu are un caracter imperativ.

Durata arendării trebuie să prevadă data la care începe și data la care incetează, conform contractului. Durata arendării nu poate fi mai mică de 5 ani.

În cazul plantațiilor de viță de vie, de pomi, de arbuști fructiferi de hamei și duzi în declin, durata arendării poate fi mai mică de 5 ani, în funcție de starea plantației și respectiv, de durata de exploatare rămasă.

Pentru suprafețele de teren mai mici de 1ha, a căror dare în arendă este justificată de lipsa temporară a mijloacelor de producție materială și financiară, de absența din localitate sau din motive de sănătate, durata arendării poate fi sub 5 ani.

Legea prezintă și un neajuns, în sensul că obligă părțile să stabilească o durată destul de mare a contractului de arendare, fără să le ofere posibilitatea ca, în mod unilateral, să poată proceda la desfacerea contractului. Se ignoră în acest fel interesele părților, deoarece este posibil ca după începerea executării, una dintre părți ar putea să fie nemulțumită de prestațiile celeilalte părți , fără a exista condițiile necesare pentru a se cre rezilierea contractului.

Încheierea unor contracte de arendare pentru perioade mai lungi conferă o mai mare conferă o mai mare stabilitate circuitului agricol, dând mai multă eficiență exploatării bunurilor din acest sector, motiv pentru care a fost adoptat acest termen minim, chiar dacă la noi, prin tradiție, în baza codului civil, se încheiau contracte de arendare mai ales pentru durata de 1 an.

În privința ultimei condiții, aceea de a se încheia contracte de arendare a terenurilor agricole mai mici de 1ha, pe termene mai scurte de 5 ani din motive de sănătate, aceasta se poate proba cu certificatul medical. În orice caz, și de data aceasta, durata bolii trebuie să fie mai mică de 5 ani, pentru a se putea face aplicarea acestei dispoziții legale, în caz contrar când boala sau invaliditatea sunt permanente, sau durează mai mult de 5 ani, contractele de arendare fiind necesar să se încheie conform dreptului comun.

Oricum, aceste prevederi indică situații execpționale, în care durata contractului de arendare poate fi mai mică de 5 ani, situații care nu pot fi interpretate extensiv.

Ne întrebăm însă ce se întâmplă dacă aceste situații de excepție (lipsa temporară a mijloacelor de producție materiale și financiare, absența temporară din localitate sau motive de sănătate) intervin în cazul proprietarilor, uzufructuarilor sau altor deținători legali care au suprafețe de teren mai mari de 1 ha, cum vor proceda?

Ce va putea face un țăran care deține mai mult de 1 ha de teren și care, din motive de sănătate, este împiedicat să-și lucreze pământul timp de 1 an? El va fi obligat să încheie un contract de arendare pentru durata minimă prevăzută de lege, de 5 ani, sau va lăsa pământul nelucrat.

Cel ce dă în arendă este obligat să predea bunurile arendate la termenul și în condițiile stabilite, să garanteze pe arendaș și să execute toate celelalte obligații asumate prin contract.

Arendașul are obligația de a folosi bunurile arendate, așa ca un bun proprietar, în condițiile stabilite de a menține potențialul productiv al bunurilor arendate de a restitui la încetarea contractului, de a plăti arenda la termenele și în modalitățile stabilite, precum și de a executa toate obligațiile contractuale.

Cel ce dă în arendă are dreptul de a controla oricând modul în care arendașul administrează bunurile arendate.

La încetarea contractului, se poate recunoaște arendașului prin hotarâre judecătorească, un drept de reținere cu privire la contrapretențiile sale față de cealaltă parte, izvorâte din contract.

În cazul în care bunul arendat este un teren, dificultățile ce pot apărea la predarea acestuia vizează întinderea ce poate fi mai mare sau mai mică decât cea indicată în contract. Pentru a le înlătura se precizează că „dacă prin contractul de arendare se arată o întindere mai mică sau mai mare decât are fondul în realitate, arenda nu se va mai scădea și nu se va mai spori, decât în cazurile și după regulile cuprinse la titlul vânzării”.

Lucrul arendat împreună cu accesoriile sale trebuie predat într-o stare corespunzătoare, pentru scopul în care a fost arendat, cel ce dă în arendă fiind obligat, dacă nu există stipulație contrară în contract să efectueze reparațiile necesare în acest scop, înainte de predarea lucrului de către arendaș.

Obligația de garanție a arendatorului vizează folosința liniștită și utilă a lucrului în arendă.

Cel ce dă în arendă, datorită obligației de garanție, răspunde de tulburările provenite din propria faptă, de la terți și din viciile lucrului, dacă prin aceste tulburări se aduce o atingere serioasă folosinței.

De asemenea se mai menționează că fapta celui ce dă în arendă de a nu procura arendașului întreaga folosință a lucrului arendat dă dreptul la despăgubiri pentru arendaș. Pentru că cel ce dă în arendă să nu poată fi considerat în culpă trebuie să dovedească faptul că a făcut să-i fie puse la dispoziția arendașului terenurile respective, iar nu faptul că nu l-a împiedicat să își exercite dreptul său.

Atunci când arendașul a fost împiedicat să se folosească de lucrul arendat de el este îndreptățit să ceară pe lângă daune, interese dacă se dovedește existența lor și o scădere a arenzii proporțională cu timpul cât a fost lipsit de utila folosință și de asemenea atunci când arenda a fost plătită în întregime, restituirea ei în parte.

Nu se poate cere rezilierea contractului de care noul arendaș pe motiv că a fost împiedicat a cultiva pământul înainte de a expira contractul de arendare a vechiului arendaș.

Orice prejudiciu cauzat de vechiul arendaș celui ce urmează să ia în arendă bunul respectiv nu dă drept la acțiune contra proprietarului, acesta fiind responsabil numai din ziua încheierii valabile, a noului contract de arendare.

Atunci când un proprietar constituie două arendări succesive asupra aceluiași imobil deși legea nu prevede nici o normă de preferință, totuși jurispundența, asimilând arendarea cu o constituire de drepturi reale în această privință a adoptat norma priorității transcrierii.

Arendașul trebuie să fie garantat pentru toate stricaciunile și viciile lucrului arendat, ce-i împiedică întrebuințarea. Arendatorul răspunde chiar dacă a fost de bună credință la încheierea contractului (nu a cunoscut existența acestuia) și indiferent dacă viciile existau în momentul încheierii contractului sau provin din cauze ulterioare.

