Sistemul Bugetar
INTRODUCERE
Instituirea sistemelor bugetare este rezultatul eforturilor depuse, de-a lungul istoriei, în mod deosebit de clasele conducătoare aflate în ascensiune, pentru a se realiza o anumită ordine în domeniul finanțelor publice. Parlamentele au fost chemate periodic pentru a se pronunța în legătură cu volumul și destinația resurselor financiare ale statului, resurse care au fost înscrise într-un document numit bugetul de stat.
Noile concepții în domeniul finanțelor publice au adus transformări profunde noțiunii de buget. Tendința actuală este de a lărgi noțiunea tradițională de buget atât în timp (bugetul plurianual) cât și în spațiu (buget public național). În același timp, noțiunea de echilibru capătă un aspect mai general (echilibru economic) și mai dinamic (echilibru ciclic). Această evoluție se resimte, în mod natural, asupra procedurii de elaborare și aprobare a bugetului, în timp ce în legătură cu execuția și controlul bugetului transformările sunt mai puțin spectaculoase.
Noțiunea de buget poate fi abordată din mai multe puncte de vedere: sub aspect formal, sub aspect juridic, ca instrument al politicii economice și sociale.
Existența statului și funcționarea autorităților publice este legată în mod direct de noțiunea de buget, aceasta exercitând o puternică influență asupra economiei în ansamblul său, dar și asupra membrilor societății. În acest context, este evident faptul că bugetul este o noțiune inseparabilă de stat, fiind o componentă esențială a politicii generale a statului ce influențează în mod hotărâtor viața economico-socială. Acesta este o temă incitantă, generatoare de polemici frecvente, în special între autorități și contribuabili. Astfel, necesitățile de resurse financiare tot mai mari determină tendința statului de a obține venituri cât mai mari din impozite și taxe. Pe de altă parte, cei care suportă obligațiile bugetare, doresc în permanență o diminuare a presiunii fiscale, în caz contrar practicând evaziunea fiscală sau trecerea la economia subterană.
Sistemul bugetar poate fi utilizat ca instrument de reglare a vieții economice, de intervenție a statului în economie pentru eliminarea dezechilibrelor din diferite perioade ale vieții economice. De altfel, relația dintre buget și nivelul de dezvoltare al economiei este de condiționare: o economie stabilă, dezvoltată reflectă întotdeauna un mediu propice pentru o relaxare bugetară.
Sistemul bugetar însoțește pe plan istoric, teoretic și practic finanțele publice, de aceea uneori apare o identificare a acestea cu cele din urmă. Finanțele publice sunt în strânsă legătură cu statul implicat în administrarea treburilor publice. În plan ștințific acestea sunt considerate de specialiști drept un domeniu bine definit.
În această lucrare am încercat să surprind principalele aspecte legate de sistemul bugetar din România. În acest sens, am continuat explicând cateva aspecte teoretice cu privire la tema ce vrea să trateze și să lămurească conceptul de sistem bugetar din Romania.
În primul capitol, am prezentat generalități cu privire la politica bugetară, punând accent pe instrumentele de realizare ala acesteia, eliciența politicii bugetare, precum și functiile acesteia.
În al doilea capitol, sunt prezentate aspecte privind sistemul bugetar din țara noastră, caracteristicile acestuia, procesul bugetar, principiile bugetare, precum și metode și tehnici de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Cel de-al treilea capitol cuprinde un studiu de caz si anume “Analiza veniturilor bugetare la Primaria Comunei Apostolache. Prin intermediul acestui studiu de caz, am încercat să realizez o analiză a veniturilor bugetare efectuate în anul 2015, pentru a putea înțelege mai bine proveniența veniturilor bugetare.
CAPITOLUL I
CONSIDERATII PRIVIND SISTEMUL
ȘI PROCESUL BUGETAR AL ROMÂNIEI
1.1 Bugetul – Instrument de politică publică
Conform Legii nr. 500/2002 – Legea finanțelor publice, bugetul reprezintă un document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, doar cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice.
Așadar, bugetul de stat poate fi privit sub două aspecte:
– din punct de vedere juridic, este un act în care se înregistrează veniturile și cheltuielile posibile ale unei țări pe o perioadă stabilită de timp, de regulă un an. Bugetul de stat este un element de previziune iar prevederile cuprinse au caracter obligatoriu;
– din punct de vedere economic, bugetul determină relațiile de natură economică în formă bănească, ce se crează în procesul repartiției Produsului Intern Brut, având în vedere realizarea funcțiilor și atribuțiilor statului.
În țările democratice moderne, realizarea, execuția, precum și controlul bugetar sunt înfăptuite potrivit procedurilor de drept bugetar, avându-se în vedere totodată, păstrarea unui echilibru între puterea legislativă și puterea executivă, potrivit prevederilor stipulate în Constituția statului.
Așadar, legea bugetului de stat este marcată de convingerile de natură politică, economică și socială caracteristice fiecărei perioade, precum și de interesele grupurilor care dețin puterea politică.
Bugetul de stat evidențiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului, ca și durata de timp pentru care se elaborează.
În România, bugetul de stat este un plan financiar la nivel macroeconomic pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi, se determină bugete-program, în care sunt prevăzute cheltuielile publice mai îndelungate (investițiile), paralel cu prevederea veniturilor corespunzătoare.
Bugetul de stat este prevbăzut și determinat ca un buget consolidat. Caracterul de buget consolidat provine din metoda efectuării acestuia, în conformitate cu care se suprimă transferurile dintre anumite categorii de bugete. Bugetul consolidat determină la nivelul unui an dimensiunea efortului financiar public și starea de echilibru sau dezechilibru financiar.
Prin urmare, importanța bugetului de stat se determină în activitatea economică, socială și financiară, exprimându-se în următorul mod:
– din punct de vedere financiar, garantează mobilizarea și repartizarea resurselor financiare ale statului, pentru a realiza funcțiile și atribuțiile sale;
– din punct de vedere economic, bugetul de stat este alcătuit din anumite instrumente și metode de intervenție în activitatea economică și socială, prin intermediul cărora statul își realizează politica de stimulare economică și protecție socială.
Importanța alocativă a bugetului provine din însăși natura statului, care în mod tradițional își îndeplinește atribuția de finanțare a serviciilor publice. Bugetul general al statului manifestă, în partea de cheltuieli a acestuia, modul de alocare a resurselor fiecărui an bugetar.
Importanța accestuia de reglare a vieții economice provine din rolul bugetului de stat ca element cu putere de lege, prin care se manifestă politica economică promovată de Guvern. Prin orientările bugetului se poate acționa asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate. Autoritățile publice pot acționa, în acest scop, prin intermediul cheltuielilor, veniturilor și soldului bugetar.
În ceea ce privesc cheltuielile publice, acestea formează o modalitate de care dispune puterea publică pentru a favoriza relansarea globală sau sectorială. Sporirea părții din resursele publice care se distribuie cu titlu de cheltuieli influențează consumul și producția națională. Limitarea cheltuielilor publice poate fi un mijloc prin care Guvernul acționează în sensul micșorării importului si limitării inflației.
