Sistemul Bancar AL Republicii Moldova LA Etapa Actuala
SISTEMUL BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ
LISTA ABREVIERILOR
BC – Banca Comercială;
BCE – Banca Centrală Europeană;
BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
BIRD –Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
BNM – Banca Națională a Moldovei;
HVS – Hârtiilor de valoare de stat;
IFM – Instituție Financiară Monetară;
SA – Societate pe acțiuni.
CUPRINS
Introducere
Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE ALE SISTEMULUI BANCAR
Sistemul bancar și rolul său în economie
Tehnici de analiză a sistemului bancar
Capitolul II. ANALIZA EVOLUȚIEI SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA
2.1 Cadrul de reglementare al sistemului bancar
2.2 Analiza sistemului bancar al Republicii Moldova la etapa actuală
2.3 Evaluarea performanțelor sistemului bancar al Republicii Moldova
Capitolul III. DIRECȚII DE SPORIRE A PERFORMANȚEI SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA
3.1 Analiza comparativă a sistemului bancar al Republicii Moldova și cel al Țărilor Baltice
3.2 Metode de asigurare a stabilității și de sporire a performanțelor sistemului bancar al Republicii Moldova
3.3 Direcții de dezvoltarea și diversificare a sistemului bancar din Republica Moldova
Încheiere
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Sistemului bancar al Republicii Moldova la etapa actuală reprezintă o importanță majoră pentru asigurarea continuității intermedierii activității financiare precum și a prestării serviciilor bancare. Prin actualitatea temei respective urmărim evoluția sistemului bancar, capacitatea acestuia de a acoperi eventuale pierderi și rolul pe care îl joacă acesta în asigurarea intereselor deponenților.
Scopul acestei teze constă în sintetizarea experienței acumulate în sistemul bancar al Republicii Moldova precum și abordarea principiilor teoretice și metodologice. Pe parcursul acestei lucrări vor fi analizare date financiare care vor caracteriza sistemul bancar autohton precum și sistemul bancar al Țărilor Baltice.
Obiectul investigat este reprezentat de totalitatea serviciilor și produselor prestate pe teritoriul Republicii Moldova de băncile comerciale precum și a celor din Estonia, Letonia și Lituania.
Subiectul cercetării este reprezentat de analiza sistemului bancar al Republicii Moldova la etapa actuală. Această temă stârnește interesul mai multor economiști, critici precum A. Cukierman, A. Alesina , L. Summers , A. Posen, J. Fuhrer, R. Heller, C. Goodhart, D. Schoenmaker, C. Noia, G. Giorgio care estimează empiric importanța independenței băncii centrale privind implementarea efectivă a politicii monetare, precum și examinarea ratei inflației caracteristice sistemelor în care banca centrală exercită funcțiile de supraveghere comparativ cu acelea, unde există o autoritate independentă de supraveghere a întregului sector financiar.
Sarcinile apărute ca o consecință logică din scopul propus sunt multiple:
1. examinarea și studierea literaturii autohtone și străine în domeniul sistemului bancar;
2. determinarea rolului sistemului bancar ca și categorie economică;
3. diagnosticul sectorului bancar, din punct de vedere economic precum și legislativ;
4. analiza sistemului bancar autohton comparativ cu cel al Țărilor Baltice;
5. îmbunătățirea sistemului legislativ;
6. adaptarea sistemului legislativ la cerințele economiei de piață.
Analiza sistemului bancar, ca obiect al investigațiilor a permis evidențierea tendințelor de dezvoltare la nivel micro și macro economic. În baza acestor cercetări s-au extras unele concluzii privind perfecționarea sistemului legislativ precum și micșorarea ratelor la creditele acordate pentru diferite segmente economice.
Metodele principale de cercetare sunt: comparația, deducția, inducția, metodele analitice, grupările statistice, calculul indicatorilor sintetici și financiari, abordarea sistemică.
Baza informațională o constituie lucrările științifice naționale și internaționale, sursele statistice precum și actele normative.
Structura prezentei lucrări, constă din 3 capitole:
În capitolul I, întitulat „Abordări teoretice ale sistemului bancar” sunt abordate noțiuni conceptuale despre sistemul bancar, definiția, elementele și componentele acestuia. Este caracterizată funcția de bază a sistemul bancar autohton precum și istoria formării acestuia nu doar în Republica Moldova dar și în alte țări precum: Italia, Anglia, Franța, Olanda, Germania, etc. De asemenea sunt caracterizate tehnicile de analiză a sistemului bancar al Republicii Moldova.
În al II-lea capitol, întitulat: „Analiza evoluției sistemului bancar al Republicii Moldova” este descris cadrul de reglementare a sistemului bancar autohton în comparație cu cel al țărilor înalt dezvoltate. De asemenea este făcută o analiză a sistemului bancar la etapa actuală unde sunt caracterizați principalii indicatori financiari cantitativi cum ar fi: volumul depozitelor atrase de băncile comerciale autohtone; volumul creditelor acordate persoanelor fizice și juridice precum și structura portofoliului de credite pe ramuri și pe tipuri de debitori; indicatorii de bază care servesc drept reper determinării eficienții activității băncilor comerciale. Spre sfârșitul capitolului este descrisă evaluarea performanțelor sistemului bancar al Republicii Moldova și sunt reprezentați indicatorii principali pentru anul 2014.
În al III-lea capitol, întitulat: „Direcții de sporire a performanței sistemului bancar al Republicii Moldova” este făcută o analiză comparativă a sistemului bancar al Republicii Moldova față de sistemul bancar a Țărilor Baltice unde sunt caracterizați indicatorii de bază pentru sistemul bancar. De asemenea sunt caracterizate metodele de asigurare a stabilității și cele de sporire a performanțelor sistemului bancar autohton precum și a țărilor înalt dezvoltate. Spre sfârșitul acestui capitol sunt descrise direcțiile de dezvoltare și de diversificare a sistemului bancar din Republica Moldova.
Sectorul bancar autohton are un rol indispensabil pentru întreg sectorul economic al statului. Activitatea desfășurată de acesta nu poate fi izolat de nivelul macroeconomic. Sistemul bancar este un sistem stabil care reprezintă o premisă pentru calitatea și valoarea rezultatelor mediului macroeconomic. O dată cu stabilitatea sectorului financiar se observă și stabilitatea financiară a statului.
În urma cercetării efectuate privind sistemul bancar al Republicii Moldova concluzionăm următoarele: sistemul bancar este unul bine dezvoltat, acesta fiind demonstrată de profiturile pe care anual le înregistrează băncile comerciale; avem un sistem care are tendința spre perfecțiune și reprezintă cea mai importantă nișă a segmentului financiar; actualmente toți indicatorii principali ai acestui sistem prezintă o creștere semnificativă comparativ cu perioadele precedente.
Analiza sistemului bancar permite scoaterea în evidență a următoarelor recomandări: asigurarea nivelului sporit al transparenței pe sectorul bancar; cunoașterea mai bună a clientelei cu scopul evitării expunerii imaginii băncii; limitarea influenței statului asupra sectorului bancar.
În etapa actuală, ca obiectiv principal este formarea unei noi gândiri economice, schimbarea mentalității oamenilor, care treptat vor înțelege importanța unor investiții raționale și bine gestionate pe sectorul bancar.
Bibliografia selectată pentru realizarea tezei respective este atât cea autohtonă cât și străină. Numărul total de surse utilizate este 32. iar numărul total de anexe este 19.
Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE ALE SISTEMULUI BANCAR
Sistemul bancar și rolul său în economie
Odată cu dezvoltarea societății apare necesitatea înființării unui sistem pus bine la punct care să gestioneze eficient cu mijloacele bănești atât a populației cât și a agenților economici. Economia de piață are nevoie de un sistem bancar care ar asigura o activitate organizată și coordonată a disponibilităților monetare și orientarea acestora spre desfășurarea unor activități economice eficiente.
Pe parcursul a mai multor decenii, o dată cu evoluția societății și a dezvoltării gândirii economice, sistemul bancar s-a modernizat. Pe piața bancară, în calitate de intermediari financiari pot fi observate băncile care au acționat și continua să acționeze ca adevărate locomotive. Ele atrag întreaga economie și conduc țările spre prosperitatea financiară.
Băncile comerciale își au drept funcție de bază intermedierea financiară, ceia ce presupune agregarea economisirilor cetățenilor, iar mai apoi direcționarea spre persoanele fizice și juridice care au nevoie de lichidități adiționale. Astfel, băncile comerciale atrag depozitele care servesc drept pasive ale băncii, iar mai târziu acestea fiind redirecționate populației sub forme de credite, care constituie adevăratele active ale băncii. Rezulta că întreg sistemul bancar, prin eficienta și nivelul acestuia de integrare in economie, depinde în mod direct de rapiditatea și viteza băncilor, care-și pot permite convertirea economiilor în investiții și de volumul pe care acestea au reușit să le atragă.
Constituirea sistemului bancar este rezultatul final al unui lung proces istoric de dezvoltare economică. Apariția băncilor în lumea contemporană este rezultatul dezvoltării comerțului în Evul Mediu.
În Europa există mai multe asociații care au fost create pe parcursul a mai multor decenii. Toate aceste organizații funcționează pe baza anumitor norme juridice. Pentru adoptarea nemijlocită a normelor respective este nevoie de participarea în comun a unui număr mare de țări.
Alianțele politice din Europa și coordonarea unui număr mare de state este foarte complex, așa că este necesar să fie luate în considerație specificul fiecărei țări participante a contractului încheiat.
Un exemplu de coordonare slabă a acțiunilor și un imens eșec politic modern în istoria Europei este ratificarea Constituției Uniunii Europene, în momentul în care Franța și Țările de Jos au refuzat să semneze un set de legi noi.
Formarea sistemelor bancare ale statelor ce aparțin Uniunii Europene au o istorie destul de bogată. Evenimentele care au avut loc încă în Evul Mediu au pus amprentă pe istoria aparițiilor băncilor comerciale.
Prima bancă a fost datată încă în anul 1171 în Veneția ca ulterior acestea să apară și în Genova, Milano, Barcelona. Extinzându-se pe aria geografică, căpătând anumite diferențieri, acestea s-au dezvoltat treptat contribuind la dezlănțuirea creditelor de condițiile de înrobire a cămătăriei. Astfel, în Olanda, Italia, Germania, Anglia apar asociații de credit.
Scopul primordial al băncilor create a fost acordarea de credite și finanțarea călătoriilor de lungă durată, acestea având drept bază de reper secolul al XII-lea când au avut loc cruciadele. În anul 1668 a fost înființată banca ”SverigesRiksbank” care a devenit prima bancă centrală din istorie și a pus începutul creării unui model nou de bănci. După aceasta a urmat inaugurarea băncii ”Bank of England ” în anul 1694.
În momentul în care persista un haos în cercul bancherilor italieni, cei din Lombardia, Londra și Berlin își plasau afacerile pe teritorii extinse, preferând spațiile externe. Acestea devin principalele centre financiare din lume. Băncile moderne pot fi considerate cele din Amsterdam, Stockholm, Hamburg, Anglia care au fost fondate în secolul al XVII-lea. Înființarea acestor bănci marchează hotarul în procesul de apariție a băncilor moderne.
În secolul XX au avut loc o serie de schimbări în sistemul bancar care erau legate nemijlocit de situațiile de crize sau fie de război. În anul 1930 a avut loc Marea Depresiune economică care a dus la pierderea miliardelor de active. Aproximativ 9000 de bănci au declarat că au intrat în fază de default după criză anilor 1920-1930. Această situație a provocat o restructurizare a sferei bancare care a dus la o etaEngland ” în anul 1694.
În momentul în care persista un haos în cercul bancherilor italieni, cei din Lombardia, Londra și Berlin își plasau afacerile pe teritorii extinse, preferând spațiile externe. Acestea devin principalele centre financiare din lume. Băncile moderne pot fi considerate cele din Amsterdam, Stockholm, Hamburg, Anglia care au fost fondate în secolul al XVII-lea. Înființarea acestor bănci marchează hotarul în procesul de apariție a băncilor moderne.
În secolul XX au avut loc o serie de schimbări în sistemul bancar care erau legate nemijlocit de situațiile de crize sau fie de război. În anul 1930 a avut loc Marea Depresiune economică care a dus la pierderea miliardelor de active. Aproximativ 9000 de bănci au declarat că au intrat în fază de default după criză anilor 1920-1930. Această situație a provocat o restructurizare a sferei bancare care a dus la o etapă mai conservatorie în privința eliberărilor creditelor. În afară de toate aceste schimbări în sistemul bancar au fost introduse și noi măsuri ce țin de cadrul normativ și legislativ. Hoover declara în 1932 că a coordonat cel mai mare program de apărare și contraatac economic din istoria Republicii.
Legea ”Glass-Steagall Act” adoptată în anul 1933 la data de 16 iunie a împărțit activitatea comercială de cea investițională din Statele Unite ale Americii. Din anul 1933 băncile au încetat să mai practice activitatea de investitori din conturile proprii. Mai târziu și în țările Uniunii Europene au fost luate exact aceleași măsuri de austeritate. În anul 1945 în Franța a fost aprobată o nouă lege ce definește într-un mod clar categoriile de bănci care trebuie formate: bănci de depozit, de investiții și bănci care se vor ocupa de activitatea de creditare. Aceasta lege a dat un impuls în dezvoltarea întregii economii și a avut puterea legislativă din anul 1945 până în anul 1973. În perioada respectivă a fost înregistrat un salt economic în mai multe țări ale lumii. În anul 1984 din inițiativa ministrului de economie a Franței, Jacques Delors, a fost adoptată legea nr. 84-46 ”Закон о деятельности и контролекредитныхорганизаций” denumit și legea ”modernizării” care a anulat legea 45-15 din 1945. De atunci băncile din Franța sunt ”instituții de creditare” și au fost clasificate drept bănci universale. În Statele Unite ale Americii însă legea ”Glass-Steagall Act” a fost anulată cu mult mai târziu decât în Franța. Abia în anul 1999 ministrul de finanțe a SUA, Lawrence Summers, a cerut să fie anulată această lege.
Un imbold în dezvoltarea sistemului bancar al Europei, desigur, a fost crearea unui sistem unic ”zona euro”, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Sursa: Wikipedia Enciclopedia liberă [online]. [citat 4 ianuarie 2015]. Disponibil: <http://ro.wikipedia.org/wiki/Zona_euro>
Figura 1.1. Zona monetară a celor 19 state Europene.
În anul 1999 unsprezece țări au creat zona euro, iar pe parcursul acestui răstimp la aceasta zonă s-au mai alăturat și alte țări cum ar fi: Grecia în 2001, Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania în 2015. În figura 1.1. putem observa toate 19 state care la moment formează această zonă monetară unică.
La ziua de astăzi, în cele peste 190 de state, după o perioadă de aproximativ 843 de ani, funcționează circa 55000 de societăți bancare.
Reieșind din numărul mare de țări, putem observa că diferitor țări le sunt caracteristice anumite componente ale sistemului bancar. În general componentele sistemului bancar pot fi clasificate după mai multe criterii, însă funcțiile pe care le exercită băncile ajută la identificarea acestora într-un mod mult mai rapid.
În cadrul sistemelor bancare, în funcție de natura activității, băncile pot fi grupate în următoarele tipuri de instituții bancare:
bănci de emisiune;
bănci comerciale (de depozit);
instituții de economisire;
cooperative de credit;
bănci de afaceri;
bănci specializate;
organisme de credit nebancare.
Potrivit formelor de proprietate putem clasifica băncile astfel:
bănci de stat –caz în care capitalul băncilor comerciale aparține statului.
bănci acționare – capitalul propriu se formează în urma realizării acțiunilor emise. Băncile comerciale pe acțiuni se împart în:
BCA de tip închis;
BCA de tip deschis.
bănci cooperative –capitalul lor se formează din contul participațiilor fondatorilor;
bănci municipale –se formează în baza proprietății municipale. Scopul principal a acestor bănci este deservirea orașului cu servicii bancare;
bănci mixte –capitalul băncii aparține investitorilor străini sau filialelor băncilor din alte țări.
În funcție de gama operațiunilor efectuate distingem:
bănci universale– efectuează diverse operațiuni bancare, deservind clienții din diferite ramuri ale economiei naționale;
bănci specializate– se specializează în anumite operațiuni în dependență de domeniul și ramura în care activează.
Potrivit apartenențelor naționale sunt:
Bănci autohtone – capitalul aparține persoanelor fizice și juridice din statul unde acestea funcționează;
Bănci străine – sunt constituite prin aportul de capital străin, care funcționează pe teritoriul altor țări de origine;
Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulți parteneri din țări diferite și se supun legislației din țara unde își au sediul.
Activitatea de bază a oricărei bănci constă în comerțul cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, „cumpără” bani, suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, iar pe de altă parte, „vinde” banii acumulați, câștigurile obținute regăsindu-se în dobânda percepută. Astfel observăm că băncile în mare măsură pot fi identificate cu activitatea de creditare. Acumularea resurselor de creditare și plasarea acestora reprezintă „cheița de bază” a activității unei bănci. Din aceste activități primordiale ale unei bănci, derivă și funcțiile economice.
Sistemul bancar în sine și fiecare din componentele lui îndeplinesc funcții specifice în mecanismul economic:
a) colectarea depunerilor;
b) gestiunea mijloacelor de plată;
c) acordarea de credite;
d) consultanță și diferite alte servicii.
Sistemul bancar modern presupune existența următoarelor elemente:
Un cadru instituțional – format din banca centrală, băncile comerciale și alte instituții financiare asimilate acestora;
Un cadru juridic – format din ansamblul reglementărilor, a normelor și circularelor care guvernează activitatea bancară;
Orientarea activității bancare spre specializare și sectorizare:
Specializarea înseamnă orientarea spre o anumită gamă de produse, servicii și operațiuni bancare;
Sectorizarea înseamnă orientarea activității bancare spre anumite domenii economice sau sectoare ale economiei naționale.
