Sisteme de Plati

Cuprins

Introducere

Bancile si sistemul de plati

Tranzactii interbancare

Plati in lei

Plati in valuta

Instrumente de plati utilizate pentru transmiterea fondurilor

Instrumente pe suport hartie

Instrumente pe suport magnetic

Instrumente electronice de plati

Riscurile in sistemele de plati

Bibliografie

INTRODUCERE

Volksbank Romania activeaza cu succes pe piata romaneasca, aflandu-se intr-un continuu proces de expansiune. Aceasta banca si-a indreptat atentia inca de la inceput spre nevoile si interesele persoanelor fizice si IMM-urilor, calitatea serviciilor si produselor oferite fiind recunoscuta.

In ceea ce priveste clientul, pentru Volksbank Romania, parteneriatul cu acesta este cel mai important. Banca ofera consultanta punctuala grupurilor tinta (IMM-uri, microintreprinderi si persoane fizice), insa nu neglijeaza nici sectorul clientilor corporativi.

Ceea ce isi doreste Volksbank Romania se refera la apropierea de client, consilierea clara si pe intelesul clientilor, tranzactii rapide si usoare.

Volksbank a lansat unitatea in sistem de franciza care va functiona ca intermediar pentru servicii financiar – bancare avand ca scop dezvoltarea rapida si eficienta a canalelor de distributie in ceea ce priveste produsele bancii, scaderea costurilor aferente investitiilor in sucursale si nu in ultimul rand, o relatie mai apropiata cu clientii.

Atuul Volksbank Romania este faptul ca ofera clientilor posibilitatea de a beneficia de o gama de servicii complete.

BANCILE SI SISTEMUL DE PLATI

Sistemul de plati a fost definit in diverse variante de catre institutiile de credit si cele de cercetare, fiind reconsiderat in functie de evolutia monedei si a tehnologieie de inregistrare si transmisie. Cea mai reprezentativa definitie o consideram pe cea elaborta de CPSS (Committee for Payment System Secretariat) din cadrul Bancii Reglementelor Internatioanle, potrivit careia sistemul de plati reprezinta un set de aranjamente pentru descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori financiare, altfel decat prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, in virtutea faptului ca sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani. Aceasta definitie este larg acceptata, atat de organismele internationale, cat si de bancile centrale din cadrul Uniunii Europene. Sistemul de plati concentreaza toate tranzactiile de schimb din economie pentru descarcarea de obligatii pecuniare si se constituie intr-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plati de interes national aflat sub supravegherea bancii centrale.

Sistemul de plati are doua functii complementare: intermedierea tranzactiilor si garantarea schimburilor. Intermediera este asigurata de bancile comerciale si de alti agenti nonbancari (companii de plati, brokeri, posta) care efectueaza servicii de transfer de fonduri si de stingere a obligatiilor de plata. Acesti agenti desfasoara activitati de interes public si de aceea sunt supusi autorizarii, supravegherii prudentiale si altor forme de control din partea bancii centrale. Garantarea este asigurata in final de banca centrala prin deschiderea de conturi centralizate ale bancilor comerciale care sunt si un mecanism de garantare a tuturor decontarilor din economie, precum si prin sistemul de imprumutator de ultima instanta.

Elementele componente ale unui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza servicii de plati, diversele forme de creante transferate, metodele si mijloacele de transfer, mesajele si canalele de comunicatie. In general, un sistem de plati are forma unei piramide cu mai multe trepte. Pe prima treapta (la baza ) se afla masa persoanelor fizice si juridice care desfasoara activitati ce dau nastere la obligatii de plata. Populatia reprezinta sursa primara de economisire in societate care face depozite si accepta serviciile bancilor pentru activitatea cu amanuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfasoara activitati economice, altele decat cele cu bani, precum si institutiile publice si cele nonprofit. A doua treapta o constituie sistemul bancar la care agentii au conturi sau unii agenti nonbancari specializati. Preferinta persoanelor fizice si juridice pentru banci este dererminata de creantele asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua imediat si la intreaga valoare. Treapta a treia o constituie casele de compensatie care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. Treapta a patra este agentul de decontare, una din bancile de prim rang din economie sau in unele cazuri acest rol il indeplineste chiar banca centrala. Ultima treapta este banca centrala care are rolul de supraveghetor, imprumutator de ultima instanta si garantor.

.

Plata si transferul de fonduri.

Prin plata se intelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligatiunilor financiare dintre partile participante la o tranzactie economica si schimbul de proprietate a activului in timp ce transferul de fonduri are un continut mai larg si fara un scop economic, ca de ex. transferul de bani dintr-un cont in altul, transferul de bani catre o alta persoana in scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de catre o persoana care lucreaza in strainatate catre familia din tara de resedinta etc.

Transferuri interbancare si intrabancare.

Transferurile de fonduri pentru efectuarea platilor pot avea loc intre banci diferite si in acest caz acestea se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri intre unitatile aceleiasi banci care se numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifica situatia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimoniala, cele intrabancare determinand numai o miscare interna, soldul de la agentul de decontare ramanand nemodificat.

Decontarea reprezinta transferul de fonduri intre banci si incarcarea-descarcarea de gestiune a bancilor participante la transfer, precum si finalizarea platii prin descarcarea de gestiune a platitorului (debitorul) fata de beneficiarul platii (creditorul). Activele care circula in sistemul de plati (banii) reprezinta creante asupra guvernului (moneda metalica), asupra bancii centrale (bancnotele sau fondurile banesti din evidentele bancii centrale) si asupra institutiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generica de mijloace de decontare, folosita mai ales in activitatea de analiza a activitatii bancare. Decontarile se impart in doua mari categorii: pe baza bruta si pe baza neta. Decontarile pe baza bruta sunt cele care se efectueaza operatie cu operatie si sunt specifice platilor de valori mari in timp ce decontarile pe baza neta sunt cele supuse compensarii, cand se plateste soldul net debitor sau se incaseaza soldul net creditor si sunt specifice platilor de valori mici. Notiunea de decontare se foloseste mai mult in sistemul bancar iar cea de plati in practica agentilor economici si a populatiei in relatiile cu bancile, dar exista o tendinta de generalizare a notiunii de plati si in sfera activitatii bancare.

