Sisteme Integrate de Securitate. Sisteme de Alarmare

Noțiuni introductive

Motivația alegerii temei

Ritmul alert de dezvoltare a societății, coroborat cu evoluția tehnologică și dezvoltarea software și hardware și implicit dezvoltarea simțului proprietății au generat necesitatea dezvoltării sistemelor de securitate.

Nevoia de securitate, pornind de la securitatea personală și a bunurilor personale până la protejarea bunurilor și informațiilor organizațiilor, mi-au stârnit interesul pentru studierea acestui domeniu.

Am urmat cursuri de specializare în domeniul sistemelor de securitate și în acest fel problematica vastă și provocatoare m-a condus la înființarea unei societăți comerciale specializată în proiectarea, instalarea și întreținerea sistemelor de securitate.

Activitatea desfășurată în cadrul acestei societăți mi-a conturat clar dorința de a studia amănunțit problematica acestui domeniu. În urma aprofundării cunoștințelor legate de sistemele de securitate am considerat că pot trata aspecte din acest domeniu și în lucrarea de licență. Abordarea problematicii securității ca un tot unitar generează elaborarea proiectelor de sisteme integrate de securitate care în acest moment constituie una din abordările avansate ce răspund nevoilor de securitate. Astfel am decis să tratez aspectele generale ale sistemelor integrate de securitate și să detaliez problematica legată de sistemele de alarmare.

Importanța temei

Securitatea în accepțiunea generală este o necesitate primară a individului extinsă la diferite nivele organizaționale. Una din modalitățile de asigurare a funcțiilor conținute de conceptul generic de securitate este oferită de sistemele electronice de securitate. Ca funcționalitate primară, un sistem de securitate poate fi definit ca un ansamblu de dispozitive ce detectează și semnalizează o intruziune sau o stare de pericol asociată intrării neautorizate în spațiul protejat.

Dezvoltarea capacității de prelucrare a informațiilor precum și a tehnologiilor de comunicație au extins funcțiunile primare ale sistemului de securitate astfel încât, în prezent, pot fi monitorizate mai multe tipuri de evenimente ce descriu o situație potențială de pericol (ex. alarmele de tip tehnic sau medical). Domeniul de aplicație este extrem de vast, de la aplicații rezidențiale la sisteme profesionale de înaltă securitate.

În funcție de particularitățile obiectivului protejat ( cu referire deosebită la valorile ce trebuiesc protejate) gradul de complexitate al unui sistem poate varia foarte mult, însă principiile care stau la baza unui sistem electronic de securitate sunt aproape întotdeauna aceleași.

Asigurarea securității nu este apanajul exclusiv al sistemelor de securitate electronică, pentru realizarea acestui deziderat este necesară îmbinarea următoarelor elemente:

Realizarea detecției

Evaluarea alarmei

Întârzierea acțiunii intrusului prin masuri de securitate mecanice.

Asigurarea intervenției

Acest ansamblu conține sisteme tehnice și umane. Pentru o eficiență corespunzătoare a întregului lanț este necesar ca personalul care exploatează sistemele precum și cel de intervenție să fie corespunzător pregătit pentru a putea opera corect și a lua decizii rapide în condiții extreme de stres produse de apariția unui eveniment.[4]

În atribuțiunile inginerilor de sisteme de securitate intră următoarele activități:

Stabilirea procedurilor de instalare rezultate din particularitățile obiectivului în conformitate cu proiectul de execuție.

Controlul execuției și coordonarea activității de punere în funcțiune.

Identificarea necesităților clientului referitoare la procedurile de operare a sistemului și definirea corespunzătoare a funcțiilor sistemului.

Programarea sistemelor pe baza informațiilor rezultate din proiectul de execuție și din analiza efectuată la punctul de risc.

Elaborarea sintetică a procedurilor de exploatare specifice obiectivului conform programării sistemului de securitate.

Instruirea personalului de exploatare și verificarea însușirii informațiilor prezentate prin efectuarea unor teste de funcționare.

Supervizarea activității de întreținere a sistemelor instalate.

Obiectivele lucrării

Descoperind frumusețea și complexitatea acestui domeniu, mi-am propus ca prin lucrarea de față să pot pune la dispoziția celor interesați o prezentare succintă, care poate constitui un punct de plecare pentru aprofundarea problematicii.

Drept modalitate de aprofundare am ales prezentarea detaliată a sistemelor de detecție și alarmare.

Pentru a contura modul riguros de desfășurare a activităților în domeniu am ales să prezint baza legală a desfășurării acestor activități.

Aspectul practic al implementării sistemelor mi-am propus să-l concretizez prin detalierea unui proiect.

Pentru a sublinia necesitatea unui sistem integrat de securitate, am realizat practic în laborator un sistem de detecție și alarmare în caz de efracție care împreună cu sistemul de supraveghere video realizat de colegul meu Palcea Ionuț formează un sistem integrat de securitate. Acest sistem va rămâne în dotarea laboratorului cu scopul de a oferi un suport practic pentru studenții interesați de aprofundarea acestui domeniu.

Prezentare teoretică

Conceptul de securitate

Într-o lume în care insecuritatea, nesiguranța și instabilitatea atinge numeroase aspecte ale vieții cotidiene (sociale, economice, politice, militare, ș.a.), acțiunile practice pentru obținerea regimului normal de funcționare pentru un sistem de orice natură au fost asociate cu susținute eforturi teoretice pentru definirea și implementarea unor concepte noi în materie de securitate.[3]

Ca element de caracterizare a calității unui sistem (social, politic, economic, tehnic, ș.a.), securitatea este capacitatea sistemului de a-și conserva caracteristicile funcționale sub acțiunea unor factori distructivi, care pot să-l transforme în pericol pentru mediul înconjurător, să afecteze viața oamenilor aflați în zona de risc, ori să provoace pagube materiale, patrimoniale sau nepatrimoniale.

Sunt de utilitate curentă sintagmele: securitate oportună, suficientă, totală, maximală, absolută, optimă, durabilă, minimală sau vitală. Cu argumentul experienței specialiștii în domeniu au optat pentru conceptul de securitate deplină care reunește atributele de complexitate și responsabilitate, aduce rezolvări echilibrate la atacuri și accidente, realizează condițiile de absolută necesitate impuse prin legi, norme sau standarde.

Semantic, securitatea deplină este calitatea definitorie de cuprindere conceptuală a tuturor aspectelor juridice, organizatorice, informaționale, fizice și de personal ale securității, în medii calitativ superioare, cu mecanisme oportune, viabile, adaptive, și perfecționabile, capabile să facă față unei game largi de atacuri, încercări și accidente tratate previzional, în timpul desfășurării sau după încetarea acestora, cu asumarea conștientă a unui risc operațional, în limita unor costuri necesare suportabile.[3]

Conceptul și mecanismul de supraveghere a obiectivelor

Mecanismul de securitate reprezintă elementul pragmatic al strategiei de securitate și care, în funcție de complexitatea și ierarhizarea sa, se manifestă sub una din următoarele forme:

Pachet de măsuri, cu soluții tehnice și organizatorice parțiale, de domeniul anilor ‘70;

Mecanism integrat de securitate, reunind măsuri, echipamente și forțe umane organizate profesional;

Sistem de securitate, cu caracteristici specifice teoriei sistemelor și funcții de previziune și adaptabilitate. [3]

Structura ierarhizată a unui sistem de securitate este prezentată în figura II.1. Iar în figura II.2. este descrisă organizarea fizică particularizată a unui astfel de sistem.

Figura II.1. Structura ierarhizată a unui sistem de securitate [3]

Figura II.2. Organizarea unui sistem de securitate [3]

În funcție de caracteristicile concrete ale obiectivului structura mecanismului de securitate se poate construi plecând de la modelul din figura II.3. Spațiul multidimensional în care instituția își poate exercita funcțiunile fără influențe destabilizatoare din partea condițiilor externe și în siguranță față de atacurile și amenințările posibile reprezintă mediul de securitate. Evident, dimensiunile mediului sunt date de relația dintre acesta și riscul asumat și de costurile posibil a fi suportate.

Figura II.3. Structura unui mecanism de securitate [3]

Exemple principiale de abordare ale mediului de securitate sunt prezentate în figura II.4.

Figura II.4. Mediul de securitate [3]

Mecanismul de securitate fizică, ca parte componentă a mecanismului de securitate a unei instituții are ca scop principal detecția, întârzierea și stoparea (anihilarea) unei acțiuni ostile sau a unei situații periculoase. El reunește mecanisme cu rol de barieră fizică, detecție la efracție și incendiu, de control acces, de supraveghere cu camere tv, precum și mecanisme de alarmare, intervenție și stingere a incendiilor. [3]

Din punct de vedere structural mecanismul de securitate fizică are aspectul din figura II.5.

Figura II.5. Structura mecanismului de securitate fizică [3]

Constructiv, barierele fizice trebuie să aibă o dispunere circular-concentrică, pentru a asigura o separație eficientă a zonelor vitale situate la interior față de mediul extern. Numărul de inele-bariere de protecție necesare se proiectează pentru a obține întârzierea calculată. Astfel, timpul de răspuns global al sistemului de securitate depinde de barierele aflate în calea de pătrundere a intrusului, de timpul de detecție al sistemului și de rapiditatea acțiunii formațiilor de intervenție. [4]

Acest timp global, pe lângă indicii calitativi ai sistemului de supraveghere, este o a doua condiție importantă de eficiență a sistemului. Dacă în prima situație parametrii sunt strict determinați de echipamentele de detecție, în cea de a doua situație determinant este timpul de acțiune al formațiunii de intervenție.