Sistemul bancar poate fi considerat ca un ansamblu de instituții bancare ce funcționează într-un stat având ca scop primordial dezvoltarea social-economică a statului.
Sistemul bancar contemporan al Republicii Moldova scoate în evidență prezența a doua nivele, unde Banca Națională îndeplinește funcția băncii centrale iar celelalte bănci dețin rolul secundar pe piața bancară. Pe perioada anului 1995 au fost aprobate doua legi fundamentale: “Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei” și “Legea instituțiilor financiare” care întăresc rolul Băncii Naționale înființată la data de 4 iunie 1991. Conform primei legi, Banca Națională a Moldovei este independentă în exercitarea atribuțiilor sale, fiind responsabilă doar față de Parlament, iar a doua lege are drept scop crearea sectorului financiar puternic și competitiv, protejarea intereselor deponenților și neadmiterea riscului excesiv. Aceste doua legi sunt orientate spre susținerea Băncii Naționale în elaborarea și implementarea politicii monetare și valutare și spre o activitate sigură și durabilă a sistemului financiar. Drept urmare, sistemul bancar este definit ca fiind un ansamblu de instituții, norme, infrastructuri, relații financiar-bancare, tehnici care interacționează în mod complex, având drept scop mobilizarea sub formă de depozite și distribuirea sub formă de credite a fondurilor financiare, precum și oferirea facilităților în favoarea diverșilor agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoanelor fizice.
Banca Națională a Moldovei stabilește și implementează politica monetară și valutară în stat. După aprobarea Legii nr. 191-XVI din 30.06.2006 cu privire la modificarea Legii nr. 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, obiectivul fundamental este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Totodată, fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Națională promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței și sprijină politica economică generală a statului.
Pentru realizarea obiectivului fundamental Banca Națională a Moldovei utilizează tot spectrul de instrumente indirecte a politicii monetare și valutare disponibile, inclusiv: vânzarea-cumpărarea hârtiilor de valoare de stat și acordurile REPO – revers; facilitățile de lombard, rezervele obligatorii; ratele de bază ale BNM, emiterea Certificatelor Băncii Naționale, acceptarea depozitelor de la bănci și altele.
Banca Națională a Moldovei menține regimul cursului de schimb valutar flotant și stabilește cursul oficial al leului moldovenesc în raport cu dolarul SUA în baza cursurilor valutare preponderente pe piața valutară internă.
În acest context, Banca Națională a Moldovei își rezervă dreptul de a efectua intervenții valutare în scopul de a atenua fluctuațiile excesive ale cursului oficial și completarea rezervelor valutare internaționale. În calitate de instrumente ale politicii valutare utilizează intervenții directe pe piața valutară internă, inclusiv tranzacții forward, precum și operațiuni reversibile valutare de tip swap. În cadrul implementării Politicii valutare Banca Națională a Moldovei tinde spre menținerea rezervelor valutare internaționale la un nivel acceptabil pentru acoperirea a circa trei luni de import și promovează o politica valutară prudentă, consecventă cu obiectivul fundamental de asigurare și menținere a stabilității prețurilor, de asemenea efectuează plasarea rezervelor internaționale ale statului în instrumente investiționale care corespund criteriilor de siguranță și lichiditate.
În Republica Moldova sistemul bancar are drept axă de referință Banca Națională a Moldovei și 14 bănci comerciale care reprezintă veriga de bază a sistemului bancar. Observăm deci că sistemul bancar autohton este unul clasic care poate fi întâlnit în mai multe țări precum: Marea Britanie, Austria, Germania, SUA. În tabelul 1.1 sunt reprezentate cele 14 instituții bancare care pe parcursul anilor au rezistat crizei economice.
Tabelul 1.1
Lista băncilor licențiate a Republicii Moldova
Sursa:elaborat de autor în baza informației publicate pe <http://bnm.md/md/list_licensed_banks_md>[online]. [citat 10 ianuarie 2015]
Toate băncile enumerate mai sus activează în baza licenței eliberate de către Banca Națională a Moldovei. Aceasta este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea și supravegherea activității instituțiilor financiare. La exercitarea acestor funcții sunt luate în considerație Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară efectivă.
Respectarea de către băncile comerciale a cerințelor prudențiale, evaluarea riscurilor aferente activităților acestora se monitorizează atât la distanță, cât și pe teren. Legislația bancară acordă drepturi substanțiale Băncii Naționale a Moldovei de a interveni în activitatea băncilor cu scopuri de remediere.
Sistemul bancar al Republicii Moldova, prin prisma funcțiilor exercitate de intermediere financiară, de manevrare prin intermediul instrumentelor de politică monetară, este un sistem ineluctabil și cu implicații multiple.
Pe teritoriul Republicii Moldova sistemul bancar joacă un rol indispensabil manifestat prin interdependența care există între venituri și tendința spre economisire, între investiții și sursele de finanțare, între valoarea totală a exporturilor și ratele cursului de schimb valutar, între oferta de credite care pot fi acordate și economiile plasate de persoanele fizice și persoanele juridice sub formă de depozite. În fiecare dintre acestea putem remarca prezența sistemului bancar autohton.
Remarcăm că pe de o parte, prin creditele acordate pentru consum, iar pe de o altă parte, prin strategiile de atragere a economiilor, este prezentă o implicare directă asupra consumului de către gospodării. Urmând și dând frâu liber ideilor care curg ca apa, putem remarca și rolul sistemului ce asigură transparența și certifică legalitatea transferurilor din străinătate fie acestea prin sistemele rapide de transfer, fie remitențe de pe cont pe cont a peroanelor fizice sau a celor juridice.
Din cele expuse mai sus observăm rolul primordial al băncilor în contextul investițiilor, fapt ce denotă cu certitudine conceptele moderne ce vizează dezvoltarea economică a unei țări. Analizând situația ce rulează în cadrul sistemului bancar, observăm că băncile analizează minuțios și acordă credite celor ce necesită aceste resurse investiționale, banca la rândul ei preludează cele mai viabile proiecte de investiții. Pe de o altă parte a acestei monede observăm necesitatea băncilor de a atrage resurse fie pe termen mediu sau lung ce le-ar oferi o siguranță în posibilitățile de creditare. Nu în ultimul rând observăm tendința tuturor băncilor de a atrage investitorii străini ce le-ar asigura o bună dezvoltare și realizarea unor proiecte fructuoase.
Resursele de care dispune fiecare bancă sunt strâns legate și de sursele de finanțare a exporturilor, aceasta ținând de activitatea de comerț exterior. În baza operațiunilor valutare exercitate de bănci, transferurile internaționale între persoanele juridice, sistemul reușește să mențină legături strânsă și de lungă durată cu partenerii externi. În contextul respectiv sistemul bancar reușește să țină sub monitoring performanțele comercianților rezidenți, precum și să fie siguri că reușitele respective vor servi performanțelor economiei naționale.
Concluzionăm deci că activitatea bancară per total nu este nici de cum izolată de mediul macroeconomic, ba din contra este foarte implicată în segmentul respectiv. Atunci când un stat dispune de un sistem bancar sigur și stabil, acesta reprezintă o premiză destul de importantă pentru mediul macroeconomic. O dată ce avem stabilitate în sectorul bancar, putem spune că există și o stabilitate și o creștere economică durabilă și continuă.
Tehnici de analiză a sistemului bancar
Ținând cont de rolul și importanța semnificativă pe care le are sectorul financiar-bancar în buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, după anul 1991 s-a impus crearea unui sistem bancar autohton modern, capabil să ofere o gamă variată de produse și servicii de un nivel calitativ superior, care să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de intermediari financiari și a populației din economia de piață.
Trecerea de la economia centralizată la cea de piață a implicat și reorganizarea băncilor în societăți pe acțiuni și autonomia activității acestora, privatizarea și apariția de noi instituții bancare cu capital autohton sau străin.
Analizând tendința ce persistă pe piața monetară pe parcursul mai multor ani consecutivi și având drept reper de pornire legătura insolubilă între economia în ansamblu și sistemul monetar, observăm sincronizarea schimbărilor ce au loc la nivelul indicatorilor atât macroeconomici cât și ai indicatorilor financiari ai sistemului bancar per ansamblu.
Fiecare șoc ce are loc în cadrul sistemului bancar poate înrăutăți sau îmbunătăți situația economică generală. Chiar dacă indicatorii absoluți pot înregistra o permanentă creștere a activelor sistemului bancar, există o dinamică pozitivă a agregatelor monetare, observăm o creștere a volumului de creditare în economie și a depozitelor, totuși calitatea activității sistemului bancar poate să se înrăutățească.
Analiza financiară a unei bănci din cadrul sistemului bancar reprezintă un ”stop-cadru” al acesteia la un moment anumit în sistem, completate de alte ”poze” realizate pe baza acelorași situații financiare din anii precedenți. Având drept obiect evaluarea gradului de eficiență și riscurile în care se desfășoară activitatea bancară, se efectuează o analiză minuțioasă financiară în baza bilanțului și a situației veniturilor.
Veniturile bancare nu reprezintă nimic alt ceva decât valorile sau sumele încasate sau care urmează să fie încasate din dobânzile aferente creditelor acordate și a altor investiții, executările de lucrări, livrările de bunuri, prestările de servicii și din avantajele pe care banca comercială a consimțit să le primească, executarea unei obligații legale sau contractuale din partea terților, sumele sub forma veniturilor excepționale și a altor sume, obținerea cărora reprezintă scopul activității băncii.
La baza creării procesului de formare a veniturilor stau 4 etape de o importanță majoră cum ar fi: crearea, facturarea, încasarea și incorporarea acestora.
Crearea veniturilor este reprezentată de etapa în care are loc constituirea rezultatelor cum ar fi; stabilirea dobânzilor care urmează a fi încasate de la debitori sau decizia băncii de a-și vinde propriile active.
Facturarea reprezintă procesul de transferarea a dreptului de proprietate de la unitatea bancară către clientul propriuzis, exemplu poate servi momentul când are loc acordarea creditului bancar.
Încasarea este etapa produsul, serviciul vândut se transform în bani cash, ca exemplu servește încasarea dobânzii pentru creditul care a fost acordat de bancă clientului.
Incorporarea reprezintă etapa caracteristică contabilității, atunci când veniturile sunt înglobate în rezultatele necesare pentru acoperirea si absorbția cheltuielilor corespunzătoare.
După natura acestora, veniturile pot fi divizate după cum urmează:
Venituri din dobânzi care se acumulează din activitatea de bază a băncilor. Acest tipuri de venituri include:
Venituri de la plasările OVERNIGHT;
Venituri aferente dobânzii de la contul NOSTRO în Băncii Naționale a Moldovei;
Venituri aferente dobânzii de la creditele acordate băncilor, persoanelor fizice și juridice, guvernului;
Venituri în urma încasării dobânzilor aferente investițiilor în valori mobiliare de stat și corporative;
Venituri de la plasările la termen în alte bănci;
Venituri aferente operațiunilor de factoring, leasing financiar, cambii bancare, etc.
Toate aceste venituri sunt reflectate în evidența contabilă a băncilor conform principiului specializării, fără să se ia în calcul momentul achitării efective a acestora.
Venituri neaferente dobânzii reprezintă veniturile formate în urma desfășurării activității neoperaționale a băncilor comerciale. Veniturile respective sunt formate în urma încasării comisioanelor de la următoarele servicii și activități:
Investiții în valori mobiliare;
Operațiuni de creditare;
Operațiuni valutare; etc.
Venituri extraordinare sunt acele tipuri de venituri care sunt primite de la organele statale, de la companiile de asigurări prezentate sub formă de recuperare a pierderilor suferite în urma calamităților, a perturbărilor politice, a accidentelor precum și a altor evenimente excepționale.
Indicatorii de analiză a veniturilor bancare sunt enumerați după cum urmează:
Randamentul economic este exprimat ca raportul dintre cheltuielile totale și veniturile totale, calculat conform modelului concis de profitabilitate al băncii.
(1.1)
Atunci când indicatorul înregistrează valori reduse este cert că eficiența profitului este mai mare, un factor semnificativ fiind reprezentat de mărimea cheltuielilor nereprezentate de cheltuielile bonificate la resursele atrase.
Ponderea veniturilor din dobânzi (PVd) în total active:
(1.2)
Rata profitului reprezintă raportul dintre profitul net și veniturile totale. Formula de calcul este următoarea:
(1.3)
Indicatorul respectiv reflectă eficiența cheltuielilor efectuale de bancă, cheltuielile aferente gestionării resurselor și a plasamentelor, a riscurilor și asigurării funcționării depline a băncii. Mărimea indicatorului respectiv depinde în primul rând de raportul între venituri și cheltuieli, iar în al doilea rând de structura veniturilor și a costurilor bancare.
Rata utilizării activelor reprezintă capacitatea managementului de a investi în activele băncii ca ulterior acestea să aducă câștig. Indicatorul respectiv depinde de mărimea dobânzii și structura activelor bancare.
(1.4)
Gradul de acoperire a cheltuielilor de funcționare din comisioane este reprezentat de măsura în care veniturile obținute din efectuarea operațiunilor în numele clienților acoperă cheltuielile băncii.
(1.5)
Cheltuielile bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru resursele împrumutate sau atrase, servicii primite și lucrări prestate de terți de care beneficiază banca, materialele consumate, remunerarea salariaților, executarea unor obligațiuni legale sau contractuale, cheltuieli excepționale.
În dependență de sursele de intrare, cheltuielile pot fi clasificate astfel:
Cheltuieli aferente dobânzii;
Cheltuieli neaferente dobânzii.
Pentru determinarea cheltuielilor este necesar de ținut cont de următoarele aspecte esențiale:
Angajarea este realizată atunci când se contractează obligația bănească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse. Atunci când are loc contractarea unui depozit, banca se angajează ca la scadența acestuia să ramburseze clientului nu doar suma depozitului ci și dobânda calculată pentru fiecare lună.
Consumul este prezent atunci când banca realmente utilizează resursele atrase prin plasarea acestora sub formă de credite în economie.
Plata constă în rambursarea unei sume de bani ca rezultat al relațiilor financiare dintre bancă și client.
Imputarea reprezintă etapa când toate cheltuielile au fost decontate și repartizate în urma rezultatelor obținute.
După natura lor, cheltuielile bancare pot fi clasificate astfel:
Cheltuieli aferente dobânzilor care includ:
Dobânzile fixate sau variabile achitate clienților;
Plasamentele bancare;
Dobânzile achitate la certificatele de depozit; etc.
Cheltuielile neaferente dobânzii care includ:
Cheltuieli legate de primele achitate;
Cheltuielile privind remunerarea muncii;
Cheltuielile legate de achitarea impozitelor și a taxelor;
Cheltuielile privind plata serviciilor de consulting și audit; etc.
Alte cheltuieli precum:
Amenzi, penalități, sancțiuni;
Cheltuieli extraordinare;
Plata impozitelor și taxelor;
Pierderi din vânzarea valorilor mobiliare, a activelor fixe; etc.
Indicatorii de analiză a cheltuielilor bancare sunt enumerați după cum urmează:
Cheltuielile aferente dobânzii raportat la totalul obligațiunilor ajută la determinarea și analiza ratei dobânzii la toate obligațiunile pentru care se achită dobânzi. Atunci când rata este mai joasă este mai bine din punct de vedere a băncii. Pentru o analiză reușită a acestui indicator trebuie comparat cu rata dobânzii la venitul aferent dobânzilor. În momentul în care după analiza făcută banca determină ca rata oferită este mai mare, atunci trebuie să analizeze situația reală a pieței bancare, iar în momentul în care aceasta este mai joasă, atunci nemijlocit trebuia să ia măsuri față de indicatorul respectiv deoarece neconcordanța acestuia poate duce la micșorarea numărului de clienți dispuși să colaboreze cu banca respectivă.
Cheltuielile neaferente dobânzilor raportat la totalul activelor determină nivelul cheltuielilor și compararea acestora cu alte bănci. Pentru calcularea indicatorului respectiv se ia în calcul: salariile angajaților și primele acestora, cheltuielile legate de mijloacele fixe precum și alte cheltuieli neaferente dobânzilor.
Cheltuieli aferente dobânzilor la mijloace bănești datorate băncilor raportat la totalul mijloace bănești cu dobândă datorate băncilor reflectă cheltuielile băncilor pentru acest tip de finanțare.
Cheltuieli aferente dobânzilor la depozite raportat la totalul depozitelor cu dobândă indică cheltuielile băncilor pentru acest tip de depozit.
Cheltuielile aferente dobânzilor la împrumuturi raportat la totalul de împrumuturi indică costul suportat de bancă pentru împrumuturile acordate.
Cheltuieli aferente funcționarilor raportat la total active reflectă analiza cheltuielilor aferente funcționarilor în relație cu veniturile, cheltuielile și media înregistrată pe sectorul bancar. pentru calcularea exactă a acestui indicator sunt utilizate cheltuielile ce țin de: remunerarea muncii, defalcările fondului de pensii, asigurarea socială precum și alte plăți care pot și raportate la total active.
Cheltuieli privind mijloace fixe raportat la total active indică costul suportat de instituțiile bancare la utilizarea propriilor clădiri.
Alte cheltuieli operaționale raportate la total active reflectă eficiența gestiunii cheltuielilor respective.
