Sisteme de Tehnologii Bazate pe Sql Server Si Asp.net cu Aplicatii In Managementul Continutului Si Fluxurilor de Documente In Procese de E Government

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC

1.1. Prezența pe Web

Deși fiecare companie este online, regulile de bază ale dezvoltării unei pagini propriu-zise de internet și de prezența online sunt adesea neglijate. Cele mai bune site-uri web au cel puțin opt din cele zece atribute-cheie.

Dacă pagina ta face următoarele zece lucruri bine, va avea succes. O organizație ce se poate mândri cu o pagină web impresionantă și variată, cu ceva pentru fiecare, este BBC-ul www.bbc.co.uk. Ea se concentează pe zece itemuri:

Conținut

Comunicare

Serviciu clienți

Comunitate și cultură

Comfort și ușurință

Conectivitate(conectarea cu alte site-uri, respectiv cu utilizatorii)

Cost și rentabilitate

Personalizare

Capacități(dinamic, receptiv, flexibil)

Competitivitate

Sunt zece factori care au un impact semnificativ – adesea decisiv – asupra succesului activităților online ale unei organizații. Cu siguranță, unele vor fi mai importante decât altele. Unii factori sunt tot timpul importanți – în special capacitatea și confortul – în timp ce alte aspecte capătă o importanță mai mare în anumite momente(de exemplu, competitivitatea, fiind mereu pe planul doi, capătă brusc o importanță izbitoare).

Conținutul: nevoia de a aduna informații convingătoare, credibile și axate pe clientți. Conținutul trebuie să fie adecvat, să aducă valoare, să stimuleze și să capteze interesul, să distreze sau să informeze, să fie accesibil și potrivit publicului țintă, să întruchipeze brandul și mai presus de toate, să-l implice pe client și să asigure că acesta este destul de impresionat încât să vrea să revină.

Comunicarea: nevoia de a implica clienții. Acestora le place să fie ascultați, iar în mediul online ei se așteaptă la dialog și la interacțiune.

Serviciu clienți: oferă clienților suport și încrederea. Federal Express a luat problema serviciului pentru clienți și a transformat-o într-o sursă de avantaj major în competiția din mediul online. FedEx le permite clienților săi să afle starea și locul curent al pachetelor lor conectându-se pe site-ul său. Acest lucru asigură suport, confidențialitate și ușurință în utilizare. Implică, de asemenea, și clienții, întâmpinându-le nevoile.

Comunitatea și cultura: nevoia de contact și de interacțiune. Oamenilor le plac oamenii: le place să interacționeze și sunt, în esență, ființe sociale, împărtășind interese și apreciind lucrurile pe care le au în comun.

Confortul și ușurința: nevoia de a ușura lucrurile pentru clienții existenți și potențiali

Conectivitatea: nevoia să te conectezi la alte site-uri și la alți utilizatori online. Chestiunea conectivității are două aspecte. Pe primul loc este nevoia de conectare – fizică și emoțională – a utilizatorilor și clienților cu firma ta. Pe planul doi este nevoia site-urilor de a se conecta printr-o rețea ce aduce valoare clentului și trafic pentru firmă.

Cstul și rentabilitatea: nevoia să reduci pierderile, să îmbunătățești eficiența fianciară și să aduci profit.

Personalizarea: valoarea internetului, regăsită în capacitatea de a oferi produse și servicii personalizate clientului, este vitală în mai multe industrii.

Capacitatea: nevoia să asiguri păstrarea caracterului dinamic, receptiv și flexibil al site-ului tău.

Competitivitatea: nevoia să fii diferit

1.2. CE ESTE COMERȚUL ELECTRONIC?

Comerțul electronic este o modalitate rapidă, flexibilă și foarte eficace de a ajunge la clienți și de a crește veniturile. Vânzările online cresc într-un ritm foarte rapid – chiar dacă prima vânzare online a avut loc abia în 1994, în America.

Care sunt lecțiile învățate și cum își poate crește o firmă vânzările online?

Pentru a avea succes este esențial să faci față provocărilor legate de vânzarea online și să integrezi activitățile online în întreaga companie. Vânzarea online este caracterizată de șapte princiii de bază:

Balanța puterii înclină continuu în favoarea clientului

Internetul revoluționează tehnicile de vânzare și percepțiile brandurilor de top

Ritmul activității economice și al schimbărilor s-a accelerat, iar nevoia să fii flexibil, să te adaptezi, să fii centrat pe client și inovativ a căpătat cea mai mare prioritate.

Competiția se intensifică

Gestionarea și punerea în valoare a bazei de cunoștințe sunt esențiale – cunoașterea este o resursă strategică esențială ce rebuie capturată, susținută și dezvoltată

Firmele se transformă în întreprinderi extinse pentru a crește valoarea pentru clienți. Ele își reevaluează factori fundamentali, precum obiectivele, piețele și abilitățile

Internetul crește interacțiunea dintre oameni, firme și industrii

Vânzarea online este imediată și permite firmelor să micșoreze costurile, îmbunătățind în același timp eficacitatea vânzării. The Economist Intelligence Unit, o editură internațională de informații pentru mediul de afaceri, parte din Economist Group, a dezvoltat cu succes o afacere online ce este integrată perfect cu produsele și abordarea sa generală

Pași esențiali pentru îmbunătățirea vânzărilor online:

Creează participarea, simțul proprietății și implicarea în afacerea ta

Asigură-te că strategia ta de vânzare pe internet este atotcuprinzătoare și dinamică, în continuă evoluție, și cu învățare din experiența dobândită

Simplifică experiența clientului astfel încât procesul de vânzare să fie eficientizat, iar barierele către cumpărare să fie înlăturate

Asigură-te că site-ul tău web este captivant și convingător. Clienții trebuie să rămână pe website-ul tău(fenomen cunoscut sub numele de „aderență”) – rivalii tăi sunt la doar un click distanță – și trebuie să te asiguri că se vor și întoarce clienții de fiecare dată.

Concentrează-te pe flexibilitate și personalizare, așa încât clienții să fie împuterniciți să cumpere exact ceea ce vor, așa cum vor

Evită dublicarea și o abordare complicată, implicând costuri ridicate, atunci când este disponibilă o alternativă eficace mai ieftină

Planifică și pregătește-te pentru beneficiile unei strategii de vânzări pe internet, ca să eviți să investești prea mult, prea puțin, prea târziu sau prea drevreme

Ajută-ți clienții(precum și distribuitorii și agenții de vânzări) să navigheze ușor prin site-ul tău. Permite clienților să se miște fără întrerupere, cu decizii și preferințe simple incluse în proces, astfel încât să poată lua decizii și să-și exprime preferințele în timpul procesului

Asigură-te că site-ul web sau furnizorul și dezvoltatorul de internet sunt destul de flexbili încât să ia în considerare modurile în care cerințele site-ului web ar putea evolua

Asigură-te că site-ul tău web este competitiv: în acest scop trebuie să ofere clientului o experiență simplă, interactivă, captivantă și convingătoare

Oferă clienților acces la informațiile tale, pentru a putea decide rapid și ușor cum să cumpere mai bine. Avantajul acestui lucru este că poate fi un proces bidirecțional. Îți oferă oportunitatea de a captura și folosi informații specifice despre fiecare client(data mining) și îți permite, de asemenea, să crești eficacitatea site-ului tău web, urmând tiparul și fluxul click-urilor clientului în timp ce este online(date din fluxul de click-uri)

1.2.1. DEFINIREA COMERȚULUI ELECTRONIC

Kalakota și Whinston definesc comerțul electronic astfel: „… o metodă modernă de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, piețelor și clienților prin reducerea costurilor, concomitent cu îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de livrare sau prestare. Comerțul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere rețelele de calculatoare, utile în căutarea și găsirea informațiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii att de către firme, ct și de către consumatori” .

Autori precum Kestenbaum și Straight afirmă: „Comerțul electronic reprezintă o integrare a e-mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date și alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcții economice” , iar Dennis P. Geller consideră comerțul ca și: „colecție de instrumente și practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet și care permit unei firme de a crea, întreține și optimiza relațiile de afaceri cu alte firme și consumatorii individuali” .

În Buyer’s Guide to Electronic Commerce se definește astfel: „Comerțul electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea relațiilor dintre partenerii de afaceri” .

Există și alte modalități de definire a comerțului electronic, plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor, instituțiile guvernamentale și furnizorii de tehnologie informațională (hardware și software) . În Microsoft Press Computer Users’ Dictionary, comerțul electronic este definit ca fiind „activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor conectate între ele”.