O condiție esențială este ca timpul total de răspuns să fie cel mult egal cu timpul necesar pentru realizarea acțiunii adverse. Deoarece timpul necesar acțiunii adverse poate fi doar estimat, acesta se calculează în cele mai defavorabile condiții pentru sistem. [4]

Îndeplinirea inegalității poate fi făcută fie prin mărirea numărului inelelor de protecție fizică (având ca efect creșterea timpului de acțiune advers – ta), fie prin o instalare cât mai optimă a senzorilor (detectarea oportună a activităților adverse – td și evaluarea rapidă a situației – te) sau creșterea antrenamentului echipelor de intervenție (scăderea timpului propriu de răspuns – tp).

Explicitarea acestor idei este făcută în figura II.6. unde este prezentată diagrama de timp a acțiunilor proprii și adverse.

Figura II.6. Timpul desfășurării acțiunilor și contra acțiunilor [4]

Conceptul și analiza de risc

Conceptul de risc

Esența de reflexivitate a securității presupune existența, într-un mediu activ, real, a unor condiții nesigure, chiar periculoase, cunoscute sau doar presupuse.

În sensul acestei lucrări, prin risc se înțelege probabilitatea de a înfrunta o situație neprevăzută sau de a suporta o pagubă. [4]

Pentru adoptarea celei mai bune atitudini față de risc se impune analiza obiectivului din punctul de vedere al securității și atribuirii nivelului de risc specific, adică managementul riscului. Evaluarea riscului înregistrează următoarele categorii pentru valorile de risc:

Risc neglijabil;

Risc minor;

Risc mediu;

Risc major;

Dezastru.

Analiza riscului

Managementul riscului cuprinde o gamă largă de activități, riguros definite și organizate, care, plecând de la condițiile de existență și obiectivele fundamentale ale instituției protejate, analizează, într-o concepție de securitate, factorii de risc în vederea minimizării riscului asumat și costurilor necesare.

Literatura de specialitate menționează câteva metode consacrate:

Metoda interdependențelor funcționale;

Metoda matricelor de risc

Metoda arborilor de defectări.

În aplicarea primei metode (Chris Horne – Marea Britanie) se pleacă de la evidențierea factorilor controlabili (structura organizatorică și de personal, strategia de securitate, sistemele de securitate și procedurile aplicate) și a celor necontrolabili (erori de sistem, acțiuni teroriste, greviste, catastrofe naturale). [4]

Metoda evidențiază interdependența ierarhică de evenimente pozitive aflate în relații de tip sau logic ori și logic permițând clarificarea amenințărilor, măsurilor și contramăsurilor.

Componentele principale ale celei de-a doua metode sunt: aria protejată, amenințările probabile și nivelul de risc.

Figura II.7. Elementele matricei de risc [4]

Pentru construirea matricei de risc se determină ariile protejate și, în special, zonele vitale; se cuantifică consecințele în cazul atacurilor reușite și se calculează valoarea riscului asumat prin însumarea ponderată a valorilor cuantificate.

Cealaltă metodă pentru definirea zonelor vitale de securitate este metoda „arborilor de defectări” care constă în parcurgerea următoarelor etape:

Analiza preliminară a amenințărilor;

Stabilirea obiectivelor amenințate;

Definirea zonelor vitale. [4]

Aplicarea metodei matricei de risc la obiectivul propus duce la obținerea unor valori pentru „riscul asumat” care, comparate cu conceptul atitudinii de risc (acceptabil, atitudine selectivă, inacceptabil), determină, fie toleranța selectivă, cu măsurile de prevenire și atenuare a efectelor, fie neacceptabilitatea, cu măsurile de asigurare pentru cazurile de materializare a riscurilor maxime.

Analiza caracteristicilor obiectivului pune în evidență:

Caracteristicile fizice:

– zona amplasării;

– zona extinderii imediate;

– perimetrul amplasamentului;

– zona interioară imediată;

– zona spațiului funcțional;

– zona spațiului interior.

Caracteristici funcționale:

– caracteristicile activității obiectivului;

– categoria si caracteristicile echipamentului;

– asigurarea financiară;

– vectorii de transport.

Caracteristici informaționale:

– cadrul informațional;

– nivelul de informatizare;

– fluxul informațional;

– rețelele de calculatoare suport;

– securitatea fizică a informației.

Caracteristici de personal:

– tipuri de potențial infractor estimat;

– tipul relațiilor cu instituții similare;

– caracteristicile personalului propriu. [4]

Necesitatea sistemelor de securitate

Supravegherea activității în orice acțiune umană trebuie să pornească de la o analiză a factorilor de risc care o pot influența. Această acțiune presupune identificarea atât a factorilor de risc potențiali, cât și a măsurilor de prevenire sau de minimizare a efectelor. Orice astfel de măsură trebuie să țină cont de factorii economici și organizatorici, de determinare a cuantumului pierderilor sau alte daune posibile, respectiv de cheltuielile necesare pentru implementarea măsurilor de protecție respective.

O dată stabiliți acești factori de risc, managementul supravegherii mai presupune și stabilirea cerințelor concrete rezultate din analiza factorilor de risc necesare pentru asigurarea securității obiectivului.

Factorii de risc luați în considerare, trebuie să prevină, în primul rând, pierderile materiale sau nemateriale (obiecte fizice, respectiv informații, proprietatea intelectuală dar și imaginea publică, credibilitatea sau atmosfera relațiilor umane din colectivul respectiv).

Pierderile de orice natură pot fi provocate, fie de distrugeri voluntare sau involuntare (din cauze umane – culpă sau neglijență, ori din cauze naturale), fie datorită unor sustrageri sau altor acte voite de distrugere.

Cauzele naturale mai importante care trebuie luate în considerare sunt incendiile, cutremurele, inundațiile etc.

Măsurile de prevenire în aceste situații pot fi:

Constructive – clădiri și instalații potrivite pentru preîntâmpinarea acestora;

Organizatorice – stabilirea de planuri prealabile de acțiune pentru eliminarea urmărilor acestor evenimente;

Compensatorii – asigurări;

Resurse umane – pregătirea personalului pentru combaterea și minimizarea efectelor produse.

Distrugerile din cauza neglijenței pot apare datorită lipsei unor dotări adecvate ori absenței unor măsuri organizatorice și procedurale sau din cauza unor carențe educative. Efectele neglijenței pot conduce la pierderi și distrugeri de bunuri și informații, influențarea negativă a angajaților sau colaboratorilor, la știrbirea imaginii publice etc.

Măsurile care trebuie luate pentru diminuarea efectelor sau prevenirea pierderilor sunt de aceiași natură cu cele luate pentru limitarea pierderilor produse din cauze naturale.

Cele mai numeroase evenimente sunt produse însă de acte criminale: sustrageri, distrugeri voluntare, atacuri, sabotaje ș.a.

Un sistem de supraveghere optim trebuie să țină cont de o serie de factori care permit prevenirea evenimentelor și minimizarea efectelor negative:

Mobilul autorului (câștig propriu direct sau indirect, material ori moral);

Manifestările posibile (distrugeri sau sustrageri de bunuri sau informații, dereglarea procesului normal de funcționare al instituției, influențe negative asupra angajaților proprii datorită bănuielilor, afectarea imaginii publice);

Factori favorizanți (procedurali, organizatorici, constructivi, lipsa instalațiilor de supraveghere și control, de dotare, materiali, manageriali);

Autorul posibil al evenimentului:

– angajat propriu sau străin;

– singur, cu complice din interior ori în grup;

– dotare de amator, complexă sau specială;

Zonele vitale (valoarea bunurilor sau informațiilor din diferite zone, vulnerabilitatea canalelor de comunicație, vulnerabilitatea personalului propriu);

Formele de atac posibile:

– vulnerabilitatea zonelor vitale (atac în forță sau pătrundere discretă, accesibilitate, căi de acces, personal și dotări existente pentru protecție, proceduri de funcționare și pază);

– programul de lucru al zonelor vitale (atac de zi sau de noapte).

Evitarea actelor criminale trebuie să pornească de la cunoașterea situațiilor de risc care se pot produce, de exemplu: sustrageri de materiale sau bani, accese neautorizate, sabotaje sau atacuri din partea unor angajați proprii sau străini etc. Pentru fiecare din aceste cauze se stabilește o configurație optimă a sistemului, zonele expuse atacului ori punctele vulnerabile din sistemul de supraveghere, în final ajungându-se la un compromis care să satisfacă cât mai multe cerințe de securitate în condițiile unor costuri minime.

Evoluția sistemelor de securitate

Nevoia de securitate este o caracteristică generală și îmbracă diverse forme în strânsă concordanță cu evoluția societății și gradul de dezvoltare al acesteia.

Apariția societăților private de protecție și pază, dezvoltarea unei adevărate industrii specializate în producerea și comercializarea produselor de protecție a bunurilor a determinat apariția unei noi profesii care este în plină ascensiune. Dacă până nu demult protecția bunurilor personale era asigurată cu preponderență de oameni, astăzi omul utilizează tot mai mult aplicațiile celei mai avansate tehnologii pentru a-și proteja rezultatele muncii.

