Sisteme de Plati Electronice. Probleme Si Tendinte de Dezvoltare

„Sisteme de plăți electronice. Probleme și tendințe de dezvoltare ”

CUPRINS

Introducere

Actualitatea temei: La etapa actuală orice bun sau serviciu de care persoana dorește să beneficieze, îl poate obține doar contra plată. Diversitatea modalităților de plată îi oferă persoanei dreptul de a alege modul de achitare în cadrul tranzacției. Plățile electronice ca o componentă a sistemului de plăți, joacă un rol important în economia oricărei țări. Cu toate că în Republica Moldova acest sistem de plată nu este atît de dezvoltat, este important de prezentat un suport coerent de informație cu privire la acesta, deoarece conform opiniei multor economiști, peste 5-10 ani plățile electronice vor constitui veriga principală în economia Republici Moldova. Astfel, apare necesitate informării despre existența sistemelor de plăți electronice și studierii în ansamblu a acestui mecanism.

Nivelul cercetării temei se referă la rolul plăților electronice în economia modernă, apariția acestora în plan internațional și național, beneficiile ce le aduc acestea economiei Republicii Moldova și fiecărei persoane în parte și la un spectru larg de probleme a tuturor sistemelor de plăți electronice și a fiecărui sistem în parte. O asemenea complexitate permite identificarea celor mai eficiente soluții de perfecționare a sistemelor electronice. În opinia autorului, sistemele de plăți electronice pot fi considerate o categorie fundamentală de cercetare, acestea constituind pionul de bază în economia modernă.

Scopul și sarcinile tezei. Scopul tezei constă în studierea minuțioasă și analiza detaliată a tuturor sistemelor de plăți electronice, în scopul determinării celor mai eficiente sisteme și instrumente de plată la nivelul Republicii Moldova și la nivel internațional. Realizarea acestui scop poate fi efectuată prin următoarele sarcini:

1. stabilirea rolului sistemelor de plăți electronice în economia contemporană;

2. determinarea impactului plăților electronice asupra comerțului electronic și stabilirea conexiunii dintre aceste două;

3. identificarea avantajelor și dezavantajelor sistemelor de plăți electronice la nivel global și la nivelul fiecărui sistem;

4. analiza fraudelor ce pot fi efectuate asupra plăților electronice;

5. determinarea ponderii celei mai mari asupra cărui sistem de plată electronică se efectuează cel mai des atacuri;

6. elaborarea unor concluzii cu privire la cele mai utilizate instrumente de plată, în baza datelor statistice prezentate de către Banca Națională a Moldovei;

7. identificarea problemelor existente în cadrul sistemelor de plăți electronice;

8. analiza comparativă dintre plățile cu numerarul și plățile electronice;

9. elaborarea măsurilor de perfecționare a plăților electronice;

10. formularea unei concluzii generale cu privire la sistemele de plată electronică;

Suportul teoretico-științific și metodologic. În procesul cercetării temei date, au fost utilizate un șir de surse, fiecare dintre ele completînd cu anumite detalii conținutul și aspectul general al subiectului. Direcțiile cercetării au fost îndreptate asupra analizei subiectului la nivel național și internațional, și au fost stabilite tendințele de dezvoltare a acestuia.

Lucrarea este elaborată în baza cercetărilor specialiștilor din domeniu Gorenciuc P., Diaconescu M., Dumitrescu S., Dimitrie M. Toma, Ciobu Stela, Ivan Luchian, Matei A., Cociug V., care au prezentat o imagine clară asupra sistemului de plăți fără numerar, utilizând exemple, studii de caz, date concrete și generale actuale, statistici

Scopul și sarcinile enumerate au determinat structura tezei, care constă din introducere, trei capitole, concluzii și bibliografie.

Capitolul I – „Caracteristica generală a sistemelor de plăți electronice” – prezintă o sinteză asupra noțiunii, conținutului sistemelor de plăți electronice, a factorilor ce au determinat apariția acestor sisteme și care contribuie la dezvoltarea lor, și a avantajelor și dezavantajelor sistemelor de plăți electronice.

Capitolul II – „Modalitățile de plată electronică” – aici sunt prezentate toate sistemele de plată electronică, care există în lume. Sunt detaliat descrise modalitățile de funcționare a acestor sisteme și este redată reprezentarea lor grafică. De asemenea este relatat istoricul fiecărui sistem de plată și condițiile necesare efectuării plății pentru fiecare sistem. Grafic sunt reprezentate tranzacțiile în cadrul comerțului electronic.

Capitolul III – „Sistemul de plăți electronice în Republica Moldova” – acest capitol în totalmente se referă la analiza sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova. În acest capitol se relatează despre apariția sistemelor de plăți electronice, premisele ce au stat la baza apariției acestor sisteme, efectele ce le au factorii asupra dezvoltării sistemelor de plăți electronice. De asemenea, sunt reprezentate toate modalitățile de plată electronică posibile, lista serviciilor ce pot fi achitate prin intermediul plăților electronice. Nu în ultimul rînd, în cadrul acestui capitol, sunt prezentate problemele sistemelor de plată electronică în Republica Moldova și tendințele de dezvoltare.

Activitatea economică se desfășoară în fiecare stat conform unui mecanism propriu, numit mecanism economic. Economia oricărei țări la rîndul ei este influențată de eficiența activității în fiecare sector al economiei: agricultură, industrie, turism, telecomunicații, comerț, de conducerea țării, și de puterea juridică. Un rol important în dezvoltarea economiei o au sistemele de plăți.

Sistemul de plăți ca parte componentă a economiei reprezintă un sistem de transfer de fonduri care funcționează în baza unor norme comune: reguli, proceduri, contracte, formale și standardizate pentru procesarea, compensarea și/sau decontarea operațiunilor de plată. Aceste sisteme au evoluat considerabil, ceea ce ne demonstrează în prezent posibilitatea alegerii modalității de plată. În prezent sunt 2 categorii mari de sisteme de plată:

1. plățile cu numerar;

2. plățile fără numerar;

O parte componentă a plăților fără numerar o reprezintă sistemele de plăți electronice. Acestea reprezintă transferuri de fonduri ce au la bază diferite instrumente de plată electronică și sunt destinate achitării contravalorii bunurilor sau serviciilor procurate. Dezvoltarea acestor sisteme se află într-un proces continuu și problema care se pune la discuție este perfecționarea acetora într-un termen cît mai rapid.

Un rol important în rezolvarea acestei probleme îi revine statului, care poate înlătura această problemă prin realizarea a 2 soluții de bază:

1. Asigurarea populației cu privire la eficiența, rapiditatea și comoditatea plăților electronice;

2. Încurajarea plăților electronice prin limitarea plăților cu numerarul;

Evoluția sistemelor de plăți electronice este un proces ce nu va avea sfîrșit, deoarece apariția acestor sisteme de plată a fost strîns legată de apariția internetului și tehnologiilor, care la rîndul lor doar se perfecționează. Se vor perfecționa instrumentele de plată electronică, se vor înlătura problemele de ordin tehnic și tehnologic, se vor identifica diferite măsuri de combatere a fraudelor. Vorbind la general se vor efectua toate măsurile posibile ca plățile electronice să fie de încredere. Toate măsurile de îmbunătățire se bazează pe avantajele și dezavantajele sistemelor de plăți electronice. Pe baza avantajelor se caută metode noi de dezvoltare, iar pe baza dezavantajelor se stabilesc măsurile de înlăturare a acestora. Avantajele și dezavantajele la rîndul lor influențează direct oamenii asupra utilizării sau neutilizării plăților electronice. Odată ce persoana dispune de o informație completă despre un careva sistem sau mecanism, ea decide dacă este necesar sau nu să-l utilizeze. Această necesitate în ultimă fază și determină actualitatea sistemelor electronice.

CAPITOLUL I: CARACTERISTICA GENERALĂ A SISTEMELOR DE PLĂȚI ELECTRONICE.

1.1. Conceptul de plată electronică

O plată presupune mereu un transfer de fonduri, însă un transfer de fonduri nu este întotdeauna o plată. [28; p.1]

În sens larg plata reprezintă executarea voluntară a oricărei obligații, iar în sens îngust oferirea unei sume de bani. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, plata reprezintă modul, acțiunea prin care o sumă de bani este dată cuiva pentru munca depusă, contravaloarea unui obiect cumpărat sau a folosinței unui lucru. [39]

Apariția și dezvoltarea comerțului a contribuit la modernizarea modalităților de plată în cadrul acestuia. Deci, încă din cele mai vechi timpuri modalitatea de plată era trocul-schimbul de bunuri, apoi era schimbul bunurilor și serviciilor pe aur, mai tîrziu se efectuau plățile în numerar și plățile fără numerar: pe baza cecurilor,ordinelor de plată,acreditivelor. Plățile în numerar ca și cele fără numerar sunt utilizate și în prezent, însă la etapa actuală o tendință de dezvoltare o au plățile electronice.

Plățile electronice sunt niște transferuri de fonduri avînd la bază diferite instrumente de plată, cum ar fi cardurile bancare, cecurile electronice, instrucțiunile de plată, transferurile electronice și aceste tipuri de plăți pot fi efectuate la diferite terminale de plată și sunt destinate achitării contravalorii unui produs sau serviciu care a fost procurat. Cum am menționat mai sus, plățile electronice au la bază mai multe instrumente de plată, cum ar fi: cardurile, cecurile electronice, iar la baza unor instrumente stă moneda electronică.

Moneda electronică reprezintă valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentînd o creanță asupra emitentului, care este emisă la primirea fondurilor (altele decît moneda electronică), în scop de efectuare a unor operațiuni de plată, și care este acceptată de o altă persoană decît emitentul de monedă electronică. Moneda electronică poate fi emisă atît de o instituție bancară, cît și de o instituție financiară nebancară sau chiar de un comerciant. [5]

Plata electronică include în sine transferul electronic, care la rîndul său reprezintă deplasarea obligației financiare de la o bancă expeditoare către o bancă receptoare, iar legăturile electronice între aceste bănci, de regulă este asigurată printr-o careva asociație sau furnizor independent de servicii de plată la care se adresează acele bănci. De asemenea, plățile electronice fiind urmărite și analizate în ansamblu, ne conduc la ideea că ele sunt o parte a unui sistem-sistem electronic; aceasta explicîndu-se prin ceea că la efectuarea oricărei plăți electronice există 2 sau mai mulți participanți, în cadrul efectuării operațiunii se stabilesc careva relații și totodată sunt impuse un set de reguli și proceduri. Instrumentele de plată electronică determină modul efectuării operațiunii de plată. Modul de plată deja este ales de potențialul client, însă indiferent de modul de plată, momentul plății este considerat numai atunci cînd banii sunt înregistrați în evidența băncii beneficiarului de aceste mijloace bănești. Din punct de vedere funcțional, procedeul electronic de plăți produce efecte de natură juridică, economică, financiară, tehnică și chiar psihologică. În figura de mai jos este prezentat tot ce stă la baza efectuării unei plăți electronice.

Figura 1.1. Elementele unei plăți electronice

Sursa: [13; p. 99]

Din cele expuse mai sus putem afirma că o plată electronică este o plată fără numerar, deoarece este o plată fără utilizarea bancnotelor și monedelor metalice, însă nu putem afirma că o plată fără numerar este întotdeauna o plată electronică. Denumirea de plată fără numerar, deși la o primă vedere ar părea un paradox, fiindcă nu ar putea fi explicabil să se efectueze o plată fără a da în schimb contra valoarea ei. [15; p.100]

Plata fără numerar este explicată prin aceea că suma ce ar forma obiectul plății, în loc să fie trecută beneficiarului în natură, sub forma de instrument de schimb monedă metalică, bancnote, este efectuată numai printmai printr-o dispozițiune ce se dă unei anumite persoane sau instituții. [15; p.100]

Această instituție urmează ca din dreptul sau disponibilul existent în contul debitorului, să treacă în contul și la dispoziția beneficiarului o valoare egală cu suma ce este de plată. Plățile fără numerar deci pot avea loc acolo unde actul juridic de plată nu se face prin semne monetare, ci prin dispoziții, cesiuni, viramente, sau orice altă cale posibilă în care se întrebuințează unitatea monetară, dar nu se întrebuințează moneda sub nici o formă concretă. [14; p.21]

O plată fără numerar poate avea loc pe următoarele căi:

1. Debitorul vine în contact direct cu creditorul înmînîndu-i acestuia un ordin sau o dispoziție și pe baza acestuia, debitorul dă ordin depozitarului sumei disponibile să treacă în contul creditorului această sumă care însăși reprezintă obiectul plății. [1]

2. Operațiunea propriu-zisă de virament. Aceasta se caracterizează prin ceea că debitorul nu vine în contact direct cu creditorul. Aceștia 2 au deschise conturi la același depozitar de disponibil, și debitorul printr-un singur ordin de virament efectuează plata, trecînd-o din contul său în contul creditorului. [14; p.26]

Deci, plata fără numerar poate fi efectuată doar în cazul existenței unei instituții care printr-un sistem contabil va duce evidența tuturor persoanelor care au aderat la acest sistem de plăți, iar persoanele care doresc să efectueze astfel de plăți trebuie să dețină în contul său depozitar o anumită sumă de bani. Cu toate că plățile electronice reprezintă o parte componentă a plăților fără numerar, ele se deosebesc de celelalte modalități de plată fără numerar prin:

1. Sunt într-un proces continuu de dezvoltare;

2. Se efectuează mult mai rapid;

3. Gradul de siguranță este mult mai mare;

Însăși sistemul de plăți electronice, funcționează pe baza a 2 principii: prudență și securitate. Din an în an, pe lîngă respectarea acestor principii, diferiți specialiști în domeniu încearcă să identifice măsuri de îmbunătățire a acestora. În așa fel ei contribuie la perfecționarea acestui domeniu, ceea ce are ca efect atragerea în masă a potențialelor clienți, iar aceștia la rîndul său sporesc gradul de utilizare a diferitor instrumente de plată electronică. Trăsătura fundamentală a unui sistem de plăți electronice constă în rapiditatea cu care circulă informația și banii. [24; p.134]

În figura de mai jos este prezentat modul cum funcționează un sistem electronic.

Figura 1.2. Structura sistemului electronic

Sursa: [23; pag.159]

Analizînd Figura 2.1, putem observa că un sistem electronic de plăți este format din 2 nivele: nivelul utilizator și nivelul sistem.

Nivelul utilizator – acesta este considerat nivelul ierarhic superior, deoarece au la bază totalitatea utilizatorilor și tranzacțiilor care au loc între aceștia. La acești utilizatori se referă: cumpărătorul, vînzătorul și emitentul de bani electronici (banca). Gruparea acestora are loc în dependendență de rolul pe care îl îndeplinesc, de modul în care interacționează în relațiile de afaceri dintre ei. [23; p.159]

Nivelul sistem – reprezintă al II-lea nivel ierarhic în cadrul sistemului de plăți electronice și este considerat inferior. El constă din totalitatea entităților fizice și a relațiilor ce se stabilesc dintre acestea. Rolul care poate reveni acestor entități este de registru de casă sau de purtător de bani electronici. [23; p.159]

Astfel, un sistem de plăți electronice reprezintă totalitatea elementelor care conclucrează pentru asigurarea plății la tranzacțiile ce se efectuează. Lipsa oricărui din aceste elemente împiedică efectuarea plății electronice. În cazul lipsei la un moment dat a vînzătorului sau a cumpărătorului este imposibilă efectuarea plății pentru o anumită perioadă nedeterminată, însă această nu înseamnă că plata nu se va efectua niciodată, deoarece cumpărători și vînzători sunt mulți. Dar iată în cazul inexistenței emitentului de bani electronici este practic imposibil realizarea plății electronice sub orice punct de vedere. În așa fel putem ajunge la concluzia că în fiecare sistem, inclusiv în sistemul de plăți electronice, există un element fără care mecanismul nu va funcționa.

În figura 2.3 sunt reprezentate tipurile de plăți în funcție de momentrul executării lor:

Figura 1.3. Clasificarea plăților electronice în funcție de momentrul executării plății

Sursa: Elaborat de autor

Plățile electronice sunt considerate o verigă importantă în dezvoltarea economiei moderne și sporirea utilizării diferitor instrumente de plată electronică ar avea doar un efect pozitiv. Încurajarea plăților electronice ar putea contribui la reducerea economiei gri și a economiei negre și totodată la diminuarea evaziunii fiscale. [38]

Aceasta poate fi explicat prin ceea că, odată ce achitarea diferitor servicii are la bază plata electronică, este posibil de urmărit raportarea achizițiilor și vînzărilor efectuate, precum și remunerarea forței de muncă, ceea ce nu putem afirma în cazul plăților cu numerar. Astfel, tendințele de stimulare a plăților electronice vor favoriza fiscalizarea economiei, ceea ce va conduce la sporirea gradului de colectare a taxelor și impozitelor și de asemenea va contribui la crearea unui mediu de afaceri concurențial loial. Astfel, reducerea acestor fenomene va determina creșterea economică pe termen mediu.

