Sisteme Suport de Decizie Pentru Cooperative de Credit

Introducere 3

Capitolul I –Analiza calitatii aplicatiei 5

1.1.Scopul analizei calitatii 5

1.2. Prezentarea unitǎții 5

1.2.1 Obiectul de activitate: 7

1.2.2. Cadrul organizatoric 8

1.3.Obiectivele calitative ale realizarii aplicatiei 10

1.3.1 Obiectivele 10

1.3.2. Restricții 12

Capitolul II – Instrumente folosite 15

2.1. Instrumente utilizate pentru implementarea apicației 15

2.1.1. Microsoft SQL Server 2005 15

2.1.2. Limbajul SQL 16

2.2.3Aplicatia de raportare Crystal Reports 17

2.2.4Visual Basic 6.0 17

Capitolul III – Studiul indicatorilor folositi in analiza activitatii Cooperativei de Credit 19

=== disertatie ===

Introducere

Pentru o buna perioada de timp managementul a fost considerat o adevarata arta, talent însusit prin învatarea din încercari si erori. O varietate de stiluri individuale, deseori bazate pe creativitate, rationament uman, intuitie si experienta au fost folosite în rezolvarea problemelor de acelasi tip, si aceasta în defavoarea metodelor cantitative si a abordarilor stiintifice. Complexitatea afacerilor si a mediului de desfasurare a acestora a crescut însa simtitor în ultimele decenii. Exista câteva cauze majore care au determinat aceasta crestere a complexitatii – numarul de solutii posibile foarte mare; dificultatea prezicerii consecintelor pe termen lung datorita cresterii gradului de incertitudine, efectele erorilor în luarea deciziilor pot fi dezastruoase datorita complexitatii operatiilor si reactiei în lant pe care o eroare poate sa o cauzeze în diverse sectoare ale nivelelor micro si macroeconomic.

Decizia constituie punctul central al activitatii de management întrucât ea se regaseste în toate functiile acestuia, si mai mult, integrarea firmei în cadrul mediului depinde de calitatea deciziei. În acelasi timp, calitatea procesului decizional influenteaza reducerea costurilor, eficienta folosirii fondurilor, cresterea profitului etc. Deciziile manageriale, spre deosebire de deciziile generale, se refera la misiunea, strategiile si politica pe termen lung ale firmei, coordonarea principalelor domenii de activitate, atingerea eficientei dorite, solutionarea si medierea conflictelor, masuri de maxima importanta pentru viitorul firmei.

Rolul sistemelor informatice pentru management consta în îmbunatatirea costurilor, marirea potentialului de crestere a afacerii si automatizarea sau asistarea procesului decizional. Asistarea deciziilor prin instrumente specifice tehnicii de calcul a început în urma cu aproximativ 25 de ani si a fost justificata initial de erorile datorate unor "slabiciuni" tipic umane.

Cazuri concrete si experimente de laborator au pus în evidenta cinci caracteristici umane care pot conduce la erori în procesul decizional:

·         oamenii sunt mai sensibili la consecintele negative decât la cele pozitive.

·         nu reusesc sa se descurce cu evenimentele de probabilitate scazuta.

·         sunt mai degraba înclinati sa accepte un rezultat negativ daca este prezentat ca un cost, decât daca este prezentat ca o pierdere.

·         nu stiu sa recunoasca elementele aleatoare.

·         nu stiu când sa se opreasca în problema costurilor.

Din punct de vedere al deciziilor managerul trebuie sa identifice si sa initieze schimbarile, sa rezolve alocarea resurselor, manipularea perturbarilor si de asemenea îndeplineste rolul de negociator.

Corespunzator acestor roluri ale managerului, sistemele informatice trebuie sa fie capabile sa automatizeze procesul decizional (în cazul deciziilor programabile), respectiv sa asiste managerul în procesul decizional (în cazul deciziilor neprogramabile). O decizie neprogramabila este, de exemplu, alegerea pretului de intrare pe piata si a culorii ambalajului pentru o marca noua de ciocolata. In acest caz calculatorul proceseaza informatiile referitoare la vânzarile pentru diferite nivele de pret si genereaza, sub diverse forme grafice, statistici referitoare la vânzarile în cazul preturilor cuprinse între anumite limite. In final decizia trebuie sa fie luata de manager.

Sistemele suport de decizie, numite si sisteme de asistare a deciziei, sunt sisteme informatice interactive care, prin intermediul modelelor de decizii si a bazelor de date specializate ofera informatii pentru asistarea managerilor în adoptarea de decizii nestructurate sau semistructurate.

Lucrarea de fata are tocmai scopul de a descrie si realiza un astfel de sistem destinat usurarii procesului decizional in cadrul unei Cooperative de Credit, fiind realizata pe exemplul si cerintele Cooperativei de Credit Economcoop Bacau.

Capitolul I –Analiza calitatii aplicatiei

1.1.Scopul analizei calitatii

Creșterea permanentǎ a ofertei de bunuri și servicii in toate domeniile și mai ales in domeniul economic a facut necesara o sporirea interesului producatorului fața de calitate din dorința de a avea produse și servicii competitive. Evident calitatea este esențiala cand vine vorba de produsele software utilizate in domeniul economic astfel cǎ o analiza a calitații produsului devine esențiala.

Pentru a pǎtrunde pe o piațǎ in care ofertele de produse și servicii sunt deja abundente si in continua crestere calitatea produsului este esentiala. Programul trebuie sa fie in primul rand perfect adaptat nevoilor firmei pentru care este realizat si in acelasi timp sa fie usor adaptabil pentru un alt client cu profil asemanator sau chiar noilor nevoi ale clientului actual. Programul trebuie sa usureze munca utilizatorilor deci e necesar sa fie usor de utilizat. Printre caracteristicile de calitate ce trebuie satisfacute de program se numara: functionabilitate, fiabilitate, mentenabilitate, eficienta, utilizabilitate, modularitate etc…

Scopul final este de a obține o aplicație cat mai bine adaptata la specificul activitații unei cooperative de credit pentru a usura si a accelera procesul decizional, permitand conducerii cunoasterea exacta a modului de desfasurare a activitatii, in orice moment prin intermediul rapoartelor disponibile. Pentru aceasta e necesara o buna cunoastere a sepcificului activitatii.

1.2. Prezentarea unitǎții

Situat la intersecția principalelor drumuri din Moldova municipiul Bacãu este considerat capitala economico-financiarã a zonei de est, dovadã fiind diversitatea industriei, puterea comercialã, puterea financiarã ( 10 bãnci comerciale).

Cu o astfel de bazã economicã cooperația de credit nu putea sã nu profite având în Bacãu una dintre cele mai puternice cooperative de credit din țarã.

De altfel cooperația de credit a fost foarte bine reprezentatã în Bacãu încã din anul 1896 când se înființeazã Banca Popularã Albina Bacãu.

În anul 1905 are loc la Bacãu cel de-al doilea Congres al bãncilor populare în care se vorbeste de înfrãțiri fãrã deosebiri de clasã socialã.

În anul 1918 județul Bacãu avea 85 bãnci populare din care 11 în actuala razã de activitate a Cooperativei de Credit Bacãu.

În anul 1948 prin Decretul 197 din 12 august întreprinderile bancare si instituțiile de credit cu capital particular sau de stat, au fost desființate, capitalul bãncilor populare fiind preluat de cooperativele de consum.

În anul 1954 se înființeazã prin decretul 455 din 10 decembrie cooperativele de credit, continuatoare ale bãncilor populare.

În Bacãu se înființeazã Cooperativa de Credit Bicazul care funcționeazã sub aceastã denumire pânã la apariția legii 109/1996 când prin fuzionare cu fosta Comisie Judeteanã a Cooperativelor de Credit Bacãu se transformã în Casa Teritorialã a Cooperativelor de Credit Bacãu preluând si coordonarea cooperativelor de credit din județul Bacãu.

La apariția Ordonanței de Urgențã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, Casa Teritorialã a Cooperativelor de Credit Bacãu se reorganizeazã în Cooperativa de Credit Bacãu având ca unici asociați membrii cooperatori persoane fizice, restituindu-se pãrțile sociale ale cooperativelor din județ care erau asociate la Casa Teritorialã. Prin aparitia OUG 97/2000 putem spune cã începem o nouã etapã în exisțenta Cooperativei de Credit Bacãu.

Cooperativa de Credit BACAU cu sediul în Bacãu, str.Oituz, nr.1, jud.Bacãu, înmatriculatã la Registrul Comerțului la numãrul J04/664/1993, cod fiscal 4014700, funcționeazã în prezent dupã prevederile Legii 109/1996,este afiliatã la rețeaua CREDITCOOP si a optat pentru reorganizare în conformitate cu prevederile O.U.G.97/2000, modificatã si completatã prin O.U.G. nr.272/2000 sub denumirea de Cooperativa de Credit ECONOMCOOP Bacãu OC.

Cooperativa de Credit ECONOMCOOP Bacãu OC dispune de sediu propriu dotat cu sistem antiefracție,cu comunicator telefonic cuplat pe telefoanele conducãtorilor cooperativei si al poliției pentru a putea fi asiguratã securitatea în permanentã. La sediul cooperativei sunt toate dotãrile necesare desfãsurãrii în bune condiții a activitãții și a satisfacerii operative a membrilor cooperatori.

Cooperativa dispune de echipamente informatice la toate ghișeele (casierie, informații, contabilitate, conducere, recuperãri debite ) astfel încât orice membru cooperator care intrã în contact cu salariații sã primeascã informații rapide, complete si corecte.

1.2.1 Obiectul de activitate:

În conformitate cu art.21 din OUG 97/2000, dupã autorizarea de cãtre Banca Naționalã a României, Cooperativa de Credit ECONOMCOOP Bacãu OC desfãșuara, în limita autorizației acordate, urmãtoarele activitãți :

a) acceptarea de depozite de la membrii cooperatori, precum și de la persoane fizice, întreprinderi mici și mijlocii, organizații obștești și de cult, asociații familiale, persoane fizice cu profesii liberale reglementate, care domiciliazã / au sediul social și își desfãșoarã activitatea în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit;

b) acordarea de credite, inclusiv credite ipotecare, potrivit prevederilor legale privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, membrilor cooperatori ;

c) acordarea de credite întreprinderilor mici si mijlocii, organizațiilor obștești și de cult, asociațiilor familiale, persoanelor fizice cu profesii liberale reglementate, care au sediul social si îsi desfãsoarã activitatea în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit;

d) derularea de credite, în numele si în contul statului, din surse puse la dispozitie, precum si pentru întreprinderi mici si mijlocii, organizatii obstesti si de cult, asociatii familiale, persoane fizice cu profesii liberale reglementate, care au sediul social si îsi desfãsoarã activitatea în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit;

e) emiterea si gestiunea instrumentelor de platã si de credit;

f) plãți si decontãri;

g) transferul de fonduri;

h) contractarea de împrumuturi intercooperatiste si de la bãnci ;

I) operațiuni de vânzare / cumpãrare de valutã contra monedei naționale , efectuate în numerar, cu membrii cooperatori și cu alte persoane fizice si juridice în conformitate cu reglementãrile valutare în vigoare ;

j) consultanțã privind activitãțile desfãsurate de cooperativele de credit, acordatã membrilor cooperatori, precum si persoanele fizice, întreprinderile mici si mijlocii, organizațiile obstești și de cult, asociațiilor familiale si persoanelor fizice cu profesii liberale reglementate, care domiciliazã ori au sediul social si îsi desfãșoarã activitatea în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit;

Operațiunile corespunzãtoare activitãtilor permise cooperativei de credit se vor desfãșura exclusiv în lei, cu excepția operațiunilor de vânzare-cumpãrare de valutã contra monedei naționale.