În această evoluție a profesiei de agent de pază și protecție, utilizatorul și clientul influențează prestatorul de servicii, acesta adaptându-se exigențelor. Dacă numeroase societăți, private sau de stat, ezită încă să-și încredințeze securitatea lor unor prestatori de serviciu din exterior, numeroase sunt și cele care recurg la acest tip de personal și rezultatele obținute sunt net în favoarea acestora din urmă. Clientul definește în acord cu prestatorul un profil al agentului de pază pe care-l dorește prin caietul de sarcini ce se întocmește. Creșterea efectivelor cu aproximativ 5% în fiecare an, majoritatea fiind tineri având vârsta cuprinsă între 26-35 de ani cere din partea utilizatorilor tot mai multă exigență. Astăzi agentul este legat de tehnologie, el trebuie să fie capabil să utilizeze cu eficiență instalațiilor din responsabilitate. [4]

Mai mult, prestarea serviciilor de noapte tinde să se diminueze ca urmare a proliferării tehnicilor electronice de supraveghere astfel că agentul de pază este din ce în ce mai mult îndrumat să-și exercite profesiunea ziua, atunci când trebuie să-și evidențieze calitățile raționale și să fie capabil să reacționeze cu rapiditate la producerea unui incident. Fără cunoașterea informaticii, agentul de pază va fi incapabil să-și îndeplinească misiunea. Iată de ce datorită clientului au evoluat treptat serviciile care i se oferă. Instalațiile sale dictează prestatorului de servicii formarea și calificarea agenților de pază pe care-i utilizează.

De la responsabilul cu supravegherea până la agent de intervenție, personalul trebuie să fie profesionist, să posede cunoștințe tehnice, diverse concepții de protecție a persoanelor și bunurilor sale, mijloacele de verificare, mijloacele auxiliare, diferitele tipuri de mesaje ce le poate primi și modul specific de acțiune. [4]

Auditul în securitate este o formă tot mai des utilizată de managerii societăților de stat și private, dar și de persoanele fizice care doresc să-și protejeze bunurile.

Auditul în securitate cuprinde:

bilanțul existentului;

elaborarea nevoilor reale în raport cu riscurile identificate;

elaborarea dosarului de răspuns ofertanților;

elaborarea caietului de sarcini și a concepției complete de realizare;

conceperea și redactarea documentelor tehnice.

De la societățile comerciale au fost sustrase o gamă largă de produse, materiale și materii prime, bunuri și valori de importanță deosebită, începând cu piese, scule, componente electronice, carburanți, utilaje, mijloace de transport și terminând cu mercur, metale rare și prețioase etc.

Rețin atenția furturile de mari proporții, precum și furturile la comandă comise în marea lor majoritate, de grupuri organizate de infractori, bine structurate și cu un comportament deosebit de agresiv. [4]

Peste 60% din faptele infracționale comise sunt fapte de natură juridică contra persoanei și a bunurilor acesteia.

Un studiu american realizat asupra hoților din detenție reliefează faptul că aceștia se feresc să acționeze în locurile unde securitatea este asigurată de societăți de pază și protecție cu renume, sau de către sisteme electronice complexe și performante.

Per ansamblu piața este orientată spre echipamente blindate, video supraveghere, control acces și identificare, alarme, detecție intruși.

Aceste segmente de piață sunt susținute de forța cererii puterii publice care se echipează din ce în ce mai mult și de nevoile sectorului industrial. Se preconizează o creștere globală de 10-12%.

Peste 50% dintre utilizatori consideră că evoluția tehnologică va influența evoluția sistemelor de protecție. În acest domeniu aspectul cel mai important se va concentra asupra transmiterii datelor și securității lor. [4]

Alte evoluții vor atinge și domeniile următoare: biometria, uniformizarea protocoalelor de dialog, miniaturizarea și discreția echipamentelor, tratamentul "inteligent" al imaginilor și recurgerea la recunoașterea vocii.

În perioada următoare este posibilă pe de o parte dezvoltarea unei oferte integrate acoperind ansamblul de echipamente și servicii legate de securitate ("package"), pe de altă parte o dezvoltare a unei oferte dedicate protecției resurselor și bogățiilor ("protecting assets"). Obligativitatea caselor de bani în clientela micilor întreprinderi sau particulari ilustrează evoluția necesității de protecție a resurselor și bogățiilor. Numeroase tipuri de echipamente au ca obiectiv principal punerea la loc sigur a datelor și informațiilor.

Un sondaj efectuat la sfârșitul anului 1999 a avut ca obiectiv determinarea principalelor direcții de evoluție a pieței în domeniul protecției persoanei și bunurilor sale. Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 268 de vizitatori ai salonului "Alarmes Protection Securite".

Dintre cei chestionați 76% din personalul asupra căruia s-a efectuat sondajul l-au reprezentat profesioniștii și utilizatorii de materiale.

Dintre profesioniști 32% sunt fabricanți, 47% instalatori, 21% sunt importatori sau distribuitori și în același timp 44% dintre utilizatori aparțin sectorului industrial.

O mare parte a persoanelor chestionate își desfășoară activitatea în structuri mici (unul din patru în întreprinderi cu un număr de salariați cuprins între 11-50 persoane – 22%; o parte deloc neglijabilă muncesc într-o structură al cărei efectiv este mai mare de 1000 de persoane – 17%).

În privința principalelor funcții, un număr mare dintre persoanele chestionate au o reală putere de decizie și pot interveni în procesul de cumpărare a echipamentului și materialelor de securitate (20% aparțin unei direcții generale; 19% unui serviciu comercial sau unui serviciu de securitate al întreprinderii și 24% serviciului tehnic).

Dintre cei chestionați 62% s-au declarat interesați de sistemele de control acces și 51% de supraveghere video.

Totuși, ironia destinului, omul rămâne inima securității. Tehnologia, sub forma cea mai modernă, pune omul în centrul securității. Ca urmare, biometria aplicată în controlul accesului face din om și caracterele sale fizice cheia unui nou tip de instalație. [4]

Tipuri de sisteme de securitate

Dorința de a se ajunge la un grad cât mai ridicat de securitate a condus la dezvoltarea sistemelor de securitate pentru a se putea proteja orice obiectiv împotriva cât mai multor tipuri de atac.

Sisteme de detecție și alarmare la efracție

Sistemele de detecție și alarmare la efracție sunt sisteme electronice cu rolul de a detecta încercările de pătrundere neautorizate intr-o zonă protejată.

Un sistem de detecție și alarmare la efracție este alcătuit din:

Centrală de alarmă;

Senzori de detecție care au rolul de a detecta și genera alarma (detector de mișcare, detector de geam spart, contact magnetic etc.);

Sirene de avertizare;

Tastatura de comandă și control a sistemului;

Aplicație de management care înregistrează și emite rapoarte despre starea sistemului. [4]

Sisteme de detecție și alarmare la incendiu

Sistemele de detecție și alarmare la incendiu sunt sisteme electronice cu rolul de a detecta începuturile de incendiu, de a alarma personalul specializat în evacuarea și luarea măsurilor corespunzătoare precum și de a activa sistemele de stingere.

Un sistem de detecție și alarmare la incendiu este format din următoarele componente:

Centrală convențională sau adresabilă de avertizare și detecție incendiu;

Detectoare (fum, temperatura, gaz etc.);

Modul de monitorizare a unui sistem anti-incendiu (stingere, ventilație, ieșirilor de urgență etc.); capabil să monitorizeze multiple contacte NO sau un singur contact NC;

Butoane de panică, de detecție și avertizare incendiu;

Sirene de avertizare. [4]

Sisteme de televiziune cu circuit închis

Sistemele de televiziune cu circuit închis sunt sisteme electronice cu rolul de a monitoriza în timp real și de a oferi informații pentru analiza post-eveniment a zonelor importante din cadrul unui obiectiv.

Un sistem de televiziune cu circuit închis este format din următoarele componente: 

Camerele video;

Infrastructuri de transmisie;

Monitoare video ;

Echipamente de înregistrare și stocare (DVR). [4]

Sisteme de admitere și control acces

Sistemele de admitere și control acces sunt sisteme electronice cu rolul de a reduce riscul pătrunderii neautorizate în zonele protejate. Un sistem electronic de control acces determină cine, unde și când are drept de acces.

Un sistem de admitere și control acces este format din următoarele componente: 

Centrală;

Componente mecanice și electromagnetice;

Componente electronice și software. [4]

Sisteme de supraveghere a obiectivelor mobile

Sistemele de supraveghere a obiectivelor mobile sunt sisteme electronice cu rolul de a monitoriza în timp real și de a oferi informații în special despre poziția obiectivului protejat prin localizarea acestuia.

Un sistem de supraveghere a obiectivelor mobile este format din următoarele componente: 

Modul GPS pentru localizare (Global Positioning System);

Modul de transmitere a datelor la distanță;

Modul de stocare a datelor. [4]

Baza legală referitoare la activitățile de securitate

Detalii de proiectare, implementare și operare

Proiectare și avizare

Configurația sistemelor de protecție mecanofizice și de alarmare împotriva efracției se stabilește în baza analizei de risc și a cerințelor minimale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 la normele metodologice. [1]

Proiectarea aplicațiilor cu sisteme de alarmare împotriva efracției se realizează în scopul asigurării detecției și semnalizării pătrunderii neautorizate, restricționării accesului, supravegherii video și înregistrării imaginilor din zonele de interes, precum și al transmiterii semnalelor către dispeceratele de monitorizare.