În cazul descoperirii viciilor ascunse, arendașul poate cere o reducere proporțională a arendei sau rezilierea contractului.

Gravitatea viciilor se apreciază de către instanța de judecată în funcție de aceasta putându-se respinge acțiunea în reziliere acordându-se numai o reducere proporțională din arendă.

Cu privire la acordarea daunelor interese tebuie distins între viciile datorate unei cauze străine neimputabile arendatorului când acestea nu se acordă, dar se poate acorda rezilierea contractului sau reducerea arendei și scordarea acestora, chiar atunci când arendatorul nu a cunoscut viciile , cu deosebirea dintre arendatorul de bună credință ce răspunde numai pentru daunele previzibile la încheierea contractului și cel de rea credintă cu răspundere și de daunele imprevizibile.

Folosirea bunului arendat ca un bun proprietar impune arendașului și obligația de a cere acordul proprietarului pentru schimbarea categoriei de folosință al terenului.

Obligația de plată a arendei la termenele, locurile și condițiile stabilite este cea mai importantă obligație a arendașului.

Arendașul trebuie să platească prețul contractelor la termenele stipulate cu precizarea că poate cere și o scădere proporțională atunci când toata recolta sau minimum jumătate a pierit prin caz forțat la culegerea ei și de aceea chiar și atunci când ar fi fost asigurat și despăgubit cu excepția cazului în care ar exista o convenție contrară.

Caracterul de arendare poate fi reînoit potrivit înțelegerii părților și cu respectarea prevederilor legii.

Fiecare parte este obligată să încunoștiințeze în scris cealaltă parte, cu cel puțin 1 an înainte de expirarea contractului de arendare.

Prin acordul parților, contractul de arendare poate să înceteze și înainte de a ajunge la termen.

Considerăm că, în cazul în care ambele părți doresc să reînnoiască contractul de arendare, chiar dacă îsi exprimă opțiunea cu 1 an înaintede oprirea termenului contractual, sau mai târziu, chiar după incetarea contractului, nimic nu le poate împiedica să facă acest lucru, asa încât acest text ni se pare inutil.

La fel, în situațiile în care una din părți dorește să reînnoiască contractul, iar cealaltă parte nu mai dorește reînnoirea contractului, nu există nici o sancțiune pentru neexprimarea opțiunilor în termenul prevăzut de lege.

3.3 Plata arendei

Plata arendei se face în natură, în bani, sau în natură și în bani, potrivit înțelegerii părților contractante, și se execută la termenele și locul stabilit în contract.

Arenda în natură se stabilește într-o cantitate determinată de produse agricole, cuprinsă între un minim și un maxim de producții.

Considerăm că aceasta este o prevedere imperativă chiar dacă în doctrină s-a afirmat că arenda în natură poate fi și determinabilă, iar nu numai determinata în momentul încheierii contractului (de exemplu ½ di recolta obținută sau recolta de pe 5 rânduri de porumb la alegerea arendatorului), important fiindcă în contractul de arendare să se stabilească criteriile cu ajutorul cărora se poate determina arenda.

In cazul arendei în bani însă, aceasta este intodeauna determinabilă, în momentul îngceierii contractului de arendare, ea constând în echivalent în lei al produselor stabilite la prețurile practicate pe piața locală la data plații.

În privința locului plații, aceasta se va stabili prin contractiar in cazul nu a fost prevazut, plata se va face la domiciulul arendașului fiind cherabila.

Având în vedere natura juridică a contractului de arendare, și interesul părților, arenda trebuie să fie reală, părțile să o fi stabilit în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerută și plătită realmente.

Arenda în natură și în bani se va stabili într-o formă mixtă, cuprinzând o parte de produse reprerentând o parte din prețul stabilit în natură, restul fiind achitat prin contravalaorare în bani a produselor respective la prețurile practicate pe piața locală la data plății.

În cazul arendașilor regiilor autonome, instituții și stațiuni de cercetare și producție agricolă și societăți comerciale cu capital de stat majoritar, nivelul minum și maxim al arendei, precum și modalitățile de plată se aprobă după cum urmează:

la regiile autonome, de către consiiliile de administrație;

la instituțiile și stațiuniile de cercetare și producție agricolă, de către consiliile științifice;

la societățile comerciale, de către adunarea generală a acționarilor, la propunerea comitetului de administrație.

3.3.1Elementele de stabilire a arendei

Elementele de stabilire a arendei pentru ficare categore de folosință a terenului pot fi:

suprafața;

potențialul de producție;

structura parcelară;

relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării;

posibilitățiile de acces;

distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare;

starea clădirilor;

amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări.

În cazul terenurilor plantate cu viță de vie, pomi, arbuști fructuferi, hamei și duzi arenda se poate stabili ținându-se seama și de tipul de plantați, vârsta, sol, starea tehnică și biologică a acestuia, de condițiile aplicării unor tehnologii adecvate și de cultivarea cu plante agricole adaptate condițiilor climaterice ale zonei.

În cadrul normelor metodologice orientative de calcul al arendei, potențialul de producție al terenurilor este clasificat, în funcție de sol, relief , climă, apa freatică, pe baza metodelor de bonitare naturală pentru arabil, în 5 clase de calitate, astfel:

Clasa I (81-100 puncte) terenuri cu soluri foarte fertile, profunde cu textură mijlocie, permeabile, neafectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, alunecări, etc), situate pe suprafețe plane sau foarte slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru cultură.

Clasa II (61-80 puncte) – terenuri cu soluri fertile, profunde, cu textură mijlocie sau mijlociu – fină, cu permeabilitate bună sau mijlocie mică, slab afectate de fenomenele de degradare, situate pe suprafețe plane sau slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi.

Clasa III (41 – 60 puncte) + terenuri cu soluri mijlociu fertile, profunde sau moderat profunde, cu textură mijlocie , mijlociu grosieră sau fină, moderat afectate de fenomene de degradare (sărăturare, acidifiere, eroziune, execes de umiditate etc), situate pe suprafețe plane sau mijlociu înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații moderat favorabile oentru culturi,

Clasa IV (21- 40 puncte) – terenuri cu soluri slab fertile, fenomene scheletice sau cu rocă dură, la adâncime mică, cu textură variată (grosieră până la fină), puternic afectate de fenomene de degradare în condiții climaterice puțin favorabile pentru culturile agricole;

Clasa V (1 – 20 puncte) – terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosință arabilă foarte puternic afectate de fenomene de degradare (eroziune, exces de umiditate, etc).