Total cheltuielilor operaționale raportate la total active. Pentru determinarea exactă a acestui indicator este analizată suma cheltuielilor aferente funcționarilor, mijloacele fixe, precum și alte cheltuieli operaționale raportate la totalul activelor băncii. În momentul în care sunt depistate cheltuieli exagerat de mari pentru indicatorul respectiv, banca trebuie să efectueze o analiză mai detaliată pentru stabilirea acestei cauze. Salariile si primele excesiv de mari precum și cheltuielile suportate de bancă în momentul în care aceasta își ridică, procură, arendează noi edificii pot duce la costuri care ar conduce banca la un nivel înalt de cheltuieli generale.
Cheltuielile de funcționare pe salariat de asemenea reprezintă o componentă a cheltuielilor pe care le suportă banca și determinarea acestui indicator se face în baza formulei:
(1.6)
Cheltuielile cu funcționare băncii depinde de mai mulți indicatori cum ar fi: dimensiunea personalului, funcționalitatea spațiului, volumul de lucru exercitat de acestea, etc.
Scopul final al activității de atragere a mijloacelor financiare sub formă de depozite fie la vedere sau la termen și de valorificare prin credite și a altor categorii de plasamente este obținerea veniturilor, respectiv înregistrarea profitului.
Pentru societatea bancară profitul reprezintă principala sursă de majorare a capitalului, iar prezența sau lipsa acestuia au un impact deosebit asupra încrederii din partea publicului în banca respectivă. Profitul contribuie în modul respectiv la conturarea unei imagini pozitive sau negative a instituției bancare.
Profitul realizat de o societate bancară are două forme de exprimare, respectiv profitul brut și profitul net, care se calculează astfel:
Profitul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale (1.7)
Profitul net = Profitul brut – Impozitul pe profit (1.8)
Profitul brut reprezintă diferența dintre veniturile brute care sunt formate din: veniturile din dobânzi și alte venituri și cheltuielile totale: cheltuielile cu dobânzile pentru resursele atrase, cheltuieli operaționale și cu funcționarea băncii, iar profitul net se determină ca diferență dintre profitul impozabil și impozitul pe profit.
Profitabilitatea este reprezentat de capacitatea maximă a activității bancare de a aduce profit, aceasta fiind instrumentul managerial de cuantificare a rentabilității activității în perioada de previzionare precum și de realizare a acesteia. În cadrul sistemului bancar, ca factor final și determinant al evoluției și consolidării acestuia, profitabilitatea este determinată cu ajutorul bugetului de venituri și cheltuieli, ce servesc drept instrument de implementare a strategiei bancare și instrument al contabilității de gestiune, acestea la rândul lor contribuind la monitorizarea costurilor și corelarea acestora cu veniturile la nivel de bancă.
Din punct de vedere managerial, putem constata și determina o profitabilitate a clienților, a unității teritoriale a băncii, fiecare dintre aceste segmente în parte fiind considerate centre de profit pentru bancă. Profitabilitatea pentru bancă reprezintă însumarea profitabilității clienților acesteia precum și a serviciilor și produselor promovate de bancă.
Un sistem al indicatorilor de eficiență aplicabil unităților bancare cuprinde:
Rentabilitatea activelor furnizează o informație globală asupra profitabilității acestora. Indicatorul se calculează ca raport între profitul calculat și activele producătoare de venit. Rentabilitatea respectivă reprezintă cea mai bună măsură a eficienței bancare. Tendința aflată în descreștere a acestui indicator demonstrează că centrul de profit are dificultăți în realizarea veniturilor. Rata de creștere reflectă un efect pozitiv ca urmare a creșterii veniturilor din alte servicii decât cele de efectuare a plasamentelor.
Rentabilitatea resurselor atrase furnizează informații privind profitul calculat raportat la resursele atrase. O rată înaltă a indicatorului arată că resursele atrase de centrul de profit sunt mici, ceea ce limitează oportunitatea acesteia de a acorda credite în continuare.
Randamentul economic reprezintă raportul dintre cheltuielile totale și veniturile totale calculate conform modelului de profitabilitate al băncii. Cu cât indicatorul înregistrează valori mai mici, cu atât eficiența activității centrului de profit este mai înaltă.
Gradul de acoperire a plasamentelor cu resurse proprii reflectă măsura în care plasamentele în activele producătoare de venituri, în special plasamentele în credite se realizează pe seama resurselor atrase sub formă de depozite la nivelul centrului de profit. Indicatorul are o latură cantitativă fiind un raport între resurse proprii și plasamente, dar și una cantitativă care constă în principal în structura elementelor de activ și de pasiv ce influențează nivelurile veniturilor și respectiv cheltuielilor aferente acestora, analiza calitativă reliefând efortul făcut de centrul de profit pentru atragerea resurselor necesare acoperirii plasamentelor în credite.
Creditele restante în total credite reflectă gradul de rambursare a creditelor acordate în perioada de timp analizată. Analiza nivelului și tendințelor ratei acestui indicator conduce la identificarea riscului potențial al portofoliului de împrumuturi al centrului de profit astfel încât o rată înaltă reflectă un risc ridicat.
Gradul de încasare a dobânzii caracterizează capacitatea clienților băncii de a achita dobânzile aferente împrumuturilor contractate cu banca, în funcție de fluxul de care reflectă situația intrărilor de lichidități și a ieșirilor de lichidități în perioada raportată.
Profitul pe salariat caracterizează volumul și eficiența activității centrului de profit, dimensionarea personalului în funcție de activitatea și complexitatea serviciilor oferite clienților, precum și capacitatea managerială de utilizare a personalului în funcție de gradul de dotare și informatizare al băncii.
Volumul resurselor pe salariat reflectă calitatea și siguranța serviciilor oferite de bancă astfel încât clienții, persoane fizice și juridice, să devină interesați în derularea operațiunilor prin bancă.
Rata profitului reflectă valoarea veniturilor obținute pentru realizarea unei unități de profit și prezintă gradul în care centrul de profit realizează dezideratul maximizării veniturilor în condițiile minimizării cheltuielilor. Indicatorul se calculează ca raport între veniturile totale și profitul calculat.
Rata rentabilității reprezintă indicatorul care măsoară rezultatele managementului bancar, de optimizare a fluxurilor elementelor de activ în corelare cu volumul și structura resurselor atrase. Optimizarea raportului între venituri și costuri reprezintă o latură esențială a managementului bancar, fiind sursa principală a creșterii pe criterii calitative a profitului.
Gradul de acoperire a cheltuielilor de funcționare din comisioane și taxe reflectă măsura în care veniturile obținute din operațiunile efectuate de bancă în numele clienților acoperă cheltuielile proprii ale centrului de profit cu funcționarea băncii. Indicatorul se determină ca raport între comisioanele și taxele de servicii încasate și cheltuielile cu funcționarea băncii.
Sistemul de indicatori de profitabilitate bancară include:
Rata rentabilității financiare (RRf)care măsoară rezultatele managementului bancar, în ansamblul său, și, arată pentru acționari efectul angajării lor în activitatea bancară. Formula de calcul este următoarea:
(1.9)
Rata rentabilității economice (RRe) reflectă efortul capacității manageriale de a utiliza resursele financiare ale băncii pentru a genera profit. Se apreciază că rata rentabilității economice este cea mai bună măsură a eficienței bancare, întrucât exprimă direct rezultatul, în funcție de managementul specific intermedierii bancare, de optimizare a operațiunilor active, în funcție de un volum de resurse date.
(1.10)
Efectul de pârghie (Ep) sau multiplicatorul capitalului, acționează atunci când angajarea unor resurse noi este avantajoasă, respectiv când costul resurselor este mai mic sau cel puțin egal cu rentabilitatea economică și arată gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare servește creșterii rentabilității capitalului propriu (al rentabilității financiare).
(1.11)
Rata profitului (Rpr). Mărimea acestui indicator depinde în primul rând de raportul dintre veniturile și cheltuielile bancare și în al doilea rând de structura veniturilor și costurilor bancare. Acesta reprezintă principalul indicator de analiză, în cazul în care se urmărește reducerea costurilor bancare.
(1.12)
Gradul de utilizare al activelor (GUA). Mărimea acestui indicator depinde de mărimea ratei dobânzii pe piață și de structura activelor bancare. Maximizarea indicatorului se realizează pentru un nivel dat al dobânzii pe piață prin creșterea ponderii activelor ce aduc cele mai mari venituri.
(1.13)
(1.14)
Sistemul CAAMPL reprezintă un instrument eficient de lucru pentru evaluarea instituțiilor bancare, în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor bănci care sunt ineficiente sub aspect financiar și operațional și care pot avea probleme ce pot duce până la faliment. Aceste bănci necesită din partea autorității de supraveghere o atenție sporită.
Acest sistemul se bazează pe analizarea și aprecierea pe bază de indicatori a 6 componente:adecvarea capitalului, calitatea acționarului, calitatea activelor, management, profitabilitatea, lichiditatea; care caracterizează activitatea și condiția financiară ale unei bănci, ținând cont de reglementările în vigoare privind activitatea bancară.
Atunci când banca realizează performanțe slabe, capitalul, acționând ca un burete, menține încrederea publicului în sistemul bancar, promovează stabilitatea fondurilor de depozite și suportă dezvoltarea rezonabilă a instituției.
Capitolul II. ANALIZA EVOLUȚIEI SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA
2.1. Cadrul de reglementare al sistemului bancar
A durat decenii pentru a cunoaște necesitatea protecției deponenților, a valorilor disciplinei de piață, a limitării riscurilor sistemice, prevenirii utilizării banilor în scopuri suspecte. Haosul și panica creată în rândul deponenților, pierderile colosale pentru economia mondială, falimentele bancare enorme au convins bancherii și politicienii că reglementarea și supravegherea bancară nu reprezintă doar o „direcție de dezvoltare” ci o necesitate stringentă. Aceste abordări au variat de la o țară la alta fiind în unele situații intervenționiste, autocuprinzătoare, controlate de stat, iar în alte state acestea fiind generoase precum sunt descrise în lucrarea „Bank regulations are changing: For better or Worse?”.
După o perioadă îndelungată observăm că din industria financiară cel mai reglementat segment este acel bancar. Aceste reglementări au drept scop recăpătarea încrederii din partea deponenților. Este cert faptul că băncile sunt expuse riscului efectului „domino”, astfel chiar și cea mai neînsemnată panică ar putea cauza vulnerabități și pierderi considerabile întregii economii naționale.
În lucrarea „The Prudential regulation of Banks” J. Tirole și M. Dewatripoint afirmă că supravegherea sectorului bancar nu este esențial diferit de a entităților nefinanciare. Aceștia se bazează pe ideea că scopul primordial este solvabilitatea băncilor.
Necăutând la faptul că cadrul de reglementare a fost foarte bine gândit, acesta nu poate garanta în totalitate stabilitatea sistemului bancar odată ce lipsește un control adecvat al activității corespunzătoare. Din aceste considerente pentru fiecare sistem financiar în mod separat există o instituție specializată care de obicei este Banca Centrală. Rolul principal al acestea este de a supraveghea sistemul bancar. Cu toate acestea există și țări precum: Suedia, Marea Britanie, Letonia, Austria, Ungaria, Polonia care și-au creat autorități de supraveghere financiară separată de Banca Centrală. Republica Moldova însă, fiind în stadiul de tranziție, acordă dreptul de supraveghere unei singure autorități, aceasta fiind Banca Națională a Moldovei. Aceasta oferă o supraveghere mai transparentă și mai flexibilă comparativ cu agențiile de supraveghere independente.
Beneficiile în urma exercitării supravegherii bancare de BNM sunt:
Concentrarea excesivă a puterii în mâinile unei singure autorități;
Birocratizarea sistemului financiar;
Coordonarea permanentă și schimbul de informații dintre autoritățile monetare și de supraveghere;
Autoritatea, credibilitatea și independența;
BC este aducătoare de profit;
Limitarea intervenției statului în activitatea de supraveghere.
Sistemul bancar al Republicii Moldova este alcătuit din doua nivele: Banca Națională a Moldovei și Băncile Comerciale. Acestea au substituit băncile sovietice care au fost fondate încă in 1991 sistemul bancar a trecut prin diferite transformări și reforme devenind cel mai dezvoltat segment al sistemului financiar. Dezvoltarea bancară avansată a fost demonstrată de depășirea crizelor financiare prin care a trecut Republica Moldova.
Sectorul bancar din Republica Moldova reprezintă componenta de bază a pieței financiare autohtone, în condițiile în care piața de capital este slab dezvoltată; instituțiile de microfinanțare și creditare nebancare, leasing au o pondere redusă; iar fondurile de investiții și capitalul de risc virtual sunt inexistente.
Sistemul bancar al unei țări cuprinde:
cadrul instituțional – format din banca centrală (cu rol de coordonare și supraveghere), bănci comerciale și alte instituții financiare;
cadrul juridic – format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.
Banca Națională are un rol semnificativ în procesul de tranziție al economiei de piața al Republicii Moldova. Pe perioada a 23 de ani au fost elaborate și implementate o serie de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar și de credit. Astfel la data de 29 noiembrie 1993, BNM face un prim pas în acest sens prin introducere în circulație a monedei naționale promovând ulterior politica monetară și de credit antiinflaționistă. Aceasta măsură a reușit să stopeze inflația galopantă începută în anii 90.
În anul 1995 la data de 21 iulie parlamentul RM adopta două legi importante: “Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei” și “Legea instituțiilor financiare”. După elaborarea în perioada anului 1995 a legilor fundamentale acestea totuși suporta modificări în anul 2006. Modificările respective în legislație au avut drept scop atribuirea băncii centrale unui înalt nivel de independență. Conform modificărilor stipulate în “Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei”, BNM este independentă în exercitare atribuțiilor sale. Aceasta nu acorda asistență financiară organelor statului și nu primește nici nu solicită instrucțiuni de la autoritățile publice. Aceste notificări asigură autonomia bugetară și protecția legală a supraveghetorilor.
Începând cu anul 1998 BNM renunță stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc fața de dolarul SUA și recurge la determinarea acestuia ca medie aritmetica al mediilor ponderate al cursului de cumpărare și vânare al dolarului SUA față de moneda naționala atât pe piața interbancara cât și pe piața intrabancară. Faptului respectiv permite descentralizarea pieții valutare interne în concordanță cu practicile țărilor dezvoltate.
Pentru a menține stabilitate financiară, Republica Moldova creează fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în iulie 2004. Fondul respectiv a fost organizat ca o persoana juridică de drept public având drept scop impunerea anticipării obligatorii pentru toate băncile din sistemul bancar. In anul 2004 plafonul de garantare introdus a fost stabilit la un nivel de 4500 lei. La momentul actual acest plafon a fost majorat la 6000 lei și totuși continuă a fi cel mai jos din Uniunea Europeană. Domeniul respectiv necesita o reforma stridenta din motivul menținerii încrederii deponenților în sistemul bancar moldovenesc.
BNM în contextul alinierii la standardele internaționale a implementat un nou sistem automatizat de plați interbancare. Sistemul respectiv este alcătuit din:
Sistemul de decontare pe bază brută care este destinat procesării plăților urgente precum și al celor de o valoare mare;
Sistemul de compensare cu decontare pe bază netă care este destinat procesării plaților cu o valoare mica.
Prin implementarea acestor tehnologii a fost realizata infrastructura modernă de plați care a creat premise considerabile în prestare serviciilor de plată precum și facilitarea efectuării plaților fără numerar.
„Legea privind transparența în procesul decizional nr. 239-XVI din 13.11.2008” stabilește normele aplicabile pentru asigurarea transparenței în procesul decizional din cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, altor autorități publice și reglementează raporturile lor cu cetățenii, cu asociațiile constituite în corespundere cu legea, cu alte părți interesate în vederea participării la procesul decizional.
Spre sfârșitul anului 2009 a fost adoptată strategia politicii monetare a Băncii Naționale a Moldovei pentru perioada 2010-2012, iar mai apoi aceasta a fost completată prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 303 din 27 decembrie 2012 Strategia respectivă țintește direct inflația prin implementarea unui nou regim de politică monetară. Aceasta permite realizarea eficientă al obiectivului fundamental al BNM care ține de asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Pentru un cadru de reglementare și supraveghere mai perfect în Republica Moldova, este oportună:
limitarea opacității și intervenției statului în sectorul bancar autohton;
perfecționarea schemei existente de garantare a depozitelor și implementarea unor metode mai prudente de management al riscurilor;
susținerea reformelor de supraveghere îndreptate spre cooperare mai strânsă dintre supraveghetorii bancari și nebancari;
recunoașterea unei necesități stringente de a supraveghea băncile pe bază consolidată și transfrontalieră etc.
Pentru ca sistemul bancar al Republicii Moldova să nu fie unul vulnerabil, ar fi nevoie de pus în aplicare reformele care ar perfecționa procesul de supraveghere prin evaluarea capitalului ponderat la risc conform acordului Basel II. De asemenea ar fi necesar de pus în aplicare implementarea în practică a colaborărilor dintre sectorul bancar și sectorul financiar nebancar. Managementul adecvat al riscurilor de credit prin crearea unor agenții de rating sau a unor birouri de credit ar putea de asemenea contribui la o dezvoltare a sistemului bancar și la o activitate de durată a acestuia.
2.2. Analiza sistemului bancar al Republicii Moldova la etapa actuală
Datorită activității sale de creditare, colectare și agregare a economiilor pe care le face populația, agenții economici financiari sau nefinanciari, sistemul bancar este unul din sectoarele cele mai profund integrate în economia națională. Acest sistem este cel mai sensibil la schimbările privind situația și așteptările macroeconomice, manifestând un comportament pro-ciclic.
Pe parcursul activității sale, BNM a încheiat diverse acorduri cu băncile licențiate pentru a putea publica informația ce ține de sectorul bancar per ansamblu precum și în mod separat pentru fiecare bancă.
Prin asigurarea accesului publicului la informație aceasta va spori încrederea populației în sistemul bancar. În ajutor vine site-ul oficial al Băncii Naționale care pune la dispoziția populației toate rapoartele anuale sau trimestriale de care avem nevoie.