Platile electronice.

Progresele deosebite realizate in informatica si comunicatii au permis aparitia platilor electronice si a sistemelor de plati pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai intai in domeniul transferurilor inter-bancare de fonduri, apoi in tranzactiile comertului electronic si in sfera serviciilor prin plati pe baza de carduri, internet si alte sisteme tehnice de plati (videotex, multicash, telefonul mobil etc). Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanta fara sa mai fie necesara prezenta la ghiseul bancii. Din punct de vedere al sistemului de plati, schema piramidala si rolul bancii centrale raman aceleasi, insa circuitele sistemului cunosc modificari importante in special in sectorul bancar.

Sistemul de plati de interes national (SPIN).

Sistemele de plati de interes national sunt sisteme integrate care cuprind mai multe subsisteme unde se ordoneaza relatiile pecuniare dintre parteneri si se asigura descarcarea de gestiune si transferul de proprietate asupra activelor bani. Toate subsistemele trebuie sa foloseasca insa numai moneda bancii centrale care este recunoscuta de partenerii tranzactiilor si sistemul bancar prin care se asigura canalele de circulatie a acestei monede. Pentru necesitatile decontarii finale, relatiile de plati sunt ordonate intr-o forma piramidala prin concentrarea pe banci comerciale si centralizarea la banca centrala unde platile se fac definitiv si irevocabil.

In tara noastra, SPIN a fost creat in 1995 si cuprinde mai multe subsisteme: decontarea pe baza bruta, compensarea si decontarea pe baza neta, decontarea bruta a platilor de mare valoare, decontarea titlurilor de stat, decontarea depozitelor constituite de banci la banca centrala, decontarea bruta la sfarsitul zilei a tranzactiilor bancare. Banca Nationala este unicul proprietar, administrator si operator al sistemului national de plati si decontari interbancare, platile catre trezoreria statului, precum si platile si depozitarea titlurilor de stat. In anul 2001activitatea de compensare a fost externalizata de banca centrala catre TransFonD, o institutie cu capital bancar privat si de stat, specializata in transferul de fonduri, iar din 2005 TransFonD va gestiona si noul sistem electronic de plata cu decontare bruta in timp real.

Rolul bancii centrale este de definire si implementare a politicilor in sistemele de plati, precum si de coordonare, supraveghere si garantare (in unele tari si de agent de decontare). In tara noastra rolul bancii centrale este stabilit prin Legea nr. 312/2004 de aprobare a Statutului BNR care prevede urmatoarele atributii: reglementarea sistemului de plati ca un intreg, incluzand instrumentele de plata; supravegherea sistemelor de plati individuale; identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situatie care ar putea pune in pericol buna functionare a sistemelor de plati; monitorizarea si prevenirea riscurilor ce ar putea interveni in sistemele de plati si a riscurilor de credit in sistemul bancar. Rezulta deci rolul primordial al bancii centrale fara de care un sistem de plati nu ar putea sa functioneze.

.

3. TRANZACTII INTERBANCARE

Compensarea multilaterala interbancara reprezinta modalitatea de calcul a obligatiilor si creantelor fiecarei societati bancare fata de toate celelalte societati bancare participante la compensare , modalitate care sta la baza decontarii pe baza neta.

Unitatea bancara initiatoare reprezinta unitatea bancara care ordona o plata pentru contul unui client al sau sau in numele si pe contul sau propriu, avand astefel initiativa inceperii unei operatiuni printr-un instrument de plata.

Unitatea bancara prezentatoare reprezinta unitatea bancara care introduce in compensare instrumente de plata, primite de la banca initiatoare apartinand aceleiasi societati bancare.

Unitatea bancara primitoare reprezinta unitatea bancara care primeste din compensare instrumente de plata care sunt destinate unei alte unitati bancare apartinand aceleiasi societati bancare.

Unitatea bancara destinatara reprezinta unitatea bancara care primeste din partea unei unitati bancare initiatoare o plata si care efectueaza si finalizeaza o operatiune, creditand contul beneficiarului pentru suma respectiva.

Sedinta de compensare are loc in fiecare zi lucratoare intre orele 10 si 12 la sucursalele si Centarala Bancii Nationale. La sfarsitul fiecarei sedinte de compensare fiecare banca participanta prezinta un sold debitor/creditor.

Contul de compensare este contul NOSTRO deschis la BNR si utilizat pentru inregistrarea rezultatului net al compensarii multilaterale. Deschiderea de conturi NOSTRO in lei cu banci corespondentesi Centarala Bancii Nationale. La sfarsitul fiecarei sedinte de compensare fiecare banca participanta prezinta un sold debitor/creditor.

Contul de compensare este contul NOSTRO deschis la BNR si utilizat pentru inregistrarea rezultatului net al compensarii multilaterale. Deschiderea de conturi NOSTRO in lei cu banci corespondente este interzisa. Obiectul compensarii il reprezinta orice instrument de plata sub 500 milioane lei si al carui beneficiar este fie o banca , fie Trezoreria Statului.

3.1. Plati in lei

Principalul obiectiv al compensarii este de a asigura decontarea platilor prin intermediul instrumentelor uzuale de plata ca: ordine de plata, cecuri, bilete la ordin, cambii.

