Sisteme Informatice Pentru Managementul Si Gestiunea Activitatilor din Domeniul Turismului
CAPITOLUL 1
Rolul și importața tehnologiilor informatice și de comunicație în crearea si dezvoltarea economiei digitale
Initiațiva privind dezvoltarea Societății Informaționale și trecerea la nouă economie
Tehnologii informatice în dezvoltarea economiei digitale
Impactul tehnologiilor de comunicație asupra economiei digitale
Caracteristici ale sistemelor informatice
Rolul internetului în TIC
CAPITOLUL II
Importanța IT asupra turismului contemporan
Implicațiile IT în turism
Internetul și turismul
E-turismul. Turismul în era digitală
CAPITOLUL III
Sisteme informatice pentru managementul și gestiunea activităților din domeniul turismului
Caracteristici ale sistemelor informatice de gestiune hotelieră
Principalele componente ale sistemelor de gestiune
CAPITOLUL IV
Pachete de programe integrate folosite în mediul internet pentru satisfacerea cerințelor
de servicii turistice
Sistemul de distribuție Galileo
Sistemul de distribuție Sabre
Sistemul de distribuție Worldspan
Sistemul de distribuție Amadeus
CAPITOLUL V
Studiu de caz Hotel Apollonia din Brașov
Necesitatea utilizării produselor informatice
Prezentarea hotelului APOLLONIA
Implementarea sistemului de gestiune hotelieră Medallion PMS
Programul eXpresSoft Check utilizat pentru gestiunea și managementul modulului
BackOffice
5.5. Prezentarea programului eXpresSoft Mașter
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Turismul este cunoscut ca fiind cea mai largă industrie. Veniturile sale au o proporție semnificativă în economia multor țări și este una din cele mai mari producătoare de locuri de muncă. în turism informația are un rol, foarte important, de fapt informația a fost descrisă ca fiind “sângele” unei industrii, fâră care un sector nu poate funcționa. Turiștii au nevoie de informație înainte de a pleca în călătorie pentru a-i ajuta să planifice și să aleagă între opțiuni, și de asemenea se observă creșterea nevoii de informație în timpul călătoriei ca o tendință spre creșterea călătoriilor independente. Aceasta cere de asemenea informații reflectând surse subtile: vacanța anuală și chiar weekend-ul sunt mai mult asociate cu enormul risc financiar și emoțional.
Motivul alegerii acestei teme îl reprezintă rolul pe care sistemele infromatice integrate îl dețin în prezent în acest domeniu de activitate. în urma Strategiei de la Lisabona fiecare țară membră UE inclusiv România este interesată de crearea unui sistem de control solid pentru a asigura un cadru organizatoric corespunzător automatizării operațiunilor de control și eliminării subiectivismului în procesul de audiere.
Strategia de la Lisabona, cunoscută și sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona a fost adoptată de Consiliul European la Lisabona în martie 2000, pe o perioadă de 10 ani, având ca scop transformarea Uniunii Europene în “cea mai dinamică și competitivă economie a lumii “.
Obiectivele sale sunt de contracarare a productivității scăzute și stagnării creșterii economice în Uniunea Europeană, prin formularea unor inițiative politice care să fie preluate de statele membre. Strategia de la Lisabona a definit scopul de a transforma Europa în cea mai competitivă, dinamică și inovatoare economie din lume. Până în prezent este cea mai potrivită alegere pentru secolul XXI.
De la aceste premise MCTI (Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației) adoptă la nivel național standarde europene și internaționale legate de sistemele informatice mai ales politicile de securitate TT. Printre aceste standarde se numără și “ SR 10000-1- Principiile și metodologia standardizării. Termeni generali și definițiile lor privind standardizarea și activitățile conexe”, aceste standarde fiind puse la dispoziția publicului prin organismul național de standardizare din România (ASRO).
Lucrarea este structurată pe cinci capitole, care cuprind la rândul lor douăzeci de subcapitole, prezentate într-o ordine graduală. Astfel, în primele patru capitole am abordat cadrul de dezvoltare al sistemelor informatice în turism, iar în cel de-al cincelea capitol am expus un studiu de caz asupra sistemelor informatice la Hotelul Apollonia.
în primul capitol, intitulat Rolul și importanța tehnologiilor informatice și de comunicație în crearea și dezvoltarea economiei digitale , am prezentat impactul tehnologiei informației asupra economiei și societății actuale. Am expus rolul pe care îl are tehnologia informației în dezvoltarea cadrului economic și principalele caracteristici în contextul dezvoltării economiei digitale.
în capitolul al doilea, Importanța IT asupra turismului contemporan, am
prezentat efectele tehnologiei informației asupra turismului în prezent. Dinamisul turismului în ultimul deceniu a forțat piața turistică să adopte soluții infromatice pentru a face față cererii turistice și pentru a oferi cele mai bune servicii în acest domeniu. Acestea au dus la dezvoltarea tursimului electronic fiind mult mai accesibil și ușor de utilizat.
în cel de-al treilea capitol dedicat Sistemelor informatice pentru managementul și gestiunea activităților din domeniul turismului , am prezentat avatajele utilizării unor astfel de sisteme rezultând prin creșterea vitezei de operare, obținerea rapidă a unei mai bune organizări atât din punct de vederea al managenemtului cât și al angajaților.
în capitolul al patrulea, Pachete de programe integrate folosite în mediul internet pentru satisfacerea cerințelor de servicii turistice, am prezentat o descriere mai detaliată a pachetelor de programe integrate folosite în mediul internet.
în cel de-al cincilea capitol m-am axat pe un studiu de caz, anume: Studiu de caz Hotel Apollonia. în acest capitol am prezentat soluțiile infromatice utilizate, făcând o descriere a modului de utilizare a acestora cât și a avantajele oferite atât pe plan managerial cât și la nivelul angajaților. în primul subcapitol am descris nevoia implamentării unei soluții informatice continuând cu descrierea hotelului cuprinzând mai multe puncte legate de frontoffice și backoffice. în ultimele subcapitole sunt descrise cele trei soluții informatice adoptate de conducerea hotelului Apollonia: sistemul de gestiune hotelieră Medallion PMS, programul eXpresSoft Check utilizat pentru gestiunea și managementul modulului BackOffice și programul eXpresSoft Mașter.
CAPITOLUL I
Rolul și importața tehnologiilor informatice și de comunicație în crearea și dezvoltarea economiei digitale
Initiațiva privind dezvoltarea Societății Informaționale și trecerea la nouă economie bazată pe cunoaștere
Modelul societății viitorului – Societatea Informațională – a pus în fața Uniunii Europene probleme de maximă prioritate și urgență: crearea unui nou cadru de reglementări, promovarea unei noi culturi și a spiritului întreprinzător în afaceri, obținerea poziției de lider în noile tehnologii, educarea și instruirea cetățenilor, implementarea unor noi metode de a face afaceri.
In acest context Uniunea Europeană, prin organismele sale politice și executive a acționat începând din 1993 printr-o serie de decizii strategice și programe, cel mai recent document strategic fiind e-Europe – O Societate Informațională pentru toți. Comisia European a luat această initiațivă prin adoptarea Comunicării "e-Europe an information Society for AH" la 8 decembrie 1999, prin care se propune accelerarea implementării tehnologiilor digitale în Europa și asigurarea competențelor necesare pentru utilizarea acestora pe scară largă. Aceasta inițiativă are un rol central în agenda reînoirii economico-sociale pe care și-o propune UE, constituind totodată elementul cheie pentru modernizarea economiei europene, pentru tranziția la noua economie bazată pe cunoaștere în perspectiva anului 2010.
Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al creșterii și al asigurării de locuri de muncă în noua economie. Deși Europa este lider tehnologic în multe domenii (ex. comunicații mobile, televiziune digitală), în altele, în special în utilizarea Internet-ului, a rămas în urmă comparativ cu S.U.A. și Canada.
în consecință, inițiativa E-Europe își propune să aducă Europa în situația de a beneficia din plin de avantajele economiei digitale, de a valorifica la maxim prioritățile sale tehnologice, de a-și crește potențialul educațional și antreprenorial necesar.
Obiectivele cheie ale E-Europe sunt:
asigurarea comunicării on-line pentru fiecare locuință, școală, întreprindere și instituție din administrația publică;
creai ea culturii digitale și antreprenoriale a Europei, de care să beneficieze investitorii dinamici, care vor finanța și dezvolta aceste idei noi;
asigurarea principiului conform căruia tranziția la era digitală să fie un proces care să includă întreagă societate, să asigure încrederea consumatorilor și să întărească coeziunea socială.
Pentru implementarea acestor obiective a fost adoptat planul de acțiune E-Europe (Feira, 2000), actualizat în 2002, la Sevilia (prin planul de acțiune E-Europe 2005). Planul de acțiuni E-Europe conține o serie de acțiuni pentru asigurarea accesului ieftin, sigur și rapid la Internet, pentru asigurarea resurselor umane capabile să dezvolte și să utilizeze noile tehnologii și pentru stimularea utilizării Internet-ului Ia nivel european. Progresele importante ale țărilor membre UE din anii 2002 – 2003 au permis definirea unui nou plan de acțiune având ca orizont anul 2007.
E-Europe 2007 se bazează pe progresele tehnologice din domeniul comunicațiilor în banda largă și al multi-platformelor de acces, mizând totodată pe sinergia dintre dezvoltarea infrastructurii de bandă largă și industria de servicii IT și de conținut digital.
Obiectivele e-Europe sunt de maximă importanță nu numai pentru țările membre UE, ci și pentru țările din Europa Centrală și de Est candidate la aderare. Ritmurile de dezvoltare și utilizare a TIC în toate sectoarele economico-sociale vor influența în mod direct ritmul procesului de integrare europeană și vor oferi totodată noi oportunități de depășire a dificultăților întâmpinate de țările în plin proces de reformă. Conferința ministerială a țărilor din Europa Centrală și de Est, organizată sub patronajul și cu participarea Comisiei Europene (Varșovia, mai 2000) a decis elaborarea unui Plan de acțiune e-Europe pentru țările în curs de aderare, complementar cu cel al țărilor membre UE, dar convergent ca obiective.
E-Europe a fost lansat oficial de primi-miniștrii țărilor candidate la aderare cu ocazia summit-ului european de la Goteborg din 15 – 16 iunie 2001. Față de obiectivele și acțiunile prevăzute pentru țările UE, planul e-Europe conține un obiectiv suplimentar, care se referă la accelerarea asigurării elementelor fundamentale pentru Societatea Informațională în țările candidate la aderare, prin dezvoltarea și asigurarea accesibilității serviciilor de comunicație. Realizarea obiectivelor e-Europe necesită o angajare politică susținută din partea țărilor candidate.
Societatea Informațională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială și egalitate a șanselor, protecție ecologică, libertate, diversitate culturală și dezvoltare inovativă, restructurarea industriei și a mediului de afaceri și reprezintă o nouă etapă a civilizației umane care permite accesul larg la informație, un nou mod de lucru și de cunoaștere și va amplifică posibilitatea globalizării economice și a creșterii coeziunii sociale. Suportul tehnologic al noii societăți se constituie prin convergența a trei sectoare: tehnologia informației, tehnologia comunicațiilor, producția de conținut digital.
La reuniunea specială din 23-24 martie 2000 de la Lisabona, Consiliul European extraordinar al Comunității Europene a primit din partea Comisiei Europene inițiativa întitulată “eEurope – O societate informațională pentru toți” apreciată ca o inițiativă politică care să constituie o garanție pentru ca Uniunea Europeană (UE) să profite din plin, pentru generațiile viitoare, de evoluțiile legate de societatea informațconține un obiectiv suplimentar, care se referă la accelerarea asigurării elementelor fundamentale pentru Societatea Informațională în țările candidate la aderare, prin dezvoltarea și asigurarea accesibilității serviciilor de comunicație. Realizarea obiectivelor e-Europe necesită o angajare politică susținută din partea țărilor candidate.
Societatea Informațională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială și egalitate a șanselor, protecție ecologică, libertate, diversitate culturală și dezvoltare inovativă, restructurarea industriei și a mediului de afaceri și reprezintă o nouă etapă a civilizației umane care permite accesul larg la informație, un nou mod de lucru și de cunoaștere și va amplifică posibilitatea globalizării economice și a creșterii coeziunii sociale. Suportul tehnologic al noii societăți se constituie prin convergența a trei sectoare: tehnologia informației, tehnologia comunicațiilor, producția de conținut digital.
La reuniunea specială din 23-24 martie 2000 de la Lisabona, Consiliul European extraordinar al Comunității Europene a primit din partea Comisiei Europene inițiativa întitulată “eEurope – O societate informațională pentru toți” apreciată ca o inițiativă politică care să constituie o garanție pentru ca Uniunea Europeană (UE) să profite din plin, pentru generațiile viitoare, de evoluțiile legate de societatea informațională. Inițiativa a fost adoptată ca un plan de acțiune (Feira, 2000), și apoi a fost actualizată în 2002, la Sevilla prin documentul strategic “eEurope2005 – O Societate Informațională pentru toți”. Comisia Europeană a luat această inițiativă în scopul accelerării implementării tehnologiilor digitale în Europa și al asigurării competențelor necesare pentru utilizarea acestora pe scară largă.
Prin “eEurope”, UE și-a stabilit un nou obiectiv strategic până în anul 2010 și anume “de a deveni cea mai competitivă și cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă să asigure o creștere economică susținută, cu noi locuri de muncă mai bune și cu cea mai mare coeziune socială” (Consiliul Europei, Lisabona, martie 2000).
Strategia națională pentru domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), adoptată în anul 2000, ca parte integrantă a “Strategiei naționale de dezvoltare economică pe termen mediu (2000-2004), aprecia că “progresul rapid către Societatea Informațională reprezintă pentru România principala opțiune strategică de dezvoltare economică și socială, de apropiere a nivelului de dezvoltare de acela al partenerilor din Uniunea Europeană” și că acest progres este “mai mult decât o oportunitate pentru o țară în curs de dezvoltare ca
România. Societatea Informațională poate fi o șansă istorică, unică pentru țara noastră, de angajare rapidă într-un proces de dezvoltare economico-socială pozitiv și durabil”
Strategia națională a domeniului tehnologiei informației și comunicațiilor “Orizont 25”, dezbătută la Palatul Parlamentului la 2 septembrie 2004, enunță că “Societatea informațională este un obiectiv al dezvoltării și nu un deziderat în sine, este o componentă esențială a programului politic și economic de dezvoltare și o condiție majoră pentru integrarea României în structurile euro-atlantice. Trecerea la Societatea Informațională este unul din obiectivele strategice ale Guvernului României și una din condițiile de predare la Uniunea Europeană”. O condiție esențială în procesul de creare a Societății Informaționale îl constituie existența și dezvoltarea continuă a infrastructurii informaționale și de comunicații, precum și constituirea Spațiului European de Cercetare (SEC).
Preocupată de realizarea obiectivelor stabilite de Inițiativa “e-Europe”, UE urmărește ca țările nou asociate din Europa Centrală și de Sud Est, inclusiv România, să realizeze obiectivele stabilite prin documentul strategic “eEurope 2005 – O Societate Informațională pentru toți”. Una din acțiunile întreprinse pentru evaluarea stadiului pregătirii țărilor nou asociate din Europa Centrală și de Sud Est, inclusiv România, pentru a participa la SEC a fost seminarul internațional “Viziuni asupra domeniului Știința și Tehnologia Informației (IST), provocări și neajunsuri pentru țările membre ale UE și pentru țările candidate în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona pentru anul 2010” organizat la 18 octombrie 2004 de către Institutul pentru Studii Prospective și Technologice al Centrului de Cercetări Comune din cadrul Directoratului General al Comisiei Europene împreună cu Forumul pentru Societatea Cunoașterii al Academiei Române și Proiectul European ROINTERA (“Integrarea comunității științifice românești în Spațiul European de Cercetare”, executant Academia Română) în localul Universității “Politehnica” București.
Cuvântul de deschidere al seminarului a fost rostit de către profesorul Mihai Popescu, prorectorul Universității POLITEHNICA București, care a evidențiat necesitatea asigurării prin instruire calificată o continuitate în acțiune pentru a nu apărea rupturi între prezent și viitor și a definit scopul seminarului ca fiind dezbaterea căilor de realizare a societății bazată pe cunoaștere, ceea ce presupune intensificarea pregătirii profesionale de competențe și stimularea creativității.
Lucrările propriu zise ale seminarului au fost organizate pe următoarele teme:
Tendințe, factori stimulativi și provocări pentru Lisabona 2010;
Provocări ale tehnologiei Europene;
Capacități europene de cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiei informației și
comunicațiilor (TIC);
Integrarea comunității europene în SEC în cadrul Europei lărgite.
în cadrul temei “Tendințe, factori stimulativi și provocări pentru Lisabona 2010” Corina Pascu, reprezentând Institutul pentru Studii Prospective și Technologice al Centrului de Cercetări Comune, a prezentat o lucrare privind tematica prezentă și viitoare de cercetare în domeniul TIC în cadrul Uniunii Europene și o lucrare privind un studiu Delphi referitor la obiective, procese și prime concluzii privind dezvoltarea tehnologiilor Societății Informaționale (TSI) în SEC. în cadrul aceleiași teme domnul academician Florin Gh. Filip, președintele Forumului pentru Societatea Cunoașterii a prezentat o lucrare privind utilizarea tehnicilor specifice TIC în studiile prospective privind Societatea Informațională – Societatea Cunoașterii (SI-SC).