1.2. Necesitatea și actualitatea utilizării sistemelor de plăți electronice

Profundele schimbări care au apărut în structura și activitatea sistemelor de plăți și decontări începînd cu anii ’80 au reflectat transformarea industriei financiare la nivel global. În această perioadă schimbările tehnologice rapide, dereglementarea și tendința către o volatilitate sporită a prețurilor activelor au contribuit la expansiunea activității financiare, și implicit a volumului și valorii fluxurilor de plăți în limitele granițelor naționale, la nivel regional și internațional. Toate aceste dezvoltări au fost evidente în planul individual al persoanelor fizice, cel al economiei reale și al piețelor financiare. În acest context poate fi evocată o largă varietate de instrumente destinate de a facilita executarea plăților de către persoanele fizice, cum ar fi: distribuitoarele automate de numerar, ghișeele bancare automate, utilizarea cardurilor bancare de debit și de credit, o mai bună remunerare a depozitelor bancare, precum și introducerea unor forme din ce în ce mai explicite de comisionare a serviciilor sau chiar oferta de servicii gratuite în domeniul transferurilor bănești. [14; p.27]

În economia mondială, perioada anilor 1980-2000 a fost marcată de o intensificare a numărului de operațiuni de plăți, dar mai mult creșterea valorii acestora. O mare parte a creșterii valorii acestora se datorează tranzacțiilor derulate pe piețele monetare interne și reflectează pe de o parte introducerea unor noi tipuri de instrumente pe termen scurt, iar pe de altă parte indică procesele accelerate de adîncire și lărgire a acestor piețe. În mod special, o contribuție deosebită în manifestarea acestui fenomen o au tranzacțiile valutare care cunosc o dezvoltare datorită liberalizării circulației capitalurilor și a serviciilor financiare în cadrul Uniunii Europene, precum și extinderii operațiunilor financiare la nivel internațional prin fenomenul de globalizare a piețelor. Un factor suplimentar care a determinat creșterea valorică a operațiunilor de plăți l-a constituit dezvoltarea piețelor de capital și în mod special a celor pe care se tranzacționează hîrtii de valoare emise de guvernare în numele statelor. [17; p.97]

În concordanță cu apariția și manifestarea acestor fenomene, sistemul de plăți și decontări au fost supuse dezvoltării și transformărilor profunde din necesitatea ca mecanismele lor să poată face față atît creșterii volumului și valorii, cît și complexității accentuate a operațiunilor financiare actuale. În acest context, o tendință evident în domeniul sistemelor de plăți și decontări o constituie adîncirea specializării acestora, dublată de urmărirea unui obiectiv prioritar, respectiv cel al scurtării duratei de timp care se înregistrează între momentele de executare a componentelor proceselor de decontare.

În acest sens pot fi evocate progresele înregistrate în perfecționarea și diversificarea metodelor de compensare și decontare asociate tranzacțiilor cu valori mobiliare și derivativelor acestora, automatizarea caselor de compensație interbancare care procesează transferurile de fonduri de mică valoare legate de regulă de operațiuni ale persoanelor fizice sau de operațiuni comerciale ale agenților economici. [27; p.103]

Una din cele mai importante concretizări a specializării în domeniul sistemelor de plăți și decontări o constituie apariția și dezvoltarea sistemelor electronice de transfer de fonduri de mare valoare.

Aceste sisteme marcate de saltul tehnologic în domeniul informatizării înregistrat pe parcursul acestei perioade, și au fost proiectate pentru a furniza decontarea irevocabilă și definitivă a instrucțiunilor de plată cel puțin în cursul aceleași zile în care acestea sunt transmise. [27; p.107]

În ultima perioadă un număr important de astfel de sisteme furnizează servicii de decontare în timp real, pe parcursul zilei, prin procesarea individuală a instrucțiunilor de plată concomitent cu recepționarea acestora. Aceste transferuri de fonduri de valoare mare se caracterizează nu numai prin ceea că valoarea transferului este mare, dar și prin gradul înalt al urgenței efectuării plății. [14; p.43]

De regulă, aceste transferuri erau și sunt specifice transferurilor interbancare: pe plan intern și în străinătate în valute convertibile. Aceste tipuri de transferuri erau și sunt efectuate prin intermediul sitemului SWIFT și sistemului TARGET.

Sistemul SWIFT este o rețea de comunicații care se bazează pe principiul transmiterii reciproce de informații între 2 bănci sau 2 participanți. [13; p.99]

În figura 2.4. este prezentat modul funcționării sistemului.

Figura 1.4. Principiul funcționării sistemului SWIFT

Sursa: Elaborat de autor

Un alt sistem de transfer de fonduri de valoare mare este TARGET (Transeuropean Automated Real-Time Gross-Settelment Express Transfer). Apariția acestui sistem a fost determinată de introducerea monedei euro. Introducerea euro-lui a determinat adoptarea unui procedeu unic de plăți între țările din zona euro, care a fost proiectat să corespundă cerințelor de politică monetară ale Băncii Centrale Europene și care să fie conectat la sistemele naționale de plăți din țările membre. [13; p.99]

Sistemul TARGET urmărește mai multe obiective care sunt redate în figura 1.5.

Figura 1.5. Obiectivele sistemului TARGET

Sursa: [45]

Acest sistem a fost inițiat în 1995 de Institutul Monetar European, care ulterior a devenit Banca Centrală Europeană, iar în ianuarie 1999 sistemul a devenit operativ prin participarea băncilor centrale din țările membre și instituțiilor de credit supravegheate de băncile centrale.

Sistemul procesează tranzacțiile numai în euro. Sistemul TARGET este coordonat de Banca Centrală Europeană și în cadrul acestuia plățile se efectuează pe bază bilaterală între băncile centrale. Banca Centrală Europeană nu se implică în sistemul de plăți, dar dispune de un sistem de control care asigură închiderea zilei de lucru într-o poziție finală și irevocabilă. În cadrul acestui sistem rolul principal îi revine băncilor centrale naționale, deoarece ele colectează mesajele de plată de la participanții interni și le transmite numai în limita fondurilor disponibile ale acestora și a facilităților de creditare acordate. [13; p.100]

La sfîrșitul anilor ’90 inovația în tehnologia de plăți a permis o procesare eficientă și rapidă a numărului de plăți fără numerar, care la acea perioadă era într-o creștere. Metodele de procesare tradițională s-au bazat pe schimbul manual de instrumente de plată pe suport de hîrtie în cadrul caselor de compensații localizate pe întreg teritoriul unei țări și foarte adesea organizate în unitățile locale ale băncii centrale. Nivelul automatizării măsurat ca procent din totalul operațiunilor de plăți care sunt procesate ca urmare a înregistrării instrucțiunilor pe alți suporți decît hîrtia este foarte diferit în prezent în diversele țări ale Uniunii Europene. Încă din acea perioadă se aștepta că implementarea într-un ritm susținut a procedurilor electronice care era în plin proces de desfășurare, va conduce la o dispariție graduală a sistemelor manual locale de compensare și decontare. [17; p.135]

Sfîrșitul anilor ’90 de asemenea a fost marcat și de dezvoltarea utilizării telematicii, în primul rînd de către firme, dar și de către alte tipuri de clienți prin terminalele “home-computers”. Aceasta în ultimă instanță și a determinat automatizarea integral a proceselor de transfer-credit de la plătitor către beneficiar. Încă pe atunci existau circa 5,6 milioane terminale de videotext prin care erau stabilite 1 milion de conexiuni directe (online) cu băncile. Un pas în plus în procesul de automatizare a fost dezvoltarea tehnologiei de schimb electronic de date (Electronic Data Interchange-EDI). Acesta se referea la metodele electronice de schimb ale informațiilor între diversele entități comerciale pe baza unor standarde acceptate universal. O astfel de inovație nu a fost nouă pentru băncile ce activau atunci, deoarece ele au început să facă schimbul de date prin sisteme computerizate în formate standartizate prin intermediul SWIFT la sfîrșitul anilor ’70.

Mai mult ca atît, sistemele interbancare și intrabancare de plăți erau fundamentate pe un schimb de informații structurate între bănci și băncile centrale. Oricum, tehnologia de schimbul electronic de date (EDI) avea ca obiectiv principal efectuarea schimbului de date între un număr crescînd de corporații diverse care nu neapărat aparțineau sistemului bancar. Cu toate acestea băncile au utilizat mai intens sistemele de schimb electronic de date (EDI) decît corporațiile, deoarece în acest sector s-a urmărit mai mult realizarea unei îmbunătățiri a comunicării cu clienții. [15; pag.50]

Astfel, în esență la apariția și dezvoltarea sistemelor de plăți electronice au contribuit mai mulți factori, care îi puteți observa în figura 1.6. Acești factori pe lîngă ceea că au determinat apariția și dezvoltarea sistemelor de plăți electronice, ei singuri au fost și sunt influențați de plățile electronice. În așa mod putem afirma că, în prezent, utilizarea plăților electronice este actuală.

Figura 1.6. Factorii ce au influențat dezvoltarea sistemelor de plăți electronice

Sursa: Elaborat de autor

Comerțul electronic. reprezintă activitatea de cumpărare sau vînzare prin intermediul transmiterii de date la distanță. Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerț electronic poartă denumirea de tranzacție electronică. [44]

În cadrul comerțului electronic pot fi tranzacționate bunuri și servicii digitale. Aceste bunuri digitale sunt tranzacționate într-un loc special denumit piață electronică. În cadrul comerțului electronic pot participa atît persoane fizice, cît și persoane juridice și de asemenea este posibilă participarea statului și/sau a instituțiilor acestuia. În dependență de relațiile dintre toți acești participanți, au apărut mai multe categorii de comerț electronic: [44]

1. B2B (business to business) – participanții acestui tip de comerț electronic sunt companiile sau organizațiile.

2. B2C (business to consumer) – comerțul prin care companiile vînd bunurile sau prestează serviciile persoanelor fizice. De exemplu, în țările în curs de dezvoltare acest tip de comerț electronic este într-un proces de formare, aceasta explicîndu-se prin nivelul jos al securității tranzacțiilor, al asigurării protecției clientului.

3. C2B (consumer to business) – se referă la comerțul prin care consumatorii vînd produsele sau serviciile firmelor prin intermediul internetului și de asemenea caută vînzători care să liciteze produsele sau serviciile de care au nevoie.

4. C2C (consumer to consumer) – comerțul electronic prin care un consumator vinde altui consumator. Un exemplu adecvat este sistemul eBay, care la etapa actuală are un succes mare în întreaga lume.

5. E-government – acest tip de comerț electronic include următoarele categorii:

a) B2G (business to government) – pentru creșterea eficienței operațiunilor și îmbunătățirea serviciilor acordate cetățenilor, guvernele utilizează canalele de comerț electronic.

b) G2B (government to business) – prin acest model de comerț, instituțiile guvernamentale procură sau vînd bunuri, servicii sau informații de la persoanele juridice.

c) G2C (government to consumer) – tip de comerț electronic prin care are loc stabilirea relației guvern-cetățeni la nivel de informare și prestare a serviciilor publice. Un bun exemplu ar fi:informarea de către guvern despre posibilitatea efectuării plății taxelor online.

Figura 1.7. Schema de cumpărare-vînzare în comerțul electronic

Sursa: Elaborat de autor

Astfel, comerțul electronic și diferite modalități de plată electronică în cadrul acestuia, au la bază internetul, care a oferit acces la o piață globală pentru multe întreprinderi mici și mijlocii, care fără existența și contribuția acestuia nu ar avea niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți la scara mondială. În așa mod internetetul a devenit și un nou mediu de afaceri. Comerțul electronic prin existența sa a condiționat următoarele beneficii pentru societate, consumatori și companii: [44]

1. Lărgirea companiilor pe piețele internaționale prin asigurarea de servicii și performanță;

2. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și regăsire a informației prin crearea unui web site;

3. Creșterea competitivității și raționalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne și prin tehnologii ale informației;

4. Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacții la orice oră, în tot timpul anului, din aproape orice regiune;

5. Asigurarea motivației consumatorilor de a cumpăra și, la nevoie, și de a returna. Vânzările promoționale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri;

6. Acordă consumatorilor mai multe posibilități de alegere a produselor și prețurilor;

7. Permite consumatorilor să interacționeze cu alți cumpărători în comunități electronice;

8. Creează posibilitatea modelării produselor și serviciilor după nevoile cumpărătorilor și simplificarea procedurilor;

9. Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze/să cumpere de acasă, ceea ce micșorează traficul rutier și poluarea aerului;

10. Utilizarea diferitor modaliăți și servicii de plată; pentru noi sisteme și modalități adecvate de plată;

În acest context, dezvoltarea unor activități comerciale între participanți situați la mari distanțe geografice unii de alții, nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăți. Aceste noi mijloace de plată permit transferarea comodă, sigură și foarte rapidă a banilor între partenerii de afaceri. De asemenea, înlocuirea monedelor și bancnotelor (actualele forme tradiționale de numerar) prin ceea ce denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea costurilor de emitere și menținere în circulație a numerarului, și la o sporire a flexibilității și securității sistemelor de plăți. [23; p.157]

În domeniul sistemelor și modalităților electronice de plată, cercetările sunt în plin proces de desfășurare. Există numeroase sisteme în curs de experimentare, altele abia au fost cercetate și supuse analizei.

Stimularea plăților electronice în diferite țări ale lumii a avut doar efecte pozitive. De exemplu, utilizarea în masă a plăților electronice în țările dezvoltate a favorizat economia acestor țări și totodată creșterea nivelului de trai al populației. Conștiintizînd despre efectul pe care îl aduc plățile electronice, multe state în curs de dezvoltare au început să aplice aceste tipuri de plăți. De exemplu, în unele țări în curs de dezvoltare au fost adoptate, iar în altele abia se implementează „Legea privind limitarea plăților în numerar”. Astfel, utilizarea plăților electronice devine din ce în ce mai actuală, aceasta explicîndu-se prin dezavantajele pe care le aduc plățile cash economiei țării. Printre acestea se pot enumera:

1. riscul pierderii banilor;

2. costuri mari în cazul efectuării plăților la distanță: cheltuieli de cazare, de transport;

3. lipsa posibilității obținerii dobînzii;

4. sunt imposibil de urmărit în ceea ce privește raportarea achizițiilor și vînzărilor efectuate;

În așa fel am justificat necesitatea utilizării cît mai dese a plăților electronice și anume prin prisma efectelor pe care acestea le au asupra economiei oricărei țări. În urma analizei contribuției plăților electronice la dezvoltarea economiei am ajuns la concluzia că gradul de corelare între aceste 2 componente este mare. Plățile electronice vor fi actuale și în viitor și putem afirma fără careva dubii că vor apărea noi modalități de plată, deoarece viteza cu care evoluează tehnologia internetului este foarte impresionantă.

1.3.Avantajele și dezavantajele sistemelor de plăți electronice

Orice activitatea, orice fenomen, proces economic, sistem sau mecanism odată ce apare are o careva influență asupra mediului în care se răsfrînge sau din care face parte. Această influență poate fi pozitivă ori negativă. Influența pozitivă este caracterizată prin beneficiile pe care le aduce fenomenul, iar cea negativă se referă la problemele pe care le generează în prezent sau le va genera în viitorul apropiat. În cadrul oricărui sistem, proces sau fenomen sunt implicați un număr determinat sau nelimitat de participanți și anume efectele generate de acest sistem, în mare parte se răsfrîng asupra acestora. Însă în unele cazuri, mediul în care activează sistemul are de suferit pagube enorme, sau înregistrează progrese rapide.

Sistemul de plăți electronice este un subsistem a sistemului de plăți fără numerar. Plățile fără numerar se pot efectua prin următoarele modalități:

1. Prin intermediul cardurilor bancare

2. Documentelor primare: ordin de plată, acreditive, ordin incaso, etc.

3. Internet-banking

4. Diferite sisteme de plată electronică (bani electronici, cecuri electronice, servicii electronice, etc)

Este considerat că sistemele de plăți electronice sunt cheia dezvoltării economiei moderne. [12] Tranzacțiile electronice substituie banii de hîrtie, astfel devenind o componentă importantă în lumea modernă. În țările dezvoltate ponderea tranzacțiilor prin intermediul plăților electronice constituie mai mult de 70%. Utilizarea diferitor modalități de plată electronică a fost determinată de efectele pozitive pe care acestea le aduc: reducerea evaziunii fiscale, posibilitatea urmării încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor și alte beneficii. Însă dintr-un alt punct de vedere, înlocuirea unui sistem prin implementarea unui nou are loc din cauza problemelor ce le poate genera vechiul sistem. Astfel, dacă plățile electronice înlocuiesc plățile cu numerar, atunci acțiunea de înlocuire a fost efectuată din cauza dezavantajelor care le generează plățile cu numerar. Plățile cu numerar sunt considerate cea mai simplă metodă de efectuare a plăților, deoarece:

1. nu necesită intermediari;

2. nu include costuri suplimentare;

3. spre deosebire de plățile electronice, de exemplu plata prin cardul bancar, plata cash nu necesită plata unui comision bancar sau pierderea timpului în cazul unor probleme tehnice ale băncilor;

Însă cu toate că plata prin numerar este cea mai simplă, ea în același timp este și cea mai riscantă. [18; p.7]

Problemele ce pot apărea în cadrul efectuării unei tranzacții cu utilizarea numerarului pot fi diverese. Astfel, avem următoarele dezavantaje ale plăților cu numerar:

1. În cazul plecării în străinătate, fiecare persoană este nevoită să achite în valuta țării în care se află. Deci, primul dezavantaj se referă la schimbul valutar. Căutarea unui schimb valutar poate dura mult, însă problema cea mai mare constă în găsirea cursului convenabil, ceea ce poate dura și mai mult. În unele țări comisionul perceput la schimbul valutar poate ajunge pînă la 30%. Schimbatul banilor pe timp de noapte poate deveni o dificultate. Băncile de regulă nu lucrează pe timp de noapte, iar cele mai apropiate schimburi valutare pot fi la kilometri distanță. Nu se recomandă schimbatul banilor pe timp de noapte, deoarece în această perioadă rata este dezavantajoasă, iar comisionul de schimb valutar crește semnificativ.

2. Un alt dezavantaj este într-o măsură influențat de schimbul valutar și se referă la frica oamenilor de a nu fi înșelați în momentul schimbării valutei. De exemplu, la stații sau gări auto stau persoane care oferă un curs valutar mai bun ca cel oficial. Persoana care este pentru prima dată în țara străină evident că nu știe cum arată valuta țării respective și în cazul schimbului de bani acesteia i se oferă cu totul altă valută sau bancnote false.

3. În caz de furt sau pierdere a banilor, în cele mai dese cazuri aceștia nu sunt găsiți sau returnați. De regulă, oamenii țin banii într-un portmoneu sau domnișoarele uneori în gentuțe și în cazul deținerii întregii sume în portomeu sau gentuță, odată ce au fost pierdute sau furate acestea, persoana va întîmpina o problemă foarte mare.

