Sistemul bancar reprezintă unul din pilonii pri ncipali ai unei economii moderne. [624536]

CAPITOLUL I. SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

• Sistemul bancar reprezintă unul din pilonii pri ncipali ai unei economii moderne.
El este de neînlocuit în zilele noastre și se men ține în via ță datorită clienț ilor. Se
poate afirma că sistemul bancar este într -o continuă dezvoltare și expansiune
indiferent de celelalte segmente ale unei economii. Băncile trebuie să gă sească
uneori solu ții de finan țare rapide și la un cost cât m ai scăzut pentru a atrage
potenț ialii clienț i indiferent de natura lor. Mai trebuie să pună la dispoziț ie o
multitudine de servicii și facilit ăți care să convingă cât mai mulț i clienț i să vină
la instituți a bancară respectivă, chiar dacă sunt de la alte bănci concurente.
Paralel cu politica de dezvoltare, fiecare bancă din cadrul sistemului este nevoită să se
adapteze din mers la schimbările din mediul economic, mediu ce poate avea influen țe mai mult
negative decât pozitiv e. De cele mai multe ori influenț ele negative pot lua prin surprindere
băncile și implicit le afectează performanț ele permanen t sau p ână banca afectată găseș te prin
diverse mijloace posibilitatea de redresare.

1.1. Băncile – veriga importantă a sistemului bancar

• Rolul băncilor în cadrul unei economii poate fi analizat, în primul rând, prin
utilizarea conceptului de intermediere financiară între agenți i debitori și creditori
din economie, iar în al doilea rând prin funcți ile tradiț ionale d e finanț are, de
colectare a depozitelor și de gestionare a mijloacelor de plată ale unei bănci.
În epoca contemporană locul și rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea
lor de intermed iar financiar principal în relați a economii -investiț ii. Economiile su nt un rezulta t
necesar al evoluț iei societăț ii, fiind realizate de firme sau persoane fizice, pe seama veniturilor
neconsumate în perioada curentă și destinate unei utilizări viitoare. Investiț iile reprezintă
achizi ția de ma șini, instala ții tehnologice, echipamente, ma șini și invent ar destinate dezvoltării
producț iei și serviciilor lor.
Astfel, pe seama veniturilor neconsumate și destinate unei utilizări ulterioare, adică a
economiilor realizate de către persoanele fizice sau juridice, investitorii își găsesc resursele
necesare înfăptuirii investiț iilor, asigurân du-se totodată o redistribuire și valorificare eficientă
a capitalurilor disponibile.
În calitate de intermediari financiari, băncile îndeplinesc un dublu rol:
➢ emit propriile lor titluri de crean ță, negociabile, în vederea atragerii de
disponibilităț i financiare temporar disponibile în economie;
➢ cumpără titluri d e crean ță emise dc agenți nebancari, pe scama resurselor financiare
atrase.
Procesul d e intermediere presupune ca băncile să garanteze dep onenților de
disponibilităț i bănești , că î și pot retrage sumele cons emnat e, oricând doresc, fără restricții sau
condiționări. Ace st lucru presupune din partea băncilor un comportament de mare probitate
profesională și pruden ță, bazată pe o analiză scrupulo asă în luarea deciziei de plasare a
fondurilor, toate activități le desf ășurate trebuind să asigur e partenerilor de afaceri o mare
încredere.
Dacă am aflat că rolul principal al băncilor în economia unui stat este acela de
intermediar financiar consider că este necesar să cunoa ștem mai în detaliu și o parte din funcți ile
pe care le îndeplinesc ele concret. Două tipuri de bănci sunt mai importante din punct de vedere
al contactului cu agenți i economici și persoanele fizice. Ele sunt rep rezentate de băncile de
investiț ii și de cele comerciale. Cel mai des întâlnite sunt băncile comerciale, a șa că despre ele

îmi voi rezerva câteva pagini să le descriu rolul și tipul de operațiun i pe care le desfășoară și
care au impact, direct sau indirect, în economie.
Utilizar ea termenului de bancă comercială este frecvent întâlnit, pentru a desemna faptul
că băncile respective efectuează toate tipurile de operațiun i bancare, desf ășurând o gamă
diversificată de activități , cu posibilit ăți de modificare în funcți e de cerinț ele pieței și propria
strategie.
Pentru a analiza operațiun ile pasive și active ale băncilor comerciale este necesară
cunoa șterea structu rii bilanț ului bancar, care reflectă, în pasiv, constituirea resurselor , respectiv
datoriile băncii față de exterior, iar î n activ utilizările resurselor1.
Structurarea elementelor în activ și pasiv se realizează în funcți e de destina ție și grad de
exigibilitate.
Analiza structurii bilanț ului evidenț iază că ponderea predominantă, o deț in în totalul
pasivelor, depozitele clienț ilor care la rândul lor pot fi constituite la termen și la vedere.
Referitor la structura clienț ilor, se constată că cea mai mare pondere o au persoanele
fizice. Depozitele de la alte bănci sunt, în general, depozite la termen, în structura acestora fiind
incluse și sumele datorate băncilor și instituți ilor financiare din străinătate (în unele cazuri
această pozi ție figurează distinct în structura pasivelor bancare).
Fondurile proprii con stituie baza financiară în funcți e de care băncile își stabilesc
obiectivele activități i, nivelul performan ței și modalit ățile de realizare a aces tora. Pentru cazul
băncilor româneș ti, o componentă importantă a capitalurilor proprii și a resurselor bancare o
reprezintă profitul nedistribuit.
Dintre principale le componente ale activului bilanț ier, se remarcă plasamentele, care
au o pondere sporită, reprezentând între 70 și 80% din totalul activelor. În structura
plasamentelor, pe pr imul loc se situează creditele și avansurile acordate clienț ilor, care din
punct de vedere al scaden ței, pot fi pe termen scurt (12 luni) sau pe termene mai mari.
Numerarul ca post bilanț ier cuprinde soldurile care au scaden ță sub 90 zile, respectiv numerarul
și soldurile cu banca centrală.
Băncile comerciale desfășoară și activități internaționale concretizate în relați ile cu
bănci corespondente, cu organisme financiare internaționale , cu agenți i de rating și cu agenți i
de garantare a creditelor de export.
În cadrul acestor operațiun i se remarcă serviciile de decontare pentru agenți i economici
care desfășoară activități de comerț exterior. De asemenea, băncile comerciale efectuează
operațiun i de decontări externe în relați ile cu persoanele fizice, cu cele bugetare sau cu
organizați ile nonprofit.
În plus, față de activele și pasivele e numerate, băncile com erciale oferă scrisori de
garanț ie și acreditive clienț ilor săi, respectiv efectuează operațiun i extra bilanț iere. Riscurile
asociate acestor operațiun i sunt asemănătoare celor care rezultă din acordarea creditelor, mai
cu seamă riscul lipsei de lichidități , atunci când banca este nevoită să efectueze o plată în
numele unui client.
În funcți e de elementele din bilanț , pot fi identificate operațiun ile de activ și de pasiv
ale băncilor, astfel:
A. Operațiun ile de activ sunt: operațiun i de creditare și operațiun i de plasament pe
baza depozitelor bancare. În cadrul operațiun ilor de creditare, se diferențiază două categorii
distincte și anume: creditarea agenți lor economici și creditarea persoanelor fizice.
Creditele acordate agenți lor economici pot fi analizate în funcți e de destina ție: respectiv
credite pentru constituirea unor active fixe și credite pentru activitatea de exploatare.
Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o
pondere redusă și sunt acordate, în general, pe termen scurt.