O imagine generală a comerțului electronic este descrisă în raportul Casei Albe din iulie 1997, intitulat „Cadrul general pentru comerțul electronic global” (A Framework for Global Electronic Commerce), în care apar următoarele afirmații:

„Așa după cum Internetul democratizează societățile și oferă o mai mare putere cetățenilor prin informații, și comerțul electronic impune modificări majore asupra paradigmei economice clasice cu privire la cumpărători și vânzători. Noile modele de interacțiune comercială se dezvoltă astfel încât să permită firmelor și consumatorilor să facă parte din piața electronică și să obțină beneficii”.

„Internetul, intraneturile și alte rețele de calculatoare pot reduce substanțial costurile tranzacțiilor și pot facilita noi tipuri de tranzacții comerciale, precum și noi acorduri între cumpărători și vânzători, care să le permită desfășurarea activităților de comerț mult mai ușor.”

Chiar dacă definițiile comerțului electronic diferă, totuși, au un element comun: efectuarea de tranzacții într-un mediu electronic și obținerea de avantaje de către toți partenerii de afaceri, îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de realizare a tranzacțiilor comerciale.

O definiție succintă și larg acceptată este următoarea: Comerțul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activitățile de comerț care folosește echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația. EC poate fi considerat un schimb electronic de informații între o afacere și clienții săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace.

Comerțul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informații între clienți și furnizori. Informația este un element esențial în realizarea obiectivelor comerciale, iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. În acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spațiul, deoarece nu mai contează unde se găsesc atât factorul ofertant cât și cel care reprezintă cererea.

Comerțul electronic poate lua o multitudine de forme și influențează profund activitatea de afaceri. Datorită creșterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerțul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit, oferind o serie de aplicații complexe, printre care:

· regăsirea și schimbul de informație cum ar fi: detalii legate de produse și servicii, cataloage, intrucțiuni de folosire și briefinguri financiare.

· oferirea de produse și servicii precum și efectuarea de servicii cum ar fi comanda de cărți și CD-uri sau abonamente la publicații on-line.

· creșterea eficienței activității de afaceri prin: utilizărea poștei electronice și a grupurilor de discuții pentru reducerea timpului petrecut în ședințe și furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumulărilor de cunoștințe.

· realizarea de tranzacții finaciare

1.2.2. DIFERENȚE ÎNTRE COMERȚUL ELECTRONIC ȘI CEL TRADIȚIONAL

Achiziția prin varianta tradițională

Un salariat al unei firme dorește să achiziționeze un calculator. Pentru acest lucru sunt realizați următorii pași:

se emite o cerere, cu o serie de specificații (configurația pe care o dorește);

cererea este trimisă spre aprobare unuia dintre cei care au atribuții pe linia achizițiilor în firmă;

cererea aprobată va merge la departamentul de aprovizionare (comercial), unde se caută, într-un catalog de oferte, produsul cerut pentru a selecta un model corespunzător și pentru a găsi furnizorul;

urmează să fie contactați mai mulți furnizori pentru a determina disponibilitatea lor de a livra calculatorul solicitat;

după ce furnizorul a fost selectat, persoana de la comercial poate emite o comandă de aprovizionare, pe care o trimite furnizorului fie prin fax, fie prin poștă;

după ce comanda a fost primită de către furnizor, acesta verifică situația clientului, stocul existent în depozit și momentul în care distribuitorul poate să preia calculatorul și să-l livreze la destinație;

în funcție de data la care se va face livrarea, furnizorul emite o comandă de transport, anunță depozitul și întocmește factura, pe o care o transmite firmei beneficiare, o dată cu calculatorul;

persoana autorizată de la beneficiar va efectua plata, într-un anumit mod, în funcție de instrumentele de plată acceptate de furnizor.

Achiziția prin comerțul electronic

În condițiile apelării la comerțul electronic, pașii care se parcurg sunt:

salariatul firmei vizitează diferite site-uri pe Web fie ale distribuitorilor, fie ale producătorilor de calculatoare și îl selectează pe cel care-i răspunde cel mai bine cerințelor lui (configurația sistemului) din cataloagele online pe care le-a găsit;

salariatul va folosi e-mailul pentru a trimite cererea sa către persoana care trebuie să-i aprobe achiziția;

după obținerea aprobării, cererea este transmisă la departamentul comercial;

informațiile pot fi preluate în baza de date privind comenzile de aprovizionare. Comanda poate fi generată și transmisă automat către furnizorul selectat, fie prin sistemul EDI, fie sub o altă formă, prin e-mail sau un formular special creat pe site-ul furnizorului;

cnd furnizorul a primit comanda, cu ajutorul unei aplicații, datele conținute de aceasta pot fi introduse direct într-o bază de date a comenzilor aflate în curs de execuție, poate fi verificat stocul existent în depozit, statutul clientului și se poate marca produsul pentru livrare;

cu ajutorul aceluiași program, se poate emite o comandă de transport, transmisă tot electronic, celui mai apropiat depozit, concomitent cu întocmirea facturii. Dacă transportul este efectuat de altă firmă, atunci depozitul o va anunța prin e-mail;

după ce calculatorul a fost recepționat, cei care se ocupă de efectuarea plății pot să anunțe banca, prin e-mail, să transfere fondurile către furnizor.

Tabel 1.2.1 

Pașii ciclului vnzării și mijloacele utilizate

* Comerțul tradițional presupune utilizarea mai multor metode și mijloace

** Comerțul electronic determină folosirea unui singur mijloc sau mediu, care are la dispoziție mai multe instrumente adecvate întregii tranzacții sau pentru fiecare etapă a acesteia.

1.2.3. ACTIVITĂȚILE SPECIFICE COMERȚULUI ELECTRONIC

În tranzacțiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

Informarea comercială referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;

Încheierea contractului comercial;

Vânzarea produsului sau a serviciului;

Plata produsului sau a serviciului;

În figura 1.2.1. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul comerțului electronic:

Figura 1.2.1

Modul în care comerțul electronic se regăsește în cel tradițional

Activitățile comerțului electronic se află în strânsă relație cu cele din comerțul tradițional. În acest context, David Kosiur consideră că sunt cinci procese de bază care au loc în cadrul comerțului electronic:

Distribuirea informațiilor

Lansarea comenzilor

Efectuarea plăților

Onorarea comenzilor

Service-ul și asistența

1.2.3.1. DISTRIBUIREA INFORMAȚIILOR

Înainte de a vinde, orice firmă este nevoită să-și facă cunoscute produsele și serviciile pe piață, ceea ce înseamnă promovare, publicitate și politici de marketing sau, la modul general, oferirea de informații. Potențialii clienți cu siguranță vor solicita informații despre firmă și produsele ei, în timp ce firma care vinde are nevoie de informații despre piață, modul în care poate să-și găsească și atragă clienții, ceea ce conduce la proiectarea acelor produse și servicii care vin în întâmpinarea cerințelor pieței. Prin comerțul electronic, cele două scopuri (atât ale firmelor care vând, cât și ale clienților) pot fi realizate concomitent, pentru că dispune de o serie de mijloace ce facilitează atingerea lor: chat-uri, conferințe electronice, sistemul buletinelor electronice(newsletter) etc. Multe dintre aceste mijloace pot fi integrate cu un site Web, care este calea cea mai eficientă de comunicare cu clienții. Un site Web poate fi proiectat pentru a include cataloage online, ce pot fi răsfoite în mod electronic și pot să ofere informații despre noile produse. În plus, printr-un astfel de catalog, firmele au avantajul obținerii informațiilor despre produsele cel mai des solicitate pe piață, în momentul în care o persoană interesată caută pe site și intră pe acel catalog.

O altă modalitate de culegere a informațiilor de la vizitatorii site-ului Web este cea de realizare a unui formular sau a unei casete de comentarii. Solicitând acestora informații, fie atunci când caută anumite produse, fie când lansează o comandă online, firma care vinde are posibilitatea de a culege date demografice, atât de necesare activităților de marketing, vânzare și producție.

De asemenea, posibilitatea de a notifica fiecare client, actual sau potențial, prin e-mail, despre noile caracteristici ale produselor, reprezintă un avantaj deosebit în distribuirea informațiilor.

1.2.3.2. LANSAREA COMENZILOR

Înlocuirea comenzilor tradiționale, pe suport de hârtie, cu formate electronice elimină mult din rutina proceselor de lansare a comenzilor. Un prim pas a fost făcut prin apariția aplicațiilor client/server, dar ele, la început, presupuneau utilizarea unor rețele private destul de scumpe. Prin posibilitățile mult mai lejere oferite de site-urile Web, multe firme s-au reorientat spre acest nou mijloc de realizare a comenzilor. În aceste condiții, un server Web poate prelua informații de la clienți printr-un formular special proiectat care să fie completat în momentul utilizării unui browser. Când formularul este complet, browserul trimite datele serverului Web, după care sunt preluate, prelucrate și înregistrate într-o bază de date.