4. Posibilitatea evaziunii fiscale. De exemplu, în Republica Moldova, majoritatea persoanelor primesc salarii oficiale și neoficiale. De regulă, mărimea celor oficiale este mai mică decît a celor neoficiale. Evident că salariile oficiale sunt impozitate și are loc evidența acestora. În dependență de suma acestuia se stabilește și cota impozitului. Evident, că persoana care primește un salariu de 5000 lei, dintre care 2000 lei sunt oficiali, nu va fi împotrivă să achite un impozit pe venit de 7% în loc de 18% conform legislației. Așa cazuri în Republica Moldova sunt foarte multe, și fenomenul de evaziune fiscală are doar efecte negative, cum ar fi: insuficiența resurselor bugetare, micșorarea nivelului de trai al populației. [18; p.7]

Astfel, dezavantajele plăților cu numerar au determinat apariția sistemelor de plăți electronice și introducerea în cadrul acestora a diferitor modalități de plată. Vorbind la general, avantajele plăților electronice sunt următoarele:

1. scăderea costurilor: de creare, procesare, distribuire, păstrare și găsire a informației bazată pe hîrtie;

2. costuri de comunicație mai mici;

3. extinderea la piețele internaționale;

4. gama de produse este variată;

5. posibilitatea modelării produselor și serviciilor pe nevoile consumatorilor;

6. posibilitatea efectuării plății oricînd și oriunde în decursul anului;

7. accesul rapid la informație, adică consumatorul poate beneficia de o careva informație în decursul cîtorva secunde, dar nu zile sau chiar săptămîni;

8. posibilitatea livrării rapide a bunurilor și/sau serviciilor.;

9. face posibil ca consumatorii să interacționeze cu alți cumpărători în comunități electronice;

10. posibilitatea participării în licitații virtuale;

11. permite facilitarea concurenței, ceea ce duce la scăderea prețurilor;

12. securitatea, care se caracterizează prin ceea că plățile fără numerar sunt mai sigure decît a purta cu sine sume de bani în numerar. Mai mult ca atît, în cadrul sistemelor de plăți electronice au loc în continuu investiții în tehnologiile de securitate ultra-moderne, care pot identifica și preveni tranzacțiile frauduloase înainte ca acestea să poată avea loc. De asemenea nivelul ridicat al securității este asigurat prin utilizarea unei infrastructuri cu chei publice, iar pentru verificarea autenticității inițiatorului plății, sunt utilizate certificate digitale emise de o autoritate de certificare autorizată. [36]

13. simplitatea se referă la ceea că plățile electronice se efectueză mult mai simplu decît cele cu numerar; [36]

14. reducerea ponderii proceselor manuale în procesarea plăților – în așa mod a fost redus riscul apariției erorilor de natură umană, toate procesele fiind automatizate, cu excepția operațiunilor de administrare a aplicațiilor;

15. disponibilitate ridicată;

16. facilitarea apariției unor noi servicii și produse; [44]

Avantajele prezentate mai sus, se referă la toate sistemele de plăți electronice. Însă luînd în parte fiecare modalitate de plată electronică, vom observa că fiecare din acestea la fel are avantajele și dezavantajele sale.

De exemplu, cardurile bancare, care reprezintă un mijloc de plată standartizat și în caz de necesitate-personalizat, oferă deținătorului său acces la contul de plăți de la distanță. Plata tranzacției este considerată finalizată prin autentificarea deținătorului de card cu numărul personal de identificare. Avantajele utilizării cardurilor bancare sunt: [40]

1. Gradul înalt de securitate, deoarece majoritatea cardurilor pentru efectuarea plății solicită introducerea codului, pe care îl cunoaște doar posesorul cardului.

2. Lipsa necesității declarării mijloacelor bănești. În cazul banilor cash, dacă suma este mare, atunci deținătorul sumei, la vamă declară această sumă.

3. Accesul la contul bancar 24/24 ore și oriunde. De aici putem deduce următoarea trăsătură a cardurilor bancare – ele sunt convenabile.

4. Lipsa limitelor în efectuarea plăților. Unica limită ce poate împiedica efectuarea plății este insuficiența mijloacelor bănești în cont. Însă în ceea ce privește extragerea mijloacelor bănești de pe cont,pe teritoriul țării în care a fost eliberat cardul-limitele se stabilesc la suma extragerii dintr-o singură dată, deoarece bancomatul nu este în stare să elibereze sume mari; pe cînd numărul de ori privind extragerea banilor este nelimitat.În străinătate sunt impuse anumite limite-suma maximă ce poate fi extrasă timp de o lună nu trebuie să depășească echivalentul de 10000 euro.

5. Posibilitatea rezervării: biletelor de avion, camerelor de hotel, arendarea automobilelor și altor servicii.

6. Recompensele- diverse bănci oferă carduri de plată cu programe de loialitate care permit posesorilor de card să cîștige anumite sume de bani , bilete de avion și alte recompense

7. Efectuarea plăților în magazine, cafenele, restaurante, atît pe teritoriul țării, cît și în străinătate are loc fără perceperea unui comision.

8. În cazul pierderii sau furtului cardului bancar, banca la solicitarea clientului poate bloca cardul. În așa fel persoana ce a furat cardul sau l-a găsit nu va putea efectua o careva plată și nu va putea extrage bani de pe acesta.

Cu toate că utilizarea cardurilor bancare generează o mulțime de avantaje, acestea au și unele dezavantaje. Principalul dezavantaj a plăților cu cardul este flexibilitatea limitată comparativ cu plată cash. [18; p.7]

Cardul bancar este un instrument de plată electronic, ceea ce ar însemna că pot apărea careva probleme de ordin tehnic, cum ar fi: blocarea cardului sau imposibilitatea unor terminale POS de a extrage bani de pe contul posesorului cardului. Astfel, în cazul în care persoana se află în stăinătate se recomandă păstrarea de către aceasta a unei rezerve cash. De regulă, în țările înalt dezvoltate plata prin cardurile bancare este foarte populară, iar rețeaua de POS-uri este suficient de saturată, din această cauză deținătorii cardurilor pot să nu-și facă griji în privința la achitarea prin intermediul cardurilor. [18; p.7]

În țările mai puțin dezvoltate, situația este mai dificilă, deoarece sistemul de plată prin carduri nu este la fel de dezvoltat, și din acest motiv se recomandă păstrarea numerarului.

Un alt dezavantaj al cardurilor bancare este obținerea acestora, iar apoi neutilizarea lor. Băncile percep comisioane pentru administrarea cardurilor. Comisionul mediu pe an pentru deservirea unui card bancar în Republica Moldova este de 30 lei. Astfel, neutilizarea cardurilor va contribui la creșterea veniturilor băncii. Un efect negativ al neutilizării cardurilor îl reprezintă datoria clientului – 30 lei, care în cazul depășirii a 90 zile poate influența banca de a-l raporta pe client la Biroul de credite.

În cazul neblocării cardului, sau anunțării prea tîrzie a furtului/pierderii cardului, deținătorul cardului este acel care suferă pierderile de mijloace bănești. Însă dacă fraudele se produc după ce banca a fost anunțată despre pierderea/furtul cardului, atunci banca va suporta în întregime pierderile. [11; p.18]

O altă modalitate de plată este internet-banking-ul, care permite deținătorului unui cont bancar, accesul la distanță la mijloacele aflate pe acest cont, cu scopul de a efectua diferite plăți electronice și de a primi informații cu privire la acestea. [40]

Avantajele utilizării internet-banking-ului sunt:

1. Nu este nevoie de deplasat la un careva ghișeu pentru a efectua plata. Aceasta se poate efectua oricînd și oriunde prin intermediul contului online, care este accesat cu ajutorul unui computer, telefon mobil, tabletă, adică poate fi utilizat orice dispozitiv care este conectat la internet;

2. permite verificarea soldului contului bancar;

3. reprezintă un instrument prin care persoana poate șă-și gestioneze propriile mijloace bănești oricînd și oriunde;

4. posibilitatea vizualizării extraselor de cont;

5. realizarea plăților către persoane fizice și persoane juridice;

Dezavantajul acesei modalități, se referă la fel la problemele de ordin tehnic. Dacă în cazul cardurilor poate avea loc blocarea acestuia, atunci în cadrul internet banking-ului accesul la contul persoanei poate fi împiedicat de defectarea dispozitivelor, care sunt conectate la internet. [40]

De exemplu, descărcarea bateriei la telefonul mobil sau la tabletă, imposibilitatea funcționării computerului, etc.

Vorbind la general despre dezavantajele sistemului de plăți electronice aici ne putem referi la atacurile care au loc asupra acestora. Aceste atacuri urmăresc același scop, ca și furtul banilor cash, utilizarea mijloacelor bănești care au fost dobîndite printr-o fraudă și sunt folosite în diferite scopuri. Deci, avem următoarele de tipuri de atacuri asupra plăților electronice:

1. Crearea paginii web fantomă. Pe această pagină se oferă spre vînzare diferite produse, iar prețurile acestora sunt foarte atractive. Persoana care dorește să efectueze cumpărătura, introduce datele necesare pentru efectuarea plății, cum ar fi: numărul cardului, suma tranzacției, fără ca să-și dea seama că aceste date sunt copiate și înscrise pe un alt card. La un asemenea risc persoana se expune și în cazul în care accesează diferite pagini de internet contra anumitui cost.

2. Instalarea camerelor de filmat la bancomate. Această modalitate este foarte ușoară și totodată și eficientă. Hackerii montează aceste camere de filmat la diferite bancomate, în așa fel, încît persoana care va veni și va introduce cardul bancar, va permite vizualizarea PIN-ului și altor date importante de pe card. Odată ce aceste date sunt obținute, ele sunt transmise persoanelor care se ocupă cu inscripționarea și deja folosirea oricăror date de pe card nu mai prezintă o careva dificultate.

3. Skimming-ul, care reprezintă procesul de clonare a cardului. Cardul care se dorește a fi duplicat, este trecut printr-un dispozitiv. Acest dispozitiv citește datele de pe banda magnetică și le memorează. Cu ajutorul acestor date și cu ajutorul unui inscriptor de carduri „blank”, obținerea unei copii perfecte a cardului clonat, este foarte posibilă.

4. Accesul la baza de date a băncii. Aceasta se face prin intermediul unui angajat corupt, care odată ce face copierea perechilor de date și a PIN-ului direct din sistemul băncii, oferă o gamă de informație confidențială. [29; p.104]

5. În prezent, actual este și clonarea cardurilor și furtul datelor cu ajutorul telefoanelor mobile. Aceasta efectuîndu-se printr-o aplicație specială. [10; p.3]

Dezavantajele enumerate mai sus, sunt detaliat analizate de către specialiștii în domeniul informaticii și se caută/inventează un șir de măsuri și tehnologii avansate ce ar permite combaterea acestor fraude. Compania Fortinet, care este o companie americană și se specializează în software și hardware de securitate în rețea, aduce la cunoștință despre mai multe modalități de fraudare a tranzacțiilor electronice prin intermediul atacurilor informatice. Compania este considerată un lider global în soluții de securitate a rețelelor de date și ea oferă consumatorilor sfaturi pentru evitarea fraudelor. Printre aceste măsuri de protecție se pot enumera: [11; pag.18]

1. achiziționarea de către clienți a produselor doar din cadrul magazinelor electronice în care aceștia au încredere și care prezintă certificări de securitate reglementate;

2. folosirea cardurilor de credit de la instituțiile financiare care oferă o utilizare unică, limitare în timp și posibilitatea utilizării unui cod digital de acces;

3. persoanele ce primesc e-mail de la băncile sale, să nu acceseze link-ul din acel e-mail;

4. atunci cînd persoana efectuează cumpărături online, ea trebuie să se asigure că transmiterea informațiilor financiare se face prin SSL (acesta reprezintă un nivel suplimentar de securizare), care oferă o conexiune securizată fără a interveni în procesul de vînzare-cumpărare.

5. folosirea unui card de credit în detrimentul unui card de debit

În concluzie putem spune că avantajele plăților electronice fac atractiv utilizarea acestora, însă dezavantajele lor împiedică folosirea lor în locul plăților cu numerar. Cu toate că, se implementează noi protocoale, se crează tehnologii avansate pentru a minimiza riscul acestor plăți electronice, problema cea mai mare o va constitui conștiința omului, care pînă ce nu va fi sigur că tranzacțiile electronice aduc mai multe beneficii decît pierderi, nu va efectua plăți electronice.

CAPITOLUL II: MODALITĂȚILE DE PLATĂ ELECTRONICĂ.

2.1.Sisteme electronice de plăți

Totalitatea elementelor care conlucrează pentru asigurarea efectuării unei plăți electronice formează sistemul de plăți electronice. În cadrul acestui sistem pot fi utilizate o varietate de modalități de plată, fiecare din acestea avînd plusurile și minusurile sale și în dependență de acestea persoana care efectuează plata decide care anume modalitate va utiliza. În cadrul sistemelor electronice de plăți se pot utiliza următoarele modalități de plată:

1. sisteme bazate pe carduri bancare;

2. plata prin CyberCash;

3. sistem on-line de plată cu monedă electronică – eCash;

4. plata prin NetCash;

5. plata prin ePay;

Pornind de la prima modalitate de plată – sistemul de carduri, putem spune că scopul cu care a fost creat acest sistem a fost posibilitatea de a permite cumpărătorului să-și satisfacă imediat dorința de cumpărare a cărorva bunuri sau servicii. [23; p.159]

Plățile în cadrul acestui sistem se efectuează prin intermediul cardului de credit. Cardul de credit reprezintă cardul de plată, sau cum mai este el denumit cardul de cumpărături, care este alimentat de bancă și aceasta la rîndul său pune la dispoziția posesorului cardului o anumită limită de credit. Titularul cardului la rîndul său are obligația de a rambursa la scadență o sumă minimă din limita de credit și trebuie să mai ramburseze dobînda aferentă. O caracteristică a acestor carduri este că suma de bani nu se transferă din contul utilizatorului la fiecare tranzacție. Riscul la efectuarea oricărei tranzacții prin intermediul cardului de credit îl asumă instituția financiară care a emis cardul, dar nu vînzătorul.

Figura 2.1. Plata prin cardul bancar

Sursa: [23; pag.160]

Din figura 2.1. putem deduce consecutivitatea pașilor într-o tranzacție:

1. cumpărătorul oferă vânzătorului cardul de credit;

2. vînzătorul trimite numărul cardului de credit și detaliile tranzacției la un sistem de autorizare;

3. vînzătorul după aceasta autorizează direct tranzacția, fie o direcționează la banca emitentă a cardului de credit, pentru aprobare;

4. periodic vînzătorul trimite detaliile tranzacțiilor aprobate către banca sa;

5. aceste informații sunt trimise la asociația emițătorilor de carduri de credit după ce au fost procesate tranzacțiile pentru care banca respectiva este și colectoare și emițătoare de carduri de credit;

6. consumatorul la sfîrșitul lunii deja primește facturile pe care trebuie să le achite, iar în caz contrar va plăti dobânda pentru creditul acordat de banca care a emis cardul de credit;

Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii.În figura 2.2 este reprezentată tipologia lor.

Figura 2.2. Tipologia cardurilor bancare

Sursa: Elaborat de autor

Cardul de debit este cardul care permite plăți sau retrageri de mijloace bănești în limita fondurilor proprii depuse de către o persoană fizică.

Cardul de credit, permite posesorului să beneficieze de o limită de credit care este pusă la dispoziția lui de către o bancă. Banca la rîndul său impune condiția rambursării creditului la un anumit termen și de asemenea percepe dobînda aferentă creditului.

La prima vedere, pare posibilă efectuarea plăților electronice prin intermediul cardurilor de debit, însă în cazul unui preț mare a unui produs sau serviciu, deținătorul cardului de debit nu va putea efectua plata din cauza lipsei mijloacelor bănești pe contul său. Astfel, oferirea de către bancă a limitei de credit reprezintă un avantaj, clientul avînd posibilitatea procurării bunului sau serviciului în limita creditului, dar totodată aceasta reprezintă și un dezavantaj, deoarece uneori există posibilitatea nerambursării creditului, ceea ce va determina clientul să facă cheltuieli suplimentare ulterior. În ambele cazuri, oricum banca este în cîștig, diferența constînd în suma acestui cîștig.

De asemenea, există și carduri inteligente (smart card), care sunt populare în Europa Occidentală. Acestea permit stocarea informațiilor suplimentare despre clienți în afară de păstrarea banilor pe cipul cardului. Banii de pe card sunt salvați într-o forma criptată și sunt protejați printr-o parolă. Pentru a plăti este necesar introducerea acestuia într-un terminal. Dispozitivul necesită o cheie specială emisă de bancă pentru a se transfera banii în altă direcție. Putem merge la bancă, încărca cardul și să plătim prin internet. [23; p.166]

Avantajele utilizării acestor carduri sunt:

1. securitatea;

2. simplitatea utilizării – efectuarea tranzacției are loc direct fără intermediari;

3. costul tranzacțiilor este mic;

Orice card conține informații confidențiale privind cardul, cum ar fi: numărul cardului de credit, codul de securitate a cardului, chip-ul, și informații personale ale clienților. În prezent au loc diferite procurări de bunuri și servicii prin internet, care se efectuează prin intermediul cardurilor bancare, cum ar fi: Visa și MasterCard. Problema care poate apărea este interceptarea informației confidențiale în timpul transmisiei prin internet. Aceasta se poate efectua de către orice persoană care monitorizează traficul pe rețea; ea poate citi această informație confidențială și o putea utiliza ulterior. Posibilitatea efectuării unei astfel de fraude este determinată de lipsa utilizării unui soft special și din această cauză a fost necesară elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăți, care să permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corectă a metodelor de securitate. [23; p.160]

În 1996 MasterCard și Visa au convenit să îmbunătățească standardele lor de plăți electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET și-a propus diverse obiective de securitate în comerțul electronic: [23; p.161]

1. să asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plată și a informațiilor de cerere care sunt transmise odată cu informațiile de plată;

2. să garanteze integritatea tuturor datelor transmise;

3. să asigure autentificarea cumpărătorului precum și faptul că, acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card;

4. să asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul că acesta acceptă tranzacții cu carduri prin relația sa cu o instituție financiară achizitoare;

5. să folosească cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în comerț;

6. să fie un protocol care să nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care să nu împiedice folosirea acestora;

7. să faciliteze și să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea;

În urma stabilirii obiectivelor propuse de protocolul SET a fost determinat și modul în care vor fi respectate acestea. Astfel, la baza fiecărui obiectiv au stat următoarele concepții: [23; p.162]

1. Confidențialitatea informației – odată ce informațiile de plată ale deținătorilor de carduri sunt în siguranță, aceasta ar facilita și totodată ar încuraja folosirea cardurilor de credit în comerțul electronic. Asigurarea confidențialității informației este efectuată prin criptarea mesajelor SET.