Reglarea activității economice prin intermediul soldului bugetar are în vedere acceptarea deficitului, și astfel încurajează economia. Acoperirea deficitului se manifestă de cele mai multe ori prin emisiune monetară, ceea ce determină creșterea ratei inflației. Acceptarea unui deficit controlat stă la baza limitării presiunii fiscale și a poverii prelevărilor obligatorii.
Caracteristicile sistemului și procesului bugetar. Trăsături specifice ale procesului bugetar.
Procesul bugetar are în vedere existența unor resurse financiare, precum și distribuireaacestora în scopul furnizării către populație a bunurilor și serviciilor publice.
Bugetul general consolidat este format din totalitatea resurselor financiare publice, dar și a cheltuielilor publice. Acesta cuprinde totalitatea bugetelor prin care se obțin venituri, dar și realizarea de cheltuieli ale domeniului public, precum: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale – care constituie, împreună, bugetul public național, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor instituții publice cu caracter autonom (bugetul instituției care se ocupă cu privatizarea societăților comerciale cu capital de stat).
Procesul bugetar este alcătuit din totalitatea operațiilor privind:
1. elaborarea proiectului de buget;
2. aprobarea acestuia;
3. execuția bugetului;
4. încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară;
5. controlul execuției bugetare
6. aprobarea execuției bugetare
Acesta se desfășoară într-un mediu constituțional și administrativ-instituțional existent, având în vedere gradul de democratizare și nivelul extinderii economice, cu caracteristici de la un stat la altul.
Procesul bugetar se caracterizează prin anumite trăsături comune indiferent de particularitățime menționate anterior, și anume:
– procesul bugetar este un proces de decizie, pentru că autoritățile competente stabilesc în privința alocării resurselor publice în raport cu trebuințele societății,
– procesul bugetar este un proces politic, deoarece deciziile privind distribuirea resurselor sunt manifestate de gândirea doctrinară și interesele politice ale formațiunii aflate la putere,
– procesul bugetar este un proces ciclic, desfășurându-se într-o perioadă calendaristică clar determinată , perioadă care coincide cu anul bugetar, după care procesul se reia
– procesul bugetar este un proces amplu având în vedere un număr extins de participanți, cu probleme numeroase și diverse.
Stabilirea bugetului este considerat a fi o componentă importantă a procesului de stabilizare macroeconomică durabilă, prin aceea că soldul bugetului influențează, în mod direct sau în mod indirect, atât desfășurarea dezvoltării economice, a nivelului prețurilor, a șomajului, cât și desfășurarea ratei dobânzii și a soldului contului curent al balanței de plăți.
Îndeplinirea etapelor procesului bugetar în statele democratice din punct de vedere politic, economic și social se efectuează prin sistemul instituțiilor publice specifice statului de drept. Fundamentarea bugetului se face de către Guvern, aprobarea lui revenind Parlamentului, iar organismele publice din cadrul Guvernului care execută bugetul aprobat sunt supuse controlului financiar al unei instituții exterioare acestuia, si anume Curtea de Conturi, acestea funcționând sub autoritate Parlamentară.
Proiectul de buget este elaborat de puterea executivă este Guvernul. Referindu-ne la țara noastră, în cadrul Guvernului, responsabilitatea revine concret Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală de Programare Bugetară, care centralizează propunerile primite sub forma proiectelor bugetelor ministerelor și ale celorlalte organe centrale ale administrației publice, precum și a proiectelor bugetelor locale.
1.3 Procesul și principiile bugetare în România
Bugetul de stat trebuie să reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat și cheltuielile aferente perioadei la care se referă. El este construit ținând seama de unele principii, a căror importanță diferă de la o țară la alta, în funcție de gradul de dezvoltare a economiei, de implicarea statului în plan economico-social, de stadiul de democratizare, de tradițiile social-culturale etc.
Principiile care stau la baza elaborării și execuției bugetului de stat sunt următoarele:
– Principiul universalității;
– Principiul unității bugetare și pricipiul unității monetare
– Principiul anualității;
– Principiul echilibrului bugetar;
– Principiul specializării;
– Principiul publicității;
– Principiul neafectării veniturilor bugetare.
– Principiul realității
În ceea ce privește principiul universalității, acesta are în vedere înregistrarea în buget a veniturilor și cheltuielilor în sumele lor totale, fără lipsuriși fără compensări reciproce, astfel încât Parlamentul să dispună de informațiile privind veniturile totale pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată, precum și destinația acestora.
Această regulă a bugetului brut are în vedere necesitatea înscrierii în buget a veniturilor și cheltuielilor statului în sume brute sau totale. Obiectivul urmărit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicând compensarea între cheltuieli și venituri proprii.
Chiar și în situațiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile, principiul universalității nu permite înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea. În buget, veniturile trebuie să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale.
Practica dovedește că sunt și excepții de la acest principiu, deoarece veniturile și cheltuielile unor instituții publice sunt înscrise numai în soldul rezultat. Un exemplu ar fi vărsămintele către bugetul de stat și subvențiile primite de la acesta, în relațiile dintre bugetele locale și bugetul general al statului.
Principiul unității bugetare și principiul unitășii monetare impun existența unui document unic, în care să se înscrie veniturile și cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale. În acest mod se creează posibilitatea stabilirii raportului dintre veniturile și cheltuielile bugetare.
Particularitățile sistemului bugetar au impus, însă, apariția unor documente anexe, cum ar fi: bugetele autonome pot fi întocmite de: colectivitățile locale, instituții publice din sfera administrației și serviciilor publice cu caracter industrial și comercial și bugetele extraordinare se întocmesc în situații de excepție: calamități naturale, criză economică, război etc.
Principiul anualității bugetare are în vedere ca realizarea, aprobarea și execuția bugetului, chiar și încheierea exercitiului bugetar să se realizeze limitele unei perioade de un an. Respectiva perioadă de doisprezece luni este cunoscută sub denumirea de an bugetar, fără a fi obligatoriu ca ea sa se suprapună pe un an calendaristic. În mai multe state se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din 2 ani calendaristici, dar care însumeaza împreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte:
a) perioada pentru care se întocmeste și se aprobă bugetul;
b) perioada în care se executa bugetul si se încheie exercitiul bugetar.
Acest principiu se referă, pe de o parte, la perioada de timp pentru care se întocmește și se aprobă bugetul și, pe de altă parte, la perioada de timp, în care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile.
Anul bugetar reprezintă perioada de timp pentru care se întocmește și aprobă bugetul. Acesta poate coincide sau nu cu anul calendaristic.
Datorită faptului că execuția prevederilor din buget, atât la venituri, cât și la cheltuieli nu se încheie, întotdeauna, la data expirării anului bugetar, aceasta neconcordanta se soluționează, în practică, în două variante:
– sistemul de gestiune – constă în închiderea automată a bugetului la data expirării anului bugetar, veniturile și cheltuielile neefectuate urmând să fie înscrise în contul anului bugetar următor, ceea ce nu evidențiază distinct eforturile și preocupările unui an bugetar;
– sistemul de exercițiu – prevede o perioadă de 3-6 luni după expirarea anului bugetar, timp în care este permisă realizarea veniturilor și cheltuielilor aferente anului bugetar încheiat. Aceasta perioadă, denumită „de exercițiu bugetar”, poate fi, deci, de 15-18 luni. Deși elimină dezavantajul primei variante, are neajunsul ca, pe această perioadă de prelungire, se derulează, în paralel, operațiuni implicate de două bugete anuale distincte.
