Sistemul Administrativ al Germaniei

Introducere

“European Management” reprezinta o multitudine de modele manageriale proprii tarilor europene. In materie de management, diferentele specifice sunt generate de factori ce tin de natura culturala si de traditii comportamentale.

In cadrul acest proiect ma voi axa pe sistemul administrativ German. Acest stat practica unul dintre cele mai bune managementuri din lume care are rezultate economice fantastice. Aceste rezultate au fost obtinute in contextul reconstruirii industriei afectate grav in timpul razboiului, apeland la tehnologiile noi.

Caracteristici generale ale sistemului administrativ german

Republica Federala Germania este un stat compus ca structura si o republica parlamentara sub aspectul formei de guvernamant. Germania este o republica federala parlamentara alcatuita din 16 state numite Landuri. Capitala federala si cel mai mare oras este Berlin.

Industria germana este una din cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, detine o pozitie-cheie in Uniunea Europeana si mentine o multitudine de parteneriate stranse la nivel global. Cercetarea stiintifica si tehnologica din Germania este recunoscută ca cercetare de varf, la nivel mondial.

Teritoriul Germaniei se intinde de la Marea Nordului si Marea Baltica, in nord, pana la Muntii Alpi, in sud. Germania este tara cu cel mai mare numar de locuitori din UE. Se invecineaza cu Danemarca la nord, Polonia si Republica Ceha la est, Austria si Elvetia la sud, Franta si Luxemburg la sud-vest, si Belgia si Tarile de Jos la nord-vest.

In 2012, cele mai importante sectoare ale economiei Germaniei erau: industria (25,8 %); administratia publica, apararea, educatia, sanatatea si asistenta sociala (18,4 %) si comertul cu ridicata si cu amanuntul, transporturile, serviciile de cazare si alimentatie publica (14,6 %).

Principalii parteneri de export ai Germaniei sunt Franta, Statele Unite și Regatul Unit, iar cei de import sunt Tarile de Jos, Franta si China.

Din aceasta cauza, separatia puterilor in stat se realizeaza atat la nivel federal sau central cat si la nivelul fiecarui land in parte, respectiv orizontal, intre legislativ, executiv si justitie, cat si pe nivel vertical intre autoritatile federale precum si cele din aceeasi categorie apartinand landurilor componente ale federatiei.

Articolul 20 din constitutia anului 1949 reglementeaza repartizarea competentelor intre autoritatile federale si landuri, acestea din urma avand acele atributii in masura in care ele nu au fost conferite expres puterii centrale.

Germania este o republica parlamentara ce are constitutia adoptata in anul 1949. Legislatura bicamerala cuprinde doua camere:

•Bundestag (reprezinta Adunarea federala) –reuneste 662 de membrii ce apartin legislativului, alege cancelarul federal si controleaza activitatea guvernului.

•Bundesrag (reprezinta Consiliul federal) –este institutia care reuneste reprezentantii prin care landurile participa la activitatea legislativa a Federatiei. Bundestratul, spre deosebire de Bundestag, nu este format din membrii alesi direct ci membrii ai guvernelor landurilor sau delegati. Fiecare land are cel putin trei reprezentanti, cele mai cunoscute landuri au dreptul chiar si la sase persoane. Propunerile pot fi incluse de orice deputat din Bundestrat sau de catre Guvernul Federal. Daca Bundestagul si Bundestratul nu pot sa ajunga la un consens este constituita o comisie de mediere formata din membrii ai amelor camere.

Fiecare land are propriul sau Parlament ales si un Guvern Local. De asemenea, cea mai mare parte a activitatilor desfasurate in cadrul politiei, justitiei, culturii si invatamantului sunt administrate la nivel de land.

Germania este caracterizata de o structura administrativa policentrica, reprezinta un sistem de cooperare la nivel federal si o puternica pozitiei a Cancelarului Federal. Aparatul administrativ german are trei niveluri: federal, al landurilor si local.