1.2.3.3. EFECTUAREA PLĂȚILOR

Plata contravalorii bunurilor sau serviciilor reprezintă “inima” procesului de vânzare. Datorită marii diversități a mijloacelor de plată existente sau propuse, această fază este considerată partea cea mai flexibilă și mai supusă schimbării din comerțul electronic. Clienții pot folosi cardurile de credit, transferuri bancare sau în unele cazuri plata se face ramburs la livrarea comenzii.

Multe dintre instrumentele de plată sunt echivalente sistemelor utilizate în mod obișnuit, zi de zi, de fiecare dintre noi. Chiar și banii lichizi și-au găsit un echivalent electronic, prin apariția monedei virtuale.

Există firme specializate care pun la dispoziție software pentru servere Web comerciale, special proiectate pentru acceptarea plăților pe Web, precum și software pentru generarea de cataloage online, făcând legătura cu bazele de date clasice ale unei firme, în care sunt incluse atât înregistrări privind produsele firmei și comenzile primite, cât și înregistrări prin care se urmărește încasarea.

Înlocuirea sistemului EDI tradițional cu EDI pe Internet a condus la proiectarea unor proceduri mult mai stricte de autentificare și verificare a plăților, pentru că acum tranzacțiile se desfășoară prin intermediul rețelelor publice, la care au acces mult mai multe firme și persoane.

1.2.3.4. ONORAREA COMENZILOR

Acest proces diferă în funcție de produsele sau serviciile care sunt destinate vânzării, regăsindu-se două categorii: cea a bunurilor intangibile și a bunurilor tangibile.

Multe firme au ca obiect de activitate, din care obțin venituri, generarea, transferul și analiza informațiilor, considerate bunuri intangibile. Dacă o firmă se încadrează în această categorie, ea folosește Internetul pentru a transfera informațiile clienților care le solicită. Ele pot fi transmise sub forma buletinelor informative, a știrilor, a cotațiilor bursiere. Tot în această categorie intră și software-ul.

Dacă firma realizează bunuri fizice, acestea nu pot fi livrate prin Internet, dar se poate folosi sistemul electronic pentru informarea firmei ce asigură transportul asupra bunurilor care urmează să fie transferate clientului.

1.2.3.5. SERVICE-UL ȘI ASISTENȚA

Rar se întâmplă ca o relație de afaceri să se încheie o dată cu livrarea produsului. De fapt, vânzarea propriu-zisă ar putea fi doar începutul unei lungi și avantajoase relații cu un client. Nu numai clientul ar putea să aibă nevoie de asistență pentru un produs sau un serviciu, ci și firma care vinde, pentru că, prin informațiile sau serviciile pe care le solicită utilizatorul bunului cumpărat, poate să-și îmbunătățească mult produsele, determinând chiar atragerea de noi clienți.

Odată cu apariția Internetului problema poate fi simplu rezolvată cu ajutorul e-mailului sau a site-urilor Web. Astfel, notele tehnice cu privire la caracteristicile produselor, modul de utilizare a acestora, răspunsurile la întrebările puse cel mai frecvent (FAQs), upgrade-ul software-ului sunt unele dintre cele mai dese solicitări din partea clienților și care pot fi satisfăcute rapid pe Internet. Însă, și în acest caz, tot clientul este cel care decide de ce informații are nevoie, astfel încât este necesar să se proiecteze un formular special pentru preluarea întrebărilor sau prin simpla acceptare a celor trimise prin e-mail.

Dacă există un server Web (care gestionează datele de pe site, controlează accesul la date și răspunde solicitărilor celor care navighează), formularul pentru preluarea întrebărilor de la clienți este una din modalitățile cele mai ușoare de a ști cu ce se confruntă clienții. Pentru acest lucru este necesar un browser web, culegerea solicitărilor de la clienți și transmiterea direct persoanelor care asigură asistența. Astfel, eforturile persoanelor ce se ocupă se service-ul și asistența oferită clienților se reduc considerabil, inclusiv costurile de personal. Pe de altă parte, reprezintă una din modalitățile relativ lejere de a veni în întâmpinarea întrebărilor clienților chiar în momentul în care aceștia le pun. De service-ul și asistența acordate depind revenirea și fidelizarea clienților.

1.2.4. ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERȚ ELECTRONIC

Printr-un magazin online se pot comercializa produse oriunde în lume și la orice oră, sporind numărul de clienți prin eliminarea barierelor geografice dintre clienți și comercianți și orelor de funcționare ale magazinelor fizice.

Pentru a întelege care este rolul și locul comunicațiilor și soluțiilor informatice (IT) într-un astfel de mecanism, este necesară cunoașterea arhitecturii unui sistem EC.

Pentru a construi un sistem de e-commerce avem nevoie de următoarele componente:

1. Client – un PC, conectat la Internet. Cumpărătorul folosește acest echipament pentru a naviga și a face cumpărături.

2. Comerciant – Sistem informatic (hard & soft) situat, de regulă, la sediul comerciantului, care găzduiește catalogul electronic de produse.

3. Sistemul tranzacțional – Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacționare.

4. Dispecer plăți. (Payment Gateway) – responsabil cu rutarea instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea cărților de credit și autorizarea plăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiară.

1.3. MODELE DE COMERȚ ELECTRONIC

In comerțul online afacerile pot fi clasificate în functie de numărul de clienți/furnizori. Cele mai utilizate sunt: e-shop (un client accesează platforma unui magazin), e-mall (un client accesează o platforma unde se găsesc mai multe magazine) sau e-licitație (mai mulți clienți licitează pentru produse comercializate de mai mulți furnizori).

1.3.1. MAGAZINUL ELECTRONIC (E-SHOP)

E-shopul reprezintă în majoritatea cazurilor transpunerea unei afaceri fizice într-o afacere în mediul online. Reprezintă marketingul sau vânzarea de bunuri sau servicii cu ajutorul unei platforme de comerț în mediul online. Firma expune pe pagina de internet catalogul de produse și servicii oferite. În primă instanță acest lucru este făcut pentru a promova bunurile și serviciile oferite de companie. Ulterior este adăugată și posibilitatea de a comanda și plăti pentru produse direct din platforma online. Companiile obțin din comețul online diverse beneficii printre care enumerăm vânzari și cereri mai mari pentru produse, modalitate de a vinde pe plan internațional și reduceri de costuri. Clenții pot beneficia de prețuri mai mici, o gamă mai mare de produse, mai ușor și mai rapid acesibilă și disponibilitate pentru comenzi la orice oră.

Pentru un magazin online principalele cerințe ale clienților sunt cerințe de securitate și design. Categoriile de clienți pentru un magazin online sunt mult mai diversificate față de un magazin fizic. Obiectivele principale ale unui magazin online sunt creșterea vânzărilor, comunicarea permanentă cu clienții, asigurarea unei securități sporite atât pentru plată cât și pentru date personale. Un alt obiectiv important în comerțul online este livrarea produselor care trebuie facută într-un timp cât mai scurt.

Un magazin online poate fi găzduit pe un PC deținut de companie, pe un server al unui furnizor de servicii de hosting sau în cadrul unui e-mall. Alegerea variantei optime făcându-se în funcție de necesitățile firmei.

1.3.2. MAGAZINUL UNIVERSAL ELECTRONIC (E-MALL)

Un e-mall este format dintr-o coleție de e-shopuri. Operatorii unui e-mall obțin venit fie din cota percepută din totalul vânzărilor, fie din vânzarea de spațiu publicitar, fie prin deținerea unor e-shopuri în cadrul e-mallului și mizând pe faptul că cliențoo celorlalte magazine vor migra către magazinele deținute de ei. Pentru mulți comercianți aceasta este soluția cea mai bună pentru că nu dispun de bugete de marketing foarte mari pentru a putea promova produsele distribuite, beneficiază de complexitate și costuri scăzute pentru prezența în mediul online, beneficiază de trafic mult mai mare generat de celelalte magazine din cadrul e-mallului. Beneficiile pentru cumpărător sunt aceleași ca și cele obținute de la un e-shop doar că se adaugă accesul mai ușor la alte magazine și o interfață comună de navigare prin ele. Un plus este adus daca e-mallul este deținut de o firmă cunoscută deoarece gradul de încredere al clienților crește deoarece firma este văzută ca un garant al celorlalte firme mai puțin cunoscute.