În România, anul bugetar coincide cu anul calendaristic. Deci, execuția bugetară începe cu data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie în fiecare an. Orice venit neîncasat și orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Astfel, execuția bugetului se realizează conform sistemului de gestiune. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele anului bugetar se reportează în anul viitor, cu păstrarea destinației inițiale.
Principiul echilibrului bugetar a fost considerat vreme îndelungată ca „principiul de aur al gestiunii bugetare” și este forma ideală de execuție bugetară. Constă în asigurarea egalității dintre venituri și cheltuieli bugetare. Echilibrul bugetar cuprinde atât întocmirea bugetului în condiții de egalitate a veniturilor cu cheltuielile, cât și păstrarea echilibrului în perioada de execuție. Principala cauză care generează dezechilibre bugetare, deci apariția deficitului bugetar, o reprezintă creșterea cheltuielilor publice (de administrație, creșterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice etc.).
În practică se ignoră și acest principiu, astfel că, în numeroase țări, bugetele se întocmesc și se încheie cu deficit. În vederea acoperirii cheltuielilor bugetare care depășesc veniturile, statele adoptă tot felul de soluții:
– reexaminarea veniturilor în scopul majorării, iar a cheltuielilor în vederea reducerii;
– creșterea cotelor de impozite sau introducerea de impozite noi;
– emisiunea suplimentară de monedă;
– contractarea de împrumuturi pe piața internă sau externă.
Principiul specializării reprezintă principiul potrivit căruia veniturile înscrise în buget sunt aprobate de Parlament, pe surse de proveniență, iar cheltuielile, pe categorii. Suma limită până la care se pot efectua plăți în contul fiecărei cheltuieli aprobate, reprezintă creditul bugetar. Gruparea veniturilor și cheltuielilor într-o anumită ordine, corespunzător unor criterii bine determinate, reprezintă clasificația bugetara. Aceasta permite puterii legislative să-și formeze o imagine clară asupra bugetului de stat.
Individualizarea pozițiilor privind veniturile și cheltuielile publice, pe baza unor criterii bine definite, semnifică specializarea bugetară. În plus, Parlamentul aprobă nivelurile cheltuielilor ca limite maxime, care, pentru fiecare destinație, reprezintă credite bugetare. Plățile de casă se pot efectua, astfel, din conturile deschise fiecărei cheltuieli aprobate, în cadrul limitelor reprezentând creditele bugetare.
Principiul publicității bugetare (transparența) presupune ca, în urma dezbaterii și aprobării de către Parlament, bugetul de stat să fie adus la cunoștința opiniei publice. Bugetul statului este cunoscut prin mass-media încă din faza de proiect și din timpul dezbaterilor parlamentare. După aprobarea acestuia, Legea bugetară anuală este publicată în Monitorul Oficial. Forma în care bugetul este dat publicității trebuie să fie simplă, clară și precisă, așa încât sa fie accesibilă și celor nespecializați. Acest deziderat nu este totdeauna atins, datorită diversității clasificațiilor bugetare, volumului și complexității documentelor bugetare.
Principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că, odată vărsate la buget, veniturile se depersonalizează. Altfel spus, veniturile, în ansamblul lor, finanțează cheltuielile în totalitatea lor. Un anumit venit nu este destinat unei anume cheltuieli, deoarece nu se poate realiza o concordanță deplină între nivelul unui venit și cel al cheltuielii ce urmează a fi acoperite din venitul respectiv.
În cazul veniturilor cu destinație specială (care reprezintă o abatere de la acest principiu), fie sunt insuficiente, ceea ce ridică probleme în privința realizării obiectivului respectiv din fondul bugetar, fie sunt mai mari decât necesarul, ceea ce generează o risipă de fonduri.
Principiul realității bugetare are în vedere atât elaborarea și aprobarea bugetului, cât și urmărirea realizării sale. El trebuie să se bazeze pe un sistem informațional potrivit, să se concretizeze pe date adevărate și să evidențieze situația financiară adevărată a unei țări. În mod evident, este necesar ca evaluările la cheltuieli, precum și la venituri, să aibă corespondent în posibilitatile reale de efectuare a lor și să determine în mod corect elementele de efort și efect pe care se realizează. În urma acestora, se estimează tehnicile clasice de cuantificare a veniturilor și cheltuielilor au, prin continutul lor, caracter estimativ și nu garantează o fundamentare totală a prevederilor bugetare.
Garantarea realitaăți bugetului are în vedere strângerea și prelucrarea unei mari cantități de informatii, recurgând la modele econometrice, create pe determinarile obiective dintre variabilele implicate și care au un numar însemnat de ecuatii cu multe necunoscute, soluționate cu ajutorul tehnicii electronice de calcul.
CAPITOLUL II
CONSIDERAȚII TEORETICE
PRIVIND POLITICA BUGETARĂ
Politica bugetară – Concept. Clasificația bugetară
În complexul politicilor economice ale României, politici privind functionarea, precum și creșterea de ansamblu a economiei țării, un loc extrem de important este ocupat de politica bugetară. Sporirea cheltuielilor publice, consumul și investitiile, grija statului de a controla și adapta mersul economiei, precum și preocuparea de a îndepărta șocurile, de a stabili anumite norme în privința economiei în ansamblul ei, toate acestea sunt conditionate, în mare parte, de bugetul de stat.
“Societatea, de-a lungul evoluției sale a cunoscut diferite forme de organizare, care u avut la bază o anumită politică, fundamentată pe mobilizarea și repartizerea resurselor financiare ale statului, în vederea asigurării bunăstării membrilor colectivității”.
Politica bugetară precizează concepția și activitățile desfășurate de către stat privind veniturile bugetare, tehnicile și mijloacele de mobilizare a acestora, folosirea acestora pe anumite destinații, care să susțină stabilitatea și extinderea economică. Punerea politicii bugetare, în practica, are în vedere utilizarea unor legi financiare, prin care se fixează totalitatea resurselor, dar și a cheltuielilor, se permite utilizarea veniturilor numai pentru obiectivele prevazute, au loc reglementari ale exercitiului financiar.
Politica bugetară se materializează în bugetul de stat, care reprezintă pilonul esențial prin care se crează veniturile publice și se realizează cheltuielile publice. Prin urmare, politica bugetară este însăși politica veniturilor, precum și a cheltuielilor bugetare.
Clasificația bugetară este elementul esențial necesar pentru planificarea, executarea, monitorizarea, controlul și raportarea finanțelor publice. Clasificația economică reprezintă reunirea operațiunilor de natură economică realizate de instituțiile publice. Clasificația este efectuată potrivit standardelor Statisticii Finanțelor Publice.
Clasificația economică este realizată pe Planul de conturi unic după conținut economic și cuprinde clasa, cont, subcont, articol, alineat, element. Clasificația economică este efectuată pe 6 niveluri, fiecare nivel poate avea nu mai mult de 9 linii bugetare.
Clasificația bugetară este integrată cu Planul de conturi unic. Codurile și denumirile claselor din clasificația bugetară coincid cu numerele și denumirile din planul de conturi unic.