1 Deaconu – Bani și credit : banii, teoriile monetare, administrarea bani lor și politica monetară

Creditarea activități lor de exploatare se realizează, sub forma creditării creanțe lor și a
creditelor de trezorerie .
Din punct de vedere al creditării creanțe lor, operațiun e prin care băncile preiau în
schimbul monedei creanțe le pe care întreprinderile le au asupra clienț ilor lor, putem distinge:
scontarea ; pensiunea ; împrumuturi pe gaj de efecte comerciale ; împrumuturi pe gaj de efecte
publice.
Tehnica scontării constă în c esiunea cambiei către un alt beneficiar, în schimbul valorii
actuale a acesteia. Prin această operațiun e, banca este angajată în raporturi cambiale specifice,
respectiv banca î și asumă obligaț ia de a plăti valoarea cambiei, dacă debitorul nu pl ătește
această sumă. Datorită riscului ca banca să devină participant la procesul cambial, se efectuează
și alte operațiun i cambiale.
Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de fina nțare ale
firmelor, generate de activitatea de producț ie și de comercializare.
Formele pe care le îmbracă aceste credite sunt: avansul în cont curent și creditele
specializate.
Prin avansurile în cont curent este creditată activitatea curentă a agenți lor economici,
mecanismul constând în efectuarea de plăți în numele titularului de cont chiar și atunci când
acesta și-a epuizat disponibilităț ile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordată de bancă
clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare .
Creditele specializate cunoscute și sub denumirea de credite pe termen mijlociu
mobilizabile , deși se acordă pe termen scurt, acoperă necesități le de finan țare pe o durată mai
mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de stocuri sezoniere (în agricultură) sau
pentru finan țarea producț iei destinate exportului2.
b) Operațiun ile de plasament constau în achizi ția de efecte publice (titluri de stat) și
acțiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a resurselor băncilor în vederea ob ținerii de
profit din activitatea bancară. L egile bancare din diferite țări limitează participarea băncilor la
capitalul altor societăț i, pe de o parte, iar pe de altă parte, le obligă la de ținerea unor titluri cu
grad sporit de lichiditate precum titlurile de stat. Legea bancară nr. 58/1998, stabileș te pentru
băncile comerciale din România, ca valoarea totală a investiț iilor pe termen lung, în valori
mobiliare emise de o s ocietate comercială, să nu depăș ească: 20% din capitalul social al
societăț ii respective și 1 0% din fondurile proprii ale băncii. Se prevede totodată, ca valoarea
totală a investiț iilor pe termen lung ale băncii, să nu treacă de limita de 50% din fondurile proprii
ale băncii, iar pe total volum al investiț iilor efectuate în nume și pe cont propriu, este impus
nivelul de maxim 1 00% din fondurile proprii. Această limitare nu se aplică pentru titlurile de
stat.
B. Operațiun ile pasive ale băncilor comerciale pot fi grupate în: formarea fondurilor
proprii ; constituirea depozitelor și operațiun i de refinanț are.
➢ Formarea fondurilor proprii prezintă impo rtanță prin modul de constituire a
capitalului social, prin emisiunea și subscrierea de ac țiuni. Potrivit reglementărilor bancare,
capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral și în formă bănească, la momentul
subscrierii, fi ind obligatorie menț inerea unui nivel minim al capitalului social. Pentru majorarea
capitalului social, băncilor le este permisă, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă
bănească și utilizarea altor surse precum: primele de emisiune sau de aport ; dividendele din
profitul net cuvenit ac ționarilor, după plata impozitului pe dividende ; rezervele constituite din
profitul net și diferenț ele favorabile din reevaluarea patrimoniului.
Fondul de rezervă, ca element al fondurilor proprii se constit uie prin re partizarea de
către băncile româneș ti a 20% din profitul brut, până când fondul egalează capitalul social.

2 Bratu Alina – Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constan ța 2005 , pag. 126 ;

Procentul de repartizare este de 10% până când fondul a ajuns de două ori mai mare
decât capitalul social, pentru ca după atingerea acestui nivel alocarea unei sume pentru fondul
de rezervă să se realizeze din profitul net. Impunerea acestor propor ții prin legisla ție constituie
o modalitate de prevenire a riscurilor antrenate de activitatea de creditare. Ponderea pe care o
dețin fondur ile proprii în totalul resurselor este relativ limitată fiind cuprinsă între 8% și 1 0%
indiferent de tendinț ele care s -au manifestat de -a lungul timpului în managementul bancar.
a) Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezintă cea mai importan tă
operațiun e de pasiv a băncilor de depozit, fiind o principală modalitate de mobilizare a
capitalurilor di sponibile temporar în economie și de fructificare a acestora prin intermediul
băncilor. Ponderea depozitelor bancare în resursele băncii r eflectă atât încrederea deponenț ilor
în instituți a respectivă, respectiv gradul de siguran ță pentru fondurile depuse, precum și nivelul
de remunerare corespunzător, sub forma ratei de dobândă bonificate.
Astfel, în activitatea bancară practică, se disting: depozit ele la vedere; depozitele cu
preaviz; depozitele la termen.
Depozitele la vedere se concretizează prin elasticitate, ceea ce semnifică faptul că
depunătorii pot utiliza fondurile atunci când doresc.
Depozitele cu preaviz, mai puț in utilizate, presupun că d eținătorii pot retrage fondurile
cu condi ția înș tiințării băncii despre această intenț ie, într -un anumit termen, prevăzut în contract
în momentul încheierii acestuia.
Depozitele la termen, diferen țiate pe perioade fixe, care pot merge de la o lună până la
5 ani, constituie pentru bancă o modalitate sigură de valorificare a resurselor, prin acordarea de
credite ale căror condi ții sunt corelate cu durata și mărimea resurselor. Pr actica băncilor
comerciale din țările dezvoltate evidenț iază că principala formă de atragere a depozitelor o
constituie conturile de depozit de investiț ii și conturile de economii, care stimulează procesul
de economisire.
b) Operațiun ile de refinan țare intervin atunci când băncile î și „consumă" fondurile
proprii și resursele atrase prin depozite și constau în procurarea resurselor de la banca centrală.
Operațiun ile concrete prin care se realizează refinanț area sunt rescontarea și lombardarea.
Prin rescontare băncile comerciale cedează, înainte de scaden ță, băncii ce ntrale
portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agenți i economici prin scontare, obținâ ndu-se
astfel disponibilităț ile care le sunt necesare. Suma mobilizată la banca centrală reprezintă
valoarea nominală a efectelor comerciale diminuată cu mărime a rescontului (V n x r s% x
nz/360), calculat ca dobândă percepută de banca centrală pentru operațiun ea de rescontare. Rata
de dobândă practicată de banca centrală în relați ile cu băncile de depozit reprezintă taxa oficială
a scontului, fiind, în general cea mai redusă rată a dobânzii din economie.
Băncile mai pot mobiliza resurse de la banca centrală și prin operațiun ile de lombardare,
care sunt credite pe gaj de efecte publice ( obligaț iuni și bonuri de tezaur).
Referitor la efecte comerciale sau publice pri n cedarea c ărora băncile de depozit pot
obține resurse de la băncile de emisiune, trebuie remarcat faptul că numai o parte dintre aceste
titluri sunt acceptate la scontare sau drept garan ții, în funcți e de „calitatea" lor și participanț ii la
procesul cambial. A stfel, se poate stabili distincț ia între creanțe le negociabile și cele
nenegociabile.
C. Băncile comerciale efectuează și o altă categorie de operațiun i, necuprinse în bilanț ,
denumite operațiun i de comision, în cadrul cărora sunt incluse:
➢ operaț iuni de remitere de sume bănești ;
➢ operațiun i de incasso, prin care băncile primesc și remit documen te pentru încasare
de la diferiț i clienț i;
➢ operațiun i de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client
cumpărător într -un cont de depozit bancar la dispoziț ia băncii furnizorului;