2. Integritatea datelor – garantează că nu are loc falsificarea conținutului mesajelor în timpul transmisiei acestora prin rețea. Informațiile de plată conțin informații de cerere, date personale și instrucțiuni de plată. Tranzacția nu va fi efectuată corect dacă una din aceste informații va fi modificată. Protocolul SET folosește semnătura digitală pentru integritatea datelor.

3. Autentificarea cumpărătorului – vînzătorul are nevoie de un mijloc de verificare a clientului sau a faptului că acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valabil. SET utilizează semnătura digitală și certificatele cumpărătorului pentru autentificarea acestuia.

4. Autentificarea vînzătorului – ca și în cazul autentificării cumpărătorului, se utilizează semnătura digitală și certificatele vînzătorului. În așa mod are loc asigurarea clientului că vînzătorul are o relație cu o instituție financiară, ceea ce-i permite să accepte cardurile.

5. Interoperabilitate – protocolul SET trebuie să fie aplicabil pe o varietate de platforme hardware și soft. Orice cumpărător trebuie să aibă posibilitatea să comunice cu orice vînzător. Pentru interoperabilitate, SET folosește formate de mesaje și protocoale specifice.

CyberCash reprezintă un mecanism de tranzacții de plată cu carduri, bazat pe un server propriu. Acest mecanism a apărut în 1995 și la baza apariției lui a stat firma CyberCash Inc., care a fost fondată în 1994 în SUA. Din definiție putem constata că tranzacția are loc prin carduri, însă diferența constă în ceea că folosirea serverului CyberCash asigură un control imediat al tranzacțiilor. Pe de altă parte trecerea prin server face sistemul mai lent, ceea ce face această modalitate de plată mai puțin confortabilă și mai costisitoare, îndeosebi pentru tranzacțiile cu sume mici. [23; p.166]

Cu toate acestea gradul de securitate pe care îl oferă mecanismul este foarte înalt. Schema efectuării tranzacției este prezentată în figura 2.3.

Figura 2.3. Tranzacția prin CyberCash

Sursa: [23, pag.168]

Atunci cînd se face o tranzacție, produsul dorit este selectat printr-un browser Web. Serverul vînzătorului trimite portofelului cumpărătorului un mesaj privind cererea de plată, semnat criptografic. Cererea include informație despre tranzacție și tipurile de carduri care sunt acceptate pentru plată. Softul portofel afișează o fereastră care permite cumpărătorului să aprobe achiziția și suma, iar apoi să selecteze cardul cu care se va face plata. După aceasta vînzătorului i se trimite un mesaj de plată ce include o descriere a tranzacției criptată și semnată digital de cumpărător, precum și numărul cardului folosit. Vînzătorul trimite mai departe mesajul de plată la gateway-ul CyberCash, împreună cu propria sa descriere a tranzacției, criptată și semnată digital. CyberCash decodifică și compară cele două mesaje și verifică cele două semnături. Dacă totul e în regulă, el autorizează cererea vînzătorului trimițând un mesaj specific la softul acestuia. Apoi softul vînzătorului confirmă plata portofelului cumpărătorului. [23; p.167]

Sistemul online de plată cu moneda electronică Ecash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăți, care folosește poșta electronică sau Web-ul pentru crearea unui concept de portofel virtual. Ecash utilizează conturi numerice în bănci și tehnica semnăturilor oarbe. ECash este un sistem complet anonim, deoarece are un caracter privat și cu toate că banca duce o evidență a fiecărei retrageri eCash, este imposibil stabilirea de către aceasta a utilizării banilor. La fel ca și banii reali, banii electronici eCash pot fi retrași din conturi sau depozitați, transfera în contul unei alte persoane. [23; p.169]

Participanții la acest sistem de plată sunt: banca în calitate de emitent de monedă, cumpărătorul și vînzătorul. În figura 2.4. este reprezentată schema privind tranzacțiile prin intermediul acestui sistem.

Figura 2.4. Tranzacția prin sistemul eCash

Sursa: Elaborat de autor

Tranzacțiile ce urmează a se desfășura între cumpărător și vînzător se bazează pe ceea că ambii trebuie să aibă conturi la aceeași bancă. Cumpărătorii înștiințează banca cu privire la faptul că doresc să transfere bani din conturile lor obișnuite în așa numitul cont eCash Mint. În orice moment, cumpărătorul poate interacționa de la distanță, prin calculatorul său, cu contul Mint și, folosind un client soft, poate retrage de aici fonduri pe discul calculatorului său. Ca urmare, discul cumpărătorului devine un „portofel electronic”. Apoi, se pot executa plăți între persoane individuale sau către firme prin intermediul acestor bani electronici. ECash este un sistem complet anonim, deoarece are un caracter privat și cu toate că banca duce o evidență a fiecărei retrageri eCash, este imposibil stabilirea de către aceasta a utilizării banilor. La fel ca și banii reali, banii electronici eCash pot fi retrași din conturi sau depozitați, transfera în contul unei alte persoane. Participanții la acest sistem de plată sunt: banca în calitate de emitent de monedă, cumpărătorul și vînzătorul. [23; p.171]

Cheltuirea monedelor electronice poate avea loc atunci cînd utilizatorul are bani electronici pe discul său. Astfel el poate face procurări de bunuri de la magazinul unui vînzător. Primind o cerere de plată de la vînzător, utilizatorul o aprobă prin apăsarea butonului „Yes” din fereastră. Programul său eCash va alege din portofelul cumpărătorului, adică de pe disc, monedele electronice potrivite pentru a forma totalul de plată. După aceasta, el va șterge aceste monede și le va trimite prin rețea către magazinul vînzătorului. Atunci cînd programul vînzătorului a recepționat monedele, acesta le va trimite automat către bancă. Apoi va aștepta pînă cînd monedele vor fi acceptate sau respinse, și doar după aceasta va trimite bunurile cumpărate către utilizator.

O altă modalitate de plată o reprezintă plata prin NetCash. La fel ca și sistemul de plată cu moneda electronică, NetCash este un sistem de plăți de tip on-line.Acesta a fost elaborat în SUA la Universitatea din California. Diferența dintre acesta și sistemul eCash constă în ceea că NetCash nu asigură o anonimitatea totală a plăților, aceasta constituind un minus pentru cumpărători. Cu toate acestea, sistemul NetCash asigură un anumit grad de anonimitate a plăților prin utilizarea altor mijloace. La baza sistemului stau mai multe servere de monede distribuite la care se face schimbul unor cecuri electronice în monedă electronică. Participanții sistemului NetCash sunt: cumpărătorii, vînzătorii și serverele de monedă.

Rolul serverelor de monedă constă în evidența tuturor seriilor de emitere a banilor. În așa mod, cînd are loc o tranzacție de cumpărare sau un schimb de cecuri, se poate verifica validitatea acestora și dacă nu a avut loc o dublă cheltuire a banilor. Atunci când se face verificarea unor bani ce se cheltuiesc, seriile lor sunt șterse din baza de date a serverului de monedă, iar banii sunt înlocuiți cu alte serii. Un cec electronic poate fi schimbat la un server de monedă cu bani electronici. Anonimitatea plăților este asigurată prin ceea că serverul de monedă nu este autorizat să memoreze persoanele și adresele lor rețea, cărora le emite bani electronici. [23; p.174]

Operațiunea de cumpărare prin intermediul NetCash o puteți vedea în figura 2.5.

Figura 2.5. Tranzacția prin NetCash

Sursa: Elaborat de autor

Conform figurii de mai sus avem, putem evidenția care sunt acțiunile întreprinse de către toți participanții: [23; p.175]

1. Cumpărătorul trimite monedele electronice în cadrul mesajului de plată, identificatorul serviciului de cumpărare (ID-ul), o cheie secretă generată doar pentru acea tranzacție și o cheie publică de sesiune, ambele chei fiind criptate (codificate) cu cheia publică a vînzătorului. Cheia secretă va servi ca un mijloc de stabilire de către vînzător a unui canal criptat cu cumpărătorul, iar cheia publică apoi urmează a fi utilizată pentru a verifica cererile de plată primite de la cumpărător.

2. Vînzătorul trebuie să verifice validitatea monedelor electronice primite, prin transmiterea acestora serverului de monedă, unde are loc schimbarea lor cu alte monede electronice sau cu un cec.

3. Serverul de monedă verifică dacă banii sunt valizi, accesănd baza sa de date. Banul este considerat valid numai în cazul în care numărul său serial apare în baza de date. După aceasta serverul de monedă returnează vînzătorului noi monede electronice sau un cec.

4. Vînzătorul se convinge că plata a fost efectuată corect numai după ce a primit banii noi sau cecul. După aceasta el returnează cumpărătorului o confirmare, care este semnată cu cheia sa privată și cifrată cu cheia secretă a cumpărătorului.

Plusurile utilizării sistemului NetCash sunt scalabilitatea sistemului și securitatea. El este scalabil, deoarece se pot instala servere de monedă multiple. Securitatea este asigurată de protocoalele sale criptografice. Cum am menționat anterior, spre deosebire de eCash, sistemul NetCash nu este complet anonim. Păstrarea informației despre persoanele cărora li se emite monede și de la care se primesc înapoi reprezintă o dificultate pentru serverele de monedă, însă realizarea acestei operațiuni este posibilă.

A V-a modalitate de plată este plata prin ePay. Acest sistem permite reducerea nivelului de fraudă. La baza instituirii acestui sistem a fost problema utilizării cardurilor în internet, care este caracterizată prin posibilitatea extragerii datelor de pe card și utilizarea ulterioară a acestora în alte scopuri. Din această cauză băncile nu acceptă plățile prin carduri în internet, acestea insistînd la ceea ca asumarea totală a riscului să fie făcută de către comerciant. Pentru a reduce nivelul de fraudă, sistemul a fost instituit în următorul mod: modelul de plată are la bază 3 participanți:magazinul electronic, posesorul cardului și banca care a emis cardul. La fiecare tranzacție posesorul este obligat să semneze electronic faptul efectuării tranzacției și în așa fel banca le autorizează. Plata efectivă are loc după ce datele transmise de magazinul electronic privind plata au fost comparate cu datele înregistrate de client. Dacă s-a stabilit concordanța între aceste date, atunci are loc plata. [23; p.176]

Caracteristicile acestui sistem sunt următoarele:

1. numerele de card nu circulă prin internet și nu are loc stocarea acestora nici la client și nici la magazinul electronic;

2. clientul poate utiliza doar cardurile deținute oficial la bancă. În așa mod nu este posibilă introducerea numerelor de card furate;

3. nu poate avea loc blocarea efectuării plății de către client, deoarece de fiecare dată acceptul de plată este semnat electronic și înregistrat la bancă;

4. autorizarea plății se efectuează momentan;

Tranzacția prin intermediul ePay este prezentată în figura de mai jos:

Figura 2.6. Tranzacția prin ePay

Sursa: Elaborat de autor

Conforma schemei oprațiunea de cumpărare se efectuează în baza următorilor pași:

1. Are loc accesarea de către client a magazinului electronic.

2. Clientul alege produsele de care are nevoie și le selectează pentru a fi introduse în coșul virtual de cumpărături.

3. După aceasta clientul trece în pagina de plată electronică și selectează opțiunea „Plata prin ePay.

4. Apoi apare o aplicație de tip portofel electronic și aplicația dată se conectează la bancă și se solicită autentificarea clientului. După confirmarea autenticității clientului, portofelul electronic prezintă acestuia lista cardurilor pe care le deține la bancă, după care clientul alege cardul cu care va efectua plata.

5. Odată ce cardul este selectat, are loc înregistrarea acestuia în serverul ePay de la bancă împreună cu informația privind plata.

6. Prin intermediul portofelului electronic se aprobă plata. După aceasta portofelul se închide și controlul privind efectuarea plății îi revine magazinului electronic, care transmite în sistemul ePay ID-ul acordului clientului. Magazinul solicită băncii efectuarea efectivă a plății și transmite băncii informația legată de plată.

7. Sistemul ePay preia solicitarea și compară datele transmise de magazin cu cele de către client. În cazul corespunderii acestora, are loc efectuarea plății în sistemul bancar.

8. În cazul efectuării cu succes a tranzacției, magazinului electronic i se transmite un mesaj privind efectuarea tranzacției.

2.2.Sisteme de microplăți

În cazul sistemelor electronice de plată am observat că există un șir de modalități de plată și un șir de protocoale, care de regulă sunt destinate unor tranzacții mari. Costul suportat de către client la fiecare tranzacție este constituit din o sumă fixă, care în cele mai multe cazuri este o sumă mică, plus un careva procent din suma tranzacției. Însă referindu-ne la tranzacțiile cu valori mici, ne putem da seama că costul tranzacției devine semnificativ. Astfel, a apărut necesitatea utilizării unor noi protocoale, care se bazează pe ideea obținerii unui cost minim pentru anumite bunuri și servicii ieftine. În prezent există o serie de servicii on-line, care promovează ziare, magazine, referințe de muncă și altele, toate având articole individuale care sunt ieftine dacă sunt vîndute aparte. Beneficiul de a procura aceste articole individuale poate face aceste servicii mai atractive potențialelor utilizatori ai internetului. Un utilizator care nu acceptă ideea de a deschide un cont de zece dolari cu un editor de publicații necunoscut, poate fi dispus să cheltuiască cîțiva cenți pentru a cumpăra un articol interesant la prima vedere. Deseori o aplicație ieftină frecventă o reprezintă plata vizitării site-urilor în internet.

În așa mod au apărut micro-plățile, care se caracterizează prin existența unei scheme simple, și în același timp ieftine, care va putea suporta plăți foarte mici: cîțiva dolari, cenți. În acestă categorie de plăți se includ următoarele sisteme și protocoale:

1. MilliCent

2. CyberCoin

3. Plăți prin cecuri electronice

MilliCent reprezintă un protocol simplu și sigur utilizat în comerțul electronic în internet. Scopul creării acestuia a fost bazat pe ideea de a accepta tranzacții comerciale în care sunt implicate costuri mai mici de un cent. Este un protocol bazat pe o validare descentralizată a banilor electronici pe serverele vînzătorilor. [23; p.179]

Cheia inovației MilliCent este aceea de a introduce utilizarea brokerilor și a scrip-urilor. Scrip-ul reprezintă monedă digitală, care este specifică fiecărui vînzător în parte, iar aceștia la rîndul lor trebuie să valideze scrip-ul pentru a preveni așa fenomene ca dubla cheltuire din partea clienților, furtul. În competența brokerilor intră deja administrarea conturilor, facturilor, menținerea funcționalității conexiunilor și stabilirea de conturi cu vînzătorii.

O piesă de scrip reprezintă un cont al clientului, care a fost stabilit cu vînzătorul. În orice moment, vînzătorul are de rezolvat scrip-urile (conturile deschise) cu clienții cei mai recenți. Balanța contului este actualizată după valoarea scrip-ului. Atunci cînd clientul face o cumpărătură prin intermediul scrip-ului, costul cumpărăturii este dedus din scrip-ul total, iar valoarea care rămîne formează noul scrip (o nouă valoare), care este returnat ca rest. Atunci cînd clientul a finalizat mai multe tranzacții, el poate încasa valoarea rămasă a scrip-ului (închide contul). [23; p.180]

Brokerii în cadrul acestui protocol servesc drept conturi intermediare între clienți și vînzători. Clienții intră într-o relație cu brokerii, în același mod cum s-ar face o înțelegere cu o bancă, iar brokerii procură și vînd scrip-urile ca un serviciu către clienți și vînzători. Reducerea costurilor în cadrul MilliCent diferă în dependență de tipul costurilor și poate avea loc prin următoarele metode: [23, p.181]

– costul comunicației este redus prin verificarea locală a scrip-ului, pe site-ul vînzătorului

– costurile criptografice sunt reduse, deoarece nu este necesară o schemă criptografică puternică și scumpă la valorile foarte mici care sunt tranzacționate. Este nevoie de un cost care să nu depășească valoarea scrip-ului însuși.

– costurile conturilor sunt reduse prin utilizarea brokerilor care administrează conturile și facturile. Clienții stabilesc conturi cu un broker, după care brokerul stabilește propriul său cont cu vînzătorul. Această separare contribuie la reducerea numărului total de conturi prin eliminarea tuturor combinațiilor client-vînzător.

La baza interacțiunii participanților în cadrul acestui sistem de plată, un rol important îl joacă brokerii.

Figura 2.7. Tranzacția prin MilliCent

Sursa: Elaborat de autor

Această interacțiune între participanți poate avea loc în diferite cazuri și prin mai multe modalități:

1. Clientul face o legătură cu brokerul pentru a obține de la acesta scrip-ul. Brokerul returnează scrip-ul broker inițial și secretul asociat.

2. Pasul 2 se petrece de fiecare dată cînd clientul nu mai are scrip pentru un vînzător. El contactează brokerul, folosind scrip-ul brokerului pe care îl deține din pasul 1, cerînd să cumpere un scrip vînzătorului.

3. Al treilea pas apare doar în cazul în care brokerul trebuie să contacteze vînzătorul pentru a cumpăra scrip. Dacă brokerul nu are deja scrip de la vînzător, el îl cumpără. Va cere un scrip de la vînzător, iar acesta îl va returna împreună cu secretul asociat.

4. Brokerul furnizează scrip-ul vînzătorului către client. Brokerul returnează la client scrip-ul vînzătorului și restul (în scrip broker).