1.2.2. Cadrul organizatoric

Ținând seama de prevederile actului constitutiv-cadru elaborat de Casa Centralã CREDITCOOP si aprobat de Banca Naționalã a României, Cooperativa de Credit ECONOMCOOP Bacãu OC se încadreazã în tipul I a, aceastã încadrare fiind determinatã de faptul cã unitatea are 5753 membri cooperatori.

Încadrarea Cooperativei de Credit în tipul I este cât se poate de beneficã dând larghețe în stabilirea numãrului de salariați necesari pentru buna desfãsurare a activitãții.

Conducerea cooperativei este asiguratã de un Consiliu de Administrație format din 5 membri.

Conducãtorii cooperativei sunt președintele si vicepreședintele iar pentru realizarea obiectului sãu de activitate sunt necesare urmãtoarele compartimente organizatorice, stabilite potrivit prevederilor din organigrama tip I ,în care s-a încadrat cooperativa, respectiv: financiar-contabilitate-casierie cu 5 salariați , creditare cu 3 salariați, informaticã cu 2 salariați si administrativ cu 2 salariați, în total 14 persoane încadrate. Punctul de lucru are 2 salariați .

În cadrul compartimentului financiar – contabilitate – casierie structura funcțiilor este urmãtoarea: 2 contabili si 3 casieri – acestia din urmã avînd si atribuțiunea de recuperatori de debite.

Compartimentul de Informaticã are 2 salariați : un analist – programator si un ajutor analist. Cei doi salariați de la administrativ ocupã postul de șofer, respectiv îngrijitor.

Punctul de lucru al Cooperativei de Credit ECONOMCOOP Bacãu OC functioneaza cu 2 salariati avînd funcțiile de operator calculator si casier.

Legãturile funcționale si informaționale între compartimentele cooperativei, precum și cele dintre acestea și compartimentele organizatorice ale Casei Centrale CREDITCOOP se stabilesc prin Regulamentul de Organizare si Funcționare al cooperativei.

Administrativ: un post muncitor se ocupa de curațenie,leaga documentele si le arhiveaza,se ocupă de depunerea situațiilor care se cer pe plan local la ,administrația financiară,statistică,casa de sanatate,direcția muncii.etc.

Financiar contabilitate : in cadrul acestui compartiment sunt incluși casierii și contabilul. În cadrul compartimentului se deruleaza principalele activitați ale cooperativei; incasări ,plați ,intocmire contracte,operațiuni cu depozitele în lei ale populației, întocmirea registrelor de casa zilnice,operarea documentelor de încasări și plați derulate prin contul curent ,întocmește notele contabile pentru operațiunile prin casă și bancă.

Contabilul-șef: coordonează compartimentul financiar și administrativ, coordonează activitatea financiar-contabila,intocmește și verifică notele contabile, balanțele de verificare .

Compartimentul informatică: prelucrează toate documentele financiar contabile și intocmește situațiile financiare, rapoartele, prelucrează și intocmește orice situații cerute de conducătorii cooperativei.

Compartimentul creditare: la cooperativă are un singur salariat –inspectorul de credite care analizează verifică datele primare referitoare la solicitanții de credite,verifică baza materială a celor care solicită credite,urmarește derularea creditelor luând măsuri de recuperare a creditelor ramase în restanță.

Consilierul juridic : pe baza documentelor puse la dispoziție de către inspectorul de credite intocmește dosare de trimitere in judecată acelor răi platnici si reprezintă cooperativa in instanță.

Vicepreședintele: cooperativei coordonează compartimentele creditare si informatică ,se ocupă de intocmirea situațiilor statistice ,relațiile cu instituțiile cu care cooperativa intră in contact, înlocuieste președintele cooperativei când acesta lipsește din unitate.

1.3.Obiectivele calitative ale realizarii aplicatiei

1.3.1 Obiectivele

Proiectarea de sistem se dezvoltă având la baza obiectivele stabilite pentru sistemul informațional în Raportul de fezabilitate. În orice caz atingerea obiectivelor imediate ale întreprinderii este numai o fațetă a problemei, întrucât trebuie luate în considerare și o serie de caracteristice ale unei proiectări de calitate, relevante pentru orice aplicație.

Urmatoarea listă menționează câteva dintre caracteristicile de bază ce trebuie să caracterizeze sistemul rezultat în urma unui proces de analiză – proiectare eficient:

FUNCȚIONALITATEA

Sistemul trebuie să răspundă cu succes la toate cerințele utilizatorilor. Modelele de proiectare trebuie să rafineze continuu nivelul de înțelegere al sistemului cu scopul minimizării părții din sistem greșit înțeleasă. Erorile sunt mai ușor și mai ieftin de corectat în modele decât în programe.

EFICIENȚA

Aceasta semnifică rezolvarea cerințelor funcționale în timp util. Există trei perspective din care trebuie judecat acest obiectiv:

capacitatea fluxului: abilitatea de a manevra un anumit număr de documente pe oră sau zi;

timpul de răspuns: abilitatea de a răspunde unei cereri informaționale într-un timp limită dat;

timpul de rulare: abilitatea de a desfășura un întreg proces de prelucrare într-un timp limită dat.

Eficiența ar trebui extinsă și asupra utilizării efective a resurselor de personal. Pentru majoritatea organizațiilor costul personalului implicat în Sistemul Informațional / Informatic deține ponderea cea mai semnificativă a cheltuielilor implicate de această activitate. Acești angajați trebuie deci utilizați efectiv și puși să creeze valoare pentru banii primiți.

FLEXIBILITATEA

Organizațiile se caracterizează printr-un mare dinamism. Ele sunt afectate de creșteri interne și diferite politici, de concedieri / demisii și numiri de personal, de restructurări și reorganizări, de preluări externe, de contracte și presiuni externe, de variații ale preferințelor și comportamentului consumatorului, de recesiunea economică și dogma politică. În consecință sistemele informatice trebuie să fie ușor de adaptat cerințelor noi și în continuă schimbare.

PORTABILITATEA

Portabilitatea este stâns legată de independență. Rata ridicată a evolutiei tehnologice face ca investițiile în sistemele existente să fie eficiente numai dacă proiectantul a luat măsuri efective pentru ca transferarea sistemului de pe un calculator pe altul să nu necesite decât intervenții minime de conversie. Sistemele astfel construite asimilează cu ușurință avansul tehnologic, nerespingându-l pe motivul “costului implicat de re-scriere”.

SECURITATEA

Datele reprezintă una dintre resursele cele mai valoroase, mai ales sub aspectul dificultății obținerii, astfel încât orice sistem ce colectează și prelucreză date trebuie să asigure în primul rând și protecția acestora de “priviri indiscrete” / împotriva oricărui atac la adresa confidențialității acestora.

INTEGRITATEA

Integritatea este o altă trasatură a unei bune proiectări. Parkin descrie integritatea datelor ca fiind atunci când “toate datele necesare sunt inregistrate cu acuratețe, fără omisiuni, și stocate în siguranță pe un calculator, astfel încât acestea nu se pot altera sau pierde în mod accidental sau deliberat”. Un astfel de sistem trebuie să fie fiabil, să reflecte în mod exact realitatea, fără erori și deasemenea trebuie să fie capabil a demonstra aceste calități ale sale oricărui auditor intern sau extern ce are responsabilitatea de a verifica validitatea sistemului.

ECONOMIC

Necesitatea unei proiectări care să asigure minimizarea spațiului necesar pentru stocarea datelor și a programelor a devenit cu timpul o cerință mai puțin importantă datorită scăderii costurilor echipamentelor hard. Totuși, minimizarea redundanței datelor reduce problemele legate de modificarea, inserarea și ștergerea a datelor.

UȘOR DE UTILIZAT

O metodologie de proiectare poate fi apreciată și în funcție de ușurința cu care poate fi învățată și aplicată în limita unor nivele acceptabile de disconfort, oboseală și efort uman. S-a sugerat de către Sackel în 1986 că procesul de proiectare trebuie să fie:

centrat pe utilizator / beneficiar;

participativ;

experimental;

iterativ;

prietenos / însoțit de explicații ajutătoare.

Un sistem ușor de utilizat poate fi definit ca un sistem care este nu numai prietenos (user friendly) dar și natural (feels normal to use).

UȘOR DE ÎNTREȚINUT

Natura dinamică a unei întreprinderi presupune o inevitabilă schimbare a cerințelor în timp. Aceste schmbări trebuie să fie ușor de operat și în cadrul sistemului, iar efectul implementării lor trebuie să fie ușor de înțeles. Metodologiile de proiectare calitative sunt simple și modulare, astfel încât schimbarea este minimizată și predictibilă. Întreținerea este ușurată prin existența unei documentații complete și exacte a sistemului.

1.3.2. Restricții

BUGETUL

Costul întregului sistem ce respectă restricțiile funcționale impuse de beneficiar trebuie privite în lumina bugetului disponibil. O proiectare de calitate, ce asigură pentru produsul final cât mai multe dintre caracteristicile enunțate anterior – funcționalitate, flexibilitate, portabilitate – implica adesea cheltuieli suplimentare ce conduc la costuri mult mai mari decât beneficiile. Se ajunge astfel la un proiect ce nu se poate realiza, fiind nerentabil din punct de vedere financiar.

TIMPUL

Beneficiarii sistemului au cel mai adesea două întrebări – cât va costa realizarea proiectului și când va fi gata sistemul? O bună proiectare poate duce la întârzierea termenului de livrare a sistemului. Va dura mai mult proiectarea, construirea și testarea unor interfețe adaptabile care să permită creșterea treptată a nivelului de pregătire al utilizatorului. Această proiectare poate implica o mai bună productivitate pe termen lung, însă costul său de dezvoltare și durata de realizare o pot elimina din start.

RESURSELE

Restricții lagate de continuarea afacerii sau termene legale pot impune ca un sistem să fie livrat până la o anumită dată. Aceasta înseamnă că un anumit volum de resurse trebuie să fie disponibile pentru realizarea proiectului. Dacă aceste resurse nu sunt disponibile și timpul limită este menținut, atunci de undeva trebuie să se cedeze, și cel mai adesea se cedează din caracteristicile de calitate ale produsului.

