Sisteme Electorale

Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Lucrare de seminar

Student – Smărăndescu Ana Maria

Specializare – Sociologie, an I , grupa 8

Profesor coordonator – Andrada Nimu

Sisteme electorale

În prezenta lucrare , mi-am propus să analizez sistemele electorale din România , comparativ cu cele din Franța și Belgia. Am ales aceste țari deoarece toate trei au același tip de sistem politic ceea ce îmi va permite sa le analizez în profunzime.

Introducere

Alegerile constituie principiul de bază al democrațiilor reprezentative. Prin ele se asigură legitimitatea politică fără de care guvernările democratice nu pot fi eficiente. „ Alegerile au o multitudine de funcții , toate fiind legate de funcționarea democrației. Dintre aceste funcții cele mai importante sunt : impunerea principiului majorității , asigurarea participării pentru cetățeni , asigurarea alegerii dintre alternative , formarea unui guvern , alternanța pașnică la putere , menținerea, crearea si lărgirea spațiului public al politicului, funcția de legitimare și rolul de recrutare. ( Kovacs, 1999, 12-15 )

După cum susține Cristian Pîrvulescu reprezentarea politica depinde de aspecte tehnice precum sistemul electoral , sistemul de partide și modul de formare al Guvernului. În formarea sistemului de partide , sistemul electoral este principalul factor , determinând stabilitatea Guvernului. Sistemele electorale se împart în trei categorii și anume proporționale, majoritare si mixte. În cadrul categoriei proporționale alegatorii votează liste de candidați. Categoria majoritară se împarte la rândul ei in trei părti : uninominal ( în cadrul căruia din fiecare circumscripție este ales un singur respondent ) , relativ (presupune câștigarea alegerilor de candidatul cu cele mai multe voturi) , absolut ( pentru a fi ales candidatul este nevoie de cel putin” jumătate plus unu” din voturi). Sistemul mixt este o combinație intre cel proportional și majoritar, având ca scop eliminarea dezavantajelor sistemului uninominal majoritar , astfel se alege un candidat prin vor proporțional intrând în Parlament un număr mai mare de reprezentanți.

În ceea ce priveste sisteme electorale , Lijphart formulează condiții destul de severe , dintre care amintesc : „ egalitatea reprezentării pentru toți cetățenii , grupurile reprezentate trebuie sa aibă aceeași mărime ca număr , sa se asigure reprezentarea minorităților politice și etnice, flexibilitate relativă la schimbarea preferințelor electorale , circumscripțiile electorale să fie teritorii geografice compacte etc. Lijphart, Arend (2000): Sisteme electorale. Aceste condiții propuse de Lijphart sunt rareori îndeplinite.

1 . România

România are un Parlament bicameral , format din Senat si Camera Deputaților , cu 332 respectiv 137 membrii. Votul este universal,egal,direct , secret si facultativ . Toți cetațenii care au împlinit 18 ani au dreptul să voteze , exceptie facând persoanele alienate si cele care în urma săvârșirii unei infracțiuni le-a fost anulat dreptul la vot . După cum spune Cristian Pîrvulescu in România se foloseste scrutinul proportional cu liste prestabilite, iar ordinea candidatilor pe lista e stabilită de partid. În ceea ce priveste alegerile prezidențiale , alegătorul are dreptul la un singur vot în fiecare tur de scrutin. Pragul electoral este de 5 la sută pentru un partid .” Modul în care votează alegătorul se caracterizează astfel : acesta primește buletinul de vot , aplică stampila pe candidatul pe care doreste să îl voteze , iar ulterior introduce buletinul de vot în urnă”. Claudia Gilia(2007):Sisteme si proceduri electorale.

2 . Franța

Parlamentul francez este unul bicameral ca și în cazul României , fiind format din Adunarea Națională (camera inferioară) și Senat (camera superioară). Alegerile se desfasoară după sistem majoritar uninominal cu doua tururi de scrutin. În cazul alegerii Senatului sunt folosite două tipuri de sisteme : cel majoritar in departamantele mici unde se aleg cel mult trei senatori , și sistem proporțional in celelalte. Senatorii sunt alesi pentru sase ani cu posibilitatea de reînoire. În Franța , nu există prag electoral pentru partide. Presedintele este ales pe o durata de 5 ani prin vot direct si universal . Modul in care votează alegătorul este următorul : „Fiecare alegător primește mai multe buletine de vot fiecare conținând, după caz, fie numele unui candidat (cazul Adunării Naționale și al senatorilor aleși în departamente mici), fie o listă de candidați (cazul senatorilor aleși în departamente mari). El trebuie să introducă unul din buletinele de vot respective într-un plic purtând ștampila secției de votare, după care să introducă plicul respectiv în urna de vot” Cristian Nicolae Iliescu (1999) : Studiu comparativ privind sistemele electorale.