In prima lucrare din cadrul primei teme s-a făcut o analiză comparativă a structurii studiilor din cadrul Programelor cadru (FP) 2003-2004 (FP5) și 2005-2006 (FP6) și s-au indicat orientările pentru FP7. Din analiza comparativă între FP5 și FP6 a rezultat că schimbările majore apărute s-au concretizat într-o concentrare a eforturilor și în constituirea unei mase critice de cercetare, precum și a unei colaborări mai intense între diverși participanți. Astfel, dacă în FP6 au fost selectate de trei ori mai puține teme de cercetare decât în FP5, bugetul mediu pentru un proiect integrat în FP6 a fost de cinci ori mai mare decât bugetul mediu/proiect în FP5. S-a evidențiat, de asemenea, că obiectivele strategice pentru programul de cercetare TSI în cadrul FP6 trebuie să asigure “oriunde și oricând” accesul tehnologiei informației la soluționarea provocărilor majore economice și sociale, incluzând teme din domeniile: tehnologii software și calcul și comunicații (comunicații mobile, comunicații pe bandă largă), componente și microsisteme (nanoelectronică, componente fotonice, integrare micro/nano, subsisteme micro/nano), tehnologii de interfață și cunoștințe (sisteme cognitive, cunoștințe semantice, interfețe multimodale).
în ceea ce privește orientările pentru FP7 s-a indicat necesitatea perfecționării
infrastructurii de cercetare, a coordonării politicilor și programelor de cercetare regionale și naționale, a constituirii de rețele de cercetare . Ca noutăți s-a arătat că în FP7 va fi posibil pentru prima oară un parteneriat public-privat, precum și faptul că se vor admite în cercetarea fundamentală echipe de cercetare individuale. Orientările strategice ale Centrului Comun de Cercetări pentru FP7 stabilesc următoarele trei domenii de cercetare prioritare:
Biosensori, nano-technologii și asigurarea sănătății în Europa;
Securitate publică și integritatea personală;
Tehnologii de monitorizare și perfecționare a managementului mediului.
în cea de a doua lucrare a primei teme, au fost prezentate previziunile privind dezvoltarea IST în Spațiul European de Cercetare în baza unui studiu Delphi. Din acest studiu au rezultat care sunt:
principalele impedimente în dezvoltarea aplicațiilor tehnologiilor Societății Informaționale (TSI) în Europa (probleme create de inegalitatea socială care determină diferite nivele de acces la TSI; crearea de noi abilități și expertize profesionale; lipsa unor finanțări corespunzătoare cerințelor de inovare);
domeniile asupra cărora trebuie focalizată atenția pentru aplicarea eficientă și în beneficiul societății a TIS (inovarea instituțională și socială, reducerea nivelului de diferențiere în ceea ce privește accesul la mijloacele tehnice IST, îmbunătățirea infrastructurii de comunicații);
domeniile de aplicare a TIS pentru realizarea obiectivelor UE (educație și învățământ, serviciul public de asistență socială, guvern, organizații de muncă, diversitate culturală).
A treia lucrare a primei teme a fost dedicată unui studiu de caz privind desfășurarea Proiectului Academiei Române “Strategii și soluții pentru Societatea Informațională- Societatea Cunoașterii” al cărui scop a fost de a favoriza demersul de reflecție anticipativă și de a oferi repere necesare Strategiei Naționale pentru Societatea Informațională. în expunere s-a evidențiat faptul că în realizarea proiectului s-au folosit tehnici de rețea atât pentru documentarea prin Internet cât și pentru comunicarea între membrii executanți ai proiectului, în cadrul proiectului s-a elaborat un studiu bazat pe consultarea opiniei experților prin aplicarea metodei Delphi în variantă electronică, care a urmărit: obținerea consensului în definirea principalelor concepte care erau utilizate; evaluarea stadiului existent de crearea în țară a SI-SC și extrapolaritea tendințelor, formularea opțiunilor strategice majore, precum și clarificarea următoarelor teme: aspecte de sinteză privind SI-SC în România:
necesitate, oportunitate, fezabilitate, orientare;
actori și roluri în dezvoltarea SI-SC în România;
acțiuni cu declanșare imediată;
costurile inacțiunii sau ale întârzierii.
în concluzie, în cea de a treia lucrare s-a evidențiat faptul că mijloacele TIS sunt eficiente prin utilizare în cercetare, ele facilitează identificarea problemelor și extrapolarea rezultatelor activităților desfășurate. Proiectele realizate prin cooperarea deslașurată cu ajutorul calculatorului permit o bună comunicare și colaborare între oameni situați în localități diferite care preferă să lucreze într-o manieră asincronă și elimină inconveniențele tradiționale ale întâlnirilor “fața în față” ceea ce facilitează creșterea eficienței în muncă prin managementul atât a resurselor de cunoștințe de grup, cât și a resurselor de cunoștințe individuale.
In cadrul temei a doua “Provocări ale tehnologiei Europene” Corina Pașcu a prezentat lucrarea: “Previziunea ca instrument al dezvoltării strategiilor comune în domeniul TSI al UE”, iar Dr. Peter Tancig membru al “Grupului consultativ în domeniul tehnologiilor Societății Informaționale (ISTAG)” a prezentat lucrarea: “Marile provocări TIC (TSI) – viziuni ale ISTAG” .
în prima lucrare din cadrul temei a doua s-a prezentat experiența acumulată în cadrul proiectului european FISTERA (“Previziuni privind tehnologiile Societății Informaționale în Spațiul de Cercetare European”) cu privire la dezvoltarea TIC în SEC. Expunerea a inceput cu enunțarea misiunii FISTERA și anume de a dezvolta și întări rețeaua de instituții și cercetători pentru înțelegerea factorilor cheie care vor face posibil ca Europa să devină unul din liderii din domeniul TIC. Modul de lucru pentru conceperea previziunilor FISTERA constă în studierea viziunilor naționale privind dezvoltarea IST în țările europene și înțelegerea atât a ceea ce este comun, cât și a ceea ce este diferit în previziunile privind această dezvoltare, stabilirea corespondenței între viziunile naționale elaborate și obiectivele stabilite la Lisabona, luarea în considerare a factorilor cheie sociali (îmbătrânirea și starea sănătății, pluraliasmul cultural, învățământul copmunitar, etica, adâncirea diferențierilor în ceea ce privește posibilitatea de acces la mijloacele tehnice TSI), economici (mobilitatea cercetătorilor, evoluția afacerilor economice și a comerțului), tehnologici (miniaturizarea, integrarea sistemelor, fiabilitatea și robustețea sistemelor, libera disponibilitate în raport cu caracterul privat al proprietății), politici (eficiența guvernamentală, securitatea). în baza acestui mod de lucru s-a concluzionat că se va manifesta o convergență între tehnologiile bio, nano, cogno.
în cea de a doua lucrare s-a evidențiat faptul că “ISTAG”a folosit previziunile grupurilor similare din Europa cu scopul de identifica tendințele majore în dezvoltarea TIC ca elemente relevante pentru construirea societății bazate pe cunoaștere și de a explora importanța științifică, economică și socială a acestor tendințe, precum și a potențialelor implicații de natura legală și etică ale realizării acestora. Selectarea previziunilor potențiale sa făcut după criterii care să le ofere un caracter vizionar pe o perioadă de zece ani și care să se bazeze pe cercetări fundamentale și inginerești în mai multe domenii ale științei calculatoarelor, atât hardware cât și software, și să permită integrarea diverselor tehnologii. Cercetările efectuate au permis stabilirea următoarelor domenii prioritare de cercetare TIC:
Tehnologii și modele avansate TIC (tehnologii cognitive, interfețe om-mașină, mediul distribuit de calcul, management avansat al cunoștințelor);
Infrastructuri și metode inovative TIC (dezvoltarea de sisteme software intensive,
simularea și modelarea de sisteme, tehnologii de comunicare de nouă generație,
nanoelectronică, arhitecturi și sisteme senzoriale);
Mari provocări ale tehnologiilor Societății Informaționale (automobile cu securitate 100%, companioni multilinguali, roboți companioni pentru persoane în vârstă, calculatoare care se autorepară și se automonitorizează, agenți de poliție internet,simulatoarede boli și tratament, augmentarea memoriei personale, jachete de comunicare universale, vizualizare personală pe 3600 , agent de transport aerian ultraușor, memorii inteligente de larg consum).
Grupul consultativ în domeniul tehnologiilor Societății Informaționale a anunțat că realizarea obiectivelor de la Lisabona ar putea fi frânată de următorii factori:
autosatisafacție pentru realizările obținute și fragmentarea comunităților științifice atât la nivel național cât și la nivelul UE;
legături insuficiente între cercetare și industrie;
absența integrării componentelor majore ale unei economii bazată pe inovare;
performanța suboptimă a celor 10 noi state membre ale UE ȋn FP6;
lipsa competenței în cercetare, a inteligenței sociale, a unui mediu favorabil social
de afaceri;
lipsa de contacte, informare, experiență și înțelegere privind importanța cercetării-
dezvoltării-inovării.
În cadrul temei a treia “Capacități europene de cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC)” Corina Pașcu a prezentat lucrarea: “Traiectorii strategice ale centrelor de cercetare TIC din Europa – constatări ale proiectului european FISTERA” , iar Rolanda Predescu, din partea Ministrerului Educației și Cercetării a prezentat lucrarea: “Capacități de cercetare în cadrul sistemului de C&D din România” . Au fost făcute și cinci prezentări de capacități de cercetare din noi state membre și țări candidate ale UE.
În prima lucrare s-a evidențiat că, în cadrul proiectului FISTERA, s-a constatat că domeniile tematice care sunt bine poziționate atât în Europa, cât și la nivel global, sunt domeniile “tradiționale” ca micro/opto electronica, comunicații, software și că cele mai promițătoare oportunități tehnico-științifice sunt: e-banking, e-guvern, e-sănătate, securitate, portale culturale (turism, cultură), platforme multilingual. în cadrul proiectului a existat preocupare pentru stabilirea de criterii pentru selectarea capacităților de cercetare care dispun de o strategie de cercetare transparentă și explicită și asigură o acoperire geografică europeană care să includă și țările mici. în cadrul proiectului FISTERA se consideră că factorii care influențează oportunitatea de a efectua cercetare în domeniul TSI sunt: parteneriatele universitate-întreprindere, fragmentarea comunității cercetătorilor, sprijinul guvernamental, securitatea cercetărilor, resursele de finanțare deficitare, lipsa de focalizare și coordonare, rețelele de cercetare, disponibilitatea cercetătorilor, factorul calitativ al mobilității creerelor.
Centre europene de cercetare selectate au misiunea de a efectua cercetări în domeniul micro și nanotehnologiilor care să se situeze cu câțiva ani înaintea cererii pe piață, concentrându-se pe șase teme (microsisteme, componente optice și multimedia, telecomunicații și sisteme de transmisie date, sisteme pentru biologie și sănătate, proiecarea de sisteme) din care se acordă prioritate, în mod preponderent: microsistemelor, microelectronicii, telecomunicațiilor și, în special, nanotehnologiilor.
Alte centre de cercetare au misiunea de a se concentra asupra cercetăriilor strategice aplicative acordându-se o puternică atenție sprijinirii industriei în domeniile: microelectronică, fotonică, nanotehnologii, cercetări bioinformatice.
În încheierea primei expuneri s-a concluzionat că prioritățile C&D sunt definite la nivel de tehnologie și nu la nivelul serviciilor sau la nivel general, punându-se accentul pe microelectronică, integrarea sistemelor și telecomunicații, tehnologiile de dispozitiv fiind prea aproape de cerințele pieții nu sunt incluse decât cu mare greutate în temele cercetare, cercetările de software sunt incluse numai în cadrul proiectelor specializate și nu există proiecte de cercetare care să dezvolte împreună hardul și softul, deși asemenea teme ar fi importante pentru cercetarea sistemelor integrate.
În lucrarea a doua “Capacități de cercetare în cadrul sistemului de C&D din România” s-a făcut o scurtă descriere a sistemului de C&D și inovare din România și o prezentare sintetică a participării țării noastre la Programele cadru (FP) FP5 (2003-2004) și FP6 (20052006). A rezultat că planul național de C&D și inovare până în 2006 include 14 programe împărțite pe 4 mari direcții dintre care direcția "Elemente de consolidare ale noii economii bazată pe cunoștințe” include patru programe și anume:
Tehnologiile societății informaționale – INFOSOC;
Biotechnologii – BIOTECH;
Noi materiale, micro și nanotehnologii – MATNANTECH;
Tehnologii pentru domeniul spațial și aeronautică – AEROSPATIAL.
Din cele 4 programe ale direcției "Elemente de consolidare ale noii economii bazată pe cunoștințe” pentru dezvoltarea TSI prezintă interes numai programele INFOSOC și MATNANTECH.
Structura programului INFOSOC include trei subprograme:
INFOSOC 1- SRATEGY – pregătește societatea pentru Societatea Informațională;
INFOSOC 2 – TECHNOLOGIES – dezvoltă tehnologiile pentru Societatea Informațională;
INFOSOC 3 – SYSTEMS – dezvoltă sisteme și aplicații pentru Societatea
Informațională;
Programul INFOSOC prezintă următoarele obiective de cercetare specifice:
Metode și instrumente pentru activități specifice Societății Informaționale (telelucru, comerț electronic și afaceri, teleservicii);
Telematică pentru servicii specializate (administrație publică, activitatede cercetare-dezvoltare inginerească, educație, sănătate, cultură, servicii de informare publică);
Tehnologii informatice avansate în economie: în management, în inginerie și
fabricație (inclusiv întreprinderi virtuale), în energie, transport, mediu, agricultură;
Standarde și instrumente pentru reprezentarea cunoștințelor și inginerie: modele cognitive, prelucrarea limbajului natural (inclusiv servicii multilinguale);
Sisteme de calcul de înaltă performanță: (echipamente și sisteme de comunicație
avansate: comunicații mobile și personale, compatibilitatea și interoperabilitatea serviciilor și infrastructurii de comunicații naționale cu cele internaționale; structuri de rețea, metode și module pentru asigurarea securității sistemelor de comunicație și calitatea serviciilor de comunicație; tehnologii multimedia pentru educație, muzee,biblioteci și arhive).
Programul MATNANTECH prezintă următoarele obiective de cercetare specifice: Dezvoltarea de noi tehnologii: micro fotonice și nanostructuri pentru comunicații; nanoparticule nanostructurate și nanostructuri composite cu proprietăți selective; materiale nanostructurate și nanostructuri pentru aplicații în electronică, mecanică și metalurgie; materiale nanostructurate pentru utilizări biomedicale.
Dezvoltarea de noi materiale: materiale inteligente cu aplicații în electronică, biomedicină și construcții; materiale avansate funcționale și multifuncționale; materiale stabile și biocompatibile utilizabile pentru diagnoză și terapie.
În cadrul temei patru a Seminarului “Integrarea comunității europene în SEC din cadrul Europei lărgite” Corina Pașcu a prezentat lucrarea “Integrarea Comunității Europene în SEC- Lecții de la FISTERA”. Romeo Ilie, șeful biroului de Integrare Europeana al Academiei Române și Camelia Dogaru, reprezentantă a Ministerului Educației și Cercetării au prezentat lucrarea “Integrarea Comunității Românești de cercetare în SEC” formată din două relatări ale succesului dobândit de către unitățile de cercetare românești în TSI în FP6.
Prima relatare s-a referit la proiectul European al Academiei Române ROINTERA, cea de a doua s-a referit atât la date statistice privind participarea comunității românești de cercetare la FP6 cât și la trei proiecte europene la care participa instituții ale comunității românești de cercetare: MEDSI (Suport de decizii manageriale pentru infrastructuri critice), REWERSE (Raționamente pe Web cu reguli și semantici) și BIOPATTERN (Inteligență computațională pentru analiza de mostre biologice în sprijinul e-Sănătate).
Comparînd conținutul expunerilor referitoare la cercetarea pentru dezvoltarea tehnologiilor Societății Informaționale (TSI) în țările Uniunii Europene și în celelalte țări candidate cu expunerile referitoare la cercetarea pentru dezvoltarea acelorași tehnologii în România rețin atenția următoarele:
Cercetarea românească în domeniul TSI nu își propune să abordeze teme ca: mediul distribuit de calcul, managementul avansat al cunoștințelor, dezvoltarea de sisteme software intensive, simularea și modelarea de sisteme, arhitecturi și sisteme senzoriale, automobile cu securitate 100%, companion multilinguali, roboți companioni pentru persoane în vârstă, calculatoare care se autorepară și se automonitorizează, agenți de poliție internet, augmentarea memoriei personale, jachete de comunicare universale, vizualizare personală pe 3600, agent de transport aerian ultraușor, memorii inteligente de larg consum.
Tematica de cercetare românească nu include teme ca: „Securitate publică și integritatea personală” și “Tehnologii de monitorizare și perfecționare a managementului mediului” declarate de către Centrul Comun de Cercetări al UE ca domenii de cercetare prioritare pentru FP7.în lucrările referitoare la participarea cercetării românești la integrarea în SEC nu s-a făcut și o analiză critică pentru a se vedea care sunt impedimentele care frânează această integrare și care sunt factorii care o favorizează, care sunt greutățile în dezvoltarea aplicațiilor tehnologiilor Societății Informaționale în România.