5. În ultimul pas clientul, utilizând scrip-ul, face o cumpărătură de la vânzător. Acesta returnează restul (în scrip-ul vânzătorului) la client.

Într-o tranzacție tipică MilliCent, atunci cînd clientul are deja scrip-ul vînzătorului, îl utilizează direct pentru a face o cumpărătură. Aici nu mai există vreun mesaj suplimentar sau interacțiune cu brokerul. [23; p.181]

Dezavantajele acestui sistem în mare parte se răsfrîng asupra brokerilor. În dependență de gradul fraudei a brokerului, se va determina și efectul negativ pe care acesta îl suportă. De exemplu, scripu-rile pot fi analizate independent de către programele client și vînzător, ceea ce ar însemna că orice fraudă a brokerului poate fi detectată. Reputația lor este foarte importantă în ceea ce privește atragerea clienților, iar dacă există careva probleme în tranzacțiile clienților acestuia, atunci brokerul poate să piardă repede reputația sa. Un alt dezavantaj îl constituie relația dintre vînzător și broker.

Pentru a facilita desfășurarea unei afaceri cu ajutorul MilliCent, vînzătorii au nevoie de brokeri. În cazul în care nu are loc livrarea bunului sau serviciului, atunci clientul se plînge la broker-ul său și acesta va renunța la vînzătorul care a cauzat aceste plîngeri. [23; p.184]

În ceea ce privește securitatea tranzacțiilor MilliCent, aici se pot aborda următoarele 2 aspecte:

1. Toate tranzacțiile sunt protejate. Aceasta se explică prin ceea că fiecare tranzacție solicită clientului cunoașterea parolei asociată scrip-ului. Deci, fiecare cerere este semnată cu o parolă și nu există nici o metodă de a intercepta și a reutiliza scrip-ul.

2. Tranzacțiile cu valoare mică limitează valoarea fraudelor. În cazul unor tranzacții cu valoare mare este nevoie de folosirea unor tehnologii scumpe ce ar împiedica furtul banilor, însă tranzacțiile mici se pot limita și cu o securitate ieftină. Chiar dacă o persoană ar dori să folosească scrip-ul de mai multe ori în acțiuni ilegale, cu scopul colectării unei sume semnificative de bani, aceasta face mult mai probabilă depistarea acestei persoane.

Următorul sistem de micro-plăți îl reprezintă CyberCoin. Acesta reprezintă un serviciu a sistemului CyberCash și a fost lansat în 1996. Este considerat primul sistem de micro-plăți și realizează în internet plăți de la sume de cîțiva cenți pînă la 10 dolari. Apariția acestui sistem de micro-plăți a fost determinată de nevoia vînzătorilor a unei metode de plată diferită de cartelele cu microprocesor, dar asemănătoare cu plata cash ce se efectuează de exemplu, în magazine. [23; p.190]

Vînzarea produselor și serviciilor are loc la prețuri foarte mici, iar livrarea acestora este imediată. La baza achitării unei tranzacții stă portofelul electronic propriu al consumatorului, iar încărcarea acestuia cu mijloace bănești poate avea loc prin:

a) transferarea valorilor de pe conturile existente la bancă;

b) încărcarea directă de pe un card de credit;

În ambele cazuri banii reali se află la dispoziția băncii. Deci, încărcarea portofelului electronic reprezintă prima etapă a efectuării micro-plăților. Site-urile Web ce sunt accesate de către consumator și sunt destinate efectuării micro-plăților trebuie numaidecît să fie înregistrate de către CyberCash. Site-urile odată ce sunt înregistrate de către CyberCash, dețin un program numit CashRegister care permite efectuarea plății prin acest sistem. În caz contrar efectuarea plății, anume prin CyberCoin, este imposibilă. [23; p.192]

Procesul de procurare a unui bun sau serviciu prin CyberCoin este prezentat în figura 2.8:

Figura 2.8. Plata prin CyberCoin

Sursa: Elaborat de autor

Ultima modalitate de micro-plată este plata prin cecurile electronice. Cecurile electronice au fost dezvoltate în cadrul unui proiect a FSTC (Financial Services Technology Consortium). Obiectivul creării cecurilor electronice constă în realizarea plăților și altor funcții financiare ale cecurilor de hîrtie. La baza acestor tipuri de cec stau semnăturile digitale și mesajele codificate. Astfel, diferența dintre un cec electronic și cel de hîrtie constă în ceea că documentele electronice substituie hîrtia, iar semnăturile digitale le substituie pe cele scrise de mînă. De aici putem ajunge la concluzia că cecurile electronice pot înlocui cecurile pe hîrtie, fără a fi nevoie să se creeze un nou instrument, înlăturîndu-se astfel problemele de legalitate, reglementare și practică comercială ce pot fi provocate de schimbarea și impunerea unui instrument de plată nou. [23; p.194]

Acest sistem necesită completarea de către client a unui formular în cadrul magazinului electronic, după care datele vor fi transferate comerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obișnuit, prin listare la imprimantă pe formulare de cec necompletate.

Pentru promovarea verificărilor semnăturilor cu cheia publică a cecurilor electronice, este utilizat un protocol special denumit protocolul pentru certificate X.509. Banca emite un certificat atunci cînd un client își deschide un cont pentru cecuri electronice și va înnoi acest certificat înainte ca el să expire; în așa fel banca realizează o protecție a contului și a expunerii semnăturii cu cheie privată a semnatarului. Certificatul X.509 doar informează verificatorul semnăturii despre faptul că respectiva cheie publică a fost legitimată în asociere cu un semnatar și un cont de bancă, la data la care certificatul a fost emis. [23; p.194]

Pentru protejarea împotriva furtului și folosirii abuzive a cecului electronic, este utilizat un card special numit smart-card. Procesorul smart-cardului numerotează automat fiecare cec electronic, atunci cînd îl semnează, în ordine, pentru a se asigura de unicitatea cecurilor electronice și păstrează o istorie a cecurilor pentru a fi consultată în cazul unei neclarități. Smart-cardul este protejat prin introducerea unui cod PIN, cunoscut numai de posesorul cardului.

În cazul prelucrării cecurilor electronice, tranzacția de afaceri începe cu trimiterea de către încasator a unei facturi către plătitor. Atunci cînd se apropie momentul pentru plata unei facturi, informațiile referitoare la această factură sunt trimise de la sistemul încasatorului, iar datele sunt utilizate pentru a crea un cec. Acest cec electronic va include informații din cecurile obișnuite (cum ar fi numele încasatorului, suma și data). Pentru a semna cecul electronic, plătitorul introduce codul PIN pentru a debloca smart-cardul ce deține carnetul de cecuri. Formatul facturii poate fi atît fix, cît și flexibil, cu condiția de a respecta lungimea, forma și datele ce trebuie conținute. Cecul electronic semnat și factura sunt transmise către încasator prin e-mail sau printr-o tranzacție Web. Încasatorul verifică semnătura plătitorului din e-cec și factură, separă informațiile facturii și pune suma plătită în contul de primire. Încasatorul introduce codul său PIN pentru deblocarea smart-cardului său, după care utilizează acest carnet electronic de cecuri pentru a aproba cecul electronic și semnează un depozit electronic pentru a încasa suma din acest cec. Cecul aprobat, adică semnat de încasator este transmis băncii încasatorului pentru depozitare. [23; p.196]

Ambele bănci, cea a plătitorului și cea a încasatorului, verifică toate semnăturile și aprobările din cecul electronic, iar apoi banca plătitorului verifică:

1. dacă cecul electronic transmis nu este duplicat;

2. dacă certificatul încasatorului și contul sunt în prezent valide, după care depozitează cecul electronic în contul de stocare a cererilor plătitorului;

În final, plătitorul primește un articol care descrie întreaga tranzacție. [23; p.196]

Elementele de bază ale cecurilor electronice sunt semnăturile digitale și mesajele codificate. Odată ce cecul este creat, în el este înscrisă o anumită informație și cecul este semnat. Odată cu circularea cecului electronic, alte informații și alte semnături sunt adăugate atunci cînd acesta este transmis între părți. De exemplu, cecul trebuie să fie: creat de plătitor, co-semnat de co-plătitor, certificat de bancă, aprobat de încasator, co-aprobat de co-încasator, depozitat și plătit. Persoana care a semnat cecul electronic poate opta pentru a include alte date personale, cum ar fi numele, adresa, numărul de telefon, adresa e-mail etc. [23; p.197]

În ceea ce privește carnetul de cecuri electronice, smart-cardurile conțin mai multe carnete de cecuri electronice și sunt folosite pentru a împiedica falsificarea semnăturii. Dacă în cazul semnăturilor scrise de mînă este foarte dificil de a realiza o semnătură falsă perfectă, atunci în cazul semnăturilor digitale aceasta poate fi realizată de către oricare persoană care deține cheia privată a semnatarului de drept. Rolul smart-cardurilor în această situație este de a asigura persoanele că o cheie privată este protejată cît mai bine și, ca urmare, semnăturile se realizează doar de către semnatarii legitimi. Aceste smart-carduri simplifică generarea cheilor, distribuția și utilizarea lor, deci se poate stabili un înalt nivel de încredere. [23; p.198]

În cadrul activității bancare, serverele de cecuri electronice din bănci sunt utilizate pentru recepționarea cecurilor de la clienți prin e-mail, procesarea cecurilor primite,iar cecurile electronice problematice sunt returnate către o stație specială, pentru o analiză manuală.

2.3.Modalități de plată Web

Modalitățile tradiționale de plată se referă la transferarea banilor sub formă de bani lichizi sau prin intermediul documentelor: cecuri, acreditive, ordine de plată, ordin incaso. De obicei plata presupune deschiderea unui cont la o bancă, depunerea banilor la oricare sediu al băncii și efectuarea transferului în contul comerciantului. Comerciantul la rîndul său poate cere sau nu confirmarea plății prin fax. Cea mai lungă etapă o reprezintă livrarea bunului prin rețeaua de distribuție a comerciantului sau prin intermediul serviciului poștal specializat. [23; p.201]

În cadrul comerțului electronic deplasarea la bancă nu este o acțiune necesară, pentru a plăti ofertanții sau furnizorii de bunuri și servicii. Rolul băncii în acest caz se referă la transformarea banilor lichizi în biți. Cu siguranță banii lichizi nu pot fi eliminați complet, dar în mod sigur ei se vor transforma din ce în ce mai mult în format electronic. [23; p.202]

În prezent există mai multe sisteme de plată electronică. Problema cea mai mare a acestora se referă la securitate. Persoana nu va efectua o plată electronică dacă nu va fi sigură că banii transferați vor ajunge unde trebuie și bunul sau serviciul procurat se vor afla la dispoziția acesteia. Majoritatea mesajelor trimise prin poșta electronică sunt necriptate (necodificate), adică oricine poate intercepta mesajul. Din această cauză, standardele actuale de plăți electronice folosesc criptarea și semnăturile digitale. Prin utilizarea semnăturilor electronice se poate face identificarea unei persoane care accesează un depozit bancar sau o carte de credit.

Banii electronici pot fi împărțiți în două categorii: cu identitate și anonimi. Dacă un cumpărător folosește banii cu identitate, atunci banca poate reconstitui traseul tranzacțiilor și al banilor transferați. Dacă în schimb se folosesc banii anonimi, nimeni nu poate reconstitui traseul banilor cheltuiți. [23; p.202]

În comerțul electronic o tranzacție presupune efectuarea unei serii de acțiuni la care participă 3 participanți, între care este stabilită o anumită relație. Acești participanți sunt: clientul, comerciantul (furnizorul) și banca. La inițierea tranzacției electronice, se stabilește un acord între comerciant și bancă privind modul efectuării transferului, adică se stabilește ce sistem electronic de plată va fi utilizat. După aceasta clientul, are posibilitatea de a comanda ceva de pe site-ul Web al comerciantului. După lansarea comenzii se pot derula diferite acțiuni:

1. Comerciantul trimite clientului o confirmare prin e-mail

2. Clientul își transferă către bancă numărul cardului său de credit

3. Banca verifică informația despre cardul de credit și verifică solvabilitatea cumpărătorului, și dacă totul este în regulă, valoarea bunurilor cumpărate este transferată în contul vînzătorului. [23; p.204]

4. Bunul comandat este livrat către cumpărător și tranzacția este finalizată.

Ca și în sistemele tradiționale, cea mai mare problemă constă în asigurarea că nimeni nu poate copia banii digitali sau prelua informațiile cărții de credit. Comerțul electronic va putea progresa doar atunci cînd consumatorii obișnuiți vor percepe un mecanism de plată electronic, la fel de sigur ca cel obișnuit. În urma analizei sistemelor de plăți electronice, am ajuns la concluzia că există diferite modalități de achitare în cadrul comerțului electronic. Modalitățile de plată Web se referă la:

1. plata prin internet – odată cu punerea în funcțiune a unui sistem de vînzări on-line, comerciantul va putea vinde oricînd: 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămînă, oriunde a ajuns Internetul. Avantajul acestei modalități de plată îl constituie ceea că cumpărătorii și clienții potențiali vor avea acces la oricare informație privind tipul produselor și serviciilor, prețul acestora, disponibilitatea lor, și la fel informație de ultimă oră referitoare la acestea. Cu toate acestea comerciantul va trebui să se asigure că sistemul informatic să fie disponibil non-stop și în tot acest timp el va opera gestiunea comenzilor, facturarea, procesarea plăților și remiterea banilor. În cazul nerespectării acestor condiții tranzacția electronic, din punct de vedere practic, nu va fi posibilă. [23; p.207]

2. soluțiile de plată în timp real – obținerea banilor rezultați în urma unei vînzări de tip on-line presupune o serie de procese de interacțiune cu bănci sau alte instituții financiare. În prezent achitarea unei facturi se poate realiza prin următoarele metode: cu ajutorul cărților de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card), care sunt considerate principalele metode de plată folosite în comerțul electronic. [23; p.207]

a) cartea de credit – reprezintă cea mai utilizată formă de plată prin Internet. Folosirea acestuia nu presupune o careva dificultate. Clienții care accesează un site web și decid să achiziționeze un produs sau serviciu trebuie să introducă informațiile despre cartea de credit. Această informație se referă la: tipul cardului, numărul cardului, numele proprietarului și data expirării cardului. Odată ce aceste date au fost completate, ele sunt transmise site-ului web, unde informația este colectată, iar apoi trimisă la bancă. În cazul în care site-ul comerciantului are stabilită o legătură directă cu banca, atunci este posibilă plata pe loc, însă nu trebuie de uitat și de suma creditului pe card. Plata bunurilor comandate va avea loc dacă creditul este suficient. Tranzacțiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concretă de criptare asigură faptul că numai banca sau furnizorul de servicii pentru cărți de credit vor putea avea acces la numărul cărții de credit, nu și comerciantul. Cea dintîi fază implică încheierea unor contracte cu instituții financiare, utilizând tehnologii avansate de criptare și autentificare pentru asigurarea securității mesajelor trimise prin internet. Comerciantul trebuie să-și deschidă un cont la o bancă oferind servicii de tranzacționare on-line bazate pe carduri. Tehnologia de criptare folosită, elimină cu succes posibilitatea ca oricare altă persoană, în afara participanților tranzacției, să obțină numărul cardului, presupunând că el interceptează datele astfel criptate. [23; p.208]

Dezavantajul acestei tehnologii constă în faptul că nu permite comerciantului să se asigure că persoana care folosește cardul într-o tranzacție este chiar deținătorul acestuia. De asemenea, un alt dezavantaj al acestei tehnologii de criptare este imposibilitatea oferirii informației clientului cu privirea la autenticitatea site-ului comerciantului. Aceasta se referă la ceea că site-ul comerciantului poate să nu fie autorizat să accepte plăți cu cărți de credit sau poate să fie un site pirat, creat cu scopul de a colecta date despre carduri. Această problemă a fost rezolvată prin apariția unor noi tehnologii denumite SET (Security Electronic Transaction), dezvoltate de MasterCard și Visa.Tehnologiile SET rezolvă problema autentificării prin repartizarea unor certificate digitale atît clientului, cît și comerciantului. SET oferă o securitate sporită față de cea tradițională. Pentru a nu mai da acces comerciantului la numărul de card al clientului, SET îl codifică în așa mod în care asigură faptul că doar consumatorul și instituțiile financiare abilitate au acces la el. Fiecare dintre participant implicat într-o tranzacție (comerciant, client sau instituție financiară) folosește certificatul SET privat, care joacă și rol de autentificare, în conjuncție cu cheile publice asociate certificatelor care identifică pe ceilalți participanți. În ceea ce privește comerciantul, procesul este similar: în momentul efectuării unei cumpărături on-line, înainte de a se efectua vreun schimb de date în vederea realizării tranzacției, software-ul care integrează tehnologia SET validează identitatea comerciantului și a deținătorului cărții de credit, procesul de validare constă în verificarea certificatelor emise de furnizori autorizați de astfel de servicii. [23; p.209]

b) facturile de plată – cărțile de credit reprezintă cea mai comuna soluție în modelul B2C (business to consumer) și B2B (business to business). [23; p.209]

Apariția acestei modalități de plată a fost determinată de faptul că:

1. Volumul tranzacțiilor în sectorul B2B depășește semnificativ volumul tranzacțiilor efectuate prin intermediul cărții de credit. [23; p.209]

2. Majoritatea companiilor au utilizat deja acest instrument în forma sa clasică și schimbarea modalității de plată ar avea nevoie de o reorganizare a proceselor economice, care ar necesita costuri prea mari. [23; p.209]