– Venituri
– Cheltuieli
– Active nefinanciare
– Active financiare
– Datorii
Clasificația economică a cheltuielilor se determină astfel:
-Cheltuieli curente
-Cheltuieli de capital
-Operatiuni financiare
– Rezerve, excedent/deficit
Cheltuielile curente
– tlul I – Cheltuieli salariale, care sunt alcătuite din: cheltuielile cu salariile, defalcate pe salarii în bani și în natura, iar, la randul lor, in salarii de baza, salarii de merit, indemnizatii de conducere, contributiile aferente salariilor, sume destinate deplasărilor, tichetele de masă;
– titlul II – Bunuri si servicii, titlu care cuprinde cheltuielile cu rechizitele, cu hrana animalelor și a oamenilor, cu medicamentele, cu furniturile de birou, cu obiectele de inventar, cu lucrarile si serviciile executate de terti;
– titlul III – Dobanzi, care se referă la dobânzile și comisioanele care revin datoriei publice interne și externe;
– titlul IV – Subvenții, care înglobează alocatiile de la buget atribuite institutiilor publice, precum și subvențiile atribuite pentru acoperirea diferențelor de pret si tarif;
– titlul V – Fonduri de rezervă, care înglobează fondurile aflate la dispoziția guvernului și a administrației publice locale în vederea folosirii acestora potrivit dispozitiilor legale;
Cheltuielile de capital cuprind titlurile:
– titlul IX – unde se evidențiază cheltuielile cu investitiile instițutiilor publice, ale regiilor autonome, ale companiilor și societatilor cu capital de stat, precum și ale activităților autofinanțate, precum și cheltuielile cu reparațiile capitale ale activelor fixe corporale și necorporales pentru realizarea cheltuielolor de capital, instituțiile publice prezintă unitatilor de trezorerie programul de investitii aprobat;
– titlul X – Stocuri, care înglobează fondurile de rezerve de stat și de mobilizare.
Operațiunile financiare cuprind urmatoarele cheltuieli:
– titlul XI – Împrumuturi acordate care evidețiază cheltuielile cu împrumuturile atribuite pentru fondarea unor instituții sau acordate de anumite agentii guvernamentale prin agentii de credit;
– titlul XII – Rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite.
Clasificația funcțională a veniturilor
Veniturile în semnificație economică reprezintă majorarea costului net al activelor ca rezultat al operațiunilor.
Clasificația veniturilor bugetelor are în vedere reunirea resurselor de venituri ale tuturor nivelurilor de bugete din sistemului bugetar și se bazează pe acte legislative și normative, care determină modul de formare a veniturilor.
Veniturile sunt clasificate în următoarele categorii economice:
11 Impozite și taxe
12 Contribuții și prime de asigurare obligatorie
13 Granturi
14 Alte venituri
Categoria 11. Impozite și taxe
Principiul esențial al clasificației impozitelor și taxelor este obiectul de impunere. Rambursarea impozitelor și taxelor se consideră venit cu semn negativ.
Categoria economică Impozite și taxe are următoarele capitole economice:
– Impozite pe venit
– Impozite pe proprietate
– Impozite pe mărfuri și servicii
– Impozite asupra comerțului internațional și operațiunilor externe
– Alte impozite și taxe (impozite și taxe achitate de organizații comerciale, Taxa de timbru , taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală)
Categoria 12. Contribuții și prime de asigurare obligatorie
Contribuțiile au în vedere sumele concret transferate fie de către patroni, fie de angajat, fie de către persoanele care realizează activități pe cont propriu. Aceste plăți dau dreptul la plățile sociale determinate prin lege. Penalitatea calculată pentru neachitarea în termen a contribuțiilor se include în alineatul la care se atribuie penalitatea.
– Contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii
– Prime de asigurare obligatorie de asistență medicală
Categoria 13. Granturi
Granturile sunt transferuri voluntare curente și capitale, primite de o instituție publică de la alta, sau de la alte state sau organizații internaționale. Granturile sunt clasificate pe tipul instituției de la care acestea sunt transferate, în granturi curente si capitale, și pentru scopul care sunt acordate.
Clasificația nouă prevede trei surse ale granturilor:
– Granturi primite de la guvernele altor state;
– Granturi primite de la organizațiile internaționale;
– Transferuri între autoritățile publice
– Transferuri primite între componentele bugetului
Categoria 14. Alte venituri
Acestea cuprind venituri provenite din dobânzi, dividende, arendă, taxe și plăți administrative, amenzi și sancțiuni administrative. Pentru a clasifica diversitatea acestora se utilizează următoarele articole economice:
– Venituri din proprietate
– Venituri din vânzarea mărfurilor și serviciilor
– Amenzi, sancțiuni și despăgubiri administrative
– Donații voluntare
– Alte venituri neidentificate
2.2 Instrumentele politicii bugetare
Obiectivul politicii bugetare este alcătuit din folosirea cheltuielilor și a veniturilor publice pentru a schimba echilibrul macroeconomic global în vederea garantării extinderii economice în condiții de stabilitate.
Principalele instrumente utiliuate sunt modificarea dimensiunii și nivelului structurii, precum și a destinației cheltuielilor statului, a mărimii și a surselor prelevărilor efectuate asupra veniturilor agenților economici, cât și variația transferurilor financiare publice și modificărilor de acoperire a deficitului bugetar. Prin urmare, putem spune faptul că politica bugetară are două componente: politica cheltuielilor publice și politica fiscală, care vizează mărimea și ritmul încasării impozitelor.
Instrumentele politicii bugetare sunt:
– impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului
– taxa care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituțiile publice
– transferul-plăți guvernamentale fără rambursare (compensare) făcute cetățenilor
– achiziții guvernamentale, cheltuieli bănești pentru procurarea de bunuri și servicii necesare statului
Politica bugetara în domeniul veniturilor statului
În cazul politicii bugetare din domeniul veniturilor statului, acestea defineasc sursele de formare a fondurilor bugetare, precum și extrabugetare de care țara are nevoie, tehnicile de prelevare, dar și țintele economice, sociale sau din oricare alt domeniu, pe care trebuie sa le înfăptuiască, cu ajutorul instrumentelor utilizate în procesul mobilizarii resurselor de natură financiară.
Prin urmare, cheltuielile publice ale unui stat depind în mare parte de capacitatea țării de a-și procura resursele financiare de care are nevoie pe plan intern.
Politica bugetară a veniturilor are în vedere două elemente esențiale și anume politica veniturilor fiscale și politica veniturilor nefiscale, evidențiându-se mai mult primul element important
Veniturile bugetare sunt instrumentele indispensabile creării fondurilor bănești din care se realizează cheltuieli bugetare. Anumiți specialiști sunt de părere că veniturile publice sunt încasări ale instituțiilor administrativ teritoriale, care sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor publice și care iau parte în mod direct ori indirect la înfăptuirea anumitor politici economice, influențând atitudinile persoanelor fizice și juridice.
Așadar, cu cat o economie este mai complexă și mai ramificată, veniturile mai structurate, iar agentii economici mai bine organizati, cu atât sunt împrejurări mai favorabile pentru folosirea impozitelor directe.