1.3.4. LICITAȚIA ELECTRONICĂ (E-AUCTION)

Licitarea produselor și obiectelor pe Internet reprezintă implementarea electronică a mecanismului tradițional de licitare. O licitație este definită ca vânzarea publică de bunuri și proprietăți în care posibili cumpărători ofertează până când prețul cel mai bun este atins. Licitațiile în mediul online sunt găzduite de site-uri de licitații și se desfășoară în timp real pe perioade variate de timp (ore, zile sau săptămâni). Când se ajunge la sfârșitul perioadei de licitare oferta cea mai avantajoasă primește obiectul pentru care s-a licitat. Aceste site-uri pe lângă funcția de licitație integrează și procesul de licitație cu servicii de plată și servicii de livrare a bunului respectiv. Aceste site-uri obțin venituri din comisionul perceput din prețul de vânzare al obiectului licitat și publicitatea oferită pe site. Beneficiile utilizatorilor sunt eficiența mărită și economie de timp, precum și prezența globală cea ce elimină necesitatea transportului fizic la locul licitației. Costul redus face posbilă și licitarea pentru obiecte cu valoare redusă.

1.3.8. MODELE DE PUBLICITATE

Un alt mod de a genera profit în mediul online este prin gazduirea de reclame pe pagină. Cea mai utilizată forma de publicitate este prin utilizarea de bannere. Acestea pot fi plasate pe pagina principala sau în subpaginile magazinului. În functie de design-ul magazinului, utilizarea bannerelor publicitare este sau nu posibilă. Rata de accesare a bannerelor publicitare este foarte mica și de accea pentru a putea genera profit din această activitate este necesar un trafic foarte mare pe pagină. Dacă site-ul nu beneficiază de un trafic intens acestea nu pot genera profit, deci utilizarea acestora nu are sens.

Un alt mod de utilizare a bannerelor publicitare este acela în care proprietarii de pagini găzduiesc pe pagină bannere, pentru a putea avea găzduite pe alte pagini, propriile bannere publicitare.

Tabel 1.3.1.

Principalele modele de comerț electronic

1.4. TIPURI DE MECANISME ALE COMERȚULUI ELECTRONIC

Cele mai răspândite forme de comerț electronic sunt:

Business to Business – o afacere vinde către altă afacere;

Business to Consumer – o afacere vinde unui consumator;

Business to Government – diverse firme licitează pentru programe guvernamentale;

Consumer to Consumer – consumatorii vând altor consumatori prin intermediul unor site-uri de licitații.

(www.wvebiz.com)

Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători individuali, persoane fizice și vânzători, persoane juridice – firme. Factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Interacțiunile business to consumer implică trazacțiile asociate cumpărării produselor și serviciilor. Cele mai întâlinte tranzacții sunt cele cu amănuntul, tranzacții bancare – posibilitatea plății facturilor de acasă în mod electronic. Evoluția segmentului B2B a fost lentă datorită nivelului de securitate cu privire la protecția informațiilor.

Nivelul de adoptare este mic spre mediu

Complexitatea în decizia de cumpărare este relativ simplă, fiind o decizie individuală sau sub diverse influențe.

Canalul este simplu – direct de la un vânzător cu amănuntul.

Caracteristicile cumpărăturilor: Valoare redusă, volum mare sau valoare mare, volum mic. Poate solicita o implicare mai redusă.

Caracteristica produsului: Adesea se solicită produse obișnuite, standardizate.

În tranzacțiile B2B atât vânzătorul cât și cumpărătorul sunt companii. Interacțiunile business-to-business pot să acopere întregul ciclu de viață al multor tranzacții economice. Ele se adresează achizițiilor, controlului stocurilor, facturării și plăților. Interacțiunile cuprind căutarea potențialilor furnizori, cataloage de produse și posibilitatea de a comanda bunuri și servicii. Furnizorii primesc comenzile, le urmăresc, coordonează livrarea, facturează și oferă asistență consumatorilor.

Nivelul de adoptare este mare spre foarte mare

Complexitatea în decizia de cumpărare: Mult mai complexă, procesul de cumpărare implicând mai mulți participanți (utilizatorii, responsabilii cu achizițiile, furnizorii).

Canalul: Mult mai complex, direct sau prin intermediul unui vânzător cu ridicata, agent sau distribuitor

Caracteristicile cumpărăturilor: Volum și valoare similare. Poate solicita o implicare mai mare. Efectuarea de comenzi repetate este mult mai întâlnită.

Caracteristica produsului: Articole standardizate sau reținute pentru vânzare.

1.5. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE COMERȚULUI ELECTRONIC

1.5.1. AVANTAJE

Comerțul electronic se construiește pe baza avantajelor și structurii comerțului tradițional, la care se adaugă, însă, flexibilitatea conferită de rețelele de calculatoare și a instrumentelor de prelucrare automată a datelor. Prin utilizarea informației digitale, comerțul electronic aduce noi avantaje activității comerciale:

cost redus: un magazin virtual nu presupune un spațiu costisitor. Se evită astfel cheltuielile legate de chirie, întreținere și depozitare. De asemenea, numărul personalului care administrează un magazin online este mult mai mic decât în cazul unui magazin real.

eliminarea unor restricții fizice de comunicare între partenerii de afaceri: magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziția clienților 24 de ore din 24. Avantajul este evident având în vedere timpul limitat pe care o persoană îl are la dispoziție pentru a face cumpărăturile. Magazinele virtuale pot fi vizitate și după închiderea programului de lucru, iar produsele căutate vor fi găsite mult mai ușor cu ajutorul motoarelor de căutare.

reducerea stocurilor de produse și constituirea lor numai din produsele solicitate: o dată ce unul din scopurile comerțului electronic este de a eficientiza comunicarea dintre firme, nu mai este necesar să se asigure stocuri mari de produse. Firmele devin astfel mult mai flexibile și sunt în măsură să răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea de produse.

reducerea ciclului activității comerciale: ciclul unui proces este perioada de timp din momentul în care prima etapă a luat startul (alegerea produsului și furnizorului, respectiv lansarea comenzii) și până când ultima etapă se finalizează, respectiv până în momentul în care produsul este livrat sau serviciul prestat. Acest lucru este favorizat de comerțul electronic prin faptul că există posibilitatea fabricării numai a produselor solicitate, eliminându-se astfel stocurile fără mișcare.

noi oportunități de desfacere a produselor: clienții de oriunde din întreaga lume pot accesa pagina Web a firmei fără să se mai împiedice de restricțiile impuse de granițele fizice. Firmele mici, care au o putere redusă de vânzare , au acum posibilitatea de a concura cu marile corporații.

Avantaje pentru furnizori:

Grad înalt de penetrare al clienților

Costuri reduse pentru tranzacționarea informației și comunicației

Acces la piețe noi și noi segmente de clienți

Optimizarea proceselor de marketing

Diferențierea prețurilor funcție de localizare, timp, marfa disponibilă, etc.

Segmentare

Poziționare

Produse personalizate

Canale de distribuție suplimentare

Avantaje pentru clienti:

Acces 24 ore

Ofertă "Globală"

Nivel înalt de penetrare pe piețe diferite

Costuri scăzute ale informației/ comunicației

Acces la noi piețe și produse

Contacte mondiale noi, sociale

Valoare ridicată a informației

Posibilitatea comparării prețurilor

Oferte specifice fiecărui client

Pe lângă aceste avantaje, comerțul electronic mai aduce și unele beneficii care după natura lor pot fii tangibile sau intangibile.

Beneficii tangibile

Creșterea vânzărilor conduce la obținerea unor venituri superioare din:

noii clienți, noile piețe de desfacere;

clienții existenți (vânzări repetate);

clienții existenți (vânzări complementare);

Reducerea costurilor de marketing prin:

reducerea timpului destinat service-ului clienților;

vânzările online;

reducerea costurilor cu imprimatele și transmiterea informațiilor solicitate de comunicarea specifică marketingului;

Reducerea costurilor specifice lanțului de aprovizionare din:

reducerea nivelului stocurilor;

creșterea competiției dintre furnizori;

reducerea timpului necesar realizării ciclului de aprovizionare;

Reducerea costurilor administrative prin eficientizarea proceselor economice de rutină, cum ar fi recrutarea, plata facturilor și autorizarea zilelor de concediu.