La momentul actual observăm care este situația sistemului bancar de pe teritoriul Republicii Moldova, având drept bază de referință rapoartele oficiale.
Anul 2015 a început vertiginos pe profit, depozitele atrase și creditele acordate fiind în creștere, ratele de dobândă mai avantajoase decât de obicei și cu mai puțini angajați în sectorul bancar. Conform rapoartelor și a datelor prezentate de către BNM, observăm că sistemul bancar al Republicii Moldova a generat un profit în sumă de 132,6 milioane lei, rezultat dublu față de ianuarie 2014 când venitul înregistrat nu a depășit mai mult de 66 milioane lei.
Pentru a face o analiză detaliată și a vedea care este situația reală a sistemului bancar autohton la etapa actuală, vom analiza minuțios fiecare raport prezentat de Banca Națională a Moldovei precum și a rapoartelor prezentate și de băncile comerciale.
În baza anexelor 1 și 2 vom face o analiză detaliată a structurii depozitelor din sectorul bancar. În figura 2.1 este reprezentată situația depozitelor pentru peroanele fizice atrase de băncile comerciale pentru luna ianuarie a anului 2014 și ianuarie 2015.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura depozitelor pe sectorul bancar [online]. [citat 20 februarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2014; http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2015>
Figura 2.1. Depozitele persoanelor fizice acceptate în MDL pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Observăm că valoarea depozitelor acceptate în lei este în descreștere la toate băncile comerciale cu excepția BC „Moldindconbank” SA care înregistrează un total de 332 313, 5 mii lei. În baza figurii 2.1 constatăm că BC „Victoriabank” SA înregistrează o micșorare în sumă de 572 720,8 mii lei în luna ianuarie a anului curent, fiind urmată de BC „Banca Socială” SA care de asemenea înregistrează o cifra negativă în sumă de 505 860,3 mii lei. Aceste 2 bănci sunt urmate de Banca de Economii SA (-132 216,5 mii lei); BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” (-106 111,2 mii lei); BC „FinComBank” SA (-81 383,4 mii lei); BC „Unibank” SA
(-74 828,8 mii lei). BC „EuroCreditBank” SA înregistrează o situație mai bună înregistrând o diminuare a atragerii depozitelor doar cu 1 863,0 mii lei. BC „Comerțbank” S.A. și BCR Chișinău S.A. de asemenea înregistrează o micșorare a depozitelor atrase de la persoanele fizice în sumă de 29 069,4 mii lei și respectiv 7 616,3 mii lei. Această situație este creată în urma micșorării ratei procentuale oferite de băncile comerciale clienților.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura depozitelor pe sectorul bancar [online]. [citat 22 februarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2014; http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2015>
Figura 2.2. Depozitele persoanelor fizice acceptate în valută străină recalculate în MDL pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Analizând figura 2.1 și figura 2.2 observăm că in luna ianuarie a anului 2015 băncile comerciale înregistrează o diminuare la capitolul înregistrării depozitelor în lei, în schimb depozitele în valută domină acest sector. Astfel observăm că per total băncile înregistrează o situație pozitivă la capitolul depozitelor acceptate în valută cu excepția BC „Banca Socială” SA care reflectă o situație negativă față de luna ianuarie a anului 2014 (-113 531,9 mii lei). Cele mai mari sume sunt înregistrate de băncile: BC „Moldova-Agroindbank” SA (+1 810 357,9 mii lei); BC „Moldindconbank” SA (+1 239 429,8 mii lei); BC „Victoriabank” SA (+890 912,9 mii lei); BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” (+638 679,4 mii lei).
Soldul total al depozitelor la sfârșitul lunii ianuarie constituia 68 823 520,5 mii lei, în creștere cu 1,23% față de luna ianuarie a anului precedent. Depozitele acceptate în lei moldovenești totalizează 30 579 078,1 mii lei iar cele în valută recalculate în lei 38 244 442,4 mii lei.
Privind per ansamblu la totalul depozitelor acceptate de la populație, liderii acestui sector rămân a fi: BC „Moldova-Agroindbank” SA portofoliul căreia a depășit la sfârșitul lunii ianuarie a anului curent 9 miliarde lei, BC „Moldindconbank” SA (6,9 miliarde lei) și BC „Victoriabank” SA (6,8 miliarde lei).
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura depozitelor pe sectorul bancar [online]. [citat 23 februarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2014; http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2015>
Figura 2.3. Depozitele persoanelor fizice atrase de către băncile Republicii Moldova.
Observăm că valoarea depozitelor este în descreștere la majoritatea băncilor: BC „Moldindconbank” SA care înregistrează o micșorare cu 188 302,9 mii lei; BC „Victoriabank” SA cu 908 238,4 mii lei; BC „Unibank” SA cu 2 077 819,7 mii lei; BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” cu 192 224,6 mii lei. O situație similară doar că în mărimi mai mici sunt reflectate și de rapoartele prezentate de băncile: BC „ProCredit Bank” SA care înregistrează o diminuare în sumă de 63 766,2 mii lei; BC „Energbank” SA și BC „Comerțbank” SA fiecare înregistrând o micșorare a portofoliului de depozite în sumă de 43 000,0 mii lei. Spre finalul acestui clasament apare BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” care de asemenea în perioada lunii ianuarie 2015 înregistrează o micșorare a depozitelor atrase de la peroanele fizice în sumă de 37 083,7 mii lei și BC „EuroCreditBank” SA cu 5 218,6 mii lei mai puțin decât în luna ianuarie a anului 2014. Situația creată la BC „Unibank” SA se datorează în mare măsură de tranzacțiile neclare și a restricțiilor impuse de BNM prin instituirea regimului de administrare specială începând cu data de 30 decembrie 2014. Conform prescripțiilor BNM, BC „Unibank” SA reduce ratele dobânzii la depozitele atrase de la persoanele fizice atât noi cât și a celor reînnoite ceea ce duce la micșorarea considerabilă a sumei depozitelor în lei înscrisă în perioada lunii ianuarie a anului curent.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura depozitelor pe sectorul bancar [online]. [citat 26 februarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2014>
Figura 2.4. Structura depozitelor din sectorul bancar în luna ianuarie 2014 atrase de băncile comerciale ale Republicii Moldova.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura depozitelor pe sectorul bancar [online]. [citat 26 februarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/banking_sector_deposits_structure/2015>
Figura 2.5. Structura depozitelor din sectorul bancar în luna ianuarie 2015 atrase de băncile comerciale ale Republicii Moldova.
Observăm în baza figurilor 2.4 și 2.5 că preponderent cea mai mare marte din portofoliul de depozite este acceptat de la persoanele fizice.
De asemenea, nu este de neglijat sumele parvenite de la băncile care își plasează mijloacele libere în cadrul unor alte bănci, acestea majorându-și portofoliile existente în mărime de 32,76% în ianuarie 2014 și 44,99% în ianuarie 2015. Per total se observă o situație echilibrată, unde depozitele atrase de la persoanele juridice nu depășesc depozitele acceptate de la persoanele fizice.
Volumul atras de depozite este utilizat de bănci eficient cu scopul obținerii unor dobânzi, venituri din practicarea activității de creditare a persoanelor fizice sau juridice atât rezidente cât și a celor nerezidente. Conform anexei nr. 3 și anexei nr. 4 observăm care este structura portofoliului de credite pe monede.
În figura 2.6 este reprezentată structura portofoliului de credite pe monede recalculate în MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura creditelor pe sectorul bancar [online]. [citat 1 martie 2015]. Disponibil:<http://bnm.md/md/credit_portofolio_structure_bank_sector>
Figura 2.6. Structura portofoliului de credite pe monede pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Observăm că creditele contractate în luna ianuarie a anului curent sunt în descreștere față de aceeași lună a anului precedent pentru MDL care înregistrează o cifră negativă în valoare de (-698126,0 mii lei), precum și în alte valute (-19 074,1 mii lei). Pe de altă parte observăm o situație mai bună la capitolul acordării creditelor în USD și EUR, care per total acumulează o cifră în mărime de 561 779,7 mii lei. Situația creată pe piața creditelor va fi clară dupa analizarea anexei 5 și 6 care reflectă structura portofoliului de credite pe sectorul bancar al Republicii Moldova pe ramuri în MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura creditelor pe sectorul bancar [online]. [citat 2 martie 2015]. Disponibil:<http://bnm.md/md/credit_portofolio_structure_bank_sector>
Figura 2.7. Structura portofoliului de credite pe ramuri pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Analizând figura 2.7 observăm că cea mai mare pondere din totalul creditelor acordate sunt destinate comerțului, industriei alimentare, în domeniul prestării serviciilor și a industriei productive. Observăm că în luna ianuarie a anului curent suma creditelor contractate pentru sectorul comerțului s-a micșorat înregistrând un decalaj în sumă de 3 133 824 169 lei, creditele acordate organizațiilor necomerciale de asemenea înregistrează o diminuare în sumă de 111604,7 mii lei. Credite acordate băncilor s-au micșorat în mărime de 100% fiind substituite în ianuarie 2015 de Credite overnight și overdraft acordate băncilor. Credite acordate unităților administrativ-teritoriale de asemenea pentru perioada lunii ianuarie a anului curent înregistrează o cifră negativă în sumă de 43 632,4 mii lei.
Observăm că credite acordate în domeniul prestării serviciilor depășește cu mult suma înregistrată în ianuarie 2014 având o tendință de creștere în mărime de 928 273,1 mii lei. Acest segment fiind urmat de creditele acordate pentru procurarea/construcția imobilului 533 184,0 mii lei.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind structura creditelor pe sectorul bancar [online]. [citat 2 martie 2015]. Disponibil:<http://bnm.md/md/credit_portofolio_structure_bank_sector>
Figura 2.8. Structura portofoliului de credite pe tipuri de debitori pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Observăm că comparativ cu luna ianuarie a anului 2014 soldul creditelor acordate în prima lună a anului 2015 în favoare persoanelor juridice rezidente este în descreștere cu 1 356 735,6 mii lei. Chiar dacă soldul creditelor acordate persoanelor juridice nerezidente, persoanelor fizice rezidente și nerezidente reprezentate în anexa 7 și 8 este în creștere, totuși acest decalaj are un impact negativ asupra sumei finale acordate sub formă de credite.
Pe parcursul a acestor 2 luni, observăm că atât depozitele cât și portofoliul de credite înregistrează o tendință de creștere demonstrând capacitatea băncilor comerciale de a face față cerințelor pieței precum și prezența credibilității și a încrederii pe care o are populația față de acest sector foarte important economiei naționale. Această situație pozitivă se datorează și prezenței active a Băncii Naționale în activitatea desfășurată de către băncile licențiate care are grijă ca activitatea acestora să fie una transparentă.
Sistemul bancar este bine caracterizat de indicatorii de bază care servesc drept reper determinării eficienții activității băncilor comerciale.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind bilanțul contabil al sectorului bancar [online]. [citat 2 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/bank_system_capital>
Figura 2.9. Dinamica activelor și a obligațiunilor ale sectorului bancar moldovenesc.
Observăm în baza figurii 2.9 și a anexei 9-18 că pe parcursul a 10 ani consecutivi atât activele cât și obligațiunile au înregistrat o tendință de majorare, astfel că începând cu anul 2008, 2009 se observă esențial o redresare a situației de criză unde activele și obligațiunile înregistrau aproape aceeași cifră. Apogeul și avântul pe care și-l i-au acești indicatori începând cu anul 2012 dă de înțeles că sectorul bancar moldovenesc începe să își stabilească o poziție din ce în ce mai bună. Diferența înregistrată între total active și total obligațiuni în anul 2012 este de 9 961 437 mii lei. În anul 2013 și 2014 cifra ce face diferență între acești doi indicatori depășește 10 mlrd. lei. Pentru prima lună a anului 2015 observăm că total activele înregistrează o cifră de 102 707 609 mii lei, iar obligațiunile ajung să înregistreze 90 163 642 mii lei, ceea ce reflectă o situație pozitivă.
Observăm că per total băncile își onorează obligațiile. Pentru anul 2006 rata solvabilității este în mărime de 83,04%, pentru anul 2010 acestea este de 82,45% un pic în scădere din cauza șocurile de pe sectorul bancar, iar pentru luna ianuarie a anului 2015 rata solvabilității înregistrează 87,78%, ceea ce denotă o situație foarte bună a băncilor comerciale. Respectiv observăm că luna ianuarie este caracterizată de o situație mai bună având o majorare a ratei respective fată de anul 2006 cu 4,74% și comparativ cu anul 2010 cu 5,33%.
În figura 2.10 este reprezentat în mărime procentuală care dintre bănci deține preponderent ce-am mai mare parte a activelor în luna ianuarie 2015.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind bilanțul contabil al sectorului bancar [online]. [citat 10 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/bank_system_capital>
Figura 2.10. Ponderea Activelor în sistemul bancar al Republicii Moldova.
Observăm deci că cel mai mare aport îl are BC „Banca Socială” S.A. care deține 20% din totalul activelor per sector bancar, fiind urmată în clasament de BC „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A. cu 16% , Banca de Economii cu 14% și BC „Moldindconbank” S.A. de asemenea cu 14 % și BC „VictoriaBank” S.A cu 13%. Restul băncilor au un aport de la 6% până la 1 % din totalul activelor înregistrate în luna ianuarie a anului curent înregistrate în anexa nr. 18.
Capitalul total pentru anul 2012-2015 de asemenea poate fi identificat din anexele specificate mai sus. Observăm că comparativ cu anii precedenți acesta de asemenea se majorează din 2012 de la 9 961 436 774 lei până la 12 543 966 910 lei în anul 2015 luna ianuarie. În figura 2.11 este reprezentată creșterea capitalului total pe sectorul bancar.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind bilanțul contabil al sectorului bancar [online]. [citat 10 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/bank_system_capital>
Figura 2.11. Evoluția Capitalul total pe sectorul bancar al Republicii Moldova.
Observăm că pe perioada a patru ani consecutivi suma capitalului total s-a majoram în medie cu 0,8% ceea ce constituie aproximativ 1 mlrd. lei.
La data de 31.12.2013 capitalul de gradul I a înregistrat o creștere de 14,6 % atingând cifra de 7 919,3 mil. lei. Acest salt se datorează obținerii unui profit mai mare pe sectorul bancar și de asemenea majorării numărului de emisiuni a 4 bănci licențiate. Capitalul respectiv reflectă nivelul de consolidare a băncilor și permite acoperirea unor eventuale pierderi neprejudiciind siguranța financiară.
Conform datelor reprezentate în figura de mai sus observăm că în luna ianuarie capitalul total înregistrează de asemenea o creștere față de luna decembrie cu 101 282 382 lei ceea ce reflectă dezvoltarea sistemului bancar.
Pentru a putea aprecia nivelul de stabilitate a sistemului bancar al Republicii Moldova, este bine venit de atras o deosebită atenție la gradul de concentrare a activității sectorului bancar. La finele lunii ianuarie anul curent, raportul dintre capitalul total al primelor 5 bănci de pe sectorul bancar și totalul capitalului normativ constituie 67,4 %, iar raportul dintre activele primelor 5 bănci și activele totale constituie 70,5 %. Analizând indicatorii respectivi, ajungem la concluzia că în mare parte doar 5 bănci din cele 14 existente deja pot să dicteze cu ușurință reguli și să propulseze anumite tendințe pe sectorul bancar.
Timp de mai mulți ani consecutiv, media suficienții capitalului ponderat la risc pe sectorul bancar se menține la un nivel înalt de circa 23 % depășind nivelul de 16 % care este limita minimă a acestui indicator. Se observă vădit existența unui potențial de creditare înalt în bănci.
Indicatorul lichidității pe termen lung pe sector a constituit 0,7% fiind admisibil nedepășind limita de maxim 1%.
Analizând coeficientul obținut pentru lichiditatea curentă pe sector putem constata că acesta se încadrează perfect în limitele stabilite, înregistrând 34% depășind 20 % care reflectă minimum lichidității curente.
Acești doi indicatori ai lichidității relevă existența surselor necesare pentru susținerea plăților aferente obligațiunilor. Indicatorii respectivi determină soliditatea băncilor comerciale în cazul apariției unor eventuale șocuri externe.
Având la dispoziție suma activelor totală și a capitalului putem calcula care este efectul de pârghie a băncilor per ansamblu.
În anul 2012 acest indicator era în mărime de 5,0108%, iar în luna ianuarie a anului 2015 acesta era de 8,1878 %. Observăm o majorare a indicatorului în mărime procentuală de 3,177 %. Indicatorul respectiv variază proporțional cu ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare. Această majorare nesemnificativă, reflectă totuși o situație bună pe sectorul bancar.
Totuși, pentru a crește acest indicator, băncile comerciale trebuie să atragă un număr mai mare de clienți, precum și să își mărească numărul de sucursale pe teritoriul Republicii Moldova.
Situația sistemului bancar este reflectată de asemenea și de venitul și pierderile pe care băncile le suportă. În anexa nr. 19 observăm care sunt aceste pierderi și venituri înregistrate de fiecare bancă în mod separat în luna ianuarie 2014.
În continuare vom analiza veniturile și cheltuielile cu dobânzi care reflectă cea mai mare parte din totalul înregistrat de către băncile licențiate pe întreg sectorul bancar autohton. Figura 2.12 va arăta care dintre băncile comerciale autohtone înregistrează cele mai mari venituri și cele mai mari cheltuieli la capitolul dat.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM privind bilanțul contabil al sectorului bancar [online]. [citat 15 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/bank_system_capital>
Figura 2.12. Dinamica de creștere a veniturilor din dobânzi și a cheltuielilor cu dobânzi în cadrul sistemului bancar al Republicii Moldova.