Fiecare din cele 5 clase de terenuri agricole se împarte în trei categorii (A,B,C) în funcție de gruparea parcelară, formă și obstacole, distanța față de centrul localității, de centrul de depozitare și valorificare a produselor, de calitatea drumurilor și anume :

Categoria A – terenuri cu sol uniform, cu forme și dimensiuni optime, pentru mecanizare, grupate, cu drumuri foarte bune, cu acces usor și distanță mică de centrul localității, de centrul de depozitare și valorificare sau de gară.

Categoria B – terenuri cu sol moderat, cu forme și dimensiuni ce asigură condiții medii de mecanizare, moderat grupate, cu acces mediu cu drumuri întreținute și distanță medie față de centrul localității, cebtrul de depozitate și valorificare sau gară;

Categoria C – terenuri cu sol neuniform, cu forme și dimensiuni ce au condiții diferite de mecanizare, dispersate, drumuri necorespunzătoare (uneori fără drum) și la distanțe mari față de centrul localității, de centrul de depozitare și valorificare sau de gară.

Conform acelorași Norme Metodologice, organele abilitate să facă încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate sunt: Institutul de cercetări pentru Pedologie și Agrochimie și Oficiile județene pentru studii pedologice și agrochimice, care vor folosi o metodologie unică și vor stabili clasele de calitate a terenurilor agricole pe baza lucrărilor de bonitare existente, întocmite de aceste instituții.

Se prevede că în zonele în care aceste instituții lipsesc, pentru orientare se pot utiliza datele din lucrările de cadastru calitativ, existente la Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului și la oficiile județene de cadastru și organizare a terituriului.

Institutul de cercetări pentru Pedologie și Agrochimie și oficiile judetene pentru studii pedologice și agrochimice vor pune la dispoziția părților contractante, la cerere, contra cost, notele de bonitare, studii analize și asistență tehnică privind încadrarea terenurilor în clase de calitate.

Prin urmare, calitatea și categoria terenurilor agricole ce vor constitui obiect al contractului de arendare nu vor fi stabilite de părți, ci de organele abilitate în acest sens, părțile putând doar să solicite acestor organe datele necesare.

Centrele agricole au obligația să sprijine părțile contractante în obținerea documentelor referitoare la calitatea și categoria terenurilor, și să acorde, gratuit, la cerere, consultații tehnice privind orientarea încadrării ternului și modalitățile de stabilire a nivelului arendei.

Normele Metodologice nu precizează însă susținerea de „centre agricole”, deci nu arată, concret, cui revine această obligație de a sprijini părțile contractante în obținerea datelor necesare.

În această situație apreciem că aceste centre agricole sunt reprezentate de consiliile locale, care au și obligația de a înregistra contractele de arendare.

3.3.2. Arendarea în natură

Arendarea în natură se stabilește într-o cantitate determinată de produse agricole, cuprinsă între un minim și un maxim din producție.

Produsele prin care se plătește arenda se stabilesc de părți în funcție de specificul activității agricole și de zona respectivă.

Termenele și locul de plată al arendei în natură se stabilesc de părți, ținându-se seama de felul produselor și de specificul obținerii lor.

Pentru calculul arendei în natură, Ministerul Agriculturii și alimentației a emis Normele Metodologice orientative de calcul a arendei.

Însă trebuie observat ca Normele Metodologice nu stabilesc vre-un criteriu pentru calcularea nivelului arendei (sub formă de procene din producție sau anumite cantități de produse), ci ele stabilesc din punc de vedere tehnic și economic metodologia decalcul a minimului și maximului producției, în fucție de clasele și categoriile de teren, precum și culturile respective.

Nivele potentiale ale producției constituie numai baza de calcul pentru stabilirea arendei, iar nu se limitele maxime și minime ale nivelului arendei. Ar fi inadmisibil să se considere ca nivelul arendei trebuie situat între cel al producției potențiale minime și maxime ce s-ar putea obține pe ternul respectiv, în acest mod arenda putând fi stabilită printr-o cantitate de produse mai mare decât producția obținută.

Aceste nivele de minim și maxim ale producției potențiale, stabilesc conform metodologiei, sunt doar elementele de bază în stabilirea nivelului arendei, care oricum va fi inferior nivelului minim al producției potențiale (nivelul producției potențiale cuprinzând atât arenda cât și partea din produse ce revin arendașului).

Stabilirea acestor nivele ale producției constituie și un factor de producție atât pentru arendator cât și pentru arendaș.

Aceasta, deoarece arendatorul nu va putea negocia arenda solicitând un nivel al acesteia calculat în funcție de o producție peste maximul stabilit conform normelor metodologice și nici arendașul nu va putea solicita stabilirea unei arende calculate în funcție de o producție sub minimul potențialului productiv existent calculat conform acelorași norme.

Aceste niveluri minime și maxime stabilite au avut deci în vedere realizarea unui tratament juridic echitabil pentru ambele parți în contractul de arendare, arenda fiind elementul cel mai important al acestui contract.

Pentru stabilirea arendei se va calcula mai întâi producția potențiala minimă si cea maximă, pentru suprafața respectivă de teren, în funcție de cultură, astfel:

La grâu (valoarea unui punct de bonitare poate fi solicitată ca fiind egală cu 40Kg grâu):

Clasa I (81 – 100 puncte)

Producția potențiala minimă va fi:

81 puncte * 40Kg grâu = 3240 Kg/ha

Producția potențială maximă va fi:

100 puncte * 40 Kg grâu = 4000Kg/ha

– Clasa II (61-60 puncte).

Producția potențială minimă va fi:

61 puncte * 40 Kg grâu = 2440Kh/ha

Producția potențială maximă va fi:

80 puncte * 40Kg grâu = 3200Kg/ha

– Clasa IV (21 – 40 puncte).

Producția potențială minimă va fi:

21 puncte * 40Kg grâu = 840Kg/ha

Producția potențială maximă va fi:

40 puncte * 40Kg grâu = 1600Kg/ha.