Beneficii intangibile

Comunicarea și răspândirea imaginii firmei

Îmbunătățirea numelui

Comunicare mai rapidă, marketing cu viteză de reacție mult mai rapidă, inclusiv în relațiile publice

Un ciclu de dezvoltare a produsului mult mai rapid cu posibilitatea de a răspunde foarte repede la cerințele pieței

Un service mult îmbunătățit

Se vine în întîmpinarea cerințelor clienților de a avea un site Web

Identificarea de noi parteneri, sprijinirea și îmbunătățirea relațiilor cu cei existenți

gestiune mult mai bună a informațiilor de piață și despre clienți

Obținerea rapidă a feedback-ului de la clienți cu privire la produse

1.5.2. DEZAVANTAJE

Pe lângă avantajele pe care le prezintă, comerțul electronic cunoaște și unele limitări. Aceste limitări/dezavantaje au în vedere următoarele aspecte:

Frauda : Ca în orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat și noi posibilități de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înșele comerciantul în privința identității sale sau a posibilităților sale reale de plată. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au rețineri în a trimite mărfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reușite de fraudare cu cărți de credit false inițiate de est-europeni.

Securitatea: O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea datelor. O firmă fără acces la Internet nu are prea multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o rețea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date confidențiale din rețeaua locală, ridică probleme serioase. Apar asfel riscuri care nu existau înainte de apariția acestui tip de comerț. Aceste riscuri de securitate se împart în trei mari categorii, și anume: riscul aplicațiilor client/server, riscul de transfer al datelor, riscul virușilor.

Costurile de lansare și integrare: Deși prin comparație cu deschiderea unui magazin obișnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajați nu au cunoștințe tehnice minime se poate confrunta cu creșterea costului de lansare peste așteptări, datorate necesității achiziționării de sisteme sau organizării de training-uri pentru angajați.

Aspectele legale: Există o anumită nesiguranță în legătură cu problemele legale ce ar putea să apară atunci când tranzacțiile comerciale au loc pe Internet. Aceste probleme sunt specifice, în special, operațiunilor care se derulează între parteneri din țări diferite. Ce se va întâmpla dacă anumite date confidențiale privind clienții unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislație va fi aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau a persoanei care a realizat frauda? O soluție ar fi criptarea, dar este plină de riscuri. În primul rând, criptarea este considerată de unele guverne o contravenție, iar pe de altă parte, în unele cazuri, datele criptate nu pot fi transmise peste granițele naționale. Problemele pot fi rezolvate prin stabilirea unor acorduri, standarde comune la nivelul legislațiilor diferitelor țări, organisme internaționale. În același timp, în momentul în care se demarează un proiect de implementare a comerțului electronic, firmele trebuie să-și asigure o bună consultanță în domeniul legislativ și al securității sistemului.

Nesiguranța și lipsa informațiilor: Multe dintre firme au observat că Internetul poate fi un mijloc eficient de realizare a activităților specifice marketingului, promovării produselor, publicității. Pentru o firmă care nu a mai apelat la mijloace electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o necunoscută. Măsura în care acesta poate să asigure cunoașterea pieței și a clienților rămâne ascunsă și, uneori, chiar nesigură.

1.7. PROBLEMA SECURITĂȚII ÎN COMERȚUL ELECTRONIC

O dată cu utilizarea explozivă a Internetului și a comerțului electronic, securitatea a devenit unul din aspectele cele mai importante. Mass-media a conștientizat publicul asupra existenței utilizatorilor rău voitori care intră pe rețelele guvernamentale și ale firmelor, furând sau modificând datele.

Securitatea datelor/tranzacțiilor este foarte importantă în orice sistem financiar, indiferent că se bazează pe tranzacții clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii:

autentificarea și autorizarea

non-repudierea

confidențialitatea

integritatea datelor.

Prin autentificare cele două părți care comunică se asigură că fiecare comunică exact cu cel cu care dorește să efectueze diferite tranzacții. Autentificarea se face în mod uzual prin semnături digitale și alte metode. Deci autentificarea eset procesul verificării persoanelor sau entităților pentru a vedea dacă sunt ceea ce pretind a fi. Este cel mai important dintre toate serviciile de securitate pentru că este baza controlului de acces, a permiselor și autorizațiilor, responsabilității execuției și a non-negării realizării

Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o tranzacție după ce aceasta s-a efectuat.

Prin confidențialitate se întelege că toate comunicațiile între părți sunt restrânse strict la părțile care participă la efectuarea tranzacției.

Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.
Confidențialitatea este în general asigurată prin criptare. Din punct de vedere al transmiterii, datele sunt codificate folosind un algoritm matematic, bazat pe valoarea unei anumite chei. Mesajul criptat nu este reasamblat în forma originală a datelor în orice mod. Din punct de vedere al receptorului, mesajul este decodificat în formatul original, folosind din nou un algoritm matematic și o cheie. Criptarea se poate face cu cheie publică sau cheie privată. Autentificarea, non-repudierea și integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale și certificate cu chei publice.

1.8. COMERȚUL ELECTRONIC – O NECESITATE

Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaționale determinate de necesitatea stocării si a transmiterii rapide a informațiilor cu cele mai mici costuri, a revoluționat comerțul global, comerțul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de comerț electronic a devenit sinonim cu creșterea profitului.

Comerțul Electronic este cheia competitivitații întreprinderilor în era informațională, asigurând:

accesul la noi segmente de piața (noi clienți);

creșterea vitezei de derulare a afacerilor;

o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale;

reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate etc;

simplificarea procedurilor;

creșterea competitivității.

Pe plan mondial, comerțul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile întreprinderilor aflate în competiția de a câstiga noi clienți și de a răspunde cât mai bine exigențelor acestora. În prezent, comerțul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor țărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia etc).

Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către țările puternic industrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce privește realizarea tranzacțiilor comerciale pe suport electronic, comerțul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerțului mondial.

Accesibilitatea tehnologiilor informaționale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum și relativa independență de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor țărilor mai puțin dezvoltate și agenților economici din aceste țări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.

1.10. CONCLUZII

Comerțul electronic conduce la obținerea de avantaje atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Este asigurată nu numai pătrunderea pe noi piețe, găsirea de noi clienți, ci și posibilitatea de a derula tranzacțiile comerciale mult mai repede, mai ușor și mai ieftin. Trecerea operațiunilor și practicilor comerciale, cum ar fi lansarea comenzilor, facturarea și asistența acordată clienților, spre sistemele bazate pe rețele de calculatoare poate reduce mult birocrația impusă, în special, de tranzacțiile firmă-la-firmă (business-to-business). Atunci când cea mai mare parte a informațiilor despre o firmă și produsele sale sunt în format electronic, personalul poate să se decidă mai mult nevoilor clienților și să acorde mai mult sprijin în utilizarea produselor, decât asupra întocmirii și transmiterii documentelor clasice, pe care le presupune operațiunea tradițională de vânzare-cumpărare.

Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic rămân problemele legate de securitate și încredere. Pe măsura creșterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare și criptare a datelor personale primesc o importanță din ce în ce mai mare și de succesul implementării lor depinde succesul comercianților de pe Web.

CAPITOLUL 2. CONSIDERAȚII PRIVIND PHP și MySQL

2.1. DATE GENERALE DESPRE APLICAȚIILE WEB

Aplicațiile Web sunt prezentul și viitorul în era Internetului. Indiferent de platforma utilizată Visual Basic sau HTML și Java Script, ele nu fac decât să îmbunătățească cunoștințele.

Arhitectura de bază a aplicațiilor Web este una de tipul client-server. Programarea în rețea nu este numai o problemă a noii generații, ci această problemă a fost dezvoltată încă din anii `60-`70 când terminalele de calcul erau foarte rudimentare. Acestea nu aveau putere de procesare, munca realizându-se numai pe server, clientul conectându-se prin terminalul rudimentar la server, terminalul fiind doar o consolă între utilizator și server și întreaga muncă realizându-se pe server.

În aplicațiile Web clientul este un browser Web, totul depinzând de aplicația care se dorește a se implementa.

Pentru aplicațiile ce se realizează în PHP cel mai bun client este browserul de Internet. Limbajul utilizat de browserele de Web este HTML, descris prin etichete. Dezvoltatorii limbajului PHP au plecat de la premisa că trebuie creat astfel încât să poată fii redat în orice browser de Web; astfel PHP este o dezvoltare a HTML-ului, toate etichetele folosite în HTML rămânând valabile în PHP și prin aceasta el aducând un plus de dinamism paginii Web.

Serverul este principalul interpret al aplicației, pe el se desfășoară toate activitățile principale. O aplicație specială numită Web Server se ocupă de comunicarea cu browserul de Internet al clientul, dar care nu va merge fără un sistem de operare. Limbajul PHP are însă avantajul simplității și al independenței de sistemul de operare.