Din convorbirile purtate după încheierea expunerilor în cadrul fiecărei teme reține atenția faptul că deși unul din obiectivele strategice al UE, stabilite de “eEurope” până în anul 2010, este acela “de a deveni cea mai competitivă și cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume”, în niciuna din expunerile prezentate în cadrul seminarului nu s-a făcut vreo referire la direcțiile de evoluție a tehnologiilor Societății Informaționale în SUA sau în țările din Asia de SE. în consecință, în urma seminarului prezentat mai sus, dacă nu sa urmărit ce fac potențialii competitori în domeniul cercetării TSI sau cum își propun aceștia să evolueze până în anul 2010 în domeniul cercetării acestor tehnologii nu se poate concluziona dacă TSI din Spațiul European de Cercetare va putea contribui sau nu ca UE să- și realizeze obiectivul propus de a deveni “cea mai competitivă și cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume” .
Tehnologii informatice în dezvoltarea economiei digitale
Noile tehnologii informaționale impulsionează interconectarea globală și produc modificări fundamentale în economie și societate. Ubicuitatea calculatoarelor și ritmul rapid de evoluție tehnologică a acestora sunt aspectele cele mai semnificative ale actualei revoluții informatice. Simbolul convergenței dintre telecomunicații, calculatoare și tehnologia de control, Internetul, reprezintă unul dintre vectorii Societății informaționale în Europa. în prezent este un fapt comun în a recunoaște ca informația este omniprezentă în activitățile umane, tehnologia informației și de comunicații, de la calculatorul personal la rețeaua Internet, de la telefonul mobil până la rețelele mondiale de comunicații, sunt în plină dezvoltare și ne transformă viața, relațiile, organizarea societății.
Dezvoltările tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) din ultima decadă au transformat deja societatea noastră sub multe aspecte. Cu toate acestea, se consideră că și țările dezvoltate din punct de vedere industrial care beneficiază, comparativ cu celelalte țări, din plin de noile facilități, nu se află decât la începutul exploatării unor tehnologii care nu sau maturizat și care se află încă în plină dezvoltare.
Societatea Informațională – Societatea Cunoașterii (SI-SC) este concepută ca un mediu foarte diferit, fară precedent, în care implementarea ultimelor realizări tehnice trebuie să meargă în paralel cu adoptarea de noi soluții juridice care să monitorizeze efectele negative ale impactului utilizării TIC.
În secolul al XX-lea s-au petrecut cele mai mari schimbări în viața cotidiană, mai multe decât în orice alt secol anterior, și marea majoritate a acestor schimbări s-au produs datorită tehnologiilor electrice, bazate pe lucrările fizicianului James Clerk Maxwell. Lista celor mai importante realizări electrice include: utilizarea puterii electrice, telecomunicarea instantanee, aplicațiile casnice ale energiei electrice, automatizarea în intreprinderi, radioteleviziunea, cinematograful, electronica aviatică și pentru explorarea spațială, instrumentarul de cercetare stiintifică, tehnologiile medicale, calculatoarele și Internetul, videocasetofonul și alte surse de informare și divertisment transmise prin Internet. Ceea ce este evident este faptul că secolul al XX-lea poate fi denumit ca fiind Secolul electricității.
În prezent există tendința de a se afirma că noi trăim în era controlului și a calculului postnumeric, o era bazată pe numeroase discipline noi menite să realizeze procesarea cunoștințelor, al căror volum global crește exponențial. Cunoașterea este informație cu înțeles și/sau informație în acțiune. în contradicție cu legea entropiei, potrivit căreia, în decursul timpului, informațiile se dispersează și se uită, omul este singura ființă vie, identificată până în prezent, care de secole și milenii își transmite experiențele de la o generație la alta, la început prin vorbire, mai târziu, prin scris, apoi prin tipar, prin radiotelefonie, iar în prezent prin tehnologia informației și comunicațiilor.
Este greu, daca nu imposibil, să se traseze granițe precise și stabile între noile domenii de soft computing ca: sisteme fuzzy, rețele neurale, algoritmi genetici, sisteme haotice, realitate virtuală, sistemele expert, care tind să fie înlocuite, și sistemele inteligente care combină creativ noile abordari tehnologice și iau locul clasicelor sisteme automate de prelucrare a semnalelor și datelor.
Orice estimare asupra viitorului lumii în care trăim, datorită atât ritmului extrem de rapid, cât și diversității direcțiilor potențial posibile de evoluție, ar fi în mod sigur speculativă chiar și numai pentru următorii 25 de ani. Cu toate acestea, ceea ce se poate afirma cu certitudine este că tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) va influența întregul mediu în care trăim.
În luna iulie 2000, la conferința de vârf a grupului G8 a fost aprobat documentul “Okinawa Charter of the Global Information Society”. Această carte este semnificativă pentru procesul globalizării deoarece își îndreaptă atenția asupra factorului esențial, tehnologia informației și comunicațiilor, asupra Intemetului. în prima parte a acestui document se arată:
Tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) este una dintre cele mai puternice forțe pentru conturarea secolului XXI. Impactul ei revoluționar afectează modul în care popoarele trăiesc, învață și muncesc și modul în care guvernele interacționează cu societatea civilă. TIC devine repede un motor vital al creșterii pentru economia mondială. … Esența transformării economice și sociale antrenate de TIC este puterea ei de a ajuta indivizii și societățile pentru utilizarea cunoașterii și ideilor. în acest scop trebuie să ne asigurăm că TIC servește obiectivelor, cu suport mutual, în a crea creșterea economică durabilă, de a angaja bunăstarea publică, de a cimenta coeziunea socială și de a lucra pentru a realiza pe deplin potențialul ei pentru întărirea democrației, creșterea transparenței și răspunderii în guvernare, pentru a promova drepturile omului. îndeplinirea acestor obiective și abordarea acestor sfidări vor cere strategii naționale și internaționale”.
Idei menționate conțin germenii unei civilizații globale impun’ndu-se dincolo chiar prin interesele participanților G8. Ei au nevoie de extinderea piețelor de desfacere, dar într-un climat mondial economic și social calm, fără terorism, fără războaie, fără spărgători de coduri, fară viruși. Să sperăm că un asemenea climat va deveni posibil.
În istoria tehnologiei, dezvoltarea mașinii de calcul este unică. Nicio altă realizare tehnică nu a înregistrat progrese atât de rapide după inventarea sa. De la John Napier, Blaise Pascal, Gotfried Wilhelm Leibnitz până la Alan Turing și Bill Gates, o mulțime de creatori tehnici au contribuit la conceperea și dezvoltarea mașinii de calcul, ajungând astăzi la niveluri de evoluție de neconceput cu numai câțiva ani în urmă.
Calculatoarele au influențat și influențează viața noastră de zi de zi din ce în ce mai intens. Ele se află peste tot acum: la birou, la domiciliu, în gări, în bănci, în școli, în spitale, în parcuri de distracție. Comparația primului calculator electronic (ENIAC ) cu cele mai moderne calculatoare din zilele noastre confirmă pe deplin afirmația făcută.
Dezvoltările microprocesoarelor, memoriilor, a software-ului, a tehnologiilor de comunicații au condus la convingerea că standardele Internet și tehnologiile specifice ne pot ajuta să construim rețele de calculatoare capabile să conecteze pe oricine în orice loc.
Împreună cu dezvoltarea comunicațiilor, calculatoarele au facilitat apariția a noi mijloace mediatice care au determinat multiexplozia informațională la scară planetară. În viitorul imediat nu va exista nicio institutie, nici o persoană, niciun guvern care să nu suporte impactul TIC. Pentru a justifica această afirmație se analizează evoluția unor parametri și se vor face extrapolări justificate pentru a vedea încotro ne îndreptăm. Mă voi referi în primul rând la dispozitivele de stocare a informației. în anii '50 ai secolului al XX-lea, înaintea apariției unității de memorie cu discuri magnetice, pentru stocarea unui singur bit era nevoie de o cantitate mare de material, circa 1 miliard de miliarde de atomi. Extrapolând ce s-a întâmplat în ultimii 50-60 de ani în domeniul stocării informației, rezultă că pentru stocarea unui singur bit în anul 2025 va fi nevoie de numai 1000 de atomi. întrebarea justificată care se poate pune este dacă în viitor s-ar putea coborî sub densitatea de stocare de 1 bit/l 000 atomi sau dacă s-ar putea depăși limita impusă de efectul superparamagnetic (SPE) .
Impactul tehnologiilor de comunicație asupra economiei digitale.
Cu 15-20 ani în urmă, între utilizator și calculator se interpuneau încă analistul, programatorul, operatorul de date, controlorul datelor, administratorul arhivei de informație. Entitatea organizațională caracteristică era centrul de calcul, cu zeci sau sute de persoane, majoritatea operatori.
În prezent, contactul dintre utilizator și sistemul TIC este direct, utilizatorul acționând dispozitive prietenoase staționare (de exemplu PC) sau mobile (de exemplu PDA), eventual fiind identificat prin utilizarea cartelei cu microprocesor. Aplicațiile standardizate pe baza celei mai bune experiențe mondiale și importante posibilități de localizare prin parametrizare sunt elaborate, întreținute și dezvoltate industrial de firme de produse program, respectând standarde de conectare și comunicare în continuă evoluție și încorporând eforturi de multe zeci și sute de oameni pe an. Utilizatorii cooperează în exploatarea aplicației, realizarea interactivă de tranzacții tehnice, economice și financiare interne și cu alte organizații din economie sau cu instituțiile statului, respectiv accesul utilizatorilor la fonduri de informație cu ajutorul sistemele IT, conectate în rețea la nivelul unei organizații sau global. Informația de intrare care nu este introdusă de utilizator este culeasă automat sau este preluată din alte sisteme TIC.
Clientul are un număr de personal de specialitate TIC redus, necesar administrării datelor și sistemelor, elaborării de strategii de dezvoltare a informatizării, asistenței managerilor și celorlalți utilizatori, dezvoltarea aplicației în limitele posibilităților sale, precum și realizarea interfeței dintre utilizatori și furnizori. întreținerea sistemelor TIC este încredințată furnizorilor, standardizându-se organizarea cu două niveluri: centru de ajutor (“helpdesk”), respectiv entitățile organizationale specializate pentru realizarea problemelor tehnice. Proiectanții de produse program, din întreprinderile de produse program au la dispoziție instrumente avansate pentru planificarea proiectului, analiza aplicației, proiectarea soluției, generarea automată a programului și asistarea automată a încercării produsului program. Industria de programe furnizează produse nemateriale, ca și industria de conținut informațional.
Se constată creșterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicațiilor și a infrastructurii necesare, clientul concentrându-se pe activitățile specifice specializării sale. în stadiul actual al tehnicii și tehnologiei, nimic nu împiedică ca furnizorului să i se încredințeze și exploatarea aplicației. Pentru utilizatorul care stă în fața unui ecran și tastează, este foarte putțin important dacă terminalul său este conectat la un calculator care este instalat în organizația sa sau este pus la dispoziție de furnizor. Există posibiliatea ca astfel să se obțină o reducere a costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleași resuse. Furnizorul devine furnizor de aplicații (ASP -“Application Service Provider”).
Există două opțiuni principale:
externalizarea (outsourcing) activităților care implică tehnicitate ridicată (proiectare, implementare, întreținere, dezvoltare);
găzduirea completă a aplicației necesare de către furnizor (hosting);
Aceste soluții corespund tendinței din ce în ce mai bine conturate, conform căreia furnizorii de TIC se transformă din ofertanți de produse în ofertanți de servicii. într-un anumit sens, IT tinde să capete caracterul unei noi utilități a societății moderne, ca și electricitatea și telecomunicațiile. Factori posibili inhibitori ai dezvoltării ASP pot fi de natura costului telecomunicaților, modului de tarifare și a neîncrederii în capacitatea furnizorului de a proteja și asigura securitatea datelor dar și insuficenta dezvoltare a e-Banking. Se apreciază că, în cazul țării noastre, există două prime domenii candidate pentru hosting:
IMM, în condițiile în care: resursele personale sunt reduse, veniturile nete sunt substanțiale, aplicația este prietenoasă și dispune de posibilități puternice de validare a datelor introduse din activitatea curentă, se furnizează atât informația operativă cât și informația sintetică de pregatirea deciziei managementului executiv, se garantează protecția și securitatea informației, se garantează calitatea rezultatelor inclusiv recunoașterea lor de către organele financiare ale statului și există bănci interesate în promovarea e-Business;
instituțiile de stat, în care: numărul de personal din domeniul TIC este redus, iar salarizarea sa este sub cea din cazul unei firme de profil, aplicația nu prezintă secret de stat, se asigură serviciul de comunicații securizat și performant, se poate garanta protecția și securitatea informației.
Această schemă generală are o parte generală și o parte care sugerează perspectivele oferite de ASP firmelor inovative și puternice, precum și clienților lor. ASP deschide și posibilitatea “autoservirii” clienților precum și a utilizării de baze de cunoștințe pentru sprijinirea acestora.
Fig. 1. Schema generală a serviciilor tip ASP
Tendințele înregistrate în țările membre OECD confirmă progresul continuu al întreprinderilor mici și mijlocii, regăsit în achiziționarea de PC-uri, acces Internet, aplicații noi ce permit conectarea cu alte afaceri. Utilizarea crescândă de către IMM-uri a tehnologiei informației și comunicațiilor în scopuri comerciale și de producție trebuie văzută în ansamblu, deoarece, făcând media se descoperă o lipsă de cunoaștere a gamei mari de avantaje asociate folosirii TIC și în special a comerțului electronic.
Lucrări ale OECD semnalează potențialul puternic pe care îl are utilizarea comerțului electronic în educație și perfecționare: cererea de programe de studiu aprofundate la distanță prin utilizarea noilor tehnologii, constituie o provocare modelului tradițional de acreditare academic. Larga deschidere aparută prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor invită profesorii, antreprenorii, studenții la eliminarea granițelor naționale, prin crearea unei noi dimensiuni, mult mai complexă.
Încrederea este baza oricărei tranzacții comerciale. Dezvoltarea unor noi tipuri de activități comerciale în mediul electronic se ancorează în securitatea serviciilor acordate consumatorilor și oamenilor de afaceri în utilizarea rețelei. Consumatorii doresc controlul deplin asupra datelor personale, în timp ce oamenii de afaceri au nevoie de un cadru de lucru care să fie aplicat în tranzacții pe scară globală. Crearea unui nivel de încredere cere un mix între tehnologii de încredere, reguli adecvate de taxare, educație publică, legislație clară.
În mod curent regăsim șase modalități de comerț electronic utilizate: telefon, fax, televiziune, plățile electronice, transferurile de bani, schimbul electronic de date și Internetul. Internetul a făcut posibilă transmiterea pe cale mondială a serviciilor, fiind utilizat pentru publicații, design de pagini web, management, medicină, turism – rezervări online, poșta electronică, cercetare, etc.
Astfel, comerțul electronic, ca un complex de articole, atinge toate aspectele majore ale vieții economice: dimensiunea tehnologică, reproiectarea modului de a face comerț.
Caracteristici ale sistemelor informatice
Economia digitală implică adaptarea companiilor la noul stil de afaceri electronice, ceea ce se poate realiza numai prin intermediul unor tipuri de siteme informatice, care să constituie suportul restructurării proceselor la nivelul societăților comerciale și să asigure conectivitatea internă și externă a companiilor.
Din acest motiv, managementul trebuie să adopte o strategie de eficientizare a sistemului informațional. în acest sens, modelul sistemului informațional supus informatizării trebuie să corespundă cu cel al unei organizații capabilă să implementeze modelele economiei digitale. Rezultă astfel o cerință prioritară referitoare la sistemele informatice, aceea a asigurării coerenței și consistenței cu procesele de afaceri și cu sistemul informațional.
Pe de altă parte, pentru îndeplinirea noilor exigențe legate de integrarea proceselor din lanțul logistic, facilitatea procesului decizional și realizarea unei comunicări eficiente, în condinții de deplină securitate pentru date și pentru produsele software implicate, este necesară asimilarea permanentă a noilor tehnologii, ce trebuie implementate, restructurând astfel filozofia sistemelor informatice.
Introducerea sistemului informatic la nivelul unei societăți comerciale nu trebuie să reprezinte numai refelxul consistent al aplicării tehnicii asupra unor structuri socio- organizatorice, ci trebuie să reprezinte suportul restructurării proceselor de afaceri la nivel intern și extern. Pentru asimilarea inovației tehnice introduse prin implementarea sistemului informatic, este necesar ca sistemul să corespundă necesităților utilizatorilor, constituind un suport real pentru procesele operative și decizionale.
Sistemele informatice din mediul de afaceri sunt influențate de contextul general și de transformările implicate de acestea prin noile tehnologii promovate care influențează și susțin schimbările. Pentru a răspunde exigențelor actuale, sistemele informatice trebuie să asigure un grad sporit de integrare, o comunicare deschisă, o flexibilitate sporită, condiții de protecție a informațiilor, precum și un acces cât mai facil la funcțiile sistemului prin intermediul unei interfețe evoluate.