INTEGRAREA CU ALTE SISTEME

Sistemul existent și cel planificat pot limita opțiunile și caracteristicile disponibile. Rareori dezvoltarea unui sistem se realizează de la zero, fără nici un sistem anterior care să-și exercite influența și să impuna constrângeri. În majoritatea cazurilor proiectantul trebuie să utilizeze în cea mai mare măsură posibilă hardware-ul existent, să utilizeze software-ul disponibil și să colecteze date de la alte sisteme.

ABILITATI

Limitări pot apare și din aria de deprinderi și nivelul de competență atât al echpei de analiză – proiectare cât și al utilizatorilor și operatorilor sistemului planificat. Asfel proiectarea va reflecta experiența și practicile curente din sistemul informațional și cel informatic decât să utilizeze metodologii și software ce necesită deprinderi mai rar întâlnite.

STANDARDE

Standarde interne pot dirija echipa de proiectare în anumite direcții, cum ar fi:

hardware-ul trebuie să fie IBM;

limbajul de dezvoltare al software-ului trebuie să fie COBOL;

ORACLE trebuie folosit pentru dezvoltarea bazelor de date.

Astfel de obiective și restricții se definesc în mod normal în etapa de specificare a cerințelor.

Ușurința utilizării unui sistem este un obiectiv mai greu de cuantificat. S-au sugerat a se avea în vedere următoarele (Schott and Olson, 1988):

timpul necesar pentru a învăța conceptele de bază ale sistemului și a-i stăpâni operațiile;

rata de apariție a erorilor de un anume tip și posibilitatea de a reveni asupra acestora;

“timpul de încălzire”, necesar pentru a reînvăța după o absență a utilizatorului;

atitudini la adresa sistemului (satisfacția utilizatorului).

Capitolul II – Instrumente folosite

2.1. Instrumente utilizate pentru implementarea apicației

2.1.1. Microsoft SQL Server 2005

În ziua de astăzi organizațiile se confruntă cu numeroase provocări în ceea ce privește datele, de exemplu necesitatea unor decizii mai rapide și mai avizate, necesitatea creșterii productivității și flexibilității personalului responsabil cu dezvoltarea și presiunea de a reduce bugetele IT generale simultan cu scalarea infrastructurii pentru a satisface cererile în continuă creștere.

Următoarea versiune a Microsoft SQL Server este concepută pentru a ajuta întreprinderile să abordeze aceste provocări. Microsoft SQL Server 2005 este soluția Microsoft de generație următoare pentru managementul și analiza datelor, care oferă securitate, scalabilitate și disponibilitate crescute pentru datele întreprinderii și aplicațiile analitice, făcând crearea, implementarea și managementul acestora mai facile.

Generat având la bază SQL Server 2000, SQL Server 2005 oferă o soluție integrată de management și analiză a datelor ,care va ajuta organizațiile de orice dimensiune să:

• Dezvolte, implementeze și administreze aplicații la nivel de întreprindere mai sigure, scalabile și fiabile

• Maximizeze productivitatea IT prin reducerea complexității creării, implementării și administrării aplicațiilor pentru baze de date.

• Partajeze date pe mai multe platforme, aplicații și dispozitive pentru a facilita conectarea sistemelor interne și externe.

• Controleze costurile fără a sacrifica performanța, disponibilitatea, scalabilitatea sau securitatea.

2.1.2. Limbajul SQL

Baza de date relatională foloseste un limbaj standardizat numit “Structured Query Language” , sau SQL . Dr. E. F. Codd este considerat a fi tatăl bazelor de date relaționale datorită cercetărilor lui în acest domeniu . Limbajul SEQUEL (Structured English Query Language ) a fost dezvoltat inițial de IBM în 1976 fiind bazat pe munca lui Codd . SEQUEL a devenit mai târziu SQL . Oracle Corp ( atunci Relational Software , Inc. ) a dezvoltat prima baza de date relațională comercială folosind noul limbaj SQL . SQL a fost adaptat pe la jumatatea deceniului opt ca limbajul standard RDBMS ( Relational Data Base Management System ).

Limbajul SQL permite ca toate categoriile de utilizatori cum ar fi programatorii , administratorii bazelor de date managerii si utilizatorii finali să acceseze datele . Un sistem de management al bazelor de date reprezintă programul care se ocupă de baza de date . Aceste sisteme sunt oferite de producatori diferiți și pot fi de mai multe tipuri : de la sisteme monoutilizator până la sisteme pentru intreprinderi , globale cu toate facilitațile.

Scopul SQL este oferirea unei interfețe pentru o baza de date operaționala cum ar fi Oracle , iar toate instructiunile SQL sunt instrucțiuni pentru baza de date . SQL se deosebește de limbajele de programare cu caracter general ca BASIC sau C prin faptul ca SQL proceseaza datele ca grupuri de înregistrări nu ca înregistrări individuale .

SQL permite lucrul cu datele la nivel logic . Programatorii trebuie sa fie ocupați de detaliile implementării numai în momentul în care vor să manipuleze date . SQL asigură un limbaj consistent pentru a controla întregul sistem de baze de date . SQL este folosit pentru a selecta datele din tabele , pentru a manipula datele ( inserari , actualizari , ștergeri ) din tabele , creare /securizarea/renunțarea obiectelor , protejarea datelor și a structurilor ( salvarea si restaurarea ) și împartirea datelor cu alte sisteme de baze de date.

Aplicatia de raportare Crystal Reports

Crystal Reports ofera uneltele necesare pentru crearea rapida de rapoarte dinamice, interactive si complexe, precum si pentru integrarea acestor rapoarte in aplicatii web si Windows.

Crystal Reports ajuta la crearea de rapoarte flexibile si interactive, care pot fi integrate in alte aplicatii. Pot fii dezvoltate aplicatii in J2EE, .NET si COM, aplicatii care pot include rapoarte realizate cu Crystal Reports. Sint puse la dispozitie o varietate de vizualizatoare de rapoarte, acestea putind fi modificate. Utilizatorii pot doar vizualiza acele rapoarte, sau li se poate permite sa modifice sau sa creeze propriile rapoarte.

Crystal Reports va primi in mod automat noile hot fix-uri si patch-uri, notificand utilizatorul de aparitia acestora.

Se pot accesa aproape orice tip de date cu drivere Crystal Reports, ODBC, OLE DB si JDBC, date stocate in baze de date relationale, OLAP sau XML.

Export in diferite formate: Rapoartele pot fi salvate in formate cum ar fi Excel, PDF, XML, HTML, RTF. Crearea graficelor este mai rapida si mai usoara, iar graficele sunt actualizate automat cand sunt adaugate noi variabile.

Prin intermediul caracteristicii HTML Preview, creatorii de rapoarte pot vedea cum arata raportul cand va fi publicat pe Web.

Visual Basic 6.0

Visual Basic 6.0 face parte din pachetul Visual Studio 6.0 al companiei Microsoft si, ca de altfel si celelalte limbaje 'vizuale' ale Microsoft (mai putin Visual C++), este axat pe componenta de interfata a programului, programatorul putand realiza cu usurinta interfete standardizate de tip Windows (ferestre, butoane, liste etc.) fara a fi nevoie de scrierea de cod pentru acest lucru. Visual Basic detine o biblioteca de componente vizuale (liste, calendare, meniuri etc.) a caror componente (grafica si functionala) sunt deja implementate, avand posibilitatea ca programatorul sa introduca si sa foloseasca componente proprii sau realizate de alti programatori.

Visual Basic 6.0 este un limbaj pur orientat pe obiecte (OO), avand deja implementata o lista de clase cu utilizare generala. Pana la versiunea 6, VB putea utilizare si dezvolta componente COM/COM+ si ActivX dar si librarii clasice de functii tip DLL. Odata cu aparitia versiunii 7, adica odata cu aparitia tehnologiei .NET, VB (acum VB .NET) poate utiliza si crea si componente .NET cu toate avantajele pe care acestea le aduc. VB este un limbaj de nivel inalt avand implementate mai multe nivelui de abstractizare a dezvoltarii unei aplicatii dar si posibilitatea de compilare in formatul Windows EXE sau DLL de 16 si 32 biti.

VB este un limbaj interpretat, adica orice cod scris in limbajul VB trebuie mai intai tradus intr-un limbaj de nivel inferior si dupa aceea executat (spre deosebire de limbajele native ex. C++). Acest lucru are avantaje (cum ar fi rularea fara compilare sau portabilitatea intre platforme) dar si dezavantaje (cum ar fi necesitatea unei masini virtuale pentru interpretarea codului).

Unul dintre punctele forte ale libajului VB este acela ca se pot realiza intr-un timp relativ scurt aplicatii complexe si se pot utiliza relativ simplu sisteme informatice dedicate (cum ar fi bazele de date – VB poate utiliza toate sistemele de gestiune a bazelor de date cunoscute, direct sau prin intermediul ODBC).

Utilizarea limbajului VB este una generala, putand fi folosit la crearea de programe simple, educationale dar si la crearea de aplicatii complexe (ca de exemplu la jocuri – ex: Pharao). Teoretic oricine (mai mult sau mai putin experimentat) poate utiliza VB pentru ca este un limbaj de programare simplu (calitate de baza a limbajului Basic din care provine

Capitolul III – Studiul indicatorilor folositi in analiza activitatii Cooperativei de Credit

I. Prezentare generala

Fara a prejudicia puterile conferite Bancii Nationale a Romaniei in ceea ce priveste exercitarea supravegherii organizatiilor cooperatiste de credit, rolul major al Casei Centrale CREDITCOOP, conferit de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.97 din 29 iunie 2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata prin Legea nr.200/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este acela de a preveni riscurile cu impact insemnat asupra situatiei patrimoniale si/sau reputationale a retelei cooperatiste de credit prin promovarea unei supravegheri eficiente, care sa asigure realizarea stabilitatii si viabilitatii intregii retele.

In acest sens s-a impus necesitatea implementarii, in cadrul Casei Centrale CREDITCOOP, a unui sistem de evaluare si analiza a fiecarei cooperative de credit, denumit in continuare Sistemul Uniform de Rating Cooperatist – CAMPL.

Sistemul se constituie intr-un instrument eficient de lucru pentru evaluarea cooperativelor de credit in scopul identificarii, intr-o faza incipienta, a acelor unitati la care ar putea avea loc o deteriorare a indicatorilor de eficienta economica si de prudentialitate sau ar putea manifesta trenduri neadecvate solicitand, din partea Casei Centrale, o atentie sporita.

Sistemul CAMPL se bazeaza pe evaluarea a cinci componente care reflecta intr-o maniera uniforma si cuprinzatoare performantele cooperativelor de credit, in conformitate cu legislatia si reglementarile in vigoare aplicabile acestora.