Germania este o republica federala, formata din 16 state sau landuri. Cele 11 landuri (Baden-Wurttemberg, Bavaria, Berlinul de Vest, Bremen, Hamburg, Hesse, Saxonia inferioara, Westfalia de Nord, Rhineland-Plalatinate, Saarland si Schleswig Holstein) au fost rediviztate dupa 1945 pentru a forma Germania de Vest in 1949. Cinci landuri din Germania de Est (Brandenburg, Mecklenburg Vorpommern, Saschen Anhalt, Saxonia si Thuringen) au fost reconstituite in iulie 1990 si au devenit parte din Germania la 03.10.1990.

Landurile difera semnificativ ca marime si structura politica. Fiecare land are Constitutie, Parlament si Guvern propriu. Germania este un exemplu reprezentativ de democratie. Toate puterile suverane revin cetatenilor care in mod indirect exercita puterea lor in stat din procesul electoral. Cei alesi sunt membrii ai Bundestangului. Formele democratice ca petitiile populare sau referendumul pot fi intalnite in cateva Constitutii ale catorva landuri. Constitutiile landurilor trebuie sa respecte principiile unui stat democratic si social, care se fundamenteaza pe legile de baza. In afara de aceasta fiecare land este liber sa fundamenteze propria sa Constitutie, dar sa tina seama de Constitutia Federala.

Germania a jucat un rol important in Uniunea Europeana inca de la inceputurile sale si a mentinut o alianta puternica cu Franta de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Alianta a fost foarte apropiata spre sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 sub conducerea lui Helmut Kohl, presedintele Uniunii Crestin-Democrate, si a lui François Mitterrand, presedintele Partidului Socialist. Germania se afla in fruntea statelor europene care doresc sa avanseze crearea unor sisteme politice defensive si de securitate mult mai unite ale UE. Timp de cateva decenii dupa sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Republica Federala Germania a avut o putere redusa in relatiile internationale, datorita istoriei recente si a ocupatiei acesteia de catre puterile externe.

In perioada Razboiului rece, divizarea Germaniei de catre Cortina de Fier a facut-o un simbol al tensiunilor dintre occident si orient, si un camp de lupta politic in Europa. Cu toate acestea, conceptul de Ostpolitik inființat de Willy Brandt a fost un factor cheie de destindere în anii 1970. In 1999, pentru prima data după Al Doilea Razboi Mondial, guvernul cancelarului Gerhard Schröder a definit o noua baza pentru politica externa germana, fiind de acord de a participa la razboiul NATO împotriva Iugoslaviei si sa trimită acolo trupe germane combatante.

Guvernele din Germania si Statele Unite sunt aliate politice apropiate. Planul Marshall, initiat in 1948, prin care SUA au sprijinit masiv procesul de reconstrucție a Republicii Federale a Germaniei dupa Al Doilea Război Mondial, precum si legăturile culturale puternice au creat o legătură puternica intre cele doua țari, desi opozitia lui Schröder în problema Razboiului din Irak a sugerat incheierea Atlantismului si o usoară racire a relatiilor germano-americane. De asemenea, din punct de vedere economic, cele doua tari sunt interdependente: 8,8% din exporturile germane au legatura catre SUA, si 6,6% din importurile germane provin din SUA. Viceversa, SUA exporta 8,8% din productia sa de nave catre Germania si 9.8% din importurile americane provin din Germania. Alte dovezi ale legaturilor stranse intre cele două tari includ continuitatea pozitiilor de varf detinute in toate domeniile de americanii de origine germana – cel mai mare grup etnic din SUA si existenta pe teritoriul Germaniei a celei mai mari comunitati militare americane din străinătate – Ramstein Air Base (aproape de Kaiserslautern).

Politica de dezvoltare a Republicii Federale Germania este o zona independentă de politica externa germana. Aceasta este formulata de catre Ministerul Federal pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (BMZ) si este pusa in aplicare de catre organizatiile si institutiile specifice. Guvernul german considera politica de dezvoltare ca o responsabilitate comuna a comunitatii internationale.