Procedura de plată prin facturile de plată este următoarea: valoarea tranzacției necesare este transmisă automat la furnizori printr-un sistem informatic, după care furnizorii răspund printr-o factură, care urmează a fi plătită prin diferite mijloace. Problema majoră a utilizării facturilor o constituie legislația comercială a fiecărei țări care ar trebui să recunoască valabilitatea facturilor electronice. Avantajele facturii electronice țin de reducerea costurilor pentru transmitere și de micșorarea posibilităților de apariție a erorilor. [23; p.210]

c) cecurile electronice – pentru a plăti prin cec, trebuie instalat la client un software special care lucrează asemenea unui carnet de cecuri. Un client poate trimite un cec criptat prin intermediul acestui software. Comerciantul poate ridica banii de la bancă sau poate folosi cecul digital pentru o tranzacție cu alt furnizor. Un cont special din rețea verifică validitatea cecului și în caz afirmativ trimite un mesaj de accept comerciantului care va livra apoi bunurile. [23; p.210]

d) banii electronici – utilizează un software pentru a salva pe disc magnetic echivalentul banilor lichizi într-o formă digitală. Avantajul acestui sistem îl reprezintă costul transferului de bani care este aproape zero (costul conexiunii la Internet). Pentru a primi bani este necesară accesarea unei casierii automate (virtuale) disponibile pe web sau deplasarea la un automat bancar, de unde pot fi ridicați banii electronici direct din contul băncii sau prin sistemul de plată cu carte de credit. Problema utilizării banilor electronici o reprezintă asigurarea unei securități care să garanteze că acestea nu pot fi alterate. Utilizarea tehnologiilor de criptare, a semnăturilor digitale, și a semnăturilor electronice contribuie la reducerea posibilităților de fraudă care să facă imposibil de utilizat mai mult de o singură dată. [23; p.211]

O altă condiție este că banii electronici trebuie să fie anonimi, adică nu trebuie să dezvăluie identitatea persoanei care a plătit cu ei. Sistemul de plată nu trebuie sa aibă ca intermediar o bancă, realizându-se doar între cei doi parteneri implicați. [23; p.211]

3. PayPal – reprezintă un serviciu de plăți în internet care a fost lansat în 1998 în SUA. Extinderea acestui serviciu în țările Uniunii Europene a avut loc foarte repede. În anul 2002, serviciul a fost cumpărat de Ebay. Inițial acest sistem accepta achitarea prin banii reali-dolari SUA, iar în prezent plățile se fac electronic și pot fi efectuate în mai multe valute: în valutele țărilor Uniunii Europene (euro, lire sterline, franci elvețieni), și în valuta principalelor parteneri de afaceri (Polonia-zlotul polonez, Norvegia-coroana norvegiană, Singapore-dolar singaporez, Suedia – coroana suedeză). Un alt avantaj al utilizării acestui serviciu îl reprezintă securitatea. Mulți utilizatori a PayPal-ului nu sunt mulțumiți de acordarea atenției din partea administratorilor tuturor detaliilor privind funcționarea serviciului, însă rezultatele pozitive privind nivelul minim de fraudă vorbesc singure despre aceasta. [9; p.12]

Sistemele electronice de plată, fie aceste micro-plăți sau modalități de plată web, trebuie să satisfacă umătoarele cerințe: [23; p.214]

1. să fie securizate – efectuarea oricăror tranzacții financiare trebuie să aibă loc în condiții de siguranță. Cu părere de rău, moneda electronică se poate rezuma la un simplu fișier, care poate fi copiat. De aici putem deduce rolul sistemelor electronice, care constă în prevenirea copierii sau dublei cheltuiri a aceleași sumă de bani. La baza securității trebuie analizate următoarele concepte:

a) caracterul privat – o terță persoană nu ar trebui să fie în stare să monitorizeze o comunicație de date. În așa fel trebuie asigurată confidențialitatea datelor printr-un canal privat de comunicație sau chei de criptare destul de puternice ca datele să nu poată fi decodificate de către persoane neautorizate;

b) imposibilitatea negării faptei comise – trebuie să fie posibil să se demonstreze identitatea persoanei care a trimis sau nu un mesaj în caz de o neclaritate/neînțelegere între părți. Pentru aceasta au fost introduse semnăturile digitale;

c) protecția împotriva mesajelor reproduse necontrolat (un singur mesaj transmis de mai multe ori) – aceasta se realizează prin gestionarea unor identificatori unici care să lege mesajele de tranzacțiile efectuate;

2. anonimitatea – se referă la protecția identității clienților și tranzacțiilor efectuate;

3. convertibilitatea – utilizatorii sistemului de plăți electronice:clienți și furnizorii cooperează cu bănci diferite. De aici apare necesitatea că moneda emisă de către o bancă să fie acceptată de altă bancă;

4. să fie utilizabil – sistemul de plată trebuie să fie ușor de folosit și de acceptat. Comercianții, care vor să-și vândă produsele on-line nu vor avea succes în cazul în care clienților nu le place sau nu le convine ideea de a face afaceri pe web;

5. să fie scalabil – un sistem este considerat scalabil dacă poate accepta noi utilizatori și noi resurse fără a suferi careva scăderi notabile de performanță. Sistemul de plată trebuie să fie organizat în așa fel, încît să permită clienților și comercianților să se integreze în sistem fără a se afecta infrastructura acestuia;

6. transferabilitate – se referă la capacitatea/abilitatea unei chitanțe electronice de a efectua transferul banilor dintr-un cont în altul fără ca furnizorul sau clientul să contacteze în mod direct banca;

7. flexibilitatea – este necesar ca sistemul să accepte forme alternative de plată în funcție de garanțiile pe care le solicită părțile care realizează tranzacția, de timpul necesar pentru efectuarea plății, de cerințele de performanță și de valoarea tranzacției. Infrastructura pe bază căreia se efectuează plățile trebuie să suporte diverse metode de plată, incluzând cărți de credit, cecuri personale și bani electronici anonimi. Aceste instrumente și metode de plată ar trebui integrate într-un cadru comun;

8. eficiența – eficiența în cadrul sistemelor de plăți electronice se referă la costul necesar pentru a efectua o tranzacție. Pentru ca un sistem de plată electronică să fie eficient, el trebuie să fie capabil să asigure costuri reduse în comparație cu beneficiile pe care le aduce;

9. să fie integrabil – se referă la ceea că sistemul trebuie să ofere un șir de mijloace prin care să integreaze aplicațiile existente cu cele ce vor apărea;

10. să fie de încredere – sistemul de plată trebuie să fie permanent disponibil și să evite posibilele erori. Încrederea în acest sens fiind fiind cerința cea mai dificilă de realizat, dar în același timp cea mai importantă, deoarece legătura dintre încrederea sistemelor electronice și dezvoltarea acestora este directă. Dacă încrederea consumatorilor în funcționalitatea corectă și efectivă a sistemului va crește, atunci și dezvoltarea acestora va avea loc mai repede, și invers.

CAPITOLUL III: SISTEMUL DE PLĂȚI ELECTRONICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

3.1. Apariția sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova

În prezent plățile electronice în Republica Moldova se află într-un proces de dezvoltare, iar populația preferă mai mult să efectueze plăți cu numerar. Aceasta poate fi explicat prin ceea că lumea nu conștiintizează beneficiile pe care le aduc plățile electronice comparativ cu plățile cu numerar sau aceștia la rîndul lor consideră că dezavantajele utilizării plăților electronice sunt mai semnificative decît minusurile plăților cu numerar. La apariția și dezvoltarea sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova au stat un stat un șir de factori, care sunt reprezentați în figura de mai jos.

Figura 3.1. Premisele apariției și dezvoltării sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova

Sursa: Elaborat de autor

Internetul pe teritoriul Republicii Moldova a apărut la sfîrșitul anilor ’80-începutul anilor ’90. Începînd cu acea perioadă el se află într-un proces continuu de dezvoltare. Anii ’90 nu s-au caracterizat printr-o dezvoltare intensivă a internetului, însă începînd cu secolul XXI și îndeosebi cu anii 2005-2006 în Republica Moldova a început un progres rapid de dezvoltare a internetului. Diferiți furnizori de internet ofereau și în prezent oferă noi aplicații și facilitează accesul la internet unei mase largi de utilizatori. În figura de mai jos sunt reprezentați principalii furnizori de internet din Republica Moldova.

Figura 3.2. Cei mai mari furnizori de internet din Republica Moldova

Sursa: Elaborat de autor

Moldtelecom este operatorul național de telecomunicații și totodată cea mai mare companie de telecomunicații din Republica Moldova. Pe parcursul activității sale, Moldtelecom a cunoscut o perioadă de dezvoltare continuă, inițial fiind un monopol de stat, iar în prezent este companie deschisă pentru colaborare care oferă o gamă largă de servicii: telefonie fixă, telefonie mobilă, internet, transport de date și televiziune digitală. La etapa actuală, compania este lider pe piața serviciilor de acces la internet (70,3%) și totodată compania deține primul loc după volumul vînzărilor pe acest segment de piață, cu o cotă de circa 57%. Anual Moldtelecom investește 700-800 milioane lei în implementarea unor noi tehnologii și unor noi tipuri de servicii. [44]

StarNet ca și Moldtelecom este un operator de telecomunicații. Compania prestează servicii de internet, televiziune digitală și telefonie fixă în orașul Chișinău și alte orașe din țară. Compania a fost fondată în anul 2003, fondatorul și proprietarul căreia este Alexandru Machedon. În prezent StarNet face parte din top-ul companiilor din domeniul comunicațiilor electronice din Republica Moldova și este unul din lideri la capitolul internet, fiind primul provider din țară care a oferit acces la internet și transport de date la viteză înaltă prin intermediul fibrei optice. StarNet a reușit pe parcursul activității sale să dezvolte și să implementeze în Moldova un gamă largă de servicii de ultimă generație, necesare în fiecare casă și afacere: [44]

– acces la internet rapid și transport date prin fibră optică

– rețea Wi-fi

– rețele corporative

– servicii Data Centru

– servicii de IP tranzit pentru alți operatori

– telefonie fixă

– televiziune digitală

– soluții licențiate de protecție a calculatoarelor

Sun Communications este al III-lea cel mai mare furnizor de internet din Republica Moldova. Plus la aceasta compania este și operator de televiziune digitală și de telefonie. Compania a fost creată în 1993 și în prezent are peste 110 mii de clienți la diferite tipuri de servicii. În 2001 Sun Communications a modernizat rețeaua prin înlocuirea cablului existent cu cel de fibră optică. [44]

Vorbind la general despre internetul în Republica Moldova putem spune că în perioada 2007-2011 viteza de acces la internet a crescut cu 690%, în așa fel Moldova clasificîndu-se pe locul II din lume. Începînd cu 2010 și pînă în prezent Republica Moldova se află pe poziții variabile în top 15 mondial al țărilor cu cele mai mari viteze la internet. [44]

În 2014 Biroul de Audit al Tirajelor și Internetului din Moldova (BATI) a realizat un sondaj cu privire la numărul utilizatorilor de internet, clasificarea acestora pe categorii de vîrste și sex, și alte tipuri de clasificări. [43]

În urma acestui sondaj s-au obținut următoarele rezultate:

Figura 3.3. Utilizatorii de internet din Republica Moldova

Sursa: http://mediapoint.md/wp-content/uploads/2014/05/unde-locuiesc.jpg, accesat la 08.05.2015.

Conform figurei 3.3, putem concluziona că aproximativ o jumătate din populația Republicii Moldova accesează internetul în diferite scopuri, și aproximativ o jumătate din această populație (45%) se află în capitala țării. Nu este de mirare acest fapt, deoarece sediile centrale ale principalelor furnizori de internet se află în Chișinău.

Figura 3.4. Clasificarea utilizatorilor de internet pe categorii de vîrste

Sursa: http://mediapoint.md/wp-content/uploads/2014/05/virste.jpg, accesat la 08.05.2015

Conform figurei de mai sus putem constata că în anul 2014 cel mai mult utilizează internetul persoanele în vîrstă de 20-29 ani (circa 30%), după care urmează adolescenții și persoanele între 30-39 ani (cîte 18,3% fiecare), apoi persoanele cu vîrsta între 40-49 ani (17,9%) și persoanele care depășesc vîrsta de 50 ani (15,8%).

Figura 3.5. Clasificarea utilizatorilor în funcție de sexul acestora

Sursa: http://mediapoint.md/wp-content/uploads/2014/05/sexe.jpg, accesat la 08.04.2015.

Conform sondajului realizat de Biroul de Audit al Tirajelor și Internetului din Moldova (BATI) femeile accesează mai des internetul. În ceea ce privește plățile electronice în cadrul comerțului electronic, în figura de mai jos este prezentat procentajul acestora.

Figura 3.6. Plățile electronice în cadrul comerțului electronic

Sursa: http://mediapoint.md/wp-content/uploads/2014/05/informatii-cautate.jpg, accesat la 08.05.2015.

Astfel, am observat influența majoră a unui factor ce a contribuit la dezvoltarea sistemelor de plăți electronice. Practic, fără existența internetului nu că ar fi imposibil existența sistemelor de plăți electronice, dar ar fi imposibil și existența conceptului de plată electronică. Astfel, internetul este factorul principal ce a contribuit la apariția plăților electronice și contribuie la dezvoltarea acestora prin intermediul noilor tehnologii. Conform sondajului, 36% din utilizatorii internetului cumpără bunuri online. Cu toate că acest indicator este mic comparativ cu țările dezvoltate, unde mai mult de 80% din plăți sunt plățile electronice, aceste 36% ne arată că există o tendință de dezvoltare în acest segment, ceea ce se apreciază pozitiv.

Un alt factor important ce a contribuit la progresul sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova este dezvoltarea tehnicii și tehnologiilor. Plățile electronice se efectuează prin intermediul diferitor dispozitive: calculator, telefon mobil, tabletă, terminale de plată. Toate aceste dispozitive Republica Moldova le importează din statele dezvoltate în acest tip de industrie: SUA, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, China.

Sporirea numărului de plăți și a valorii acestora este legată direct de gama largă de servicii și bunuri ce se oferă la dispoziția cetățenilor țării. Plățile pot fi diferite, cash sau fără numerar, însă în cazul efectuării unor plăți de mare valoare, există probabilitatea pierderii acestei sume. De regulă, plățile de mare valoare se efectuează între organizații, diferite companii și în cazul pierderii sau furtului banilor, persoana poartă și răspundere pentru aceasta. În așa fel lumea a început să inventeze modalități cît mai rapide de plată și cît mai sigure. Astfel, au apărut plățile electronice, care într-o oarecare măsură se bazează pe principiul plăților prin documente primare: ordine de plată, cecuri, acreditive, adică pe principiul neutilizării directe a bancnotelor.

Dezvoltarea sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova reprezintă unul din planurile majore ale statului. În anul 2013 a fost aprobată Hotărîrea Guvernului Nr. 857 cu privire la Strategia națională de dezvoltare a societății informaționale „Moldova Digitală 2020”, potrivit căreia orice act juridic sau document oficial va putea fi obținut prin utilizarea semnăturii electronice din actul de identitate. [7]

De asemenea, orice factură va putea fi achitată on-line din orice colț al țării, doar prin introducerea codului de pe cardul bancar. Inițiativa aparține Centrului de guvernare electronică care își propune, în acest mod, să faciliteze accesul oamenilor la serviciile publice. Experții în domeniul tehnologiilor informaționale, afirmă că datorită unor astfel de metode oamenii de afaceri nu vor mai avea nevoie să prezinte teancuri de documente. Conform Strategiei „Moldova Digitală 2020”, plățile cu numerar vor fi înlocuite cu plățile electronice. Astfel, lumea va avea posibilitatea să efectueze diferite plăți într-un mod rapid și să primească notificări fără pierdere de timp stînd la cozi la ghișee. [6]

3.2. Modalitățile de plăți electronice în Republica Moldova

Cu toate că plățile electronice au o tendință de dezvoltare în Republica Moldova, lumea totuși preferă să efectueze plăți cu numerarul pe teritoriul țării. O mare parte din cetățenii țării nu au conștientizat despre beneficiile pe care le pot aduce plățile electronice, alții nici nu cunosc despre existența unor astfel de plăți. Actualitatea sistemelor de plăți electronice din Republica Moldova nu poate fi comparată cu cea din țările dezvoltate. Această diferență semnificativă poate fi explicată prin următorii factori:

1. Republica Moldova nu dispune de astfel de tehnologii avansate, precum SUA, China, Japonia și alte state dezvoltate;

2. dezvoltarea intensivă a internetului și a tehnologiilor a început în secolul XXI, iar în lume la mijlocul-sfîrșitul anilor ’80;

3. cetățenii Republicii Moldova au mai multă încredere în plățile cu numerarul și atît timp cît ei vor fi mai siguri în achitarea cu numerarul, cu atît mai lent se vor dezvolta plățile electronice;

Totuși în Republica Moldova plățile electronice nu reprezintă ceva ieșit din comun și ele pot fi efectuate prin următoarele instrumente:

1. carduri bancare;

2. plăți prin internet;

3. internet banking;

4. terminale de plată

Cardurile bancare sunt eliberate de către băncile comerciale din Republica Moldova, activitatea cărora este reglementată de către Banca Națională a Moldovei. Astfel, întregul sistem bancar din Moldova este constituit din Banca Centrală și băncile comerciale. [20; p.138].

În figura de mai jos sunt prezentate toate băncile comerciale ce au dreptul de a elibera carduri bancare.

Figura 3.7. Băncile comerciale din Republica Moldova

Sursa: Elaborat de autor

Cardurile bancare pot fi eliberate atît persoanelor fizice, cît și persoanelor juridice. Pentru aceasta persoana trebuie să se adreseze la orice filială ale unei din băncile comerciale și să prezinte documentele necesare.

Pentru persoanele fizice aceste documente sunt:

1. cererea privind deschiderea contului curent bancar;

2. actul de identitate;

Pentru persoanele juridice aceste documente se referă la:

1. cerere de deschidere a contului pentru primirea în folosință a cardului bancar ;

2. contractul privind deservirea cardului Mastercard Business;

3. copia actului de identitate al deținătorului de card;

4. alte documente necesare pentru deschiderea contului curent persoanei;

Odată ce persoana a obținut cardul bancar și a depus pe contul acestuia o anumită sumă de bani, ea este în stare să efectueze diferite plăți, cum ar fi: rezervarea unui număr în hotel, rezervarea biletelor de avion, achitarea contului la restaurant. De asemenea persoana poate să-și retragă banii din bancomatele băncilor comerciale. Cetățenii Republicii Moldova preferă să extragă banii de pe card în loc să efectueze plăți prin intermediul acestuia. În figurile de mai jos care au fost elaborate în baza datelor tabelului 3.1 (Anexa 1) este prezentat procentajul utilizării cardurilor și scopul utilizării lor.