Componentele specifice de analiza sunt urmatoarele:

Fiecare din cele cinci componente sunt evaluate pe o scara de valori cuprinsa intre 1 si 4, astfel incat 1 reprezinta cel mai performant nivel iar 4 cel mai scazut. Patru din cele cinci componente (C – adecvarea capitalului, A – calitatea activelor, P – profitabilitate si L – lichiditate) sunt analizate in functie de o gama de indicatori, pentru care sunt stabilite patru intervale si patru ratinguri corespunzatoare acestora (anexa 1).

Intervalele valorice au fost stabilite pornind de la conditiile specifice existente la nivelul cooperativelor de credit.

Baza de calcul a indicatorilor ce definesc cele patru componente o reprezinta raportarile financiar-contabile si prudentiale precum si balantele de verificare transmise de cooperativele de credit la Casa Centrala.

Evaluarea celor cinci componente specifice de performanta (CAMPL) reprezinta criteriul esential pe care se bazeaza stabilirea ratingului compus, ce presupune acordarea unui punctaj de la 1 la 4. Ponderea semnificativa in decizia clasificarii unei cooperative de credit intr-unul din cele trei ratinguri compuse o are ratingul aferent managementului.

In cazul in care cel putin una dintre componente a fost evaluata in rating 4, ratingul compus atribuit cooperativei de credit nu va putea fi unul superior (1 sau 2).

Astfel, fiecare cooperativa de credit primeste cate un rating pentru fiecare indicator de analiza, pentru fiecare componenta CAMPL si in final un rating compus si un scor final ce reprezinta punctajul total acordat indicatorilor ce definesc elementele CAMPL.

Ratingurile aferente componentelor CAMPL vor putea fi periodic actualizate in urma analizarii actiunilor de inspectie la sediul cooperativelor de credit.

Pentru aprecierea cat mai exacta a riscurilor pe care le incumba activitatea unei cooperative de credit au fost stabiliti, pe langa indicatorii utilizati in determinarea ratingurilor aferente celor patru componente cuantificabile CAMPL, o gama de indicatori care sunt analizati in functie de trend si de media pe retea.

Definirea celor patru ratinguri compuse:

Rating compus 1

Cooperativele de credit clasificate in aceasta grupa sunt viabile sub toate aspectele si au, in general, cel putin trei din cele cinci componente evaluate in ratingul 1.

Orice deficienta este de natura minora si poate fi controlata cu usurinta, in activitatea curenta, de catre consiliul de administratie si conducerea curenta a unitatii.

Aceste cooperative de credit sunt capabile sa faca fata dificultatilor reale care apar si sunt rezistente la fluctuatiile pietii.

Ele opereaza in conformitate cu legile si reglementarile in vigoare si prezinta cele mai puternice performante si practici de administrare a riscului in functie de marimea unitatii, complexitatea si categoria de risc.

Rating compus 2

Cooperativele de credit clasificate in aceasta grupa necesita un anumit grad de preocupare din partea Casei Centrale cu privire la una sau mai multe din cele cinci componente mentionate.

Aceste unitati prezinta o combinatie de deficiente care pot oscila intre moderat si sever.

Managementul demonstreaza dimensiunea capacitatii si a dorintei de a remedia dificultatile in mod eficient si la timp.

In general, aceste cooperative de credit sunt mai putin capabile de a rezista la fluctuatiile pietei, data fiind vulnerabilitatea crescuta a acestora la influentele externe, prin comparatie cu unitatile clasificate in ratingul compus 1. Mai mult, aceste cooperative de credit se pot afla in conflict semnificativ cu aplicarea legilor si reglementarilor in vigoare.

Practicile de administrare a riscurilor pot fi nesatisfacatoare in functie de marimea unitatii, complexitatea si categoria de risc.

Aceste cooperative de credit cer mai mult decat o supraveghere de rutina, desi declinul lor nu pare probabil, dat fiind potentialul general si capacitatea financiara a acestora.

Rating compus 3

Cooperativele de credit clasificate in aceasta grupa se caracterizeaza, in general, prin practici ori conditii nesigure si riscante. In aceste cazuri apar probleme financiare si manageriale serioase care conduc la performante nesatisfacatoare.

Problemele care apar migreaza de la deficiente severe la critice, care nu au fost rezolvate in mod satisfacator de catre conducerea curenta sau consiliul de administratie al unitatii.

In general, cooperativele de credit din aceasta grupa sunt incapabile sa reziste fluctuatiilor de piata.

Nerespectarea legilor si reglementarilor in vigoare este intrutotul semnificativa. Practicile manageriale sunt, in general, inacceptabile in ceea ce priveste dimensiunea unitatii, complexitatea si tipul de risc.

O supraveghere atenta este absolut necesara, ceea ce conduce, in cele mai multe cazuri, la actiuni decisive pentru remedierea problemelor.

Declinul este posibil daca problemele sau deficientele nu se rezolva la timp si in mod satisfacator.

Rating compus 4

Cooperativele de credit din aceasta grupa prezinta practici sau conditii nesatisfacatoare si riscante, au o performanta critica deficitara, uneori cu practici de admninistrare a riscurilor complet inadecvate in functie de marimea unitatii, complexitatea si categoria de risc, necesitand cea mai severa preocupare din punct de vedere al supravegherii.

Volumul si gravitatea problemelor depasesc depasesc capacitatea sau dorinta conducerii unitatii de ale controla si remedia.

In aceste situatii apare necesitatea unei supravegheri atente si permanente.Declinul cooperativele de credit din aceasta grupa este foarte probabil.

II. Caracterizarea componentelor care stau la baza determinarii ratingului compus

Adecvarea capitalului (C)

O cooperativa de credit este de asteptat sa-si mentina un capital corespunzator, in raport cu natura si profilul de risc, precum si cu capacitatea conducerii de a identifica, masura si controla aceste riscuri.

Pentru stabilirea gradului de adecvare a capitalului se are in vedere efectul riscurilor de credit, de piata si a altor riscuri semnificative asupra conditiei financiare a cooperativei de credit.

Tipurile si marimea riscurilor in activitatea cooperativei de credit, determina in ce masura capitalul ar trebui sa se situeze deasupra nivelului minim impus de reglementari pentru a face fata unor consecinte nedorite.

Adecvarea capitalului unei cooperative de credit este evaluata (dar nu limitata) in functie de urmatorii factori:

nivelul si calitatea capitalului, precum si situatia generala financiara a cooperativei de credit;

capacitatea conducerii de a face fata nevoilor curente de majorare a capitalului social;

natura, trendul si volumul activelor problema, precum si provizionarea corespunzatoare a acestora;

structura bilantului (incluzand natura si suma imobilizarilor corporale), riscul pietei, concentrarea riscului;

expunerea riscului din activitati extrabilantiere;

calitatea si consistenta veniturilor;

perspective si planuri de crestere, precum si experienta trecuta.

In perioadele in care cooperativa de credit realizeaza performante slabe, capitalul, actionand ca un tampon, mentine increderea propriilor clienti, promoveaza stabilitatea fondurilor depozitarilor si sprijina dezvoltarea rezonabila a cooperativei de credit.

Indicatori utilizati in analiza adecvarii capitalului:

1. Rata capitalului propriu (Efectul de parghie)

1.1. Formula de calcul:

Capital propriu / Total activ (valoare neta)

1.2. Periodicitate: lunar

1.4. Modul de determinare:

Capital propriu = valoarea determinata in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – Anexa 3.

Total activ = totalul soldurilor conturilor de activ, diminuate cu elementele de pasiv rectificative din balanta de verificare (provizioane, contravaloarea pozitiei de schimb si amortizari).

2. Raportul dintre capitalul propriu si capitalul social

2.1. Formula de calcul:

Capital propriu / Capital social

2.2. Periodicitate: lunar

2.4. Modul de determinare:

Capital propriu = valoarea determinata in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – Anexa 3;

Capital social = soldul contului 5012 din balanta de verificare.

3. Indicele de crestere a capitalului propriu

3.1. Formula de calcul:

Perioada curenta (N) / Perioada de referinta (N-1)

3.2. Periodicitate: lunar

3.3. Indicatorul se analizeaza in functie de trend.

3.4. Modul de determinare:

N = valoarea determinata in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – Anexa 3 din perioada curenta;

N – 1 = valoarea determinata in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – Anexa 3 din perioada de referinta.

Definirea ratingurilor aferente adecvarii capitalului:

Rating 1: indica un nivel puternic al capitalului comparativ cu profilul de risc al cooperativei de credit.

Rating 2: indica un nivel al capitalului mai putin satisfacator care nu poate sustine complet profilul de risc al cooperativei. De asemenea, ratingul indica nevoia pentru perfectionare chiar daca nivelul capitalului depaseste minimul cerut de reglementari.

Rating 3: indica un nivel deficitar al capitalului, viabilitatea cooperativei de credit putand fi amenintata.

Rating 4: indica un nivel deficitar critic al capitalului, amenintand viabilitatea cooperativei de credit.

O cooperativa de credit poate fi considerata:

1. Bine capitalizata (rating 1) daca intruneste simultan urmatoarele conditii:

a) raportul de solvabilitate este 15% sau mai mare;

b) rata capitalului propriu (efectul de parghie) este 6% sau mai mare;

c) raportul dintre capitalul propriu si capitalul social este 150% sau mai mare;

d) nu este in pericol de a nu se incadra in prevederile vreunei reglementari care sa vizeze mentinerea unui nivel specific al capitalului si al solvabilitatii.

2. Subcapitalizata (rating 2) daca:

a) raportul de solvabilitate este situat in intervalul 13,5 -14,9%, sau / si

b) rata capitalului propriu (efectul de parghie) este situata in intervalul 4 – 5,9%;

c) raportul dintre capitalul propriu si capitalul social este situat in intervalul 100 – 149,9%.

3. Subcapitalizata semnificativ (rating 3) daca:

a) raportul de solvabilitate este situat in intervalul 12 -13,4%, sau / si

b) rata capitalului propriu (efectul de parghie) este situata in intervalul 2 – 3,9%;

c) raportul dintre capitalul propriu si capitalul social este situat in intervalul 50 – 99,9%.

4. Subcapitalizata major (rating 4) daca:

a) raportul de solvabilitate este sub 12%, sau / si

b) rata capitalului propriu (efectul de parghie) este sub 2%;

c) raportul dintre capitalul propriu si capitalul social este sub 50%.

In cazul in care raportul de solvabilitate este evaluat intr-un rating inferior (2 sau 3) componenta de adecvare a capitalului nu va putea fi apreciata intr-un rating superior celui acordat indicatorului mentionat. Totodata ratingul compus atribuit cooperativei de credit se va modifica corespunzator, aceasta primind in consecinta un rating cel mult egal cu cel acordat componentei mentionate.

In cazul in care cel putin una dintre componente a fost evaluata in rating 4, ratingul compus nu va putea fi superior cifrei 3.

