sistemul circulator este cel ce realizează mișcarea sângelui prin ȋntreg organismul. inima și vasele sanguine sunt cele mai improtante componente ale… [619227]

1

http://slidetube.org
sistemul circulator

sistemul circulator este cel ce realizează
mișcarea sângelui prin ȋntreg organismul. inima și
vasele sanguine sunt cele mai improtante
componente ale sistemului circulator.

2

http://slidetube.org
fiecare bătaie ȋmpinge s ângele ȋn vasele de s ânge ce
transportă: oxigen și nutrimente către țesuturi
prin intermediul sistemului arterial și produși de
degradare și metaboliți de la nivel tisular către
cord prin intermediul sistemului venos. sistemul
limfatic este cea de – a treia componentă a
sistemului circulator, iar mecanismul său de
funcționare va fi detaliat ulterior.

anatomia sistemului circulator

sistemul circulator este alcătuit din două
sisteme reprezentate de:
• sistemul vaselor sanguine;
• sistemul vaselor limfatice.

3

http://slidetube.org

sistemul vaselor sanguine

este alcătuit din următoarele componente:
• arterele – sunt vase ce pleacă de la nivelul cordului și
se ramifică pe traiectul lor la fel ca ramurile unui copac,
devenind din ce ȋn ce mai mici, alc ătuind arborele
arterial ce ȋndepline ște func ția de transport la nivel
tisular atât a nutrimentelor, cât și a oxigenului.
• capilarele – sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce
formează o rețea difuză ce realizază numeroase
anastomoze și la nivelul cărora au loc schimburile dintre
țesuturi și sânge.
• venele – sunt vase ce se formează prin unirea rețelei
difuze a capilarelor, realizând un sistem
ramificat ce pornește ȋn mod opus arborelul arterial, de
la termina ții sub țiri către canale progresiv mai largi.

4

http://slidetube.org
sistemul limfatic este alcătuit din:

• un sistem complex de capilare ce colectează limfa de
la diferite organe și țesuturi;
• un sistem elaborat de vase ce colecteză și conduc
limfa de la nivelul capilarelor la nivelul venelor
gâtului și anume: la nivelul confluării dintre vena
jugulară internă stângă și subclaviculara stângă pentru
ductul toracic și confluarea dintre vena jugulară internă
dreaptă și subclaviculara dreaptă pentru ductul limfatic
drept;
• organe limfoide și noduli (ganglioni) limfatici ce sunt
localizați pe traie ctul vaselor colectoare și au
drept scop filtrarea limfei și ȋmbog ățirea ei cu
limfocite.

5

http://slidetube.org
structura vaselor sanguine

structura vaselor sanguine este una generală
reprezentată de cele trei straturi: intima, media și
adventicea , la care se adaugă diferite modificări și
adaptări specifice fiecărui sistem.

cele trei straturi , de la interior spre exterior, sunt:
1. intima – este alcătuită la rândul ei din mai multe
straturi reprezentate de:
• endoteliul ce este localizat la nivelul laminei bazale;
• țesutul subendotelial ce este reprezentat de țesut
conjunctiv lax și fibre musculare netede cu
dispoziție longitudinală și
• membrana elastică limitantă internă ce este prezentă
doar la nivel arterial, fiind alcătuită din numeroase
fibre elastice, cu multiple fenestrații.
2. media – este alcătuită din multiple straturi
concentrice reprezentate de fibre musculare ce au o

6

http://slidetube.org
dispoziție helicoidală, la care se adaugă numeroase fibre
elastice, fibre reticulare, proteoglicani.
această tunica este limitată la e xterior de membrana
limitantă externă.
3. adventicea – este alcătuită din țesut conjunctiv cu
numeroase fibre de colagen de tip i, fibre elastice
dispuse longitudinal. la nivelul vaselor mari, la nivelul
adventicei, se poate identifica și vasa vasorum ce se
definește ca fiind un strat ce conține numeroase vase
ce realizează vascularizația adventicei și porțiunii
externe a mediei.
vasa vasorum este mai bine dezvoltată la nivelul venelor.
ȋn ceea ce privește capilarele limfatice, acestea se pot
găsi la nive lul adventicei pentru artere, iar pentru vene,
acestea pot penetra și ajunge până la medie.

inervația vaselor se realizează prin intermediul unei
rețele de fibre nervoase nemielinizate simpatice ce mai
poartă denumirea și de nervi vasomotori și formează
nervi vascularis. fibrele nervoase sunt mai

7

http://slidetube.org
numeroase la nivelul venelor decâ la nivelul arterelor.
terminațiile nervoase aferente de la nivel arterial se
pot clasifica ȋn baroreceptori și chemoreceptori .

baroreceptorii se pot identifica la nivelul:
• sinusului carotidian , localizați imediat sub bifurcația
carotidei primare, iar terminațiile nervoase provin
din nervul xi;
• arcului aortic .
chemoreceptorii se pot identifica la nivelul:
• corpusculului carotidian , fiind localizat la nivelul
bifurcației ca rotidei și e ste alcătuit din două tipuri de
celule glomice;
• corpusculului aortic , ce este localizat ȋntre
subclavicular ă și carotida dreapt ă, pe dreapta și ȋn
apropierea subclavicularei stângi pe stânga.