Politica bugetară în domeniul cheltuielilor statului
În ceea ce privesc cheltuielile publice, acestea „fac parte dintr-o noțiune financiară al carui conținut se realizează prin exprimarea în formă banească a legăturilor economico-sociale apărute între țară, pe de o parte, iar pe de altă parte – persoane fizice și juridice, tote acestea cu ocazia utilizării resurselor de natură financiară ale țării și având obiectivul realizării funcțiilor și atribuțiilor acestuia”.
Cheltuielile publice au în vedere relații economico-sociale în formă bănească, care se determină între stat, dar și între persoanele fizice și juridice, cu ocazia distribuirii și folosirii resurselor financiare ale statului în vederea realizării funcțiilor acestuia. Cheltuielile publice se încheie în plăți realizate de stat din resurse mobilizate pe diverse căi .
Politica cheltuielilor statului are la în vedere majorarea cheltuielilor realizate de la buget, pentru extinderea cererii globale, a producției și a veniturilor.
Principalele tipuri de cheltuieli din bugetul de stat sunt: întreținerea și funcționarea administrației și aparatului public; apărarea națională; învățământul; cultura; protejarea sănătății; asistența socială; urbanismul; activitățile sociale.
2.3 Funcțiile politicii bugetare
Politica bugetară este definită cu delimitări și nuanțe diferite, dar cel mai adesea se accentuează asupra problematicii referitoare la sistemul de impozite promovat de stat, fie in mod explicit, fie in mod implicit.
Functiile politicii bugetare sunt urmatoarele :
– funcția de alocare a resurselor (corectarea echilibrelor parțiale prin participarea statului);
– funcția de consilodare conjuncturală (corijarea echilibrului general prini participarea statului);
– funcția de distribuire a resurselor (rectificarea dinamicii pieței și evitarea dezvoltării nepotrivirilor dintre veniturile mici și cele mari prin participarea statului)
Funcția de alocare a resurselor
În cadrul acestei funcții, piața manifestă o alocare adecvată a resurselor doar în gradul în care producatorii, comercianții, precum și consumatorii suportă în totalitate costul întreg al produselor pe care le produc, le achiziționează și le utilizează. Prin urmare, este aproape imposibil ca intr-o piață nereglementată, costurile ocazionate să fie în totalitate costuri interne, pentru că, presiunile concurenței fac utilă externalizarea lor ori de cate ori acest lucru este posibil.
Funcția de alocare a resurselor are în vedere distibuirea resurselor între sfera pietei și sfera publică și manifestă productia de bunuri și servicii publice. Făcând comparaâie cu un bun privat, care are ca și caracteristică a fi consumat de către cineva, bunul public este un bun care are ca și caracteristică faptul că dacă o persoana utilizează acest bun nu micșorează consumul din acel bun pentru nicio altă persoana.
O semnificativă parte din bunurile publice sunt oferite așadar prin intermediul bugetului public. Acest sistem de distribuire a resurselor din economie poate fi privit, de regulă, ca proces de alocare în afara pieței.
B. Funcția de repartiție a resurselor
Funcția de repartiție a resurselor, mai este cunoscuta și ca funcție de redistribuire, are în vedere corectarea inegalităților obținute în urma unei distribuții funcționale a veniturilor primare. În urma acesteia, veniturile primare sunt schimbate în venituri finale disponibile dupa prelevarea impozitelor și cotizațiilor sociale de către stat și după realizarea de către acesta a schimburilor de venituri. Respectiva redistribuire poate fi realizată și prin furnizarea de către domeniul public a bunurilor și serviciilor publice.
Prin realizarea functiei de repartitie se formeaza și se repartizează un sistem cuprinzator de fonduri în scopul satisfacerii cerintelor. Functia de repartitie se manifesta prin:
– Constituirea capitalului propriu si modificarea marimii acestuia;
– Constituirea fondurilor proprii si alocarea acestora pe destinatiile pentru care s-au constituit;
– Participarea la constituirea fondurilor cu destinatie publica (bugetul public, fondurile cu destinatie speciala, fondurile pentru asigurarile sociale și pentru garantările de bunuri, persoane și răspundere civila).
“În lipsa unei politici private de coordonare a sarcinilor de redistribuire a venitului în favoarea celor cu venituri mai mici, statul se regăsește într-o poziție favorizantă pentru a realiza măsuri pe scară extinsă la nivel național, în cadrul unei politici coordonate de redistribuire”.
Funcția de stabilizare conjuncturală
Conform specialiștilor în domeniu, cea mai importanta funcție a statului (politicii bugetare) este cea de stabilizare a economiei, ceea ce semnifică sprijinirea economiei private pentru a îndeplini atât utilizarea totală a resurselor, cât și un nivel stabil al preturilor. Așadar, politica de stabilizare a statului are în vedere sau încearcă să mențină un compromis echilibrat între două scopuri, de cele mai multe ori conflictuale și anume:
– utilizarea totală a forței de muncă (reducerea somajului)
– o inflație redusă.
În acest scop, statul folosește elementele politicilor monetare și fiscale în incercarea de a restabili echilibrul economic.
Politica de stabilizare poate avea un eșec din două motive esențiale. Primul motiv este dat de faptul că există importante dificultăți practice ale transpunerii în viață a acesteia, mai ales din cauza unei reduse informatii. Cel de-al doilea motiv este susținut de faptul că tendinta de a încerca păstrarea șomajului sub nivelul pieței participă în mod sigur la inflație rapidă.
În concluzie, sarcina de a concepe și a aplica o politică bugetară care să poată fi susținută o perioadă de timp mai lungă este ingrată, însă asumarea sa de către autorități este absolut necesară pentru funcționarea normală a statului. Istoria demonstrează cu claritate că un stat care nu reușește să-și acopere cheltuielile subminează vitalitatea economică a națiunii, îi reduce nivelul de trai și o destabilizează din punct de vedere social și politic.
CAPITOLUL III
ANALIZA VENITURILOR BUGETARE ÎN PRIMARIA COMUNEI APOSTOLACHE, JUDETUL PRAHOVA
STUDIU DE CAZ
Am ales să realizez studiul de caz privind analiza veniturilor la Primăria Comunei Apostolache. Comună situată în zona colinară din nord-estul județului, la vărsarea pârâului Chiojdeanca în râul Cricovu Sărat. Se învecinează cu comuna Sangeru, la est, cu comuna Tătaru, la sud-est, cu comuna Gomet Cricov, la sud, cu comuna Podenii Noi, la vest și cu comuna Chiojdeanea, la nord. Orașul cel mai apropiat, Urlați, este situat la o distanță de 18 km spre sud.
Numele comunei provine de la eomisul Apostolache sau Postolachi, ctitorul complexului arhitectural aflat aici, începand din 1595.
Putem observa mai jos Organigrama Primariei Comunei Apostolache,.
Sursa: Site-ul oficial al Primăriei Apostolache
www.comuna-apostolache.ro
Primarul, viceprimarul și secretarul Primăriei Comunei Apostolache, alături de aparatul propriu de specialitate al Consiliului local, formează o structură functională cu sarcini permanente, intitulată Primăria Comunei Apostolache, care aduc la înfăptuire hotărârile consiliului local și dispozitiile primarului, rezolvând situațiile ivite ale colectivitătii locale.
Administratia publică în Comuna Apostolache se realizează și functionează în temeiul:
principiilor autonomiei locale;
descentralizării serviciilor publice;
eligibilitătii autoritătilor administratiei publice locale;
legalitătii;
sfătuirii cetătenilor în rezolvarea problemelor locale de interes major.