 Pentru obținerea avizului poliției, beneficiarul va depune cererea și proiectul sistemului tehnic la unitatea de poliție competentă.

Cererea de solicitare a beneficiarului va cuprinde adresa obiectivului vizat, numărul de telefon/fax, obiectul de activitate, termenul de realizare și societatea care execută lucrarea.

Proiectul instalației sistemului de alarmare în caz de efracție se elaborează cu respectarea normativelor pentru instalațiile de curenți slabi și a structurii-cadru prevăzute în prezentele norme tehnice, urmărindu-se ca din caracteristicile proiectării, instalării, funcționării și întreținerii sistemelor de alarmă în caz de efracție să rezulte aplicații cu sisteme care generează un număr minim de alarme false. [1]

Aplicațiile cu sisteme de alarmare împotriva efracției se proiectează în funcție de natura și caracteristicile spațiului în care se realizează instalarea și de obligația de a fi conectate sau neconectate la un dispecerat de monitorizare, cu respectarea standardelor europene și naționale de profil ori a altor reglementări tehnice din statele membre ale Uniunii Europene, Turcia sau state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb care oferă un nivel echivalent de siguranță.

Structura-cadru a proiectului tehnic este următoarea:

a) date generale, în care se precizează denumirea, titularul, obiectul de activitate și adresa obiectivului, precum și elaboratorul proiectului;

b) descrierea generală a lucrărilor, în care se menționează amplasamentul obiectivului, subsistemele componente, amenajările și elementele mecanofizice existente, sursele de alimentare cu energie electrică și rețele de comunicații disponibile;

c) memorii tehnice pentru fiecare subsistem component, prin care se justifică modul în care soluțiile tehnice alese răspund cerințelor cadrului legal, în concordanță cu concluziile analizei de risc la securitate fizică;

d) caietele de sarcini pentru execuția lucrărilor, procurarea materialelor și echipamentelor, recepții, teste, probe, verificări, puneri în funcție și exploatarea subsistemelor. Prin caietele de sarcini se descriu elementele tehnice și calitative menționate în piesele desenate, se prezintă informații, precizări și prescripții complementare planșelor, se detaliază caracteristicile și calitățile materialelor folosite, se descriu lucrările care se execută, calitatea și modul de realizare, se stabilesc responsabilități pentru calitățile materialelor și ale lucrărilor, se prevăd măsurile și responsabilitățile privind exploatarea și buna funcționare a sistemelor. Caietele de sarcini cuprind breviarele de calcul prin care se justifică dimensionarea echipamentelor și a elementelor componente, nominalizează planșele aferente proiectului, descriu execuția lucrărilor, stabilesc standardele europene sau naționale de profil, normativele și alte prescripții care trebuie respectate la materiale și execuție, precum și condițiile de recepție;

e) listele cu cantitățile de echipamente și materiale, care cuprind denumirea, tipul, cantitatea, producătorul și furnizorul;

f) tabelul de descriere a zonelor protejate, care va preciza elementul de detecție alocat, indicativul alocat elementului, care trebuie să coincidă cu cel utilizat în planșele desenate, partiția din care face parte, zona protejată și modul de programare a zonei;

g) fișele tehnice ale echipamentelor din componența fiecărui subsistem;

h) piesele desenate, care cuprind:

1. planșa de încadrare în zonă, în care se nominalizează și străzile adiacente;

2. planșe distincte pentru fiecare subsistem component, întocmite la o scară convenabilă, în care se figurează amplasarea fiecărui echipament și element component, utilizând simboluri standardizate sau de firmă, traseele de cabluri aferente subsistemelor, precum și tabloul de alimentare cu energie electrică. [2]

Implementare și operare

Proiectele se întocmesc cu respectarea următoarelor cerințe:

a) un exemplar se predă beneficiarului pe bază de proces-verbal, iar un altul se păstrează la proiectant, în format scris ori electronic, în regim de confidențialitate;

b) se atribuie un cod și se numerotează filele, cu specificarea numărului total de file, în antetul sau subsolul cărora se vor trece codul proiectului, denumirea proiectantului și expresia “document confidențial”. [1]

Proiectantul ține evidența proiectelor întocmite într-un registru anume destinat, iar accesul la acestea este permis numai personalului autorizat, cu atribuții profesionale în legătură cu obiectivul în cauză.

Echipamentele componente utilizate în sistemele de securitate trebuie să fie fabricate conform standardelor europene prevăzute la art. 5 și certificate de laboratoare acreditate într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European.

Executarea instalațiilor cu sisteme de alarmare împotriva efracției se face cu respectarea proiectelor avizate de poliție. [1]

Condiții de mediu

Majoritatea zonelor supravegheate sunt caracterizate de factori de mediu specifici, factori de care trebuie ținut cont în momentul proiectării sistemului, selectării senzorilor și instalării dispozitivelor. Erorile produse în oricare din aceste etape pot conduce fie la un număr mare de alarme false, fie la zone care nu sunt controlate.

De exemplu, în cazul sistemelor de detectare a intruziunilor, un gard, o intrare exterioară, o fereastră, o ușă interioară, un perete vitrat sau o cameră de valori, au caracteristici particulare de mediu care trebuie luate în calcul pentru fiecare caz.

Suprafețele exterioare pot fi afectate de climatul predominant, de alternanța zi/noapte în condițiile de mediu, de acțiuni întâmplătoare ale animalelor, precum și de activități umane cum ar fi: câmpuri electrice, transmisii radio, vehicule, camioane, trenuri, activități industriale etc. [3]

Mai există o mare varietate de alte cauze care trebuie luate în considerare la selectarea unor senzori și la instalarea lor. Condiția fundamentală care trebuie avută în vedere este de a defini exact o zonă de supraveghere sigură. Alegerea optimă a acestor zone are ca efect reducerea ratei alarmelor false cauzate de evenimente neintenționate.

O altă idee care trebuie avută în vedere este împărțirea zonei supravegheate în mai multe zone independente din punct de vedere al controlului, în scopul localizării exacte a raionului unei posibile intruziuni și îmbunătățirii reacției forțelor de pază. Această concepție are ca efect limitarea razei de acțiune a senzorilor perimetrali la care, chiar dacă principiul de funcționare le permite detectarea intrușilor la distanțe de ordinul kilometrilor, zona de sensibilitate este redusă la maxim 500 m. Senzorii pentru încăperi pot fi afectați și ei de paraziți exteriori, cum ar fi: zgomote și vibrații de la mașini, mișcări ale aerului și schimbări de temperatură produse de ventilatoare sau instalații de climatizare etc. [3]

Și dispozitivele folosite la celelalte sisteme: admitere și control acces, detectare incendiu etc., sunt susceptibile de a fi afectate de diverse fenomene întâmplătoare. Acesta este și motivul pentru care un sistem de securitate complet trebuie să conțină și un sistem de supraveghere video. [3]

Considerații economice

Trebuie reținut faptul că un sistem de supraveghere optimal aduce beneficii economice importante, atât din punctul de vedere al creșterii siguranței obiectivului păzit, cât și datorită reducerii de personal rezultate ca urmare a automatizării activităților de pază.

Costul sistemelor de management al securității este foarte ușor de subestimat. Producătorii de echipamente oferă un preț în funcție de lungimea, suprafața sau volumul monitorizat. Adesea, acesta include numai costul dispozitivelor hardware și nu conține nici o referință cu privire la instalare, întreținere sau alte cheltuieli adiționale.

Este recomandat ca beneficiarii sistemelor de securitate să fie conștienți de importanța lor iar în momentul alegerii sistemelor să ia în calcul calitatea componentelor, societatea care efectuează proiectarea și instalarea sa fie autorizată și nu în ultimul rând sistemele să fie special concepute pentru nevoile sale. În caz contrar sistemele nu vor răspunde nevoilor sale de securitate, mai mult bazându-se pe ele poate avea chiar și prejudicii.

Proiectare

Prezentarea sistemului integrat de securitate

Generalități

Integrarea senzorilor în sisteme de supraveghere este un subiect important al proiectării sistemelor și este îndeplinit optim dacă este considerat ca parte integrantă a acțiunii de proiectare a sistemului, a instalării și utilizării. Un aspect care trebuie luat în considerare este faptul că majoritatea senzorilor sunt destinați fie pentru aplicații în exterior, fie pentru aplicații interioare. [5]

Senzorii exteriori detectează intrușii care traversează o linie de demarcație sau intră într-o suprafață protejată. Acești senzori se instalează numai în zone deschise, de exemplu în câmp liber, în jurul unei clădiri, de-a lungul unui gard etc. Senzorii montați în exterior trebuie să fie suficient de flexibili, atât din punctul de vedere al condițiilor climatice (extreme de temperatură, umiditate, radiații solare, praf, ploaie sau ninsoare), cât și al siguranței în funcționare în condiții severe de mediu. Acești senzori se caracterizează printr-o probabilitate mică de descoperire și o rată mare a alarmelor false, în special datorită multor factori incontrolabili, cum ar fi: vânt, ploaie, depuneri de gheață sau condens, animale, activități umane, surse producătoare de interferențe electromagnetice și radio etc. Aceste motive implică folosirea a cel puțin două tipuri diferite de senzori pentru a putea asigura parametrii de eficacitate ai sistemului de supraveghere. [5]

Senzorii pentru interior sunt folosiți pentru detectarea pătrunderii într-o clădire sau pentru a furniza informații despre intruziuni. Mulți din acești senzori sunt proiectați pentru utilizare numai în interior și nu trebuie expuși la alte condiții climatice.