Principalele operatiuni in ceea ce priveste decontarea platilor in lei se pot imparti astfel:

Operatiuni privind pregatirea sedintei de compensare cu referire la:

Primirea documentelor de la clienti prin intermediul Serviciului Clientela;

Verificarea documentelor

Efectuarea operatiunilor in conturile clientilor in baza documentelor primite

Efectuarea oricaror alte inregistrari privind platile

Calcularea circuitelor pentru fiecare document.

Opertaiuni efectuate in timpul sedintei de compensare

Reprezentarea bancii in sedinta zilnica de compensare la sediul centralei BNR

Primirea OP-urilor prezentate de alte banci in favoarea clientilor Volksbank Romania

Verificarea documentelor

Completarea formularului de compensare la sediul BNR, dupa care se obtine soldul compensarii, suma cu care se debiteaza sau crediteaza contul la BNR.

Operatiuni efectuate dupa sedinta de compensare

Creditarea conturilor clientilor cu sumele primite in favoarea lor

Inregistrarea oricaror alte operatiuni privind aceste documente

Operatiuni privind decontarea platilor procesate in afara sedintei de compensare

Primirea documentelor de la clienti prin intermediul Serviciului Clientela

Efectuarea operatiunilor in conturile clientilor in baza documentelor primite

Gruparea documentelor dupa banca beneficiarului

OP in relatia cu Trezoreria Statului se prezinta la ghiseele Transfond.

Bancile prezinta in sedinta de compensare urmatoarele documente:

OP in lei

Cecuri, bilete la ordin, cambii in lei

Ordinele de plata

In ceea ce priveste formatul OP in sedinta de compensare, acesta poate fi completat manual sau dactilografiat, dar si editat la computer si transmis in original sau ca mesaj modem. OP este prezentat intr-un format specific si printat de Imprimeria BNR si trebuie sa prezinte semnatura autorizata si ștampila bancii initiatoare sau prezentatoare.

Decontarea instrumentelor de plata

Decontarea OP emise:

OP este emis in 3 exemplare: alb pentru evidenta bancii prezentatoare, roz , remis bancii beneficiarului, iar exemplarul verde este remis platitorului. Exemplarele roz ale OP stampilate pe verso cu ștampila care indica locul compensarii, se grupeaza in pachete de pana la 100 de ordine, dupa banca primitoare. Fiecare pachet va avea atasat cate o banda de control totalizatoare ce indica valoarea totala a OP din pachet. Totalul fiecarei benzi de control este preluat intr-o dispozitie centralizoatoare de plata (DCP), care oate fi procurata de la Imprimeria BNR sau editata de computer. DCP se intocmeste in 3 exemplare: cel alb este remis in sedinta de compensare inspectorului de compensare BNR, cel roz este remis bancii primitoare, iar cel verde este retinut de banca prezentatoare, dupa ce acesta a fost stampilat si semnat de banca primitoare in timpul sedintei de compensare. Daca exista mai mult de o DCP, se va completa un Borderou al DCP pentru fiecare banca primitoare, care, la randul sau se va intocmi in 3 exemplare.

Documentele pentru o banca sunt prezentate intr-un plic special in urmatoarea ordine: Borderou DCP-exemplarul roz si cel verde, DCP– exemplarul roz si cel verde, Banda de control si OP – exemplarul roz. In timpul sedintei de compensare, banca primitoare trebuie sa verifice aceste documente si daca le accepta, retine exemplarul roz al DCP, banda totalizatoare si OP si pune in plic exemplarul verde al DCP stampilat si semnat.

Decontarea OP primite

Acestea reprezinta instructiuni de plata primite in timpul sedintei de compensare de Volksbank Romania de la alte banci, in favoarea propriilor clienti. Daca, dupa verificarea OP acestea sunt acceptate, pe verso se confirma acceptarea prin semnatura si ștampila.

Transferurile intre clienti Volksbank Romania

Daca atat contul platitorului cat si contul beneficiarului se afla in evidentele Volksbank Romania, transferul se realizeaza prin debitarea unuia si creditarea celuilalt, fara comisioane.

Transferurile de mare valoare

OP in valoare de 500 milioane ori mai mari se deconteaza bilateral, printr-un alt subcont la BNR. Acest tip de OP se prezinta la ghiseele BNR impreuna cu o dispozitie centralizatoare.

Decontarea cu Bugetul Statului

OP in favoarea Bugetului Statului se grupeaza in 2 mari categorii:

OP de mica valoare in favoarea Bugetului

OP de mare valoare in favoarea Bugetului

Platile catre Bugetul Statului nu sunt subiect al decontarii multilaterale. OP sunt grupate dupa banca beneficiarului , iar pentru fiecare destinatie, banca prezinta OP insotite de DCP si o banda de control.

Cecurile, biletele la ordin

Formularul de cec acceptat in compensare este cecul barat; bararea se poate efectua manual sau prin pretiparire , dar este obligatoriu sa poarte mentiunea unitatea bancara initiatoare a locului compensarii. De asemenea , cecul trebuie sa prezinte urmatoarele elemente obligatorii ca:

termenul „cec” care trebuie sa fie tiparit pe instrument

ordinul neconditionat de a plati o suma

numele tragatorului

locul unde urmeaza a se face plata

data si locul unde a fost emis cecul

numele beneficiarului

De asemenea , pentru a fi acceptat in compensare , fiecare cec trebuie insotit de un borderou de incasare a cecurilor , completat de beneficiar .

Borderoul de incasare a cecurilor este completata in trei exemplare :

albastru – remis beneficiarului (clintul Volksbank)

galben –pastrat de unitatea bancara initiatoare

alb- remis impreuna cu cecul bancii primitoare in sedinta de compensare

Biletele la ordin si cambiile se prezinta insotite de acelasi borderou.