3 . Belgia

Parlamentul este bicameral, fiind format din două Camere: Camera Reprezentanților și Senatul. Pentru alegerea Camerei Reprezentanților se foloseste un sistem proportional cu scrutin și lista și vor preferențial organizat la nivelul mai multor circumscripții plurinominale. „În ceea ce priveste Senatul , 40 dintre membrii sunt alesi direct in circumscripții plurinominale alcătuite pe principii lingvistice : 25 de colegiul electoral olandez si 15 de cel francez, folosindu-se sistemul proporțional cu scrutin si listă. „ Centrul de resurse pentru Democratie al asociatiei Pro Democratia, 25 de modele electorale-2006. Dupa cum spune Cristian Pîrvulescu, sistemul electoral folosit este cel proportional cu listă fară ordine prestabilită. Multipartidismul din Belgia ia forma a doar trei partide parlamentare. În sistemul sau de partide cele mai puternice partide , dețin de obicei 20-30% din votul valabil exprimat, de unde reiese ca sistemul este echilibrat. Pragul electoral efectiv este de 4,8%.

Belgia a fost prima tara care a adoptat un sistem de reprezentare proporționala pentru alegerea deputaților. Am remarcat , de asemenea că in Belgia, votul este obligatoriu, absenta de la acesta fară motiv fiind penalizată, pedepsele ajungâng de la o simplă amendă la ștergerea votantului din sistemul electoral.

În ceea ce privește modul de votare al alegătorilor amintesc : la intrarea în sectia de votare,alegătorul primește mai multe buletine de vot , cate unul pentru fiecare partid aflat in competiție. El trebuie să aleagă un buletin pe care îl introduce în plic urmând să introducă plicul în urnă, având posibilitatea ca pe buletinul respectiv sa poată scrie numele candidatului preferat.

Concluzii :

În cadrul acestor țări și în majoritatea tărilor democratice votul este universal, direct , si secret . Universalitatea votului inseamnă ca orice cetațean are drept de vot in afară de cei exclusi din cauza „naturii”. Conform Constituției României : „ Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal pusi sub interdicție, si nici persoanele condamnate , prin hotărârea judecătorească definitivă , la pierderea drepturilor electorale.”

Egalitatea votului se refera la faptul ca orice persoana apta să voteze trebuie sa aibă un vot de valoare egală cu al celorlalți.

Caracterul direct înseamnă ca alegătorii voteaza direct candidatul iar caracterul secret al votului subliniază că garantează votantului faptul ca își poate exprima votul în secret.

În ceea ce priveste cele trei sisteme electorale analizate,acestea sunt destul de asemănătoare însă Belgia se distinge prin faptul că votul este obligatoriu si se aplică penalități în cazul în care cetațenii nu merg la vot ceea ce duce la un mare dezavantaj și anume multitudinea de voturi nevalide.

O alta deosebire o remarc la Franța , deoarece aceasta nu are prag electoral , cu toate acestea sistemul electoral este echilibrat.

În ceea ce privește asemănările , toate cele trei țări au Parlament bicameral si predomina multipartidismul , caracteristica tipica democrației.

Dat fiind faptul că România este o tară democratică de „curând” , consider ca s-a adaptat destul de bine la „cerintele” acesteia având în vedere că a adoptat un sistem electoral asemănător Franței si Belgiei , țari cu tradiție democratică.

O alta concluzie , după cum spune Maurice Duverger este urmatoarea : „ Toate sistemele electorale în vigoare, nu numai cele majoritare, tind sa suprareprezinte partidele mai mari si sa le subreprezinte pe cele mai mici”. Sistemul electoral este un factor important in reforma politica, influențând modul de recrutare a clasei politice si, prin aceasta, sistemul de partide și, implicit, stabilitatea și eficiența guvernamentală.

Bibliografie :

Lijphart, A. (2006). Modele ale democratiei . Forme de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari. Iasi: Polirom.

Pîrvulescu, C. (n.d.). SISTEME DE PARTIDE: BIPOLARISM SI ALTERNANTA LA GUVERNARE. Retrieved from Academia Edu: https://www.academia.edu/13961783/Cristian_Pîrvulescu

Butler – Penniman – Ranney (1981): Democracy at the Polls. A Comparative Study of Competitive National Elections.

www.idea.int International Institute for Democracy and Electoral Assistance

Iliescu,A.(1999). Studiu comparativ privind sistemele electorale. Bucuresti: Sitech

Gilia,C(2007). Sisteme si proceduri electorale. Bucuresti : C.H. Beck

Lijphart, A., & Aitkin, D. (1994). Electoral systems and party systems: A study of twenty-seven democracies, 1945-1990. Oxford University Press.

Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., & Tanasescu, E. S. (2004). Constitutia Romaniei revizuita-comentarii si explicatii”. Editura All Beck.

Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei Pro Democratia, 25 de modele electorale (2006) Bucuresti