8

http://slidetube.org
a. arterele
sunt vasele eferente de la nivelul cordului, adică toate
vasele ce pleacă de la acest nivel.
au formă tubulară, asemenea unor conducte, și pe
traiectul lor se bifurcă și se subț iază totodată, toată
circulația arterială având aspect arborescent.
dimensiuni le lor sunt diferite, acestea putând fi
clasificate ȋn func ție de acest criteriu:
• arterele de mari dimenisuni sau arterele elastice sunt
reprezentate de: aorta , ramurile sale mari,
subclaviculara, carotida comună, artera iliacă și arterele
pulmonare .
• arterele medii sau musculare ce mai sunt denumite și
artere de distribuție sunt reprezentate de :
arterele ce realizează vascularizația viscerelor.
• arterele de mici dimensiuni sau arteriole ce se
clasifică la rândul lor ȋn arteriole mari și mici.
structur a arterelor mari este reprezentată de cele trei
tunici elementare: intima, media și adventicea la care se

9

http://slidetube.org
adaugă periadventicea, ce are drept scop poziționarea
arterei pe traiectul său.

intima este alcătuită din:
• endoteliu ce se continuă și la nivelul cordului,
constituind endocardul și este reprezentat dintr -un
epiteliu simplu pavimentos. celulele endoteliale au drept
scop realizarea unei permeabilități selective ce
facilitează o difuziune simplă pentru oxigen și dioxid de
carbon, transportă activ glucoza, aminoacizii și
electroliții, realizează endocitoză pentru diverse
molecule precum: ldl c olesterol, factori de creștere,
transferină.
de asemenea, celulele endoteliale ȋmpiedic ă apari ția
trombilor prin controlul trombozei,
trombolizei și agregabil ității palchetare, elaborând
molecule anticoagulante și antitrombotice
(prostaciclină, activator al plasminogenului, molecule
heparin -like), molecule protombotice precum factorul
von willebrand și echilibrează fluxul sanguin și

10

http://slidetube.org
reactivitatea vasculară prin intermediul substanțelor
vasoconstrictoare și vasodilatatoare .
• subendoteliul – este un țesut conjunctiv cu numeroase
fibre de colagen tip i și tip ii, ȋntr-o matrice
bogată ȋn proteoglicani.
• membrana elastică limitantă internă ce este alcătuită
din elastină dispusă lamelar.
media este alcătuită din lame elastice formate din fibre
elastice fuzionate.
acestea sunt dispuse sub formă de spirale, și sunt
conectate prin punți. printre lamele elastice pot fi
identif icate și fibre musculare netede.
adventicea este alcătuită din țesut conjunctiv lax, iar la
nivelul ei se găsește și vasa vasorum ȋmpreună
cu terminații nervoase și are rolul de a fixa arterele pe
traiectul lor, r ol suplimentat prin intermediul
periadventicei.

11

http://slidetube.org
structura arterelor medii și mici este reprezentată
tot de cele trei component de bază: intima, media și
adventica , ȋnsă cu anumite modificări specifice față de
arterele de mari dimensiuni.
intima este de astă dată aclătuită din endoteliu și din
țesut endotelial , acesta din urmă putând fi chiar absent
la nivelul arteriolelor.
membrana limitantă elastică internă are un a spect
crenelat pentru arteriole și pentru arterele medii.
media este alcătuită din miocite contractile ce sunt
dispuse laminar, ȋn 10-38 de straturi concentrice. pe
lângă miocitele contractile se pot identifica și miocite
secretorii ce sintetizează matricea extracelulară
alături de prostacicline, factori de creșt ere și factori
chemotactici. la nivelul mediei poate apărea și
metaplazia fibroelastică din cadrul aterosclerozei.
numai la nivelul arterelor de calibru mare se poate
identifica și membrana elastică limitantă externă.
adventicea este alcătuită din țesut co njunctiv lax , ce
este bogat ȋn colagen de tip i.

12

http://slidetube.org
vasa vasorum este prezentă până la nivelul membranei
elastice limitante externe , alături de terminațiile
nervoase.
terminațiile nervoase de origine simpatică determină
pe musculatura arte rială vasoconstricț ie (numai la
nivelul coronarelor determină vasodilatație ), iar
parasimpaticul determină vasodilatație .
microcirculația este alcătuită din următoarele
elemente:
• o arteriolă;
• rețeaua de capilare;
• metarteriole;
• o venulă postcapilară.
excepțiile de la această regulă sunt reprezentate de
glomerulul renal și sistemul port.
arteriola are o structură asemănătoare arterelor
musculare la care doar membrana elastică limitantă
internă este vizibilă.

13

http://slidetube.org
rolul arteriolelor este de a realiza rezistența vasculară
periferică, apărând astfel
tensiunea arterială diastolică. de la nivelul arteriolei vor
lua naștere 2 -3 metarteriole ce prezint ă un diametru
mai redus și sunt lipsite de adventice.
rețeaua capilară este realizată prin intermediul
ramificării arteriolelor, de la nivelul unei arteriole
rezultând un capilar preferențial , iar din acesta
formându -se rețeaua capilară, ce se concentrează pe
capilarul preferențial ce drenează la nivelul venulei
postcapilare capilarul preferențial ce drenează la nivelul
venulei postcapilare.
Capilarele sanguine sunt formațiuni tubulare cu
dimensiuni foarte mici, c u un diametru de aproximativ
4-14 um și cu o lungime mai mica de 1 mm. sunt alcătuită
ȋn cea mai m are parte din endoteliu, iar la nivelul
membranei bazale se pot identifica numeroase pericite
sau celul e rouget. la nivelul locului de emergență din
capilarul preferențial se găsește sfincterul precapilar ,
ce este prezent și la nivelul capilarului preferen țial,
relaxarea unuia determinând contracția celuilalt.