Am insi stat pe băncile come rciale tocmai din motivul sublin ierii rolului și funcțiilor
deținute de acestea care dacă sunt privite în mod sin gular poate nu ne determină să înț elegem
rolul lor în economie.
Multiplicarea acestor operațiun i pe care le desfășoară cu frecven ță ridicată, nu de la o
singură bancă, ci de la întreg sistemul bancar ne duc la o singură concluzie: băncile sunt un
factor cu impact major în sistemul economic al unei țări.
La nivelul anului 2017, din punct de vedere al activelor deținute, sistemul bancar
românesc rămâne principala componentă a sistemului financiar. Acesta este alcătuit din
instituții ce provin din rândul IFN -urilor, instituțiilor de plată a celor emitente de monedă
electronică, companii FinTech etc. Numărul băncilor s -a redus în ultimii a ni și a ajuns la 36,
dintre acestea 8 reprezintă sucursale ale unor instituții de credit străine. Reducerea numărului
de bănci de la 43 câte erau în 2009 s -a realizat pe fondul unor fuziuni, având în vedere tendința
de concentrare a capitalurilor bănești p entru protejarea împotriva riscurilor bancare.
Tendința la nivel european în sectorul bancar este aceea de concentrare prin achiziții și
fuziuni, procesul fiind justificat de faptul că sectoarele mai concentrate sunt mai eficiente din
punct de vedere opera țional. Astfel, costurile sunt mai reduse, în timp ce veniturile sunt mai
ridicate. Similar cu tendința înregistrată la nivel european, și în România se înregistrează o
tendință de consolidare bancară și de reducere a numărului de bănci pe fondul adoptării unor
decizii strategice d către grupurile bancare din România referitor la limitarea expunerii pe
anumite piețe, dar și pe seama existenței unor surse potențiale de îmbunătățire a eficienței
operaționale prin creșterea cotei de piață deținute.
Concomiten t cu creșterea gradului de concentrare a băncilor și reducerea numărului
celor prezente pe piața din România, și numărul unităților deținute de către acestea s -a redus
față de data ultimului raport. Aceasta a fost posibilă ca urmare a modificării unor stra tegii de
afaceri de către unitățile bancare, dar și pentru reducerea costurilor și creșterea eficienței. Astfel,
după primele trei trimestre ale anului 2017, numărul acestora era de 176 de unități. Reducerea
unităților bancare a determinat și reducerea per sonalului angajat în cadrul acestora. Tendința
care se manifestă este de reducere a personalului angajat în cadrul sucursalelor
Dintre tendințele de dezvoltare ce caracterizează sistemul bancar românesc menționăm
orientarea către căile de distribuție onlin e, telefonice sau mobile a produselor și serviciilor
bancare. În acest moment interesul clienților pentru astfel de servicii este relativ redus, însă are
un potențial ridicat pe viitor. O altă facilitate în materie este reprezentată de către Internet
banki ng, care încă înregistrează în România un nivel relativ scăzut. Astfel, se estimează că
aproximativ 5% din populația României utilizează un astfel de serviciu, dar datorită creșterii
ratei de utilizare a internetului, acest serviciu prezintă un potențial r idicat în viitor – 66% din
populație în anul 2016 față de 50% în anul 20123. Din punct de vedere al structurii creditelor,
gradul de concentrare al creditelor acordate persoanelor juridice este mai redus comparativ cu
creditele acordate persoanelor fizice. Pe cealaltă parte, la nivelul depozitelor se înregistrează un
grad de concentrare mai ridicat către un număr mai redus de bănci.
Pentru aprecierii stării de fapt în care se află sectorul bancar din țara noastră se impune
analiza acestuia amănunțită. Prime le trei trimestre ale anului 2017 au fost caracterizate de:
➢ revigorarea creditării economiei reale, inclusiv pe sectorul companiilor
nefinanciare;
➢ promovarea creditării nevoilor curente ale companiilor in detrimentul investițiilor;
➢ consolidarea importanței economisirii interne;
➢ intensificarea operațiunilor bancare in moneda națională.
O serie de vulnerabilități înregistrate în anii anteriori au fost temperate.

3 Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat/web/digital -economy -and-society/data/database);

Potrivit unei analize cu privire la gradul de risc asumat de către unitățile bancare, se
poate spu ne că 59% dintre băncile persoane juridice române s -au încadrat la un nivel mediu de
risc, 31% la un nivel redus de risc și 10% dintre acestea au înregistrat un risc ridicat. Ca și
modalitate de temperare a riscului poate fi specializarea băncilor către fi nanțarea unor anumite
companii viabile din punct de vedere economic, ceea ce ar conduce la crearea unor jucători
bancari specializați.
O primă componentă care trebuie luată în considerare în analiza sistemului bancar este
aceea a activelor bancare. Față de decembrie 2016 acestea au înregistrat o creștere de 2,6%,
ajungând la valoarea de 440,8 miliarde lei la sfârșitul lunii septembrie. Această tendință de
creștere este datorată revigorării activității de creditare pe partea de activ și a depozitelor locale
pe partea de pasiv. Această evoluție precum și structura activului și pasivului sunt redate în
figura …:

Figura 1.1.

Sursa: B anca Națională a României, Raport asupra stabilității financiare, decembrie2017

Analiza î n structură a activului a relevat următoarele tendințe:
➢ creșterea ușoară a ponderii creditelor acordate economiei reale (pană la 52,8 la sută
în luna septembrie 2017, de la 51,3 la sută î n luna decembrie 2016), pe fondul majorării
volumului creditelor noi denominate în lei și al unei relat ive încetiniri a operațiunilor de
rezoluție a creditelor neperformante. La nivel de credit privat, ponderea este deținută de
creditele acordate populației. Băncile mici și sucursalele se orientează către finanțarea
companiilor nefinanciare. Stocul creditul ui ipotecar prezintă cea mai rapidă creștere, susținută
de creditele „Prima casă”. Modelul de afaceri orientat cu precădere spre finanțarea populației
este încurajat de un istoric mai favorabil al randamentelor ajustate la risc pentru acest segment;
➢ mențin erea la un nivel ridicat a expunerii față de sectorul guvernamental (î n jurul
valorii de 22 la sută din activul agregat in ultimii aproape doi ani), situație care plasează
Romania pe primele locuri in Uniunea Europeană;
➢ menținerea plasamentelor externe la o cotă redusă din activ (7,2 la sută, septembrie
2017), dar pe un trend crescător. Cele mai mari volume sunt plasate la instituții de credit din
zona euro sub formă de credite acordate pe scadențe mai mici sau egale cu un an;

➢ diminuarea ponderii creanțelor față de banca centrală (pană la 6,8 la sută,
septembrie 2017), pe fondul continuării scăderii depozitelor atrase de la nerezidenți și al
reducerii in luna mai a ratei RMO aplicabile pasivelor in valută4.
Evoluția pasivului bilanțier este redată în figura 1.2. având următoarea semnificație:

Figura 1.2.

Sursa: B anca Națională a României, Raport asupra stabilității financiare, decembrie2017

➢ menținerea tendinței ascendente a stocului de depozite atrase de la rezidenți . La
nivelul de 65% la nivelul lunii septembrie 2017, comparativ cu 63,9% cât s -a înregistrat în
decembrie 2016 ;
➢ sporirea contribuției depozitelor venite din partea populației, at ât ca pondere în
pasiv – în cazul companiilor nefinanciare această creștere a fost de la 22% în decembrie 2016
la 39% în septembrie 2017 , cât și în structura depozitelor locale , ce au atins nivelul de 60% în
septembrie 2017;
➢ stabilizarea p onderii depozitelor denominate î n lei la valoarea de 44 % din totalul
pasivelor, respectiv 68 % din stoc pe î ntreaga perioadă analizată, cu efect semnificativ asupra
reducerii discrepanțelor structurale existente in bilanț după valută;
➢ menținerea preponderenței depozitelor atrase pe termen scurt -60% din totalul
pasivelor, respectiv 93 % din stoc . Până în prezent această vulnerabi litate a fost atenuată prin
granularitatea ridicată a depozitelor populației și comportamentul precau ționar manifestat de
acești deponenți;
➢ păstrarea tendinței ordonate de reducere a ponderii pasivelor externe – 10,4% la
nivelul lunii septembrie 2017 , pe f ondul unor ritmuri de scă dere relativ mai lente î n perioada
analizată , și anume -8,9 la sută în primele nouă luni din 2017 față de -17,8 la sută în intervalul

4 De la 10 la 8 la sută , inclusiv î n contextul continuării procesului de armonizare a mecanismului RMO cu
standardele și practici le în materie ale BCE și ale principalelor bă nci centrale din statele membre ale Uniunii
Europene ;

similar din anul precedent . Această evoluție este favorizată îndeosebi de reî nnoirile mai ample
ale depozitelor cu scadenț a de pâ nă într-un an. Finanțarea de la banca -mamă este predominantă
în pasivele externe și a continuat să se ajusteze , respectiv cu 12,5% în primele trei trimestre ale
anului 2017 .