Calitatea activelor (A)

Ratingul calitatii activelor reflecta riscul potential al creditelor si al altor active, precum si al tranzactiilor extrabilantiere. Evaluarea calitatii activelor trebuie analizata si in functie de gradul de provizionare a acestora. De asemenea, este necesar sa se ia in calcul toate celelalte riscuri care pot afecta valorificarea activelor cooperativei de credit, incluzand riscurile de exploatare, de piata, de reputatie, strategie si altele. Capacitatea managementului este reflectata de masura in care reuseste sa identifice, sa urmareasca si sa controleze aceste riscuri.

Calitatea activelor unei cooperative de credit este evaluata (dar in mod nelimitativ) in functie de urmatorii factori:

practici sanatoase de administrare a creditului si de identificare a riscurilor;

nivelul, distributia, gravitatea si trendul activelor neperformante atat pentru tranzactiile bilantiere cat si extrabilantiere;

adecvarea provizioanelor si a altor rezerve;

varietatea si calitatea portofoliului de credite;

gradul de concentrare a riscului;

adecvarea politicilor si practicilor de credit;

capacitatea managementului de administrare corespunzatoare a activelor, inclusiv identificarea si colectarea activelor problema;

adecvarea controlului intern si a sistemelor informatice.

Indicatori utilizati in analiza calitatii activelor:

1. Rata generala de risc

1.1. Formula de calcul:

[Active la valoare neta (respectiv dupa deducerea elementelor de pasiv rectificative) + elemente în afara bilantului, transformate in echivalent credit, in functie de gradul lor de risc de transformare în credit] ponderate in functie de gradul lor de risc de credit] / Totalul activelor din bilant si a elementelor din afara bilantului la valoare contabila

1.2. Periodicitate: trimestrial

1.4. Modul de determinare:

numarator = valoarea determinata in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.12/2003 privind supravegherea solvabilitatii si expunerilor mari ale institutiilor de credit, cu modificarile si completarile ulterioare, – Tabelul 5;

numitor = suma soldurilor conturilor de activ (diminuate cu elementele de pasiv rectificative) si a elementelor din afara bilantului (angajamente in favoarea clientelei) din balanta de verificare.

2. Credite acordate clientelei (valoare bruta) / Total activ (valoare bruta)

2.1. Formula de calcul:

Credite acordate clientelei / Total activ

2.2. Periodicitate: lunar

2.4. Modul de determinare:

numarator = soldul conturilor 2021, 2061, 2811, 2821 din balanta de verificare (valori ce se regasesc si in Anexa nr.2 la Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit –col.1, rd.8);

numitor = totalul soldurilor de activ din balanta de verificare.

3. Credite acordate clientelei in total surse atrase si imprumutate (valoare bruta)

3.1. Formula de calcul:

Credite acordate clientelei / Surse atrase si imprumutate

3.2. Periodicitate: lunar

3.4. Modul de determinare:

numarator = soldul conturilor 2021, 2061, 2811, 2821 din balanta de verificare (valori ce se regasesc si in Anexa nr.2 la Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit –col.1, rd.8);

numitor = totalul soldurilor conturilor de pasiv – soldul conturilor din clasa 5 – elementele de pasiv rectificative.

4. Total credite restante si indoielnice / Total portofoliu credite (valoare neta)

4.1. Formula de calcul:

Total credite restante si indoielnice / Total portofoliu credite

4.2. Periodicitate: lunar

4.3. Limite:

4.4. Modul de determinare:

numarator = cont 2811+2821-9986102-9986103 (solduri)

numitor = cont 2021+2811+2821-2911 (solduri)

5. Credite si dobanzi restante si indoielnice (valoare neta) / Capitaluri proprii

5.1. Formula de calcul:

Credite si dobanzi restante si indoielnice / Capitaluri proprii

5.2. Periodicitate: lunar

5.4. Modul de determinare:

numarator =conturile 281+282-9986102-9986103-9986202-9986203-9986204-9986205 (solduri);

numitor = suma solduri conturi din clasa 5 din balanta de verificare.

6. Creante restante si indoielnice (valoare neta) / Total activ

6.1. Formula de calcul:

Creante restante si indoielnice (valoare neta) / Total activ (valoare neta)

6.2. Periodicitate: lunar

6.4. Modul de determinare:

numarator = conturile 281+282-9986102-9986103-9986202-9986203-9986204-9986205 (solduri);

numitor = totalul soldurilor conturilor de activ – elemente de pasiv rectificative.

7. Creante restante si indoielnice (valoare neta) / Surse atrase si imprumutate

7.1. Formula de calcul:

Creante restante si indoielnice / Surse atrase si imprumutate

7.2. Periodicitate: lunar

7.3. Indicatorul se analizeaza in functie de trend si de valoarea medie a retelei. Nu participa in mod direct la determinarea ratingului.

7.4. Modul de determinare:

numarator = idem indicatorul de la pozitia 6;

numitor = total conturi de pasiv – elemente de pasiv rectificative – soldul conturilor din clasa 5.

8. Mijloace fixe + stocuri de materiale / Total activ (valoare neta)

81. Formula de calcul:

(Mijloace fixe + stocuri) / Total activ

8.2. Periodicitate: lunar

8.3. Limite: Indicatorul se analizeaza in functie de trend si de valoarea medie a retelei. Nu participa in mod direct la determinarea ratingului.

8.4. Modul de determinare:

Mijloace fixe + Stocuri de materiale = soldul conturilor 362 + 363 + 367 + 368 + 431 + 432 + 434 + 441 + 442 – 461 din balanta de verificare

Total activ = suma soldurilor conturilor de activ – elementele de pasiv rectificative

9. Rata riscului de credit 1

9.1. Formula de calcul:

Expunere neajustata aferenta creditelor si dobanzilor clasificate in “indoielnic” si “pierdere” / Total credite si dobanzi clasificate (exclusiv elementele in afara bilantului)

9.2. Periodicitate: lunar

9.4. Modul de determinare:

numarator: col.1(rd.4+5+16) + col.2 (rd.4+5+16) din Anexa nr.2 “Situatia clasificarii creditelor si a necesarului de provizioane de risc” la Normele Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

numitor: col.1(rd.8 + 19) + col.2 (rd.8 + 19) din anexa sus mentionata.

10. Rata riscului de credit 2

10.1. Formula de calcul:

Expunere neajustata aferenta creditelor si dobanzilor clasificate in “substandard”,“indoielnic” si “pierdere” / Total credite si dobanzi clasificate (inclusiv elementele in afara bilantului)

10.2. Periodicitate: lunar

10.4. Modul de determinare:

numarator: col.1(rd.3+4+5+11+12+13+16+21) + col.2 (rd.3+4+5+16) din Anexa nr.2 “Situatia clasificarii creditelor si a necesarului de provizioane de risc” la Normele Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

numitor: col.1 rd.23 + col.2 (rd.8 +19) din anexa sus mentionata.

11. Rata riscului de credit si a plasamentelor intercooperatiste 3

11.1. Formula de calcul:

Expunere neajustata aferenta creditelor bancare, nebancare, a plasamentelor intercooperatiste si dobanzilor clasificate in “indoielnic” si “pierdere” / Total credite, plasamente interbancare si dobanzi aferente acestora, clasificate.

11.2. Periodicitate: lunar

11.4. Modul de determinare:

numarator: col.1(rd.4+5+12+13+16+21) + col.2(rd.4+5+16) din Anexa nr.2 + rd.2(col.1+col.2) din Anexa nr.3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

numitor: col.1rd.23 + col.2(rd.8+19) din Anexa nr.2 + rd.3(col.1+2) din Anexa nr.3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

12. Gradul de acoperire cu provizioane (inclusiv rezerva pentru riscuri bancare) a expunerii ponderate in functie de risc aferente creditelor bancare si nebancare, plasamentelor interbancare si a dobanzilor corespunzatoare acestora clasificate in “substandard”, “indoielnic” si “pierdere”

12.1. Formula de calcul:

Rezerve pentru riscuri bancare + provizioane aferente creditelor si plasamentelor / Expunere ajustata a creditelor si plasamentelor intercooperatiste clasificate in “substandard”, “indoielnic” si “pierdere”

12.2. Periodicitate: lunar

12.4. Modul de determinare:

numarator: soldul contului 51410 “rezerva risc credit” + col.6(rd.8+19) + col.7(rd.8+19) din Anexa nr.2 + rd.3(col.6+col.7) din Anexa nr.3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

numitor: col.3(rd.3+4+5+16) + col.4(rd.3+4+5+16) din Anexa nr.2 + rd.2(col.3+col.4) din Anexa nr.3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

13. Ponderea creditelor bancare si nebancare, a plasamentelor intercooperatiste si a dobanzilor aferente acestora clasificate in “substandard”, “indoielnic” si “pierdere” expunere ajustata, in capitaluri proprii si provizioane

13.1. Formula de calcul:

Expunere ajustata a creditelor, plasamentelor si dobanzile aferente acestora clasificate în “substandard”, “indoielnic” si “pierdere”/ Capitaluri proprii si provizioane.

13.2. Periodicitate: lunar

13.4. Modul de determinare:

numarator: col.3(rd.3+4+5+16) + col.4(rd.3+4+5+16) din Anexa 2 + rd.2(col.3+col.4) din Anexa 3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

numitor: soldul conturilor din clasa 5 + col.6(rd.8+19) + col.7(rd.8+rd.19) din Anexa nr.2 + rd.3(col.6 +col.7) din Anexa nr.3 intocmite conform Normelor Metodologice nr.12/2002 si Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

14. Rata de acoperire a creditelor si plasamentelor neperformante

14.1. Formula de calcul:

(Fonduri proprii – credite bancare si nebancare, plasamente interbancare si dobanzi aferente clasificate in “indoielnic” si “pierdere”, expunere ajustata) / Total activ (valoare neta)

14.2. Periodicitate: lunar

14.4. Modul de determinare:

numarator: fondurile proprii determinate conform prevederilor Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – col.3(rd.4+5+16) +col.4(rd.4+5+16) din anexa nr.2 + rd.2(col.3+4) din anexa nr.3;

numitor: soldul conturilor de activ diminuate cu elementele de pasiv rectificative din balanta de verificare.

15. Indicele de crestere a creditelor acordate clientelei la valoare bruta

15.1. Formula de calcul:

Perioada curenta (N) / Perioada de referinta (N -1)

15.2. Periodicitate: lunar

15.3. Limite: indicatorul se analizeaza in functie de trend.

15.4. Modul de determinare:

N = soldul conturilor 2021 + 2061 +2811+2821 din balanta de verificare a lunii curente;

N –1 = soldul conturilor 2021 + 2061 + 2811 + 2821 din luna de referinta (luna de referinta).

16. Indicele de crestere a creditelor restante si îndoielnice la valoare bruta

16.1. Formula de calcul:

Perioada curenta (N) / Perioada de referinta (N -1)

16.2. Periodicitate: lunar

16.3. Limite: Indicatorul se analizeaza in functie de trend.

16.4. Modul de determinare:

N = soldul conturilor 2811+2821 din balanta lunii curente;

N–1= soldul conturilor 2811+2821 din luna de referinta( luna de referinta).