Ajutoarele umanitare si pentru dezvoltare oferite de Germania in anul 2007 s-au ridicat la 8,96 miliarde de euro (12,26 miliarde de dolari), o crestere cu 5,9 la suta fata de 2006. Astfel, Germania a devenit al doilea mare donator de ajutoare dupa Statele Unite. Germania a cheltuit 0,37 la sută din produsul sau intern brut (PIB) pe dezvoltare, care se situeaza sub obiectivul guvernului de crestere a ajutorului la 0,51 la suta din PIB până în 2010. Nici obiectivul international de 0,7% din PNB nu a fost atins.

Germana este limba oficiala si predominant vorbita în Germania. Este una din cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, precum si una din cele trei limbi de lucru ale Comisiei Europene, alaturi de engleza si franceza. Limbile native minoritare recunoscute sunt daneza, sorabele, romani si frizonele. Acestea sunt protejate oficial de Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale. Cele mai utilizate limbi de imigranti sunt turca, poloneza, limbile balcanice și rusa.

Fondul principal de cuvinte (standardul german) este un limbaj vest-germanic si este strans legat si clasificat alaturi de engleza, olandeza, precum si limbile frizone. Intr-o masura mai mica, este, de asemenea, legat de cel estic (disparut) si de limbile scandinave. Mare parte din vocabularul german provine din ramura germanica (aparținând familiei de limbi indo-europene). Minoritati semnificative de cuvinte sunt derivate din latina si greaca, cu o cantitate mai mică din limba franceza si, cel mai recent, din limba engleza (cunoscut sub numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. In plus, fata de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, si anume ä, ö, și ü, precum și esțet sau scharfes S (s ascuțit) care este scris „ß”.

Organizarea si functionarea autoritatilor administrative

1. Seful statului german

Seful statului german este presedintele Federal, acesta fiind ales de Adunarea Federala pe un mandat de cinci ani, putand fi reales o singura data. Adunarea federala este alcatuita din toti membrii Bundestag-ului si dintr-un numar, egal cu cel al deputatilor, de reprezentanti ai landurilor.

Varsta minima a candidatilor pentru functia de sef al statului german este de 40 de ani, celelalte conditii de eligibilitate fiind evidente.

Presedintele poate fi considerat ca apartinand de puterea executiva din stat, dar in acelasi timp el se afla deasupra celor trei puteri din stat (executiv, legislativ, judiciar). Cele mai importante imputerniciri politice de stat ale presedintelui german sunt:

•hotaraste dacă dizolva Bundestagul (parlamentul), atunci cand cancelarul (prim-ministrul) primește un vot de neincredere din partea Bundestagului,

•imputerniciri speciale in cazul unui guvern minoritar,

•aproba și semneaza legile federale, ca ultim pas pentru intrarea acestora in vigoare.

Pentru a fi declarat castigator, un candidat trebuie sa obtina majoritatea absoluta a voturilor in Adunarea Federala, in primul sau in al doilea tur de scrutin. Daca acest lucru nu se realizeaza, Legea Fundamentala isi reduce “pretentiile”, la turul al treilea majoritatea simpla fiind suficienta pentru desemnarea Presedintelui.

Atributiile sefului statului german sunt predominant ceremoniale, de reprezentare a tarii, dar specialistii in drept constitutional semnaleaza si cateva prerogative cu implicatii politice directe, in special in momente de criza ale sistemului.

Ca orice sef de stat, Presedintele reprezinta tara in relatiile internationale. Semneaza, in numele Federatiei, tratate cu alte state, acrediteaza diplomati straini, numeste si revoca judecatori federali, acorda gratierea, promulga legi. Pentru a intra in vigoare, decretele Presedintelui trebuie contrasemnate de Cancelar.

Dupa alegerile generale, Presedintele propune Parlamentului (Bundestag-ului) candidatul pentru functia de Cancelar, dar nu poate cere in timpul legislaturii revocare acestuia din functie. De asemenea, numeste si revoca ministrii din structura Guvernului Federal, la solicitarea Cancelarului.