Observăm că având drept excepție Banca de Economii S.A. care înregistrează un venit mai mic decât cheltuielile, majoritatea băncilor au o situație agreabilă. Totalitatea băncilor din sectorul bancar înregistrează o diferență pozitivă dintre venituri și cheltuieli. Per total, veniturile din dobânzi înregistrate de băncile comerciale este în valoare de 406 147 461,16 lei, iar cheltuielile cu dobânzile este în mărime de 206 783 729,17 lei ceea ce constituie aproape ½ din venitul înregistrat.
Cea mai mare diferență pozitivă dintre venituri și cheltuieli se observă la BC „Moldova – Agroindbank” S.A. unde veniturile constituie 97 023 411 lei depășind cheltuielile cu 52 706 888 lei, ceea ce în mărime procentuală constituie 23, 88 din totalul veniturilor din dobânzi. O situație la fel de bună se înregistrează și la BC „Moldindconbank” S.A. unde diferența dintre venituri și cheltuieli este de 44 047 678 lei ceea ce în mărime procentuală constituie 21,98. BC „VictoriaBank” S.A înregistrează de asemenea o situație pozitivă la acest capitol, având o creștere a veniturilor față de cheltuieli de 54,44 %, ceea ce constituie 27 218 016 lei. Cheltuielile mai mari decât veniturile la Banca de Economii se datorează poziției mai precare pe piața bancară, imaginea acesteia fiind șifonată de o multitudine de factori pe parcursul a ultimilor 5 ani.
2.3 Evaluarea performanțelor sistemului bancar al Republicii Moldova
Pe baza criteriilor de performanta poate fi realizata o evaluare a activității băncilor comerciale. La realizarea acesteia poate contribui si analiza calitativa a rezultatelor finale a activității pentru fiecare punct de profit ce include cheltuielile, veniturile, precum si alte rezultate, care au fost obținute comparativ cu activitatea centrelor de profit, precum si diverse rezultate care au fost obținute prin calcule in perioadele anterioare.
Evaluarea pornește de la principalul indicator care este considerat profitul băncii. Scopul primordial al acestuia este controlul precum si coordonarea procesului de optimizare, care urmărește dimensionarea și modernizarea băncii in dependenta de contribuția real-efectiva la realizarea profitului calculat, precum și a celui real încasat, care a fost înregistrat pentru o perioada determinata.
Pentru a găsi soluțiile eficiente de optimizare a activității bancare este necesar de efectuat analiza performantelor si determinarea masurilor la nivelul centrului de profit.
Rentabilitatea activelor a avut o majorare de 0,8% ajungând să reprezinte 1,6 % la etapa actuală, iar rentabilitatea capitalului acționar a avut o creștere mai semnificativă înregistrând 9,4%, ceea ce reprezintă o majorare de 5,1 % în luna decembrie a anului curent.
Tabelul 2.1
Indicatorii de performanță pentru anul 2014
Sursa: elaborat de autor în baza informației publicate pe <http://www.comertbank.md/about > [online]. [citat 3 aprilie 2015]
În tabelul 2.1. sunt prezentați indicatorii de performanță pentru anul 2014 pentru BC „Comerțbank” S.A. precum și pentru întreg sectorul bancar autohton.
Creând noi fonduri de rezerva, băncile comerciale reușesc să-și asigure obligațiunile față de clienți. Mărimea trebuie sa constituie minim 15% de la mărimea capitalului social al băncii. Fondul de rezerva este format din profitul net al băncii, care reflecta în esența rezultatul financiar al fiecărei bănci după ce acestea au fost supuse impozitării. Crearea acestuia se face pe etape, prin defalcările anuale din profitul net al băncii pana la atingerea cotei procentuale prevăzute de statut, care conform prevederilor Băncii Naționale a Moldovei nu este in drept sa fie mai mic de 5%.
Băncile comerciale își plasează capitalul de rezerva in activele cu lichiditatea cea mai înalta pentru a-și asigura folosirea acestuia in caz de necesitate. Cazurile prevăzute sunt următoarele:
completarea fondului de risc,
plata dobânzilor la depozite in cazul insuficientei beneficiului băncii;
plata dividendelor fixe la acțiuni privilegiate.
O alta componenta a capitalului este reprezentata de profitul nerepartizat. Acesta, pe parcursul activității financiare rămâne a fi utilizat la discreția băncii.
Anul 2014 a fost un an dificil pentru sistemul bancar moldovenesc în condițiile în care a fost zguduit de evenimentele din jurul Băncii de Economii și BC „Victoriabank” SA, ceea ce a influențat rentabilitatea activelor din sistemul financiar.
La finele anului 2014 rentabilitatea activelor (ROA) pe întreg sistemul bancar a constitut 0,92%. Datele respective au fost publicate de către Banca Națională prin intermediul rapoartelor financiare anuale. Aceasta rentabilitate atesta faptul că băncile comerciale în medie au câștigat 0,92 lei la fiecare 1 leu investit. În anul 2013 rentabilitatea activelor constituia 1,56%. Faptul respectiv denota un dezavantaj în acumularea profitului maxim de către băncile comerciale.
Potrivit datelor publicate de către Banca Națională, precum și de către fiecare bancă comercială în parte, observăm că liderii sectorului bancar la capitolul înregistrării celei mai înalte rentabilități a activelor sunt:
BC „Moldindconbank” S.A. care înregistrează 3,19 lei drept câștig la fiecare leu investit;
BC „Moldova-Agroindbank” S.A. cu 2,47 lei;
BC „MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale” S.A. cu 2,07 lei;
BC „ENERGBANK” S.A. cu 1,83 lei.
În anul 2014 se atesta o situație nefavorabila la Banca de Economii, unde pentru fiecare leu investit banca a pierdut 1,72 lei, pierdere totală constituind peste 200 mln lei.
Conform rapoartelor publicate pentru anul 2014 de către BNM, în fruntea clasamentului privind rentabilitatea capitalului sunt :
BC „Moldindconbank” S.A. cu un câștig de 26,08 lei la fiecare leu din capitalul băncii;
BC „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A. cu 14,66 lei;
B.C. „VICTORIABANK” S.A. cu 11,39 lei ;
Dacă în anul 2013 profitul cumulat al celor 13 bănci a constituit circa 1 mlrd lei, în anul 2014 indicatorul respectiv a înregistrat o cifra mai mică cu aproximativ 222 mln lei, fiind afectat de situația de la Banca de Economii, BC „BANCA SOCIALA” S.A. și BC „UNIBANK” S.A. Respectiv, totalul profitului cumulat pentru anul 2014 este egal cu 778 mln lei.
Profitul înregistrat de către băncile comerciale la finele anului 2014 a fost cu 3,1% mai mic decât în anul 2013, constituind 40,8 mlrd lei, ca rezultat al comprimării soldului total al creditelor. Deși pare a fi paradoxal, activele ponderate la risc nu au fost și ele în descreștere, ci s-au dublat față de anul 2013, atingând suma de 68,3 mlrd lei.
În fruntea clasamentului, cu cel mai mare profit obținut anul trecut s-a situat BC„Moldindconbank” SA – 397,5 mil. de lei, urmat de BC „Agroindbank” SA – 357,6 mil. de lei, iar pe locul trei s-a clasat BC „Victoriabank” SA cu 205,4 mil. de lei. Clasamentul este continuat de BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA cu 103,5 mil. lei, BC„Energbank” SA cu 37,6 mil. lei și BC „Unibank” SA cu 29,1 mil. lei.
Domeniul bancar este singurul în care vorbesc cifrele, și nu cuvintele. Performanțele unei instituții sau ale unei echipe au întotdeauna o valoare bine definită și ușor măsurabilă. Asta din exterior. Pe interior însă, în spatele fiecărui succes stă o personalitate demnă de toată admirația și respectul echipei sale, persoană de care depinde o strategie întreagă de dezvoltare și pe umerii căreia sunt decizii care pot schimba radical situația.
Băncile comerciale autohtone reprezintă o verigă destul de importantă în dezvoltarea economiei naționale, îndeplinind rolul de intermediari financiari. Pe parcursul existenței sectorului bancar, acesta a continuat să-și diversifice operațiunile și serviciile puse la dispoziția clientelei care se află atât pe teritoriul Republicii Moldova cât și peste hotarele acesteia. Astfel, drept consecință, a avut loc intensificarea acerbă a concurenței între bănci, care drept urmare au început să-ți pună un accent deosebit pe marketingul bancar precum și pe management. De a lungul deceniilor, băncile comerciale tot mai în serios și-au luat statutul de agent economic privat și tot ele și-au pus drept scop maximizarea profitului.
Sectorul bancar se află într-o permanentă ascensiune în ceea ce privește serviciile pe care de prestează, iar efectele care urmează se resimt atât în planul relațiilor cu clienții cât și cu concurenții instituțiilor bancare. O atenție deosebită băncile comerciale acordă și produselor pe care le pun la dispoziția persoanelor fizice și juridice. Deseori acestea abandonează produsele care nu mai aduc profit sau satisfacția necesităților clientelei, prin elaborarea și implementarea unor produse inovative care așteaptă ieșirea pe sectorul bancar. Cu toate că ar părea că absolut toate serviciile propuse de către bancă aduc profituri, aceasta nu tinde să fie neapărat adevărat. Multe bănci pun la dispoziția clienților o multitudine de servicii care nu sunt profitabile din punct de vedere financiar, însă acestea contribuie la fidelizarea clientelei aducând un beneficiu enorm pentru reputația băncii.
O dată cu modernizarea sistemului informațional și a celui bancar, întâlnim frecvent sisteme de distribuție electronică care ușurează viața cotidiană precum: cardurile de credit și cele de debit; sistemul bancar electronic care plasează clientul în mod virtual în cadrul instituției bancare internet-bankingul; mobile-bankingul; instrumentele computerizate precum ATM-urile; POS-urile, etc.
Specialiștii sistemului bancar autohton au adaptat produsele bancare existente la rigorile pieței, făcându-le și mai atractive pentru clienți.
Spre sfârșitul anului 2014 au fost plasate în circulație încă 454 701 carduri, ceea ce denotă o majorare a acestora cu 13,1% comparativ cu anul 2013. Astfel numărul acestora a înregistrat cifra de 1 302 225 unități.
Pe parcursul anului precedent atât la ATM cât și la POS au fost înregistrate un număr considerabil de operațiuni cu cardurile bancare. Numărul operațiunilor a depășit cifra de 23,7 mln. de unde 80,5% au fost doar retrageri de numerar, iar celeilalte 19,5% au fost plăți fără numerar. Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă când cetățenii Republicii Moldova merg peste hotare, putem spune că situația este total opusă. Numărul retragerilor cash este de 8% pe când achitările cu cardul înregistrează 92% din totalul operațiunilor efectuate. Situația respectivă este creată din simplul motiv că cardul oferă posibilitatea convertirii în oricare altă valută dorită de către client, plus la aceasta în momentul achitării cu cardul nu se percepe nici un comision.
Comparativ cu perioada anului 2013, observăm că operațiunile efectuate cu cardurile pe teritoriul Republicii Moldova au avut o tendință de creștere în anul 2014 cu 16,8%, constituind suma de 26,5 mlrd lei, iar peste hotare creșterea numărului de operațiuni este de 36,9% constituind 2,5 mlrd lei.
În urma efectuării unui raport statistic s-a demonstrat că pe perioada anului 2014 operațiunile de retragere, în mediu, înregistrează suma de 1 309 lei, iar cele de achitare fără numerar în jur de 322 lei.
Prin intermediul cardurilor emise de băncile autohtone, în străinătate, se observă o altă situație. Aici clienții retrag în mediu suma de 2 858 lei, pe când achitările nu depășesc suma de 1001 lei.
În baza rapoartelor publicate de către BNM putem observa care este situația la capitolul cardurilor străine care fac operațiuni pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel observăm că retragerile de numerar înregistrează 67%, plățile fără numerar 33%. Valoarea totală a operațiunilor realizate pe teritoriul moldovenesc depășește ușor cifra de 3,3 mlrd lei.
Toate aceste operațiuni au putut fi realizate datorită tehnologiilor înalt dezvoltate reprezentate de terminalele POS care la sfârșitul anului 2014 au fost în număr de 11 541 unități, înregistrând o creștere în mărime de 10,3% față de anul 2013, precum și datorită bancomatelor repartizate pe întreg teritoriul Republicii Moldova în număr de 1 082 unități.
Toate aceste cifre arată performanțele atinse de către băncile comerciale care tind că capete cât mai mult încrederea și fidelitatea clientelei.
Capitolul III. DIRECȚII DE SPORIRE A PERFORMANȚEI SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Analiza comparativă a sistemului bancar a Republicii Moldova și cel al Țărilor Baltice
Țările Baltice precum Estonia, Letonia și Lituania asemenea Republicii Moldova au întimpinat mai multe greutăți o dată cu destrămarea URSS-ului și a obținerii independenței la începutul anilor 90.
Estonia, după Slovacia, este considerată ca fiind a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană înregistrând o valoare netă a activelor de 21 000 euro pe persoană. Necăutând la faptul că este una dintre cele mai sărace țări a Uniunii Europene, acesta este totuși una dintre cele mai atractive țări atât pentru populație cât și pentru companiile din țările scandinavice precum: Suedia, Norvegia și Danemarca.
Structura sistemului bancar al Estoniei, la fel ca și cel al republicii Moldova, este unul bine dezvoltat compus din Banca Centrală a Estoniei și 16 bănci comerciale autohtone. Sistemul European al Băncii Centrale o are drept membră pe Banca Estoniei. Pe parcursul anilor, la fel ca și pe teritoriul Republicii Moldova, în Estonia și-au făcut loc 4 bănci care dețin 88% din totalul sectorului bancar.
Una dintre cele mai mari bănci ale Estoniei este considerată Swedbank care deține un capital majoritar suedez. Swedbank are în posesie active valoarea cărora este estimată în jur de 8837 mln. euro, deținând în jur de 46% din totalul sectorului bancar estonian.
La moment, toate băncile comerciale estoniene, folosesc cele mai înalte tehnologii și inovații ce țin de domeniu Internet Banking-ului punând la dispoziția clienților serviciile în formă digitală. Aceste implementări în mare măsură se datorează băncilor finlandeze, norvegiene și nu în ultimul rând celor suedeze care în mare parte au reușit să cucerească întreg sistemul bancar estonian.
Începând cu anul 1992 și până în anul 2011, valuta oficială a Estoniei a fost coroana estoniană. Începând cu anul 2011 coroana estoniană a făcut loc valutei europene care a devenit și valuta oficială a Estoniei. În pofida faptului că este considerată una dintre cele mai sărace țări ale Uniunii Europene, Estonia totuși a fost prima țară baltică care a adoptat drept valută națională euro și tot aceasta este și unica țară care pune în circulație doar moneda europeană.
În continuare, în figura 3.1 vom putea analiza care a fost evoluția ratelor pentru Coroana Estoniană în MDL pe parcursul anilor 2008-2011.
Sursa: elaborată de autor în baza cursurilor publicate de BNM [online]. [citat 15 aprilie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/exchange_rates>
Figura 3.1. Evoluția ratelor pentru Coroana Estoniană în Lei moldovenești.
Conform graficului stabilit, observăm că Coroana Estoniană abia de atingea în anul 2008 valoare de 0,95 lei, pe când în anul 2010 aceasta atinge cea mai înaltă valoare de 1,048 lei.
Acest grafic ce prezintă evoluția monedei naționale a Estoniei prezintă și o reflecție a situației de criză din 2007-2008 când majoritatea țărilor au înregistrat poziții negative practic la toate capitolele financiare.
Înainte de a adera la Uniunea Europeană, în anul 2003, Lituania a înregistrat cea mai înaltă creștere economică comparativ cu ceilalți candidați, înregistrând o creștere de 8.8%. Această creștere a economiei a continuat și pe parcursul anului 2004 cu 7.7% și pe parcursul celorlalți ani consecutivi. În anul 2007 aceasta înregistrează o creștere extraordinară de 8.9%. Ca și în majoritatea statelor, economia a fost afectată de criza economică în anul 2008, astfel acesta a înregistrat o stagnare de -14.74%. la finele anului 2008, conform rapoartelor prezentate de Banca Națională a Lituaniei, se constată faptul că din cele 22 de bănci comerciale doar 19 au înregistrat profit, iar celelalte 3 bănci au suferit pierderi considerabile.
Cu toate că se atestă o situație de creștere economică pe parcursul anului 2010 în mărime de 1.3% și în 2011 de 5.9%, totuși Lituania încă nu și-a revenit complet din criza pe care a învăluito.
Asemenea Estoniei, sistemul bancar lituanian este compus din Banca Centrală a Lituaniei precum și din 22 bănci comerciale. SEB Bankas este considerată ca fiind una dintre cele mai mari bănci ale Lituaniei deținând o valoare a activelor în sumă de 7 193 mln. euro.
Banca Lituaniei are ca misiune principală asigurarea durabilității și integrității statutului monetar, dezvoltarea sistemului de plăți, integritatea statutului de credit. Îndeplinind misiunile respective, Banca Națională creează niște condiții favorabile întregului sector bancar și financiar și creează tot o dată condiții favorabile ce vor influența dezvoltarea optimă a întregii economii naționale. Cel mai principal obiectiv al Băncii Naționale a Lituaniei este de a stabiliza pe cât de posibil creșterea prețurilor. La fel ca și Banca Națională a Moldovei, Banca Lituaniei este independentă față de puterile statului precum guvernul și alte instituții ale acestuia.
Sursa: elaborată de autor în baza cursurilor publicate de BNM [online]. [citat 15 aprilie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/exchange_rates>
Figura 3.2. Evoluția ratelor pentru Lit Lituanian în Lei moldovenești.