Autonomia locală este aministrativă si financiară și are în vedere organizarea, realizarea, competentele și atributiile, și totodată și administrarea resurselor care, conform legii sunt ale comunei Apostolache. Resursele de natură financiară pe care le deține Primăria Apostolache sunt proporționale cu competentele și responsabilitătile prevăzute de lege. Pe lângă aceste resurse financiare, Primăria dispune și de bunuri proprietate publică sau privată ale comunei potrivit aceluiași principiu al autonomiei locale.
Prin legile în vigoare ( Legea 251/2001 privind Legea administratiei publice locale) Primăria Comunei Apostolache este persoană juridică de drept public având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplina.
Primarul Comunei Apostolache îndrumă în mod direct următoarea structură organizatorică:
Directia Economică
Compartiment Buget, Contabilitate, Finante
Compartiment Spatiu Locativ
Compartiment Întretinere, Deservire, Gospodărire
Directia Impozite și Taxe
Compartimentul Impunere, Control
Compartiment Urmărire, Încasare
Compartiment Control Comercial
Compartiment Audit
Viceprimarul îndrumă și supraveghează, conform delegării de competențe, următoarea structură organizatorică:
Serviciul Amenajarea Teritoriului, Cadastru, Mediu, Administrarea Cimitirelor, Protectie Civilă
Sector Salubritate
Sector Spatii Verzi
Sector Mecanizare, Întretinere
Sector Prestări Servicii
Secretarul îndrumă și supraveghează, potrivit prevederilor art. 85 din Legea 215/2001, următoarea structură organizatorică:
Serviciul Administratie Publică Locală, Resurse Umane, Relatii cu Publicul
Compartiment Salarizare
Compartiment Juridic
Compartiment Stare Civilă
Biroul Fond Funciar
Compartiment Registru Agricol
Serviciul Autoritate Tutelară, Asistentă Socială
Sector Servicii Comunitare
Biroul buget contabilitate
La terminarea fiecărei luni persoana specializată din cadrul biroului impozite, taxe locale ce are atribuția de a efectua notele contabile, înscrierea în partida de venituri borderourile de debite și scădere, încasări cuvenite biroului local, predă biroului buget contabilitate balanța de verificare sintetic pentru realizarea centralizării datelor.
În plus, trimestrial, transmite contul de debite și cel de încasări departamentului buget contabilitate pentru realizarea dării de seamă contabile.
Seviciul impozite, taxe locale efectueaza proiectul de buget, bugetul anual pentru partea de venituri proprii, transmitandu-le serviciului buget contabilitate.
Veniturile Primăriei Comunei Apostolache din Impozite Taxe Contributii
Bugetul local al Primariei Apostolache se compune din următoarele:
– Venituri proprii (impozite taxe și alte venituri)
– Sume defalcate din TVA potrivit articolului 31, din Legea privind subvenționarea energiei termice, finanțarea cheltuielilor de învățământ preuniversitar de stat, finațtarea parțială a cheltuielilor de personal din creșe.
– Cote defalcate din impozitul pe venit;
– Subvențiile primite de la alte bugete; (subvenții alocate de la bugetul asigurărilor, finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă )
– Donații și sponsorizări
Veniturile individuale ale bugetului local determinate sunt alcătuite din impozite și taxe de la locuitori, impozite clădiri persoane juridice impozite teren persoane juridice, impozite spectacole, taxa mijloace de transport.
Impozite persoane juridice, taxa reclama și publicitate, amenzi de circulație, aplicate contravenienților, alte impozite indirecte, vărsăminte de la organizațiile publice, anumite venituri, venituri din valorificarea bunurilor de stat, sume defalcate din TVA, cote și sume din impozitul pe venit, subvenții somaj.
La rândul lor acestea sunt defalcate astfel:
A. IMPOZITE SI TAXE DE LA POPULAȚIE.
– Impozit pe venit de la liber profesionisti
– Impozit pe clădiri și teren deținute de persoane fizice
– Taxă pe mijloacele de transport persoane juridice
– Impozit pe venit din închirieri și subînchirieri
– Alte impozite și taxe de la locuitori
B. TAXĂ TEREN PERSOANE JURIDICE
C. IMPOZIT PE CLĂDIRI ȘI TEREN PERSOANE JURIDICE.
D. ALTE IMPOZITE DIRECTE:
– taxa pe mijloace de transport persoane juridice
-alte încăsari din impozite directe
E . IMPOZIT PE SPECTACOLE
F. ALTE IMPOZITE INDIRECTE
-taxe și tarife pentru eliberarea de liciente
-taxe judiciare de timbru
-taxe de timbru pentu activitatea notarială
-taxe extrajudiciare de timbru
G. VĂRSĂMINTE DE LA INSTITUȚIILE PUBLICE
– alte venituri privind circulația.
– contribuții părinți îngrijire copii creșă
– alte venituri de la instituțiile publice.
H. DIVERSE VENITURI
– venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată.
– venituri din amenzi și sancțiuni aplicate potrivit legii.
– restituiri de fonduri din anii precedenți
– venituri din concesiuni și închirieri.
– încasari din alte surse .
I. VENITURI DIN VALORIFICARE BUNURILOR DE STAT
Venituri din valorificare bunurilor publice.
Venituri din vânzări de locuințe.
J. COTE ȘI SUME DEFALCATE DIN IMPOZITUL PE VENIT
-cote defalcate din impozitul pe venit.
-sume defalcate din impozitul pe venit petru bugetele locale.
K. SUME DEFALCATE DIN TVA
-sume defalcate din TVA pentru instituțiile de învățământ preuniversitar, creșe.
L. SUBVENȚII SOMAJ.
M. DONAȚII ȘI SPONSORIZĂRI.
Bugetul de stat scoate în evidență atât nivelul consimțit al cheltuielilor ce vor fi realizate în viitor și cuantumul veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului, cât și perioada de timp pentru care se realizează.
Bugetul nu formează doar un document simplu în care se înscriu veniturile și cheltuielile estimate ale statului pe o perioadă de timp de un an, ci este totodată și un plan financiar la nivel macroeconomic, un instrument important de anticipare a dimensionării veniturilor și cheltuielilor publice pe o perioadă de an.
Așadar, veniturile și cheltuielile publice nu sunt doar indicatori ai bugetului de stat, ci realizează și rolul unor pârghii utilizate de stat pentru încurajarea dezvoltării sau diminuării unor activități, a producției și consumului diverselor produse, pentru influențarea unor categorii sociale în efectuarea acțiunilor în care statul este direct interesat.
În cele ce urmează vom încerca să facem o analiză a veniturilor bugetare realizate în anul 2015, pentru a putea înțelege mai bine proveniența veniturilor bugetare.
Organizarea și mărimea veniturilor fiscale sunt determinate de procesele care au loc în cadrul economiei reale, fiind influențate de dezvoltarea fluxurilor economice echivalente perioadelor de creștere, depresiune sau crize economice. Fluxurile fiscale sunt instabile la deprecierea monetară, la fluctuațiile veniturilor, la schimbarea consumului, astfel încât au aptitudinea de a evidenția, cu un grad mare de fidelitate, procesele care au loc în economie. Avându-se în vedere această relaționare directă sau indirectă, factorii de decizie pot lua parte, prin pârghia anumitor impozite, pentru a corecta fenomenele nefavorabile ale stagnării sau depresiunii economice și a induce sau accelera dezvoltarea economică.