In situatii de criza guvernamentala sau de imposibilitate a alegerii unui nou Cancelar, seful statului are dreptul de a dizolva Bundestag-ul, provocand alegeri anticipate. Aceasta decizie politica este cel mai important moment al unei posibile interventii in viata politica interna, in rest predominand atributiile ceremoniale.

In cazul vacantarii functiei de Presedinte al Germaniei (diferite situatii) atributiile acestuia sunt preluate, in calitate de interimar, de catre Presedintele Bundestrat-ului, pana la desemnarea unui nou presedinte al republicii.

2. Guvernul federal central

-Reichstagul din Berlin, sediul parlamentului German.-

Din punct de vedere constitutional, Germania este o democratie republicana federala reprezentativa. Forma de guvernamant este parlamentare, in care seful guvernului = cancelarul este ales de catre parlament, numit bundestag, si confirmat de catre presedintele statului. Desi cancelarul detine cele mai puternice competente politice din stat, in ierarhiva protocolara el se afla abia pe locul 3, dupa presedintele statului si presedintele Bundestagului.

Cancelarul (actualmente Angela Merkel) este seful guvernului si exercita puterea executiva, similar cu rolul de prim-ministru in alte democratii parlamentare (ex: Romania). Cancelarul este ales cu majoritatea absoluta de catre parlament (Bundestag) pe o perioada de 4 ani si are dreptul de a numi si elibera din functie pe ministri, precum si dreptul numit “competenta liniilor directoare” prin care formuleaza in linii mari, sarcinilie fiecarui ministru de cabinet. Puterea federala legislativa este investita in parlament compus din Bundestag si Bundestrat, care impreuna formeaza un tip unic de corp legislativ. Bundestag-ul este ales, prin alegeri directe, prin reprezentarea proportionala. Membrii Bundestrat-ului reprezinta guvernele celor saisprezece landuri si sunt membri ai cabinetelor de stat. Guvernele respective de stat au dreptul de a numi si de a-si elimina reprezentatii in orice moment.

Guvernul federal al Germaniei consta in Cancelar si Ministri. Actualul cabinet, numit “Cabinetul Merkel III” a fost format in urma alegerilor federale din 2013 si este format din politicieni ai partidelor marii coalitii (CDU, CSU si SPD).

Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Crestin-Democrata si Partidul Social Democrat din Germania, toti cancelarii, pană in prezent, fiind membri ai unuia dintre cele doua partide. Cu toate acestea, Partidul Liberal Democrat (care are membri in Bundestag inca din 1949) si Bündnis 90/Die Grünen (care erau cei mai numeroși în Parlament după 1983) au jucat, de asemenea, un rol important, deoarece acestea sunt, de regula, parteneri mai mici ai unui guvern de coaliție.

Ministrii federali sunt numiti si revocati de seful statului la propunerea cancelarului, fiecare dintre ei conducand in mod autonom propriul departament si pe propria sa raspundere.

Germania este un stat federal cu trei niveluri ale administratiei: federal, land si local. Aceasta structura policentrica are puternice conotatii istorice si politice. Fiecare nivel al administratiei are autonomie legale si este, in principiu, independent in realizarea prevederilor constitutionale. In general principala functie a Guvernului Federal German este sa pregateasca decizii politice si legislative in timp ce responsabilitatile administrative sunt delegate catre landuri.

Sistemul de guvernare din Germania este adesea cunoscut ca o “democratie a cancelarului”, care reflecta pozitia Cancelarului Federal.

Cancelarul Federal nominalizeaza membrii guvernului. Deasemenea conduce activitatea Guvernului si determina coordonatele politicii care urmeaza a fi promovata de ministere. El determina si precizeaza gradul de activitate a fiecarui minister. In Germania exista un “principiu ministerial” inca in vigoare. Potrivit acestuia, fiecare minister opteaza in mod autonom, pentru politica sa si are responsabilitate proprie in cadrul ministerului respectiv.

Sistemul politic german se caracterizeaza printr-o absenta relativa a constitutionalitatii autoritatii ierarhice a sefului guvernului asupra ministerelor.