 Arhitectura unui sistem special dezvoltat pentru aplicații Web este prezentată în figura de mai jos:

Figura 2.1.1.

Arhitectura unui sistem dezvoltat pentru aplicații Web

2.2. LIMBAJUL PHP (HYPERTEXT PREPROCESSOR)

Prima versiune a fost dezvoltată în 1994 de Rasmus Lerdorf ca proiect personal. Este făcut public în anul 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools. Era vazut ca un analizator simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse în cadrul documentelor HTML și permitea contorizarea accesului la paginile Web. A fost rescris și denumit PHP/FI, FI fiind o altă aplicație – un interpreter de formule HTML. Adaugându-se și suportul de baze de date PHP/FI a început să fie un succes.

PHP, cunoscut în versiunile mai vechi ca PHP/FI (Personal Hompage/Form Interpreter) este una dintre cele mai interesante tehnologii existente în prezent. Inițial a fost gândit ca o aplicație CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML și procesate de un program scris în limbaj Perl, script shell, executat pe server. Interfața CGI necesita permisiunea de a rula programe pe server conducând la probleme de securitate. Deoarece îmbină caracteristici dintre cele mai complexe cu simplitatea în utilizare, PHP este un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fișierelor HTML si a devenit un instrument de frunte pentru dezvoltarea aplicațiilor în Web. Ofera suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL și acces la sisteme hipermedia. PHP este un limbaj de programare comod pentru începători, chiar și pentru cei care nu au mai desfășurat activități de programare în trecut.

Dacă sunteți un cunoscător al libajului HTML, dar nu aveți experiență în materie de programare, vă puteți pune întrebarea: care sunt funcționalitățile suplimentare pe care le poate asigura cunoașterea limbajului PHP? Ca și alte limbaje de scripting pentru Web, PHP vă permite să furnizați un conținut Web dinamic, adică un conținut Web care se modifică automat de la o zi la alta sau chiar de la un minut la altul. Conținutul Web este un element important în susținerea traficului unui site Web; de regulă, vizitatorii nu vor mai reveni la o pagină Web care conține aceleași informații ca și cele prezentate la ultima vizită. Pe de altă parte, site-urile Web frecvent actualizate pot atrage cantități enorme de trafic.

Mai mult, spre deosebire de limbajele de scripting, precum JavaScript, Php rulează pe serverul Web, nu în browserul Web. În consecință, PHP poate obține accesul la fișiere, baze de date și alte resurse inaccesibile programului JavaScript. Acestea constituie bogate surse de conținut dinamic, care atrag vizitatorii.

2.3. PROGRAMAREA ORIENTATĂ-OBIECT ÎN PHP

2.3.1. ASPECTE GENERALE

Cu câțiva ani în urmă, în lumea companiilor producătoare de software și a programatorilor, a apărut o nouă abordare în elaborarea programelor și anume, programarea orientată pe obiecte.

Unii programatori au ajuns la concluzia că programarea procedurală – adică utilizarea strictă a funcțiilor – nu este cea mai potrivită. În acest context, unii cercetători au inițiat o nouă abordare în problematica programării care permite oricărui programator să conceapă coduri pe care să le folosească din diferite perspective.

Ideea din spatele programării orientate pe obiecte este folosirea secvențelor de cod din aplicații drept obiecte. Ce este, de fapt, un obiect? Este o structură complexă de variabile și funcții, care, o dată creată, poate fi utilizată în diferite ipostaze conceptuale. Descrierile obiectului (nume, descriere și identificator unic) poartă numele de proprietăți, iar acțiunile (a printa, a șterge, a salva) de metode. Într-o primă fază nu este necesar să se știe cum? funcționează proprietățile și metodele folosite, ci numai ce fac? acestea. Astfel, metodele și proprietățile abiectului respective se pot utilize într-un script fără prea mare efort.

Desigur, același lucru ar putea fi spus și despre o metodă procedurală bine proiectată. O colecție de funcții ar putea lucra la fel de eficient, dar folosind obiecte, nu numai că se pot folosi metodele și proprietățile specifice acestora chiar în interiorul scripturilor, ci se poate extinde funcționalitatea unei clase folosind conceptual de moștenire.

Programarea pe obiecte în limbajul PHP are și unele dezavantaje în ceea ce privește inexistența modalităților de desemnare a metodelor ca “private” și a destructorilor.

Programarea orientată pe obiecte față de programarea procedurală are o serie de avantaje, dar și dezavantaje.

Avantaje:

Se poate economisi timp folosind programarea orientată pe obiecte.

Porțiuni din cod pot fi folosite de multe ori în cadrul unui script.

Biblioteci extinse de clase disponibile gratis pe Web pot fi folosite în diferite scipturi.

Dezavantaje:

Este mai lentă decât programarea procedurală.

Sintaxa poate fi neclară la începutul programării.

Programarea Web nu uzează la multele avantaje ale codului orientat pe obiecte.

Poate fi prea complicată dacă se folosesc biblioteci mari de clase.

2.3.2. TEHNICI DE IMPLEMENTARE ALE PROGRAMĂRII OBIECTUALE

Limbajul PHP oferă implementarea unora dintre cele mai importante aspecte ale programării obiectuale: încapsularea datelor, moștenirea, polimorfismul. Astfel, PHP dă posibilitatea programatorului să exprime distincția dintre proprietățile generale și cele specifice ale obiectelor cu care lucrează.

2.3.2.1. ÎNCAPSULAREA

Încapsularea datelor reprezintă un mecanism de protecție a membrilor de tip dată, accesul la aceștia realizându-se exclusiv prin intermediul unor metode specifice și nu în mod direct. Acest lucru se realizează prin intermediul claselor, după cum se poate remarca în fragmentul de cod PHP de mai jos:

Datele-membru se definesc utilizând var, putând avea orice tip (întreg, tablou sau chiar obiect). Metodele se specifică prin declarații de funcții care prelucrează membrii clasei. Pentru a accesa datele clasei, metodele trebuie să se folosească de construcția $this->variabila, altfel variabila se consideră a fi locală în cadrul acelei metode.

Din păcate, membrii dată ai clasei pot fi accesați direct, neputându-i declara privați. La fel, metodele nu pot fi specificate private sau protejate, așa cum se întâmplă în C++. Astfel, PHP oferă doar suport pentru încapsulare, dar nu o poate impune.

2.3.2.2. MOȘTENIREA

Moștenirea reprezintă posibilitatea folosirii datelor sau metodelor definite în prealabil de o anumită clasă în cadrul unei clase derivate din prima. Relația de derivare se specifică prin cuvântul-cheie extends:

În PHP moștenirea multiplă nu este încă posibilă. De exemplu, nu se poate scrie cod de genul:

Se poate însă redefini o metodă în clasa derivată. În PHP 3, dacă se declară un membru-dată în clasa derivată având același nume ca un membru-dată al clasei de bază, atunci nu se mai poate accesa membrul-dată din clasa de bază, el fiind "ascuns" de membrul-dată al clasei derivate.

2.3.2.3. CONSTRUCTORI

PHP permite specificarea constructorilor, aceștia fiind metode cu același nume al clasei din care aparțin, fiind apelați automat atunci când se instanțiază un obiect al clasei respective. Un exemplu de constructor poate fi:

Constructorii și metodele, fiind funcții PHP obișnuite, pot avea specificate valori implicite pentru argumente (ca în C++):

Atunci când un obiect al unei clase derivate este creat, numai constructorul lui propriu va fi apelat, constructorul clasei de bază nefiind apelat implicit.

Dacă în PHP 3 constructorii puteau avea drept orice tip de parametrii, începând cu versiunea 4, tipurile permise pentru parametrii unui constructor sunt doar cele simple (întregi, șiruri de caractere), deci nu vor putea fi executate transmiteri de tablouri sau de obiecte.

Dacă o clasă derivată nu posedă propriul ei constructor, va fi apelat implicit constructorul clasei părinte.

Mecanismul obiectual în PHP nu permite declararea destructorilor și nici specificarea de clase abstracte (deși se pot imagina metode mai mult sau mai puțin sofisticate pentru a le simula).

2.3.2.4. SUPRAÎNCĂRCAREA

Supraîncărcarea (asocierea de semantici diferite unei aceleași funcții pe baza tipurilor parametrilor specificați) nu este suportată nici ea. Se pot însă supraîncărca constructorii, indirect, prin crearea de obiecte diferite în funcție de numărul de argumente specificate.