În figura 3.2 observăm evoluția ratelor pentru Lit Lituanian în Lei. În anul 2008 asemenea Coroanei Estoniene Lit-ul înregistrează o devalorizare pe piața bancară ajungând să înregistreze 4,283 lei. În anul 2010 acesta își recapătă puterea valorică, ajungând la 4,749 lei. O devalorizare esențială se observă în anul 2012 când Litul Lituanian estimat în lei ajunge la cifra de 4,5078. În anul 2013 acesta își recapătă puterea pe sectorul bancar înregistrând valoare de 4,6565 lei.
Odată ce Lituania a aderat la Uniunea Europeană acesta și-a pus drept scop adoptarea monedei unice Euro. La data de 1 ianuarie 2007 Comisia Europeană a fost nevoită să refuze cererea Lituaniei din motiv că nivelul inflației a fost ridicat. Chiar dacă în anul 2006 guvernul adoptase o convergență nouă având drept scop adoptarea unei monede unice euro în 2010-2011, nici atunci nu a putut fi realizată această cerere din cauza inflației destul de mari. Astfel, în luna februarie a anului 2014, a fost aprobat de către guvern planul de adoptare a monedei unice euro pe 1 ianuarie 2015.
„În numele Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene, salut această nouă extindere a zonei euro. Lituania a adoptat măsuri excepționale într-o perioadă dificilă pentru a-și atinge obiectivul de a adera la moneda unică,” a declarat Mario Draghi, președintele BCE.
În anul 2015, Banca Centrală Națională a Lituaniei, Lietuvos bankas, a devenit membră a sistemului băncilor centrale din zona euro, Eurosistem, care este alcătuit din 19 bănci comerciale și BCE. De asemenea, Lituania aderă și la Mecanismul unic de supraveghere. Acest Mecanism unește băncile cele mari sub monitorizarea de către BCE.
Obiectivul supravegherii directe a BCE o constituie cele mai principale 3 bănci lituaniene precum: SEB bankas, Swedbank și DNB bankas. La fel ca și celelalte 130 de bănci din zona euro, și acestea 3 au fost supuse unei evaluări cuprinzătoare a situației financiare.
Banca Centrală Națională a Lituaniei a achitat deja și partea ce ia mai rămas din contribuția sa la capitalul și la activele externe de rezervă ale BCE. La data de 30 decembrie 2014 a fost luată deja în calcul Integrarea IFM lituaniene în sistemul bancar al zonei euro când a fost publicată necesarul de lichiditate al zonei euro precum și stabilirea nivelului alocării de referință. După data de 1 ianuarie 2015, contrapartidele Lituaniei ale Eurosistemului, au dreptul de a participa la operațiunile de piață ale BCE.
Lituania devine al 19-lea stat membru la zona euro. Faptul respectiv denotă posibilitatea rotației a drepturilor de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor începând cu data de 1 ianuarie a anului curent.
Litul lituanian (LTL) poate fi schimbat în euro la oricare din oficiile poștale sau la filialele băncilor până la data de 30 iunie 2015. Schimbul banilor se va efectua gratis la cursul fix stabilit de BCE și banca centrală a Lituaniei: €1= LTL 3.45280.
Criza mondială din 2008-2009 a avut impact negativ nu doar asupra Estoniei, Lituaniei ci și asupra Letoniei. În primele luni ale anului 2009 economia Letoniei a scăzut cu o rată dramatică de 18%. Scăderea respectivă a fost cea mai bruscă din întreaga Uniune Europeană. Sectorul bancar a fost și el de asemenea influențat de stagnarea generală a economiei.
Sistemul bancar al Letoniei de asemenea este și el compus din Banca Centrală și ale 25 bănci comerciale. Ca și în cazul Lituaniei, Banca Centrală de asemenea are drept rol primordial stabilizarea prețurilor. Pe parcursul anilor, după înființarea noului sistem bancar, Banca Centrală a încurajat concurența loială, stabilitatea, coordonarea și supravegherea sistemului financiar, alocarea eficientă a resurselor, etc.
Sursa: elaborată de autor în baza cursurilor publicate de BNM [online]. [citat 15 aprilie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/exchange_rates>
Figura 3.3. Evoluția ratelor pentru Lat Leton în Lei moldovenești.
În baza figurii 3.3. observăm că în anul 2008-2010 Lat-ul Leton are o tendință de creștere, ceea ce înseamnă că acesta se apreciază comparativ cu valuta internațională. Pe perioada anului 2010-2011 Lat-ul Leton înregistrează cea mai înaltă valoare de piață atingând cifra de 23,1428 lei și respectiv 23,1286 lei pentru un Lat.
O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, Letonia tinde spre aderarea la zona euro. Această aderare ar avea doar beneficii pozitive pentru țară. Letonia și-ar putea majora exporturi și și-ar micșora importurile. În pofida tuturor măsurilor care au fost întreprinse de Letonia privitor la adoptarea monedei unice euro, acesta totuși a fost amânată de câteva ori din diverse motive.
Chiar dacă Latul Leton a fost o valută puternică comparativ cu moneda națională a celorlalte 2 țări baltice, totuși Letonia a avut dorința să adopte ca monedă națională moneda euro. La momentul acceptării monedei euro raportul dintre lat și euro era de 1,4274.
Guvernul Letoniei a adoptat oficial planul de adoptare a monedei euro pe 1 ianuarie 2014. Acesta a prezentat 4 reglementări în introducerea monedei unice europene. Prima reglementare spune că începând cu data de 1 ianuarie 2014 nici un bancomat nu va elibera lați letoni. Cea dea 2-a reglementare pune la curent populația că atât latul cât și euro se vor afla în circulație concomitent pe parcursul a 2 săptămâni. Guvernul asigură că la toate oficiile poștale timp de 3 luni schimbul se va efectua gratis, și tot o dată obligă prin lege ca toate magazinele să afișeze prețuri duble timp de 3 luni înainte și 6 luni după ce s-a adoptat moneda unică euro.
Rata inflației ale țărilor baltice până în anul 2008 a fost destul de mare, în special cea a Letoniei unde în anul 2007 a ajuns limita maximă de 20.3%. Cu toate că inflația a fost destul de mare, cele 3 țări au înregistrat creșteri economice destul de ridicate. Anul 2009 a fost un an de doliu financiar pentru economia țărilor baltice. În anul 2009 Estonia, Letonia și Lituania au înregistrat o inflație negativă. Inflația înregistrată de Republica Moldova ca și inflația țărilor baltice a înregistrat descreșteri din 2009 și până la etapa actuală.
În continuare va fi prezentat sub formă de grafic evoluția ratei procentuale a depozitelor atrase de Republica Moldova precum și de celelalte 3 țări baltice.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor publicate [online]. [citat 19 aprilie 2015]. Disponibil: <http://data.worldbank.org/indicator/FR.INR.DPST/countries/1W-MD-EE-LTLV?display=default>
Figura 3.4. Rata medie a depozitelor pe perioada 2006-2014 în Republica Moldova și Țările Baltice.
Observăm că cea mai înaltă rată se atestă pentru Republica Moldova, în anul 2008, fiind în mărime de 17,9% anual. Atunci când vedem ridicări a marjei procentuale constatăm faptul că a crescut inflația. De asemenea această situație se datorează și costurilor mari suportate la atragerea banilor prin depozite precum și a finanțării externe care de asemenea presupun includerea unor dobânzi mari la riscul de țară.
În prezent rata depozitelor pentru țările baltice sunt mici comparativ cu anii precedenți. Cea mai vizibilă diminuare a ratei depozitelor au fost înregistrate în anul 2010 când rata a scăzut aproximativ de 3 ori.
În prezent cea mai mică rată a dobânzii la depozite este în Letonia unde rata pentru un depozit în euro este de 0,1%, în Estonia rata depozitelor este în mărime de 0.5% iar în Lituania aceasta atinge 0,6% pentru depozitele atrase în Lit.
Cea mai mare rată a creditelor pentru perioada anilor 2006-2014 este înregistrată în Republica Moldova. Cu toate că până în anul 2014 rata creditelor în Republica Moldova nu a mai fost atât de joasă, totuși comparativ cu țările baltice aceasta pare a fi una imensă. Este bine cunoscut faptul că țările baltice nu sunt fani ai luării creditului, aceștia apelând la credite doar în cele mai excepționale cazuri. Cetățenii țărilor baltice preferă să întrebuințeze mai mult resurse proprii decât cele împrumutate. Cea mai mică rată a dobânzii din 2006 până în prezent este înregistrată în Letonia, unde rata procentuală a creditelor este în mărime de 4,3%.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor publicate [online]. [citat 19 aprilie 2015]. Disponibil: <http://data.worldbank.org/indicator/FR.INR.LEND>
Figura 3.5. Rata medie a creditelor pe perioada 2006-2014 în Republica Moldova și Țările Baltice.
În figura 3.5 observăm care este evoluția ratei procentuale a creditelor pentru mai mulți ani consecutivi. Astfel remarcăm că ca și la depozite cea mai înaltă rată este înregistrată în Republica Moldova unde acesta nu coboară sub 10%. Observăm o creștere a ratei procentuale începând cu anul 2007-2009 unde rata ajunge la 18,8% respectiv 21,1%.
Țările baltice de asemenea în perioada de criză înregistrează rate destul de înalte, în special Letonia care în 2009 ajunge să atingă 16,2%. După anul 2009 toate țările își micșorează ratele pentru credite astfel în anul 2014 acestea ajungând în Republica Moldova la 11%, Estonia 4,8%, Lituania 4,3% și Letonia 5,6%.
Cu toate că țările baltice au politici economice asemănătoare, totuși acestea evoluează diferit. Deși populația țărilor respective este mai mică comparativ cu cea a Republicii Moldova, activele băncilor comerciale depășesc de câteva ori activele băncilor comerciale autohtone.
3.2. Metode de asigurare a stabilității și de sporire a performanțelor sistemului bancar al Republicii Moldova
Valorificarea tehnologiilor informaționale contemporane, diversificarea serviciilor financiare, internaționalizarea sistemului bancar, determină la nivel național reorganizarea structurală a băncilor precum și formarea unui stil de cultura nou și calitativ privitor la sistemul respectiv. Dea lungul evoluției istorice și datorită particularităților tranziției a sistemului bancar autohton către o economie de piață, acesta a reușit să prezinte aspectele și problemele ce sunt comune și cu sistemele bancare ale altor țări. La etapa actuală băncile comerciale au un rol foarte important, acesta fiind legat de intermedierea în relațiile de investiții și economii, acestea fiind cele mai importante în creșterea economică.
Creația monetară de asemenea contribuie la stabilirea rolului și a locului pe care băncile comerciale le obțin în economie, aceasta fiind clasificată ca un factor specific al funcționalității băncilor în economia de piață. La etapa actuală, băncile comerciale, pentru a-și onora obligațiunile precum și pentru a îndreptăți credibilitatea obținută din partea clientelei, în continuu apelează la sisteme moderne capabile de a oferi o mare diversitate de servicii și produse bancare la un nivel înalt care ar satisface exigențele tuturor.
Știm că funcționarea unui sistem bancar stabil care este capabil să presteze servicii competitive și moderne are o importanță semnificativă pentru dezvoltarea economiei naționale. Unul din cei mai importanți factori care măresc credibilitatea în sistemul bancar este transparența care permite atât acționarilor cât și creditorilor și debitorilor să evalueze riscurile care ar putea surveni. Datorită transparenței, toate grupurile de persoane mai sus menționate, la intrarea în relații cu banca, știu de care riscuri să se protejeze creând în sistemul bancar condiții pentru o concurență loiala și contribuind totodată la investirea mijloacelor libere în băncile care au un grad relativ înalt de siguranță.
Pe teritoriul Republicii Moldova preponderent sunt întâlnite băncile comerciale medii și mici. Spre deosebire de băncile mari, acestea nu au o cota prea înalta a mijloacelor atrase în structura pasivelor, în schimb sunt flexibile și operative în luarea anumitor decizii, au tarife reduse și toate acestea se datorează cheltuielilor mici suportate de către acestea. Băncile mici și medii abordează fiecare client, fiind dispuse să acorde credite de la 30-50 mii lei cu dobânzi modeste atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice care nu dispun de garanții solide.
Conform unui sondaj efectuat pe teritoriul Federației Ruse, sa concluzionat că băncile mici care nu au făcut mari investiții în HVS și nu au eliberat credite valutare, sunt mai stabile decât băncile mari. Selectarea personalului de conducere a unei bănci este criteriul principal de apreciere a culturii organizării precum și a calității serviciilor bancare.
Petru ca o banca să obțină licență în Statele Unite ale Americii, în cerere se indică obligatoriu competența membrilor conducerii băncii.
Acordarea licenței pentru băncile comerciale în Germania, se face pe baza mai multor criterii printre care buna pregătire a conducerii executive.
În Elveția, pentru a obține licența, personalul executiv trebuie să aibă o bună reputație precum și calificarea necesară pentru gestionarea băncii.
La momentul adresării cererii pentru obținerea licenței, în Japonia, ministerul finanțelor solicită bibliografiile auditorilor și a membrilor consiliilor de directori.
Pentru obținerea licenței de activitate bancară în Anglia, managerii de top cât și directorii, trebuie să fie persoane potrivite care pe parcursul unei perioade îndelungate sau manifestat ca fiind persoane foarte competente și responsabile. Salariul obținut de către aceștia constituie 70% din cheltuielile băncii. Cheltuielile ce țin de remunerarea conducerii sunt acordate în urma studierii complexe a organizației, la elaborarea politicii de cadre.
Pe planificarea strategica anuală se bazează conducerea eficientă a angajaților băncii. În străinătate conducerea băncii elaborează în jur de 4-5 sarcini strategice durabile care vor determina obiectivele organizației și vor forma suportul pe care se întocmesc sarcinile anuale. La finele fiecărui an, aceste planuri sunt revizuite în mod separat de fiecare bancă. Pentru a realiza îndeplinirea sarcinilor propuse, câțiva manageri primesc însărcinarea să stabilească bugetul, să determine necesarul de resurse și de cadre. Pe parcursul întregului an se monitorizează îndeplinirea sarcinilor și a normativelor angajaților, iar în luna decembrie al fiecărui an este elaborată o noua planificare strategică.
În luna decembrie se evaluează atingerea tuturor sarcinilor care au fost stabilite conform contractelor de muncă precum și realizarea planurilor personale pe care fiecare angajat și le-a asumat în parte. În funcție de rezultatele obținute angajații pot beneficia de o majorare a salariului. În condițiile de instabilitate economica banca trebuie să dispună de un colectiv puternic stabil și responsabil, precum și de o echipa de manageri profesioniști. Banca tinde să-și evidențieze cei mai buni colaboratori prin remunerarea financiară, crearea condițiilor optime de muncă. Pe parcursul activității angajatului, banca comerciala trebuie să reglementeze eficient funcțiile colaboratorilor, ținând cont de regulamentele și normele în vigoare, în deosebi a regulilor de subordonare. Luând în considerație rezultatele obținute de angajați, banca trebuie să stabilească noi sarcini pentru anul viitor.
Pe la mijlocul anilor `90 ai secolului trecut în C.S.I. erau atrase din alte sfere de activitate persoane cu un mare potențial numite „Creiere imaculate” în sectorul bancar. Persoanele respective neavând tangență cu culturile corporative se infiltrau ușor în grupul băncilor comerciale. Cu toate acestea la sfârșitul anilor `90 sa ajuns la concluzia că pentru a avea o dezvoltare calitativă a sectorului bancar este necesar de a reorienta politica de cadre spre profesioniști.
Teoria occidentală a angajaților se bazează pe doi piloni principali: starea pieții și productivitatea muncii. La etapa actuală piața muncii este supra saturată de specialiști competenți care pot ușor substitui orice angajat ce nu face față atribuțiilor contractuale.
Țările europene dispun de câteva metode de selectare a personalului, astfel locurile vacante sunt completate de cei mai buni candidați. În Franța băncile comerciale pentru a alege candidatul potrivit îl supun testării în scris prin care acesta î-și confirma competența profesională, cunoașterea dreptului financiar, posedarea a cel puțin unei limbi străine după care este intervievat. În urma examinării potențialului angajat, juriul estimează competentele personale, aptitudinile și motivația candidatului. La selectarea angajatului, serviciul personal ține cont de datele biografice și experiența de viață și profesională a acestuia. Managerii selectați au o perioadă de încercare care durează câteva săptămâni. În funcție de necesitățile sectoarelor, aceștia î-și aleg locul de muncă de bază. Pregătirea de bază se face în oficiul central unde managerul primește informația practică și teoretică iar mai apoi acesta este redirecționat spre alte filiale. Pentru angajat principalul factor motivațional este remunerarea adecvată aportului de muncă. La începerea activității sale în cadrul băncii, angajatul semnează un contract individual de muncă unde este indicat salariul strict individual și fix. Anual angajații sunt testați și apreciați pentru profesionalism, competențe, responsabilitate, sarcini etc. fiecare dintre acestea punctându-se conform unui anumit tabel. După aceasta are loc sumarea punctelor, calcularea mediei și corelarea cifrei obținute cu plata muncii. În sistemul bancar este foarte important ca angajatul să depună maximum efort, deoarece pentru acestea dânsul este mai bine plătit decât un angajat care î-și îndeplinește doar sarcinile de bază.