14

http://slidetube.org

capilarele pot fi ȋmpărțite astfel:
• capilare de tip i sau continui sunt repartizate ȋn
special la nivelul regiunilor cu schimburi reduse, pe la
nivelul peretelui acestora putând sa treacă numai
molecule mici și gazele.
• capilarele tip barieră , localizate la nivelul timusului și
țesutului nervos.
• capilarele de tip ii sau fenestrate ce sunt repartizate
ȋn special la nivelul regiunilor cu schimbur i mai intense
precum intestinul, pancreasul, glandele endocrine.
• capilarele de tip iii sau sinusoide se pot identifica la
nivelul f icatului, a măduvei
hematogene,limfoganglionilor, dar și a splinei , fiind vase
cu traiect sinuos ce prezintă un endoteliu discontinuu.
structurile de tip glomus pot fi identifi cate la nivelul
extermităților prec um vârful degetelor, la nivelul
urechilor, la nivelul lor vena fiind situată ȋn continuarea
arterei, membrana limitant ă elastic ă intern ă dispărând .

15

http://slidetube.org
venula postcapilară are un diametru cuprins ȋntre 10 și
100 um și prezint ă numeroase pericite și
colectează la nivelul venulei colectoare, ce drenează la
rândul ei la nivelul venei musculare.
b. venele

sunt formațiuni tubulare, vase de capacitanță și pot fi
de asemnea clasificate astfel:
• vene mari : vena cava superioară, vena cava inferioară,
venele pulmonare;
• vene medii și mici : vena jugulară externă, vena
jugulară internă;
• venule.
venele prezintă aceeiași structură generală
reprezentată de intima, medie și adventice , ȋnsă la fel
ca și ȋn cazul arterelor, acestea prezintă anumite
specificități.
intima este alcătuită din endoteliu și țesut endotelial ,
ȋnsă membrana limitant ă elastică internă lipsește.

16

http://slidetube.org
media este alcătuită din țesut muscular, fibros și
elastic, ȋnsă ȋn cantitate mai mic ă decât la nivelul
arterei omonime.
adventicea este de această data mai groasă decât la
nivel arterial , cu vasa vasorum foarte bogată și
cu numeroase terminații nervoase .
la nivelul porțiunii inferioare a corpului , venele sunt
adaptate cu valve ce se formează prin plierea
intimei, fragmentând astfel coloana de sânge, scăzând
presiunea de la nivel parietal și deteminând o singură
direcție de circulație a fluxului sanguin.

c. vasele limfatice

vasele limfatice sunt extrem de fragile, straturile lor
fiind uneori translucide. ele sunt ȋntrerupte din loc ȋn
loc de porțiuni ȋngustate, traiectul lor av ând aspect
nodular. acest aspect este determinat de prezen ța
valvelor, ȋn mod similar venelor. ȋn ceea ce prive ște

17

http://slidetube.org
structura parietală, aceasta este similară
venelor(intimă, medie, adventice) pentru vasele
limfatice mari.
intima este subțire, transparentă, ușor elastică și este
alcătuită dintr -un strat de celule endoteliale ce este
susținut de o membrană elastică.
media este alcătuită dintr -un strat muscular neted și
fibre elastice distribuite transversal.
adventicea este alcătuită din fibre musculare netede cu
dispoziție longitudinală sau oblică ce se
ȋntrepătrund cu fibre conjunctive de la nivelul
țesuturilor ȋnconjur ătoare.
valvele de la nivelul vaselor limfatice sunt alcătuite din
țesut fibros ȋmbrăcat de țesut endotelial. ȋn ceea ce
privește forma, valvele sunt semilunare și sunt atașate
prin interm ediul marginii convexe la nivel parietal,
marginile concave fiind libere și poziționate ȋn sensul
fluxului limfatic. de obicei, valvele sunt localizate sub
formă de perechi, una ȋn fața celeilalte, ȋnsa uneori se
pot identifica și anomalii, ȋn special ȋn apropierea

18

http://slidetube.org
anastomozelor. la nivelul vaselor limfatice, spre
deosebire de vene, valvele sunt localizate la intervale
mai mici, iar numărul lor crește ȋn apropierea organel or
limfoide, la nivelul vaselor limfatice cervicale și ale
membrelor superioare.
pe traiectul vaselor limfatice se pot identifica ganglionii
limfa tici ce au rol ȋn filtrarea limfei și ȋmbog ățirea
acesteia cu limfocite.

fiziologia sistemului circulator

proprietățile fiziologice ale vaselor sanguine sunt
reprezentate de elasticitate și contractilitate.
elasticitatea se definește ca fiind capacitatea vaselor
de a se destinde și de a reveni ulterior la forma inițială,
ȋn func ție de variațiile de volum și presiune.

prin capacitatea de a se destinde, arterele amortizează
pulsul cardiac și cresc totodată randamentul inimii, dar

19

http://slidetube.org
și uniformizează fluxul sanguin, dintr -unul sacadat ȋn
unul continuu.
contractilitatea se definește ca fiind capacitatea
fibrelor musculare de la nivelul arterelor medii și de la
nivelul venelor de a se contracta sau relaxa sub acțiunea
unor factori nervoși sau umorali.
acest fenomen poartă denumirea de vasomotricitate ,
prin vasoconstricție sau vasodilatație realizându -se
creșterea sau scăderea tonusului vascular .
de exemplu, da ca apar e vasodilatația la nivelul unei
arteriole, la nivelul teritoriului respectiv crește fluxul
sanguin , ȋnsă pe plan general are loc o sc ădere a
presiunii arteriale datorită direcționării unei cantități
de sânge mai mare ȋn teritoriul respectiv.
vasoconstricția unei arteriole va determina ischemie ȋn
teritoriul corespunz ător, iar pe plan general va
determina creșterea tensiunii arteriale.