Senzorii de interior îndeplinesc una din următoarele funcțiuni:

detectarea unui intrus care se apropie sau trece de o anumită limită, de exemplu: o ușă, un perete, un acoperiș, o podea sau o fereastră;

detectarea unei deplasări într-o zonă controlată, de exemplu: o cameră sau un culoar;

detectarea deplasării sau atingerii unui obiect. [5]

Senzorii de interior pot produce alarme false dar, datorită mediului mai stabil în raport cu exteriorul, numărul lor este mult mai redus.

Importanța sistemului integrat

De o mare importanță pentru realizarea unui sistem performant, este integrarea, alături de senzorii antiefracție de exterior sau interior și a dispozitivelor pentru controlul și admiterea accesului, de detectare a incendiilor,de alarmare etc..

Astăzi, sistemele inteligente de securitate trebuie să decidă accesul în zonele restricționate, să protejeze informația sensibilă, să genereze rapoarte de administrare și management și în general să asigure nevoile din ce în ce mai crescânde ale unui departament de securitate, menținând, în același timp, costurile la un nivel acceptabil.

Soluții tehnologice privind sistemele integrate de securitate

Dezvoltarea explozivă a electronicii a permis producerea unor dispozitive flexibile, capabile să fie integrate în echipamente extrem de diverse, care permit proiectarea unor sisteme de supraveghere apte să îndeplinească orice cerință specifică. Elementele principale ale unui sistem de supraveghere includ:

senzori (pentru detectarea intruziunilor, controlul accesului sau alte necesități);

centrale de alarmare;

stația de monitorizare (dispecerat);

infrastructura de comunicații care interconectează toate elementele de mai sus. [3]

Cu excepția acestor elemente hardware, se consideră că în componența oricărui sistem de supraveghere trebuie incluse personalul de deservire, procedurile de acțiune în diferite situații etc. Chiar și la cel mai modern sistem de supraveghere, personalul care operează, monitorizează și întreține sistemul are, de multe ori, o însemnătate mai mare decât aspectele tehnologice individuale ale sistemului: acesta asigură funcționalitatea sistemului dar, în situația cea mai defavorabilă, poate fi considerat o sursă posibilă de informații despre vulnerabilitatea sistemului,sursă introdusă chiar în interiorul obiectivului de apărat.

În continuare sunt prezentați senzorii existenți actualmente. Așa cum s-a amintit în paragrafele anterioare,senzorii pentru detectarea intruziunilor se pot clasifica, în principal, ca senzori pentru exterior și senzori de interior. Fiecare din aceste două categorii au, la rândul lor, alte subcategorii, cum ar fi senzorii destinați împrejmuirilor, îngropați, pentru ferestre, pereți, uși, camere, obiecte,etc.

În figurile III.1. și III.2. sunt prezentați arborii de selecție pentru senzorii de exterior, respectiv interior. După cum se observă, o serie de principii de funcționare, sunt comune pentru ambele categorii de senzori, însă majoritatea lor au fost realizați pentru aplicații specifice.

În continuare sunt prezentate soluții tehnologice pentru detectarea intruziunilor, pentru fiecare categorie de senzori.

Nu sunt incluse o serie de dispozitive cu aplicabilitate foarte limitată, cum ar fi senzorii acustici pentru detectarea turbulenței aerului (folosiți pentru semnalarea prezenței elicopterelor) sau radarul, un dispozitiv cu aplicații tipic militare, pentru supravegherea spațiului aerian. [3]

Figura III.1. Senzori pentru aplicații de exterior [3]

Figura III.2. Senzori pentru aplicații de interior [3]

Descrierea și funcționarea sistemului integrat de securitate

Sistemul integrat de securitate așa cum am mai precizat este compus din două sau mai multe subsisteme funcție de necesitatea de protecție rezultată din analiza de risc, care funcționează fie independent fie în tandem funcție de situația apărută în perimetrul supravegheat.

Există posibilitatea realizării unui dispecerat propriu al sistemului integrat prin intermediul căruia se monitorizează concomitent activitatea tuturor subsistemelor instalate. Acest mod de abordare oferă un înalt grad de protecție asupra ariei protejate datorită diversității informațiilor primite care permit intervenția specializată reducând timpul de intervenție și implicit minimizarea daunelor.

Sistemul antiefracție

Sistemul de detecție și semnalizare efracții prezentat are ca scop realizarea protecției contra efracțiilor a spațiilor în care se dețin valori și documente. [5]

La realizarea proiectului s-a avut în vedere faptul că manipularea sistemului se va realiza de către personalul de pază, și anume: armarea și dezarmarea zonelor supravegheate.

Pentru mărirea eficienței sistemului de supraveghere propus s-au avut în vedere următoarele măsuri speciale de securitate:

protecția zonelor cu valori și documente este asigurată de detectori de mișcare;

sistemul acustic al instalației de pază este bazat pe un modul avertizor optoacustic autoalimentat pentru exterior, amplasat pe fațada clădirii și o sirenă interioară amplasată în holul public;

pentru asigurarea continuității funcționării sistemului de pază fără alimentare de la rețea timp de cca. 30 min. s-a prevăzut 1 acumulator tampon de 12 Vcc/7 Ah + 1 acumulator în modulul de avertizare exterior. De asemenea, circuitul de alimentare al centralei sistemului de efracții va fi separat de alte circuite electrice din tabloul general.

Pentru creșterea nivelului de protecție al clădirii se poate instala în completare o instalație de televiziune cu circuit închis care să supravegheze 24h pe zi punctele de maxim interes: lateral clădire, curte, intrările principale, coridoare și alte încăperi. În aceste locuri se pot amplasa camere de luat vederi profesionale, care transmit imagini la monitor. [5]

Cerințe operaționale

În esență, rolul unui sistem de supraveghere constă în patru componente: a descuraja, a detecta, a documenta și a împiedica sau întârzia orice încercare de pătrundere în obiectivul sau în zona protejată.

Cu excepția unei mari varietăți de obiective industriale sau de interes deosebit care necesită supraveghere perimetrală, mai există o serie de facilități militare, diplomatice, economice cu aceleași cerințe. Multe din acestea, datorită caracteristicilor în permanentă schimbare, necesită o abordare dinamică și pragmatică a supravegherii interioare și perimetrale.

În ceea ce privește supravegherea interioară a obiectivelor, numărul de aplicații posibile este mult mai mare, conținând pe lângă obiectivele enumerate anterior, orice altă țintă civilă sau militară de interes pentru activități criminale: depozite, magazine, parcuri auto, camere de valori, apartamente și locuințe, autovehicule etc. [5]

Baza legală

La punerea în funcțiune, instalatorul are obligația asigurării suportului tehnic și a instruirii persoanelor desemnate de beneficiar pentru utilizarea corectă a sistemului, aspect materializat prin încheierea unui document. [1]

La finalizarea sistemului de alarmare împotriva efracției, firma executantă predă în mod

obligatoriu beneficiarului utilizator următoarele documente:

a) proiectul și avizul poliției;

b) instrucțiunile de utilizare a sistemului de alarmare;

c) software-ul necesar funcționării fiecărui echipament instalat și documentele care atestă instruirea personalului utilizator desemnat de beneficiar;

d) jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracției.

În jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracției se consemnează toate persoanele care au participat la instalarea și punerea în funcțiune a sistemului de alarmare împotriva efracției, iar ulterior evenimentele tehnice survenite în funcționare, în ordine cronologică.

Păstrarea jurnalului se face de către beneficiarul utilizator, la acesta având acces personalul abilitat al firmei licențiate care asigură service-ul. [1]

Este obligatorie consemnarea în jurnalul de service a tuturor intervențiilor tehnice în sistem, inclusiv de programare, menționându-se data și ora apariției defectului, data și ora remedierii, componentele reparate ori înlocuite, persoanele care au executat lucrarea, avizul acestora, semnătura specialistului și a beneficiarului.

Reviziile tehnice periodice includ toate operațiunile necesare pentru menținerea în stare de funcționare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectați, iar frecvența acestora se stabilește de beneficiar, în funcție de riscurile la adresa securității fizice și a mediului înconjurător, obligatoriu minimum o revizie pe semestru.

Beneficiarii sistemelor de alarmare împotriva efracției au obligația individualizării codurilor de acces în sistem ale personalului utilizator și a schimbării periodice a acestora. [1]

Personalul tehnic implicat în activitatea de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției înștiințează beneficiarul despre eventualele vicii de funcționare.