Se poate scrie:

2.3.2.5. POLIMORFISMUL

Polimorfismul reprezintă abilitatea unui obiect de a determina care metodă trebuie invocată pentru un obiect plasat ca argument în momentul rulării și acest lucru se realizează foarte ușor în limbaje interpretate precum PHP.

2.3.2.6. SERIALIZAREA

PHP nu suportă obiecte serializate (care își păstrează starea și funcționalitatea de-a lungul mai multor invocări ale aplicației, prin intermediul stocării într-un fișier/bază de date și încărcarea lor ulterioară). În PHP prin serializare (funcțiile serialize() și unserialize()) se vor salva numai membrii-dată, nu și metodele, însă se pot serializa tablouri asociative sau indexate, ceea ce reprezintă totuși un avantaj.

2.3.3. FOLOSIREA UTILITARULUI phpMyAdmin

Pentru utilizatorii sistemului de operare Windows este incomod să se tasteze toate comenzile și să descopere ulterior erorile de tipărire și de sintaxă. Se preferă o interfață grafică mai prietenoasă. Doi programatori au folosit PHP-ul pentru a crea o interfață Web pentru MySQL, numită phpMyAdmin, iar cel mai bun lucru este că ei au donat voluntar rezultatul muncii lor. Utilitarul phpMyAdmin cuprinde aproape toate funcțiile administrative ale serverului MySQL.

2.4. SITE-URI WEB DINAMICE AVÂND ÎN SPATE O BAZĂ DE DATE

Există două rațiuni importante care pot determina renunțarea la conținutul static al unui site Web: interacțiunea cu vizitatorul și mentenanța site-ului. Un site cu conținut dinamic permite interacțiunea cu utilizatorul. Acesta poate căuta, selecta și chiar personaliza informația pe care o dorește sau poate contribui la îmbogățirea cu conținut (sub formă de știri, impresii, articole) a acestuia. Însă, principalul avantaj al unui site Web dinamic rezidă în simplificarea procesului de mentenanță.

Întreținerea unui site al cărui conținut se modifică frecvent este unul din principalele aspecte de care trebuie ținut cont. Rareori se întâmplă într-o situație reală ca în cadrul bugetului inițial, alocat pentru dezvoltarea unui site Web să fie avute în vedere și cheltuielile ulterioare pentru întreținerea și actualizarea conținutului. Dacă tehnologia aleasă nu va fi suficient de simplă pentru a fi stăpânită de cei care o vor utiliza efectiv, finalul nu poate fi decât un eșec răsunător. Același lucru este valabil și pentru interfața de administrare/actualizare a produselor prezentate în pagină. Mai mult, interfața trebuie să fie apropiată, prietenoasă cu cel ce o folosește și în același timp inteligentă – să nu-i permită să introducă date eronate – altfel spus să facă anumite verificări și validări de date funcție de semnificație. De exemplu, prețul pentru un produs trebuie să fie un număr real, reprezentat cu două cifre zecimale și care nu poate depăși ca valoare un număr prestabilit.

Ca și probleme specifice unei baze de date, o bază de date se vrea a fi accesată via Web și chiar actualizată și administrată via Web – deși acest aspect este opțional. Opțional și totuși dependent de: cerințele de business, de gradul de securizare necesar și de opțiunile concrete de găzduire Web avute la dispoziție. De îndată ce o informație (imagine, articol, știre) este adăugată în baza de date, informația aceasta se propagă (și publică) pe site-ul Web, fără să fie nevoie ca cineva să editeze vreo pagină Web (statică). Mai exact este vorba de faptul că informația despre un anumit produs devine disponibilă pe Web doar atunci când ea este cerută explicit. Adică pagina Web conținând informațiile despre produsul care interesează este generată pe loc, la cerere, pe baza informațiilor din baza de date și solicitării utilizatorului. Acesta este un avantaj important mai ales în cazul existenței unui catalog cu câteva mii de produse pe Web (ofertă mare), compus din pagini Web statice (HTML) create manual pentru fiecare produs în parte. Ce-ar însemna actualizarea prețului pentru 200 dintre produse într-o astfel de situație?

Un site dinamic, generat dintr-o bază de date, are două părți componente:

interfața (front-end, partea cu care intră în contact utilizatorul – sau partea client) compusă din paginile ce conțin instrucțiunile pentru selectarea și afișarea informațiilor din baza de date;

back-end (partea de aplicație ce rezidă pe server) reprezentată de regulă prin baza de date ce conține toate informațiile accesibile pe site.

Trebuie reținut faptul că un set de pagini dinamice gândite pentru a rezolva o anumită problemă de informare se numește, în limbaj informatic, aplicație Web. Altfel spus, realizarea unui site Web este sinonimă cu programarea unei aplicații Web, adică:

proiectarea și implementarea bazei de date care conține informațiile despre produse și

generarea dinamică a paginilor Web utilizând un limbaj de programare specializat (pe scripting server-side).

2.5. PHP ȘI MYSQL

Multe site-uri importante din întreaga lume utilizează astăzi aproape exclusiv tehnologia bazată pe cele două produse. MySQL este folosit ca server de baze de date pentru a stoca datele, iar PHP ca limbaj utilizat pentru programarea paginilor Web dinamice ale site-ului.

2.5.1. DE CE PHP?

PHP este considerat a fi cel mai popular limbaj de scripting folosit pentru crearea de pagini Web dinamice. PHP poate fi folosit pentru a scrie programe stocate pe server, programe ce accesează baze de date și este similar cu alte limbaje ca: ASP (Active Server Pages, tehnologie Microsoft), JSP (Java Server Pages) sau Macromedia ColdFusion.

PHP se pretează cel mai bine pentru dezvoltările Web, putând fi înglobat în codul HTML. Alte caracteristici apreciate la PHP sunt: este ușor de învățat, eficient, sigur (securizat), productiv la programare (codare), iar aplicațiile PHP sunt ușor de configurat pentru exploatare (deploy). Aceste caracteristici au condus la faptul că peste 9 milioane de site-uri Web folosesc PHP, reprezentând 24% din site-urile Internet (e o statistică mai veche, dar sugestivă). Și asta în special datorită faptului că PHP asigură timpi de răspuns competitivi la rularea aplicațiilor Web, asigurând în același timp securitatea informațiilor și transparența față de utilizator.

PHP a fost construit de la bun început având în minte integrarea funcțiilor necesare pentru utilizarea și manipularea bazelor de date, în particular pentru MySQL. Înglobarea codului PHP în paginile HTML a contribuit decisiv la impunerea PHP, în principal datorită rapidității cu care pot fi astfel codificate paginile Web. O tehnică extrem de importantă pentru programatorii Web este separarea codului sursă de date, fără a se influența reciproc. PHP folosește tag-ul <?php?> pentru a indica că “în interior se află cod PHP”. Datorită faptului că PHP înglobează intern o serie de operații care tratează operații de cerere și servire de pagini Web, limbajul este considerat mai sigur decât Perl, de exemplu.

PHP este mai ușor de învățat decât C, Phyton, Java sau majoritatea celorlalte limbaje de programare. Accesarea variabilelor unui formular Web în PHP este directă și ușoară, în timp ce Perl sau alte limbaje necesită cunoașterea de detalii privitoare la formatul antetului HTTP și utilizarea unei biblioteci CGI.

PHP minimizează supraîncărcarea, având ca efect execuția rapidă a scripturilor PHP, mai rapid chiar decât scripturile CGI scrise în Perl, considerate mult timp cea mai rapidă soluție. O serie de teste efectuate de specialiști și diverse publicații specializate au confirmat supremația PHP, în ceea ce privește viteza de execuție și timpii buni de răspuns oferiți de PHP.

PHP este considerat a fi mai consistent și mai modular decât limbajele competitoare pe zona programării Web. Resursele de scripturi open-source PHP, disponibile on-line, sunt printre cele mai variate și numeroase. Iar PHP, la rândul său, este open-source. Asta înseamnă că codul său sursă este disponibil gratuit și nu este proprietar. Programatori din lumea întreagă alocă timp permanent pentru a-i aduce îmbunătățiri și pentru a elimina din bug-urile sale.

2.5.2. DE CE MYSQL?

MySQL și-a câștigat popularitatea tocmai datorită numărului mare de aplicații Web care îl utilizează. MySQL este apreciat pentru viteza asigurată (timpul scurt de răspuns oferit de server), faptul că este ușor de învățat și utilizat, este disponibil pe principalele platforme Linux, Windows, dar mai ales pentru că este disponibil gratuit (licență GNU GPL). Și asta cu toate că MySQL există și ca produs comercial, pentru cei care nu doresc să fie constrânși la restricțiile impuse de licența GPL.