Astfel se poate calcula pentru fiecare clasă, dupa cum a fost încadrat terenul în cauză de către organele abilitate în acest sens.

După ce s-au calculat aceste niveluri, se va stabili un nivel potențial al producției, în funcție de criteriile despre care am vorbit, care se va situa între minim și maxim, iar în baza acestui nivel de producție se va calcula de către părți (sau se va stabili prin înțelegerea acestora) un nivel al arendei, sub forma unei cantități determinate de grâu.

Pentru alte culturi se vor folosi echivalențele în produsele respective ale punctului de bonitare, echivalențe care se găsesc în tabelul normelor metodologice pentru orz, porumb, floarea-soarelui, cartofi,sfeclă de zahăr.

Echivalentul în produse al punctului de bonitare

De asemenea, pentru situațiile în care, conform contractului, arendarea se va stabili în alte produse decât grâu, părțile contractante pot folosi și coeficienți de convertibilitate prevăzuți în tabelul pentru stabilirea cantității la produsele respective.

Coeficienți de convertibilitate între grâu și alte produse

Astfel, pentru porumb, producția potențială minimă și maximă se poate stabili în două moduri:

Se poate stabili mai întâi sub formă de grâu, după care se face convertibilitatea cu ajutorul coeficienților, astfel:

Coeficient de convertibilitate pentru porumb este 1,30.

La clasa I:

producția potențială minimă am arătat că este egală cu 3240Kg/ha pentru grâu.

Aplicând coeficientul 1,30 vom obține:

3249*1,30 = 4212Kg/ha – pentru porumb;

producția potențială maximă, am arătat că este egală cu 4000Kg/ha pentru grâu.

Aplicând coeficientul de 1,30 vom obține:

4000*1,30 = 5200Kg/ha pentru porumb.

Producția potențială minimă și maximă se poate calcula și direct pentru porumb, luând în considerare echivalentul punctului de bonitare.

Echivalentul în porumb al punctului de bonitare este 52kg.

În acest caz, pentru clasa I vom avea:

81 puncte * 52Kg porumb = 4212 Kg/ha – producție potențială minimă

100 puncte * 52 Kg porumb = 5200Kg/ha – producție potențială maximă.

Observăm o neconcordanță între echivalentul de orz al punctului de bonitare prevăzut în tabelul 1 al Normelor Metodologice și coeficientul de convertibilitate între grâu și orz arătat în tabelul 2.

Din această cauză, pentru terenurile încadrate, de exemplu, la clasa I calculând prin primul procedeu (cu ajutorul coeficientului de convertibilitate), vom obține:

– producția potențială minimă este cum am arătat de 3240Kg/ha pentu grâu.

Coeficientul de convertire pentru orz este 1,10.

3240*1,10 = 3564 Kg/ha pentru orz

producția potențială maximă este de 4000Kg/ha pentru grâu, deci va fi de:

4000*1,10 = 4400Kg/ha pentru orz.

Calculând direct cu ajutorul echivalentului în orz al punctului de bonitare, vom obține:

La clasa I:

producția potențială minimă = 81*45 = 3645Kg/ha orz.

Producția potențială maximă = 100*45 = 4500Kg/ha orz.

O altă lacună a Normelor Metodologice o reprezintă faptul că pentru foarte multe culturi nu se prevăd nici echivalentul în produsele respective al punctului de bonitare și nici coeficiență de convertibilitate între acestea și grâu. Exemple de astfel de culturi ar fi cele de secară, soia, tutun, hamei, etc.

3.3.3 Arenda în bani

În codul civil arenda este prevăzută ca o sumă de bani determinată, a cărei plată se făcea independent de mărimea producției agricole.

Legea arendării prevede ca arenda nu e determinată în momentul încheierii contractului de arendare, ci doar determinabilă calculat la prețurile practicate pe piața locală la data plății.

În felul acesta s-a găsit o soluție pentru a nu fi dezavantajat arendatorul în condițiile devalorizării monedei naționale pe parcursul executării contractului de arendare, acest sistem de calcul al arendei (în funcție de prețurile practicate pe piața locală la data plății) înlăturând acest inconvenient sau eventuale tendințe speculative ce s-ar putea manifesta de o parte și de alta.

Prin urmare, arenda se va calcula mai întâi sub forma de produse în mod asemănător cu situația în care arenda se stabilește în natură, deci în funcție de un maxim si un minim al producției, niveluri ce vor afla ținându-se cont de dispozițiile Normele Metodologice orientate de calcul a arendei.

Nivelul arendei astfel calculat se va stipula în contractul de arendare, acesta constituind baza de calcul în funcție de care, aplicându-se prețurile practicate pe piața locală la data plății, se va determina arenda reală ce va trebui plătită de către arendaș sub forma unei sume de bani.

De exemplu, prin contractul de arendare arendașul se obligă să plătească echivalentul în lei a 900Kg grâu STAS, la prețul ce va practica pe piața locală la momentul plații.

Dacă în contractul de arendare se prevede o suprafață mai mare decât cea primită de arendaș arendatorul este obligat să predea acestuia suprafața stipulată. În cazul în care nu poate sau (numai are alt teren) sau arendașul nu pretinde aceasta, arenda va fi diminuată proporțional cu suprafața care lipsește.

De exemplu, dacă suprafața stipulată în contract este de 10ha și în realitate s-au predat arendașului doar 9,5ha , arendatorul va trebui să predea încă 0,5ha sau, dacă nu poate sau arendașul nu pretinde aceasta, arenda va fi diminuată cu 5% din valoare.

În caz contrar, când suprafața terenului este mai mare decât cea stipulată în contract arenda se va mări în același mod, dacă suprafața excedentară este egală sau mai mare decât a 20-a parte din suprafața totala a terenului arendat se poate rezilia contractul.

3.3.4 Arendare în natură și în bani

Această modalitate mixtă de plată a arendei în natură și în bani nu a mai fost prevăzută în legislația noastră anterioară.

Codul civil ca și legile anterioare care au reglementat arendarea, au prevăzut doar două modalități de plată a arendei: în bani sau în natură.

În cazul stabilirii arendei în bani și în natură mai întâi se va calcula întreaga arendă sub formă de produse ținând deci seama de nivelurile minime și maxime potențiale ale producției în funcție de suprafața de teren, potențialul de producție, structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, etc.