Veniturile bugetului de stat al țării noastre sunt alcătuite din veniturile curente, care sunt formate din venituri fiscale și nefiscale, venituri din capital și încasări din rambursarea împrumuturilor acordate.
În situația veniturilor curente, cea mai mare parte a resurselor financiare este alcătuită din veniturile fiscale care cuprind impozitele directe și indirecte, al căror nivel este limitat sau insuficient, din păcate. Încasările din impozite nu se pot dezvolta accelerat, tehnicile de creștere a nivelului acestor resurse fundamentându-se fie pe schimbări ale sistemului fiscal sau pe nivelul cotelor de impunere utilizate, fie pe instituirea unor noi impozite. Aceasta se poate face în timp și numai cu acordul puterii legislative.
Modul cel mai vechi de impunere de-a lungul timpului este reprezentat de impozitele directe, dezvoltarea acestora fiind în permanență în pas cu evoluția economică a statului.
Bugetul local al veniturilor la Primăria Apostolache pentru anul 2015
În anul 2015 veniturile Primăriei Apostolache au fost în valoare totală de 1.407 mii lei, veniturile curente înregistrând ponderea cea mai mare. În ceea ce privește veniturile din subvenții, acestea au o pondere scăzută.
Veniturile pe categorii la Primăria Apostolache în anul 2015
Tabel 3.1
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Printre tipurile venituri, impozite și taxe mobilizate la bugetul local al Primăriei Apostolache sunt următoarele:
impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal
cote defalcate din impozitul pe venit
sume alocate de la consiliul județean pentru echilibrarea bugetelor locale
impozit pe clădiri (persoane fizice și persoane juridice)
impozit pe teren (persoane fizice și persoane juridice)
taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru
sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor
sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale
taxă asupra mijloacelor de transport
taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
venituri din concesiuni și închirieri
venituri din taxe administrative, eliberări permise
venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale
venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
subvenții pentru acordarea ajutorului pentru Încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri
sume primite în contul plăților efectuate în anii anteriori
Tabel 3.2
Veniturile curente și subvențiile Primăriei Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Reprezentând grafic acest tabel putem observa că din totalul de venituri, veniturile curente reprezintă 97,33%, sumele primite în contul plăților efectuate în anii anteriori 2,48%, subvențiile 0,12%, iar veniturile din capital sunt 0,07%.
Fig. 3.1. Veniturile la Primăria Apostolache pe anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Veniturile curente în anul 2015 la Primăria Apostolache
Veniturile curente cuprind venituri fiscale și venituri nefiscale. Pentru anul 2015 avem în tabelul de mai jos o situație a acestora:
Tabel 3.3
Veniturile curente la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Ponderea cea mai mare o au veniturile fiscale și anume 92,54%, în timp ce veniturile nefiscale reprezintă 7,46%.
Fig. 3.2. Veniturile curente la Primăria Apostolache pe anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Veniturile fiscale dețin marea majoritate în cadrul veniturilor curente. Veniturile fiscale cuprind impozitele directe și impozitele indirecte. Dintre aceste impozite ponderea cea mai mare o au impozitele pe venit, profit și câștiguri din capital care cuprind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, cote defalcate din impozitul pe venit și sume alocate de consiliul județean pentru echilibrarea bugetelor locale.
Tabel 3.4.
Veniturile fiscale la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Cea mai mare pondere a veniturilor fiscale o dețin impozitele pe venit, profit și câștiguri din capital de 55%, după care avem impozitele și taxele pe bunuri și servicii cu o pondere de 34%, iar impozitele și taxele pe proprietate au o pondere scăzută de 11%.
Fig. 3.3. Veniturile fiscale la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Veniturile nefiscale au o valoare scăzută de 7,46%, care cuprind venituri din proprietate (concesiuni și închirieri) și venituri din vânzări de bunuri și servicii (venituri din taxe administrative, eliberări de permise, amenzi și sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale).
Tabel 4.5.
Veniturile nefiscale la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Ponderea cea mai mare a veniturilor nefiscale o au veniturile realizate din vânzările din proprietate de 60%, în timp ce vânzările de bunuri și servicii au o pondere de 40%.
Fig. 3.4. Veniturile nefiscale la Primăria Apostolache pe anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Veniturile din capital în anul 2015 la Primăria Apostolache
Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice și sunt în valoare de 2,8 mii lei în anul 2015.
Tabel 4.6.
Veniturile din capital la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Din totalul de venituri în sumă de 4037,90 mii lei, veniturile din capital reprezintă 0,06%.
Fig. 4.5. Veniturile din capital la Primăria Apostolache pe anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Subvențiile în anul 2015 la Primăria Apostolache
O pondere scăzută din totalul veniturilor Primăriei Apostolache o reprezintă subvențiile, și anume 0,12%, care sunt pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.
Tabel 4.7.
Subvențiile la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Fig. 3.6. Subvențiile la Primăria Apostolache pe anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Sume FEN postaderare în contul plăților efectuate la Primăria Apostolache în anul 2015
Din totalul veniturilor Primăriei Apostolache avem o cotă de 2,47% pentru veniturile realizate din sumele primite în contul plăților efectuate în anii anteriori.
Tabel 4.8.
Subvențiile la Primăria Apostolache în anul 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Fig. 3.7. Sume FEN postaderare în contul plăților efectuate la Primăria Apostolache în 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Veniturile pe categorii la Primăria Apostolache în anii 2014 și 2015
În tabelul de mai jos avem situația veniturilor bugetare pe categorii pentru anii 2014 și 2015 la Primăria Apostolache :
Tabel 3.9.
Veniturile pe categorii la Primăria Apostolache pe anii 2014 și 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
Fig. 3.8. Veniturile la Primăria Apostolache în anii 2014 și 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
În perioada analizată, totalul veniturilor bugetate și realizate de Primăria Apostolache au înregistrat o scădere semnificativă în anul 2015 comparativ cu anul 2014, într-o mare măsură datorată absorbției de fonduri ale Uniunii Europene.
Dacă în anul 2014 totalul veniturilor erau 7703,97 mii lei, în anul 2015 totalul veniturilor este de 4037,9 mii lei, respectiv 52,41% față de anul precendent.
Fig. 3.9. Totalul veniturile la Primăria Șercaia în anii 2014 și 2015
Sursa: Bugetul local Primăria Apostolache
În cazul subvențiilor, pentru anul 2014 avem o diferență semnificativă datorată sumelor primite de administrațiile locale în cadrul programelor FEGA implementate de APIA față de anul 2015 când acestea nu s-au mai alocat.
Concluzii privind Studiul de caz – Primăria Apostolache
În anul 2015 veniturile Primăriei Apostolache au fost în valoare totală de 4037,90 mii lei, veniturile curente fiind de 3930,10 mii lei, înregistrând ponderea cea mai mare de 97,33%. Sumele primite în contul plăților efectuate în anii anteriori sunt de 100,00 mii lei ceea ce reprezintă 2,48% din totalul veniturilor. Subvențiile în valoare de 5,00 mii lei au o pondere scăzută de 0,12%, iar veniturile din capital în sumă de 2,8 mii lei reprezintă 0,07%.