Definirea ratingurilor aferente calitatii activelor:

Rating 1: indica o calitate adecvata a activelor si practicilor de administrare a creditului. Deficientele identificate sunt minore si expunerea la risc referitoare la protectia capitalului este modesta. Calitatea activelor in astfel de unitati presupune o supraveghere minima.

Rating 2: este atribuit in situatia in care calitatea activelor si a practicilor de administrare a creditului sunt mai putin decat satisfacatoare. Trendul poate fi stabil sau indica deteriorarea calitatii activelor sau o crestere a expunerii la risc. Nivelul si seriozitatea clasificarii activelor impun o supraveghere atenta.

In general se manifesta nevoia imbunatatirii practicilor de administrare a creditului si a riscului.

Rating 3: este atribuit unitatilor cu o calitate a activelor si a practicilor de administrare a creditului deficitare. Nivelul riscului activelor problema este controlat necorespunzator in mod semnificativ, expunand unitatea la potentiale pierderi care nu sunt controlate si care pot ameninta viabilitatea acesteia.

Rating 4: indica o calitate critica a activelor sau a practicilor de administrare a creditului care pot constitui o amenintare iminenta pentru viabilitatea unitatii.

Management (M)

Acest rating reflecta capacitatea consiliului de administratie si a conducerii cooperativei de credit de a identifica, cuantifica, monitoriza si controla riscurile activitatii si de a asigura, astfel, stabilitatea, siguranta si eficienta unitatii, in concordanta cu legile si reglementarile in vigoare.

Conducerea este raspunzatoare pentru dezvoltarea si implementarea politicii, procedurilor si practicilor care transpun obiectivele consiliului de administratie si limitele de risc in standarde prudente de operare.

In functie de natura si scopul activitatilor cooperativei de credit, practicile manageriale au in vedere intreaga gama de riscuri: riscul de credit, de lichiditate, de piata, operational, de tranzactie, de reputatie, de strategie, de conformitate, legal si alte riscuri. Soliditatea practicilor manageriale este demonstrata de: existenta unui personal competent, a unor politici adecvate, a unui program de audit propriu si control intern corespunzator cu marimea si complexitatea institutiei, abilitatea în administrarea riscurilor, precum si de existenta unui sistem informational eficient.

Determinarea riscului compus aferent managementului (in functie de administrarea principalelor riscuri) se face prin analiza riscurilor prezentate in tabelul urmator:

*ex. riscul legat de fluctuatia masiva de personal, riscul legat de fluctuatia intensa a personalului de conducere, riscul decurgand din procese intentate, riscul legal, etc.

A. Definirea riscurilor posibile aferente activitatii cooperativelor de credit

Din punct de vedere al supravegherii, riscul reprezinta posibilitatea ca evenimente potentiale, previzibile sau neasteptate sa aiba un impact negativ asupra capitalului sau veniturilor unei unitati.

Simpla existenta a riscului nu trebuie sa fie neaparat motiv de ingrijorare. Ceea ce examinatorii trebuie sa decida este daca si in ce masura riscurile asumate sunt bine administrate. In general, riscurile sunt considerate bine administrate cand acestea pot fi intelese, masurate si controlate si cand unitatea are capacitatea de a rezista impactului negativ al acestora. In cazul in care examinatorii stabilesc ca riscurile asumate nu sunt bine cuantificate, aceasta concluzie trebuie comunicata conducerii unitatii in vederea luarii de masuri pentru limitarea sau eliminarea acestora. Masurile care se impun in acest caz sunt reducerea expunerii, majorarea capitalului sau imbunatatirea activitatii de administrare a riscului.

Categoriile de risc

Exista sase categorii principale de risc care se au in vedere in procesul de supraveghere a sistemului cooperatist: riscul de credit, riscul de piata, riscul de lichiditate, riscul operational, riscul reputational, riscul juridic. Aceste categorii nu se exclud reciproc avand in vedere faptul ca un produs sau un serviciu poate expune unitatea la riscuri multiple. In scopul analizei, se identifica si evalueaza in mod separat aceste riscuri.

1. Riscul de credit

Acordarea de credite este activitatea de baza in cooperativele de credit. Activitatea de creditare implica evaluarea bonitatii clientilor. Aceasta evaluare nu se dovedeste intotdeauna a fi corecta sau bonitatea clientilor se poate deteriora cu timpul datorita influentei diferitilor factori. Ca urmare, unul dintre principalele riscuri pe care unitatile le intampina este riscul de credit sau riscul ca cealalta parte beneficiara de credit sa nu-si indeplineasca obligatiile contractuale. Problemele serioase apar atunci cand unitatile nu identifica activele proaste (deteriorate) sau nu creaza rezerve pentru activele neperformante.

Expunerea fata de un singur debitor reprezinta o cauza des intalnita a problemelor aparute în activitatea unitatilor datorita aparitiei fenomenului de concentrare a riscului de credit. Concentrarile pot avea ca obiect si un sector economic, o zona geografica sau caracteristici comune care pot determina vulnerabilitatea la anumiti factori economici (tranzactii de valori mari comparativ cu dimensiunea capitalului).

Creditarea persoanelor aflate in relatii speciale cu cooperativele de credit (ca urmare a relatiilor de proprietate existente sau a posibilitatii acestora de a exercita controlul direct sau indirect asupra cooperativei) poate cauza probleme majore in cazul in care nu este controlata in mod adecvat, ca urmare a faptului ca stabilirea bonitatii imprumutatului nu se mai face cu obiectivate. In categoria persoanelor aflate în relatii speciale cu unitatile sunt inclusi: administratorii, auditorii, conducerea, personalul de executie si alte categorii precizate in normele Bancii Nationale a Romaniei privind supravegherea solvabilitatii si a expunerilor mari.

2. Riscul de piata – riscul ratei dobanzii

Riscul ratei dobanzii se refera la expunerea situatiei financiare a cooperativelor de credit la modificarile intervenite in ratele dobanzilor. Acest risc are impact atat asupra veniturilor, cat si asupra valorii economice a activelor, pasivelor si elementelor in afara bilantului. Principalele forme ale acestui risc sunt: evolutia ratelor fixe in functie de scadenta, reevaluarea activelor, pasivelor si elementelor in afara bilantului purtatoare de rate flotante de dobanda; riscul de baza care rezulta din necorelarea ratelor dobanzii active si pasive; risc optional care rezulta din optiunile unitatilor cu privire la portofoliul de active, pasive sau elemente extrabilantiere.

Desi un asemenea risc este un risc normal pentru activitatea cooperatista, concentrarea excesiva a acestuia poate constitui o amenintare pentru veniturile si capitalul unitatilor.

3. Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate rezulta din incapacitatea cooperativelor de a face fata descresterii de surse sau necesitatii sporite de finantare a plasamentelor. In cazul in care o unitate are lichiditatea inadecvata, aceasta nu poate obtine sursele necesare prin cresterea elementelor de pasiv sau prin convertirea prompta a activelor in lichiditati la un cost rezonabil care sa nu afecteze profitabilitatea. In cazuri extreme, insuficienta lichiditatilor poate conduce la insolvabilitatea unei unitati.

4. Riscul operational

Cele mai importante tipuri de risc operational implica scurtcircuite in sistemul de control intern si in administrarea societatii. Aceste scurtcircuite pot determina pierderi datorate erorii, fraudei, esecului de a realiza o actiune la timp sau posibilitati de a compromite in vreun fel interesele. Alte aspecte ale riscului operational includ scurtcircuite ale sistemelor informatice sau dezastre ca incendiile.

5. Riscul reputational

Riscul reputational poate fi rezultatul unui esec operational, a nerespectarii legilor si reglementarilor in vigoare, etc. Riscul reputational este periculos avand in vedere ca natura activitatii cooperativelor de credit solicita mentinerea increderii depunatorilor, a creditorilor si a celorlalti operatori pe piata.

6. Riscul juridic

Cooperativele de credit fac obiectul diferitelor forme de risc legal. Acesta include riscul ca elementele de activ sa reprezinte mai putin sau elementele de pasiv sa reprezinte mai mult datorita unor avize juridice incorecte. De asemenea, riscul juridic este dat si de existenta in permanenta a unei incertitudini privind evolutia viitoare a cadrului normativ de desfasurare a activitatii bancare cat si asupra momentului implementarii a unor noi reglementari. Cooperativele de credit sunt sensibile la acest risc mai cu seama atunci cand se implica in noi tipuri de tranzactii sau in situatia in care nu este legiferata legal participarea celeilalte parti contractuale la o anumita tranzactie.

Definirea calificativelor acordate riscurilor aferente activitatii cooperativelor de credit

(risc compus 1):

– risc mare (corespunzator ratingului 4): apare in cazul in care pozitia analizata are o pondere importanta in total activitate sau in total resurse sau are o pondere mai mare decat cea inregistrata în cadrul retelei; de asemenea poate fi determinata de un numar mare de tranzactii de un anumit tip sau de efectuarea de tranzactii cu grad mare de complexitate (peste cel normal). Urmare factorilor enuntati cooperativa de credit poate inregistra o pierdere importanta;

– risc moderat (corespunzator ratingurilor 2 si 3): apare in cazul in care pozitia analizata are o pondere moderata in total activitate sau in total resurse sau aceasta pondere se apropie de cea inregistrata în cadrul retelei; de asemenea acest risc este propriu unui volum rezonabil de tranzactii de un anumit tip sau in cazul efectuarii de tranzactii obisnuite. Ca urmare, desi din activitatea desfasurata poate rezulta pierdere, aceasta are un nivel rezonabil si poate fi acoperita in perioada urmatoare;

– risc scazut (corespunzator ratingului 1): apare in cazul in care datorita volumului sau naturii pozitiei analizate riscul producerii unei pierderi este scazut chiar in cazul existentei unui control intern ineficient; de asemenea este asociat cazului in care pierderea aferenta pozitiei analizate are un impact neglijabil asupra pozitiei financiare a cooperativei de credit.