Decontarea cecurilor

La prezentarea cecurilor de catre un client , cateva elemente trebuie verificate cu atentie :

daca data acceptarii , verificarii si compensarii sunt corect stabilite

daca cecul prezinta elementele obligatorii

Cecul impreuna cu exemplarul alb si galben al borderoului de incasare a cecului trebuie predate ofiterului de cont in timp util . Ofiterul de plati grupeaza cecurile in pachete de 100 bucati , dupa circuite si banca primitoare .

Fiecare pachet va fi insotit de o banda de control centralizatoare , care va indica valoarea totala a cecurilor din fiecare pachet . Totalul fiecarei benzi de control va fi preluat intr-o Dispozitie Centralizatoare de Incasare (DCI) .

DCI se intocmeste in patru exemplare:

alb este remis in cadrul sedintei de compensare ,inspectorului de compensare

roz este remis , in cadrul sedintei de compensare unitatii bancare primitoare

roz este remis , in cadrul sedintei de verificare , untatii bancare primitoare

verde este pastrat de unitatea prezentatoare

Decontarea cecurilor se efectueaza in doua etape :

prezentare spre verificare

incasarea

Circuitele la cecuri sunt mai lungi decat cele ale ordinelor de plata .Dupa prezentare pentru verificare , pana la data incasarii (data compensarii) sunt necesare 2 , 3 pana la 6 zile , perioada in care mai multe cecuri sunt primite de la clienti pentru diferite circuite. Acesta este motivul pentru care in ziua compensarii pot aparea pentru aceeasi banca doua sau mai multe DCI., fiind necesara intocmirea Borderoului Dispozitiilor Centralizatoare.

Acesta este intocmit in 3 exemplare :

alb este remis impreuna cu exemplarul alb DCI inspectorului de compensare BNR

roz remis bancii primitore

verde retinut pentru evidentele bancii prezentatoare

Dupa primirea cecului de la Serviciul Clientela , acesta trebuie fotocopiat.

In data prezentarii cecurilor spre verificare , documentele prezentate bancii primitoare ( in plic) trebuie sa fie in ordine , dupa cum urmeza :

DCI – exemplarul roz nr . 2 si verde

Borderoul de incasare a cecurilor – exemplarul galben

Borderoul Dispozitiilor centralizatoare – exemplarul roz si verde

In acest timp banca primitoare retine : exemplarul 2 roz DCI si exemplarul roz al Borderoului Dispozitiilor centralizatoare, returnand bancii prezentatoare exemplarul verde al DCI stampilat si semnat pentru a doua oara si exemplarul verde al Borderoului DCI stampilat si semnat.

In cazul in care banca primitoare solicita amanarea ( pentu o zi lucratoare , dar nu mai mult de trei zile lucratoare consecutive zilei de compensare ) pentru compensarea unor cecuri, banca prezentatoare trebuie sa pregateasca pentru urmatoarea sedinta de compensare o DCI separata .

Este obligatoriu de anexat o lista ( cu semnatura autorizata si ștampila ) care sa cuprinda seria , numarul si suma fiecarui cec amanat.

Decontarea cambiilor si biletelor la ordin

Pentru a credita contul beneficiarului cu suma biletelor la ordin si cambii acceptate, banca prezentatore trebuie sa prezinte in sedinta de compensare biletele la ordin bancii platitoare.

De asemenea cambiile trebuie sa fie insotite de un borderou ca la cecuri si trebuie sa urmeze aceleasi circuite. Procedura de amanare a compensarii este valabila doar pentru biletele la ordin si cambii platibile la vedere . Pentru a remite spre compensare biletele la ordin si cambiile acceptate trebuie sa fie insotite de Borderou de incasare.

Acesta trebuie completat astfel:

exemplarul albastru – remis beneficiarului

exemplarul albastru – pentru evidentele bancii prezentatoare

exemplarul alb – este remis impreuna cu biletul la ordin sau cambia , in cadrul sedintei de compensare , bancii primitoare.

Pentru procesarea biletelor la ordin emise de institutiile publice pentru garantarea platii anumitor sume la date fixe, unitatile subparticipante destinatare / unitatile participante beneficiare au obligatia sa respecte articolul 5,punctele a), b), c) si d) ale Regulamentului BNR Nr . 1/ 03.07 .2003, privind decontarea platilor de mica valoare in relatia cu Trezoreria Statului.

Verificarea documentelor in sedinta de compensare

Dupa primirea plicurilor cu instrumentele de plata grupata in DCP si DCI adresate bancii sale, fiecare agent de compensare trebuie sa :

verifice daca unitatea bancara pe care o reprezinta este primitoare de drept a instrumentelor de plata

verifice numarul instrumentelor de plata continute in fiecare DCP si DCI

verifice daca totalul benzii de control coincide cu suma din DCP / DCI si fiecare suma din banda de control sa coincide cu suma de pe fiecare instrument de plata

verifice suma din borderoul dispozitiilor centralizatoare de incasare si plata si totalurile acestora.

Refuzul instrumentelor de plata

In cazul instrumentelor de plata sunt in concordanta cu prevederile in vigoare si toate elementele verificate sunt corecte agentul de compensare al bancii primitoare certifica acceptarea documentelor semnand si stampiland exemplarul verde al DCP/DCI.

Refuzul instrumentelor de plata se poate efectua cand reglementarile in vigoare nu sunt indeplinite si in urmatoarele situatii:

in timpul sedintei de compensare

unitatea bancara respectiva nu este destinata unuia sau mai multor instrumente de plata incluse in pachetele adresate ei

diferite situatii legate de natura platii sau incasarii: cec fals, lipsa semnaturii

dupa sedinta de compensare

Cel mai frecvent motiv intalnit pentru care un ordin de plata este refuzat este discrepanta dintre numele beneficiarului si contul sau . In acest caz procedura ce trebuie urmata este:

Departamentul Plati remite o copie a ordinului de plata catre ofiterul de cont, care contacteaza clientul si solicita facturi sau alte alte documente care atesta ca suma se cuvine respectivului client.