20

http://slidetube.org
circulația arterială

arterele ȋndeplinesc dou ă funcții majore și anume:
• funcția de rezervor amortizor de contracție cardiacă;
• funcția de canale conductoare ce realizează pomparea
sângelui de la nivelul cordului la periferie
pentru a transporta oxigen și substanțe nutritive la
țesuturi.
sângele circulă la nivel arterial sub o presiune ce poartă
denumirea de presiune arterială .
datorită distensibilității arterelor, contracția ritmică a
cordului este pulsatilă și fl uctuantă deoarece presiunea
din timpul sistolei este mai mare decât cea din timpul
diastolei.
arteriolele reprezintă rezistența vasculară periferică și
determină scăderea cu 50% a presiunii
sanguine.

21

http://slidetube.org
circulația venoasă

venele prezintă pereți subțiri ce sunt capabili să ȋși
modifie forma ȋn func ție de volumul de s ânge
circulant. volumul de sânge este direct proportional cu
presiunea venoasă. când presiune venoasă
este scăzută, volumul de sânge din interiorul lor este
scăzut, acestea colabându -se. pe măsură ce
presiune venoasă crește, pereții venelor se expandează
la fel ca pereții unui balon.
ȋntoarcerea venoasă necesită o pompă , asem ănător
inimii, care să faciliteze ȋntoarcerea s ângelui de la
nivel periferic la nivelul inimii.
principala pompă este reprezen tată de muscuatura
picioarelor, repsonsabilă de cea mai mare parte a
ȋntoarcerii venoase. la nivelul piciorului se reg ăsește o
rețeavenoasă ce funcționează tot ca o pompă, având un
rol secundar, după cea anterior menționată.

22

http://slidetube.org
cufiecare pas făcut, piciorul și mușchii gambei se
contract și pompează sângele prin sistemul venos
ȋmpotriva gravitației, spre partea drepată a inimii, ce
conține sânge venos .
pentru realizarea unui flux unidirecțional la nivelul
sistemului venos, sunt necesare valve integre .
funcționarea corespunzătoare a valvelor este necesară
și pentru realizarea unei ȋntoarcerii venoase normale.
valvele de la nivelul sistemu lui venos funcționează
asemănător treptelor unei scări, susținând
coloana de sânge până cand aceasta ajunge la nivelul
camerelor drepte ale inimii.
prin intermediul sângelui venos sunt transportați
metaboliți de la nivel tisular și sânge ȋncărcat cu dioxid
de carbon către camerele drepte ale cordului, inițial la
nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave
superioară, respectiv inferioară.
din atriul drept sângele venos ajunge la nivelul
ventriculului drept și de aici ȋn artera pulmon ară ce ȋl
transport ă la nivelul pl ămânilor, unde dioxidul de carbon

23

http://slidetube.org
este eliminat pe cale respiratorie și este ȋnlocuit cu
oxigen , sângele oxigenat ȋntorc ându-se prin intermediul
celor patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng ,
ventriculului stâng și ulterior la nivelul aortei, ce face
parte din circulția arterială.

circulația limfatică

Aceasta realizează drenajul lichidului interstițial,
reglând presiunea interstițială și recuperând totodată
proteinele, menținând astfel o concentrație scăzută ȋn
intersti țiu a proteinelor. funcția principal ă a sistemului
limfatic este de a readuce ȋn circula ție excesul de lichid
interstitial și de a transporta particulele de mari
dimensiuni din interstițiu ȋn sânge.
ȋn ceea ce privește sistemul limfatic de la nivel
intestinal, la acest nivel ca pilarele limfatice joacă un rol
esențial ȋn absorb ția nutrimentelor, ȋn special al
lipidelor .

24

http://slidetube.org
de fapt, cele dou ă funcții pricipale și anume drenarea
lichidului interstițial și recuperarea proteinelor se
ȋntrep ătrund, o presiu ne oncotic ă scăzută ȋn intestițiu
limitând fluidul ȋn exces filtrat prin intermediul
capilarelor sanguine ce ar trebui s ă ajung ă tot la nivelul
circulației sanguine prin sistemul limfatic .
Simptome asociate sistemului circulator
durerea este simptomul cel mai frecvent ȋntâlnit ȋn
patologia arterial ă, localizarea ei fiind la nivelul
teritoriului ischemic.
ȋn evoluția arteriopatiei obliterante, durerea ȋși schimb ă
caracterul, ȋn stadiile incipiente fiind absentă sau cu
character intermittent, se instalează ȋn urma efortului
de mers, iar ȋn stadiile mai avansate caracterul ei este
permanent și corespunde ischemiei severe de repaus.
claudicația intermitentă este durerea ce se instalează
consecutiv ischemiei musculare ce apare ȋn urma
efortului.
apare la efortul de mers, iar caracterul ei este de
crampă constrictivă , și uneori poate fi ȋnsoțită și de