1.2. Structura sistemului bancar în România

Este deja cunoscut și unanim acceptat faptul că desfășurarea oricărei activități
economice implică un risc , care poate îmbrăca diverse forme și se poate manifesta mai evident
sau mai pu țin evident. În cazul instituți ilor bancare, identificarea, analiza și gestionarea
riscurilor ce pot apărea este și mai importantă, căci ce poate fi mai riscant decât mobilizarea
disponibilităț ilor bănești de pe piață și împrumutarea acestora clienț ilor persoane fizice și
juridice, doar pe baza unor prognoze și promisiuni pri vind afacerea, investiț ia, proiectul
acreditat?
Cu toate acestea, băncile se numără printre cele mai prospere entități economice de pe
glob. Cum reu șesc? Răspunsul constă în adoptarea unui management al riscurilor adecvat.
Sistemul bancar al unei țări este definit prin re țeaua instituți ilor de credit reziden te în
țara respectivă și a relați ilor economice în care componen tele acesteia sunt parte. Re țeaua
instituți ilor de credit este exprimată de tipurile de bănci care funcți onează într -o țară, iar relațiile
economice în care acestea sunt parte prin funcți ile pe care le îndeplinesc în economie5.
Constituirea sistemului bancar este rezultatul unui lung proces istoric de dezvoltare a
economiei și a relați ilor în care intră agenți i economici. Apari ția băncil or în lumea modernă
este considerată a fi rezultatul dezvoltării comer țului în Evul Mediu , în special prin contribuț ia
orașelor autonome. Prima bancă este datată 1171 în Vene ția; azi, în cele peste 190 de state,
funcți onează circa 50.000 de societăț i bancare.
În România sistemul bancar actual s -a constituit pornind de la patru bănci, având rețele
proprii: Banca Națională , Banca de Investiț ii, Banca Română de Comer ț Exterior și Banca
pentru Agricultură și Industrie Alimentară. Aceste bănci aveau special izare strictă și dețineau
monopolul operațiun ilor bancare cu persoane juridice. Persoanele fizice puteau efectua
operațiun i bancare numai prin C.E.C., instituți e care era o quasibancă, deoarece avea atribu ții
de mobilizare a disponibilităț ilor bănești de la popula ție, nu credita activitatea economică, putea
oferi credite de consum (construcții de locuinț e, unele cumpărări în rate ș.a.).
În 1991, atunci când Parlamentul a adoptat Legea cu privire la activități le bancare
(Legea nr 33/1991) și Legea privind St ătutul Băncii Naționale din România (Legea nr 34/1991),
au creat de fapt, cadrul legal pentru independen ța și resta bilirea Băncii Centrale în funcți ile sale.
Acesta este momentul declanșator pentru reformarea sistemului bancar românesc.
Sistemului bancar românesc se bucură de o structură cu două niveluri, care implică
Banca Națională a România și celelalte bănci, fie ele comerciale sau de altă natură. Acest nou
sistem bancar a fost introdus în decembrie 1990, marcând prima etapă a procesu lui de reformă
bancară, în care BNR a asumat funcți ile tradi ționale băncii centrale și operațiun ile comerciale
au fost transferate la Banca Comercială Română. La începutul anului 1991, Parlamentul a
aprobat legile care guvernează mediul bancar din România: Legea privind activitatea bancară
(nr. 33/1991), care să permită dezvoltarea unei rețele de bănci comerciale și Legea privind
Statutul Băncii Naționale din România (Nr. 34/1991).
Cadrul legal al sistemului bancar a fost remodelat și îmbună tățit în prima j umătate a
anului 1998, atunci când trei legi bancare au fost adoptate:
➢ Legea (nr. 58/1998), Statutul Băncii Naționale din România (nr.101/1998);

5 Cocriș, Vasile, Chirleșan, Dan, Economie bancară , Editura Universit ății AI. I. Cuza, Iași, 2007, p. 28 ;

➢ Legea privind procedura falimentului pentru Băncilor (Nr. 83/1998);
➢ Prin adoptarea noii legislaț ii, împreună cu Legea cu privire la privatizarea băncilor
de stat (nr. 83/1997).
Punctele slabe ale cadrului legislativ fostul au fost corectate în scopul de a asigura un
sistem bancar solid și stabil, pentru a consolida independen ța B.N.R. și a competenț elor sale de
executare și de a î mbunătăți mecanismul de ie șire pentru băncile aflate în dificultate.
Economia unei țări are mai mulți piloni de susț inere. Poate unul dintre cei mai
impo rtanți este cel constituit de sistemul bancar. Fluxul banilor dintr -o economie circulă cel
mai adesea prin sistemul bancar. Băncile din sistemul b ancar sunt organizate pe cel puț in două
nivele de funcți onare . Nivelul principal este reprezentat de banca centrală sau națională a unei
țări, care are rolul de a tempera activitatea din restul sec torului bancar și chiar din întreaga
economie cum este la noi în țară.
Banca Națională din România are ca scop armonizarea completă a cadrului juridic
pentru activitatea bancară, cu reglementările Uniunii Europene, în scopul de a facilita integrarea
europe ană din România.
Banca Națională a României încearcă să s timuleze, prin cadrul juridic, î nființarea de
filiale și sucursale ale băncilor străine, deoarece acestea joacă un rol important în dezvoltarea
gamei de servicii bancare și de îmbună tățirea calit ății acestora6.
Atribuțiile Băncii Naționale a României sunt reglementate, în esență, la articolul 2
aliniatul 2 din Legea nr 312/2004 privind statutul de funcți onare al Băncii Naționale , astfel:
a) Elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
b) Autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituți ilor de credit,
promovarea și monitorizarea bunei funcți onări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității
financiare;
c) Emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României;
d) Stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
e) Administrarea rezervelor internaționale ale României.
Banca Națională a României sprijină politica economică generală a sta tului fără
prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea
stabilității prețurilor.
Prerogativele enunțate, în conexiunea lor firească cu dispoziț iile O.U.G. nr 99/2006, se
constituie în adevărate funcți i ale autori tății centrale, tradiționale și moderne, în egală măsură,
structurate în literatura de specialitate cu unele nuan țări, astfel : emisiunea monetară, elaborarea
și aplicarea politicii monetare și valutare, funcți a normativă, refinanțarea și asigurarea de
lichidități sistemului bancar, supravegherea activități i bancare, funcți a de bancă a statului
român7.
Prin exercitarea lor, banca Națională a României normează și influențează
comportamentul economic al instituți ilor de credit, în concordanță cu obiectivel e politicii
monetare, valutare, de credit și plăți, le autorizează și supraveghează, urmărind funcți onare a
normală și promovarea unui sistem bancar specific economiei de piață8.
Prerogativele îi susțin statutul legal, separând -o, totodată, de instituți ile de credit, în
integritatea lor, apte doar pentru activitatea bancară propriu -zisă.

6 Doltu , Claudiu, Evoluț ia sistemului bancar din România , Centrul Româ n de Politici Economice, Editura Polirom,
Bucureș ti, 2006, p. 90 ;
7 Costică, I., Lăzărescu, S.A., Șaguna, D.D., Basco, C., Dardac, N., Floricel, C., Monedă, credit, bă nci, Editura
Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2003, pag 230;
8 Bercea, L., Sistemul de evidență a instituțiilor de credit , în Revista de drept comercial, nr 10/2003, pag 148 –
149;

La sfâr șitul lunii septembrie 2002, au existat 38 de bănci, persoane juridice române,
inclusiv 8 sucursale ale băncilor străine importante. Acest număr a crescut semnificativ de la 7
bănci în 1990.