Integrarea sistemelor informatice reprezintă o consecință a necesității existenței unei imagini asupra proceselor interne și externe, care trebuie percepute cu legăturile dintre ele și cu rezultatele specifice obținute de fiecare în parte. Cerințele de comunicare sunt atât de ordin intern (comunicarea întreprocese/componente ale sistemului), cât și de ordin extern (comunicarea cu alte pachete de programe, în rețeaua cu alte platforme). O problemă esențială în domeniul comunicării este asigurarea interacțiunii dintre utilizator și sistemul informatic integrat, care este abordată, la momentul actual, tot dintr-o dublă perspectivă, și anume accesarea din interiorul companiei sau din exteriorul acesteia, având în vedere necesitatea asigurării transparenței. Cerința de funcționare a sistemului într-un mediu deschis, și respectiv de asigurarea unei comunicări adecvate, include o serie de noi cerințe, referitoare la interfața sistemului și la securitatea acestuia. O cerință esențială pentru sistemele informatice este simplificarea și standardizarea interfețelor de comunicare, precum și omogenizarea interfețelor de acces din interiorul sau exteriorul organizației. în strânsă legătură cu cerințele de comunicare se află și cele legate de asigurarea securității datelor și a aplicației, care devin tot mai exigente în condițiile în care sistemul funcționează într-un mediu deschis.
Flexibilitatea sistemului informatic reprezintă o cerință obligatorie în condițiile reformulării proceselor de afaceri și mutațiilor care au loc în spațiul economico-financiar. Adaptarea rapidă la schimbare este posibilă numai dacă sistemul este conceput flexibil, capabil să încorporeze rapid modificări care să răspundă unor cerințe. Flexibilatea reprezintă o trăsătură care facilitează evoluția sistemului, către variante îmbunătățite.
Cerințele de analiză a datelor pentru facilitarea procesului decizional reprezintă o consecință a creșterii complexității procesului decizional care necesită un volum mai mare de informații, corelate și prelucrate după criterii de analiză diferite. Aceste noi criterii se transpun la nivelul sistemului informatic integrat sub forma a două cerințe majore, și anume: asigurarea unui istoric al datelor și asigurarea funcțiilor de analiză statistică a datelor necesare prelucrării solicitate, interpretării fenomenului economic și realizării unor previziuni.
Calitatea sistemelor informatice reprezintă o prioritatea impusă de faptul că acestea trebuie să răspundă necesităților funcționale și de informare ale utilizatorilor interni și externi. Produsele software, prin dubla lor valență de a deservi necesitățile funcționale ale companiilor, în tranziție către modelul virtual și, de a se adresa direct factorului uman, trebuie să satisfacă atât aspecte formale, cât și informale, subiective. Se impune astfel o reorientare a produselor software către utilizatorul final și necesităților obiective și subiective ale acestuia.
Sistemele informatice actuale au evoluat și ca urmare a progresului tehnologic, ceea ce a condus la amplificarea facilităților oferite de acestea prin includerea unor noi servicii și aplicații multimedia, care combină sunetul, imaginea și textul, utilizând toate mijloacele de comunicație, oferind un potențial extins de exploatare.
Rolul internetului ȋn TIC
Autostrada informațională este definită ca o rețea de mare întindere capabilă să asigure transferul oricărui tip de date, în special cele multimedia, și care este destinată să joace rolul de infrastructură globală de comunicații. Conturul acestei noțiuni a fost dat de președintele american, Bill Clinton, care a lansat în 1994 proiectul Național Informatic Infrastructure (N.I.I.), care își propunea construirea unei rețele elctronice menită să schimbe fundamental modul de viață al americanilor. Ideea a fost preluată și de celelalte țări, în special cele din grupul celor șapte țări puternic industrializate, care au demarat deja proiecte asemănătoare. Cu toate acestea, autostrada informațională nu a fost încă realizată dar Internetul pare să se apropie cel mai mult de această definiție.
In 1940, la o întrunire a Societății Americane de Matematică, George Stibitz a realizat prima comandare la distanță a unui calculator. Prin intermediul liniilor telefonice, el a reușit din laboratoarele Bell situate în New-York să transmită comenzi unui calculator aflat în orașul Hanover din statul New – Hampton.
De atunci, atât conceptul de rețea cât și calculatoarele au evoluat spectaculos. Tuburile pe baza cărora funcționau calculatoarele au fost înlocuite, la începutul deceniului cinci, de tranzistoare și apoi începând cu 1970, de circuite integrate ceea ce a redus mult din dimensiunile acestora și consumul de energie. Raportul preț/ putere s-a ameliorat constant, în același timp crescând puterea de memorare a calculatoarelor personale, iar apariția interfețelor grafice l-au transformat într-o unealtă mai prietenoasă și accesibilă.
O altă transformare profundă prin care a trecut calculatorul a fost digitalizarea. Dacă la început calculatoarele erau folosite doar prin calcule și tratarea textului, acum ele sunt capabile să reproducă sunete sau să afișeze imagini de o fidelitate uimitoare. Primul care a fost digitalizat a fost sunetul, debutul făcându-se prin apariția compact-discurilor care au înlocuit treptat discurile de vinilin și casetele audio. După o evoluție desfășurată în paralel, cele două tehnologii, a sunetului și a calculatoarelor, s-au întâlnit o dată cu apariția CD- ROM-ului care permitea calculatorului să reproducă sunetul de pe compact-discuri. A urmat apoi filmul, care a fost și el digitalizat, codarea imaginilor și calitatea lor deosebită determinând răspândirea rapidă a acestei noi tehnologii.
Consecința digitalizării a fost transformarea calculatorului într-un punct de acces la autostrada informațională capabil să reproducă sunetul cu o mare fidelitate, să afișeze video- clipuri sau filme și care permit ținerea teleconferințelor.
Companiile de telefonie la rândul lor au optat pentru comutatoarele digitale și pentru fibrele optice în locul centralele analoage și a firelor de cupru. în țările dezvoltate, totalitatea comunicațiilor interurbane se desfășoară prin modalitați digitale. Viteza transferului de date s-a accelerat, iar calitatea transferului s-a ameliorat, mărind posibilitățile rețelei.
Rețeaua Internet s-a născut în domeniul apărării, din nevoia de raționalizare a utilizării resurselor informatice și pentru a se asigura securitatea acestor transmisii. în 1960, ARPA (Advenced Research Project Agency) a început un program de interconectare a calculatoarelor din universitățile și companiile particulare. Rezultatele s-au văzut în 1970 când patru universități de pe coasta de Vest au fost conectate în rețea formând ceea ce s-a numit ARPANet. Protocolul de transmisie utilizat de rețea, o colecție de norme tehnice cunoscute sub numele de TCP/IP, a fost dezvoltat în 1979 de către Vinton Cref, președintele Conferinței Naționale de Comunicare între calculatoare și Robert Kahu, membru al aceleiași Conferințe. începutul Internetului modem este considerat momentul în care ARPAnet și Csnet (rețeaua fundației naționale de știință ) au fost conectate. în numai zece ani de la crearea sa, Internetul a devenit o sursă prețioasă de documentare pentru cercetătorii din întreaga lume. După alți douăzeci de ani, Internetul a devenit un loc al comerțului, al exprimării libere a opiniilor (pentru că nu există niciun fel de cenzură politică) al educației și instruirii. Rețeaua creată în scopuri militare a devenit unul dintre cele mai importante instrumente ale comunicării și difuzării de informații.
în planul comunicării, Internetul oferă în principal trei tipuri de servicii: poșta electronică, listele de distribuție și „newsgroup”-urile.
Poșta electronică are avantaje considerabile față de poșta clasică, telefon sau telex. în primul rând este mijlocul cel mai puțin costisitor de corespondență care există la ora actuală.
In al doilea rând este și cel mai rapid, un mesaj electronic ajungând de la expeditor la destinatar în cel mult zece minute oricare ar fi distanța între cei doi.
Listele de distribuție au apărut datorită dezvoltării programelor capabile să gestioneze poșta electronică. Acestea pot să trimită același mesaj la mai multe adrese și să gestioneze recepționarea mesajelor primite. Specializate sau de interes general, listele de distribuție sunt consultate de câteva milioane de utilizatori zilnic constituind o modalitate importantă de schimb de informație.
Newsgroup-urile sunt cel de-al treilea mod de comunicare care se aseamănă cu listele de difuzare dar, spre deosebire de aceasta, nu necesită înscrierea prealabilă. Ele sunt stiucturate în jurul unor subiecte anume care constituie punctul focal al mesajelor. Consultarea noutăților se face cu ajutorul unor programe care conectează calculatorul la serverele Usenet pentru a prelua de acolo ultimele știri. Deosebirea esențială față de listele de distribuție este aceea că mesajele nu sunt trimise în cutia poștală a utilizatorului, ele rămânând pe serverele Usenet. La fel ca și listele de distribuție newsgroup-urile reprezintă o metodă de comunicare publică, față de e-mail care este o modalitate privată.
în calitatea sa de instrument de difuzare a informației și documentelor, Internetul oferă câteva mijloace. File Transfer Protocol (FTP), Telnet, Gopher, Wais și Web. Fondurile de arhivă au început să fie constituite în a doua jumătate a anilor optzeci. Site-urile de arhive, FTP și Telnet sunt strămoșii resurselor documentare pe care le găsim astăzi pe Internet, având aceași vârstă ca și Internetul. în ultimii ani, două noi metode au apărut: Gopher și Web.
File Transfer Protocol (FTP) a fost conceput pentru primii utilizatori ai Intemetului pentru a permite transferul fișierelor între calculatoare. Acum ele par să aibă un aspect rudimentar dar, au fost instrumente prețioase pentru comunitatea științifică, prima care a utilizat Internetul.
Protocolul Telnet, apărut în același timp ca și FTP, permite conectarea la un alt calculator aflat la distanță. Acest protocol permite împreună cu poșta electronică partajarea resurselor la distanță. în plus față de FTP permite nu numai transferul de fișiere, dar și utilizarea programelor aflate pe acel calculator. Se creează astfel posibilitatea consultării bazelor de date aflate în memoria calculatoarelor diferitelor universități sau organizații guvernamentale. Telnet-ul oferă posibilitatea tele-muncii, compania care dispune de un astfel de server poate permite angajaților săi să își acceseze contul personal de pe calculatorul acesteia și să își desfășoare activitatea indiferent de locul unde să găsește.
Serverele Gopher și Web au modificat însă Internetul pentru că l-au transformat într- un mediu mai prietenos. Protocolul Gopher a fost dezvoltat de către Universitatea din Minesota pentru a asigura conectarea comunității universitare locale la aceiași rețea. Utilizarea Gopher era mai simplă decât a sistemelor anterioare pentru că oferea o interfață cu meniuri. în plus, Gopher a contribuit la unificarea resurselor de pe Internet oferind posibilitatea accesului la serverele FTP, Telnet, Usenet și altele.
Wais era un protocol care permitea indexarea fișierelor disponibile pe Internet după numele lor. Utilizatorul avea posibilitatea să formuleze interogării „booleene”, simple relative la conținutul fișierelor. Cu toate că astăzi nu mai este folosit, mecanismele sale de indexare sunt folosite de către serverele Web sau Gopher.
La numai doi ani de la apariția serverelor Gopher, într-o perioadă în care numărul acestora creștea continuu, și-a făcut apariția o nouă tehnologie: serverele WWW (World Wide Web) sau Web. Dezvoltate de Consiliul Europei pentru a veni în sprijinul cercetărilor în domeniul energiei nucleare, protocolul avea ca obiectiv să permită fizicienilor răspândiți în laboratoarele europene să schimbe între ei informații. Pentru utilizatori, Web aduce două inovații capitale: legăturile de tip hypertext care permite parcurgerea unui ansamblu de documente deseminate în întreaga lume. A doua este afișarea grafică. Creșterea numărului de servere Web a fost fulgerătoare, apărute în 1992 ele erau deja în număr de 300 în martie 1994, iar după numai șase luni numărul lor urcase la 3000. în martie 1996 erau 80.000 de servere Web.
Serverele Gopher și Web au transformat Internetul făcându-1 accesibil oricărui utilizator fie el specialist sau nu. împreună cu protocoalele Telnet și FTP, Internetul oferă comunității o cantitate enormă de informații. Din acest grup, serverele Web reprezintă cea mai bogată sursă de informații, atât din punct de vedere al diversității sau a volumului. Dacă ne referim la cantitate se poate da exemplul documentelor publicate pe Web, despre subiecte referitoare Ia turism, acestea sunt într-un număr impresionat. Diversitatea se poate demonstra prin subiectele pe care le tratează paginile de Web. Un jurnalist de la Wall Street Journal care a întocmit o statistică a subiectelor paginilor Internet a remarcat că pe Web există 1000 de site-uri dedicate base-ball-ului, 2000 basket-ului dar și site-uri dedicate unor sporturi mai puțin cunoscute ca tamomachiques sau, 60% din cotidienele din întreaga lume dispun de propriul lor site.
Dimensiunea rețelei, numărul mare de utilizatori au transformat Internetul într-un fenomen cu impact puternic la toate nivelurile vieții sociale. Activitatea întreprinderilor, felul în care salariații își desfășoară activitățile, activitatea comercială și cea de marketing, activitățile educaționale toate se modifică datorită Internetului.
La începutul anilor șaptezeci, întreprinderile din țările dezvoltate au realizat că noile tehnologii ale informației pot să îmbunătățească funcționarea. Internetul joacă un rol multiplu în activitatea întreprinderilor: ameliorează comunicațiile interne ale întreprinderilor, în sensul dialogului dar și al schimbului de informații între filialele aceluiași grup, între furnizori, clienți și parteneri (transportatori, bănci, administrații).
Prin intermediul rețelei se realizează globalizarea piețelor și sporirea concurenței ceea ce împinge companiile să își amelioreze competitivitatea. Accesul și controlul informației este siguranța performanțelor și în același timp condiția esențială a dezvoltării și reușitei unei companii. Internetul oferă posibilitatea personalizării produselor în colaborare cu clientul în funcție de așteptările sale.
Internetul a devenit parte a strategiei comerciale datorită capacității lui de a facilita relația client – întreprindere prin intermediul site-ul Web. Site-ul oficial al companiei se adresează lumii întregii și este de cele mai multe ori poliglot, el este o vitrină a activității întreprinderii prezentând domeniul de activitate și produsele unor piețe forte îndepărtate. Pentru a-și atinge scopul site-ul trebuie să fie atractiv și actualizat în permanență. Accesul la site se poate face prin intermediul unui „pop-up” publicitar plasat pe site-urile partenere care permite utilizatorului printr-un singur click să ajungă direct pe site-ul oficial.
O altă provocare a rețelei Internet este aceea de a integra și utiliza contactul pe care îl permite rețeaua între client și furnizor. întreprinderile care au reușit în comerțul electronic prin Internet sunt cele care integrează și controlează relația personală și individualizată, sunt cele care au loc între ele și milioanele de clienți. Este ceea ce se numește „New Shopping Experience” un concept promovat în special de companiile americane.
Maniera în care poate transforma Internetul modul de viață al oamenilor a devenit evidentă în ultimii ani. Se așteaptă ca rețeaua să facă teritoriul să devină mai omogen, să reducă deplasările angajaților datorită posibilității lucrului la domiciliu și a comerțului electronic. Impactul sociologic al Internetului este considerat de către specialiști de mică amploare pentru că acestuia îi lipsește dimensiunea etnică, culturală, de grup, fiind doar o conexiune electronică. Societatea informațională va modela însă organizarea unei țări prin impactul pe care îl va avea asupra economiei, obligând-o să crească ritmul activității și să devină mai competitivă.
Statului îi revine rolul de a-i proteja pe utilizatorii Internetului de infracțiunile care se pot aduce prin intermediul acestuia. Catastrofele personale sau individuale produse datorită distrugerii sistemelor de securitate a plăților, furtului de informații confidențiale sau simpla inundare cu mesaje a serverelor de mail sunt infracțiuni pentru care trebuie elaborată legislația.
In concluzie se poate afirma că Internetul a evoluat spectaculos de la apariția lui devenind, dintr-o unealtă pe care o foloseau doar specialiștii, un mijloc de comunicare la îndemâna oricui. în paralel calculatoarele personale și-au îmbunătățit permanent performanțele și posibilitățile de tratare a datelor. Condiția esențială pentru ca rețeaua să devină în viitor prima autostradă informațională rămâne aceea a extinderii rețelei la nivel planetar prin conectarea tuturor zonelor globului la aceasta.
CAPITOLUL II
Importanța IT asupra turismului contemporan
Implicațiile IT în turism
Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri de servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției a acestora. Totodată, cererea turistică determină o adaptare a ofertei care se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector și, indirect, în stimularea producției ramurilor participante la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații pentru agrement etc.
în abordare sistematică, turismul poate fi privit ca un sistem cibernetic, inclus în sistemul economiei naționale, și format la rândul lui dintr-o serie de subsisteme interconectate, a căror stare de funcționare trebuie permanent cunoscută. Pentru formularea, fundamentarea și alegerea deciziilor optime, factorii decizionali trebuie să dețină în permanență informații despre starea sistemului, ceea ce se realizează prin culegerea informațiilor, sistematizarea, prelucrarea și prezentarea lor sub formă de indicatori.