25

http://slidetube.org
senzația de greutate la nivelul gambei, coapsei sau
fesei, ȋn func ție de localizarea teritoriului ischemic.
apariția claudicației intermitente obligă bolnavul să se
opreasc ă din mers și durerea dispare la ȋncetarea
efortului, r ămânând doar o senza ție de greutate
ȋnsoțită de parestezii.
ȋn funcție de localizarea durerii, poate fi identificat
sediul obstrucției:
• durerea este localizată la nivelul degetelor:
obstrucția este localizată la nivelul arterelor ce
alcătuiesc arcada plantară;
• durerea este localizată la nivelul plantei: obstrucția
este localizată la nivelul arterei tibiale posterioare;
• durerea este localizată la nivelul gambei: obstrucția
este localizată la nivelul arterei tibiale
posterioare, arterei popliteei sau arterei femurale;
• durerea este localizată la nivelul gambei, coapsei și
fesei: obstrucția este localizată la nivelul vaselor
iliace;

26

http://slidetube.org
• durerea este localizată la nivelul regiunii fesiere
bilateral și se asociază cu paloarea tegumentelor,
atrofia musculaturii, și impotență erectilă pentru sexul
masculin, acestea reunite formând sindromul
leriche;
• dureri abdominale ȋnsoțite cu meteorism abdominal și
tulburări de tranzit : obstrucția este localizată la nivelul
arterei mezenterice;
• durerea este localizată la nivelul brațului: obstrucția
este localizată la nivelul arterei subclaviculare;
• durerea este localizată la nivelul musculaturii cefei:
obstrucți a este localizată la nivelul vascularizației
medulare;
• durerea este localizată la nivelul regiunii maseteriene:
obstrucția e ste la nivelul arterei carotide externe.
ȋn cazul patologiei venoase, durerea este localizată la
nivelul teritoriului v enos afecta t și se prezintă sub
formă de greutate la nivelul membrului, parestezii,
fatigabilitate.

27

http://slidetube.org
ȋn funcție de caracterul ei, aceasta poate avea
urmatoarele trăsături:
• durerea este sub formă de crampă, ȋn special
nocturne, ȋn insuficien ța cronic ă venoas ă;
• dure rea se agravează ȋn special nocturn ȋn
tromboflebit ă;

• durerea apare ȋn urma ortostatismului prelungit ȋn
insuficien ța venoas ă cronic ă determinat ă de
prezența varicelor;
• durerea este ȋnsoțită de parestezii pe traiectul unui
nerv ȋn neuroptia postflebitic ă ce se instaleaz ă ȋn urma
unei tromboflebite profunde;
• durerea este accentuată de flexia dorsală a piciorului
(semnul homans) și este ȋntâlnită ȋn
tromboflebita profundă de la nivelul gambei.
durerea poate fi provocată și de limfangită, aden ită și
se prezintă ca o se nzație de jenă, usturime și are un

28

http://slidetube.org
caracter pulsatil, este acentuată de efort și diminuată
de poziția proclivă a membrului.
pruritul este caracteristic dermatitei instalate
consecutiv stazei venoase.
eritemalgia este durerea ce se instalează ȋn criz ă ȋn
condi țiile unei temperaturi crescute a mediului
ȋnconjurător și caracterul ei este de arsură, ȋnsoțită de
eritem și edem.
durerea localizată la nivel retrosternal ce iradiază la
nivelul regiunii scapula re stângi, la nivelul umărului, la
nivelul brațului stâng și a regiunii cervicale poate sugera
un anevrism disecant de aortă.
acroparesteziile sunt caracteristice arteriopatiilor
obliterante și se caracterizează prin parestezii,
senzație de racire a segment ului repsectiv, anestezie
sau hipoestezie.

29

http://slidetube.org
tulburările trofice afectează de obicei tegumentele,
fanerele și țesutul celular subcutanat determinând
tegumente uscate, eritematoase, lucioase, dispariția
pilozității, ȋncetinirea cre șterii patului ungheal ce
capătă un aspect de gheară.
necroza are diferite aspecte ȋn func ție de patologia
asociat ă. ȋn cazul bolii raynaud, necroza este simetrică,
localizată la nivelul pulpei degetului, ȋn urma ei r ămânând
cicatrici deprimate, iar ultima
falangă fiind deformată. ȋn cazul aterosclerozei
obliterante caracterul necrozei se schimb ă, aceasta
localizându -se la nivelul degetelor, unghiilor, pliurilor de
flexie și se ext inde, afectând țesuturile zonei adiacente
ȋn profunzime.
gangrena apare ȋn stadiile avansate ale arteri opatiilor
obstructive și poate fi umed ă sau uscat ă.
gangrena umedă este dureroasă, tegumentele căpătând
un aspect roșu -vinețiu, la care se adaugă
edemul, ulcerațiile și limfedemul.