1.3. Impactul economic și social al sistemului bancar în România

Impactul pe care sistemul bancar îl poate avea asupra unei economii poate fu cuantificat
din mai multe puncte de vedere, astfel:
➢ Impact direct cuantificat sub forma contribuției băncilor la majorarea PIB -ului.
Majorarea PIB -ului este decât o primă formă de impact a băncilor asupra sistemului
economic , aceasta reprezentând circa 2,67% din PIB și având o valoare de 91467 milioane lei
la finele anu lui 2016 . O altă contribuție vine pe partea impozitelor și taxelor achitate , atât
pentru veniturile de natura salariilor aplicate salariaților unităților bancare, cât și al impozitului
pe profit pentru agen ții economici care deservesc sistemul bancar. Nive lul acestor venituri a
fost de 13481 milioane lei, cu o pondere de 1,47% din totalul veniturilor fiscale. O altă formă
de contribuție a băncilor este aceea de atragere a forței de muncă contribuind în acest fel la
reducerea șomajului, dar și prin creșterea nivelulu i calificativ al forței de muncă specializate
– 57.887 FTE ;
➢ Impact indirect este re flectat de contribuția băncilor la dezvoltarea sistemului
economic al țării. Astfel, băncile achiziționează, pentru a -și desfășura activitatea, o serie de
produse și servicii de la firme din țară – echipamente, servicii de consultanță – , care la rândul
lor necesită materiale de la alte companii și așa mai departe. Astfel, prin acest lanț se creează
valoare suplimentară, cu impact benefic asupra economiei țării.
Impactul indirect acționează asupra majorării PIB -ului. Aceasta este o contribuție
indirectă generată de achizițiile de bunuri și servicii din industriile conexe. Valoarea nou
adăugată la finele anului 2016 a fost de 29.959 milioane lei, cu o pondere de 0,90% din PIB.
Dezvoltarea industriilor adiacente determină venituri mai mari din partea aces tora, fapt
ce conduce la impozite și taxe mai ridicate . Valoarea acestor impozite și taxe a înregistrat la
finele anului 2016 un nivel de 4.906 milioane lei, adică 0,54% din totalul veniturilor fiscale.
O altă implicație indirectă determinată de dezvoltare a industriilor conexe este
reprezentată de către atragerea de personal suplimentar pentru de sfășurarea activității acestora,
ajung ându-se la nivelul de 31.085 FTE.
➢ Impact indus apare ca urmare a faptului că salariații băncilor și ai altor instituții ce
fac parte din acest lanț își cheltuiesc veniturile în țară, ceea ce contribuie la sporirea cifre i de
afaceri a companiilor ce fac parte din acest lanț . Impactul indus, ca și celelalte forme de impact,
conduce la majorarea PIB, contribuția sa atingând valoarea de 21.182 milioane lei, respectiv
0,60% din PIB. Nivelul taxelor și impozitelor generate de acțiunea impactului indus atinge la
finele anului 2016 nivelul de 2.290 milioane lei, cu o pondere de 0,25% în totalul veniturilor
fiscale. Prin dezvoltarea industriilor conexe, apare și nevoia de personal suplimentar necesar
pentru dezvoltarea acestor activități.
Pornind de la lanțul valorii adăugate în sistemul bancar, impactul pe care sistemul bancar
îl are asupra economiei este redat în f igura 1. 3. astfel:

Figura 1. 3. Lanțul de valoare adăugată în industria bancară

Sursa: http://www.arb.ro/wp -content/uploads/Studiu -Impactul -economic -si-social -al-bancilor -in-
Romania.cpptx_.pdf

Nivelul veniturilor aduse la PIB de către activitățile de intermediere financiară, cod
CAEN 64, în perioada 2012 -2016 a fost de 91.467 milioane lei. Se estimează că din această
valoare de intermedieri financiare, băncilor le revine procentul de 70%. Atunci când efectele
indirecte sunt luate în considerare, contri buția este mult mai mare, cu o valoare adăugată brută
de 29.959 milioane lei (0,9% din PIB) generată indirect, în industriile furnizoare și alte 20. 182
milioane de lei (0,6% din PIB) valoare adăugată generată în industriile în care angajații ramurii
intermedieri financiare și cei ai industriilor furnizoare cheltuiesc salariile încasate .
Pentru fiecare 1 euro din valoarea adăugată brută generată de sistemul bancar, alți 0,33
euro în valoare adăugată sunt generați de-a lungul lanțului de aprovizionare și alți 0,22 euro
sunt generați prin cheltuielile angajaților în economie .
În anul 2016, mai mult de 85% din ramurile de activitate au fost influențate de ramura
de intermedieri financiare . Din punct de vedere al impactului asupra PIB, contribuția
intermedierilor financiare a fost de 2,42% din PIB. În figura 1.4. este redat impactul pe care
ramura de intermedieri financiare îl are asupra diverselor sectoare de activitate:

Figura 1. 4. Impactul activității de intermediere financiară asupra diverselor ramuri de
activitate

Sursa: http://www.arb.ro/wp -content/uploads/Studiu -Impactul -economic -si-social -al-bancilor -in-
Romania.cpptx_.pdf

O analiză a personalului atras în economie de sectorul bancar reflectă că acesta a generat
109.108 locuri de muncă, în total, din care 57.887 angajați implicați în mod direct în activitatea
bancară, iar diferența de 51.221 în sectoarele conexe ale economiei. Menționăm că analiza se
referă la perioada 2012 -2016. Tot același studiu reflectă că fiecare persoană nou angajată în

sistemul bancar atrage după sine alte 0,54 persoane sunt angajate în restul economiei datorită
efectului indirect și alte 0,35 persoane sunt angajate datorită efectului indus .
Industria bancară constituie unul dintre principalii angajatori din economia românească,
având un număr mai mare decât circa 65% din ramurile de activitate din economie. Astfel,
numărul mediu de salariați atrași de industria bancară reprezintă aproximativ 1,2% din totalul
salariaților din economie.
Nivelul salariilor brute plătite de sectorul bancar salariaților săi a fost de 22.992 milioane
lei, cu o pondere de 3,1% din totalul salariilor achitate în România în aceeași perioadă. Dacă se
ia în considerare și impactul indirect, se estimează că alte 12.308 milioane lei, respectiv 1,7%
din totalul salariilor plătite în România, au fost achitate salariaților din industriile furnizoare și
alte 7.923 milioane lei – 1,1% din totalul salariilor plătite în România – au fost plătite ca salarii
în industriile în care angajații băncilor și cei din industriile furnizoare cheltuiesc salariile
încasate . Pentru fiecare 1 euro acordați sub formă brută de salarii în sistemul bancar, alți 0,54
euro sunt direcționați către lanțul de aprovizionare și 0,34 euro prin cheltuielile angajaților în
economie.
Dacă este să luăm în calcul nivelul salariului acordat de sectorul bancar, atunci acesta
se estimează că la nivelul anului 2016 acesta a fost de două ori mai mare decât media națională
și mai ridicat decât în 90% din ramurile de activitate din economia nați onală.
O altă abordare a sectorului bancar se poate realiza din punct de vedere al mediului de
lucru oferit salariaților, băncile investind continuu în formarea salariaților. Această atractivitate
este reflectată și în durata medie de angajare a unei persoane în sectorul bancar. Astfel, se
estimează că în jur de 47% din angajații băncilor au mai mult de 7 ani experiență în banca
respectivă, comparativ cu durata medie de angaja re la nivel național, ce înregistrează un nivel
de aproximativ 4 ani.
În perioada 2014 -2016, numărul participaților la cursuri din rândul angajaților băncilor
a crescut cu 12%. Aceasta reflectă din partea angajaților un interes pentru educație și formare
profesională. Astfel, salariile relativ ridicate, avantajele materiale acordate, dar și posibilitatea
de dezvoltare personală continuă fac ca sectorul bancar să rămână atractiv pentru salariații din
România.
Contribuția adusă de sectorul bancar la bugetul d e stat s -a ridicat în perioada 2012 –
2016 la nivelul de 13.481 milioane lei. Contribuția adusă de alte industrii ca urmare a vânzării
de produse și servicii către sectorul bancar se ridică la 7.195 milioane lei. Astfel, impactul
cumulat din ambele părți se ridică la 20.676 milioane lei.
Valoarea contribuțiilor sociale ale băncilor la bugetul de stat se ridică la 8.990 milioane
lei, demonstrând impactul pe care sectorul bancar îl are în domeniul social, deoarece aceste
contribuții sunt folosite în continuare de către stat pentru plata obligaților sociale curente
(pensii, șomaj etc.).
La impactul de mai sus se adaugă și plățile aferente TVA, în cuantum de aproximativ
4.9 miliarde lei în perioada 2012 – 2016, având în vedere faptul că această taxă reprezintă un
cost pentru bănci, ele nefiind plătitoare de TVA .
Pe lângă impactul economic, sistemul bancar exercită și un impact social, dând dovadă
de un grad ridicat de responsabilitate socială. Exemple de astfel de inițiative vin din partea mai
multor bănci din România, și anume:
➢ Banca Transilvania – programul ABT Financiar, ce a atras 10.000 de elevi
participanți la programul de educație financiară;
➢ Banca Comercială Română – Programul Bursa Binelui, ce a colectat 250.000 euro
din donații individuale și ale băncii;
➢ ING Bank – Programul S.O.S. Satele copiilor România, ce a colectat 200.000 euro
din donații individuale și ale băncii;

➢ Banca Română de Dezvoltare – Programul Hope and Homes for children, ce a
colectat 200.000 euro din donații individuale și al e băncii.
13 din cei 36 de participanți din sectorul bancar au pe site -ul lor un spațiu special
activităților de responsabilitate socială corporativă. Dintre domeniile abordate de marea
majoritate a băncilor amintim: protecția mediului, educația și incluzi unea financiară, diverse
evenimente sportive și culturale. Băncile care au publicat regulat rapoarte de responsabilitate
socială corporativă în ultimii 5 ani au înregistrat investiții cumulate în comun itate de
aproximativ 42 milioane lei. Unele bănci inves tesc în comunitate peste 1 mil ion de euro anual .