B. Definirea riscurilor aferente administrarii

1. Supravegherea realizata de conducere

Capacitatea si performantele managementului si consiliului de administratie sunt evaluate, în principal, pe baza urmatorilor factori:

gradul de implicare a factorilor de decizie in asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatii;

identificarea riscurilor majore inerente activitatilor desfãsurate si depunerea tuturor diligentelor din partea conducerii pentru a fi in permanenta informata in legatura cu aceste riscuri in conditiile modificarilor intervenite atat pe pietele financiare cat si in activitatea unitatii;

adecvarea politicii interne (normelor interne) privind activitatea de baza si riscurile pe care aceasta le incumba, precum si conformanta acestora cu reglementarile prudentiale;

revizuirea periodica a limitelor maxime de expunere in scopul asigurarii conformitatii cu modificarile strategiei unitatii, a conditiilor pietei precum si cu introducerea unor noi produse;

familiarizarea conducerii cu sistemul de evidenta si raportarile utilizate pentru masurarea si monitorizarea surselor principale de risc;

incadrarea in posturile de conducere a unui personal calificat si cu experienta in domeniul de activitate;

incadrarea unui numar suficient de personal care sa asigure desfasurarea activitatii intr-o maniera sanatoasa; personalul angajat trebuie sa satisfaca conditiile de integritate, sa respecte valorile etice si sa aiba competenta ceruta de realizarea unei administrari prudente a activitatii unitatii;

supravegherea activitatii curente a angajatilor;

identificarea tuturor riscurilor asociate noii activitati sau noului produs, precum si asigurarea unei infrastructuri si practici de control intern adecvate inaintea introducerii unor noi produse sau activitati;

reactia (receptivitatea) factorilor de decizie la recomandarile auditorilor si autoritatilor de supraveghere;

profunzimea managementului si succesiunea acestuia;

masura in care consiliul de administratie si managementul sunt afectate sau sensibile la influenta dominanta sau concentrarea autoritatii.

2. Strategii, politici, proceduri si limite de expunere (norme interne de lucru)

In evaluarea strategiilor, politicilor, procedurilor si limitelor de expunere inspectorul trebuie sa se asigure ca:

politicile, procedurile si limitele de expunere asigura identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor inerente tuturor tipurilor de activitati;

politicile, procedurile si limitele de expunere respecta strategia stabilita de conducere si sunt compatibile cu experienta conducerii si cu puterea financiara a unitatii;

politicile stabilesc responsabilitatile si competentele fiecarui angajat;

politicile prevad revizuirea noilor activitati pentru a se asigura ca infrastructura necesara identificarii, monitorizarii si controlului riscurilor aferente este disponibila anterior implicarii institutiei in desfasurarea acestora.

3. Monitorizarea riscurilor si administrarea sistemului informatic

In evaluarea monitorizarii riscurilor si administrarii sistemului informatic, examinatorul trebuie sa se asigure de existenta urmatoarelor:

practicile de monitorizare a riscurilor precum si raportarile elaborate in acest scop acopera toata gama riscurilor;

sursele de informatii si procedurile utilizate in evaluarea si monitorizarea riscurilor sunt adecvate, documentate si testate practic pentru a se asigura temeinicia acestora;

raportarile sunt conforme cu activitatile desfasurate de unitate si sunt astfel structurate ca sa asigure atat monitorizarea expunerilor si a conformitatii cu limitele si obiectivele stabilite cat si eventual sa permita efectuarea de comparatii a rezultatelor obtinute fata de cele planificate;

raportarile transmise conducerii sunt corecte, de actualitate si contin suficiente informatii pentru ca factorii de decizie sa identifice orice tendinte nefavorabile si sa evalueze nivelul de risc la care institutia trebuie sa faca fata.

4. Control intern adecvat

In evaluarea sistemului de control intern, examinatorul trebuie sa se asigure de existenta urmatoarelor:

controlul intern este adecvat tipului si nivelului de risc aferent activitatii unitatii

stabilirea clara a competentelor si a responsabilitatilor pentru monitorizarea respectarii politicilor si procedurilor precum si incadrarea in limite

procedura de raportare acorda suficienta independenta personalului implicat în activitatea de control si asigura separarea sarcinilor in cadrul institutiei

asigurarea conformitatii intre structura organizatorica oficiala si operatiunile desfasurate

raportarile financiare, operative precum si cele prudentiale sunt corecte, demne de incredere, de actualitate, permit detectarea exceptiilor care sunt investigate cu promptitudine

existenta procedurilor care sa asigure conformitatea cu reglementarile in vigoare

auditul intern si celelalte practici de control asigura independenta si obiectivitatea

practicile de control sunt revizuite si testate periodic; procedurile si concluziile auditului sunt documentate; actiunile intreprinse in vederea corectarii slabiciunilor sunt verificate si revizuite in mod obiectiv

consiliul de administratie si celelalte comitete revizuiesc periodic eficienta practicilor utilizate.

Definirea calificativelor acordate riscurilor aferente administrarii cooperativelor de credit

(risc compus 2):

– administrare buna (corespunzatoare ratingurilor 1 si 2): indica faptul ca managementul unitatii identifica si controleaza toate tipurile de riscuri aferente activitatii desfasurate de aceasta. Consiliul de administratie participa la administrarea riscurilor, se asigura de existenta unei strategii sanatoase pentru activitatea cooperativei de credit si a politicilor de aplicare a limitelor maxime de expunere si a plafoanelor de lucru pe care le aproba, revizuieste si actualizeaza periodic in functie de conditiile impuse de mediul de afaceri. La stabilirea politicilor si limitelor maxime de expunere un rol definitoriu il au raportarile generate de sistemul informatic in vederea monitorizarii diferitelor tipuri de riscuri. De asemenea procedurile de audit si de control intern sunt adecvate marimii si activitatii cooperativei de credit. In cazul existentei unor exceptii de la politicile si procedurile aprobate (in numar redus) este putin probabil ca acestea sa determine o pierdere importanta;

– administrare acceptabila (corespunzatoare ratingului 3): indica faptul ca managementul unitatii, eficient in mare masura, are cateva lipsuri. De asemenea, indica capabilitatea managementului de a face fata expunerilor inerente (si ca urmare previzibile) care pot apare in cursul normal al activitatii. Cu toate ca unitatea inregistreaza unele slabiciuni in administrarea riscurilor, aceasta situatie este cunoscuta si se fac eforturi pentru rezolvare. Supravegherea realizata de conducerea cooperativei de credit, politicile si limitele de expunere stabilite, raportarile si administrarea sistemului informatic sunt considerate adecvate pentru mentinerea stabilitatii si sanatatii unitatii. Riscurile sunt controlate de conducere intr-o maniera in care nu este necesara decat o supraveghere de rutina din partea autoritatii de supraveghere;

– administrare proasta (corespunzatoare ratingului 4): indica faptul ca managementul are lipsuri serioase, necesitand ca urmare o supraveghere atenta. Indicii ale unui management defectuos sunt incalcarea propriilor proceduri si politici adoptate sau aprobarea, cu titlu de regula, a exceptiilor de la acestea. Managementul realizat in aceste conditii poate afecta stabilitatea si sanatatea cooperativei de credit, in cazul in care nu sunt luate masuri de remediere.

Definirea calificativelor acordate riscului compus total aferent managementului (risc compus 1 + risc compus 2):

– risc compus scazut (rating 1): va fi asociat unei activitati al carei risc este scazut. De asemenea, chiar si unei activitati cu risc moderat ii poate fi asociat un risc compus scazut, in cazul in care practicile de administrare a unitatii si controlul intern sunt eficiente, fiind in masura sa asigure diminuarea riscului activitatii.

– risc compus moderat (ratinguri 2 si 3): va fi asociat unei activitãti al cãrei risc moderat este diminuat de practicile de administrare. De asemenea, poate fi atribuit in cazul în care unitatea desfasoara activitati cu grad scazut de risc în conditiile in care practicile de administrare a acesteia inregistreaza unele slabiciuni. Pe de alta parte, poate fi propriu unei activitati al carei risc mare este diminuat de practicile eficiente de administrare, astfel incat pierderile posibile ar avea un impact moderat asupra situatiei financiare a unitatii;

– risc compus ridicat (rating 4): va fi asociat unei activitati in care administrarea unitatii nu reuseste sa reduca riscurile mari aferente diferitelor operatiuni efectuate. Ca urmare cooperativa de credit poate inregistra o pierdere importanta care sa afecteze grav situatia financiara. De asemenea, acest risc se poate întalni si in cazul in care activitatilor desfasurate li se asociaza un risc moderat, caz in care se constata ca managementul nu poseda o corecta intelegere a riscurilor aferente, si nu poate raspunde schimbarilor suferite in activitate;

Rating 1 atribuit managementului indica performante remarcabile ale acestuia si practici corespunzatoare de administrare a riscului in functie de marimea, complexitatea si profilul de risc al unitatii. Riscurile semnificative sunt efectiv identificate, masurate, monitorizate si controlate.

Rating 2 acordat managementului indica performante ale acestuia sau practici de administrare a riscurilor mai putin satisfacatoare, care necesita imbunatatiri.

Capacitatea factorilor de decizie poate fi insuficienta pentru tipul, marimea sau conditia unitatii. Problemele si riscurile semnificative pot fi inadecvat identificate, masurate, monitorizate sau controlate.

Rating 3 acordat managementului indica performante deficitare ale acestuia sau practici de administrare a riscurilor inadecvate.

Dimensiunea deficientelor si a expunerii la risc este excesiva. Problemele si riscurile semnificative inadecvat identificate, masurate, urmarite, controlate impun luarea unor masuri urgente din partea factorilor de decizie.

Rating 4 acordat managementului indica deficiente critice in activitatea managementului si consiliului de administratie al unitatii sau carente severe in administrarea riscurilor. Managementul si consiliul de administratie nu au demonstrat capacitatea de a corecta problemele si de a implementa practici corespunzatoare de administrare a riscurilor.

Problemele si riscurile semnificative sunt identificate, masurate, urmarite sau controlate inadecvat si continua sa ameninte viabilitatea unitatii. Poate fi inlocuit sau, intarit managementul si/sau consiliul de administratie.

Profitabilitate (P)

Calitatea si cantitatea veniturilor sunt evaluate in functie de: capacitatea de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea profitului; nivelul, trendul si stabilitatea veniturilor; sursele veniturilor; nivelul cheltuielilor de operare; vulnerabilitatea veniturilor la expunerile riscului de piata; adecvarea provizioanelor pentru pierderile la credite si alte rezerve; efectele de taxare asupra veniturilor; procesele previzioniste si sistemele informationale ale managementului.

In consecinta, acest rating reflecta nu numai volumul si trendul veniturilor, dar si factorii care pot afecta sustinerea sau calitatea veniturilor. Volumul, la fel ca si calitatea veniturilor, pot fi afectate de administrarea excesiva si inadecvata a riscului de credit, care poate conduce la alocari de provizioane suplimentare pentru pierderi din credite sau de nivelurile ridicate ale riscului pietei care pot expune nejustificat veniturile unitatii la fluctuatiile ratei de dobanda.

De asemenea, calitatea veniturilor poate fi diminuata de o incredere nejustificata în castiguri extraordinare. Veniturile viitoare pot fi afectate de incapacitatea de a prevedea si controla fondurile si cheltuielile de operare, strategii de afaceri executate defectuos sau prost consiliate, un slab management sau expunere necontrolata la alte riscuri.

Indicatori utilizati in analiza performantei financiare si a conditiei generale a unei cooperative de credit:

1. Rata rentabilitatii economice (ROA)

1.1. Formule de calcul:

a) Profit net / Total activ (valoare neta)

b) Profit brut / Total activ (valoare neta)

1.2.Periodicitate: lunar

1.4. Modul de determinare:

profit net = soldul contului 591 din balanta de verificare (anualizat);

profit brut = sold cont 591 + rulaj cumulat cont 6911 din balanta de verificare (anualizat);

total activ = soldul conturilor de activ diminuate cu elementele de pasiv rectificative.