30

http://slidetube.org
gangrena uscată spre deosebire de cea umedă, nu este
dureroasă, se localize ază la nivelul unuia sau mai multor
degete ce capătă un aspect mumifiat, de culoare neagră.
edemul apare de obicei ȋn arteriopatia obliterant ă, dar
ȋn stadia avansate, și poate fi identificat la nivelul feței
dorsale a piciorului și este alb sau roșu.
sclerodactilia este un simptom caracteristic bolii
raynaud ce coexistă cu scelordermia.
hipotrofia musculară apare ȋn urma ischemiei periferice
cronice și afecteaz ă uneori și țesutul celular
subcutanat.
livedo reticularis apare datorită unei tulburări de t ip
vasospastic ȋn ceea ce prive ște circula ția, ce se
accentuează prin expunere la frig, regiunea respectivă
având un aspect cianozat, marmorat,
temperatura locală este scăzută, iar tegumentele sunt
umede .

31

http://slidetube.org
patologie asociată

patologia vasculară arterială
poate fi clasificată astfel:
1. arterioscleroza ce se poate ȋmpărți ȋn arterioscelroza
propriu -zisă, ateroscleroza și arterioscleroza
monckeberg .
arterioscleroza are ca principală caracteristică
ȋngustarea lumenului arterial și ȋngroșarea pere ților
arteriali urmată de pierderea elasticității .
arterioscleroza propriu -zisă poate fi ȋmpărțită ȋn
arterioscleroza hialin ă și arterioscelroza
hiperplastic ă,ambele având o strânsă legătură cu
hipertensiunea arterială sistemică, ȋnsă cea hialin ă
poate fi identificată și la pacienții diabetic și
normotensivi.
arterioscleroza hiperplastică apare la pacienții ce
prezintă hipertensiune malignă.

32

http://slidetube.org
hipertensiunea arterială se definește ca fiind
creșterea persistentă a presiunii sistolice peste 140
mmhg și a presiunii diastolice peste 90 mmhg.
arterioscleroza monckeberg mai poartă denumirea și de
scleroza calcifiantă a mediei și se caracterizează prin
apariția de c alcificări ȋn band ă la nivelul mediei de la
nivelul arterelor mici și medii.
ateroscleroza se definește ca fiind o boală arterială ce
are drept caract eristică prezența de leziuni la nivelul
intimei ce poartă denumirea de plăci de aterom, urmate
de alterarea mediei ș i ȋngustarea lumenului arterial .
cele mai frecvent afectate artere sunt aorta, arterele
iliace și arterele de tip muscular
precum arterele coronare, cerebrale, femurale.

2. anevrisme ce se pot ȋmpărți ȋn anevrisme
aterosclerotice, sifilitice, micotice, berry.
anevrismele sunt dilatări patologice de la nivelul vaselor
de sânge, apărute cel mai frecvent la nivelul
aortei.

33

http://slidetube.org
anevrismele aterosclerotice apar consecutiv efectului
determinat de anumiți factori de risc precum vârsta,
ateroscleroza, fumatul și hip ertensiunea arterială.
anevrismul sifilitic apare ȋn urma inflama ției sifilitice
din stadiul ter țiar, cel mai frecvent afectată fiind aorta
proximală.
anevrismele berry apar datorită unor defecte
congenitale de la nivel ul membranei limitante elastice
inter ne și sunt cel mai frecvent localizate la nivelul
arterelor cerbrale.
anevrismele micotice apar consecutive distrucției
peretelui arterial prin emboli septici.

3. disecțiile arteriale – reprezentativă este disecția de
aortă.
disecția de aorta reprezintă di secția mediei aortei prin
intermediul unei unde sanguine, cu apariția unui
lumen fals la nivelul peretelui aortic ce are un traiect
paralel cu direcția de circulație a sângelui

34

http://slidetube.org
4. vasculitele sunt inflamații ale peretelui vascular ce
afectează orice tip de vas de la nivelul țesuturilor și
organelor.
acestea se clasifică astfel:
• vasculite ale vaselor mari : arterita cu celule gigante
(arterita temporală), arterita takayasu;
• vasculite ale vaselor de mărime medie : panarterita
nodoasă, boala kawasaki ;
• vasculite ale vaselor mici : granulomatoza wegener,
sindromul churg -strauss, poliangeita microscopică,
pupura henoch -schonlein, crioglobulinemia esențială,
angeita leucocitoclazică cutanată.

patologia vasculară venoasă
este reprezent ată de:
1. venele varicoase sunt vene dilatate anormal , cu
aspect tortuous ce apar consecutiv creșterii
presiunii intraluminale datorită scăderii rezistenței
peretelui venos. cele mai afectate sunt venele

35

http://slidetube.org
superficiale ale membrelor inferioare.
2. tomboflebita și flebotromboza .

patologie asociată cu afectarea sistemul limfatic
este reprezentată de:
1. boli infecțioase virale : mononucleoza infecțioasă,
hepatita infecț ioasă, herpes simplex, rubeolă, rujeolă,
varicelă, zona zoster, keratoconjunctivita epidemică;
2. boli infecțioase bacteriene : infecții streptococice,
stafilococic e, boala zgârieturii de pisică, bruceloza,
tuberculoza, sifilisul primar și secundar, lepra, difteria,
tularemia;
3. boli infecțioase fungice : coccidiomicoza,
histoplasmoza;
4. boli infecțioase parazitare : toxoplasmoza, filarioza,
leishmanioza;
5. boli infecțioase rickettsiale : tifos exantematic;
6. boli infecțioase imunologice : poliartrita reumatoidă,
lupus eritematos sistemic, poliartrita