1.4.Tehnologii bancare utilizate în România

Inovația tehnologică a înregistrat o dezvoltare semnificativă în ultimii ani, fără ca
această dezvoltare să nu afecteze și sectorul bancar, sector care se află în permanentă modificare
și adaptare la realitatea de zi cu zi.
Noțiunea utilizată pentru a desemna inovația tehnologică în sectorul bancar este cea de
FinTech (Financial Technology). În opinia Băncii Reglementelor Internaționale (BRI),
definirea termenului de FinTech și a altora similari în acest domeniu, este util autorităților de
supraveghere, din punct de vedere al opticii de abordare. Cu privire la noțiunea de FinTech
există mai multe definiții, însă cea dată de că tre Consiliul pentru Stabilitate Financiară este cea
mai agreată și utilizată. În opinia acestei instituți i, FinTech reprezintă „inovația tehnologică a
serviciilor și produselor bancare care pot conduce la noi modele de afaceri, noi aplicații, procese
și produse cu efect material asociat furnizării de servicii financiare”9.
Potrivit unui studiu efectuat de către Autoritatea Bancară Europeană, sub incidența
inovațiilor financiare intră unu număr de patru grupe de produse și servicii bancare, și anume:
1. servicii de creditare, atragere de depozite și atragere de capital – modalități noi
pentru persoanele fizice și juridice de obținere rapidă de credite cu efectuarea descentralizată a
analizei de risc, crowdfunding , finanțare peer-to-peer, bănci mobile, credit scoring, etc.;
2. servicii și mijloace de plată, compensare și decontare – portofele mobile, transferuri
peer-to-peer, monede electronice, monede virtuale, vânzare de valută, platforme digitale de
schimb valutar etc.;
3. servicii de investiț ii și de administ rare a investiț iilor – tranzacționare cu frecvență
înaltă, copy-trading , e-trading , consiliere robotizată etc.);
4. alte activități financiare.
Pentru punerea în practică a acestor servicii, Banca Reglementelor Inter naționale a
întocmit o listă a serviciilor financiare suplimentare menite să asigure suportul pentru
implementarea inovației tehnologice. Aceste servicii includ: agregatori de portal -uri și date;
ecosisteme (infrastructură, open source , Application Programming Inte rface – API); aplicații
de manipulare a datelor (analiză big data , invățare automată, modelare predictivă); tehnologia
registrelor distribuite ( blockchain ); securitate (identificarea și autentificarea clienț ilor); cloud
computing ; „internetul lucrurilor” sau tehnologie pe mobil; inteligență artificială – automatizare
in finanțe, algoritmi de tranzacț ionare .
Aplicarea FinTech la nivel internaț ional are un impact major, putând să conducă chiar
la reconfigurarea integrală a sistemului bancar. Dintre beneficiile aplicării FinTech amintim:
1. înlesnirea accesului la serviciile financiare prin medii de comunicare sigure,
conducând la o adâncire a incluziunii financiare;

9 Banca Națională a României, Raport asupra stabilității financiare , decembrie 2017;

2. descent ralizarea și diversificarea serviciilor de intermediere financiară;
3. creșterea eficienței și rapidității de deservire a clienț ilor instituți ilor financiare;
4. reducerea asimetriei informaționale și îmbunătățirea analizelor de risc prin
diversificarea tipulu i de date utilizate în acest sens. Serviciile furnizate prin intermediul noilor
tehnologii au impact asupra tuturor componentelor sectorului financiar: sisteme de plată și de
decontare, sectorul bancar, sectorul asigurărilor și al fondurilor de pensii și piețele de capital.

Impactul FinTech asupra sistemului bancar

Sectorul bancar actual este caracterizat de necesitatea reducerii costurilor, cu scopul de
a maximiza rentabilitatea unităților bancare. Modificările socio -economice și demografice
înregistrate, precum și inovațiile tehnologice financiare, au determinat băncile să î și reconsidere
strategiile în ceea ce privește produsele și serviciile bancare oferite clienț ilor, dar mai ales
schimbarea opticii de abordare a clienț ilor în sfera online. În acest sens, inovațiile tehnologice
au condus la reducerea costurilor operaționale ale băncilor și la eficiențizarea activități lor. Dar,
pe de alte parte, aceste inovații în sectorul financiar -bancar, au condus la reducerea numărului
de personal, fapt ce a devenit îngrijorător pentru analiștii financiari.
Creșterea concurenței în domeniul serviciilor financiare determinate de inovații le
tehnologice, au determinat băncile să î și reconsidere modelele de afaceri. Concurența nu a fost
generată doar de companii FinTech, ci și de companii nespecializate care oferă servicii FinTech ,
unele cu acțiune la nivel mondial precum Amazon sau Alibaba. Astfel de companii dețin resurse
financiare importante spre deosebire de companiile FinTech, fără o prezență notabilă în acest
sens10. În acest sens, măsurile adoptate de către instituți ile de credit au fost fie dezvoltarea pe
cont propriu a unor produse noi ce încorporează inovațiile tehnologice, fie colaborarea cu firme
specializate în acest domeniu. În sensul efectuării unor astfel de modificări, apar modificări la
nivelul organigramelor băncilor, prin crearea unor noi locuri de muncă, dar și necesitate a
educării personalului cu privire la modificările erei digitale și a clienț ilor, cărora le sunt adresate
noi produse.
Diversele instrumente ale inovației tehnologice pot fi utilizate de către bănci pentru
analiza clienț ilor, din punct de vedere al criteri ilor de eligibilitate. De exemplu, riscul de credit
al unui client poate fi apreciat prin intermediul datelor colectate la nivel digital, din surse
alternative sau prin analizarea comportamentelor de cumpărare.
Introducerea unor noi instrumente de tipul pl atformelor digitale de servicii, ar putea
determina creșterea interacțiunii dintre companiile FinTech cu instituți ile bancare prin crearea
unor aplicații de tip open banking , prin care serviciile bancare pot fi integrate cu cele ale unor
furnizori externi, valorificând astfel baza de clienț i existentă. Această facilitate creează o serie
de avantaje, de ambele părți. Astfel, clienț ilor beneficiază de facilitatea de a -și gestiona sing uri
propriile produse folosind o singură inter față, iar instituți ilor de credit le creează un avantaj
legat de costuri. Singura problemă în cazul unor astfel de servicii este asigurarea și menținerea
securități i și confidențialității datelor, o potențială discriminare a clienț ilor sau riscul privind
securitatea cibernetică.

Influența FinTech asupra sistemelor de plăți, decontare și mijloacelor de plată .