Având în vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele forme de turism practicate (organizat, neorganizat, itinerant, de sejur, balneo- medical etc.), categoriile de prețuri și tarife diferențiate pe grade de confort, pe forme de turism, etc., activitatea din această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori, care are un conținut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a sistemului informațional statistic în domeniul turismului și reprezintă o parte componentă, un subsistem al sistemului de indicatori ai economiei naționale.
După cum progresul tehnologic permanent influențează pozitiv ramurile primare și secundare ale economiei, este nevoie ca și în sectorul terțiar, în speță în turism, să fie introduse tehnologii de vârf care să contribuie la optimizarea și eficientizarea activităților.
Avansul impresionant din ultimul deceniu al tehnologiei informației și-a găsit numeroase aplicații în domeniul turismului. Aceste tehnologii, coroborate cu progresele din sfera telecomunicațiilor, contribuie sistematic și substanțial la modernizarea serviciilor turistice. Utilizarea tehnologiei informaticii în turism, ceea ce implică realizarea sistemelor informatice, permite :
cunoașterea cererii turistice;
cunoașterea ofertei turistice;
urmărirea serviciilor turistice pe toate formele de turism;
urmărirea serviciilor legate de formele și mijloacele de transport, agrement;
rezervări hoteliere;
studiul pieței turistice;
un sistem complex și flexibil de contabilitate și management.
Internetul și turismul
Internetul există de câtva timp, dar a intrat recent în domeniul afacerilor. Folosit simplu, acesta este o vastă rețea (dintre rețelele computerelor) ce leagă computerele din fiecare colț al globului în așa fel încât ele pot comunica și împărți informațiile.
Structura sa (sau mai degrabă lipsa ei!) poate fi descrisă cel mai bine ca o minge de spaghetti – necunoscând vreo limită sau formă, neavând un centru, și cu rețelele legate într- un mod aproape întâmplător. Nu este deținut, condus sau reglat de nimeni, cu toate că diferite organizații contribuie voluntar cu servicii și sisteme ce ajută la susținerea/întărirea arhitecturii sale".
Originile Internetului se află în sistemul comunicațiilor cunoscut ca Arpanet, care a fost dezvoltat după 1960. Mainfram-urile computerelor erau legate împreună pentru a ușura transmiterea informațiilor, dar legăturile erau făcute în așa fel încât distribuirea informațiilor să fie în siguranță, astfel încât dacă o parte a rețelei era distrusă, informațiile puteau ajunge printr-o altă rută la destinație. Internetul este folosit atât de armată, de departamente guvernamentale și organizații nonguvernamentale, de laboratoare de cercetare si universități, cât și de oamenii de afaceri și chiar de oamenii obișnuiți în general.
Din punct de vedere tehnic, comunicarea prin Internet este ușurată de folosirea protocolului cunoscut ca transmisie control protocol/Internet protocol sau TCP/IT. Toate computerele conectate la Internet folosesc TCP/IT pentru a comunica unele cu celelalte și pentru a transmite mesajele, informațiile. Avantajul TCP/IT este că acesta e într-adevăr o platformă independentă care permite computerelor și altor rețele de diferite forme, mărimi și structuri să schimbe informațiile ele între ele sau cu altele. Astfel, nu contează dacă folosești un IBM PC sau Macintosh, dacă ești conectat la un mainframe, protocolul TCP/IP îți permite să folosești facilitățile Internetului într-un mod transparent.
Aceasta a început ca un simplu set de etichete care informa browserul să pună
caractere italice, bold, paragrafe întrerupte, liniile, graficele și alte elemente de design, dar s-a evoluat în a pemite sunetelor, imaginilor în mișcare și variatelor nivele de interactivitate de a fi încorporate în paginile Web. Aceste pagini de informații nu trebuie citite secvențial. În schimb, anumite cuvinte sau grafice pot fi denumite ca fiind cuvinte de legătură. Când facem click, acestea transportă utilizatorii la alte pagini, eventual depozitate în diferite locuri și în diferite calculatoare. Acest aranjament non-liniar permite utilizatorilor să sară de la pagină la pagină și în fapt navighează calea lor proprie prin Web pentru a găsi informațiile pe care ei le solicită.
Mărimea exactă a Internetului este greu de apreciat, în oarecare măsură din cauza naturii sale nestructurate. în orice caz, dezvoltarea și acceptarea Web-ului ca modalitate standard de a utiliza Internetul a condus la un interes fenomenal din partea publicului general. Timp de 10 ani, Internetul a crescut de la o mărime care putea fi măsurată în sute, la una care trebuie măsurată în milioane. Orice rețea conectată la Internet poate fi compusă de oriunde din câteva sau mai multe mii de calculatoare. Fiecare din ele pot avea câțiva, sau chiar câteva sute, utilizatori, și așa stabilind numărul total de oameni care folosesc Internetul este practic o sarcină imposibilă. Publicația Curentul apreciază la peste 50 de milioane de utilizatori, cu rate de creștere de 15% pe lună. John Naisbitt argumentează că dacă rata de creștere a curentului continuă neabătută, vor fi peste 300 milioane de utilizatori de Internet în 1999, 750 milioane în 2000 și 1,5 miliarde în 2001. Similar, IBM a estimat că 10% din populația lumii va avea acces la Internet în timpul anului 2000: adică, peste 700 milioane de oameni. Pentru cei a căror prevedere este corectă, ce este clar este că Internetul va continua să crească în importanța comunicațiilor medii, iar potențialul pentru comerțul electronic va continua să crească.
În loc să încercăm să evaluăm numărul total, multe studii se concentrează acum pe stabilirea datelor demografice ale Internetului, stabilind genul, educația, venitul, rasa, ocupația și caracteristicile geografice ale utilizatorilor. Câteva din concluziile generale ale acestor studii indică faptul că bărbații sunt opuși femeilor, oamenii cu o poziție socială mai înaltă sunt opuși grupurilor socio-economice mai scăzute și caucazienii sunt opuși altor grupe rasiale, astfel primii menționați sunt mai potriviți să fie utilizatori de Internet. în orice caz, aceste date demografice se schimbă de-a lungul timpului. în orice caz, chiar dacă curentul demografic se oprește, profilul caracteristic al utilizatorilor de Web corespunde cu cele mai dorite piețe străbătute – afluență, foarte mult educată, călători frecvenți care cheltuiesc peste medie pentru recreații și agrement pe scurt, o piață ideală pentru produse turistice asemănătoare.
În timp ce unele bunuri sunt gândite să se vândă prost online, servicii cum ar fi călătoria, unde produsul este mai puțin tangibil și clienții se bazează mai mult pe informații, sunt mai potrivite mediului online. Cercetările recente au arătat că produsele turistice sunt dintre cele mai populare produse achiziționate de-a lungul Web-ului. Jupiter Communications evaluează că peste 800 de milioane de bilete au fost făcute pe Internet în 1997. Deși, acest curent reprezintă mai puțin de 1% din toate veniturile din turism, în timpul
anului 2002 între 6% și 10% din rezervările de călătorii care reprezintă vânzări peste 8 miliarde dolari, vor proveni din Web.
Una din problemele în încercarea de a evalua impactul Internetului și World Wide Web-ului în sectorul turismului este rata fenomenală de creștere. Statisticile se schimbă zilnic și astfel sunt inexacte chiar înainte de a fi publicate. Totuși, o schimbare este clară – toți jucătorii majori din sectorul turistic intră online. în ianuarie 1996, Arthur Andersen a estimat că există 5000 de site-uri înrudite: prin 1998 această cifră a crescut până la 80.000. Tabelul
ilustrează scopul pur al distribuției turistice pe Web. Bazat pe extracte de pe directoarele Yahoo, dă o idee asupra gradului și diversității serviciilor turistice care pot fi găsite online.
în loc să vorbim în termeni de cifre, poate o analiză mai interesantă este să examinezi și să clasifici site-urile turistice de pe Web în categorii generice bazate pe tipul companiilor care operează. în mod normal, site-urile pot fi categorisite în cele operate de furnizorii de turism și cele operate de intermediari. Cel dintâi poate fi subdivizat în cele care operează pentru lanțurile internaționale majore și cele care operează pentru companiile independente.
Prima categorie site-urile lanțurilor include pe acelea ale marilor companii hoteliere și a companiilor de închiriere mașini. Acestea promovează și distribuie informația despre un singur tip de produs (camere de hotel și închiriere mașini) și doar produsele unei singure companii. Bugetul sectorului turismului, cum ar fi de exemplu, liniile aeriene ca Southwest Airways sau lanțuri hoteliere cum ar fi Formule 1, ale cărui limite sunt prea mici pentru a le permite acestora să-și permită să distribuie prin canalele tradiționale de distribuție sunt interesați în particular de potențialul Internetului pentru distribuție.
Cele mai multe lanțuri furnizează un site central care conține informații despre companie în general. Cele mai multe includ un motor de căutare, care îl face mai ușor pentru potențialii clienți pentru a găsi produsul care satisface dorințele lor. De exemplu, în cazul unui hotel, utilizatorii introduc locația și orice alte criterii dorite, cum ar fi piscine sau facilități de baby-sitting, într-o pagină Web, iar site-ul răspunde cu o listă de proprietăți care satisfac cerințele lor.
Profilele fiecărei proprietăți pot fi normal afișate și pot include descrieri textuale suplimentate de fotografii și, în sistemele mai avansate, disponibilitatea/prețurile și facilități de rezervare online. Aceasta se poate mări în complexitate, de la formele printate prin care utilizatorul poate trimite un fax înapoi la companie pentru procesare, la o legătură prin email care permite utilizatorului să ceară informații sau o formă online care accesează o bază de date și este capabilă să proceseze rezervări (tabel 3).
Tabel 3. Servicii de rezervare pe principalele site-uri ale lanțurilor hoteliere
Anumite companii folosesc de asemenea site-urile Web pentru a scăpa de inventarul primejdios. De exemplu, American Airlines rulează promoția sa de mare succes “NetSaver” în fiecare miercuri pentru a scăpa de locurile nevândute pentru
week-end-ul viitor.
Site-urile pentru furnizorii independenți de turism tind să fie mai variate și mai greu de găsit. Majoritatea site-urilor tind să conțină doar câteva pagini statice Web, dar câteodată se găsesc și site-uri inovative, eficiente și cuprinzătoare ale operatorilor mici. Un bun exemplu este furnizat de Tellini în discuția sa despre Vicarage Hotel din Londra:
“Site-ul este divizat în variate secțiuni. Prima este Introduction care dă informații despre Vicarage. Prețurile și meniul micului dejun sunt prezentate în secțiunea Details. Highlights include informații despre Carnavalul Notting Hill și Sărbătoarea Anului Nou din Trafalgar Square. Direction cuprinde drumul de la aeroport. Frequently Aasked Questions prezintă o listă cu întrebări variind de la timpul de cazare la situația locurilor de parcare.”
Poate succesul acestui site este cel mai bine măsurat de numărul de rezervări pe care îl creează. Câteva din motivele pentru succesul său poate fî că include informații nu doar despre B&B, dar de asemenea și informații turistice despre zonele înconjurătoare. Face aceasta într-o manieră foarte prietenoasă, care încurajează utilizarea de către cât mai multe persoane noi a paginilor Web.
E-turismuI. Turismul în era digitală
Turismul electronic (electronic tourism sau e-tourism în engleză) este parte a comerțului electronic și unește unele din cele mai rapide tehnologii în dezvoltare, cum sunt cea a comunicațiilor și tehnologiei informațiilor, industria ospitalității și cea a managementului/ marketingului/ planificării strategice, „e” indică starea de electronic și reprezintă piețele electronice (e-marketplace în engleză), unde afacerea electronică (e- business în engleză) întâlnește e-consumatori, e-guvernare, e-partneri și alte afaceri electronice pe platforme electronice.
Procesele de dezvoltare din cadrul tehnologiei informației, comunicațiilor și Internetul, în particular, au revoluționat întreaga industrie a turismului, generând noi modele de afaceri, schimbând structura canalelor de distribuție specifice turismului și reproiectând toate procesele ce țin de această industrie și, nu în ultimul rând, influențând furnizorii de pachete turistice, destinațiile și stakeholderii.
Activitățile specifice turismului electronic presupun existența turoperatorilor, a agențiilor de turism și a altor entități cu interese în domeniul turismului în spațiul virtual prin intermediul unui portal specializat. Fenomenul în sine are implicații atât pentru consumatorul de servicii turistice, cât și pentru cei enumerați mai sus.
Potrivit unor studii elaborate de Institutul Internațional IPK, în 1999, peste 27
milioane de europeni au folosit Internetul pentru a-și stabili destinațiile vacanțelor viitoare,
iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line. Până la sfârșitul anului 2001, veniturile
obținute la nivel mondial de pe urma turismului electronic s-au ridicat la peste 30 miliarde USD.
Rapoartele din 2001 ale The European Travel Monitor indică o creștere de 47% în
ceea ce privește persoanele care au făcut rezervări online, în timp ce 80% dintre utilizatorii de
Internet sunt interesați în a-și rezerva singuri locurile în destinațiile de vacanță prin intermediul web-ului.
Conform cercetătorilor americane, suma totală provenită de pe urma călătoriilor de plăcere sau de afaceri rezervate de turiștii din întreaga lume prin intermediul Internet-ului au urcat în anul 2001 la peste 13 miliarde de dolari, iar în 2004, cifra înregistrată a fost de aproximativ 65 miliarde de dolari.
Concluzia unui seminar desfășurat în luna aprilie 2001 în Rusia, sub patronajul Organizației Mondiale a Turismului, a fost că nicio altă tehnologie, cu excepția televiziunii, nu a avut un impact așa de mare asupra călătorilor ca Internetul.
Portalul de turism poate fi văzut ca o infrastructură a unei comunități de afaceri ce oferă un mediu transparent pentru dezvoltarea afacerilor din turism. Portalul de turism reunește părțile care participă la activitățile turistice și anume furnizorii de servicii turistice (pensiuni, hoteluri, baze de tratament), agențiile de turism și nu în ultimul rând consumatorii de bunuri și servicii turistice într-un spațiu virtual, în World Wide Web. Participanții își joacă rolurile într-o transparență totală prin intermediul instrumentelor specifice Internet-ului.
Portalurile de turism oferă servicii din ce în ce mai diversificate: turiștii nu numai că pot rezerva un sejur on-line, dar vor primi toate informațiile prin poșta electronică și vor plăti totul on-line, prin intermediul cărții de credit.Turismul electronic implică pentru consumatorii finali următoarele aspecte: e-informare, e-rezervare (hoteluri, mijloace de transport etc.) și plata electronică.
Etapa de e-informare presupune oferirea de informații în cadrul portal-urilor specializate, broșuri electronice, ghiduri turistice audio, albume foto (imagini statice și panorame), imagini în timp real sau clipuri video, și chiar jurnale de călătorie prin intermediul blogurilor sau chiar comunități virtuale specializate, gen Virtual Tourist, și de ce nu, ghidurile oferite prin intermediul orașelor virtuale.
Rezervările on-line sunt utilizate cel mai mult în domeniul hotelier, al transporturilor aeriene și pentru serviciile de închiriere autoturisme. Serviciile de rezervări on-line, ca servicii ale societății informaționale, trebuie să se conformeze exigențelor legale care își au izvorul în actele normative ce fac referire la serviciile de internet în general și la cele de comerț electronic și încheiere contractelor la distanță în particular.
Consumatorii pot folosi cărți de credit, cecuri electronice, bani digitali (digital cash în engleză) sau chiar microcash, când plățile însumează doar câțiva cenți. Multe dintre sistemele electronice de plată pe Internet sunt echivalentul electronic al sistemelor folosite zi de zi, cum sunt cărțile de credit, cecurile etc. Până și banii digitali, meniți să reprezinte moneda forte, sunt disponibili.
Cârdul, de debit sau de credit, poate îndeplini în anumite condiții și alte funcții, cum ar fi aceea de acoperire a unor riscuri, la fel ca și o poliță de asigurare sau aceea de asistență pentru anumite situații. Majoritatea tehnologiilor din sfera afacerilor electronice se bazează pe sistemul de relații și de comunicare cu clienții, furnizorii și angajații. Multitudinea de oferte de platforme hardware-software și de soluții fac pentru manageri alegerea tot mai dificilă. O afacere electronică în sfera serviciilor turistice automatizează procesul comenzilor, crește numărul piețelor de desfacere și implicit eficiența, reduce costurile și pune în valoare competitivitatea. De asemenea, permite agențiilor și turoperatorilor să-și analizeze potențialii clienți și să-și gestioneze în mod corespunzător resursele.
În ceea ce privește managementul afacerii electronice, inițiatorii trebuie să reexamineze în permanență strategiile, tehnicile și instrumentele în lumina noilor tehnologii. Strategia afacerilor electronice în turism înseamnă acțiune continuă, în corelație cu stadiul de evoluție al agenției de turism (lansare, consolidare, creștere, maturitate) și cu mediul în cu care aceasta acționează, adevărata provocare pentru companiile din turism fiind regândirea organizării și a proceselor de afaceri, astfel încât să își crească productivitatea prin utilizarea Internet-ului într-o piață concurențială și să își facă simțită prezența pe piața globală.