După ce se stabilește nivelul arendei sub formă de produse se va stabili ce cotă din aceasta se va plăti sub formă de produse și din care produse anume, în cazul în care pe terenul respectiv vor exista mai multe culturi diferite și ce cotă se va plăti în bani.

Partea din arendă ce se va plăti în produse va fi determinată în contractul de arendare stipulându-se cantitatea de produși pe care arendașul va trebui să o plătească arendatorului cu titlul de arendă, iar cota ce se va plăti in bani va fi doar determinabilă, in contract stipulându-se cantitatea de produse ale căror echivalente în lei se va stabili în funcție de prețurile practicate pe piața locală la data plății.

În aceasta modalitate de plată, arenda este deci compusă dintr-o parte determinata (cea stabilită în natură) și o parte determinabilă (cea stabilită în bani).

Important este că nivelul general al arendei, stabilit în produse precum și cotele procentulale ce se vor plăti în bani și în produse să fie determinate de la încheierea contractul de arendare și stipulate în cadrul acesteia, pentru a se evita litigiile sau tendințele speculative care ar pute lua naștere în timpul executării contractului.

CAPITOLUL II

Analiza economică a activității de arendare – pe exemplul societatea agricolă S.C. Agromec S.A. Plenița

Scurtă prezentare

denumirea societății: „ S.C. Agromec S.A.”;

sediul: Plenița, județul Dolj;

forma juridică: Societate agricolă;

numărul registrului comerțului: f18/660/1994

conturi la bănci: BRD Calafat

Banca Agricola Calafat

capital social (inițial): 21000 mii lei, capital integral privat;

capital propriu : 181251 mii lei;

cifra de afaceri : 925817 mii lei;

obiectul de activitate: – cultura plantelor;

– macanizarea agriculturii;

– preluarea produselor agricole.

S.C. Agromec S.A. Plenița a luat naștere la 14 – 04 – 1990 conform legii 31/1990, având un asociat unic, cu un capital social de 18385 mii lei, format din mijloace fixe.

Activitatea de producție în anul 2000 a fost organizată într-o forma agricolă, societatea având un profil de producție agricol, un complex zootehnic (Plenița), sector mecanic.

Societatea deține în proprietate 200ha teren (curți și clădiri) în perimetrul satului unde sunt amplasate construcțiile.

Pentru producția vegetală societatea a luat în arendă de la 97 proprietari de terenuri 400ha arabil (pentru o perioadă de 5-10 ani) pe care îl exploatează.

Terenul, proprietatea țăranilor a fost luat în arendă pe bază de contract societatea obligându-se să plătească o arendă anuală de 700Kg grâu sau prețul echivalent al grâului vândut.

Organizarea structurală

Societatea Agromec S.A. Plenița are un profil de producție agricol, iar structura de producție a fost în perioada 1998-2001 preponderent agricol.

Potențial tehnico-productiv

Patrimoniul societății reevaluat în 2000 reprezintă la 31-12-2001 3,25 miliarde lei, iar la 30-04-2001, 3,46 miliarde lei.

Toate mijloacele fixe sunt utilizate în producția agricolă.

Activele fixe ale societății sunt constituite din:

clădiri administrative;

adăposturi pentru animale;

clădiri pentru producție (abator);

moară de preparat (utilaje) foraje;

magazii;

două tractoare;

două remorci;

patru pluguri;

două discuri;

semănători de păioase și prășitoare;

o mașină de erbicidat;

o izotermă;

o mașină împrăștiat îngrășăminte.

Toate utilajele sunt în stare bună de funcționare.

În perioada 1998-2000, societatea a achiziționat pentru ferma vegetală următoarele utilaje:

un tractor U650;

un plug 9D;

o semănătoare SUP29;

un disc GD3,2.

Utilajele au fost achiziționate pe bază de credite pentru investiții ratele de împrumut și dobânzile au fost achitate la timp.

Deoarece utilajele existente nu asigură efectuarea integrală a lucrărilor agricole societatea a închiriat în perioada de vârf a lucrărilor utilaje la prețuri ridicate.

Pentru a asigura necesarul de utilaje pentru efectuarea lucrărilor în regie proprie, consiliul de administrație a hotărât completarea parcului de tractoare și mașini.

În anul 2000 societatea își propune să dezvolte capacitatea tehnică prin achiziționarea de noi utilaje care să completeze necesarul de tractoare și setul de mașini din agregat.

Astfel a scăzut încărcătura pe fiecare tractor revenindu-i 117ha arabil în prezent.

Cu utilajele existente societatea a efectuat prestări de servicii la producătorii individuali, în special transporturi de produse.

Sectorul zootehnic

Din 2000 societatea are în proprietate 80 ovine, 100 porcine și 50 taurine. Urmează ca acest sector să se extindă în perspectivă.

Terenul agricol în suprafață de 400ha arendat de la 130 familii este comasat. Terenul este amplasat in perimetrul comunei.

Împrumuturile variabile necesare desfășurării activității s-au asigurat până în anul 1999 în condițiile dificile cu un impact negativ asupra randamentelor la ha.

În anul agricol 1998-1999 activitatea de aprovizionare cu resurse s-a îmbunătățit, asigurându-se 200Kg îngrășăminte la ha precum și efectuarea la timp a tuturor lucrărilor agricole.

Managementul și utilizarea resurselor umane

Managementul societății este asigurat cu competență de:

1.Președinte, director general care în cazul de față este de profesie economist cu o vechime în activitate de peste 15 ani, care este și președintele Consiliului de Administrație și acționar unic.

2.Vicepreședinte de profesie inginer cu o vechime în activitate de peste 25 ani.

3.Director economic de profesie economist cu o vechime de peste 20 ani, care se ocupă și de contabilitatea societății.

În perspectivă numărul angajaților va fi de 10 persoane cu timp de muncă total iar în perioada de vârf de lucrări vor fi angajați zilieri.

Datorită prelungirii proceselor de așezare a structurilor de proprietate și de producție, activitatea economică a avut un nivel scăzut reflectat și în activitatea managerială cu privire la dezvoltarea bazei tehnico-materiale în vederea creșterii producției muncii.

Astfel în perioada 1998 – 2001, nivelul producției muncii este scăzut.