Dupa primirea confirmarii scrise, aceasta impreuna cu respectivele documente se remit Departamentului Plati pentru procesare.

Daca documentele nu se primesc in aceeasi zi lucratoare ordinul de plata trebuie returnat Departamentului Plati. La primirea acestuia, suma se va inregistra intr-un cont tranzitoriu.

Daca documentele justificative nu se primesc in maxim patru zile lucratoare, Departamentul Plati returneaza ordinul bancii prezentatoare, completand formularul BNR pentru refuz (termenul maxim pentru refuz este de cinci zile lucratoare).

Daca numele beneficiarului este gresit, dar numarul de cont este orect, contul clientului se va credita in aceeasi zi.

Refuzul unui instrument de plata se efectueaza pe baza unui formular special „ Refuz la incasare”(pentru refuzul ordinelor de plata primite ). Fiecare formular de refuz nu trebuie sa contina mai mult de 100 de instrumente refuzate.

Pentru fiecare instrument de plata refuzat se intocmeste si „Justificare de refuz”, intr-un singur exemplar pentru refuzul ordinului de plata .

Fiecare „Refuz” trebuie sa aiba anexata o banda de control totalizatoare a sumelor inscrise pe instrumentele de plata refuzate. Banda de control trebuie sa fie anexata chiar daca pachetul contine un singur refuz.

„Refuzul” se intocmeste in trei exemplare:

alb – se remite inspectorului de compensare

roz – se remite bancii primitoare a refuzului

verde – pastrat de unitatea prezentatoare a refuzului

In cazul unui refuz, documentele unui astfel de plic trebuie prezentate in ordinea urmatoare:

refuzul

banda de control

formulare de justificare a refuzurilor

instrumentele de plata refuzate.

Pe baza refuzurilor, unitatea bancare prezentatoare completeaza cate un borderou al refuzurilor pentru fiecare unitate bancara primitoare (acesta se intocmeste in trei exemplare si are acelasi circuit ca si Borderoul DCI). In cazul in care unitatea bancara prezentatoare intocmeste un singur refuz pentru o unitate bancara primitoare, nu este necesara completarea borderoului refuzurilor.

Solutionarea omisiunilor si erorilor

Banca a omis sa refuze ordinul de plata

Banca care a omis sa refuze un ordin de plata in doua zile lucratoare dupa sedinta de compensare trebuie sa se faca acest lucru in cel mai scurt timp. Acest tip de refuz se realizeaza dupa cum urmeaza: banca prezentatoare a refuzului completeaza „Refuzul incasare la termen” in trei exemplare:

verde – remis inspectorului de compensare

roz – remis bancii prezentatoare a ordinului de plata refuzat

verde – pastrat de unitatea prezentatoare a refuzului

Plicul in care este inclus un refuz de incasare la termen contine:

refuzul de incasare la termen, formular roz si verde

banda de control

justificarea refuzului la termen pentru fiecare ordin de plata

ordinul de plata refuzat

Remiterea eronata a refuzului

O unitate bancara constata ulterior inchiderii sedintei de compensare ca nu este primitoare de drept a unui refuz sau a unui instrument de plata. In acest caz banca primitoare returneaza documentele in urmatoarea sedinta de compensare, completand fisa rectificativa de refuz la incasare. Plicul in care este inclusa o fisa rectificativa de

refuz (exemplarul roz si verde) mai contine refuzul la plata sau ordinul de plata refuzat sau eronat dirijat.

Remitere eronata a unui ordin de plata

O unitate poate constata ulterior inchiderii sedintei de compensare ca a remis gresit un ordin de plata catre o unitate bancara care nu este primitoarea de drept a acestuia. In acest caz agentul de compensare trebuie sa verifice cu unitatea primitoare daca aceasta intentioneaza sa introduca in compensarea din ziua urmatoare un refuz sau un refuz la termen . Daca nu, agentul de compensare completeaza fisa rectificativa de plata.

Mod de lucru pentru instrumente de plata refuzate

La refuzul ordinelor de plata emise – originalul(exemplarul roz) ordinul de plata refuzat este returnat clientului (platitorul) impreuna cu o copie xerox a „Justificare Refuz” ( originalul este pastrat de banca, impreuna cu exemplarul roz al „Justificare Refuz” primit de la banca respectiva).

Refuzul ordinelor de plata primite – originalul ordinului de plata este stampilat pe verso cu ștampila „REFUZAT”/”REFUSED” si trebuie returnat bancii prezentatoare in urmatoarea sedinta de compensare. Clientul trebuie sa fie imediat informat, in cazul in care identificarea lui a fost posibila. Refuzul cecurilor prezentate de banca – originalul cecului trebuie sa fie returnat imediat beneficiarualui (clientului bancii), pentru a putea sa isi exercite dreptul de protest.

Raportarea incidentelor de plati

Refuzul biletelor la ordin

Biletele la ordin primite in sedinta de compensare, dupa ce au fost efectuate verificarile de forma si continut se deconteaza (se debiteaza contul clientului, emitentul biletului la ordin) conform circuitelor BNR. Exista insa situatii cand biletul la ordin nu se deconteaza si este refuzat la plata. In acest sens se aplica prevederile Regulamentului privind organizarea si functionarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plati, respectiv Regulamentul 1/23. 02.2001, modificat prin Circulara 21/1.07.2002. Persoanele declarante au obligatia sa furnizeze CIP infomatiile aferente incidentelor de plati, in forma si la termenele prevazute in acest regulament. Centrala bancii, ca unic ( nod) punct de acces va raporta si incidentele de plati de la nivelul sucursalelor sale din teritoriu. Refuzul la plata se transmite la CIP cel tarziu in ziua refuzului, pe baza Cererii de inscriere a refuzului banca in Fisierul National al Biletelor la Ordin (FNBO), formular care se va lista in doua exemplare: un exemplar ramane pentru evidentele proprii, iar al doilea exemplar se transmite clientului.