2. Rata rentabilitatii financiare (ROE)

2.1.Formule de calcul:

a) Profit net / Capitaluri proprii

b) Profit net / Fonduri proprii

c) Profit brut / Fonduri proprii

2.2.Periodicitate: lunar

2.4. Modul de determinare:

Profit net = soldul contului 591 din balanta de verificare (anualizat);

Profit brut = sold cont591 + rulaj cumulat debitor al contului 6911 (anualizat);

Capitaluri proprii = soldul conturilor din clasa 5;

Fondurile proprii = valoare determinata lunar conform prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr.14/2002 privind fondurile proprii ale organizatiilor cooperatiste de credit si ale retelelor cooperatiste de credit – anexa nr.3 Calculul fondurilor proprii ale cooperativelor de credit.

3. Indicele de crestere a profitului net

3.1. Formula de calcul:

Perioada curenta (N) / Perioada de referinta (N -1)

3.2. Periodicitate: lunar

3.3. Limite; indicatorul se analizeaza in functie de trend.

3.4. Modul de determinare:

N = sold cont 591 luna curenta

N -1 = sold cont 591 luna referinta ( luna anterioara)

4. Indicele de crestere a activelor

4.1. Formula de calcul:

Perioada curenta (N) / Perioada de referinta (N -1)

4.2. Periodicitate: lunar

4.3. Limite; indicatorul se analizeaza in functie de trend.

4.4. Modul de determinare:

N = total solduri conturi de activ diminuate cu elementele de pasiv rectificative, luna curenta;

N -1 = total conturi de activ diminuate cu elementele de pasiv rectificative conform balantei de verificare din luna de referinta (luna anterioara).

5. Indicele de crestere a capitalurilor proprii

5.1. Formula de calcul:

Perioada curentã (N) / Perioada de referinta (N -1)

5.2. Periodicitate: lunar

5.3. Limite; indicatorul se analizeaza in functie de trend.

5.4. Modul de determinare :

N = soldul conturilor din clasa 5 din luna curenta;

N -1 = soldul conturilor clasa 5 din luna de referinta.

6. Rata rentabilitatii activitatii de baza

6.1. Formula de calcul:

(Venituri curente – venituri din provizioane si recuperari de creante amortizate, venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit) / (Cheltuieli curente – cheltuieli cu provizioane si pierderi din creante nerecuperabile)

6.2. Periodicitate: lunar

6.4. Modul de determinare:

numarator = rulaje cumulate conturi clasa7 – rulajul cumulat al conturilor 761, 762, 763, 764, 765, 767;

numitor = rulaje cumulate conturi clasa 6 – rulaj cumulat cont 6911- rulajul cumulat al conturilor 662, 663, 665, 667, 671.

7. Creante atasate (dobanzi de incasat) in total venituri

7.1. Formula de calcul:

Creante atasate (dobanzi de incasat) / Total venituri

7.2. Periodicitate: lunar

7.3. Indicatorul se utilizeaza in analiza performantelor financiare

7.4. Modul de determinare:

Creante atasate = soldul conturilor 17171, 2027,2067,3557.

Venituri totale = rulajul cumulat al conturilor din clasa 7.

8. Rata profitului

8.1. Formula de calcul:

Profit brut/ Venituri totale

8.2. Periodicitate: lunar

8.4. Modul de determinare:

Profit brut = sold cont 591 + rulaj cumulat cont 6911

Venituri totale = rulajul cumulat al conturilor din clasa 7

9. Costul activitatii

9.1 Formula de calcul:

Cheltuieli totale / Venituri totale

9.2 Periodicitate: lunar

9.4 Modul de determinare:

Cheltuieli totale = rulajul cumulat al conturilor din clasa 6

Venituri totale = rulajul cumulat al conturilor din clasa 7

10. Indicele de crestere a veniturilor totale

10.1. Formula de calcul:

Perioada curentã (N) / Perioada de referintã (N – 1)

10.2. Periodicitate: trimestrial

10.3. Limite; indicatorul se analizeaza in functie de trend.

10.4. Modul de determinare:

N = rulajul cumulat al conturilor din clasa 7 din luna curenta

N – 1 = rulajul cumulat al conturilor din clasa 7 luna de referinta

11. Indicele de crestere a veniturilor din dobanzi

11.1. Formula de calcul:

Perioada curentã (N) / Perioada de referintã (N -1)

11.2. Periodicitate: trimestrial

11.3. Indicatorul se analizeaza in functie de trend.

11.4. Modul de determinare:

N= rulajul cumulate al conturilor 70161, 70162, 70163, 7021, 7028001, 7038 pentru luna curenta.

N -1= rulajele cumulate ale conturilor sus mentionate din luna de referinta.

12. Indicele de crestere a cheltuielilor totale

12.1. Formula de calcul:

Perioada curentã (N) / Perioada de referintã (N -1)

12.2. Periodicitate: lunar

12.3. Indicatorul se analizeaza in functie de trend.

12.4. Modul de determinare:

N = rulajul cumulat al conturilor din clasa 6 luna curenta;

N -1 = rulajul cumulat al conturilor din clasa 6 din luna de referinta.

13. Cheltuieli cu personalul în total cheltuieli

13.1.Formula de calcul:

Cheltuieli cu personalul / Total cheltuieli

13.2.Periodicitate: lunar

13.4. Modul de determinare:

Cheltuieli cu personalul = rulajul cumulat al conturilor 611 + 612 + 617

Total cheltuieli = rulajul cumulat al conturilor din clasa 6.

Definirea ratingurilor aferente profitabilitãtii :

Rating 1: indica venituri solide. Veniturile sunt mai mult decat suficiente sa suporte costul operatiunilor, mentinerea adecvarii capitalului si alocarea unor niveluri corespunzatoare pentru constituirea de rezerve care sa asigure o buna calitate a activelor, o crestere a acestora, precum si contracararea tuturor factorilor care afecteaza trendul veniturilor.

Rating 2: indica venituri care cer sa fie imbunatatite. Veniturile nu pot sa suporte in intregime costul operatiunilor si sa asigure cresterea capitalului si nivelurile de alocare (de rezerve) in legatura cu conditia generala a unitatii, cresterea si alti factori care afecteaza calitatea, cantitatea si trendul veniturilor.

Rating 3: indica venituri insuficiente. Veniturile sunt insuficiente sa suporte costul operatiunilor si mentinerea unui capital si a unor niveluri de alocare (de rezerve) corespunzatoare. Unitatile astfel evaluate pot fi caracterizate prin fluctuatii in castigul net, dezvoltare si trenduri negative semnificative, pierderi intermitente sau o cadere reala a veniturilor in anii anteriori.

Rating 4: indica un volum al veniturilor mult deficitar. O unitate cu rating 4 are viabilitatea serios amenintata prin eroziunea capitalului.

Lichiditate (L)

Lichiditatea si administrarea resurselor si plasamentelor sunt evaluate in functie de trendul si stabilitatea depozitelor; gradul si trendul utilizarilor pe termen scurt, sursele volatile de fonduri, finantarea activelor pe termen lung; accesul la sursele de finantare; adecvarea surselor de lichiditate si abilitatea de a face fata nevoilor de lichiditate; eficienta politicilor si practicilor de lichiditate, strategiile de administrare a fondurilor; sistemele informatice de administrare si planurile de finantare; capacitatea conducerii de a identifica, masura, monitoriza si controla lichiditatea si nivelul de diversificare al surselor de finantare.

In evaluarea adecvarii pozitiei de lichiditate a unei cooperative de credit, o atentie deosebita ar trebui acordata nivelului curent si viitor al surselor de lichiditati, comparativ cu nevoile de fonduri, precum si adecvarii practicilor de administrare a fondurilor in functie de marimea, complexitatea si profilul de risc al unitatii. In general, practicile de constituire a fondurilor ar trebui sa confere certitudinea ca unitatea este capabila sa mentina un nivel al lichiditatii suficient pentru a face fata in timp obligatiilor sale financiare si sa raspunda nevoilor curente.

Practicile ar trebui sa reflecte capacitatea cooperativei de credit de a administra schimbarile neplanificate cu privire la sursele de constituire a fondurilor, ca si reactia la modificarile conditiilor pietei, care pot afecta posibilitatea unei lichidari rapide a activelor, cu pierderi minime.

In plus, practicile de constituire a fondurilor ar trebui sa confere certitudinea ca lichiditatea nu a fost mentinuta cu costuri inalte sau printr-o incredere excesiva in sursele de constituire a fondurilor care se dovedesc a nu fi utilizabile in timp, datorita stresului financiar sau schimbarilor adverse in conditiile pietei.

Indicatorii utilizati in analiza lichiditatii unei cooperative de credit:

1. Lichiditate imediata

1.1. Formula de calcul:

Disponibilitãti si depozite la Casa Centrala + titluri de participare / Surse atrase si imprumutate (exclusiv fondul social)

1.2. Periodicitate: lunar

1.4. Modul de determinare:

numarator = sold cont 1011+sold cont 1711 + sold cont 17311+17312+17313

numitor = totalul soldurilor conturi de pasiv – elemente de pasiv rectificative – soldul conturilor din clasa 5 – fondul social

2. Credite acordate clientelei (valoare bruta) / Depozite atrase de la clienti

2.1. Formula de calcul:

Credite acordate clientelei (valoare bruta) / Depozite atrase de la clientela

2.2. Periodicitate: lunar

2.4. Modul de determinare:

Credite acordate clientelei = soldul conturilor 2021+2061+2811+2821 din balanta de verificare;

Depozite atrase de la clientela = soldul creditor al conturilor 25111 + sold conturi (2531+2532+2533+2541).

Definirea ratingurilor aferente lichiditatii:

Rating 1: indica niveluri de lichiditate puternice si practici de administrare a fondurilor bine dezvoltate. Cooperativa de credit are acces sigur la suficiente surse pentru constituirea de fonduri în termeni favorabili pentru nevoile de lichiditati prezente si anticipate.

Rating 2: indica niveluri de lichiditate sau practici de administrare a fondurilor care necesita imbunatatiri. Cooperativele de credit clasificate in acest rating nu au acces rapid la fonduri in termeni rezonabili sau pot inregistra deficiente semnificative in perioadele de administrare a fondurilor.

Rating 3: indica niveluri de lichiditate deficitare sau practici inadecvate de administrare a fondurilor. Cooperativele de credit clasificate in acest rating nu sunt capabile sa obtina un volum suficient de fonduri in termeni rezonabili pentru asigurarea nevoii de lichiditate.

Rating 4: indica niveluri de lichiditate sau practici de administrare a fondurilor deficitare incat viabilitatea unitatiii este grav amenintata.