Productivitatea muncii si corelatiile cu salariul mediu tabel 2

Concluzii:

În condițiile unui nivel scăzut al productivității muncii salariul mediu s-a menținut redus. Managementul a acționat mai puțin asupra dezvoltării economice și mai puțin asupra unor relații corespunzătoare între producția muncii și salariul mediu anual pe angajat.

Față de anul 1998 numărul angajaților s-a redus cu 4, de la 14 la 10. Dezvoltarea activității economice în perspectivă și creșterea productivității necesită un număr și o structură a personalului adecvat necesității realizării obiectivelor stabilite de consiliul de administrație.

Pentru ferma agricolă de 400ha numărul personalului va fi de 14 angajați permanenți și un număr variabil de zilieri în perioada de vârf de lucrări.

Prioritar este, începând cu anul 1998-1999, reorganizarea fermei vegetale specializată în culturi de câmp.

Această orientare este baza dezvoltării sectorului zootehnic și a unor activități industriale.

Ferma agricolă va organiza legături trainice de cooperare cu proprietarii de terenuri cărora li se asigură un nivel ridicat al arendei la hectar și face eforturi de fundamentare a activității pe baze științifice.

Diagnosticul economic și de marketing

În perioada 1998-2000 activitatea societății s-a bazat pe organizarea fermei vegetale și pe executarea unor servicii la terți.

Ferma vegetală. A asigurat cea mai mare parte din activitatea economică și a realizat venituri din vânzarea produselor vegetale (grâu, porumb, floarea-soarelui, lucernă, fân).

În următorul tabel putem urmări evoluțiile suprafețelor cultivate, a producțiilor medii și totale în perioada 1998-2000.

Tabel 3

Suprafata si productiile obtinute in perioada 1999-2001

Producția de grâu obținută în ultimii acești trei ani a fost variabilă în funcție de condițiile climatice. Din anul 1999 se observă o creștere a preocupărilor pentru cultura grâului și pe această bază s-au obținut 3320Kg/ha.

Cultura porumbului nu a dat rezultate bune din cauza neasigurării factorilor de producție necesari, a seminței necertificate, a secetei excesive din 1999 și a lipsei de competitivitate pe piață.

Societatea va trebui să-și redirecționeze producția de porumb spre sectorul zootehnic propriu.

Cultura florii-soarelui a dat cele mai multe rezultate în anul 1999. Calamitățile au afectat și cultura de lucernă și fân, iar lipsa unui sector zootehnic până în anul 1999 nu a permis valorificarea superioară a cerealelor furajere.

Cultura sfeclei de zahăr a fost calamitată în totalitate. Datorită producțiilor medii reduse, calamităților naturale, neasigurării factorilor de producție conform tehnologiei și a arendei ridicate, societatea nu a reușit să obțină venituri bănești care să-i permită acoperirea cheltuielilor la grâu în anii 1998-1999 și la porumb în anii 1999-2000.

Vom reflecta acest lucru în tabelul 4 următor unde se determină rezultatele financiare în funcție de producția marfă, prețuri, venituri, cheltuieli la culturile de grâu, porumb și floarea soarelui.

Vom folosi următoarele variabile:

– producția vândută;

– cheltuieli aferente;

– costuri pe kg = cheltuieli aferente / producția vândută = 7832 / 11 = 712

Exemplul în cazul grâului din 1998:

valoarea produselor = preț de vânzare * producția vândută = 700 * 11 = 7700 ( cazul grâului 1998),

prețul de vânzare pe kg ,

profit sau pierdere = valoarea produselor – cheltuieli aferente.

Exemplu în cazul grâului 1998, profitul = 7700 – 7832 =-132

Rata profitului = profit net / cheltuieli aferente * 100.

În cazul producției de grâu în 1998, nu avem rata rentabilității.

Asemănător acestui model vom determina datele din următorul tabel 4:

Tabel 4

Productia marfa, preturi, venituri si rezultate financiare

Din tabel rezultă că societatea a vândut cantități reduse de cereale, nivelul rentabilității este scăzut la grâu (5,96% în 2000), iar la porumb s-au înregistrat pierderi în anii 1998-2000.

Floarea-soarelui a fost o cultură rentabilă. Anual s-au comercializat peste 100 tone și s-a înregistrat profit, ratele rentabilității au fost de 19,17% în 1998, 21,08% în 1999 și 39,6% în 2000. Societatea nu a desfășurat o activitate economică performantă în anii 1998-1999. Din anul 2000 rezultatele economice au început să fie mai bune în forma vegetală cu excepția porumbului care a fost calamitat.

La nivelul fermei vegetale s-a înregistrat profit, pierderile se datorează neîncasării la timp a veniturilor din vânzări ca urmare a unei activități de marketing deficitare. Reasamblarea activității economice poate avea loc acordându-se prioritate fermei vegetale.

Din estimările făcute în anul 2001 se vor obține producții medii ridicate ca urmare a bunei organizări a fermei vegetale.

Diagnosticul Financiar

Activitatea economică de ansamblu a societății se reflectă în rezultatele nemulțumitoare până în 2000 când societatea și-a redresat activitatea economico-financiară pe baza restructurării organizatorice și manageriale.

Cele mai importante venituri s-au obținut din vânzarea produselor vegetale. Spre deosebire de anii prevedeți 1999-2000, ani în care unitatea a înregistrat pierderi, producții mici la hectar și alte rezultate slabe, în 2001 activitatea societății s-a redresat, obținându-se venituri din vânzarea produselor vegetale net superioare anilor precedenți, desigur și cheltuielile și-au ridicat ponderea însă s-a înregistrat profit.

Deși nu este un profit prea mare, totuși rezultatele anului 2000 este încurajator pentru evoluția viitoare a societății Nevena.

Întrucât societatea a făcut investiții pentru înzestrarea tehnică a fermei agricole, din surse proprii și mai mult din credite bancare, a plătit dobânzi anuale ce s-au ridicat la 19.336 mii lei.

În perioada 1999-2001 societatea nu are credite nerambursabile la scadență și a reușit să înregistreze profit în anul 2000, apreciem că în condițiile funcționării normale a fermei vegetale, aceasta va putea să-și continue investițiile.

Astfel, cele mai importante venituri s-au obținut din vânzarea produselor vegetale.

Tabel 5

Evolutia veniturilor, a cheltuielilor si a rezultatelor financiare.