Un rol important în procesul de management al unei afaceri electronice în turism îl au sistemele informatice în management ca părți distincte ale sistemului informațional, știut fiind faptul că, în domeniul serviciilor, mai ales în sectorul turistic, sistemul informatic reunește peste 90% din totalitatea elementelor informaționale. Astfel de sisteme informatice în management sunt proiectate pentru a îndeplini un număr variat de sarcini/obiective, cum ar fi stocarea informațiilor sau poate fi folosit ca instrument pentru planificarea, cercetarea și dezvoltarea activităților.
După cum se poate observa, Internetul are potențialul de a avea un efect major în modul în care ospitalitatea și produsele turistice sunt distribuite, redefinind modul prin care turiștii descoperă și cumpără produsele turistice. Pe lângă acestea are potențialul de a depăși multe probleme asociate cu mai tradiționala distribuție electronică. Adresându-se direct consumatorului, ocolește GDS, dând naștere la costuri mult mai mici și făcând posibilă distribuirea de produse ieftine. Absența cerințelor în termeni de structură dă flexibilitatea de a distribui produse eterogene, în timp ce simplicitatea și acceptarea generală a standardizării interfeței utilizatorului introduce consistență în modul în care informațiile sunt accesate – o condiție esențială necesară în practicarea turismului. Libertatea de intrare, costurile scăzute și faptul că nu este nevoie de niciun echipament special să-l facă atractiv ca distribuție medie pentru micile operațiuni de turism, în timp ce capacitățile multimedia și întinderea globală îl fac foarte eficace ca mediu de marketing. Potențialul său a fost oficial recunoscut de sectorul turistic. S-a prezis că Internetul va fi cheia conducerii în viitor a sectorului turistic.
Doar acele operații care vor exploata tehnologia pentru a identifica corect nevoile consumatorilor și vor oferi produsele ca atare vor supraviețui.
CAPITOLUL III
Sisteme informatice pentru managementul și gestiunea activităților din domeniul turismului
Unul din primele produse complementare distribuite prin GDS a fost cazarea la hotel. Hotelurile au încărcat informația legată de diferitele lor tipuri de camere, descrierea și prețul pe categorii în spațiul liber din baza de date a sistemului de rezervare a companiilor aeriene, iar când aceste informații au fost disponibile la aceste hoteluri au făcut rezervări mii de agenți din întreaga lume. Acest fapt a fost avantajos pentru fiecare participant. Hotelurile beneficiau de distribuirea produselor lor unei audiențe mai mari, agenții de turism beneficiau de posibilitatea de a rezerva mai multe produse prin sistemul lor computerizat, iar GDS beneficia de o creștere a volumului de rezervări, ceea ce i-a ajutat să-și micșoreze costurile de operare.
Oricum, în timp ce un hotel era listat pe un GDS, asta fâcându-1 disponibil pentru mii de agenți din întreaga lume, acest lucru era departe de a fi o unealtă de vânzare ideală. Probleme a ridicat structura sistemului de date. Pentru că GDS erau inițial create pentru a distribui bilete de avion, structura bazei de date era special creată pentru a stoca informații despre acest produs" . Un loc la avion este relativ omogen — un loc este foarte asemănător cu oricare altul de pe aceeași rută. Produsul hotelier, pe de altă parte, este divers. Chiar un hotel relativ standardizat, cu o structură simplă poate avea patru tipuri de camere (apartamente, duble, cu două paturi sau simple), și trei categorii de confort (scăzut, mediu și sporit), asta dând un total de 12 combinații (apartament confort scăzut, apartament confort mediu etc.). Din aceste 12 combinații diferite cameră/confort, structura bazei de date GDS însemnă că doar câteva din acestea puteau fi afișate". Acesta era o limitare majoră pentru că tariful cerut este de obicei un factor primordial în alegerea pe care o fac agenții sau clienții lor. De exemplu, un client poate cere un tarif comun sau promoțional, iar dacă unul nu este listat în sistem, hotelul nu va fi inclus în rezultatele căutării inițiale și astfel va fi eliminat de la considerații viitoare.
Structura rigidă a bazei de date limitează de asemenea hotelul și dintr-o perspectivă de marketing. De exemplu, după căutarea inițială descrisă anterior, agenții de călătorie pot căuta o descriere mult mai detaliată a fiecărui hotel de care sunt interesați. Acest al doilea ecran este în fapt ca o reclamă (Fig. 1.4) și este deosebit de importantă, fiind o proprietate care-i diferențiază de competitor.
Fig. 4. O listare tipică hotelieră prin GDS.
DENVER INTL ARPT CO 20 FEB – 21 FEB 1NT 1 ADULT Ml 8 HZ REGENCZ DENVER $6 C 1750 WELTON STREET 22 SW L USD A1K- 170.00 A2D- 170.00 BUS- 185.00 CLB-195.00 COR- 160.00 SEN- 126.00 GOV-68.87 TVL-80.00
Oricum structura bazei de date constrânge eforturile lor deoarece permite stocarea unei cantități de informație limitată despre conținut și produsul în sine30. Mai mult, din cauza restricționării spațiului, trebuie folosite descrieri simplificate și abreviate, frecvent până la punctul la care diferențierea produselor și chiar claritatea sunt sacrificate31. De exemplu, tipurile de camere erau descrise prin coduri de 3 litere cum ar fi “A1K”, “A” indica că această cameră este din cea mai bună categorie a casei, “1” că avea un singur pat, iar “K” că aceasta era de mărime mare (king size). Cele mai bune camere din hotel erau descrise simplu (indiferent că era vorba de Ramada Inn sau Ritz-Carlton) ca AlKs (cele cu paturi echipate king size).
Pe lângă lipsa flexibilității, hotelurile au întâmpinat dificultăți la început și la introducerea informațiilor în baza de date. încărcarea datelor era de factură tehnică, fiecare sistem folosind protocoale diferite și sintaxe, astfel fiecare sistem trebuia să se mențină separat .In multe cazuri, datele care trebuiau încărcate existau deja în formă computerizată, dar trebuiau convertite și reformatate astfel încât să se încadreze în limitele structurale impuse de baza de date GDS. Din această cauză a crescut cheltuiala folosirii GDS ca și canal de distribuție.
Reînoirea datelor era de asemenea și risipitoare de timp, astfel fiind o diferență mare de timp de când hotelul voia să schimbe o dată și până când aceasta apărea live în sistem. Acesta însemna că hotelurile nu puteau folosi GDS ca un canal pentru distribuirea pachetelor de servicii speciale și promoționale numai dacă erau integrate în sistem cu câteva luni în avans. Aceste trei probleme — numărul limitat de tipuri de camere care puteau fi afișate prin sistem, descrierea inadecvată și lipsa de oferte speciale – însemna că agenții de turism nu aveau încredere completă în informațiile furnizate de sisteme. în particular, faptul că nu toate tarifele disponibile pe o proprietate privată puteau fi afișate, i-a făcut pe agenți să nu aibă încredere în sistemul computerizat, deoarece deseori le era menționată o altă disponibilitate a locurilor și alte prețuri când sunau la biroul central de rezervări al hotelului sau la hotel direct . De aceea, agenții nu foloseau sistemele lor pentru a rezerva camere de hotel, la același nivel cu rezervarea locurilor de zbor, și astfel, cea mai mare parte a potențialului de listare a hotelurilor pe GDS era irosit.
Luptând un timp îndelungat pentru a încadra tipurile multiple de confort, tarife, camere și servicii într-o structură a bazei de date standardizată GDS, cei care realizau planurile de dezvoltare atât ai companiilor hoteliere, cât și ai GDS au fost de acord că dezvoltarea bazei GDS pentru hoteluri nu mai este practică. O strategie alternativă a fost dezvoltată. Mai degrabă decât încărcarea produselor hoteliere pe GDS au fost dezvoltate sisteme computerizate separate cu structură de baze de date mai apropiată de produs. Acestea erau apoi legate cu GDS pentru distribuire la agenții de turism, cu taxa de tranzacție plătită operatorului GDS pentru fiecare rezervare procesată. în acest fel, problemele legate de baza de date discutate mai înainte puteau fi evitate în timp ce hotelului îi era permis să găsească importanți agenți de piață.
Caracteristici ale sistemelor informatice de gestiune hotelieră
în cadrul oricărui hotel evidența tranzacțiilor este obligatorie. Tranzacțiile din acest domeniu includ toate operațiile economico-financiare impuse de activitatea hotelieră. Nevoia de a ține o evidență clară și la zi, a operațiunilor desfășurate în sectorul turistic, a generat aparația unei serii de sisteme integrate de gestiune. în condițiile concurențiale actuale pe piața de profil, nu s-au putut defini niște standarde pentru soluțiile hoteliere. Totuși majoritatea firmelor de profil și-au îndreptat atenția către cele două mari departamente din cadrul unui hotel: recepția și contabilitatea sau altfel spus Front Office și Back Office.
Firmele producătoare de software au încercat să creeze niște produse informatice integrate, capabile să satisfacă cerințele celor mai exigenți beneficiari, astfel majoritatea programelor de gestiune hotelieră sunt incluse în programa de învățământ a instituțiilor cu profil turistic. Aceste programe integrate de gestiune se bazează pe module putând fi adaptate în funcție de parametrii ceruți de unitățile beneficiare.
Principalele componente ale sistemelor de gestiune
Prezicerea viitorului direcției GDS este o sarcină importantă. La începuturile lor, nici liniile aeriene nu au putut prevedea cât de importante vor deveni aceste sisteme. SABRE a fost inițial catalogat ca un sistem de inventar, dar de câteva ori de-a lungul existenței sale a adus mai mult profit deținătorilor lui decât linia aeriană însăși. Momentan GDS pare să se concentreze pe trei strategii principale: consolidare, diversificarea produselor și diversificarea pieței. Gradual, liniile aeriene majore de GDS au început să se unească și să fuzioneze. Acest proces a fost determinat în mare parte de costurile enorme de operare a rețelelor de rezervare. Cât despre agențiile de turism, GDS se confruntă cu o scădere a profiturilor chiar și când volumul rezervărilor este în creștere.
Prin fuzionare și formare de alianțe se fac economii majore prin crearea unei baze de date centralizate, ceea ce asigură o consistență a informației furnizată. în plus, prin deținerea unui site major cu date globale, sistemele sunt capabile să facă față la orele de vârf, 24 de ore din 24, chiar și când sistemul este folosit la maximum. Noile linii aeriene aleg de obicei să închirieze sau să cumpere spații în sistemele deja existente din motive financiare și de logistică, dar și pentru a reduce riscul de a “slăbi” piața prin forțarea agenților să folosească un nou sistem computerizat de rezervări (CRS). Printr-o serie de fuziuni și preluări, au rezultat patru megasisteme: SABRE, Galileo International, Worldspan și Amadeus/System One.
Oricum există mari diferențe regionale, de exemplu SABRE este sistemul dominant în America de Nord și Amadeus/System One conducând în Europa. Formarea alianțelor a mai fost determinată și de creșterea presiunii guvernamentale și a altor autorități legiuitoare care au căutat să separe sistemul de linia aeriană pentru a elimina potențialele activități anticompetitive (de exemplu Comisia Europeană a insistat ca SABRE să stabilească operațiuni în Europa independent de American Airlines, compania părinte).
O soluție mai bună ar fi folosirea de multi-transportatori pentru că, atunci când mai mulți transportatori operează în GDS (este cazul sistemelor majore europene) este mai greu să acționeze fără etică. Mulți observatori sunt de acord că, comerțul prin alianțe și fuziuni este benefic, cu din ce în ce mai multe sisteme regionale fiind încorporate în megasisteme. Deja multe sisteme regionale, cum este de exemplu Abacus în Orientul îndepărtat, s-au aliniat la unul din megasisteme. în mod similar SABRE a intrat în “acorduri speciale de distribuție ” cu Fantasia din Australia și Noua Zeelandă și cu sisteme controlate de Air India, Indian Airlines, Japan Airlines și China Airlines din Asia și cu Gulf Air și El Al din Orientul Mijlociu. Fiecare strategie a megasistemelor pare să domine piața prin controlul asupra procentajului cel mai mare posibil din rezervările din întreaga lume.
Tacticile lor pentru a reuși includ furnizarea de servicii cât mai multor agenții posibil și furnizând stimulente pentru folosirea sistemelor lor pentru realizarea rezervărilor și crescând numărul serviciilor disponibile accesării prin sistem. Așa cum s-a discutat și mai înainte, GDS permite acum accesul la mai multe sisteme administrate, printre altele, de companii de închiriere mașini, companii de transport maritim, rețele de transport auto și feroviare, precum și lanțuri hoteliere. în legătură cu distribuirea produselor, ei furnizează și informații importante pentru turiști (legate de destinație, vreme) ajută la emiterea de cecuri de călătorie, schimb valutar, cărți de credit, asigurare și a automatizat multe dintre funcțiile administrative ale agenților de turism. în acest mod, un mare bagaj de servicii a fost fitcut disponibil agențiilor și – indirect – clienților care își puteau asigura aranjamente de călătorie într-o singură vizită la o agenție de turism și puteau pleca de acolo cu biletele lor în mână.
GDS s-a concentrat în mod tradițional în primul rând pe călătoriile de plăcere. Oricum ei au recunoscut această anormalitate și lucrează la produse care vor spori facilitățile de rezervare pentru acest sector (călătoriile de plăcere).
Această strategie de diversificare a produselor este în mod particular importantă, deoarece face sistemele mai atractive pentru agenții de turism, dându-le posibilitatea de a le crește productivitatea și astfel profitabilitatea. Sistemele actuale sunt pe cale să devină mai “prietenoase” și mai “regionalizate” pentru a ajuta la creșterea vânzărilor. De exemplu, display-urile sunt acum în mai multe limbi, prețurile pot fi afișate în moneda locală, iar publicitatea/promoțiile sunt transmise agenților într-o regiune anume. Asemenea îmbunătățiri sunt de dorit pentru a face sistemele mai ușor de folosit de către agent, și prin asta încurajează creșterea numărului de rezervări.
A treia strategie a GDS este diversificarea pieței. Departamentele comune de turism, organizatorii de întâlniri și angrosiștii au atras mai mult de 350000 de agenții din întreaga lume care au capacitatea să facă rezervări prin GDS. De fapt, operatorii GDS încearcă să obțină acces direct la orice afacere legată de turism. Multe forme de distribuție electronică s-au integrat cu GDS pentru informații și rezervări. GDS este de asemenea implicat în mod activ în utilizarea de noi tehnologii, cum ar fi Internetul, pentru a dezvolta canalele de distribuție care vor ocoli agenții de turism și vor permite consumatorilor să acceseze și să facă rezervări direct de acasă sau de la birou de la propriul calculator.
După cum am văzut, GDS s-a bucurat de o poziție de invidiat înăuntrul lanțului de distribuție turistică. Rolul lor de agent de schimb de informații a făcut sistemul lor o unealtă esențială pentru agenții de turism, permițându-le să strângă comisioane de la milioanele de tranzacții turistice făcute în fiecare an. în plus, datorită pătrunderii pe piața agențiilor de turism, multe alte sisteme de distribuție electronică au colaborat cu ei, plătindu-le o taxă pentru fiecare tranzacție procesată, astfel adăugându-se și profitabilitatea lor. Totuși, GDS a suferit datorită câtorva restricții. Baza lor de date limitată îi face mai puțin potriviți pentru distribuția produselor turistice, altele decât locurile la liniile aeriene, interfața text pare a fi “bătrână și obosită” fiind depășită de cele cu noi grafici, competiția mare de pe piețele globale a determinat pe furnizorii de turism să se întrebe de costurile mari de distribuție prin ruta tradițională GDS. Ca rezultat, GDS este sub amenințarea destrămării de către canalele de distribuție noi cum ar fi Internetul care oferă o rută directă către clienți.
Evident că GDS a răspuns la aceste provocări. De la începutul anilor 1990, fiecare a întreprins renovări masive și îmbunătățiri la modulele închiriere mașini și hoteluri, cu scopul de a îmbunătăți cererea și exactitatea datelor afișate pe terminalele agențiilor de turism. De asemenea, restricțiile în termeni de prețuri care pot fi afișate au fost considerabil reduse. De exemplu, tipul camerelor și prețurile sunt acum asociate cu fiecare din sistemele mari permițând vânzarea și la prețuri negociate. Hotelurile au oferit tradițional aceste prețuri volumului mare de clienți, dar până relativ recent, agențiile de turism nu puteau folosi terminalele GDS pentru a rezerva. Atât caracteristicile hotelului, cât și ale lanțului au fost extinse și restructurate, permițând ca mai multe date despre fiecare hotel să fie comunicate și făcând mai ușoară munca agenților de turism de a găsi informația de care au nevoie.
GDS, de asemenea se străduiește să profite de oportunitățile noilor tehnologii. Recunoscând că mulți furnizori de turism doresc să reducă costul distribuției prin ocolirea agenților de turism, mulți introduc rute direct către consumatori cum ar fi accesul dial-up și World Wide Web. Un bun exemplu al strategiei dial-up este produsul United Airlines “Conection”. Software-ul este trimis prin poștă pentru a selecta clienții care instalează programul pe PC-ul lor. După ce intri în baza lor de date Conection ei pot verifica timpul de sosire și plecare, și cel mai important pot face rezervări online prin CRS, în acest caz, Galileo International prin Apollo. Alte linii aeriene au planuri asemănătoare, dar United este într-o oarecare măsură diferit în aceea că este doar disponibil pentru pasagerii “elită” – cei care călătoresc mai mult de 30.000 mile pe an. în timp ce aceste persoane reprezintă doar un mic procent din baza lor de clienți, ei generează o cantitate disproporționată de venituri, astfel justificând investiția în dezvoltarea planului.