Amplificarea competiției în sectorul bancar, permanenta modificare a reglementărilor,
precum și intensificarea preferințelor clienț ilor pentru experiențe digitale, sunt factori care au
generat presiuni asupra profitabilității băncii, ceea ce în final s -a tradus prin modificări

10 Constancio, Vitor, The Future of Tha Finance and The Outlook of Regulation , 9 noiembrie 2017;

semnificative în domeniu. Modificările apărute vizează: utilizare a unor instrumente de plată noi
și dezvoltarea în domeniul tehnologiei registrelor distribuite.
Aceasta are ca efect diminuarea dependenței de un registru central, regis tru care este
gestionat de către o entitate de încredere pentru deținerea și transferul de fonduri sau a altor
active financiare. În acest context, potrivit unui studiu efectuat de către Banca Reglementelor
Inter naționale11, utilizarea unor astfel de registre are ca efect reducerea complexității serviciilor
financiare, creșterea vitezei de procesare și a transparenței tranzacțiilor efectuate. Pe de altă
parte, utilizarea unor astfel de registre comportă și o serie de riscuri, și anume: lipsa unui cadru
de guvernanță adecvat, îndeplinirea aspectelor legate de asigurarea confidențialității și
integrității datelor, precum și alte probleme de securitate ce pot apărea din implementarea
tehnologiei.
O altă inovație apărută în acest s ens vizează apariția monedelor virtuale . La nivel
mondial, există o serie de bănci centrale care iau în calcul posibilitatea de legiferare a unei
monede electronice, care să funcți oneze ca mijloc legal de plată alături de moneda națională .
Exemple de astfe l de situații vin din partea Băncii Naționale a Suediei și Danemarc ăi, care au
în plan abordarea problemei introducerii monedei e -coroane. Alte exemple de astfel de inițiative
vin din partea Angliei și Canadei, care au inițiat proiecte de cercetare privind tehnologia pe care
se bazează emiterea de monede digitale.
Tot legat de utilizarea monedelor virtuale, în unele state pentru a evita utilizarea
monedelor virtuale în scopuri infracționale, platformele în cadrul cărora acestea sunt
tranzacționate au fost autorizate și se află sub stricta supraveghere a organelor de specialitate.
Modelele tranzacționate în cadrul acestor platforme sunt acceptate ca metode legale de plată.
Un pas în acest sens îi revine J aponiei, care în luna aprilie 2017 a inițiat o lege de reglementare
a mediului de tranzacționare al monedelor virtuale . Potrivit Autorității de Supraveghere
prudențială din Japonia, au fost stabilite cerințe prudențiale ce trebuie îndeplinite de platforme le
de schimb a monedelor virtuale în monede de schimb. Aceste cerințe sunt legate de capitalul
minim, măsuri de securitate cibernetică, măsuri de management al riscului operațional. De
asemenea, firmele autorizate pentru astfel de operațiun i sunt supuse u nui audit anual și se
urmărește respectarea de către acestea a standardelor de formare profesională a angajaților.
Pe lângă avantajele pe care utilizarea unei astfel de platforme le ocazionează, autoritățile
naționale avertizează și asupra unor riscuri, dintre care amintim: volatilitatea ridicată; utilizarea
acestora în operațiun i de spălare a banilor sau în finanțarea terorismului; lipsa reglementării și
a supravegherii; lipsa unei securități adecvate, acestea nefiind recunoscute di n punct de vedere
legal drept monede.
Inițiativele la nivel european demarate de către instituți ile europene în materie de
digitalizare și inovație tehnologică financiară au fost notabile și vizea ză asigurarea siguranței și
eficienței financiare. Printre inițiativele în materie se numără serviciul de decontare instantanee
a plăților (TIPS) sau directiva privind serviciile de plată (PSD2). O altă inițiativă vine din partea
Băncii Centrale Europene în colaborare cu Banca Japon iei. În cadrul acestui proiect se
analizează posibilitatea utilizării registrelor distribuite pentru infrastructura pieței financiare.
Un alt proiect în acest sens vine din partea Germaniei, care în cadrul proiectului G20 delegă
sarcina supravegherii acest ui fenomen Consiliului pentru Stabilitate Financiară. Totodată,
această autoritate urmărește să identifice eventualele probleme de reglementare și supraveghere
ce pot apărea în vederea asigurării stabilității.
Rolul FinTech pentru îmbunătățirea incluziunii financiare

Dintre factorii c e reduc barierele intrării pe piețele serviciilor financiare menționam :
1. răspândirea utilizării internetului;

11 Banca Reglementelor Internaționale, Comisia pentru plăți și infrastructuri de piață – „Distributed Ledger
Technology in Payment, Clearing an d Settlement”, februarie 2017;

2. răspândirea utilizării serviciilor de telefonie mobilă;
3. accesul facil la calculatoarele de mare viteză:
4. avansarea criptografiei.
Aceștia conduc la apariția unor noi jucători pe aceste piețe, cum ar fi apariția operatorilor
de telefonie mobilă care activează în sectorul IT. Aceste aspecte conduc la unirea eforturilor în
materie de incluziune financiară. Astfel, în anul 2016, țările membre ale G20 au elaborat
raportul High -Level Principles for digital Financial Inclusion, ce vizează stabilirea criteriilor
aplicabile la nivelul statelor membre în vederea stimulării incluziunii financiare prin utilizarea
tehnologiilor digitale.
Opinia Parlamentului European12 privind FinTech și rolul acestuia în sporirea
incluziunii financiare este aceea de creștere a gradului de educație financiară atât a
consumatorilor, cât și a investitorilor, având ca finalitate adoptarea deciziilor financiare
adecvate și într-un mod autonom.
După primele două trimestre ale anului 2017, valoarea investiț iilor în companii de acest
tip se ridica la peste 12 miliarde dolari americani. Liderul pe piața globală de FinTech este
continentul no rd-american, așa cum reiese din figura 1.5.:

FIGURA 1.5. Valoarea investițiilor în companii FinTech

Sursa: Banca Națională a României, Raport asupra stabilității financiare – decembrie 2017 , Anul II nr 4

La nivel european, volumul acestor investiț ii se ridică, în prima jumătate a anului 2017,
la 2,9 miliarde dolari americani. Cele mai importante investiț ii, în prima jumătate a anului 2017
cin de pe piața asiatică, respectiv China și India, fiind urmate de Hong Kong și Singapore.
Dacă este dă vorbim despre cel mai eficient an din punct de vedere al investiț iilor
FinTech, atunci putem spune că acesta este anul 2015, volumul investiț iilor depă șind 45 de
miliarde dolari americani.

Colaborarea dintre sectorul privat și autorități în scopul inovației financiare

O altă inițiativă în materie de sporire a inovației financiare este legată de intensificarea
colaborării dintre sectorul public și cel privat . Pe de o parte, această legătură ia naștere în
vederea creșterii schimbului de informații și de a crea un sistem de conformitate mai eficient,

12 Propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la tehnologia financiară: influența tehnologiei
asupra viitorului financiar ( 2016/2243(INI) );

finalitatea fiind prevenirea spălării banilor și finan țării terorismului. Pe de altă parte, se
urmărește asigurarea unui mediu sigur cu scopul de a fi testate soluții inovative privind
serviciile și produsele financiare. Un astfel de produs inovator este reprezentat de regulatory
sandbox13, apărut în 2016 în Marea Britanie. Acest produs a luat amploare, la momentul actual,
la nivel mondial, fiind inițiate o serie de proiecte în acest sens .
La nivel european, pentru testarea noilor tehnologii a fost implementat un cadru
legislativ, respectiv Federația Bancară Europeană14. În completarea acestui cadru, pentru
promovarea FinTech și asigurarea integrări i piețelor serviciilor financiare digitale, Autoritățile
de Supraveghere Europene (ASE) trebuie să întreprindă o serie de măsuri, și anume:
5. sporirea eforturilor pentru îmbunătățirea cadrului de supraveghere prudențială. În
acest sens, vor fi utilizate o se rie de instrumente printre care și coordonarea instrumentelor
specifice inovației tehnologice – crearea unor centre de inovare – innovation hubs sau a unor
medii de testare – sandbox es;
6. promovarea educației tehnologice specifice FinTech simultan cu schimbul de date
privind securitatea informației;
7. coordonarea strategiilor privind securitatea informațiilor și asigurarea rezilienței
cibernetice în vederea asigurării îmbunătățirii securității și integrității sistemului financiar
european15.