Societățile specializate în sisteme de alarmare împotriva efracției, cu obligații contractuale de asigurare a întreținerii sau a garanției sistemelor, trebuie să dispună de un serviciu tehnic adecvat pentru a remedia defecțiunile semnalate în cel mult 24 de ore de la primirea sesizării beneficiarului. [1]

În situația în care sistemul necesită modificări ca urmare a reconfigurării sau a schimbării destinației spațiilor, în sensul diminuării numărului componentelor prevăzute în proiectul avizat inițial, beneficiarul va depune la unitatea de poliție proiectul adaptat pentru eliberarea unui nou aviz. [1]

Analiza de risc

Aplicarea măsurilor de securitate trebuie planificată în funcție de necesitățile și nevoile obiectivului protejat. Abordarea tipului de sistem de supraveghere este influențată de tipul obiectivului sau al materialelor care trebuie protejate, de mediul înconjurător, de amenințările posibile, precum și de experiența acumulată anterior în paza obiectivului respectiv. Aceste idei formează baza pentru o analiză de risc inițială dar, totuși, aceste concepte nu sunt suficiente pentru a dezvolta efectiv sistemul de securitate. Natura și ritmul activităților în sau lângă zona obiectivului supravegheat, configurația fizică a ariei controlate, comportamentul oamenilor și mediul natural înconjurător, sunt o serie de alți factori care trebuie luați în considerare atunci când se realizează un sistem de supraveghere.

Structura sistemului antiefracție

Sistemul este structurat astfel:

4 zone pe placă + 1 zonă pe tastatură, memorarea a 128 de evenimente, comunicator digital, 2 ieșiri programabile, plus 1 tastatură cu led-uri (PC 1555 RKZ), stilul Clasic, o zonă pe tastatură, zone de detecție tip:

Instantanee;

Temporizate;

un sistem de avertizare:

modul de avertizare optoacustic autoalimentat de exterior;

sirena interioara;

detectoare de tip:

PIR – detector de mișcare;

CM – contact magnetic; [5]

Figura III.3. Schemă bloc sistem antiefracție [5]

Pentru protecția unei încăperi se folosesc detectoare de mișcare pentru detectarea mișcării oricărei persoane în încăpere, iar pentru ușa principală de acces se folosește un contact magnetic.

Sistemul proiectat permite determinarea stărilor la nivel de detector sau zonă.

Sistemul a fost prevăzut cu o singura partiție.

Supravegherea fiecărei zone se realizează cu detectoare de tipul celor menționate mai sus, armarea și dezarmarea efectuându-se de la tastatură.

Încărcarea instalației se calculează pe baza consumului detectoarelor în cazul cel mai defavorabil pentru fiecare consumator. Consumurile detectoarelor sunt:

Capacitatea acumulatorului = I (veghe) A x 23,5 h + I (alarmă) A x 0,5 h =

= 0,191 A x 23,5 h + 0.59A x 0,5 h =

= 4,48 Ah + 0,3 Ah =4,78 Ah [5]

În concluzie, sistemul va fi echipat cu 1 acumulator tampon de 7Ah/12Vcc amplasat în cutia metalică a centralei protejată cu contact antitamper, care în lipsa tensiunii rețelei de alimentare va asigura alimentarea sistemului, cca. 24 de ore, din care 30 de minute în stare de alarmă. Modulul de avertizare exterior va fi de asemenea, pentru siguranță, echipat cu un acumulator tampon 7Ah/12Vcc și va asigura alarmarea optoacustică, chiar în cazul sabotării cablului de conexiune cu centrala. [5]

Date tehnice

Centrală

Centrala de detecție și alarmare efracții aleasă pentru această instalație este de tip DSC PC 585. Este o centrală dedicată, cu microprocesor și memorie nevolatilă, cu 4 zone de supraveghere și extensibilă prin intermediul extensiilor până la 32 zone.

Programarea se poate realiza în următoarele moduri :

de la tastatură ;

cu ajutorul unui computer.

Centrala are o memorie permanentă EEPROM care menține starea sistemului în lipsa tensiunii sau a bateriei tampon.

Sunt disponibile 2 tipuri de tastaturi care se pot conecta: tastaturi tip LED sau LCD. Centrala conține un driver pentru sirene multiton de 122 dB . Zonele de supraveghere se pot programa în oricare din cele 7 moduri: zona întârziată intrare/ieșire, zona întârziată condiționată, zona instantanee interioară, zona instantanee perimetru, zona de zi, zona supravegheată "sensor watch", etc.

Se memorează ultimele 128 evenimente și se pot lista utilizând interfața de ieșire la imprimantă (RS232).

Se pot folosi 32 coduri de utilizator și 1 master sistem.

Opțional, centrala poate oferi situația cu zonele care au fost suprimate.

Centrala prezintă facilități de testare.

Caracteristici tehnice :

alimentare prin transformator 40 VA / 16,5 Vca;

alimentare baterii tampon 12Vcc / 7Ah;

ieșire alimentare detectoare max.500 mA/12Vcc;

ieșire alarmă (sirene) max. 3A;

ieșiri în tensiune programabile;

ieșiri în curent (300mA) sau (50mA);

temperatura de funcționare 0 … 75 °C;

protecție la descărcări electrice și supratensiuni tranzitorii pe alimentare și ieșirea pe linia telefonică;

timp de răspuns pe zone programabil;

zone NC, single EOL, double EOL si double EOL supervizate;

rezistența de capăt a unei zone 2,2k. [5]

Centrala permite conectarea detectoarelor clasice de efracție, care au ieșire pe releu cu rezistență scăzută (1-15 ) sau a detectoarelor radio (dispozitive expandoare radio), pe linii cu rezistențe de capăt pentru detectarea integrității liniei.

Centrala este alimentată de la rețeaua de 220 Vca și este prevăzută cu 1 acumulator tampon capsulat 12Vcc/ 7.0Ah pentru asigurarea continuității funcționării instalației în cazul întreruperii alimentării instalației de la rețeaua de 220 Vca. S-a prevăzut 1 acumulator tampon 7Ah/12Vcc în modulul optoacustic de exterior. Astfel se asigură minim 24 ore de funcționare continuă din care 30 minute în stare de alarmă.

În cazul de față se folosesc toate liniile centralei, sistemul putând asigura extinderi ulterioare.

Se utilizează o tastatură LED. [5]

Tastatura

Tastatura PC1555 RKZ este o tastatură LED cu 8 zone și cu o intrare de zonă.
Tastele de la 1 la 5 pot fi programate să îndeplinească anumite funcții dacă sunt apăsate pentru mai mult de 2-3 secunde, cum ar fi armare totală, armare cu om în casă, comutare pe anumite partiții, declanșare ieșiri programabile, etc. Tastatura mai are 3 taste mari în partea de jos, care, dacă sunt apăsate pentru mai mult de 2-3 secunde declanșează alarma de foc (F), alarma auxiliară (A) sau alarma de panică (P).

Caracteristici tehnice:

alimentare 12Vcc/50 mA;

afișaj LED cu caractere alfanumerice, respectiv cu led-uri;

taste luminate;

protecție cu switch antitamper;

temperatura de funcționare 0…50 °C. [5]

Detectoare

Detectoarele de mișcare alese sunt de tipul LC-100PI, produse de firma canadiană DSC INC.

Detectoarele sunt destinate supravegherii zonelor permițând detecția mișcării oricărei persoane în interiorul spațiului de detecție. Acest spațiu, în funcție de lentilele folosite poate fi de tip – volumetric, perdea, coridor.

Detectoarele supraveghează zona prin detectarea mișcării.

Caracteristici tehnice:

detecție volumetrică;

senzor quad de înaltă sensibilitate;

analiza digitală a semnalului;

arie supravegheată 15m x 15m;

deschidere unghi detecție 90°;

imunitate la animale mici (maxim 25Kg);

QLIT (Quad Linear Imaging Tehnology) – îmbunătățește analiza dimensiunilor corpurilor detectate și diferența dintre mediu și posibila prezență a animalelor;

folosește circuite specializate ASIC – Application Specific Integrated Circuit;

compensare automată a temperaturii;

numărător de pulsuri reglabil;

sensibilitate senzor PIR reglabila;

instalare pe verticala fără calibrare;

protecție la interferentele electromagnetice EMI si de radiofrecvența RFI;

protecție la sabotaj (ieșire tamper pe releu NC);

tehnologie SMD;

ieșire pe releu NC;

alimentare 12Vcc, consum maxim 10mA.

Datorita caracteristicilor de mai sus, acest tip de detector cu un grad înalt de siguranță în funcționare este recomandat utilizării în mediul public. [5]

Avertizor exterior autoalimentat

Sirena exterioară este de tip MTX, cu acumulator inclus. Sirena este într-o carcasă rezistentă la șocuri și temperaturi înalte, are protecție interioară metalică. Sirena dispune de funcții speciale de semnale luminoase, cu efect mărit de atragerea atenției.

Caracteristici tehnice:

dimensiuni: 195x104x270mm;

greutate: 2.15 kg;

temperatura de operare: -40…+60 C;

interval de testare baterie: 1 oră;

curent de încărcare: 700mA (max.);

tensiunea de alimentare: 13,8Vcc(max.) 13,5 Vcc(min.);

consum in stand-by: 11 mA;

consum în sarcină: 200mA (cu baterie) 1,8 A(direct);

presiune acustică: 122dB la 1m;

tipul sirenei: 4-8 Ohm Magnetodinamică;

tip lampă: 10W;

sarcină test baterie: rezistivă 180 Ohm/1W;

gama de frecvențe: 1000-2600 Hz. [5]

Funcționarea sistemului

Utilizarea sistemului este deosebit de simplă, armarea și dezarmarea se face prin introducerea unui cod valid, de la o tastatură. Tastatura se folosește și pentru stabilirea parametrilor de funcționare a sistemului, operațiune numită programare. În plus, tastatura oferă informații despre sistem: starea acestuia (armat/dezarmat), zonele deschise, eventuale probleme tehnice, faptul că a avut loc o alarmă, etc.