Unii programatori nu consideră că MySQL este cu adevărat un server de baze de date (SQL). Argumentele principale ale acestora sunt legate de faptul că din implementarea motorului serverului MySQL lipsesc câteva mecanisme menite a asigura consistența și integritatea datelor (integritatea referințelor, chei străine etc), fapt ce explică performanțele acestuia – o serie de verificări pe care serverul nu le mai face! Verificări care sunt vitale pentru asigurarea consistenței datelor.

Cu toate acestea, dinamica evoluției MySQL, integrarea suportului tranzacțional în MySQL și alte semnale de la cei care îl folosesc efectiv, fac ca MySQL să câștige în continuare în popularitate.

2.6. SERVERUL DE BAZE DE DATE MySQL

Unul din cele mai noi sisteme de gestiune a bazelor de date este MySQL, un sistem client/server de gestiune a bazelor de date relaționale originar din Scandinavia. MySQL include un server SQL, programe client pentru accesul la server, instrumente administrative și o interfață de programare pentru scrierea programelor. De asemenea, MySQL poate fi folosit în mod batch, plasând interogările într-un fișier care apoi este executat.

2.6.1. AVANTAJE MySQL

MySQL este un produs software foarte atractiv în comunitatea producătorilor de aplicații. Are facilități pe care mulți utilizatori le apreciază pentru că nu necesită foarte multe resurse, este forte rapid și este ușor de învățat, comparativ cu alte pachete, cum ar fi Oracle sau Sybase.

Viteza. Programatorii pretind că MySQL este cel mai rapid sistem de baze de date care poate fi utilizat.

Ușurința în utilizare. MySQL este un sistem de baze de date cu performanțe ridicate, dar relativ simplu, a cărui configurare și administrare sunt mult mai simple decât în cazul sistemelor mai mari.

Cost. MySQL este gratuit pentru majoritatea utilizărilor interne.

Suport pentru limbaje de interogare. MySQL integrează SQL, limbajul preferat al tuturor sistemelor moderne de baze de date.

Caracteristici. La server se pot conecta mai mulți clienți simultan, care pot folosi mai multe baze de date concomitent. Este disponibilă o varietate de interfețe de programare pentru limbaje precum C, Perl, Java, PHP.

Conectivitate și securitate. MySQL poate fi folosit integral în rețele, iar bazele de date sunt accesibile de oriunde din Internet, deci se pot partaja datele cu oricine și oriunde. MySQL are controlul accesului, astfel încât persoanele care nu au dreptul să citească datele introduse, nu vor avea această posibilitate.

Portabilitate. MySQL rulează atât pe sisteme de operare UNIX, cât și pe Windows, pe echipamente de calcul pornind de la calculatoare de birou până la servere cu performanșe ridicate.

Distribuție liberă. MySQL este ușor de obținut, pentru aceasta folosind browserul de Web. Dacă o componentă nu asigură un mod de funcționare corespunzător, acesta poate fi modificat relativ ușor.

Tranzacțiile. În cadrul bazelor de date relaționale actualizările pot fi făcute concomitent în mai multe tabele. În unele cazuri, tabelele pot fi actualizate printr-o serie de instrucțiuni ce inserează datele acolo unde trebuie.

În general, tranzacțiile sunt caracterizate de o serie de proprietăți, dintre care sunt fundamentale și sunt cunoscute sub numele de proprietăți ACID, denumirea provenind din combinația primei litere a fiecăreia dintre ele.

Atomicitatea: Reprezintă proprietatea „totul sau nimic”. O tranzacție, chiar dacă este un grup de acțiuni, trebuie să se comporte ca o unitate indivizibilă, care ori este efectuată în întregime, ori nu este efectuată deloc.

Consistența: O tranzacție trebuie să transforme baza de date dintr-o stare consistentă în altă stare consistentă.

Izolarea: Fiecare tranzacție trebuie să fie executată independentă de celelalte tranzacții și nu contează câte sunt în execuție în momentul respectiv într-o bază de date. Cu alte cuvinte, efectele parțiale ale unor tranzacții incomplete nu trebuie să fie vizibile pentru alte tranzacții.

Durabilitatea: Efectele unei tranzacții încheiate cu succes sunt înregistrate definitiv în baza de date și nu trebuie să fie pierdute din cauza unei blocări ulterioare a serverului.

Dacă serverul bazei de date se blochează din anumite motive în mijlocul tranzacției, imediat după ce serverul a fost restartat, acesta este capabil să asigure automat tranzacții complete, reflectate în mod corect în baza de date. Baza de date nu arată schimbările tranzacțiilor care erau în desfășurare în momentul în care serverul s-a blocat.

Tranzacțiile se desfășoară atât în utilizarea bazelor de date de către un utilizator, cât și de mai mulți utilizatori, în forme și la dimensiuni corespunzătoare.

2.6.2. DEZAVANTAJE MySQL

Sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL și-a dobândit rapiditatea datorită eliminării unor trăsături caracteristice altor sisteme de baze de date, acest fapt împiedicând pe unii utilizatori să adopte MySQL pentru aplicațiile lor.

2.6.2.1. INTEGRITATEA REFERENȚIALĂ

O cheie străină este o coloană care face referire la cheia primară a unei alte tabele, cu scopul de a menține o relație. Totuși, în MySQL cheile străine nu au importanța pe care o au în celelalte sisteme de baze de date. În pachete cum ar fi Oracle, Sybase, PostgreSQL pot fi create tabele în care se definesc explicit cheile străine. Astfel, dacă sistemul de baze de date știe că este o relație între două tabele, va putea verifica dacă valoarea care a fost inserată în câmpul cheie străină exstă în tabele de referință. Dacă nu există, sistemul de baze de date va împiedica inserarea. Acest aspect este cunoscut sub numele de integritate referențială. Pentru a obține același lucru în MySQL, poiectantul aplicației trebuie să adauge câțiva pași suplimentari, înainte de a insera sau actualiza înregistrările.

Realizatorii MySQL argumentează că integritatea referențială nu este necesară și că includerea ei ar misșora viteza de lucru în MySQL. Mai departe, ei argumentează că este responsabilitatea aplicației care interacționează cu baza de date să asigure introducerea corectă a datelor.

2.6.2.2. PROCEDURILE STOCATE

O procedură stocată este un set de comenzi SQL care pot fi compilate și stocate pe server. Sistemele de baze de date mai permit inserarea în cadrul bazei de date a unor astfel de proceduri. Există câteva avantaje cheie în folosirea procedurilor. În primul rând, se reduce cantitatea de cod necesar într-o aplicație de nivel mediu.

Dacă MySQL ar fi acceptat procedurile stocate, printr-o singură PHP s-ar putea interoga baza de date, s-ar efectua modificări asupra unor șiruri de caractere și s-ar returna o valoare.

Un alt avantaj major vine din faptul că se lucrează într-un mediu în care aplicațiile finale, care accesează baza de date pot fi scrise în diferite limbaje (Visual C++, limbaje WEB). Ar fi mult mai ușor dacă s-ar putea scrie proceduri stocate în cadrul bazei de date care să fie apelate din aplicații scrise în diverse limbaje.

2.7. CONCLUZII

În general, bazele de date asigură toate instrumentele necesare utilizării lor în medii de afaceri, cercetare, învățământ sau, mai recent, în operarea motoarelor de căutare pe Internet. În plus, prin Internet bazele de date pot fi accesate pe Web, lucru care a determinat firmele producătoare de software să creeze produse care să utilizeze avantajele noii tehnologii.

MySQL a fost creat de compania suedeză TcX, în anul 1996 și este relativ nou venit în domeniul bazelor de date. De asemenea, acest sistem de gestiune a bazelor de date este distribuit gratuit sau la un preț scăzut și rulează pe calculatoare personale sub sisteme de operare comerciale.

MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date relaționale de pe piața software, care poate manipula baze de date de mari dimensiuni, cu milioane de înregistrări.

PHP este un limbaj de scripting pentru dezvoltarea aplicațiilor Web, deosebit de comod atât pentru începători, cât și pentru cei care au experiență în programare. De asemenea, limbajul PHP permite furnizarea unui conținut Web dinamic și poate folosi site-uri Web frecvent actualizate care utilizează cantități mari de date. Limbajul permite accesul la fișiere, baze de date și alte resurse inaccesibile altor limbaje de scripting.

Modul de utilizare a limbajelor PHP și MySQL este important pentru a reflecta capabilitatea acestora de a genera pagini Web dinamice create din rezultatele interogărilor aplicate bazelor de date.