36

http://slidetube.org
reumatoidă juvenilă, dermatomiozita, sin dromul sjogren,
ciroza biliară primitivă;
7. boli maligne : hematologice (boala hodgkin, leucemia
limfatică acu tă, leucemia limfatică cronică, limfon non –
hodgkin), metastatice din diferite afectări primare;
8. boli endocrine precum hipertiroidismul ;
9. alte patologii : sarcoidoza, boala kawasaki,
limfadenita dermatologică , boala castelman, histiocitoza
x.
10. filarioza determinată de wuchereria bancrofti;
11. arsurile ;
12. chirurgia vasculară ;
13. ligatura venoasă ;
14. infiltrarea neoplazică ;
15. tratamentul radioterapic al neoplasmelor

37

http://slidetube.org
evaluare clinică

la evaluarea clinică, elementele patologice asociate ce
pot fi identificate se pot ȋmpărți ȋn func ție de
sistemul afectat: sistemul arterial, cel venos sau cel
limfatic.

la inspecție se vor umări:
a. pentru patologia sistemului vascular arterial:
1. atitudini specifice precum cele din cadrul stadiilor
evolutive ale arteriopatiei obliterante ;
2. modificări din cadrul anevrismului aortei ascendente
(pulsații la nivelul marginii drepte a sternului), a crosei
aortei (pulsații la nivelul fosei suprasternale), a aortei
abdominale (pulsații la nivel abdominal), ȋn coarctația de
aortă (pulsații la nivelul arterelor intercostale);

38

http://slidetube.org
3. modificări tegumentare precum:
• paloarea și răcirea segmentului afectat : se ȋntâlnesc ȋn
cazul ischemiei periferice acute;
• cianoza se instalează după câteva ore de evoluție a
obstrucției;
• eritroza coexistă cu răcirea tegumenlor și reprezintă
diminuarea fluxului arterial ȋn teritoriul afectat.
eritroza ce coexist cu tegumente c alde este
caracteristică eritemalgiei și a rteriopatiilor cornice
asociate cu limfangită .
eritroza de la nivel digital sau de la nivelul extremității
anterioare a piciorului apare ȋn ischemiile severe.
• cianoza persitentă la nivelul degetelor ne indică o
tromboza distală arterială , cea roșie -vineție este
caracteristică sindromului de ischemie severă , cea
marmorată, ce se ins talează consecutiv expunerii la
temperaturi scăzute realizează livedo reticularis.

39

http://slidetube.org
b. pentru patologia sistemului vascular venos, la
inspecție vom identifica:
1. steluțe vasculare prezente ȋn trombozele profunde;
2. circulație colaterală superficială prezentă ȋn
obstruc țiile venoase ale tru nchiurilor principale precum
vena cava superioară, inferioară și portă :
• circulație colaterală tip cavo-cav superior ce apare
consecutiv trombo zei, compresiunii sau invadării
neoplazice a venei cave superioare.
• circulația colaterală tip cavo -cav inferior ce are
distribuția la nivelul flancurilor și apare ȋn
compresiunile realizate de fromațiuni de la nivelul
abdomenului sau micului bazin;
• circulația colaterală tip porto -cav, aspectul
caracteristic fiind cel de „cap de meduză”;
• varicele cutanate sunt dilatații la nivelul sistemului
venos , iar apariția lor este favorizată de ortostatism.
acestea se pot clasifica ȋn: simple (aparatul valvular
venos este competent), aparatul valvular venos

40

http://slidetube.org
este incompetent, dar circulația venoasă profundă si
colaterală este eficientă și cu aparat valvular
complet distrus.
3. modificările la nivel tegumentar sunt reprezentate
de:
• eritem și edem la nivelul unui cordon roșu, cald,
dureros se ȋntâlnește ȋn tromboflebita superficial ă;
• cianoza localizată ce se instalează ȋn special ȋn
ortostatism este ȋntâlnită ȋn varice și tromboflebit ă
profundă;
• pigmentația vinețiu-negricioasă sau maronie apare ȋn
dermita favre și chasse și este caracteristică varicelor
complicate cu tromboflebită .
• edemul este localizat „ ȋn pelerin ă” ȋn cazul
compresiunii venei cave superioare, la nivelul membrului
inferior prin compresiun ea trunchiului ilio -femural, la
nivelul jumătății inferioare a corpului prin compresiunea
venei cave inferioare sau vaselor iliace.
• atrofia cutanată și ulcerul varicos apar la bolnavii cu
insuficiență cronică venoasă.

41

http://slidetube.org
c. pentru patologia sistemului limfa tic, vom identifica
la inspecție:
1. prezența limfedemului caracterizat prin edem dur,
alb ce nu lasă godeu, cu deformarea extremităților

2. prezența eriemului și a căldurii locale ȋn cazul
asocierii limfangitei și celulitei.
3. modificări de volum ȋn caz ul unui limfangiom
cavernos.
4. prezența adenopatiei de mari dimensiuni vizibile la
simpla inspecție.