Armarea și dezarmarea sistemului se realizează, de către paznicul de serviciu, global de la tastatura amplasată la intrarea în unitate, la terminarea și începerea programului.

La terminarea programului, după ce întreg personalul a părăsit sediul, armarea sistemului se realizează prin formarea codului la tastatura centralei de la accesul principal.

Detectorii(senzorii) monitorizează permanent parametri specifici din mediu, iar când aceștia ating anumite valori, declanșează alarma. În funcție de tipul lor, detectorii sesizează mișcarea omului sau a animalelor, deschiderea unei uși. Un senzor performant este acela care realizează o detecție eficientă și precoce, fără a genera alarme false.

La orice pătrundere neavizată spre zonele supravegheate, la orice atentat împotriva sistemului (tăierea cablurilor, deschiderea unui detector, tastaturilor) se declanșează alarma.

Semnalizarea locală este realizată de o sirenă montată la exterior și o altă sirenă, la interior.

Alarma este transmisă la distanță, pe linie telefonică, la un dispecerat de monitorizare. În cazul blocării liniei telefonice, semnalele vor fi transmise prin linia telefonică de rezervă așa cum au fost programate de instalatorul sistemului.

Microprocesorul centralei permite configurarea foarte flexibilă a sistemului, pentru a oferi protecție optimă, personalizat pentru fiecare obiectiv.

Centrala de alarmă poate fi programată să îndeplinească și funcții de automatizare suplimentare (aprinderea luminilor, deschiderea porților, etc.).

La nevoie, sistemul poate fi extins cu costuri minime, păstrându-se structura de bază a acestuia.

Sistem de detectare incendii

Cerințe operaționale

Administrarea patrimoniului trebuie realizată ținând cont și de responsabilitățile rezultate din protejarea și conservarea clădirilor, obiectelor de valoare, persoanelor, etc. Este necesară o grijă permanentă pentru a minimiza efectele adverse produse de climă, poluare, insecte, efracții, acte de vandalism sau de incendii.

Datorită vitezei și forței distructive a focului, incendiul constituie una din cele mai serioase amenințări. Bunurile vandalizate sau distruse de intemperii mai pot fi reparate, dar obiectele distruse de incendiu sunt pierdute definitiv.

Stingerea unui incendiu presupune identificarea corectă a cauzelor care l-au declanșat, avertizarea persoanelor aflate în zonă și a echipelor de intervenție, urmate de acțiunile propriu-zise de limitare ale sinistrului. Adesea, acestea sunt funcțiunile îndeplinite de un sistem de detectare, alarmare și stingere a incendiilor.

Înainte de a prezenta sistemele automate de detectare și stingere a incendiilor, este benefică cunoașterea efectelor care conduc la dezvoltarea și comportamentul incendiului.

Arderea este o reacție chimică, însoțită de degajare de gaze, căldură și câteodată lumină, în care un material, denumit carburant, reacționează cu oxigenul din atmosferă, denumit comburant, într-un proces de combustie.

Bunurile care trebuie protejate sunt, de foarte multe ori, combustibile. O listă exhaustivă a acestora este greu de realizat dar sunt amintite câteva din aceste materiale: unele materiale de construcție, tapetul, podeaua, izolațiile instalațiilor electrice, mobilierul, cărțile, suporții magnetici de date, unele substanțe chimice ș.a. În principiu, orice material care conține lemn, materiale plastice, hârtie, țesături sau lichide combustibile este un carburant potențial. De asemenea, și alte materiale conțin surse potențiale de incendiu, incluzând aici obiectele, acțiunile sau procesele care degajează căldură: instalațiile electrice, sistemele de încălzire clasice sau de climatizare,obiectele electrocasnice etc.

Toate acestea reprezintă o serie de surse accidentale de combustibili pentru incendii. Însă, din păcate, incendierea voluntară este una din cele mai vechi activități umane, fiind obligatorie luarea în considerare a acestei cauze la planificarea activităților de protecție împotriva incendiilor.

Incendiul poate fi declanșat când o sursă de aprindere (o scânteie, un obiect fierbinte etc.) intră în contact cu un combustibil. Ca urmare a acestui contact, un incendiu accidental tipic începe lent, procesul durând de la câteva minute la câteva ore în funcție de tipul și aranjamentul materialelor inflamabile, cantitatea disponibilă de oxigen. În această perioadă cantitatea de căldură crește lent, totodată producându-se și cantități reduse de fum; mirosul caracteristic de fum este prima indicație a incendiului în curs de dezvoltare.

Pentru limitarea pierderilor este esențial ca incendiul să fie detectat în această fază de către sistemele de detecție sau de persoanele aflate întâmplător în zonă, detecție urmată, bineînțeles, de intervenția echipelor specializate în controlul incendiilor.

La finalul fazei incipiente, căldura generată este suficient de mare astfel încât va declanșa incendiul cu flacără deschisă, vizibilă. După apariția flăcărilor, incendiul se schimbă dintr-o situație relativ minoră, într-un eveniment grav, cu o creștere rapidă a flăcărilor și temperaturii.

Temperatura la nivelul tavanului poate depăși 1000°C, producându-se și arderea materialelor care, aparent, nu sunt inflamabile. În acest moment, încăperea este distrusă complet, supraviețuirea eventualelor persoane fiind deja imposibilă; fumul este degajat în cantități foarte mari (câteva sute de metri cubi pe minut) astfel vor fi îngreunate eventualele măsuri de salvare.

Dacă imobilul este ignifugat, căldura și flăcările vor consuma tot combustibilul și incendiul se va stinge de la sine. Dacă pereții sau plafoanele nu sunt corect proiectate împotriva incendiilor, focul se poate împrăștia și la încăperile sau clădirile vecine. Dacă incendiul este în continuare necontrolat, efectul final constă în distrugerea totală a clădirii și a obiectelor din interiorul său.

În concluzie, combaterea cu succes a incendiului este dependentă de stingerea sa înainte sau imediat după începerea combustiei cu flacără deschisă. În această perioadă, o persoană pregătită, dotată cu un simplu stingător, este capabilă să neutralizeze pericolul. Fără un răspuns prompt, focul crește rapid iar posibilitățile proprii de limitare a incendiului sunt depășite. Ca urmare, este esențial ca orice instituție să aibă, ca rezervă, cel puțin două soluții: anunțarea rapidă a pompierilor și instalarea unui sistem automat de detectare și stingere a incendiilor.

Baza legală

Proiectarea și instalarea sistemelor de detectare a incendiilor se realizează de către persoane sau societăți autorizate de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Autorizațiile se acordă pe o perioadă nedeterminată, situație în care societăților care doresc autorizarea li se impune să dețină o bază materială și personal calificat în domeniu.

Societățile autorizate sunt supuse unui audit pentru siguranța calității sistemelor ce vor fi montate după autorizare.

Normativele în vigoare impun reguli stricte în proiectarea și instalarea sistemelor de detectare a incendiilor, iar respectarea acestora ne oferă un înalt grad de siguranță. [2]

Analiza de risc

Pentru a minimiza riscul de incendiu precum și impactul său asupra patrimoniului, orice instituție publică sau privată trebuie să-și dezvolte și să aplice un plan de protecție contra incendiilor. Planul trebuie să cuprindă elemente de prevenire, îmbunătățiri necesare pentru unele construcții vechi, metode de detectare a incendiilor, personalul care acționează în caz de evenimente, precum și măsurile efective pentru stingerea unui incendiu. Pentru managementul situațiilor de criză este important să se atingă obiectivele de protecție ale planului. În această situație, chestiunea de bază de care trebuie să țină cont planul respectiv este: „cât de mare poate fi incendiul și ce pagube sunt suportabile”; în funcție de aceste informații se pot stabili ideile principale ale planului.

Aspectele principale ale protecției împotriva incendiilor constau în detectarea oportună a incendiilor în faza incipientă, avertizarea persoanelor existente în clădire și a echipelor specializate pentru combaterea sinistrului.

Funcție de scenariul anticipat, tipul de clădire și destinația sa, numărul și felul ocupanților și a elementelor critice existente, sistemele anti incendiu pot avea mai multe funcțiuni de bază. Un prim element constă în detectarea unui incendiu incipient prin metode automate sau manuale. A doua funcțiune constă în avertizarea ocupanților clădirii de existența unui incendiu în curs de desfășurare și evacuarea sigură a acestora. Al treilea element obligatoriu presupune trimiterea unui semnal de alarmă către pompieri sau altă organizație cu atribuțiuni de stingere a incendiilor. Sistemele anti incendiu mai pot avea și alte funcțiuni cum ar fi: întreruperea energiei electrice și a gazelor, întreruperea unor procese industriale sau inițierea sistemelor automate de stingere a incendiilor.

Structura sistemului de detectare a incendiilor

Sistemul de detectare a incendiilor este format dintr-o centrală, detectori poziționați în toate încăperile cu risc de incendiu, comutatoare pentru declanșarea manuală a alarmei și sirene pentru interior și exterior.

Date tehnice, soluții tehnologice

Centrala

Centrala de detecție a incendiilor este proiectată după standardele EN54-2, EN 54-4, centrala de detectare a incendiilor este echipată cu microprocesor, ea este recomandată pentru sisteme de incendiu mici până la 4 zone, pe fiecare zonă se pot lega 32 detectori de incendiu ( detectori de fum, temperatura, etc. ) convenționale.