Riscuri privind asigurarea stabilității financiare generate de FinTech

Fenomenul FinTech a devenit o preocupare a autorităților naționale , atât datorită
avantajelor pe care le generează, dar mai ales a riscurilor pe care le implică. În acest sens,
Consiliul de Stabilitate Financiară (CSF) împarte riscurile generate de noua tehnologie în două
categorii, și anume:
1. riscuri macrofinanciare (la nivelul întregului sistem financiar).
În categoria riscurilor macrofinanciare cele mai importante sunt următoarele: riscul de
contagiune; riscul de prociclicitate; riscul de volatilitate excesivă; riscul cu privire la colapsul
unor jucători din piață de impotanț ă sistemică.
În completarea riscurilor menționate de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară,
mai pot fi menționate riscul de concentrare sau potențiala deteriorare a standardelor de creditare.
2. riscuri microfinanciare (la nivelul diferitelor entități , infrastructuri ale piețelor
financiare sau sectoare) .
Riscurile din cea de -a doua categorie sunt la rândul lor compuse din riscuri provenind
din surse de natură financiară și riscuri care au la bază elemente operaționale (cel mai important
dintr e acestea fiind riscul cibernetic).
La acest moment, potrivit Consiliului de Stabilitate Financiară, riscurile de asigurare a
stabilității financiare implicate de aplicarea FinTech sunt reduse, dar trebuie păstrată o atenție
corespunzătoare având în vedere dezvoltarea exponențială care caracterizează acest fenomen.

FinTech în România

13 Conceptul de sandbox a fost adoptat din domeniul dezvoltării software de către autoritățile de reglementare și
supraveghere, acesta fiind un instrument care facilitează testarea unor tehnologii noi înainte de lansare și permite
autorităților de reglementare să ghideze companiile inovatoare în acest proces;
14 Federaț ia Bancară Europeană – Innovate. Collaborate. Deploy , noiembrie 2016. Comisia Europeană –
Consultation Document, FinTech: A More Competitive and Innovative European Financial Sector, martie 2017;
15 Comisia Europeană – „Capital Markets Union: Creating a Stronger and More Integrated European Financial
Supervision”, 20 septembrie 2017;

Influența fenomenului de FinTech este resimțită și la nivel național. Fenomene precum
digitalizarea și inovația reprezintă subiecte de interes pentru instituți ile de credit organismelor
de supraveghere de pe piața românească. Comparativ cu alte state, sistemul FinTech este încă
slab dezvoltat, dar există inițiative de viitor din partea participanților, având în vedere
gestionarea prudențială a riscurilor ce amenință stabilita tea.
Pentru a putea identifica stadiul în care se află sistemul bancar românesc, în anul 2017
a lansat un chestionar pentru a stabili principalele tendințe în materie de FinTech la nivel de
sistem bancar românesc. Chestionarul a fost transmis principalelor 13 bănci care activează în
sectorul bancar românesc și care dețin peste 90% din totalul activelor sistemului bancar.
Concluziile care au fost trase se referă la:
➢ majoritate a băncilor fie sunt deja implicate în astfel de proiecte, fie urmează să
demareze unul asemenea în următor ul an;
➢ instituți ile bancare au alocate sume importante pentru dezvoltarea dar și pentru
achiziția de noi tehnologii;
➢ peste 50% din instituți ile de credit sunt dispuse să demareze astfel de proiecte în
colaborare cu alte companii, în timp ce diferența urmărește dezvoltarea acestora pe plan intern;
➢ băncile sunt dispuse să aloce personal pentru demararea acestor proiecte, fiind
necesare în acest sens în jur de 5 persoane, dintre care una cu studii economice și restul cu studii
de tehnol ogia informației și comunicare.
Dintre proiectele de tip FinTech aplicate în România menționăm: Authentification,
DLT, Blockchain, Big data, tranzacții peer -to-peer, Antificial Intelligence, Robotic Process
Automation, Chatbot, Video Advisory, Natural Language Understanding. Gama de produse
acoperite de acestea vizează: sistemele de plăți, vânzările de produse bancare, publicitatea și
orientarea către client.
Principalele avantaje generate de FinTech pentru băncile care au demarat aplicarea sa
vizează, pe de o parte, o mai bună eficientizare a costurilor , având în vedere că interacțiunea
cu clienț ii se realizează în mediul online și numai este nevoie de personal. Pe de altă parte, este
posibilă satisfacerea nevoilor clienț ilor din afara țării, respectiv diaspora. Pe lângă beneficii,
utilizarea tehnologiei FinTech vizează și o serie de riscuri gestionate conform metodologiilor
stabilite la nivel de instituți e.
Din punct de vedere al tehnologiei FinTech , România are un potențial extrem de ridicat.
În primul rând, România dispune de un număr ridicat de specialiști în domeniul IT, respectiv
167,7 mii de experți angajați la nivelul anului 2017. În al doilea punct de vedere, România
dispune de cea mai mare v iteză de conectare la Internet și cel mai scăzut impozit pe profit din
rândul instituți ilor bancare din Europa Centrală și de Est. În al treilea rând, România dispune
de forță de muncă comparativ cu media înregistrată la nivelul Uniunii Europene. Din punct de
vedere al potențialului de inovare, România se situează în anul 2017 pe locul 29 în rândul
statelor de pe continentul european și pe locul 42 la nivel global, urcând pe locul 48 din anul
2016.
La nivel național, în ultimii ani a crescut apetitul români lor pentru serviciile în mediul
online. Cu toate acestea, dacă este să ne raportăm la ceilalți membri ai Uniunii Europene,
apetitul pentru mediul online al românilor este relativ scăzut față de aceștia, respectiv 8% față
de 45% ce reprezintă media la nivelul Uniunii Europene.
Ultimii ani sunt caracterizați de interesul băncilor către dezvoltarea de tehnologii și
produse, fiind orientate cu precădere către clienț i, îmbunătățirea experienței acestora în mediul
online bancar. Dacă este să efectuăm o analiză a principalelor evoluții înregistrate transferurile
de credit efectuate electronic sub formă de plăți unice – plăți online, la bancomate, prin aplicații
de tip m obile -banking – creșterea înregistrată în 2016 față de 2014 a fost de 18%. În anul 2016,
valoarea plăților prin intermediul serviciilor de tip online banking a fost de 24,4 miliarde lei, cu
4,2 miliarde lei mai mult față de 2014. Un exemplu de modernizare a produselor bancare este

reprezentat de apariția cardurilor de tip contactless, care a fost primit bine de către clienț i. În
urma unui studiu s -a constatat că numărul acestor carduri, de debit și de credit, a fost în 2016
de cinci oi mai mare față de 2014. Totodată și numărul terminalelor POS puse la dispoziț ia
clienț ilor a crescut cu 24% în 2016 față de 2014.
Una din restricțiile care acționează la nivelul României în materie de dezvoltare a noii
tehnologii se referă la asimetriile sociale și econ omice de pe teritoriul național. Conform
ultimelor statistici, ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale a
crescut în 2016 la 38,8% de la 37,4% în 2015, fiind cu 13,6% mai mult decât media înregistrată
la nivel european. O alt ă deficiență a pieței românești este aceea că 45% din populația României
locuiește în mediul rural, cu efecte asupra reduceri accesului de internet și la serviciile
financiare moderne.
Tendința în materie de servicii bancare este concentrarea acestora pe a cces la internet și
utilizarea d echipamente tehnice compatibile. O analiză efectuată în acest sens la nivelul anului
2016 reflectă aceea că rata de accesare a internetului în România este mai mică decât media din
Uniunea Europeană, respectiv 72% față de 85%. Totodată, rata de accesare a datelor mobile pe
dispozitive de tip smartphone a fost mai redusă decât media la nivel de Uniune, respectiv de
42% față de 56%. O analiză efectuată asupra persoanelor care accesează astfel de servicii, s -a
constatat că persoanele mai tinere sunt mai interesate de acestea decât persoanele mai în vârstă.
Dintre factorii care pot acționa în sensul reducerii dezvoltării acestui segment este
reprezentat de gradul scăzut de incluziune financiară înregistrat la nivel de țară, ce înregistrează
unul dintre cele mai scăzute niveluri stabilite la nivel de țară. Un alt element ce reflectă reticența
față de schimbări este rata de deținere a unui cont bancar, care este încă redusă comparativ cu
cea înregistrată la nivel european – 61% față de 91% media Uniunii Europene în anul 2014.
Un alt factor de impact asupra dezvoltării FinTech este reprezentat de nivelul redus de
încredere în sistemul bancar – 40% în 2016. La nivel european, România înregistrează cel mai
redus număr al persoanelor fizice care apelează la serviciile de internet pentru a întreprinde
activități de tip financiar. Aproximativ 2% din populația României a avut cel puți o activitate
în domeniul fi nanciar p e parcursul anului 2016 prin in termediul internetului, comparativ cu
media Uniunii Europene de 14%.