42

http://slidetube.org
la palpare vom identifica:

a. pentru patologia sistemului vascular arterial ,
palaparea va avea drept scop identificarea
temperaturii de la nivel tegumentar, prezența sau
absența pulsului și caracterul acestuia, prezența
trilurilor la ascultație, prezența de formațiuni pulsatile
ce ridică suspiciunea de anevrisme.
b. pentru patologia sistemului vascular venos palparea va
identifica gradul de afectar e tegumentar, dar și a
țesutului celular subcutanat, prezența sau absența
edemului și a dermitei din insuficiența venoasă cronică,
tonusul venos, dezvoltarea circulației venoase
colater ale, identificarea dilatațiilor venoase (varice),
identificarea unui cor don roșu, dur, ȋnsoțit de edem și
căldură locală din tromboflebita superficială.
c. pentru patologia sistemului vascular limfatic vom
identifica cordonul roșu, dureros din limfangită,
se vor identifica și palpa adenopatiile și se va nota
caracterul acestora.

43

http://slidetube.org
la asculție
vom identifica pentru patologia arterială prezența
suflurilor ce pot fi propa gate de la nivelul cordului sau
generate de artere, a trilurilor, iar ȋn patologia venoas ă
asculta ția poate aduce informa ții ȋn cadrul
sindroamelor hiperkine tice (anemii severe)putandu -se
percepe la nivelul jugulalelor un suflu sistolic -diastolic
continuu.

evaluare paraclinică
pentru patologia arterială se vor face următoarele
explorări paraclinice:
1. măsurarea tensiunii arteriale ce se poate efectua ȋn
trei moduri:
• metoda ascultatorie sau metoda korotkow;
• metoda palpatorie riva -rocci;
• metoda oscilometrică.
pentru determinarea tensiunii arteriale se vor utiliza
următoarele aparate:

44

http://slidetube.org
• manometrul cu mercur;
• manometrul aneroid;
• oscilometru pachon.
pentru tensiunea arterială se vor detemina următorii
parametri:
• tensiunea arterială sistolică;
• tensiunea arterială diastolică;
• tensiunea arterială medie;
• tesniunea arterială diferențială.
2. oscilometria se realizeză prin intermediul
oscilometrului pachon, iar indicele oscilometric variază
astfel:
• 2-2,5 la nivelul gambei, ȋn ½ inferioar ă;
• 4-5 la nivelul gambei, ȋn ½ superioară;
• 5-6 la nivelul copasei, ȋn ½ inferioar ă;
• 7-8 la nivelul coapsei, ȋn ½ superioar ă.
3. reografia analizează debitul circulator de la nivelul
unei anumite regiuni.

45

http://slidetube.org
4. metoda duplex și echo doppler este o explorare
ultrasonografică ce este alcătuită din echografie ȋn mod
b și doppler pulsat.
5. echografia și echo doppler pot identifica modificările
de la nivelul peretelui arterial, dar și dinamica fluxului
anguin.
6. fotopletismografia este o metodă ce utilizează
radiația luminoasă infraroșie pentru a aprecia
vascularizația cutanată.
7. termografia cutanată
8. măsurarea transcutanată a presiunii oxigenului
9. explorarea ra diologică simplă sau cu substanță de
contrast (arteriografia)
10. explorarea radioizotopică cu i 131 sau xe 133
injectat intravenos, intraarterial sau cutanat.

46

http://slidetube.org
pentru patologia venoasă

se vor face următoarele explorări:
1. radiografia simplă ce va permite analiza cordului, a
marelor vase, a circulației de la nivel pulmonar, a
fleboliților.
2. examenul baritat al esofagului permite identificarea
varicelor esofagiene și gastrice.
3. flebografia se obține prin introducerea substanței de
contrast la niv elul venei corespunzătoare
teritoriului studiat.
4. echografia –cea bidimensională poate evidenția
trombozele, cea doppler evidențiază refluxul venos
și viteza de circulație a sângelui.
pentru patologia sitemului limfatice

47

http://slidetube.org
se pot realiza:
• ecografia abd ominală și pelvină pentru identificarea
unor leziuni obstructive reprezentate cel mai frecvent
de neoplasme diverse;
• limfangiografia se realizează prin cateterizarea unui
vas limfatic distal și injectarea unei substanțe de
contrast;
limfoscintigrafia se realizează prin injectarea unei
substanțe ce conține tehnețiu marcat radioactiv la
nivelul țesutului celular subcutanat de la nivelul
extremității afectate;
• hemoleucograma;
• electroforeza proteinelor;
• reactanții de fază acută reprezentați de: vsh,
proteina c reactivă, fibrinogen;
• idr la tuberculină;
• elisa sau western blot pentru identificarea virusului
hiv;
• radiografie toracică;

48

http://slidetube.org
• investigații serodiagnostice caracteristice etiologiei
suspectate;
• echografie abdominală;
• computer tomograf abdom inal;
• puncție medulară sau ganglionară;
• biopsie ganglionară ȋn momentul ȋn care nu se poate
identifica etiologia prin investiga țiile uzuale.

examene complementare
1. electrocardiograma ce poate identifica modifcări
caracteristice din embolia pulmonară sau
hipertensiunea pulmonară.
2. examenul fundului de ochi ce poate identifca staza
venoasă de la acest nivel.
3. endoscopia digestivă superioară ce poate identifica
varicele esofagiene, gastrice.
4. colonoscopia și rectosigmoidoscopia ce pot identifica
hemoroizii și alte dilatații venoase de la acest nivel.

49

http://slidetube.org
5. laparoscopia ce poate identifica circulația venoasă
colaterală de la nivel peritoneal.
6. biopsia venoasă.

http://slidetube.org