Fiecare zonă este echipată cu o ieșire de alarmă (open colector) pentru controlul barierelor (ușilor) împotriva incendiilor, panoul de comandă este ușor de utilizat.

Caracteristici tehnice:

Tensiune de alimentare : 27,6 VDC;

Compartiment pentru două acumulatoare 12V, 7Ah;

Dimensiune: 354x280x100 mm;

Masă (cu 2 buc. de acumulator 12V/7Ah) : 8,2 kg;

Curent maxim : 0,5A, Consum: 35 W;

Ieșire auxiliară programabilă (Open colector);

Ieșire de alimentare 24V resetabilă;

Ieșire de alarmă + semnalizare defecte nesupervizată;

2 ieșiri de alarmă supervizate;

interfață RS 232 pentru conexiune la PC (programare). [6]

Detectoare

Detectoarele de fum optice funcționează pe principiul detecției fotoelectrice a particulelor de fum care pătrund în interiorul unui sistem optic de detecție. Exista un LED pulsatoriu plasat în interiorul unui labirint din carcasa detectorului. Labirintul este astfel conceput încât să nu permită pătrunderea luminii din exterior. La o anumită distanță de LED se află o celulă fotovoltaică care, în mod normal, nu înregistrează lumină emisă de LED. În cazul în care fumul produs de un incendiu pătrunde în labirint, impulsul luminos generat de LED va fi împrăștiat și deci înregistrat de către fotocelulă. După două impulsuri în care fotocelula sesizează fumul, detectorul va trece în stare de alarmă iar LED-ul se va aprinde.

Aceste  detectoare se utilizează pentru detecția incendiilor care se produc cu degajare de fum la începutul incendiului, fum produs de majoritatea  materialelor utilizate în construcții; spre deosebire de detectoarele cu ionizare sunt mai puțin sensibile la fumul de țigări (în cantități mici).

Detectorul este alimentat pe 4 fire și prezintă un consum de curent foarte mic în caz normal de veghe, în cazul stării de alarmă curentul consumat crește, LED-ul indicator local se aprinde, alarma fiind transmisă tocmai prin nivelul crescut al curentului consumat. În stare de alarmă detectorul rămâne blocat până când se întrerupe pentru scurt timp alimentarea și dispare fumul care a cauzat alarma.

Caracteristici tehnice:

detecție de fum optică cu 2 leduri

indicare alarmă\ LED

unghiul de vizibilitate de 360°

timpul de resetare: mai puțin de 1 secundă

alimentare 9…17 Vcc/ 35µA veghe/ 80mA alarmă

temperatură de utilizare -10…+50 °C

umiditate 0…95 %

curenți de aer, neafectat

indicatorul de alarmă emite continuu lumină de culoare roșie [6]

Comutatoare

Butoane manuale de alarmare SM-101

Carcasa este realizată dintr-un plastic rezistent la șocuri mecanice respectiv la temperaturi ridicate. Componentele metalice sunt din aliaj de cupru – bronz special ceea ce asigură o rezistență ridicată la coroziune. Contactele electrice sunt tratate cu argint pur. Carcasa este livrată cu șuruburile de fixare pentru montaj aparent.

Este recomandat în sisteme anti incendiu montat în interior.

Avantaje :

carcasă cu design modern

conector separat de intrare – ieșire, avantajos în cazul montării în serie

buton de test manual încorporat ce permite deschiderea capacului și generarea unei alarme.

Caracteristici:

Dimensiune: 113x83x50 mm

Curent maxim: 12/24VDC 10A, 48VDC 3A 220VAC 10A [6]

Funcționarea sistemului

Centrala supraveghează semnalele de stare venite de la detectorii de fum sau temperatură, de la butoanele de avertizare manuală a incendiului și din raportarea schimbărilor de stare. Detectorii de fum sunt conectați la intrările centralei, definite ca zone, și sunt corelați cu zonarea obiectivului.

Funcțiile sistemului de detectare și avertizare în caz de incendiu sunt: controlul permanent al detectorilor, avertizarea în momentul apariției unui eveniment și semnalizarea optică și acustică a evenimentelor apărute, deblocarea ușilor și porților de evacuare, acționarea sistemelor de evacuare a fumului și în cazul existentei unui sistem automat de stingere a incendiilor acționarea acestuia.

Impact, perspective și concluzii

Analiza impactului

Cheltuieli de securitate

Majoritatea beneficiarilor sistemelor de securitate, din lipsă de informare, consideră greșit costurile implementării unui sistem de securitate strict costul echipamentelor.

Pentru ca un sistem de securitate să fie corect proiectat și implementat trebuie luat în calcul faptul ca în costul securității (Cs) trebuie incluse cheltuielile cu echipamentele hardware (CHDW) (dispozitivele propriu-zise, instalare, întreținere și funcționare), dar și cheltuielile de personal (CP) (recrutare, pregătire, antrenare, remunerații), cheltuieli de infrastructură (CI) etc.

În concluzie, costurile estimate sunt:

Cs=CHDW+CP+CI, [4]

Costurile insecurității

Realizarea securității necesită resurse umane, materiale și financiare deosebite, care, uneori nu se justifică datorită lipsei aparente a amenințărilor. Din această cauză se înregistrează adesea multă reticență în acordarea de fonduri suficiente pentru securitate. Pentru a evita, din start, eventuale situații neclare, se pot analiza succint costurile implicate de producerea evenimentelor nedorite.

Costul efectelor unui eveniment nedorit (Cn) este:

Cn=Cp+Ca, [4]

unde: Cp reprezintă costurile primare (bunuri distruse ca urmare a evenimentului produs); Ca reprezintă costurile adiacente (reparații sau înlocuiri de bunuri distruse, cheltuieli cu restabilirea imaginii instituției pe piață).

În majoritatea cazurilor, costurile adiacente sunt cu câteva ordine de mărime mai mari decât costurile primare și cu implicații nepatrimoniale deosebit de supărătoare.

Concluzia care se impune este o acțiune concertată pentru reducerea riscurilor și minimizarea efectelor evenimentelor nedorite. [4]

Perspective privind sistemele de supraveghere

Consider că în viitor sistemele de securitate se vor dezvolta rapid și continuu, vor ajunge să fie considerate o dotare firească atât a spațiului public cât și a celui privat, așa cum a ajuns în evoluția sa telefonia mobilă.

Concluzii

Realizarea lucrării de față a fost posibilă datorită folosirii informațiilor din Biblioteca Asociației Române a Specialiștilor în Securitate, la care am avut acces în urma înființării societății comerciale GHP Intelligent Systems pe care o coordonez în calitate de Manager.

În redactarea lucrării am folosit, în limita legală privind secretizarea și confidențialitatea datelor, baza reală de documentație în urma proiectării și instalării sistemelor de securitate la Școala cu clasele I-VIII Holod din Județul Bihor, Liceul de Arte din Oradea, Colegiul Tehnic Traian Vuia din Oradea, Showroom-ul Euroinstal din Oradea, etc.

Implicarea directa în practică, având ca suport cunoștințele teoretice aprofundate, mi-au dat o privire de ansamblu concretă și exactă în ce privește domeniul abordat, fiindu-mi de real folos în redactarea lucrării.

Consider că depășirea pragului de pregătire teoretică și îmbinarea cu activitatea practică sunt definitorii în realizarea oricărui tip de lucrare în domeniul tehnic.

Bibliografie

[1] Hotărârea Guvernului României 301 din 11 aprilie 2012

[2] Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.87 din 6 aprilie 2010

[3] Autori nespecificați, Sisteme electronice de supraveghere și control, material nepublicat aflat în Biblioteca Asociației Române a Specialiștilor în Securitate.

[4] Materialele folosite în elaborarea primului Manual de Securitate aflate în Biblioteca Asociației Române a Specialiștilor în Securitate.

[5] Echipa de proiectare a S.C. GHP Ingelligent Systems S.R.L., Proiect Sistem antiefracție la Școala cu clasele I-VIII Holod, județul Bihor

[6] Echipa de proiectare a S.C. GHP Ingelligent Systems S.R.L., Proiect Sistem de detectare a incendiilor

[7] A. Gacsádi, V. Tiponuț, Sisteme de achiziții de date, Editura Universității din Oradea, ISBN: 978-973-759-314-6, 2007

Bibliografie

[1] Hotărârea Guvernului României 301 din 11 aprilie 2012

[2] Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.87 din 6 aprilie 2010

[3] Autori nespecificați, Sisteme electronice de supraveghere și control, material nepublicat aflat în Biblioteca Asociației Române a Specialiștilor în Securitate.

[4] Materialele folosite în elaborarea primului Manual de Securitate aflate în Biblioteca Asociației Române a Specialiștilor în Securitate.

[5] Echipa de proiectare a S.C. GHP Ingelligent Systems S.R.L., Proiect Sistem antiefracție la Școala cu clasele I-VIII Holod, județul Bihor

[6] Echipa de proiectare a S.C. GHP Ingelligent Systems S.R.L., Proiect Sistem de detectare a incendiilor

[7] A. Gacsádi, V. Tiponuț, Sisteme de achiziții de date, Editura Universității din Oradea, ISBN: 978-973-759-314-6, 2007