Incidentul de plata determinat de inregistrarea uneia dintre urmatoarele situatii, este considerat incident major :

Bilet la ordin cu scadenta la vedere, refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen ;

Bilet la ordin cu scadenta la vedere, refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen ;

In aceste situatii prezentarea la Plata trebuie sa se faca in termen de un an de la data emiterii.

Bilet la ordin cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;

Bilet la ordin cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;

In aceste situatii prezentarea la plata trebuie sa se faca la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o data fixa, fie in ziua in care biletul la ordin este platit, fie in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza.

Incidente de plata majora determina inscrierea automata a subscriitorului in Fisierul National al Persoanelor cu Risc.

Incidentul de plata determinat de inregistrarea uneia dintre urmatoarele situatii, este considerat incident minor :

Bilet la ordin refuzat din lipsa totala sau partiala de disponibil in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare ;

Prezentarea la plata se face dupa depasirea termenului de un an de la data emiterii, in cazul biletului la ordin cu scadenta la vedere, respectiv dupa depasirea scadentei sau a celor doua zile lucratoare ce urmeaza datei scadentei, in cazul biletelor la ordin cu scadenta la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o data fixa .

Bilet la ordin emis cu data falsa sau caruia ii lipseste o mentiune obligatorie;

Interzicerea platii de catre subscriitor in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

Lipsa de mandat a semnatorului

Falimentul platitorului;

Litigiul cu privire la dreptul de proprietate;

Biletul la ordin prezinta diferite conditionari privind efectuarea platii;

Bilet la ordin declarat pierdut, furat, distrus;

Modificarea sau stergerea unor mentitiuni obligatorii;

Vicii de completare a mentiunilor de pe biletul la ordin .

Selectarea motivului „ lipsa totala/ partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in / la termen, respectiv dupa expirarea termenului de prezentare,se face in functie de data prezentarii la plata a biletului la ordin. Informatiile privind incidentele de plati vor fi mentinute in baza de date a CIP pe o perioada de 7 ani de la data inscrierii.

Arhivarea

Toata documentatia folosita in procesul compensarii multilaterale interbancare se arhiveaza pe o perioada de 4 ani, dupa cum urmeaza :

formularele de compensare – exemplarul vernil;

documentele de compensare – exemplarele verzi prezentate de unitatea bancara si documentele primite – exemplarele roz , precum si benzile de control

procesele verbale de constatare a incalcarii prevederilor Regulamentului privind compensarea.

Documentele de compensare se refera la:

dispozitiile centralizatoare de incasare /plata

borderoul dispozitiilor centralizatoare de incasare /plata

refuzul la plata/incasare

refuzul de incasare la termen

borderoul fiselor rectificative de refuz la plata /incasare;

fisa rectificativa de plata

Banca Nationala a Romaniei are dreptul sa solicite orice document si date privind compensarea multilaterala a platilor.

3.2. Plati in valuta

Operatiunile de incasari si plati in valuta se executa cu respectarea prevederilor Regulamentului privind efectuarea operatiunilor valutare nr.1/2004, cu respectarea standardelor de cunoastere a clientelei, aplicarea masurilor pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor.

Ordine de plata primite

Cea mai uzuala modalitate de a trimite si a primi ordine de plata in valuta, este prin reteaua bancilor corespondente, via SWIFT (utilizand mesajul MT 103 sau MT 103+ MT 202).

S.W.I.F.T.(Society for Worldwide Interbank Financial Telexcommunication ) este o retea internationala prin care se transmit mesaje intre institutii financiare, retea creata si detinuta de banci.

Ordinele de plata primite pot fi in favoarea clientilor bancii sau in favoarea altor banci.

Ordinele de plata primite in favoarea clientilor bancii

Ordinele de plata primite pot fi procesate chiar si daca data valutei este diferita de data introducerii. Daca ordinul de plata este primit cu data valutei anterioara datei introducerii (back value), atunci acesta se va procesa utilizand modulul batch (mentionand codul de departament COR).

In cazul in care data valutei este aceeasi cu data introducerii sau peste aceasta data, ordinul de plata se proceseaza utilizand ecranul MIDAS (optiunea pentru Incasari).

Dupa primirea unui ordin de plata (MT 103) ofiterul de plati trebuie sa aplice urmatoarea procedura :

Verificari privind continutul mesajul SWIFT:

identifica banca platitoare

Aceasta poate fi o banca corespondenta, cu care s-a schimbat cheie swift, sau chiar banca la care Volksbank are cont NOSTRO. Pentru mesajele receptionate de la banci corespondente care detin cont la Volksbank (LORO), Departamentul Plati va verifica impreuna cu Departamentul Trezorerie Back Office disponibilul contului.

verifica corespondenta dintre banca platitoare si moneda in care este exprimata suma de plata.

verifica contul si denumirea ordonatorului. Informatiile referitoare la ordonator pot consta: fie in furnizarea numelui si adresei (institutia ordonatorului datorita legislatiei aplicabile in tara de origine nu este in masura sa comunice contul clientului), fie in furnizarea contului si numelui, sau a unui numar unic de identificare a ordonatorului.

verifica contul si denumirea beneficiarului – contul beneficiarului trebuie sa fie in format IBAN. Departamentul Plati va proceda la validarea IBAN. Pentru situatiile in care exista discrepante intre cont (IBAN) si denumirea beneficiarului se va proceda

In acest caz se va transmite o corespondenta bancii ordonatoare, iar suma se va inregistra intr-un cont tranzitoriu, pana la primirea unor noi instructiuni.