În Franța, băncile comerciale prevăd minim patru grade de calificare pentru fiecare categorie în parte. Gradul acordat fiecărui angajat ține de competența comisiei de atestare. Durata activității angajatului băncii favorizează obținerea anumitor beneficii. Prin aceasta banca tinde să-și păstreze devotamentul din partea angajaților. Din momentul în care angajatul nu-și respectă angajamentele, nu-și îndeplinește datoria profesională, manifestă nesupunere, comite furturi sau sa implicat în acte de corupție, nemijlocit banca intervine cu anumite sancțiuni. În funcție de gravitate actului săvârșit se ia decizia de a pedepsi angajatul conform statutului băncii de la o simpla mustrare până la eliberarea din funcție. În contractul de muncă obligatoriu este stipulată responsabilitatea angajatului în ceea ce ține dezvăluirea secretului profesional.
Precum este compania-holding de o mare perspectivă pentru Republica Moldova, de asemenea și o astfel de organizare bancară ar fi binevenită. Filialele holdingului au statut de persoane juridice și sunt independente. Acestea pot controla instituțiile nebancare angajate în activitatea bancară cum ar fi: companii de leasing, trustiere, firme financiare, de ipotecă, de investiții. Sistemul bancar vest-european este bine cunoscut cu grupul relativ mic de bănci mari care au o rețea ramificată pe tot teritoriul.
În Germania, în perioada anilor `90 erau bine cunoscute 6 bănci mari care dispuneau de o rețea extinsă formată din 3108 sucursale, iar numărul filialelor a ajuns în acea perioada la 39,6 mii unități. Asemenea rețele ramificate există și in Italia, Japonia, Franța, Canada.
Caracteristic Statelor Unite ale Americii este faptul că banca nu este în drept să-și deschidă filiale în afara statului său federal, excepții fiind primirea permisiunii speciale din partea autorităților. Datorită acestei circumstanțe, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii nu poate exista o rețea de filiale naționale, iar băncile existente se concentrează de obicei în municipii sau pe teritoriul statelor federale.
Pentru băncile comerciale de pe teritoriul Republicii Moldova este foarte binevenită lărgirea gradației funcțiilor. De asemenea colaboratorii au anumite avantaje cum ar fi:
acumularea dobânzilor la depuneri;
facilități fiscale;
asigurarea suplimentară a locului de muncă;
asigurarea sănătății.
În momentul demisionarii sau concedierii, banii îi poate primi angajatul sau respectiv una din rudele acestuia, acesta doar în cazul ca este stipulat în contractul de muncă acest punct.
Dezvoltarea rețelei de sucursale bancare este un proces costisitor și complicat, dar care oferă băncii comerciale anumite avantaje cum ar fi:
micșorarea pierderilor financiare pe seama lărgirii gamei de produse și servicii;
manevrarea resurselor bancare;
diversificarea operațiunilor.
În urma înregistrării avantajelor respective cresc posibilitățile reale de obținere a profitului. Nu trebuie neglijată necesitatea instituirii controlului asupra filialelor fiind necesară transmiterea unor funcții importante ale conducerii operative. Băncile comerciale care sunt lidere pe sectorul bancar la moment, sunt în stare să atragă investiții și garanții, implicându-se în proiecte de o anvergura destul de mare. Cu sprijinul concernului „Sudzuker A.G.”, BC „Moldova-Agroindbank” S.A. a reușit să realizeze un proiect de investiții în industria zaharului. Banca comercială ia vândut organizației 36% din pachetul de acțiuni a 4 fabrici de zahăr iar pentru dânsa a păstrat în jur de 18% din pachetul de acțiuni.
Eficiența activității băncilor comerciale este condiționată de selectarea unei corelații optime a rentabilității precum și a gradului de risc. Folosind experiența băncilor comerciale din străinătate, băncile autohtone ar putea sistematiza principalele modalități de sporire a rentabilității și de reducere a riscului. Urmând aceste idei, concluzionăm că sectorul bancar ar trebui să-și modifice metodele prin care acesta evaluează ratingul băncilor comerciale.
Din cele expuse mai sus, observăm că calitatea esențială a băncilor comerciale este cea de principal intermediar în relația investiții-economii. Aceasta relație este una decizională în creșterea economică. Băncile comerciale creează premizele unei redistribuiri de capital disponibil care la momentul oportun are un privilegiu deosebit în formarea structurii sistemului bancar. Mobilizarea resurselor și distribuirea creditelor sunt două laturi principale ale intermedierii care constituie funcția de bază a băncilor comerciale. Aceste doua părți ale intermedierii permit și monitorizarea efectuării plaților intre titularii de cont, fiind puse la dispoziția băncii posibilitatea unui control minuțios asupra fluxurilor circulației monetare scripturale. Îndeplinirea prerogativelor de bază în cadrul sistemului bancar presupune efectuarea operațiunilor specifice reunite și consolidate, numite de altfel active și pasive.
În momentul în care întreprinderile au nevoie de capital fix, aceste necesități vin să le acopere piața de capital. Cu toate că firmele tind să posede o relație strânsă cu băncile comerciale prin luarea creditelor pentru procurarea mijloacelor fixe, adesea băncile cedează această nișă societăților financiare, băncilor care acordă credite pe termen mediu sau lung. Instituțiile respective preferă acest tip de operațiuni putând efectua analiza acordării creditului din punct de vedere economic chiar dacă acest gen de credite nu este recreditabil. Până la scadența creditului băncile ă-și asumă riscul și acoperirea cu resurse. Spre deosebire de societățile financiare, băncile comerciale se vizează mai mult pe credite recreditabile din simpla precauție pe care o urmăresc.
Băncile comerciale î-și impun astfel anumite prerogative ce țin de perspectivele activității urmărite:
intensificarea operațiunilor pe piața de capital;
educarea societății și creșterea calității serviciilor acordate;
stimularea atragerii economiilor populației și a agenților economici;
modernizarea sistemului de plăți pe bază dezvoltării tehnologiilor informaționale;
dezvoltarea și modernizarea instituțiilor financiare care practică activitatea de brokeraj, asigurări, leasing etc.
Spre final concluzionăm că evoluția atinsă de băncile comerciale la nivelul întregului sistem bancar nu poate fi ruptă sau analizată separat de situația per ansamblu a economiei naționale care a întâmpinat dificultăți atât la nivel micro cât și macroeconomic.
3.3. Direcții de dezvoltarea și diversificarea sistemului bancar din Republica Moldova
Dezvoltarea sistemului bancar al Republicii Moldova trebuie să treacă la o noua fază. Cu toate că se observă o îmbunătățire a acestuia, rămânem în urmă de ceea ce se petrece pe piața bancară din întreaga lume. Modul de lucru este unul rudimentar care lasă să treacă pe lângă noi o parte bună din reușită.
Sistemul bancar are nevoie de reforme care ar duce la prosperitate. Este nevoie de modernizare, inovație și de asemenea de promovarea intensivă a produselor bancare. Acesta va spori capacitatea de a face față viitoarelor provocări. Implementând practicile internaționale cele mai bune, guvernarea corporativă va constitui baza cea mai solidă pentru modernizările viitoare.
Datorită industrializării și liberalizării societății au avut loc un șir de evenimente tranzitorii de la o economie de rudimentară la o economie de piață. Creșterea rapidă a muncii cauzată de utilizarea celor mai performante tehnologii și inovații au dus la crearea economiei de piață pe care o avem la moment. Procesul prin care a trecut mecanismul respectiv a determinat transformări majore în toate domeniile, în special în sectorul bancar.
Lumea modernă este orientată spre satisfacerea tuturor necesităților, astfel instituțiile economice sunt impuse ca la crearea serviciilor și a produselor să manifeste maximum seriozitate și transparență. Promovarea produselor trebuie să poarte un caracter inovațional și individual, deoarece cererea din partea clienților adesea este la un nivel destul de sofisticat. Instituțiile care tind și se acomodează în timp restrâns sunt băncile comerciale. Datorită posibilităților oferite de departamentele de marketing acestea se dezvoltă și se restructurează mult mai rapid decât orice altă instituție.
Băncile comerciale pentru a-și promova serviciile și produsele pe care le-au creat în special pentru satisfacerea necesităților clientelei, adesea recurg la utilizarea serviciului de marketing a unei companii specializate în domeniul respectiv. Aceste companii, prin intermediul angajaților profesioniști, oferă soluții și sfaturi băncilor comerciale în publicarea, afișarea, promovarea corectă a serviciilor propuse de către bancă.
Este bine cunoscut faptul că băncile comerciale vin pe piață doar cu serviciile și produsele solicitate de marea majoritate a clienților. Atunci când există o reală necesitate a produselor sau serviciilor, băncile intervin cu noi oferte care vor putea face față cererilor solvabile de pe sectorul bancar. Scopul pe care îl urmărește fiecare bancă comercială este obținerea profitului maxim, iar pentru aceasta, instituția este gata să constituie un cadru bine structurat și organizat, capabil să mobilizeze un grup de profesioniști în crearea produselor și serviciilor care să contribuie ulterior la dezvoltarea economiei autohtone.
Băncile comerciale reprezintă o verigă importantă a economiei naționale. Acestea reprezintă sursa principală de creditare a economiei care trece prin perioada de tranziție, precum și o ramură importantă a sistemului financiar. Băncile comerciale sunt SA cu un caracter universal putând realiza și pune la dispoziția populației servicii și produse pentru toate sectoarele micro și macroeconomiei.
În condițiile globalizării economiei, sistemul bancar trebuie să funcționeze stabil și coerent, aplicând în continuu totalitatea funcțiilor de bază pe care le exercită precum și îndeplinirea rolului principal urmărit. Din aceste considerente, sistemul bancar este considerat ca fiind unul dintre cele mai avansate sectoare ale economiei naționale, reprezentând ramura de bază în procesul de tranziție la o economie de piață. Acesta permanent se află în continuă mișcare, înregistrând transformări majore obținute pe parcursul mai multor decenii atât în domeniul tehnic, cât și comercial și legislativ. Băncile din cadrul sistemul bancar tind atingerea tuturor standardelor internaționale în scopul obținerii recunoașterii de către comunitatea bancară internațională și din partea clienților.
Promovarea marketingului, dezvoltarea tehnologiilor informaționale au determinat apariția pe o scară largă a concurenței, acesta fiind într-o permanentă creștere. Concurența însă este un factor benefic pentru clientelă, deoarece băncile se orientează la anumite paturi sociale,având drept tendință de bază acapararea tuturor nișelor economice ale populației. Astfel băncile î-și modernizează produsele și serviciile făcând posibilă tranzacționarea și în alte condiții decât cele obișnuite.
Evoluția societății în toate domeniile de activitate, în deosebi în sectorul economic, a impus practic, adoptarea și acomodarea activității bancare la cerințele pieței. Această situație a necesitat nu doar dezvoltarea serviciilor prestate de bănci, ci și modernizarea acestora, prin continua dimensionare și îmbogățirea cu trăsături noi. Datorită implementărilor, băncile sunt mai aproape de clienți, astfel realizându-se caracterul acestora cuaternar ca „sector al grijii pentru om”.
Secolul al XXI-lea a reușit să marcheze prin crearea unei lumi informatizate toate sectoarele economice. Lumea digitală și-a făcut loc rapid în lumea reală unde informația alături de inovație au început să reprezinte deja premise ale supraviețuirii. Datorită acestor schimbări, piața concurențială se află într-o permanentă schimbare.
Asupra sectorului bancar cel mai intens se resimte impactul tehnologiilor moderne. Acesta dezvoltându-se pe parcursul ultimilor ani, a căpătat un deosebit rol în funcționarea economiei de piață. au devenit deja destul de frecvente transferurile de bani care până de curând erau greu de realizat. Schimbările care au survenit pe parcursul secolului respectiv au avut drept consecință tendința de extindere la nivel național și internațional precum și dinamizarea activității financiar-bancare. Drept urmare, apariția și dezvoltarea concurenții duce la crearea unor noi produse și servicii, care vor fi valorificate drept tehnologii inovaționale.
Apariția, aprobarea și implementarea noilor servicii și produse, demonstrează capacitatea băncilor de a renunța de la imaginea tradițională. Imaginea fiind una pasivă trece cu pași rapizi spre o modernizare nemaipomenită, unde băncile urmăresc tendințele noi apărute prin flexibilitatea față de necesitățile clienților precum și spre universalizarea sectorului bancar. Aceste schimbări au contribuit la creșterea calității serviciilor și produselor bancare, menținând totodată fidelitatea din partea clienților. Obiectivul respectiv este foarte important, în deosebi în momentele de criză prin care ar putea trece banca. Atunci când instituția are încrederea și sprijinul clientelei, la momentul apelării la instituțiile de stat sau financiar internaționale, aceasta nu î-și pierde echilibrul de care are nevoie pentru soluționarea problemelor apărute.
Pe parcursul activității desfășurate, băncile comerciale tind spre universalitatea serviciilor și produselor. Astfel, urmând scopul satisfacerii cererii din partea clientelei, băncile comerciale mai practică și alte activități care nu sunt clasice acesteia, cum ar fi: oferirea serviciului de asigurare, a fondurilor de pensii, consultanță financiară, gestionarea portofoliilor și a instrumentelor derivate specifice pieței de capital.
O dată cu dezvoltarea și extinderea internetului, precum și a modernizării căilor de comunicație răspândite deja în toată lumea, băncile s-au acomodat cerințelor societății moderne ce țin de economisirea timpului în primirea informației ce este legată de plăți și atenuarea riscului.
Modernizarea și automatizarea tehnicilor și metodelor ce țin de domeniul sectorului bancar, în special a serviciilor și produselor oferite, s-a realizat pe baza tehnologiilor revoluționare apărute. Prezența internetului a avut un impact deosebit în toate domeniile, iar sectorul bancar a reușit să devină datorită acestui fapt, cel mai informatizat sector al economiei naționale. Prelucrarea mijloacelor de plată, evidența conturilor, gestiunea valorilor mobile, activitatea de depozitare și de creditare au fost posibile să evolueze doar datorită preluării și prelucrării automatizate.
În Franța, sectorul bancar deține circa 20% din cheltuielile privind informatica, deși aportul pe care îl aduce în PIB este de doar 4%. Dezvoltarea internetului și a telecomunicației au avut un impact pozitiv asupra sectorului bancar. Începând cu secolul al XXI-lea, sistemul bancar trece printr-o perioadă de tranziție, de la o economie clasică la una modernă, unde internetul î-și aduce un aport imens în promovarea serviciilor prestate de băncile comerciale precum și crearea unor produse unice care până în prezent nu au avut nici un succes fără prezența internetului. Produsele și serviciile noi au avantaje multiple față de cele clasice, precum:
într-un timp restrâns, clientul poate obține informația dorită, precum și posibilitatea de a efectua anumite operațiuni;
simplificarea tranzacțiilor fără utilizarea suportului de hârtie, prin utilizarea cardului, internet banking-ul;
Micșorarea costurilor în ceea ce privește procesarea operațiunilor, precum și deplasarea dintr-un punct într-altul;
Eliminarea ghișeelor bancare și micșorarea necesității de înființare a unor sedii noi;
Securizarea maximă a operațiunilor;
Reducerea necesităților de a poseda bani lichizi;
Orientarea angajaților către activități constructive.
Pentru a nu pierde încrederea câștigată din partea clienților, în contextul creșterii concurenței bazate pe adoptarea noilor tehnologii informaționale de către întreg sectorul bancar, băncile sunt nevoite să implementeze sisteme de siguranță ce ar împiedica realizarea tentativelor de fraudă din partea terților persoane sau grupuri. Cu toate că ar părea că dezvoltarea sistemelor informaționale aduc doar beneficii, totuși observăm că aplicarea acestora duce la îndepărtarea clienților de bancă. Aceștia î-și pot viziona soldurile, depune bani pe conturi, achita serviciile aflându-se chiar și peste hotarele țării fără a simți necesitatea apropierii de bancă.
Clientul având acces la internet, se conectează ușor la serviciile bancare electronice, având posibilitatea de a se informa precum și se a face tranzacții prin intermediul Internet banking, Home banking, Mobile banking sau să folosească anumite programe ce sunt dedicate legăturii între serverul băncii și terminalele clientului cum ar fi Electronic banking.
Băncile au drept strategie de bază extinderea largă a serviciilor și a produselor, deoarece acestea oferă avantaje deosebite la atragerea clienților, majorarea rentabilității bancare, diversificarea surselor de venit, multiplicarea activităților pentru clienții tradiționali,creșterea ponderii comisioanelor, taxelor, spezelor bancare în totalul veniturilor.
Succesul unei strategii în domeniul bancar rezultă din:
implicarea în mod direct a conducerii executive;
netolerarea mediocrității și fixarea unor obiective îndrăznețe;
stabilirea clară a direcției strategice ce trebuie urmată;
adoptarea unei strategii optime pentru întreaga instituție;
implementarea unei structuri organizaționale adecvate;
stabilirea sarcinilor concise și clare pentru fiecare verigă din lanțul decizional;
elaborarea strategiilor și implementarea acestora trebuie percepute ca un tot unitar;
recompensarea adecvată a performanțelor;
utilizarea sistemului de management al informației;
performanța trebuie cuantificată cât mai exact;
oferirea posibilității de comparare a rezultatelor;
o cultura a performanței inoculată la nivel de individ.
Efectele secundare negative ale presiunii continue de obținere a performanței nu trebuie neglijate. Odată ce crește gradul de sofisticare a clienților și băncile comerciale trebuie să depună un efort deosebit, aceasta ținând mai mult de competența conducerii executive care adoptă decizii strategice. Strategiile abordate de bancă trebuie să fie bine analizate, deoarece dacă la moment se merge pe o strategie operațională care ar putea aduce rezultatele maxime așteptate, nimeni nu poate garanta că pe viitor aceasta nu ar putea genera rezultate mediocre. La adoptarea unor astfel de decizii trebuie să participe manageri de la toate nivelele ierarhice deoarece aceștia sunt mai aproape de problemele care apar se segmentul bancar.