Indicatorii financiari

Acești indicatori se utilizează în analiza financiară și permit stabilirea bonității firmei. Bonitatea exprimă performanța financiară a agenților economici.

Printre cei mai semnificativi indicatori financiari (de bonitate) vom calcula: Indicatori de lichiditate – rata lichidității generale

Indicatori ai echilibrului financiar – rata autonomiei financiare, rata capitalului propriu față de activele fixe, rata capitalului permanent față de activele fixe (Repff);

Indicatori de gestiune – viteza de rotație a stocurilor (Vrs), rotația activului total în cifra de afaceri (Ratca), rotația activelor circulante în cifra de afaceri (Racca);

Indicatori (rate) de rentabilitate – rata rentabilității financiare (Rrf). Rata rentabilității economice (Rre), rata rentabilității activelor totale (Rrat). Rata rentabilității resurselor consumate (Rrg).

Vom sintetiza acești indicatori în tabelul următor:

Tabel 6

Conform metodologiei de calcul a indicatorilor financiari de către băncile românești și unele bănci străine, rezultatele obținute de SC Nevena în ultimii trei ani reflectă eforturi de relansare a activității prin investiții și restructurare economică după cum rezultă din tabelul 6.

Concluzii:

Pornind de la primii indicatori, cei ai lichidității putem spune că unitatea nu are disponibilități necesare pentru achitarea la termen a datoriilor deoarece s-au înregistrat rate scăzute ale lichidității mai mici decât 1 sau 2.

Nivelul scăzut al lichidității se justifică prin faptul că unitatea a plătit ratele de împrumut la creditele pentru investiții în perioada 1999-2000 și dobânzi anuale de aproximativ 20 mil lei. Pe de altă parte unitatea are de recuperat creanțe neachitate de la terți. Creanțele au reprezentat 85% din totalul datoriilor în anul 1998 și 0,05% din totalul datoriilor în anul 1998 (6177 mii lei) și 0,05% din totalul datoriilor în anul 2000 (75 mii lei).

Solvabilitatea societății este bună întrucât deține un patrimoniu de 3,46 mld lei. Astfel datoriile societății pot fi suportate de activele acesteia. Societatea avea datorii importante chiar în 2000 pentru credite bancare de 58173 mii lei, datorii la buget de 117304 mii lei.

Societatea nu a dispus de resursele financiare pentru a-și constitui fondul de rulment necesar unei activități economice ritmice, a avut cifră de afaceri scăzută și ca urmare ratele echilibrului financiar, ratele de gestiune și în special ratele de rentabilitate calculate la capitalul propriu și activele totale sunt scăzute.

Ratele rentabilității calculate la venituri și resursele consumate au niveluri normale în anul 2000. Aceasta reflectă îmbunătățirea raportului venituri-cheltuieli, ceea ce va avea repercusiuni favorabile asupra refacerii echilibrelor generale ale societății.

Strategia de dezvoltare a societății

și oportunitatea proiectului de investiții

Întrucât societatea Nevena are un important patrimoniu, Consiliul de Administrare a hotărât îmbunătățirea și extindere activității în vederea utilizării eficiente a acestuia pe calea diversificării profilului și realizarea în final a unor venituri ridicate și profit maxim.

Viziunea managementului pe termen mediu și lung se transpune într-o strategie activă de dezvoltare a societății comerciale care stabilește ca obiectiv strategic prioritar organizarea fermei vegetale în sistem de arendă, realizarea unor obiective de investiții pentru dezvoltarea zootehniei și prelucrarea materiilor prime agricole.

1.Pentru organizarea și funcționarea fermei vegetale obiectivele strategice pe termen lung și mediu sunt următoarele:

– creșterea producției și a eficienței economice pe suprafața de cultură, de 400ha, urmând a se extinde în viitor pe 500-550ha.

– achiziționarea în primă etapă (2001) a unor noi utilaje agricole.

În perspectivă, societatea își va mări parcul de tractoare și mașini agricole, pe măsura extinderii suprafețelor arendate.

2. Sectorul zootehnic se va organiza în perspectivă în spațiile existente astfel:

– vor crește efectivele de porci și taurine pentru îngrășat;

– se va organiza o fermă de creștere a vacilor de lapte.

3. Sectorul de industrializare se va organiza în scopul prelucrării cărnii și a obținerii unor produse din carne (mezeluri). Materia primă va fi obținută din ferma proprie și achiziționată de la producătorii agricoli locali.

4. Sectorul de prestări servicii se va organiza pentru efectuarea unor lucrări agricole la asociațiile agricole și producătorii individuali din comunele învecinate, prepararea furajelor, transporturi, etc.

Proiectul de investiții propus în prezentul studiu de fezabilitate, va asigura completarea setului de utilaje pentru ferma vegetală, care poate asigura pe termen scurt veniturile necesare finanțării producției, iar pe termen lung poate asigura importante surse de extindere a investițiilor în zootehnie și prelucrarea produselor.

Pe termen lung societatea își va propune să se dezvolte ca o inteprindere agroalimentară modernă, care valorifică superior resursele vegetale și asigură prelucrarea industrială a materiilor prime vegetale și animale, provenite din producția proprie și prin achiziții de la producătorii individuali.

Societatea își va dimensiona permanent producția în funcție de cerințe și se va baza pe dezvoltarea unei activități eficiente. În acest scop, societatea va trebui să se orienteze astfel:

să practice o politică de marketing ofensivă și să identifice canalele de distribuție cele mai avantajoase;

să asigure o politică financiară prudentă, menită să raționalizeze cheltuielile și să realizeze prețuri competitive;

să respecte o disciplină financiară riguroasă;

să urmărească creșterea gradului de autofinanțare și recurgerea prudentă la credite de producție.

Piața agentului economic

Piața de desfacere

Societatea și-a stabilit legături trainice cu mai mulți clienți mari și mici. Societatea are concurenți mari, în special societățile comerciale cu capital majoritar de stat și concurenți mici (producători individuali). Față de acești concurenți are avantaje: structura de proprietate este privată, dimensionarea personalului în funcție de nevoile producției, o înzestrare tehnică bună, un management competitiv.

Piețele de desfacere sun situate în apropierea societății

Principalii clienți sunt:

IRBIS Tg Jiu – pentru floarea-soarelui;

MEGA-VOX – pentru porumb și soia;

SENACO Novaci – pentru grâu;

Alte societăți particulare;

Producătorii individuali – pentru prestări servicii.