A doua metodă de a ajunge la clienți direct este exemplificată de linia aeriană independentă British Midland, care a fost prima care a oferit rezervări online pentru liniile aeriene prin Internet.
în loc de a cere software special, liniile aeriene permit clienților să verifice disponibilitățile și să rezerve locuri prin site-ul lor Web (www.iflybritishmidland.com) folosind un browser Web standard și plătind prin carte de credit. Fiind un mic mesager, ei au simțit că nu câștigă niciun avantaj din utilizarea distribuției tradiționale prin GDS, și astfel au decis să lărgească accesibilitatea lor pentru a include un număr maxim de canale. O varietate de alte linii aeriene (în special cele mai mari, Alaskan Airways și SouthWest Airways) au urmărit introducerea aceleași facilități de rezervare.
GDS de asemenea au intrat în panică pentru a intra online, au introdus produsele lor dial-up (cum ar fi EasySABRE sau Worldspan Travel Shopper), iar acum experimentează distribuția prin Internet. Majoritatea, cu notabila excepție a lui Galileo International, au lansat propriile site-uri Web furnizând informații și funcții de rezervare. Totuși, în timp ce companiile GDS au experiență majoră în furnizarea de informații turistice, abilitățile lor de marketing sunt relativ slabe. Pentru a depăși aceasta, mulți au ales să formeze parteneriate cu alte companii pentru a dezvolta mărci puternice.
Tabel 7. Produse GDS prin Internet
Astfel, datele înmagazinate în baza de date GDS nu mai sunt disponibile doar agenților de turism, dar sunt de asemenea acum distribuite direct către public printr-o mare varietate de canale directe. Factorul limitator în marea răspândire a acceptării și folosirii acestor canale directe este, totuși, nevoia de a emite bilete pentru zborurile aeriene. în timp ce zborurile interne nu sunt afectate (și într-adevăr ticketingul electronic este larg folosit în interiorul pieței US), liniile aeriene trebuie (sunt obligate prin lege) să atragă atenția pasagerilor despre condițiile de transport în zborurile internaționale pe baza Convenției de la Varșovia. în trecut, modul acceptabil de a face asta era de a folosi bilete de hârtie printate emise de agenții de turism. Acestea includ British Airways E-Ticket, care folosește o bandă magnetică de la o carte de credit pentru a identifica pasagerii, și Lufthansa ChipCard, care este un card emis pentru cei ce călătoresc frecvent și conține un chip care poate înmagazina detalii despre zbor.
Fig. 8. Noul mediu de distribuție GDS
CAPITOLUL IV
Pachete de programe integrate folosite în mediul internet pentru satisfacerea cerințelor de servicii turistice
Sistemul de distribuție Galileo
începutul Galileo datează încă din 1971 odată cu lansarea la Chicago de către compania aeriană United Airlines a sistemului Apollo, un sistem de rezervări computerizat folosit atunci doar de companie.
1976 – United Airlines creează Apollo Travel Services, iar noul CRS este promovat pentru agențiile de turism din America de Nord și Japonia.
– ATS se desparte de United Airlines formând o filială independentă sub numele de Covia.
– Focalpoint® este lansat pe piața americană folosind tehnologia Windows. Compania Ltd. Galileo este constituită în Anglia și Țara Galilor de către companiile aeriene British Airways, Swissair, KLM Royal Dutch Airlines și Covia. Sediul companiei este stabilit în Swindon, UK. în Statele Unite, United Airlines vinde 50% din Covia companiilor aeriene: USAir, British Airways, Swissair, KLM Royal Dutch Airlines, Alitalia luând astfel ființă asocierea Covia.
—Air Canada devine al șaptelea participant al asocierii Covia. Companiile aerine Austrian Airlines, Aer Lingus, TAP Air Portugal, Sabena și Olympic Airways devin acționare Galileo.
– Este realizată prima rezervare ticketată de către un agent de turism din Olanda, iar Galileo devine primul CRS european operațional.
– Pe 5 martie acționarii Covia și cei Galileo fac publică intenția de a uni cele două CRS- uri; un an mai târziu se realizează asocierea Galileo creându-se astfel primul sistem global de distribuție (GDS)
– în septembrie centrul de date Galileo din Swindon este transferat în Denver, operațiune încheiată cu success dupa 41 de ore.
– Este înființat holding-ul Galileo International, companie care este cotată la bursa din New York și Chicago.
– în iunie, Galileo International a achiziționat reprezentanta din Canada (NDC Canada – National System of Distribution), numărul reprezentantelor Galileo proprii (SMO – Sales and Marketing Organization) ajungand astfel la 17.
Se lansează Viewpoint®, prima aplicație desktop de tip point-and-click, în New York și Londra. Se lansează FocalpointNet®.
– în ianuarie Galileo anunță închiderea locației din Swindon. Departamentele de Vânzări și Marketing sunt mutate în Windsor
– Anglia devine cel de-al 14-lea SMO al Galileo International.
– Galileo este cumpărat de Cendant Corporation pentru 2,9 mld USD.
– Galileo este întegrat de Cendant Corporation în noua sa divizie Travel Distribution Services (TDS).
2004 – In ianuarie, Galileo International semnează un accord pe 3 ani cu compania aerină British Airways pentru full content. în octombrie, Cendant Corporation achizitioneaza Orbitz Inc. pentru 1.2 mld USD și Air Canada semnează pentru full content în Galileo. în decembrie, Cendant Corporation achiziționează cel mai mare provider european de servicii online ebookers pic. și lanțul de hoteluri Ramada International. Cendant achizitioneaza GTA (Gulliver’s Travel Associates), cel mai mare distribuitor de servicii turistice din lume si octopustravel .
2006 – Divizia Cendant Ditribution Services a fost achiziționată de Blackstone Group, un fond de investiții american și redenumită Travelport. Galileo NDC România a fost lansat pe 24 ianuarie 2006. Galileo Romania,unic distribuitor al sistemului de rezervări și produselor Galileo pentru piața turistică românească, oferă agenților de turism accesul la sistemul de rezervări, cursuri de pregătire și asistență tehnică în scopul utilizării corecte și eficiente a sistemului.
Galileo GDS este unul din cele mai puternic și răspândit sistem de rezervări cu distributrie globală din lume și reunește peste 480 de companii aeriene, 26 de companii de rent a car și peste 60.000 hoteluri din întreaga lume. Cartierul general este localizat în Langley, United Kingdom, iar centrul tehnic se află în Denver, SUA.
Galileo deține unul din cele mai mari centre de date din lume – 21 de servere ce procesează 175 mii de tranzacții zilnic. în prezent, sistemul Galileo este prezent în 107 țări și folosit de către 43.000 agenții de turism și reprezentante ale companiilor aeriene si 430 de tur operatori din întreaga lume.
Galileo a fost fondat de companiile aerine British Airways, United Airlines, Swissair, KLM Royal Dutch Airlines și Alitalia. în Africa cota de piață este de 63%, în Orientul Mijlociu 80%, iar în Europa la un volum de peste 20 milioane de rezervări în 2005 cota de piață este de 25%.
Conținutul sistemului Galieo înglobeaza și cele mai importante companii aeriene low- cost precum: Virgin Express, FlyBe, DeutscheBa, Monarch, Aer Arann, Kulula.com, BmiBaby, Air – Berlin, First Choice, InterSki, Germania Express, helvetic.com, SkyEurope.
Galileo International, Inc., lider în domeniul sistemelor de distribuție globală (GDS) și filială Cendant (NYSE: CD) asigură o piață electronică prin care se permite companiilor aeriene, hotelurilor, companiilor de închiriere a autovehiculelor, companiilor de transport maritim și altor operatori de turism să-și vândă produsele celor care călătoresc în vacanță sau în interes de serviciu prin intermediul a 50.000 de agenții globale de turism din întreaga lume.
„Această deschidere oficială în România reprezintă pentru noi rezultatul unei activități de peste șase luni în care am analizat foarte atent piața. Pentru Galileo International și Cendant Corporation acesta este cel mai nou birou și o piață foarte importantă pentru noi” a declarat Matthew Jones, Regional Managing Director, EMEA, Cendant Travel Distribution Services. „Dezvoltarea transportului aerian și a turismului în România reprezintă o mare oportunitate pentru noi” a mai declarat oficialul Galileo.
Galileo este unul dintre cele mai puternice produse din industria turismului, parte din Cendant Corporation. Grupul include cele mai mari nume din turism, distribuție și industrie. Grupul are activități în peste 100 de țări cu venituri de peste 20 miliarde USD și mai mult de 30000 de angajați.
Cendant Corporation are două domenii principale de activitate: piața imobiliară și turismul. Galileo International reprezintă cea mai importantă parte a componentei de turism.
Divizia de tursim este structurată în două părți: conținut și distribuție. Jumătate din echipa Galileo lucrează pentru a oferi clineților cele mai bune oferte și prețuri pentru rezervări. în Africa cota de piață este de 63%, în Orientul Mijlociu 80% iar în Europa la un voiul de peste 20 milioane de rezervări în 2005 cota de piață este de 25%.
România este o piață în creștere și este foarte importantă pentru Galileo. în ultimii trei ani numărul rezervărilor realizate prin agențiile de turism a crescut constant cu aproximativ 12% pe an. Este una din cele mai mari creșteri din Europa și reflectă creșterea economiei și turismului. Anul trecut România a înregistrat 1,5 milioane de segmente sau călătorii și se estimează că anul acesta se va depăși cifra de 1,7 milioane.
„Pe scurt, este un moment foarte bun pentru intrarea pe piață. Este un moment oportun pentru Galileo și o ocazie bună pentru agențiile de turism care au nevoie de alternative.” a declarat Răzvan Balint, General Manager, Galileo România. „începând de luna viitoare vom oferi agențiilor de turism acces la toate oportunitățile Galileo Internațional și în plus oferim consultanță, training în București și în provincie” a mai precizat reprezentantul Galileo România.
Cendant Travel Distribution Services: Divizia de distribuție a serviciilor de turism a Cendant Corporation (NYSE: CD) este una dintre cele mai mari și mai diverse din punct de vedere geografic, colecții de mărci de călătorie și companii de distribuție. Divizia, cu aproape 5000 de angajați în peste 116 țări, include: Galileo, o companie lider mondial în domeniul serviciilor de distribuție (GDS), care deservește peste 44.000 de agenții de turism și peste 60.000 de hoteluri, companii servicii și de distribuție pentru hoteluri (TRUST, THOR, WizCom și Neat Group), renumite agenții de turism online (Orbitz, CheapTickets®, Lodging.com, HotelClub.com și RatesToGo.com), Shepherd Systems, o companie de informații de pe piața companiilor aeriene, Travelwire, companie de turism internațional și software; Travel 2/Travel 4, furnizor internațional important de transport aerian pe rute lungi
și furnizor de pachete de servicii de călătorie, soluții de management online pentru turismul de afaceri la nivel mondial, prin Travelport și Orbitz for Business.
Sistemul de distribuție Sabre
întâmplarea întâlnirii a doi domni Smith într-un zbor American Airlines de la Los Angeles la New York în 1933 a făcut să se dezvolte un nou sistem computerizat care urma să schimbe viitorul distribuției turistice. Rezultatul conversației dintre C.R. Smith, președintele firmei American Airlines și R. Blair Smith un reprezentant de vânzări al firmei IBM a fost un proiect numit SABER (semi-automated business environment research) care a fost primul pas în dezvoltarea puternicului GDS. Odată ce SABER a devenit operațional, cele două companii au continuat pe căi separate. Cei de la IBM au folosit experiența lor pentru a crea PARS care a format baza tehnologică pentru sistemele de rezervare a multor competitori americani, în timp ce SABER a fost îmbunătățit de American Airlines fiind redenumit SABRE pentru a-1 distinge de cel original.
înainte de introducerea automatizării, rezervările pentru zboruri erau procesate și înregistrate manual. Un sistem de bilete înregistrate pe un index colorat era folosit pentru a controla disponibilitatea locurilor în zborurile individuale. Aceste tichete erau aranjate pe un dispozitiv (“lazy Susan’'), iar personalul de la rezervare putea vedea numărul locurilor libere la un zbor particular prin localizarea tichetelor și numărarea biletelor. Datele personale ale pasagerilor erau înregistrate separat și întregul proces era complicat și munca era multă. De exemplu, o călătorie dus-întors New York- Buffalo cerea 12 oameni diferiți pentru a executa mai mult de 12 pași separați timp de trei ore – timp mai îndelungat decât durata zborului.
Totuși, introducerea sistemului computerizat a ajutat la schimbarea tuturor acestor lucruri și a ajutat la mărirea eficienței și eficacității. De-a lungul timpului SABRE a trecut prin mai multe stadii de dezvoltare:
SABRE a luat de fapt ființă ca un răspuns la incapacitatea American Airlines de a monitoriza inventarul locurilor disponibile manual și să atașeze numele pasagerilor locurilor
rezervate. Astfel SABRE a început ca o unealtă relativ simplă, deși la standardul anilor 1960 era o inovație tehnologică. în 1963, primul an a fost pe deplin operațional, procesa pe zi date privind 85000 de telefoane, 40000 confirmări de rezervare și 20000 de bilete vândute. Peste ani, raza de acțiune și funcționalitatea sistemului a fost mărită. Tehnologia sistemului a constituit baza pentru alcătuirea planurilor de zbor pentru avioanele American Airlines, și a devenit mult mai mult decât un sistem de control de inventar. Dar, la sfârșitul zilei această fază a SABRE era total intern focalizată ajutând American Airlines să îmbunătățească eficacitatea operațiunilor sale.
Scopul sistemului a fost schimbat semnificativ prin instalarea primului terminal SABRE cu capacitate directă de a face rezervări și s-a întâmplat într-o agenție de voiaj în mai 1976. înainte de aceasta, American Airlines împreună cu alți transportatori mari s-au implicat într-un consorțiu industrial care încerca să dezvolte un CRS pentru a fi folosit de agenții de turism. în timp ce sistemul propus era considerat economic, practic unul dintre principalii competitori ai American Airlines, United Airlines s-a retras din proiect și a anunțat intenția de a plasa terminalele în agenții, conectate la propriul lor sistem de rezervare. Pe când aceasta avea afișaje de orare și legăturile de zbor înclinau în favoarea celor de la United, acest lucru a reprezentat o amenințare pentru celelalte linii aeriene, dacă era acceptat de sectorul agențiilor de turism. Ca urmare, American Airlines a urmat exemplul, celor de la United și le-a dat agenților acces direct la sistemul lor.
în timpul ce a urmat descoperirii SABRE a crescut atractivitatea sistemului lor pentru agenții de turism prin adăugarea de noi servicii cum ar fi rezervări la hotel, închiriere de mașini sau rezervări la calea ferată, acest lucru ajutându-i pe agenți să ofere servicii mai bune, și a creat o pregătire mai bună și o infrastructură. Astfel, SABRE a devenit o unealtă competitivă, ajutând la promovarea zborurilor și serviciilor American Airlines peste competitorii lor.
Stadiul final de dezvoltare se află în progres și astăzi. SABRE s-a transformat dintr-un sistem de acces unic, distribuind doar zborurile liniei aeriene a companiei părinte într-un sistem imparțial cu acces multiplu oferind o gamă largă de trasee de călătorie și de produse legate de călătorie. Zborurile American Airlines nu sunt tratate diferit față de celelalte 700 de linii aeriene care se află în sistem. American Airlines plătește SABRE la fel ca și orice altă linie aeriană și orice beneficiu care apare datorită deținerii sistemului este eliminat.
SABRE a devenit un supermarket electronic de servicii de turism, acționând ca un mijlocitor între furnizorii de servicii turistice și comercianții cu amănuntul pe de o parte, și consumatorul final pe de altă parte. în timp ce, în mod tradițional puterea sa se manifestă pe piața afacerilor în domeniul turismului, orizontul său s-a extins și în sectorul timpului liber pentru a capta mai mult segment de piață.
Compania a investit 10 milioane de dolari în dezvoltarea și sporirea programelor pentru petrecerea timpului liber, dând utilizatorilor un acces mai ușor la operatorii de călătorii, croaziere, transport cu bacul, transport auto și pe calea ferată la fel ca și mai mult și mai mult la închirierea de mașini și proprietăți ale hotelurilor. Apoi au fost adăugate servicii cum ar fi bilete la teatru, asigurare de călătorie și informații asupra destinației, astfel SABRE devenind mai atrăgător ca unealtă pentru rezervații de călătorie.
Deși la început a fost dezvoltat de American Airlines, AMR, compania părinte a American Airlines a separat grupul SABRE de American Airlines. în 1996, American Airlines a transformat SABRE într-o compania publică oferindu-i un IPO (ofertă publică inițială) al SABRE Group de acțiuni la Bursa din New York. Aproximativ 18% din companie a fost vândută investitorilor publici. Peste tot, SABRE este foarte profitabil, cu câștiguri de 200 milioane de dolari la vânzări de 1,8 miliarde de dolari în 1997, fiind organizat în trei diviziuni operaționale:
SABRE Computer Services – este unealta de procesare a datelor, parte a ARM care a dezvoltat și acum menține SABRE și rețelele de comunicații înrudite.