Figura 3.8. Valoarea operațiunilor în Republica Moldova cu cardurile emise în Republica Moldova pentru anii 2012-2014

Sursa: Elaborat de autor

În anul 2012, din valoarea operațiunilor cu carduri emise în Moldova și efectuate tot în Moldova, ponderea mai mare o ocupă retragerile de numerar (19170073,5 mii lei din 20038111,6 mii lei, circa 96%). În 2013 tendința de a plăti cu cardul a crescut, dar nu cu mult (de la 4,3% la 4,7%). În anul 2014, comparativ cu 2012 și 2013, ponderea plăților prin intermediul cardurilor a crescut într-un ritm mai mare, însă această creștere la fel nu a fost semnificativă. În 2014, plățile prin card constituie 5,62% din totalul operațiunilor cu carduri.

Figura 3.9. Valoarea operațiunilor în Republica Moldova cu cardurile emise în străinătate pentru anii 2012-2014

Sursa: Elaborat de autor

Din valoarea operațiunilor cu cardurile emise în străinătate și efectuate în Moldova un procentaj mai mare le au retragerile de numerar. În mediu circa 65% din operațiuni efectuate în Republica Moldova prin cardurile emise în străinătate, le ocupă retragerile de numerar, plățile constituind circa 35%. Străinii preferă mai mult să extragă bani, decît să achite prin card, ceea ce ne demonstrează creșterea retragerilor de numerar în ultimii 3 ani (de la 60,4% la 66,71%).

Figura 3.10. Valoarea medie a operațiunilor în străinătate cu cardurile emise în Republica Moldova

Sursa: Elaborat de autor

Valoarea operațiunilor efectuate în străinătate prin intermediul cardurilor emise în Moldova se caracterizează prin ceea că ponderea plăților depășește ponderea retragerilor în mediu 77%. Totuși valoarea plăților este mai mare doar în străinătate, iar pe teritoriul Republicii Moldova lumea preferă să retragă numerarul, îndeosebi cetățenii cărora le-au fost emise cardurile pe teritoriul țării și efectuează plăți tot aici. Această încă odată demonstrează nivelul înalt de dezvoltare a sistemelor de plăți electronice de peste hotarele Republicii Moldova. Aceasta poate fi explicat prin încrederea oamenilor aflați în străinătate, în securitatea și eficiența sistemelor de plăți electronice prin intermediul cardurilor bancare, ceea ce nu putem vorbi la etapa actuală despre plățile electronice în Republica Moldova.

Conform datelor statistice prezentate de către Banca Națională a Moldovei, redate în tabelul 3.1. putem ajunge la mai multe concluzii. Mai întîi de tot observăm că a crescut numărul cardurilor aflate în circulație pentru ultimii 3 ani, de la 1,011,673 carduri la 1,150,969 și 1,302,225, ceea ce semnifică o creștere cu 13,8% în anul 2013 față de 2012 și cu 13,1% în 2014 față de 2013. Numărul operațiunilor prin interdemiul cardurilor emise în Republica Moldova și în străinătate și totodată efectuate pe teritoriul țării, cît și în străinătate a avut o tendință de creștere, ceea ce se apreciază pozitiv. Valoarea tuturor acestor operațiuni variază în dependență de locul efectuării operațiunilor și de țara în care au fost emise. Conform acestei clasificări putem afirma:

1. Numărul dispozitivelor de plată, și anume a bancomatelor și POS-terminalelor în decursul acestor 3 ani a fost doar în creștere. Aceasta creștere ne accentuează faptul că băncile și diferite magazine, centre comerciale oferă cît mai multe posibilități de plată cu cardurile în diferite locuri cît mai apropiate, astfel ușurînd procesul de plată a unor servicii și promovînd o politică de limitare a plăților cu numerarul.

2. Creșterea aproximativ a tuturor indicatorilor din tabelul 3.1 (Anexa 1) prezintă o tendință de dezvoltare a plăților fără numerar în Republica Moldova.

Plățile prin internet se realizează prin intermediul unor anumite site-uri. În Republica Moldova site-urile cele mai mari prin care se pot efectua plăți online sunt:

1. www.paypal.com (PayPal);

2. www.wmtransfer.com (WebMoney);

PayPal este considerat cea mai mare companie de procesare a plăților online la nivel global. Este cel mai mare site care se ocupă cu intermedierea transferurilor și plăților electronice către și de la utilizatorii acestui site. Prin intermediul acestui site pesoanele de asemenea pot procura diferite produse de la diverse magazine online, care acceptă paypal. Pentru a efectua plata prin paypal, persoana trebuie să deschidă un cont pe acest site și acest cont îl poate încărca cu ajutorul cardului bancar care este compatibil cu plățile online. În așa mod banii sunt transferați din contul tradițional în contul electronic. În iunie a anului 2014, Paypal a adăugat Republica Moldova în lista sa. Deoarece a apărut recent în Republica Moldova, PayPal-ul nu este atît de dezvoltat în țara noastră. De exemplu, în țările dezvoltate sistemul PayPal oferă posibilitatea transferurilor bănești prin telefonia mobilă. Apariția acestuia în Republica Moldova este considerat un mare avantaj pentru economia țării, deoarece pe lîngă facilitarea circuitului de bani, acesta va încuraja dezvoltarea comerțului în țară, cît și peste hotare. [37]

WebMoney este cel mai răspîndit sistem în țările CSI, precum și în Republica Moldova. Pentru a utiliza acest sistem, este nevoi de a instala pe computer un program care se numește „WebMoney Keeper Classic”. [37]

Odată ce acest program este instalat, persoana poate realiza următoarele tipuri de operațiuni:

1. plata produselor și diferitor servicii: telefonie mobilă, televeziune, servicii comunale;

2. să vizualizeze contul;

3. să primească mesaje de la diferiți utilizatori a sistemului și de asemenea să primească mesaje din parte sistemului;

Figura 3.11. Serviciile oferite de WebMoney

Sursa: [37], accesat la 12.05.2015

Încărcarea contului se efectuează la fel ca și în cazul sistemului PayPal, adică prin intermediul cardului bancar compatibil cu plățile online. [44]

Pe contul persoanei se pot deschide mai multe depozite, în diferite valute și pentru fiecare valută se crează un portofel aparte:

– WMR – pentru ruble rusești;

– WME – pentru euro;

– WMZ – pentru dolar;

Conform statisticii efectuate de către funcționarii acestui site, mai mult de 55% din utilizatori dețin cel puțin un portofel electronic. Problema constă în ceea că transferul de mijloace bănești se poate realiza doar între portofele de același tip.[44]

Pe lîngă PayPal și WebMoney mai sunt și alte site-uri, însă de o dimensiune mai mică, prin care de asemenea se pot efectua plăți momentane. Aceste site-uri sunt:

1. www.oplata.md;

2. www.dostavka.md;

3. www.darwin.md;

4. www.plăți.md;

La fel ca și în cazul PayPal-ului și WebMoney, prin intermediul acestora se pot efectua plăți pentru următorarele servicii:

1. telefonie mobilă și fixă;

2. servicii comunale, financiare, de internet;

3. televiziune;

4. jocuri, rețele sociale, donații;

Internet banking-ul reprezintă o soluție informatică oferită de bancă pentru clienții săi, care permite deținătorului de cont bancar să acceseze de la distanță mijloacele aflate pe acest cont în scopul efectuării operațiunilor de plată electronică, a obținerii de informații cu privire la plățile efectuate, precum și vizualizarea extraselor de cont. Internet Banking-ul permite utilizarea serviciilor bancare oricînd și oriunde. De asemenea el permite evitarea cozilor și deplasării la ghișeu. Acest instrument de plată oferă posibilitatea gestionării de la distanță a propriilor finanțe rapid și accesibil. [40]

Pentru a accesa contul online prin Internet Banking este nevoie de un computer, telefon mobil, tabletă sau de orice alt dispozitiv corespunzător conectat la Internet. Toate instituțiile financiare din Republica Moldova oferă posibilitatea de a efectua diverse operațiuni online. În figura de mai jos este reprezentată schema utilizării serviciului de internet banking.

Figura 3.12. Procedura de obținere a serviciului Internet Banking

Sursa: Elaborat de autor

Terminalele de plată reprezintă dispozitive de plată oferite de unele companii. Plata se efectuează prin diferite instrumente de plată, după care persoana alege serviciul necesar și introduce datele necesare pentru efectuarea plății. În Republica Moldova aceste terminale sunt oferite de către următoarele companii:

1. QIWI;

2. Netto Pro;

3. Premier Telecom;

Compania QIWI este lider pe piață, oferind abonaților un mod convenabil, sigur și rapid, metoda de plată a operatorilor de telefonie mobilă, furnizorii de servicii internet, televiziune digitală, IP telefonie. Scopul acesteia este asigurarea consumatorilor cu un serviciu de plată modern, sigur și convenabil. Brandul QIWI a fost înființat în 2007 și a devenit prima marcă pe piața plăților momentane. Principala calitate a brandului QIWI – este concentrarea pe utilizatorul final. QIWI a creat pentru utilizatorii săi un sistem unic de primire a plăților, care combină aproape toate tehnologiile de plată din lume, oferind un mod simplu, rapid și convenabil, de a plăti gama largă de servicii în orice moment și oriunde în lume. Serviciul de plată internațional QIWI a apărut pe piața Republicii Moldova în anul 2011 și oferă utilizatorilor din Moldova o tehnologie de organizare a punctelor de colectare a plăților micro, care funcționează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămînă. [33]

În figura de mai jos sunt prezentate serviciile ce pot fi achitate prin intermediul terminalelor QIWI .

Figura 3.13. Serviciile spre achitare prin intermediul terminalelor QIWI

Sursa: Elaborat de autor

Compani Netto Pro este un centru mare de procesare care are mai mult de 300 de terminale pe teritoriul Republicii Moldova, în mai mult de 15 orașe ale țării. Compania a fost înființată în anul 2007, iar prima tranzacție înregistrată în sistem a avut loc în luna martie a anului 2008. Compania a fost fondată cu scopul atingerii nivelului sistemului de plăți, care să îndeplinească întregul ciclu de însoțire tehnică, juridică și financiară a proiectelor în sfera acceptarii plăților; atingerea unei creșteri stabile a volumului plăților acceptate pe baza încorporării active a tehnologiilor noi care să permită dezvoltarea pieței de plăți electronice pe segmentele încă neatinse. La etapa actuală prin intermediul aparatelor companiei pot fi achitate mai mult de 20 de servicii. De terminalele companiei s-au folosit peste 500 000 de utilizatori, cifra dată fiind în permanentă creștere. În comparație cu terminalele QIWI, terminalele Netto Pro oferă o gamă mai restrînsă de servicii. În figura de mai jos sunt prezentate aceste servicii. [32]

Figura 3.14. Servicii spre achitare prin Netto Pro

Sursa: Elaborat de autor

Premier Telecom este specializată în dezvoltarea comunicațiilor telefonice și IP-telefoniei în lumea întreagă. Scopul activității acestei companii este furnizarea unei conexiuni telefonice de înaltă calitate și satisfacerea la maxim a dorințelor clientului. [34]

Terminalele oferite de această companie se numesc MMPS, iar serviciile oferite de acesta sunt următoarele:

– conexiune internațională;

– arenda numerelor de telefon de peste hotare;

– IP-telefonie clasică;

– IP-telefonie pe telefonul mobil;

Plata acestor servicii se poate efectua prin următoarele instrumente:

– sistemul PayPal;

– transfer bancar pe contul bancar al companiei;

– direct prin intermediul terminalelor MMPS;

– site-ul www.oplata.md;

Compania de asemenea oferă o gamă largă de beneficii, cum ar fi: apeluri la cele mai bune prețuri, redirecționarea apelurilor, bonusuri suplimentare, statistica apelurilor și altele.

În Republica Moldova de asemenea a fost creat un serviciu special, destinat plății serviciilor publice. Acest serviciu este denumit Serviciul Guvernamental de Plăți Electronice (Serviciul Mpay).

Serviciul MPay reprezintă un mecanism unic de achitare electronică a serviciilor publice prin intermediul instrumentelor de plată disponibile: card bancar, internet banking sau chiar numerar. Operarea acestui serviciu este efectuată de către „Centrul de Guvernare Electronică”, iar în ceea ce privește asigurarea platformei tehnico-tehnologice necesară pentru infrastructura tehnică de plăți electronice, poartă răspundere Î.S. „Centrul de telecomunicații speciale”. [6] Participanții Serviciului MPay sunt:

1. prestatorii de servicii publice și servicii de plată (Ministerele, alte autorități administrative centrale subordonate Guvernului și structurile organizaționale);

2. plătitorii (persoanele fizice și persoanele juridice);

Orice plătitor decide asupra instrumentului de plată a serviciilor publice și dependență de de instrumentul de plată diferă acțiunile ce urmează a fi întreprinse de către prestatorii de servicii. De exemplu, în cazul că plătitorul alege cardul bancar, Serviciul MPay va identifica banca acceptantă prin care se va efectua tranzacția, după care va propune plătitorului să specifice

banca emitentă a cardului bancar și va direcționa plata către banca acceptantă ce deservește banca emitentă.În cazul că banca emitentă nu poate fi identificată, Serviciul MPay va distribui în mod egal tranzacțiile între băncile acceptante participante la Serviciul MPay. [6]

Serviciul Guvernamental de Plăți electronice oferă la dispoziția persoanelor fizice și juridice următoarele tipuri de servicii publice:

Figura 3.15. Serviciile publice

Sursa: Elaborat de autor

3.3. Tendințe de dezvoltare a sistemelor de plăți electronice în Republica Moldova

Sistemele de plăți electronice se află în curs de dezvoltare, iar dezvoltarea cît mai rapidă a acestora este stopată de utilizarea în masă a plăților cu numerar. Evident că plățile cu numerar sunt actuale, deoarece o mare parte din populația Republicii Moldova pînă acum a știut doar despre existența acestui tip de plată. Plățile electronice au început o dezvoltare mai intensivă odată cu dezvoltarea rapidă a internetului pe teritoriul Republicii Moldova, adică începînd cu anul 2005. Timp de 10 ani dezvoltarea acestor sisteme a fost semnificativă. La etapa actuală în țară sunt prezente diferite instrumente de plată a bunurilor și serviciilor, cum ar fi: cardurile bancare, internet banking, plăți online prin intermediul diferitor site-uri: PayPal, WebMoney și altele. Cu toate avantajele pe care le au plățile electronice spre deosebire de plățile cu numerarul: siguranță, rapiditatea, comoditate, securitate, doar 30-35% din populația țării efectuează astfel de plăți. Chiar și cardurile bancare care oferă posibilitatea retragerii numerarului și efectuării plății, este mai des utilizat pentru extragerea banilor. Această tendință se va păstra atît timp cît lumea nu va conștietiza beneficiile pe care le aduc plățile electronice.

Un alt motiv ce determină utilizarea numerarului în detrimental plăților electronice este informarea oamenilor cu privire la gradul jos de securitate a plăților electronice în Republica Moldova. Chiar și în statele dezvoltate plățile electronice sunt supuse fraudelor, însă acolo măsurile de securitate sunt la un nivel înalt, ceea și ce determină oamenii să efectueze plăți electronice. Astfel, problemele care determină o slabă utilizare a plăților electronice în Republica Moldova sunt:

1. lipsa informației despre existența și beneficiile plăților electronice;

2. gradul jos de securitate determinat de atacurile ce se pot realiza asupra plăților electronice;

3. comerțul electronic nu este dezvoltat;

4. utilizarea în masă a plăților cu numerarul;

Înlăturînd aceste 4 probleme mari, există o probabilitate mai mare că dezvoltarea plăților electronice va fi mai rapidă. Luînd fiecare problemă (din cele menționate mai sus) în parte putem stabili și măsuri de soluționare a acestora:

1. În prezent sunt prezente o mulțime de surse de informare: ziare, reviste, cărți, televiziune, internet. Populația trebuie să fie informată despre existența plățilot, despre procedura de executare a acestora, a instrumentelor de plată prin care se pot efectua plățile și desigur depsre beneficiile pe care le aduc acestea. De asemenea, se pot afișa panouri prin orașe și eliberarea cărorva broșuri, în care este oferită o informație utilă despre acestea.

2. Oferirea unor bonusuri în cazul efectuării plăților electronice.

De exemplu, în luna octombrie a anului 2014 campania lansată de Centrul de Guvernare Electronică, în parteneriat cu Banca Națională a Moldovei și cu suportul VISA, se caracterizează prin ceea că orice persoană ce va achita serviciile publice prin intermediul MPay și utilizînd cardul VISA, va beneficia de un bonus de 25 lei pe contul telefonului mobil. De ofertă pot beneficia toți utilizatorii care achită servicii cu o valoare minimă de 100 de lei. În așa mod are loc promovarea plăților fără numerar. [22, p.14]

3. Gradul de securitate a plăților electronice poate fi sporit prin intermediul unor tehnologii avansate, însă din cauza că Republica Moldova la etapa actuală nu dispune de astfel de tehnologii, combaterea fraudelor precum: skimming-ul, crearea paginilor web fantomă, clonarea cardurilor, se poate face prin următoarele măsuri: [11; p.18]

a) achiziționarea produselor doar din cadrul magazinelor în care persoana are cu siguranță încredere și care prezintă certificări de securitate reglementate;

b) folosirea unui card de credit în detrimentul cardului de debit;

c) atunci cînd faceți cumpărături online, asigurațivă că transmiterea informațiilor financiare se face prin SSL – layer de securizare suplimentară – care oferă o conexiune securizată fără a interveni în procesul de vînzare-cumpărare;

4. Limitarea plăților cu numerar se poate de asemenea realiza prin implementarea unor legi. Odată ce legea va fi încălcată persoana riscă să plătească amendă sau chiar riscă ani de pușcărie. Astfel, se poate implementa Legea privind limitarea plăților cu numerar, așa fel de lege fiind implementată în unele țări europene; [31; p.287]

5. Dezvoltarea comerțului electronic va avea un impact pozitiv asupra dezvoltarea sistemelor de plăți electronice. De exemplu, tranzacțiile efectuate între întreprinderi de regulă reprezintă tranzacții de mare valoare. Dacă mai multe tranzacții de mare valoare vor fi de succes, atunci și persoanele nu vor avea frica de a efectua plăți de mică valoare. Dezvoltarea comerțului electronic se poate efectua prin următoarele măsuri efectuate de întreprinderi:

a) să funcționeze non-stop;

b) să fie prezente pe Web;

c) să mențină un contact permanent cu clienții, partenerii, angajații, furnizorii;

d) să aibă soluții de stocare în rețea, care să permită gestionarea volumului uriaș de informații; [41]

e) să aibă soluții pentru aplicațiile virtuale, prin care să asigure permanenta disponibilitate, scalabilitate, performanță și securitate; [41]

Dacă e să vorbim despre rolul Guvernului, există două aspecte:

1. Primul ține de cultura financiară;

2. Al doilea ține de crearea infrastructurii, în special în mediul rural;

Problema nu e doar că oamenii scot cash din bancomate, dar și că nu există unități comerciale care să accepte cardul. Nu putem să învinuim oamenii că nu folosesc cardurile pentru că ei, de fapt, nu au unde să le folosească. [46]. Guvernul trebuie să stimuleze trecerea întreprinderilor, în special a celor mici, la primirea plăților prin intermediul cardurilor.