La moment, băncile comerciale ale Republicii Moldova tind să se ridice la nivelul băncilor Europene în ceea ce privește strategiile de marketing și serviciile pe care le pun la dispoziția clientelei. Acest fapt este demonstrat de atitudinea serioasă pe care au îmbrăcato dea lungul acestor decenii, vrând să arate prin evoluția parcursă, siguranța pe care au căpătato în domenii necunoscute precum și dezvoltarea continuă a pachetelor de servicii bancare pe care le pun la dispoziția clienților existenți.
Fiecare bancă tinde spre constituirea unui brand puternic, deoarece acesta ar reprezenta un element cheie în dobândirea notorietății unei bănci precum și a unui imens număr de clienți care vor fi siguri de calitatea serviciilor prestate de banca respectivă.
Dobândirea unei astfel de poziții de către o bancă comercială presupune prezența acestea la diferite canale de televiziune, prezentarea diverselor informații prin intermediul panourilor publicitare, cum ar fi serviciile prestate de bancă sau promoțiile pe care aceasta le are la moment, cât și prin angajarea unor persoane competente care sunt experți în domeniul comunicării, care ar asigura circulația informației de la conducător la angajați, iar angajații să fie competenți de a reda informația primită clienților care se utilizează de serviciile prestate de bancă.
BERD, în calitate de creditor și investitor în instituțiile financiare autohtone, susține standardele de guvernare corporativă. Practicile date sunt decisive în atragerea unor noi investiții precum și în stimularea dezvoltării economice a Republicii Moldova.
Cu toate că la nivel național sistemul bancar este considerat ca fiind unul destul de dezvoltat, totuși pe plan extern acesta necesită încă a fi încadrat. Pe plan național observăm că băncile autohtone se limitează doar la atragerea resurselor de la agenții economici și de la persoanele fizice. Dezvoltarea sectorului bancar este frânată de multitudinea de mecanisme ineficiente de garantare a împrumutului ce impun băncile să-și supraevalueze riscurile de creditare. Faptul respectiv duce la implementarea unei politici de creditare agresive. Aceste politici abordează doar creditele cu o dobândă destul de exagerată la creditele acordate. Cu toate că la nivel național sistemul bancar este unul destul de dezvoltat, totuși observăm necesitatea îmbunătățirii sectorului respectiv.
Diversificarea și dezvoltarea sectorului bancar rezultă din îndeplinirea următoarelor scopuri:
Banca comercială trebuie să tindă de a fi universală și sigură;
Să păstreze pachetul de servicii tradiționale dar și să accepte inovațiile în baza segmentelor de bază ale pieței financiare care corespund tuturor standardelor internaționale;
Să asigure în totalitate îndeplinirea cerințelor clientelei în baza instrumentelor financiare;
Să mențină poziția pe piața financiar-bancară având tendința de creștere;
Să comaseze efortul pe segmentele pieței, serviciilor, concurenței, clientelei, deoarece aceasta maxim va contribui la rezolvarea problemelor puse în fața băncii, în mod special majorarea cotei pieței și profitabilității businessului;
Băncile comerciale trebuie să tindă spre extinderea unui spectru larg de servicii, creșterea calității acestora, optimizarea relațiilor cu clienții precum și cucerirea unor noi piețe;
Să mărească baza de clienți corporativi mijlocii și mari;
Să mărească efectiv lucrul operativ;
Să construiască o structură modernă orientată către clientelă:
Să pună la dispoziția clienților o deservire complexă și de durată;
Să poziționeze banca la fiind una universală prin evidențierea produselor care au o anumită prioritate;
Să implementeze un mecanism care să posede capacitatea de a face față concurenței privind promovarea produselor bancare;
Să elaboreze și să implementeze tehnologiile IT moderne;
Să îmbunătățească sistemul de dirijare a riscurilor.
Dezvoltarea sistemului bancar va avea loc atunci cânt factorii cheie ai succesului într-u realizarea scopurilor propuse vor fi:
Ridicarea nivelului sistemelor de dirijare strategică și operativă a băncilor;
Asigurarea rapidității reacției la schimbarea condițiilor de piață;
Optimizarea sistemului de relații cu clienții;
Elaborarea și realizarea politicilor de creditare, tarifare, etc.
Prezentarea pachetului modern de servicii bancare de înaltă calitate;
Mărirea lucrului operativ efectiv al băncii;
Dezvoltarea anticipată a tehnologiilor informaționale moderne;
Efectuarea activității pe principiile de autofinanțare a fiecărei subdiviziuni în parte și a profitului băncilor în general.
Planul de dezvoltarea al sistemului bancar pe termen scurt și mediu este bazat pe următorii factori de bază:
Stabilirea principiilor și condițiilor în baza cărora vor fi atrase mijloace de depozitare și de creditare și de a indica orientările în baza cărora vor fi plasate mijloacele în urma efectuării operațiunilor de profit;
Determinarea structurii activelor și pasivelor;
Determinarea riscurilor admisibile la operațiunile de active și pasive, care la fel vor acționa asupra politicii de atragere și plasare de mijloace;
Stabilirea condițiile de dezvoltare a operațiunilor financiare suplimentare, care vor aduce venit neprocentual;
Conștientizarea importanței politicii de comunicare, care include o transparență informațională a sistemului bancar precum și elaborarea și promovarea de noi produse bancare și servicii;
Elaborarea și implementarea unui spectru larg de oferte cum ar fi: tehnologii pentru utilizarea cardurilor, web-many, telebanking și web-banking.
Stabilitatea politică relativă, creșterea însemnată a economiei creează fundamentul de bază pentru majorarea investițiilor în sectorul real economic și necesită majorarea ritmurilor de creștere a bazei de resurse a băncilor, intensificarea poziției pe diverse segmente ale pieței.
Băncile comerciale conștientizează faptul, că trebuie să desfășoare o politică sigură în adresa clienților, serviciilor plătite, resurselor și plasărilor conform scopurilor propuse și să asigure adecvat politica promovată potrivit cerințelor pieței și așteptărilor organelor de conducere.
Încheiere
Sectorul bancar al Republicii Moldova are un rol indispensabil în interdependența dintre veniturile și înclinația spre economisire a populației, între economiile care sunt sub formă de depozite bancare și creditele acordate de bănci, între sursele de finanțare bancară și investiții, între valoarea exporturilor și cursul de schimb. Activitatea desfășurată de sectorul bancar nu este izolată de nivelul macroeconomic al statului. Acesta este un sistem stabil care reprezintă o premisă pentru calitatea și valoarea rezultatelor mediului macroeconomic. O dată cu stabilitatea sectorului financiar se observă și stabilitatea financiară a statului.
În baza analizelor efectuate privind sistemul bancar al Republicii Moldova putem concluziona următoarele:
Sistemul bancar autohton nu este unul slab dezvoltat, aceasta fiind demonstrată de profiturile înregistrate de băncile comerciale;
Avem un sistem care tinde spre perfecțiune prin implementarea de către Banca Națională a Moldovei a unor tehnici și reguli privind transparența sistemului bancar;
Actualmente avem un sistem care reprezintă partea cea mai importantă pe segmentul financiar;
Evaluarea indicatorilor principali care reflectă dinamica ratei inflației, ratele medii ale depozitelor precum și a creditelor arată o creștere semnificativă comparativ cu perioadele precedente;
Prezența și aplicarea actelor normative ce reglementează sistemul bancar par a fi eficiente;
Concurență pe măsură reflectată prin prezența pe sectorul bancar a celor 14 bănci comerciale.
Analiza sistemului bancar al Republicii Moldova permite scoaterea în evidență a următoarelor recomandări care ar spori funcționarea mai eficientă a acestui sector:
Asigurarea unui nivel sporit al transparenței în sectorul bancar va contribui la majorarea posibilității agenților economici și persoanelor fizice de a determina corect băncile care activează în condiții suficient de prudente, fapt ce va stimula investirea mijloacelor temporar disponibile în băncile capabile să-și dirijeze prudent activitatea;
Pentru a reduce probabilitatea survenirii riscului hazardului moral în sistemul bancar provenit din participarea băncilor în schema de garantare a depozitelor, s-ar putea propune o diferențiere în mărimea primelor de asigurare plătite de către bănci în Fondul de Garantare a Depozitelor, și anume, pentru băncile cu un grad sporit de risc, primele în cauză urmează să fie mai mari decât cele prevăzute pentru băncile care se încadrează în categoria băncilor „neriscante”.
Cunoașterea mai bună a clienților băncilor și monitorizarea continuă a conturilor și tranzacțiilor le permite managerilor să asigure stabilitatea băncilor și să evite expunerea acestora la riscul de imagine.
Limitarea influenței statului asupra sistemului bancar prin privatizarea băncilor aflate în proprietatea statului și asigurarea independenței depline a băncii centrale va permite consolidarea sistemului bancar autohton.
În etapa actuală, ca obiectiv principal este formarea unei noi gândiri economice, schimbarea mentalității oamenilor, care treptat vor înțelege importanța unor investiții raționale și bine gestionate pe sectorul bancar.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 12.10.1995, nr. 56-57/624, p.5-7. [online]. [citat 17 ianuarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_bnm>.
Legea cu privire la serviciile de plată și moneda electronică: nr.114 din 18.05.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 14.09.2012, nr.193-197, art. 661, p. 46-48. [online]. [citat 3 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_payment_services>.
Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 13.05.2011, nr. 78-81/199, p. 38-40. [online]. [citat 7 aprilie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_fin_institutes>.
Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 1999, nr.109-111/192, p. 3-4. [online]. [citat 10 februarie]. Disponibil: <http://bnm.md/md/supervision_regulation>.
Loi n° 45-15 du 2 décembre 1945 relative à la nationalisation de la Banque de France et des grandesbanques et à l'organisation du crédit, Loi 45-15 1945-12-02 JORF 3 décembre 1945 rectificatif JORF 14 décembre 1945, TitreIer: Nationalisation de la banque de france.[online]. [citat 15 februarie 2015]. Disponibil: <http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006072686&>.
Lucrări științifice
BĂTRÎNCEA, I., TRENCA, I., BEJENARU, A., BORLEA, S.N. Analiza performanțelor și riscurilor bancare. Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2008. 374 p.
BUSE, G. Dicționarul Complet al Economiei de piață. București: Redacția Buletinul Economic, 1995. 17 p.
CAIRNS, W. Introducere în legislația Uniunii Europene. București: Editura Universal Dalsi, 2001. 153 p.
CĂPRARU, Bogdan. Banca centrală și mediul economic – repere teoretice, evoluții și analize. Iași: Editura, Alexandru Ioan Cuza, ColecțiaBusinessli, 2009. 147 p.
IOAN, Viorica. Modele bancare de determinare a bonității. Vol. XV, Nr. 3(29) Dunărea de Jos, 2013.70 p.
MANOLESCU, G. Bănci și credit. București: Editura România de Mâine, 2006. 19-21p.
MANOLESCU, G. Management financiar. București: Editura Economică, 1995. 169 p.
NEGOESCU, G. Managementul riscului prin proiecte. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2003. 70 p.
SOCACIU-BINȚINȚAN, Anca. Sistem de analiză bancară. Rezumatul tezei de dr. în științe economice. Cluj-Napoca, 2010. 18-19p.
KULIKOV, Dmitry. Law of one price in the euro area: an empirical investigation using Nilsen disaggregated price data. Tallinn: Eesti Pank, 2014. 6 p.
MISHKIN, S. F. The economics of money, banking and financial markets, sixth edition, USA: Columbia University, 2001. 87 p.
RAIDMA, U. A long transition the Estonian currency board arrangement 1992-2010. Tallinn: Eesti Pank, 2014. 116-119 p.
RAYMOND, Moley. Reappraising Hoover. NewYork: Newsweek, 14 JUNE 1948, 100p.
SIROËN, J. M. Le désordre monétaire international. Paris: Hatier, 1991. 112 p.
ГРАЧЕВА, Е. Ю. ТОЛСТОПЯТЕНКО, Г. П. ФинансовоеПраво. Москва: Юриспруденция, 2009. 8-9 p.
Surse statistice și de date
Indicatorii financiari pe sectorul bancar al RM 2005-2015 [online]. [citat 17 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
Rapoarte financiare pe sistemul bancar al RM 2005-2015 [online]. [citat 10 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
Informație privind activitatea economico-financiară a băncilor din RM 2013-2015 [online]. [citat 18 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
STRATULAT, O. Băncile.ppt. 26-28p.
http://www.curs.md/ru/lista_banci/bnm. [online]. [citat 25 februarie 2015].
http://bancamea.md/news/arile-baltice-vs-moldova-sistemele-bancare-a-celor-3-state-in-comparaie-cu-cel-moldovenesc. [online]. [citat 4 aprilie 2015].
http://bnm.md/md/transparency_regulation .[online]. [citat 5 martie 2015].
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap8. [online]. [citat 21 februarie 2015].
http://oameni-bogati.blogspot.com/2014_02_01_archive.html. [online]. [citat 15 martie 2015].
http://ru.scribd.com/doc/94875148/BANCI .[online]. [citat 24 februarie 2015].
http://s1.news.yam.md/ro/story/2755107 .[online]. [citat 13 martie 2015].
http://topics.nytimes.com/top/reference/timestopics/subjects/g/glass_steagall_act_1933/index.html [online]. [citat 10 februarie 2015].
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 12.10.1995, nr. 56-57/624, p.5-7. [online]. [citat 17 ianuarie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_bnm>.
Legea cu privire la serviciile de plată și moneda electronică: nr.114 din 18.05.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 14.09.2012, nr.193-197, art. 661, p. 46-48. [online]. [citat 3 martie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_payment_services>.
Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 13.05.2011, nr. 78-81/199, p. 38-40. [online]. [citat 7 aprilie 2015]. Disponibil: <http://bnm.md/md/law_fin_institutes>.
Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din 1999, nr.109-111/192, p. 3-4. [online]. [citat 10 februarie]. Disponibil: <http://bnm.md/md/supervision_regulation>.
Loi n° 45-15 du 2 décembre 1945 relative à la nationalisation de la Banque de France et des grandesbanques et à l'organisation du crédit, Loi 45-15 1945-12-02 JORF 3 décembre 1945 rectificatif JORF 14 décembre 1945, TitreIer: Nationalisation de la banque de france.[online]. [citat 15 februarie 2015]. Disponibil: <http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006072686&>.
Lucrări științifice
BĂTRÎNCEA, I., TRENCA, I., BEJENARU, A., BORLEA, S.N. Analiza performanțelor și riscurilor bancare. Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2008. 374 p.
BUSE, G. Dicționarul Complet al Economiei de piață. București: Redacția Buletinul Economic, 1995. 17 p.
CAIRNS, W. Introducere în legislația Uniunii Europene. București: Editura Universal Dalsi, 2001. 153 p.
CĂPRARU, Bogdan. Banca centrală și mediul economic – repere teoretice, evoluții și analize. Iași: Editura, Alexandru Ioan Cuza, ColecțiaBusinessli, 2009. 147 p.
IOAN, Viorica. Modele bancare de determinare a bonității. Vol. XV, Nr. 3(29) Dunărea de Jos, 2013.70 p.
MANOLESCU, G. Bănci și credit. București: Editura România de Mâine, 2006. 19-21p.
MANOLESCU, G. Management financiar. București: Editura Economică, 1995. 169 p.
NEGOESCU, G. Managementul riscului prin proiecte. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2003. 70 p.
SOCACIU-BINȚINȚAN, Anca. Sistem de analiză bancară. Rezumatul tezei de dr. în științe economice. Cluj-Napoca, 2010. 18-19p.
KULIKOV, Dmitry. Law of one price in the euro area: an empirical investigation using Nilsen disaggregated price data. Tallinn: Eesti Pank, 2014. 6 p.
MISHKIN, S. F. The economics of money, banking and financial markets, sixth edition, USA: Columbia University, 2001. 87 p.
RAIDMA, U. A long transition the Estonian currency board arrangement 1992-2010. Tallinn: Eesti Pank, 2014. 116-119 p.
RAYMOND, Moley. Reappraising Hoover. NewYork: Newsweek, 14 JUNE 1948, 100p.
SIROËN, J. M. Le désordre monétaire international. Paris: Hatier, 1991. 112 p.
ГРАЧЕВА, Е. Ю. ТОЛСТОПЯТЕНКО, Г. П. ФинансовоеПраво. Москва: Юриспруденция, 2009. 8-9 p.
Surse statistice și de date
Indicatorii financiari pe sectorul bancar al RM 2005-2015 [online]. [citat 17 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
Rapoarte financiare pe sistemul bancar al RM 2005-2015 [online]. [citat 10 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
Informație privind activitatea economico-financiară a băncilor din RM 2013-2015 [online]. [citat 18 martie 2015]. Disponibil: < www.bnm.md>.
STRATULAT, O. Băncile.ppt. 26-28p.
http://www.curs.md/ru/lista_banci/bnm. [online]. [citat 25 februarie 2015].
http://bancamea.md/news/arile-baltice-vs-moldova-sistemele-bancare-a-celor-3-state-in-comparaie-cu-cel-moldovenesc. [online]. [citat 4 aprilie 2015].
http://bnm.md/md/transparency_regulation .[online]. [citat 5 martie 2015].
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap8. [online]. [citat 21 februarie 2015].
http://oameni-bogati.blogspot.com/2014_02_01_archive.html. [online]. [citat 15 martie 2015].
http://ru.scribd.com/doc/94875148/BANCI .[online]. [citat 24 februarie 2015].
http://s1.news.yam.md/ro/story/2755107 .[online]. [citat 13 martie 2015].
http://topics.nytimes.com/top/reference/timestopics/subjects/g/glass_steagall_act_1933/index.html [online]. [citat 10 februarie 2015].
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Bancar AL Republicii Moldova LA Etapa Actuala (ID: 146664)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.