Seful ierarhic este liber sa aleaga membrii ministerelor care, odata instalati in functii se bucura de un inalt grad de independenta tinand seama doar de principiile politice de baza.

Ministerele au autoritatea federala suprema, identifica problemele, cerceteaza, analizeaza variante decizionale pentru a gasi cele mai bune solutii si fundamenteaza legislatia primara si secundara.

Cooperarea interministeriala este un element deosebi de important pentru buna coordonare in politica. Fiecare ministere care a elaborat legislatie primara sau secundara sau chiar numai propuneri trebuie sa ia legatura cu grupurile administrative pentru a cunoaste reactiile acestora. Orice dezacord exprimat este luat in considerare de catre ministri care formuleaza amendamente cu scopul cercetarii partilor in cauza. Ministerele sunt conduse de un ministru asistat de un Birou de personal format din persoane civile. In mod normal acesta cuprinde:

•Consilier personal

•Reprezentant al presei

•Asistent parlamentar

•Secretar

In directa subordonare a ministerului se afla unul sau doua Secretariate de Stat Parlamentare si unul sau doua Secretariate de Stat proprii. Pe nivelul ierarhic imediat inferior secretariatului de stat exista cativa directori generali.

Particularitatile functionarii administrative locale in sistemul German de administrare

In afara nivelului federal sau central de organizare, Germania mai cunoaste si urmatoarele nivele teritoriale:

-landurile: tari ale federatiei, reprezentand nivelul regional

– arondismentul: judet, departament, district, dupa diverse terminologii, ca nivel intermediar

-comuna sau localitatea (urbana ori rurala) ca nivel de baza

Alaturat acestora, potrivit traditiilor istorice recunoscute legislativ, Germania mai cunoaste si asa numitele orase libere sau autonome respectiv:

-orase stat, cu regim asemanator landurilor (Berlin, Hamburg, Bremen)

-marile orase arondisment, cu un statut specific in cadrul landurilor si de egalitate cu respectiva structura administrativ-teritoriala careia ii corespund.

Germania este o federatie in care:

-landurile au preexistat istoric federatiei, avand o suveranitate originara, innascuta, care, in urma unificarii statate, s-a limitat, transferandu-si unele atributii (de ex: in domeniul apararii, finantelor, politicii monetare, a celei externe etc) in beneficiul federatiei, pastrandu-si unele competente specifice si avand parlament, guvern si justitie proprii;

-arondismentele si comunele au autonomie limitata la rezolvarea problemelor specifice in baza competentei atribuite de federatie si land, conform Constitutiei federale precum si a Constitutiei si a codurilor proprii landului, potrivit statutelor respectivelor colectivitati locale si a traditiilor istorice locale.

Fiecare din cele trei nivele de organizare, land, arondisment si comuna dispune de:

-autoritati reprezentative proprii, alese de comunitate

-autonomie proprie, distincta si determinata ca aptitudine de a actiona in nume propriu pentru rezolvarea problemelor comunitatii locale respective;

-capacitatea de drept public si privat care permite exercitarea in regim de putere sau de initiativa particulara, prin acte de autoritate administrative sau contractuale emise sau incheiate in vederea realizarii proprilor atributii.

Autoritatile federale cat si landurile isi pot exercita functiile direct prin propriile organe federale sau de land in cadrul tuturor structurilor inferioare pana la niver de arondisment sau comunal ori in mod indirect, in cazul competentelor locale exclusive, asupra carora exercita doar un control de legalitate superior (apartinand de stat sau de land).

Competentele legislative, executive si judiciare sunt riguros determinate la nivelul structurilor teritoriale si in raport cu puterea centrala.

Competenta legislativa are ca subdiviziuni:
-competenta proprie sau exclusiva a federatiei
-competenta concurenta sau comuna (paralela) a federatiei si a landului
-competenta proprie landului

Competenta legislativa generala desi teoretic este atribuita landului, practic este incredintata federatiei, in conditiile in care totusi Consiliul Federal (camera superioara, Bundestrat) format din reprezentantii numeric egali ai landurilor, in domenii de importanta nationala precum apararea, politica externa, finante, servicii publice nationale (posta, telecomunicatii, cai ferate).