Veniturile curente cuprind venituri fiscale și venituri nefiscale. Ponderea cea mai mare o au veniturile fiscale care sunt în valoare de 3637,10 mii lei și anume 92,54%, în timp ce veniturile nefiscale sunt 293,00 mii lei și reprezintă 7,46% din veniturile curente.
Veniturile fiscale dețin marea majoritate în cadrul veniturilor curente și cuprind impozitele directe și impozitele indirecte. Cea mai mare pondere a veniturilor fiscale o dețin impozitele pe venit, profit și câștiguri din capital în sumă de 1990,00 mii lei, deci 55%, apoi impozitele și taxele pe bunuri și servicii în valoare de 1254,50 mii lei cu o pondere de 34%, iar impozitele și taxele pe proprietate fiind de 392,60 mii lei, reprezentând 11%.
Veniturile nefiscale în valoare de 293,00 mii lei au o pondere scăzută de 7,46%, care cuprind venituri din proprietate (concesiuni și închirieri) și venituri din vânzări de bunuri și servicii (venituri din taxe administrative, eliberări de permise, amenzi și sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale). Ponderea cea mai mare a veniturilor nefiscale o au veniturile realizate din vânzările din proprietate de 60%, în timp ce vânzările de bunuri și servicii au o pondere de 40%.
Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice și sunt în valoare de 2,8 mii lei în anul 2015, având o pondere scăzută de 0,06%.
O pondere de 0,12% din totalul veniturilor Primăriei Apostolache o reprezintă subvențiile care sunt în sumă de 5,00 mii lei și sunt pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.
Din totalul veniturilor Primăriei Apostolache avem o pondere de 2,47% pentru veniturile realizate din sumele primite în contul plăților efectuate în anii anteriori care sunt în valoare de 100,00 mii lei.
Din analiza veniturilor Primăriei Apostolache pentru anii 2014 și 2015, totalul veniturilor bugetate și realizate de Primăria Apostolache au înregistrat o scădere semnificativă în anul 2015 comparativ cu anul 2014, într-o mare măsură datorată absorbției de fonduri ale Uniunii Europene.
Dacă în anul 2014 totalul veniturilor erau 7703,97 mii lei, în anul 2015 totalul veniturilor este de 4037,9 mii lei, respectiv 52,41% față de anul precendent.
În cazul subvențiilor, pentru anul 2014 avem o diferență semnificativă datorată sumelor primite de administrațiile locale în cadrul programelor FEGA implementate de APIA față de anul 2015 când acestea nu s-au mai alocat.
CONCLUZII
Veniturile bugetului de stat sun acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii centrale a statului, pentru a fi folosită apoi în scopul realizării obiectivelor și programelor puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar.
Efectuarea veniturilor bugetare se realizează în funcție de necesitatea repartiției venitului național, structura economiei naționale, gradul de dezvoltare teritorială a statului și nivelul de dezvoltare a forțelor de producție. În această situație, expansiunea veniturilor bugetare este un obiectiv al politicii macroeconomice, influențat de o serie de factori
Am ales aceasta temă de licență și anume “Politica bugetară în domeniul veniturilor bugetare. Studiu de caz – Primaria Apostolache” deoarece este una complexă iar în condițiile de austeritate în care funcționează autoritățile locale în acest moment în țara noastră, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual și care face obiectul a numeroase dezbateri.
Un argument important în alegerea acestei teme a fost faptul că bugetul local reprezintă instrumentul principal de asigurare a autonomiei decizionale a administrației publice locale și de selectare a priorităților de finanțare din strategia de dezvoltare economică – socială. Tot prin intermediul bugetului local se asigură finanțarea unor acțiuni de cultură și religie, asistență socială, ajutoare și indemnizații, servicii de dezvoltare publică, transporturi și alte acțiuni sociale.
Studiul de caz aduce în prim plan faptul că bugetele locale se încadrează în sfera finantelor publice locale, alături de finanțele institutiilor publice locale finanțate din venituri proprii ți subventii din bugetul local, finanțele instituțiilor publice locale finanțate integral din venituri proprii, creditele externe și interne, veniturile și cheltuielile evidențiate în afara bugetului local. Mai pune în evidență faptul că autonomia locală a Primariei Comunei Apostolache presupune organizarea ți functionarea în mod independent, asigurarea capacității de persoană juridică, a dreptului de a elabora, aproba și executa bugetul propriu și de a percepe impozite în condițiile legii, creșterea răspunderii în administrarea resurselor locale, în dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, în întarirea controlului și administrarea datoriei cu prudență.
În concluzie putem afirma faptul că politica bugetară este politica prin care serealizează relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul de repartițiea produsului intern brut în legătură cu înfăptuirea funcțiilor și sarcinilor statului.
Cu ajutorul politicii bugetare un segment important din produsul intern brut este inclus în planificarea la nivel macroeconomic. De asemenea, este important să amintim rolul politicii bugetare în realizarea politicilor economice și sociale, iar în plan financiar mobilizareași dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii funcțiilor și rolului statului.
Politica bugetară este o componentă importantă a politicilor economice în general. Trebuie subliniat faptul că politicile bugetare au un rol important prin intermediul procesului de alocare al resurselor cât și în cel de control al cheltuielilor. Totodată acesta reprezintă un stabilizator esențial al economiei participând la evoluția economică și socială, a societății în general. Fiecare țară are sistemul său propriu de politici economice și bugetare care se conformează cel mai bine necesităților și oportunităților din țara respectivă.
BIBLIOGRAFIE
– Angelescu Coralia, Stănecu Ileana, Economie Politică, Editura Oscar Print, București 2001
– Anghelache Constantin, Starea economică în an electoral, Editura Economică, București, 2004
– Cioponea, Mariana-Cristina, Leonte, Doina, Finanțe publice. Note de curs, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
– Gheorghe Filip, Mirela Onofrei, Politici financiare, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001
– Haralambie George Alin Finanțe publice, Editura Pro Universitaria, București, 2013
– Huțu Aida Carmen, Cultură organizațională și transfer de tehnologie, Editura Economică, București, 2001
– Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 597, 2002
– Manolescu Gheorghe Buget – Abordare Economică și Financiară, Editura Economică, București, 1997
– Moșteanu Tatiana, Cataramă Delia Florina, Câmpeanu Emilia Mioara, Țâtu Lucian, Politici fiscale și bugetare europene, Editura Universitară, București, 2005
– Mungiu-Pupăzan Claudia, Politici economice, Editura Academică Brâncuși, Târgu-Jiu, 2008
– Solomon Alina Georgiana, Politica fiscal-bugetară și zona euro, Editura Pro Universitaria, București, 2015
– Stoian Andreea, Dezechilibrele bugetului public în contextul economic actual, Editura ASE, București, 2009
– Stroe Radu, Finanț , Curs în format digital
– Văcărel Iulian și colaboratorii, Finanțe publice, Ediția a II-a,Editura Didactică și Pedagogică,București, 1999
– Site-ul oficial Primaria Apostolache: www.comuna-apostolache.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Bugetar (ID: 103979)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.