Până în prezent au fost încheiate contractele de livrare pentru floarea-soarelui cu IRBIS Tg Jiu și sunt în curs de finalizare și cu ceilalți clienți și produse ce vor fi obținute în cursul acestui an.

Din estimările făcute de societate rezultă că în perioada 1999-2000, întreaga recoltă proiectată a se obține va avea piață de desfacere sau se va utiliza în societate, astfel:

Tabel7

Cererea estimată

Prețurile estimate sunt următoarele:

grâu consum între 1200-1500lei/kg;

porumb boabe între 1000-1200 lei/kg;

sămânță de porumb între 1700-26000lei/kg;

sămânță de floare-soarelui între 42000-62000 lei/kg;

sămânță de grâu între 1600-2200 lei/kg;

floarea-soarelui pentru ulei între 2700-3300 lei/kg;

soia boabe între 3200-3400lei/kg.

Desfacerea grâului și porumbului se realizează la recoltare, către Comcereal Tg jiu. Transportul se face cu mijloace închiriate sau cu ale clientului.

Piața de aprovizionare

Aprovizionarea cu resurse a fermei agricole se face astfel:

semințele de calitate superioară, din soiuri și hibrizi se asigură de la Delta-Sem Tg Jiu.

Îngrășămintele chimice se achiziționează de la firme private de distribuire si Agromec Dolj;

Insectofungicidele se achiziționează de la Sectocom Tg Jiu, pe bază de contract.

Motorina se achiziționează de la Peco Tg Jiu.

Piesele de schimb se achiziționează de la BATM Băilești pe bază de contract.

Din analiza activității de marketing – comercializare a societății rezultă unele neajunsuri care trebuie eliminate:

lipsește o orientare fermă către valorificarea în condiții de eficiență ridicată a produselor;

clienții nu sunt siguri și nu s-au încheiat contracte ferme;

plata produselor se face cu întârziere;

din lipsa unor condiții de depozitare, produsele nu se vând când prețurile sunt ridicate;

vânzarea materiilor prime agricole nu asigură cele mai ridicate venituri.

Din acest motiv orientarea societății către dezvoltarea zootehniei care asigură valorificarea superioară a produselor vegetale, cereale furajere și masă verde este bună.

În perspectivă managementul va trebui să facă studii privind: politica de (marketing) produs; politica de preț; politica promoțională, politica de distribuție deoarece concurența din zonă se va intensifica pe măsura formării sistemului de exploatații familiale și de tip asociații care produc pentru piață.

Pe de altă parte marile ferme și societăți comerciale agricole sunt concurenți puternici în sudul țării, ceea ce face organizarea unui compartiment puternic de marketing.

Se impune îmbunătățirea activității sectorului de marketing al societății prin angajarea unor specialiști în comerțul cu produse agricole și revederea întregii concepții privind desfacerea produselor.

Evaluarea activității viitoare a societății NEVENA

Proiectul de investiții

Scopul proiectului constă în:

dezvoltarea producției în ferma agricolă pe baza asigurării setului complet de utilaje necesare efectuării lucrărilor de plante tehnice și cereale;

efectuarea unor servicii de mecanizare a lucrărilor agricole și de transport micilor producători din zonă, în vederea utilizării întregii capacități de producție a utilajelor achiziționate în perioadele în care ferma nu le folosește.

Descrierea proiectului

Proiectul de investiții prevede amplasarea utilajelor achiziționate în perimetrul unde sunt amplasate construcțiile și spațiile ce aparțin societății.

Furnizorul de utilaje

Societatea comercială NEVENA a optat pentru ofertantul SC SEMĂNĂTOAREA SA, fiind singurul producător de combine din țară.

Utilajele care vor fi achiziționate sunt:

1 combină autopropulsata C140;

1 tractor U650;

1 disc;

1 remorcă basculabilă 2RB15 A-M.

Aceste utilaje vor completa parcul de tractoare și mașini al societății și vor asigura utilizarea rațională a tractorului și a întregului agregat, iar împreună cu utilajele din dotare vor asigura efectuarea întregii game de lucrări agricole la culturile de cereale.

Implementarea proiectului

Investiția se realizează pe baza unei gândiri tehnice și economice reflectată în Strategia fermei și Planul de afaceri care sunt incluse în structura prezentului ”Studiu de fezabilitate”.

Asistența necesară punerii în funcțiune a utilajelor și instruirea personalului se realizează de către inginerul sef al fermei.

Asistența specializată din partea firmei furnizoare, se asigură pe toată perioada firmei furnizoare, se asigură pe toată perioada de garanție și la cererea agentului economic.

Livrarea utilajelor se va face în lunile iunie-iulie întrucât în luna iunie va începe recoltatul grâului.

Plata utilajelor se va efectua conform prevederii contractului, la livrarea acestora.

Proiectul general va funcționa în toate componentele sale începând cu lunile iunie-iulie.

Necesarul de personal și fondul de salarii

Necesarul de personal s-a stabilit la 12-14 angajați permanenți și un număr variabil de angajați temporar pentru perioada de vârf de lucrări, urmând ca aceasta să sporească pe măsura dezvoltării activității.

În condițiile proiectului propus, numărul și structura personalului variază astfel:

Tabel 8

Fondul de salarii pe perioada desfășurări proiectului este estimat astfel:

Tabel 9

Proiectarea producțiile la culturile vegetale a serviciilor efectuate la terți și comunicărilor de resurse

Culturile de câmp

În perioada 2001-2003, suprafața prevăzută în proiect pentru a fi cultivată este de 400ha. Menționam că în condițiile extinderii suprafeței arendate, în cursul anilor viitori, societatea va realiza venituri și profit proporționale cu extinderea activității agricole.

Producțiile medii și totale, volumul serviciilor de mecanizare pentru fermă și pentru terți s-au efectuat în baza următoarelor calcule și proiecții:

planul de asolament;

proiectarea producțiilor medii la ha s-a făcut pe baza tehnologiilor ce vor fi prelucrate și a informațiilor obținute de la ICCCPT Fundulea.

Devizele de lucrări la hectar s+au elaborat pe baza tehnologiilor pentru care s-a optat și a asolamentului stabilit.