Competenta concurenta (comuna sau paralela) vizeaza justitia, asistenta sociala, domeniile dreptului civil, penal, muncii, iar in caz de conflict intre cele doua are prioritate legislatia federala.

Competenta proprie (exclusiva) a landurilor vizeaza invatamantul, cultura, ordinea publica, statutul colectivitatilor locale si procedurile administrative.

Respectarea repartizarii de atributii si solutionarea conflictelor juridice derivand din acest domeniu revine Tribunalului Federal Constitutional.

Arondismentele si comunele au:

-caracter de colectivitate teritoriala locala, dispunand de autonomie administrativa proprie, iar nu de autonomie legislativa incredintata doar landului din care fac parte;
-exercita competente executive proprii si exclusive pentru rezolvarea problemelor specifice, iar, alaturat lor, au si competente delegate de federatie sau de land;
-principiul subsidiaritatii, respectiv interventia autoritatilor superioare in sprijinul celor inferioare, actioneaza ori de cate ori aceasta din urma sunt depasite economic sau financiar de amploare unei sarcini, care nu o pot realiza integral prin effort propriu, in care sens landul intervine in sprijinul arondismentului, iar acesta din urma in sprijinul comunelor.

Arondismentul

Acesta reprezinta o colectivitate teritoriala locala intermediara intre land si comuna, avand un statut special stabilit printr-un cod adoptat ca lege a landului si care dispune de autonomie administrativa.

Adunarea arondismentului este organul colegial, reprezentativ, aleasa pe un mandat de 5 ani prin vot universal, egal, direct si secret de catre electoratul local respectiv.

Adunarea decide in toate problemele de competenta arondismentului si poate delega unele atributii presedintelui ei sau unor comitete restranse formate din membrii acesteia.

Presedintele de arondisment este ales de adunare pe un mandat cuprins intre 6-12 ani, avand atat statutul de ales si de reprezentant local, dar si calitate de functionar public, fiind atat conducatorul organului colegial, cat si sef al aparatului administrativ al arondismentului.

Arondismentului desfasoara activitati ce depasesc mijloacele financiare si capacitatea de gestiune a comunelor componente, avand atribute de activitate publica in acest sens constand in capacitatea de a organiza, recruta si gestiona personalul administrativ, dispunand de puterea bugetara si financiara necesara, avand competenta de a emite reglementari juridice aplicabile intregului arondisment, precum si dreptul la sigiliu, stema si drapel propriu.

Atributiile arondismentului se clasifica in:

-atributii proprii care, la randul lor sunt obligatorii vizand amenajarea teritoriului si a drumurilor intercomunale, intretinerea parcurilor naturale, construirea si intretinerea spitalelor, scolilor profesionale si liceelor, asistenta sociala, colectarea, depozitarea si prelucrarea rezidurilor menajere si atributii facultative precum sustinerea activitatiilor culturale, a bibliotecilor publice, bazelor sportive, promovarea turismului, in functie de capacitatea financiara.

-atributii delegate incredintate, respectiv transferate sau preluate dupa caz, comunelor mai mari sau de la comunele mai mici in functie de posibilitatile reale ale acestor comunitati de a fealiza efectiv.

-Aparatul administrativ al arondismentului are o alcatuire dualista, atat ca serviciu propriu al acestei structuri, cat si ca serviciu deconcentrat al landului, fiind format din functionari apartinand celor doua entitati.

Ca serviciu propriu exercita atributiile stabile potrivit statutului sau, iar ca serviciu al landului exercita competentele de politie, disciplina in constructii, amenajarea drumurilor, cailor de navigatie si teritoriului, iar costurile prestatiilor administrative fiind impartine intre land si arondisment.