În această situație, statul este cointeresat în plățile fără numerar pentru că numerarul prejudiciază bugetul de stat. Cardul este un produs cheie în business-ul bancar și aceste instituții sunt cointeresate să-l promoveze în primul rînd. [46]

În concluzie putem spune că implementarea unor astfel de măsuri ar contribui semnificativ la dezvoltarea sistemelor de plăți electronice. Dezvoltarea acestora este necesară pentru economia țării, deoarece tranzacțiile electronice au devenit o componentă importantă a economiei și lumii moderne. Totodată aceste sisteme de plată pot înlătura unele procese ce acționează în regresul statului: economia tenebră și evaziunea fiscală.

CONCLUZII

În urma datelor și informației analizate am stabilit rolul plăților electronice în plan internațional și ce impact îl poate avea procesul de dezvoltare a acestora pe teritoriul Republicii Moldova. Sistemul de plăți electronice, ca parte componentă a sistemului de plăți, reprezintă totalitatea elementelor care conclucrează pentru asigurarea plăților electronice la tranzacțiile ce se efectuează în cadrul comerțului electronic. La rîndul său plata electronică reprezintă un transfer de mijloace bănești, la care participă cumpărătorul și vînzătorul, iar în calitate de intermediar apare de regulă banca comercială.

La baza apariție și dezvoltării sistemelor de plăți electronice în plan național și internațional au stat următoarele premise:

1. apariția și dezvoltarea rapidă a internetului.;

2. creșterea numărului și valorii plăților;

3. saltul tehnologic în domeniul informatizării în anii ’80;

4. dezvoltarea comerțului;

5. dezavantajele plăților cu numerar;

6. dezvoltarea instituțiilor financiar-bancare;

La nivel global avem următoarele sisteme de plăți electronice:

1. sistemul de achitare prin carduri bancare;

2. sisteme de microplăți: CyberCoin, MilliCent;

3. sisteme de plăți online;

4. servicii de internet banking;

5. alte sisteme de plată electronică: CyberCash, NetCash, Epay, cecuri electronice;

În Republica Moldova cele mai utilizate sisteme de plăți electronice sunt cardurile bancare. Problema este că posibilitatea cardurilor de a retrage numerar și a efectua plăți, a contribuit în mare măsură la efectuarea operațiunilor de retragere a numerarului în locul plăților. Pentru ultimii 3 ani în mediu, în Republica Moldova, operațiunnile cu cardurile emise tot în Republica Moldova se caracterizează prin ceea că 95,13% reprezintă retrageri de numerar. Cu toate că din an în an, tendința plăților electronice prin intermediul cardurilor crește, această dezvoltare parcurge lent.

Chiar dacă plățile electronice oferă un șir de beneficii, nu se înregistrează o creștere bruscă la acest capitol. Printre aceste beneficii se pot enumera:

1. combaterea evaziunii fiscale, prin evidența veniturilor încasate și cheltuielilor efectuate;

2. dezvoltarea economiei țării prin eliminarea economiei gri și tenebre;

3. costuri mici;

4. rapiditatea efectuării operațiunilor;

5. comoditatea;

Această listă a avantajelor poate continua, însă problema constă în ceea că populația Republicii Moldova nu tinde să dezvolte într-un ritm rapid acest segment al economiei, cu toate că sistemele electronice prezintă mai multe avantaje decît plățile cu numerar. Deci, aceasta poate fi explicat doar prin ceea că lumea nu cunoaște despre beneficiile mai sus enumerate ori au frică de dezavantajele plăților electronice, printre care enumerăm:

1. posibilitatea pierderii sau furtului cardului

2. clonarea cardului

3. copierea datelor de pe cardul bancar

4. falimentul băncii;

Economia și sistemele de plăți electronice se află într-o legătură directă, deoarece creșterea sau diminuarea uneia din aceste 2 va contribui direct la creșterea sau scăderea alteia. Deci, dacă statul dorește să dezvolte economia, va avea nevoie să sporească mărimea plăților electronice, care la etapa actuală sunt considerate cheia dezvoltării în economia modernă. Iar pentru a dezvolta plățile electronice pe teritoriul Republicii Moldova, este nevoie de elaborarea următoarelor măsuri:

1. îmbunătățirea relațiilor cu statele dezvoltate în acest domeniu, cu scopul beneficierii de cele mai avansate tehnologii, care permit combaterea eficientă a fraudelor ce se realizează asupra plăților electronice;

2. promovarea sistemelor de plăți electronice prin oferirea diferitor bonusuri, cadouri;

3. implementarea de către Parlament a unor legi și strategii ce vor permite limitarea plăților cu numerar;

În concluzie, putem spune că tema dată este actuală în Republica Moldova, deoarece încă nu au fost găsite căile necesare de dezvoltare a acestui sector de economie și nu au fost luate măsuri eficiente de promovare a acestuia. Cu toate că economia Republicii Moldova nu se află la un nivel înalt, dezvoltarea bruscă a sistemelor de plăți electronice ar constitui un impact major asupra dezvoltării întregii economii.

BIBLIOGRAFIE

Actele legislative, Hotărârile Parlamentului, Hotărârile Guvernului

Lege cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56-57/624 din 02.10.1995

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

Legea cu privire la informatizare și la resursele informaționale de stat nr.467 din 21.11.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6-12 din 01.01.2004

Lege privind comerțul electronic nr.284 din 22.07.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.138-146 din 13.08.2004

Legea cu privire la serviciile de plată și moneda electronică nr.114 din 18.05.2012 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.193-197 din 14.09.2012

Hotărîrea Guvernului cu privire la unele acțiuni de implementare a Serviciului Guvernamental de Plăți Electronice (MPay) nr. 280 din 24.04.2013 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.109 din 10.05.2013

Hotărîrea Guvernului cu privire la Strategia națională de dezvoltare a societății informaționale “Moldova Digitală 2020” nr.857 din 31.10.2013 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.252-257 din 08.11.2013

Hotărîrea Băncii Naționale a Moldovei privind aprobarea Regulamentului cu privire la operațiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova nr. 200 din 27.07.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.120-123 din 04.08.2006

Sursele literare și statistice

Aparatova D., “PayPal în Moldova. Revoluție în plăți electronice”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Barbalata B., “Furtul din conturi, atacuri la plățile electronice”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Bob D., “Cum te lasă hoții fără bani și cine suportă pierderile la fraudele prin card”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Bob D., “De ce nu există economie modernă fără plăți electronice”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Casian I., “Bazele activității bancare: Lecții de siteză.”, București, Editura ASE, 2011, 112 pag.

Diaconescu M., “Bănci. Sisteme de plăți. Riscuri”, București, Editura Economica, 1999, 276 pag.

Dumitrescu S., “Plățile fără numerar”, București, Editura Cartea Românească, 1931, 211 pag.

Gîscă Al., “În următorii ani plățile electronice le vor înlocui pe cele în numerar” ziarul “ECOnomist” 22 pag

Gorenciuc P., “Relații de plăți cu străinătatea”, București, Editura Științifica, 1971, 385 pag.

Guțuleac L., “Achităm cash sau cu cardul bancar atunci cînd mergem în străinătate? Avantaje, costuri și riscuri”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsîzu V., “Teorie Economică. Microeconomie”, Chișinău, Centrul Editorial Poligrafic al USM, 2012, 239 pag.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsîzu V., “Teorie Economică. Macroeconomie”, Chișinău, Centrul Editorial Poligrafic al USM, 2013, 288 pag.

Luchian I., Ciobu S., “Improvement in the functioning of the payment system through the innovative process”

Lungu A., “Ce bonus pot primi moldovenii dacă efectuează plăți electronice”, ziarul “ECOnomist” 22 pag

Matei A., “Sisteme și modalitățile de plată electronică în afacerile internaționale”, Editura ASE, 2011, 294 pag.

Mistrean V., Cociug V., “Operațiuni bancare. Concepte, scheme, aplicații”, Chișinău, Tipografia Academiei de Studii Economice din Moldova, 2005, 268 pag.

Nica V., “Deținătorii de carduri ar putea avea parte de suprize la bancomate”, ziarul “ECOnomist” 22 pag

Sîrbu A., “De la monede la carduri virtuale și contactless! Cum au evoluat banii pe teritoriul Moldovei”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Toma D., “Plățile fără numerar în România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, 200 pag

Vasilache D., “Plăți electronice”, București, Editura Economica, 2004, 20 pag.

Новикова В., „ Проблемы и перспективы развития безналичных расчётов”, 325 pag

Соловьёв А., “Приминение аналогии в исследовании перспектив развития платежей посредством банковских карт”, 336 pag.

Surse electronice

Site-ul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, http://bnm.md/, accesat 12.05.15

Site-ul oficial al companiei “Netto Pro”, www.nettopro.md, accesat la 16.05.2015

Site-ul oficial al companiei “QIWI”, http://qiwi.md/md/, accesat la 16.05.2015.

Site-ul oficial al companiei “Premier Telecom”, http://premiertelecom.ru/ro, accesat la 16.05.2015.

Site-ul oficial al Publika, http://www.publika.md/, accesat la 08.05.2015.

http://www.transfond.ro/servicii/avantaje-sep.php, accesat la 06.04.2015.

http://banimd.blogspot.com/p/plati-electronice.html, accesat la 07.04.2015.

http://www.bursa.ro/studiu-pwc-romania-platile-electronice-ar-putea-reduce-economia-gri-si-stimula-cresterea-economic…&s=print&sr=articol&id_articol=256138.html, accesat la 20.03.2015.

http://dexonline.ro/, accesat la 26.02.2015

http://faranumerar.md/ , accesat la 02.04.2015

http://informatica.ase.ro/site/A140110/tendinte%20de%20dezvoltate.htm

http://isic.md/site/page/id/545, accesat la 16.05.2015

http://mediapoint.md/cine-sunt-utilizatorii-internetului-din-republica-moldova-pentru 2014/, accesat la 08.05.2015.

https://ro.wikipedia.org, accesat la 12.05.2015.

https://www.google.ru/search?q=sistemul+target&newwindow=1&biw=1680&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=2mFbVfLrF8j4ywOJu4DQDg&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgrc=y_qMi-szPG-RLM%253A%3B3ONu4GJne8CqpM%3Bhttp%253A%252F%252Fprotlc.net%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F01%252Ffigura_20ab_208.9.jpeg%3Bhttp%253A%252F%252Fprotlc.net%252Fesenta-operatiunilor-de-plati-si-decontari-in-cadrul-bancii-comerciale%252F%3B600%3B385, accesat la 1.03.2015.

http://www.moldova.org/category/economie/ , accesat la 16.05.2015.

ANEXE

Anexa 1

Tabelul 3.1. Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare din Republica Moldova

Continuarea la tabelul 3.1.

Sursa: http://bnm.md/md/card_payment_system, accesat la 12.05.2015.

BIBLIOGRAFIE

Actele legislative, Hotărârile Parlamentului, Hotărârile Guvernului

Lege cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56-57/624 din 02.10.1995

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

Legea cu privire la informatizare și la resursele informaționale de stat nr.467 din 21.11.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6-12 din 01.01.2004

Lege privind comerțul electronic nr.284 din 22.07.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.138-146 din 13.08.2004

Legea cu privire la serviciile de plată și moneda electronică nr.114 din 18.05.2012 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.193-197 din 14.09.2012

Hotărîrea Guvernului cu privire la unele acțiuni de implementare a Serviciului Guvernamental de Plăți Electronice (MPay) nr. 280 din 24.04.2013 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.109 din 10.05.2013

Hotărîrea Guvernului cu privire la Strategia națională de dezvoltare a societății informaționale “Moldova Digitală 2020” nr.857 din 31.10.2013 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.252-257 din 08.11.2013

Hotărîrea Băncii Naționale a Moldovei privind aprobarea Regulamentului cu privire la operațiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova nr. 200 din 27.07.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.120-123 din 04.08.2006

Sursele literare și statistice

Aparatova D., “PayPal în Moldova. Revoluție în plăți electronice”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Barbalata B., “Furtul din conturi, atacuri la plățile electronice”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Bob D., “Cum te lasă hoții fără bani și cine suportă pierderile la fraudele prin card”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Bob D., “De ce nu există economie modernă fără plăți electronice”, ziarul “Capital”, 24 pag.

Casian I., “Bazele activității bancare: Lecții de siteză.”, București, Editura ASE, 2011, 112 pag.

Diaconescu M., “Bănci. Sisteme de plăți. Riscuri”, București, Editura Economica, 1999, 276 pag.

Dumitrescu S., “Plățile fără numerar”, București, Editura Cartea Românească, 1931, 211 pag.

Gîscă Al., “În următorii ani plățile electronice le vor înlocui pe cele în numerar” ziarul “ECOnomist” 22 pag

Gorenciuc P., “Relații de plăți cu străinătatea”, București, Editura Științifica, 1971, 385 pag.

Guțuleac L., “Achităm cash sau cu cardul bancar atunci cînd mergem în străinătate? Avantaje, costuri și riscuri”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsîzu V., “Teorie Economică. Microeconomie”, Chișinău, Centrul Editorial Poligrafic al USM, 2012, 239 pag.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsîzu V., “Teorie Economică. Macroeconomie”, Chișinău, Centrul Editorial Poligrafic al USM, 2013, 288 pag.

Luchian I., Ciobu S., “Improvement in the functioning of the payment system through the innovative process”

Lungu A., “Ce bonus pot primi moldovenii dacă efectuează plăți electronice”, ziarul “ECOnomist” 22 pag

Matei A., “Sisteme și modalitățile de plată electronică în afacerile internaționale”, Editura ASE, 2011, 294 pag.

Mistrean V., Cociug V., “Operațiuni bancare. Concepte, scheme, aplicații”, Chișinău, Tipografia Academiei de Studii Economice din Moldova, 2005, 268 pag.

Nica V., “Deținătorii de carduri ar putea avea parte de suprize la bancomate”, ziarul “ECOnomist” 22 pag

Sîrbu A., “De la monede la carduri virtuale și contactless! Cum au evoluat banii pe teritoriul Moldovei”, ziarul “Capital Market” 20 pag.

Toma D., “Plățile fără numerar în România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, 200 pag

Vasilache D., “Plăți electronice”, București, Editura Economica, 2004, 20 pag.

Новикова В., „ Проблемы и перспективы развития безналичных расчётов”, 325 pag

Соловьёв А., “Приминение аналогии в исследовании перспектив развития платежей посредством банковских карт”, 336 pag.

Surse electronice

Site-ul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, http://bnm.md/, accesat 12.05.15

Site-ul oficial al companiei “Netto Pro”, www.nettopro.md, accesat la 16.05.2015

Site-ul oficial al companiei “QIWI”, http://qiwi.md/md/, accesat la 16.05.2015.

Site-ul oficial al companiei “Premier Telecom”, http://premiertelecom.ru/ro, accesat la 16.05.2015.

Site-ul oficial al Publika, http://www.publika.md/, accesat la 08.05.2015.

http://www.transfond.ro/servicii/avantaje-sep.php, accesat la 06.04.2015.

http://banimd.blogspot.com/p/plati-electronice.html, accesat la 07.04.2015.

http://www.bursa.ro/studiu-pwc-romania-platile-electronice-ar-putea-reduce-economia-gri-si-stimula-cresterea-economic…&s=print&sr=articol&id_articol=256138.html, accesat la 20.03.2015.

http://dexonline.ro/, accesat la 26.02.2015

http://faranumerar.md/ , accesat la 02.04.2015

http://informatica.ase.ro/site/A140110/tendinte%20de%20dezvoltate.htm

http://isic.md/site/page/id/545, accesat la 16.05.2015

http://mediapoint.md/cine-sunt-utilizatorii-internetului-din-republica-moldova-pentru 2014/, accesat la 08.05.2015.

https://ro.wikipedia.org, accesat la 12.05.2015.

https://www.google.ru/search?q=sistemul+target&newwindow=1&biw=1680&bih=899&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=2mFbVfLrF8j4ywOJu4DQDg&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgrc=y_qMi-szPG-RLM%253A%3B3ONu4GJne8CqpM%3Bhttp%253A%252F%252Fprotlc.net%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F01%252Ffigura_20ab_208.9.jpeg%3Bhttp%253A%252F%252Fprotlc.net%252Fesenta-operatiunilor-de-plati-si-decontari-in-cadrul-bancii-comerciale%252F%3B600%3B385, accesat la 1.03.2015.

http://www.moldova.org/category/economie/ , accesat la 16.05.2015.

ANEXE

Anexa 1

Tabelul 3.1. Indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare din Republica Moldova

Continuarea la tabelul 3.1.

Sursa: http://bnm.md/md/card_payment_system, accesat la 12.05.2015.