SABRE Development Services – este responsabil cu dezvoltarea noilor produse și servicii pentru a servi mai bine clienții companiei.
SABRE Travel Information Nerwork – este unealta care se ocupă cu marketingul companiei și este responsabilă cu vânzarea sistemului agenților de turism și furnizorilor de turism.52
Sistemul central SABRE este condus din Tulsa, Oklahoma. Această facilitate este pentru a rezista la orice posibile calamități, cutremure, furtuni, inundații și atacuri teroriste – asigurând astfel că SABRE este păzit și funcționează servind clienții. Sunt procesate peste 4500 de mesaje și peste 65000 de date pe secundă, capacitatea de stocare a datelor este de 1800 Gigabytes. Are terminale în peste 33000 de agenții din 184 de țări pe 6 continente, și pe lângă serviciile de informare și rezervare pentru 750 de linii aeriene, prestează servicii pentru 31000 de proprietăți, reprezentând aproximativ 200 de lanțuri hoteliere, taxe suplimentare rezervări și disponibilități pentru peste 50 de firme de închiriat mașini.
în perioadele de vârf, sistemul principal procesează aproximativ 150 milioane de cereri de călătorie pe zi. Grupul de asemenea conduce o rețea X.25 în 76 de țări cu peste 20000 de porturi, și aceasta, împreună cu legăturile sale cu numeroși furnizori de călătorii, fac ca SABRE să fie cea mai mare rețea privată de computere din lume.
SABRE poate fi accesat în mai multe moduri de diferite tipuri de utilizatori:
Agenții de turism sunt clienții principali ai SABRE și accesează sistemul folosind Professional SABRE. Acesta funcționează pe un vast sistem de hardware (de la terminale mute, la PC Windows, la mini computere) și permite agenților să verifice în timp real disponibilitatea zborurilor și informații despre zboruri, să rezerve produse turistice și să tipărească bilete. Deși cele mai multe agenții sunt direct conectate la sistemul SABRE printr- o rețea de computere, o versiune prin formare (dial up) este de asemenea disponibilă pentru agențiile mai mici care nu pot justifica costul conexiunii permanente.
Departamentele turistice comune pot folosi Commercial SABRE pentru a accesa funcțiile sistemului. Software-ul funcționează pe un PC și accesează sistemul central SABRE prin CompuServe. Utilizatorii pot verifica disponibilitatea și alege un Ioc la un zbor pe care ei doresc să-l rezerve. Această rezervare este apoi redirecționată către agentul turistic numit, care verifică rezervarea și se uită după ticketing și soluții de plată. în unele cazuri, este posibil ca biletul să fie tipărit chiar în biroul clientului folosind o mașină de tipărit prin satelit sub controlul agenției de voiaj. SABRE ajută de asemenea companiile să-și folosească mai bine bugetul de călătorie prin “Bussiness Travel Solutions”. Acest program oferă capacitatea de a face rezervări, un raport detaliat, și analize după călătorie pentru a ajuta compania să vadă, la nivel individual sau consolidat cine călătorește, cât de mult s-a cheltuit și măsura aderenței la tacticile comune de călătorie.
Clienții pot folosi servicii cum ar fi EasySABRE pe CompuServe sau AOL pentru a accesa sistemul SABRE. Acesta folosește un simplu ecran “completează spațiul” pentru a
specifica cererile de călătorie, iar rezervarea este atunci transferată la o agenție de voiaj locală pentru bilete și toate cele ce urmează. Deși capacitatea EasySABRE a fost acum extinsă de la zboruri la toată gama de produse turistice disponibile în sistem, interfața de utilizator este încă destul de simplă, fiind înlocuită de Travelocity.
Sistemul de distribuție Worldspan.
Worldspan este un alt sistem global de distribuție, care oferă o serie de servicii suplimentare legate de călătoria cu avionul. Compania titulară a sistemului este organizată astfel încât să poată desfășura trei categorii de activități: distribuția propriu-zisă a serviciilor de călătorie și turism, comerț electronic și servicii de consultanță și nu numai, oferite agențiilor de turism. Sistemul de rezervare Worldspan oferă informații turistice unui număr de peste 20.000 de agenții de turism și utilizatori din întreaga lume. Worldspan este lider în ceea ce privește vânzarea electronică în industria transporturilor, ocupând 50% din piața vânzărilor on-line. Sistemul, deși creat relativ recent (1990), numără acum 3200 de angajați și este prezent în 70 de țări. Acționarii principali sunt companiile aeriene Delta Airlines (40%), Northwest Airlines (34%) si TWA Airlines.
LLC (26/o). La nivel corporativ, Abacus a încheiat un acord de cooperare și marketing de servicii cu Worldspan și o acțiune de colaborare cu Sabre. Aceste modificări parteneriale au avut următoarele rezultate: lichidarea switch-ului de acțiuni (fiecare companie deținea 5% din acțiunile celeilalte), formarea unei noi companii Abacus International, conversia a 7300 de agenți Abacus din 16 țări de la Worldspan la versiunea modificată Sabre și intentarea unei acțiuni judecătorești împotriva Sabre de către Worldspan. în anul 1996, a fost lansată pagina de web Worldspan, care oferă informații despre sistem, precum și în Asia, iar în 1999 a intrat în America de Sud, încheind o înțelegere cu Motorola pentru difuzarea informațiilor turistice în sistem wireless. în anul 2000 Worldsapn a pătruns și pe Internet, prin alianța încheiată cu Viator. De asemenea, a mai fost încheiată o alianță cu Passkey.com, care să faciliteze rezervările la hoteluri.
Pe plan regional ar mai fi de remarcat alianța strategică încheiată de Worldsapn cu Et- china, menită să ofere servicii on-line pe piața chineză. Orbitz, un site lansat în anul 2001 prin cooperarea a 5 companii americane, folosește, ca bază de date pentru informațiile sale, tot sistemul Worldspan. Se remarcă faptul că, în timp ce toate sistemele de rezervare hotelieră computerizată funcționează la un singur nivel (ceea ce înseamnă că, de exemplu, nu este posibil să se facă o rezervare a unei camere într-o unitate de cazare aparținând altui lanț hotelier sau a unui loc la o companie aeriană folosind sistemul Holidex), sistemele de distribuție globală aparținând companiilor aeriene permit, obținerea de informații și rezervarea de locuri (servicii) pentru diferite unități de cazare, linii aeriene (fără a fi favorizate companiile fondatoare), societăți de închiriat mașini, companii de transport feroviar, agenții de turism etc.
Urmatoarea generație de e-commerce depinde de accesibilitatea la aceste baze de date. Și aceasta este pe cale să se întâmple, mulțumită unor tehnologii numite servicii Web. Serviciile Web reprezintă felul în care programatorii își pot face bazele de date disponibile peste web, deschizâdu-le accesului mai larg, și legând aceste baze de date de servicii noi, mai performante. Dincolo de aplicații pentru consumer, peste câțiva ani serviciile web vor încuraja o transformare liniștită a altor industrii mari-cum ar fi banking și asigurări. Agenții de turism ar putea compara pachete de vacanțe de la diferite linii aeriene și lanțuri hoteliere, extrăgănd cel mai bun discount de sezon automat.
Serviciile web deja „periază” câteva din vechile baze de date. De exemplu, călătoriile aeriene reprezintă o industrie ale căror baze de date sunt mai deschise decât multe altele, din cauza că este necesar să interacționeze cu agenții independenți de turism. Până recent, Intemetul a schimbat industria zborurilor aeriene în mica măsură. De exemplu, puteai să-ți rezervi tichetul online și apoi să treci pe la check-in la aeroport doar cu un prinț după un mesaj email de confirmare. Acum, chioșcurile de check-in apar în aeroporturi, bazate pe software-ul serviciilor de Web.
Chioșcurile te lasă să te identifici doar trecând cârdul de credit sau introducând informațiile e-ticketului. Poți confirma itinerarul de zbor, și apoi apar cateva ecrane, cum ar fi
o hartă a locurilor din avion, cu locul tău rezervat pe care îl poți schimba cu oricare loc liber, verde. Schimbarea o faci doar atingând cu degetul locul dorit. La sfârșit, vei printa un „boarding-pass” și te vei îndrepta spre poarta de acces avion.
Linia aeriană și-a deschis bazele de date la organizații și public, arătând tuturor date accesibile anterior doar personalului aerian și agenților de turism. Dar ce s-a schimbat efectiv în spatele ecranului? Diferența o fac serviciile Web care leagă bazele de date cu interfața prietenoasă a infochioșcului.
Serviciile web nu sunt doar baze de date vechi în ambalaj nou. Ele preiau bazele de date, cele noi ca și cele vechi, și le plasează în cadrul unor programe moderne, ușor de utilizat, ca un browser de web, o aplicație personalizată pentru chioșcul de check-in, etc. Serviciile Web deschid prin aceste aplicații de baze de date inaccesibile și le pun la treabă, în sensul că pot fi utilizate de un alt departament din companie, de vânzători sau clienți, ca și infochioșcul de la aeroport, de publicul larg.
Și agenția de turism se adaptează schimbărilor. Worldspan este un gigant al rezervărilor online și offline utilizând serviciile Web pentru a eficientiza operațiile de backoffice într-o agenție.
Agenția are nevoie de programe și instrumente puternice care să răspundă nevoilor specifice de backoffice și frontoffice.
WorldspanGo! unește punctele forte ale sistemului global de distributie Worldspan cu ultimele tehnologii și soluții Web — oferindu-le pe toate pe același desktop sub degetele agentului de turism. Sistemul de rezervări Worldspan, browserul Go!, uneltele principale pentru managementul total al unei agenții de turism sunt toate accesibile în același punct.
GO! Se distinge prin sistemul global Fares & Pricing (tarife și tarifari) și prin instrumentele de pricing cu valoare adaugată:
tehnologia de căutare a celor mai bune tarife: Worldspan Power Shopper, WS Power
Pricing, WS Power Flight Search
WS Securate Air, un instrument puternic pentru administrarea tarifelor negociate
Tarife publicate, private sau Web toate pe același display. Beneficiile pentru agenția de turism ar fi urmatoarele:
reducerea costurilor operaționale
agențiile măresc aria de activitate generatoare de comisioane prin surse multiple puse la dispoziție, prin accesul în timp real la resursele furnizorilor de voiaje, de la opțiuni și preturi- active care cresc valoarea agenției și satisfacția clienților
eficiența rezervărilor, incluzând costuri scăzute per rezervare prin Internet și uneltele de rezervare ajută agențiile să devină mai profitabile și productive
Din câteva click-uri se face plănuirea și rezervarea pentru zboruri, hoteluri, rent a car Go! Express este un instrument puternic, de înalta productivitate în interiorul GO! Res. Are o interfață intuitivă care permite prin afișarea unor opțiuni click-abile ghidarea unui novice la rezervarea zborurilor, mașinilor și hotelurilor.
Go! Home page este un portal pentru toate planurile de călătorie și resursele de management. Pe lângă facilitățile sistemului global de distribuție, agenții pot updata online sistemul, primi training online și afla ultimele știri din industrie.
Centrul global de Leaming este o sursa pentru e-learning, oferind clase virtuale, tutoriale si are în componenta agentul Assitant Worldspan, un sistem online de help.
Go! integrează backoffice-ul și frontoffice-ul unei agenții cu Intranetul și extranetul unei agenții de turism. Instrumente de marketing precum site-ul de itinerarii Worldspan My Trip and More ajută agențiile să își crească vizibilitatea, vânzările și loialitatea clientului.
Sistemul de distribuție Amadeus
Amadeus este partenerul tehnologic ales de furnizorii, vânzătorii și cumpărătorii de servicii turistice. Compania furnizează soluții de distribuție, IT și de vânzare pentru a-și ajuta clienții să se adapteze, să crească și să evolueze în industria călătoriilor aflată într-o rapidă schimbare. Grupurile de clienți includ furnizorii de călătorii (linii ariene, hoteluri, companii de închirieri auto, companii feroviare, linii de feribot, linii de croazieră, companii de asigurări și tour-operatori), vânzătorii de călătorii (agențiile de turism) și cumpărătorii de călătorii (corporații și turiști). Soluțiile sunt grupate în patru categorii- Distribuție & Conținut, Vânzări & e-Commerce, Administrarea Afacerilor și Servicii & Consultanță.
Despre soluțiile IT Amadeus putem spune că oferă o gamă variată de soluții pentru hoteluri: Sisteme PMS, sisteme F&B, sisteme de Recreation & Leisure si Revenue Management Systems, atât pentru proprietăți hoteliere independente cât și pentru birourile centrale. Cu peste 6,500 de clienți ai soluțiillor Hotel IT, în peste 70 de țări, Amadeus este liderul european în furnizarea de soluții tehnologice dedicate optimizării metodelor de management în industria hotelieră, de catering și turism. 2,000 dintre noile hoteluri sunt de mici dimensiuni, independente sau economice, în mod uzual de negăsit în sisteme ca Amadeus.
Madrid, Spania, 06 Iunie, 2007 : Amadeus, lider global în tehnologie și soluții de distribuție pentru industria turismului, a adăugat, față de luna Octombrie 2006, încă 5,000 proprietăți hoteliere în sistemul de distribuție. Această operațiune ridică la 75,000 numărul proprietăți lor hoteliere ce pot fi rezervate prin Amadeus.
Amadeus continuă să pună un accent deosebit pe creșterea numărului de hoteluri independente disponibile pentru rezervări în sistem. Compania a crescut numărul hotelurilor de mici dimensiuni, independente și ieftine, ce pot fi accesate, cu 38% față de Octombrie 2006. Aceste hoteluri pot fi introduse cu costuri minime în sistemul global de rezervări prin programul Amadeus Multichannel Distribution.
“Hoteluri de mici dimensiuni și prețuri economice, care în mod tradițional nu se distribuie prin sisteme globale ca al nostru, sunt de multe ori exact cele care sunt cel mai mult solicitate de foarte multe organizații” explică Antoine Medawar, Managing Director, Amadeus Hospitality Business Group. “ De aceea facem toate eforturile pentru a adăuga cât mai multe proprietpți de acest fel la gama de hoteluri pe care agențiile și corporațiile le pot rezerva în sistem”.
Amadeus lucrează de asemenea la câteva alte inițiative care să stimuleze rezervările de hotel prin sistem. Programul “Best Available Rate” oferă agențiilor siguranță că prețurile disponibile în sistem sunt cel puțin la fel de competitive ca și în orice alt canal de distribuție, în plus, recent, Amadeus a lansat în faza pilot, programul Worldwide Commission Manager. Acest sistem urmărește toate comisioanele datorate de către hotelurile înscrise, către agențiile de voiaj. Prin prezentarea într-un singur ecran a tuturor informațiilor, el permite o efîcientizare a colectării comisioanelor, încurajând astfel creșterea rezervărilor pe aceste hoteluri înscrise în program.
Amadeus este dedicat dezvoltării de soluții tehnologice de ultimă generație în domeniul turismului și de medii de funcționare. înjur de 15% din investiția anuală de 300 de milioane de euro sunt alocate dezvoltării R&D și tehnologiei, o cifră care aproape că s-a triplat în ultimii 5 ani.
Este situat printre primele 100 de companii europene care investesc în R&D, cu peste 2.500 de persoane implicate în procesul de dezvoltare a tehnologiei, deținând un portofoliu extrem de valoros de proprietăți intelectuale și parteneriate solide cu echipele de cercetare ale instituțiilor și companiilor important.
Centrele de excelență din lume :
Erding, Germania Poziția de lider a Amadeus este sustinută printr-o colaborare strânsa între cele trei zone principale: Erding (Germania), Nisa (Franța) si Madrid (Spania). De asemenea, sedii regionale și centre de marketing în Miami (Statele Unite), Bangkok (Thailanda) si Buenos Aires (Argentina).
Erding, Germania Centrul de date este unul dintre cele mai mari și mai avansate, din punct de vedere tehnologic, centre de date din lume. Pe o suprafață de 50.000 de m2 se întinde sistemul central al Amadeus, care efectuează zilnic peste 220 de milioane de tranzacții, incluzând 2 milioane de rezervări on-line. Centrul de date are o uimitoare fiabilitate de 99,9%.
Sophia Antipolis – Nisa, Franța Aici se află echipele de elaborare de soluții. Peste 1.800 de oameni creează produse inovatoare pentru distribuție turistică, comerț electronic, programele de tranzacții și IT pentru companii aeriene, pe baza înțelegerii nevoilor clienților și a cererii pieței.
Madrid, Spania Sediul Amadeus a jucat un rol principal în asigurarea poziției noastre de lider, cu o direcție strategica clara, o înțelegere profunda a nevoilor clienților si o implicare sustinută în direcția investițiilor în cercetare si dezvoltare. Peste 70 de companii aeriene utilizatoare de Amadeus e-Travel Airline Suite sprijină mai mult de 250 website-uri în peste 80 țări.
Venituri și Rezervări
Rezervări Creștere Venituri Creștere
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sisteme Informatice Pentru Managementul Si Gestiunea Activitatilor din Domeniul Turismului (ID: 146648)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.