Presedintele arondismentului ca sef al adunarii conduce lucrarile acesteia, fara drept de vot, pregateste si executa hotararile adoptate de plen avand drept de opozitie impotriva celor ilegale, putand decide in domeniile conferite de lege, in cele delegate de adunare, iar in situatiile de urgenta in toate domeniile de competenta acesteia din urma.

Presedintele, ca sef al aparatului administrativ al arondismentului, este superior ierarhic atat propriilor functionari locali de arondisment, cat si celor ai landului de la nivelul arondismentului raspunzand de activitatea lor.

Administratia publica locala comunala

Administratia comunala cuprinde localitatile urbane (orasele) si cele rurale.

Statutul comunei este supus principiului liberei administrari si celui de autonomie locale ceea ce permite sa decida in nume si pe raspunderea proprie pe ansamblul problemelor locale in domenii precum dezvoltarea economica si financiara, recrutarea si gestionarea personalului propriu, adoptarea de reglementari proprii, etc.

Atributiile proprii exclusive pot fi:

– obligatorii in domeniul urbanismului, constructiei si intretinerii scolilor primare, drumurilor locale, cimitirelor, ajutoarelor sociale;
– facultative privitoare la promovarea economiei locale, infrastructura transportului local in comun, sustinerea activitatilor sportive, culturale, distractive, a unor obiective sociale, crearea unor case de economii comunale, etc;

Atributiile neexclusive pot fi:

-delegate de land in materia starii civile, evidentei populatiei, recensamant, control alimentar, a comertului cu bauturi alcoolice, a alimentatiei publice
-transferate de arondisment

Comunele pot actiona ca agenti economici, in limitele legii, putand infiinta intreprinderi economice pentru nevoi locale, cu caracter rentabil, varsand in intregime tot profitul la bugetul local. Un mare numar de sarcini administrative locale au fost transmise unor particulari ca, de exemplu, in materie de transport public local, salubritate etc. sub controlul autoritatiilor locale, realizandu-se dupa caz acolo unde interesele economice si efortul financiar impun o asemenea colaborare.

In functie de marimea comunelor distingem:

-marile orase, asimilare arondismentelor, avand o populatie de peste 100.000 de locuitori care exercita atat atributii de arondisment cat si de comuna;

– orasele mijlocii (de peste 20.000 locuitori)

– orasele mici si satele care exercita atributii proprii, iar alte atributii sunt exercitate pe seama lor de catre arondisment.

Comunele cunosc trei modele distincte de organizare si exercitare a conducerii administrative locale.

Modelul “consiliului” (utilizat in partea nordica) respectiv un organ colegial, deliberativ, ales pe un mandat de 4 ani in mod direct de locuitorii comunei, care detine toate atributiile importante, alegand la randul sau un primar onorific, dar si un director executiv numit care conduce toate serviciile administratiei comune locale.

In Saxonia exista un comitet de administratie care cuprinde pe acest director si adjunctii sai, precum si un numar de consilieri comunali, care pregateste si executa hotararile consiliului local avand si un drept de decizie in domenii limitate.

Modelul magistratului care presupune un consiliu ca organ colegial, deliberativ si eligibil si “magistratul” ca organ executiv restrans, format din primar si adjunctii sai, alesi de consiliu, fiecare avand atributii proprii, cu rolul de a pregati sedintele si proiectele de acte ale consiliului pe care le duce la indeplinire.

Modelul “primarului” ce presupune un primar ales direct de locuitori, cu puteri importante, dublat de un consiliu comunal, organism colegial, deliberativ si eligibil prezidat de primar ca organ comunal executiv si sef al adminisratiei locale. Primarul conduce atat administratia locala (aparatul) cat si consiliul local, avand sau nu in functie de legislatia locala si un drept de vot, fiind ales de regula pentru un mandat de 5 ani. Oricum cetatenii si nivelele inferioare ale organizarii administrative, au dreptul la reprezentare legale la nivel de comuna, respectiv arondisment si land, prin alegerile generale si nemijlocite (directe).

Relatiile locale si controlul administrativ

Intre toate nivelurile organizarii administrative din Germania nu exista raporturi administrative ierarhice de subordonare datorita recunoasterii autonomiei.

Controlul landului asupra arondismentului vizeaza atat actele emise in exercitarea atributiilor proprii acestei structuri cat si asupra atributiilor delegate de land.

-Controlul asupra actelor emise in exercitarea atributiilor proprii este ulterior emiterii, vizeaza numai legalitatea actului administrativ si este infaptuit de un organ deconcentrat subordonat direct ministerului de internet al landului.

Controlul nu este general (de fond) si nici oportunitate, nu este sistematic ori periodic, sau din oficiu, fiind declansat numai daca exista o sesizare privind legalitatea actelor adunarii de arondisment sau a presedintelui acesteia.

Atributiile acestei formei de verificare constau in:

-dreptul la informare a autoritatii de control, la cererea acesteia, si obligatia de furnizare a tuturor datelor solicitate in problema respectiva, existand posibilitatea organului de control de a participa la sedintele adunarii de arondisment, a comitetului ei, putandu-se face recomandari in cadrul acestora.

-dezaprobarea oficiala a actului legal ceea ce poate antrena revocarea masurii de catre emitent sau, in caz de mentinere a actului, organul de control poate hotara anularea lui, ca sanctiune coercitiva, indicandu-se ce masuri trebuie luate, inclusiv un termen rezonabil de indeplinire.

-substituirea organului de control cu atributiile autoritatii verificare prin emiterea unui act administrativ contrar, asigurandu-se punerea

-dezaprobarea oficiala a acutlui legal ceea ce poate antrena revocarea masurii de catre emitent sau, in caz de mentinere a actului, organul de control poate hotara anularea lui, ca sanctiune coercitiva, indicandu-se ce masuri trebuie luate, inclusiv un termen rezonabil de indeplinire

-sustituirea organului de control in atributiile autoritatii verificate, prin emiterea unui act administrativ contrar, asigurandu-se punerea in executare a acestuia, inclusiv atitudinea celui verificat de conformare fata de dispozitie noului act, iar in cazul in care nu se mai pot dispune masuri administrative asupra actelor verificate se va declansa, dupa caz, controlul judecatoresc de anulare a acestora, la sesizarea autoritatii de control;

-numirea unui comisar, daca autoritatile arondsimentului nu mai functioneaza, si care va prelua, total sau partial, atributiile arondsimentului, cand apar blocaje sau disfunctionalitati grave in activitatea executivului local, cu respectarea unor conditii strict determinate legal privind preluare atributiilor.

-demiterea sau dizolvarea, dupa caz, a presedintelui sau a adunarii de arondisment, pentru incalcari deosebit de grave.

In cazul controlului exercitat asupra atributiilor delegate de land

Verificarea poate sa fie si de oportunitate, nu numai de legalitate, exercitandu-se si verificarea prealabila sau anterioara emiterii actului, nu numai ulterioara acestui moment, declansata din oficiu sau la sesizare, concomitent cu dreptul de a emite indrumari obligatorii de urmat catre organul supus verificarii.

In cazul verificarii de oportunitate asupra actelor emise in temeiul atributiilor delegate nu se exercita controlul judiciar declansat de autoritatea de control in justitie.

In mod similar sau analog arondismentul exercita asupra comunelor, acelasi gen de verificari ca si landul asupra arondismentului, presedintele de arondisment exercitand controlul asupra administratiei locale comunale atat in calitatea de autoritate locala cat si de reprezentant al landului.

In mod identic, privitor la atributiile proprii ale comunei verificarea este numai de legalitate si exclusiv ulterioara emiterii actului, iar referitor la atributiile delegate localitatii controlul mai poate fi si oportunitate, cat si prealabil emiterii actului, indiferent ca delegarea initiala s-a incredintat de land ori de arondisment.

BIBLIOGRAFIE:

Motorul de cautare Google

WikiPedia

Ioan Alexandru. Drept administrativ comparat – Bucuresti, editura Lumina Lex 2005