Numele beneficiarului nu este complet, dar contul(IBAN) este corect. In ceasta situatie Ofiterul de Plati avizeaza Departamentul Clientela asupra tranzactiei in cauza, departament care solicita clientului documentele ce atesta ca el este beneficiarul de drept al fondurilor. Pana la clarificarea operatiunii, suma se inregistreaza intr-un cont tranzitoriu.

Contul este deschis intr-o moneda diferita de cea a tranzactiei. In aceasta situatie Ofiterul de Plati avizeaza Departamentul Clientela, pentru a contacta si aviza corespunzator beneficiarului.

In baza avizului primit de la beneficiar:

a) Se efectueaza schimbul valutar in moneda in care este deschis contul

b) Se deschide un cont in moneda tranzactiei

Pana la clarificarea operatiunii, suma se inregistreaza intr-un cont tranzitoriu.

determina tipul si subtipul tranzactiei pentru corecta inregistrare a operatiunii din punct de vedere contabil

se aplica comisioanele in vigoare (se deduc din suma printr-un ordin de plata separat, sau se efectueaza mesaj MT 191 „Request for charges”).

4. INSTRUMENTE DE PLATI

Dupa suportul instrumentului:

– instrumente pe suport hartie – cecul, ordinul de plata, biletul la ordin;

– instrumente pe suport magnetic – cardul;

– instrumente pe suport electronic – ordinul electronic de plata, cecul electronic.

CECURILE sunt inscrisuri prin care o persoana (tragator) da ordin bancii sale (tras) de a plati o suma de bani de care tragatorul dispune in favoarea unui tert (beneficiar).ul poate fi emis numai cu conditia ca titularul contului sa aiba disponobilitati in cont pentru ca banca sa ii poata onora platile solicitate.

Pentru a fi un inscris valid din punct de vedere juridic, cecul trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:

Denumirea de CEC trecuta pe inscris

Ordinul neconditionat de a a plati o anumita suma de bani specificata pe inscris

Numele trasului, respectiv banca la care tragatorul are contul deschis

Locul platii, respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face plata

Data si locul emiterii, respectiv ziua, luna, anul si localitatea

Semnatura autografa a tragatorului.

In circuitul bancar se folosesc mai multe feluri de cecuri diferentiate prin anumite particularitati dar care pastreaza principiile cecului standard. Aceste cecuri se pot clasifica dupa doua criterii: al beneficiarului si al modalitatii de plata.

Din punct de vedere al beneficiarului:

Cec nominativ care are inscris in textul sau numele beneficiarului si dupa dispozitia pe care o cuprinde este de doua feluri: (a) cec platibil unei anumite persoane cu sau fara clauza “la ordin” (girabil), ceea ce inseamna ca cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza “la ordin” nu este obligatorie sa fie mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului “cec” implica prin ea insasi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec platibil unei anumite persoane cu clauza “nu la ordin”, inseamna ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinara de creante.

Cec la purtator care in momentul emiterii nu se indica expres beneficiarul sau se mentioneaza “la purtator”, “platiti purtatorului”; acest cec este platit purtatorului instrumentului care se prezinta la banca; un astfel de cec prezinta un risc mare de pierdere sau furt ceea ce il face mai putin atractiv.

Cecul postdatat este o varianta a cecului nominativ care are inscrisa ca data a emiterii o data ulterioara a prezentarii sale la plata si este platibil in ziua prezentarii, data de emitere considerandu-se ca si cum nu ar fi fost scrisa (se foloseste in cazul unor livrari in mai multe partizi, cecul avand rol de garantare a platii).

Dupa modalitatea de plata, cecurile pot fi:

Cecul pentru numerar se foloseste pentru obtinerea de numerar de la banca pe baza disponibilului din contul curent al titularului.

Cecul virament se utilizeaza pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre toate tipurile de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat in relatiile de decontare comerciale si necomerciale pentru ca este valabil in orice tranzactie. Intrucat in practica exista, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plata a partenerului, beneficiarul solicita tragatorului o confirmare bancara pe cec din care sa rezulte expres existenta disponibilului si astfel sa fie sigur ca la prezentarea pentru incasare va primi imediat suma datorata de partener. Aceasta confirmare se da de catre tras prin expresia “cec certificat” mentionata pe cec, sub semnatura autorizata si stampila bancii, inaintea remiterii cecului catre beneficiar. Banca blocheaza suma certificata care nu mai poate fi retrasa de tragator pana la expirarea termenului de prezentare la plata a cecului.

Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele, verticale sau oblice, intre care se inscrie banca catre care se va face plata. Bararea se face de tragator la emiterea cecului sau pe parcursul circulatiei acestuia de catre oricare din posesori. Cecul barat este de doua feluri: cec cu barare generala si cec cu barare speciala. Cecul cu barare generala este acela care in spatiul dintre cele doua linii nu are inscrisa nici o banca si poate circula prin girare, fiind valabil la plata in posesia ultimului giratar care completeaza spatiul dintre linii cu denumirea si adresa bancii sale. Acesta prezinta cecul la banca unde are deschis contul care trimite cecul la incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecul cu barare speciala este acela care are inscrisa intre cele doua linii denumirea bancii catre care se va face plata. Bararea generala se poate transforma in barare speciala prin inscrierea denumirii unei banci intre cele doua linii paralele. Beneficiarul cecului cu barare speciala depune cecul la banca sa care il trimite pentru incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecurile cu barare speciala se folosesc in cazul livrarii de marfuri cu decontare prin cec, intrucat furnizorul are preferinta pentru acest instrument, care prin primirea cecului semnat de tragator, are certitudinea incasarii sumei datorate intr-un termen scurt.

Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o banca asupra unitatilor sale bancare sau asupra altei banci. Cecul circular se foloseste in cazul unor plati in numerar in alte localitati decat cea a clientului. Pentru a se evita transportul personal de bani, care reprezinta un risc destul de mare, clientul obtine de la banca unde are contul un cec circular de o anumita valoare cu care se prezinta in localitatea de destinatie la o unitate a aceleiasi banci sau daca nu exista la o banca corespondenta aflata in relatii cu banca clientului si incaseaza cecul. Prin cecul circular, banca emitenta se obliga sa plateasca cecul in favoarea beneficiarului care este si clientul sau. Plata se poate efectua la oricare din locurile indicate pe cec de catre banca emitenta. Sursa de fonduri o constituie disponibilitatile aflate in contul beneficiarului la banca emitenta. De cele mai multe ori, in cecul circular, banca emitenta este atat tragator cat si tras, iar in cazul in care sunt banci diferite intre acestea trebuie sa existe o conventie de plati. Pentru a emite cecuri circulare banca trebuie sa indeplineasca anumite conditii: autorizarea de catre banca centrala; depunerea la banca centrala a unei cautiuni, in titluri de credit garantate de stat, in valoare de 40% din totalul sumei cecurilor circulare emise si aflate in circuit; existenta disponibilului in conturi ale primitorilor de cecuri. Cecul circular, ca instrument de plata, trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea de “cec circular”; promisiunea neconditionata a bancii de a plati la vedere o anumita suma de bani; numele primitorului (clientul bancii); data si locul emiterii; semnatura autorizata a bancii. Cecul circular este valabil o perioada de 30 zile de la emitere si se plateste la vedere. Posesorul care nu prezinta cecul la plata in acest interval decade din dreptul de regres. Circuitul cecului circular se incheie in momentul in care acesta a ajuns din nou la banca emitenta. Banca centrala restituie cautiunuea in schimbul prezentarii cecului circular cu mentiunea “achitat”.

Cecul de calatorie este tipul de cec care are inscrisa o anumita suma care se poate ridica in numerar de la o banca sau o agentie de turism ca mandatara a unei banci. Cecul de calatorie, asa cum arata si numele, se foloseste in activitatea de turism si inlocuieste transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali in bani efectivi, respectiv numerar. Cecul de calatorie se poate emite in moneda locala sau valuta si poate fi pe durata determinata sau nedeterminata

Girarea cecului se face prin completarea pe verso a numelui si semnaturii celui care transmite proprietatea cecului, a numelui noului beneficiar, precum si a datei la care are loc aceasta operatiune. Noul beneficiar poate sa transmita la randul sau cecul altui beneficiar care poate ridica banii la prezentarea cecului.

Un cec este valabil 8 zile daca este platibil in localitatea in care a fost emis sau 15 zile in alte conditii. In general, nu se admit modificari pe cec.

ORDINUL DE PLATA

Ordinul de plata (engl. payment order) este o dispozitie neconditionata, data de emitentul acesteia unei banci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. Ordinul de plata (OP) este instrumentul efectiv care circula intre emitent si beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtatorul transferului de fonduri intre cei doi parteneri. Ordinul de plata presupune ca emitentul sa aiba disponibilitati in cont la banca sa in suma cel putin egala cu transferul si comisionul aferent sau daca nu are cont sa depuna la banca suma necesara.

Circuitul operational incepe cu emiterea de catre platitor a ordinului de plata si se incheie cu transferul sumei in contul beneficiarului de catre banca sa. In circuitul ordinului de plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci care efectueaza succesiv urmatoarele operatiuni:

(a) receptia – operatiunea prin care o banca recunoaste primirea ordinului de plata si validitatea acestuia (integritate fizica, informatii obligatorii de identificare si transfer de fonduri, nu contine stersaturi, modificari, conditionari);

(b) autentificarea – procedura de recunoastere a persoanei pe care emitentul ordinului de plata o autoriza sa semneze autentic, prin confruntarea semnaturii inscrise pe document cu cele din fisa specimenului de semnatura, precum si prin diverse procedee convenite cu banca pentru prevenirea platilor neautorizate;

(c) acceptarea (autorizarea) – procedura prin care o banca recunoaste ca valabil un ordin de plata receptionat, obligandu-se sa execute serviciul de a transfera fondurile la termenele si in conditiile dispuse de emitent;

(d) refuzul – procedura utilizata in cazul in care banca receptoare considera ca nu este posibil sa execute ordinul de plata dat de catre emitent;

(e) executarea –procedura de emitere de catre banca receptoare a unui ordin de plata pentru a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior; executarea presupune debitarea contului emitentului si dupa caz: (i) creditarea contului beneficiarului daca ambii parteneri au conturi la aceiasi unitate bancara; (ii) transmiterea ordinului de plata intr-un sistem de plati; (iii) transmiterea ordinului de plata catre banca corespondenta.

In activitatea bancara de plati foarte important este sa se cunoasca momentul finalizarii decontarii care inseamna si stingerea obligatiei debitorului. Acest moment este considerat atunci cand transferul de fonduri a fost inregistrat in contul beneficiarului.

Ordinul de plata circula de la banca emitenta la banca colectoare in mod direct (via compensare) sau prin intermediul altor banci corespondente, dar nu mai mult de doaua banci diferite. Cel mai imporatant moment in cadrul unei banci este acceptarea (autorizarea), prin care toate bancile din lantul de circulatie se incarca de gestiune, inclusiv banca colectoare. Acest angajament se inscrie in ordinul de plata de fiecare banca participanta prin mentiunea “acceptat” si sub semnatura persoanei autorizate si aplicarea stampilei bancii respective. In practica bancara, in special in cea internationala, se foloseste procedeul de confirmare a receptiei sau acceptarii pentru a intari responsabilitatea bancii receptoare. In situatia in care nu se accepta ordinul de plata are loc refuzul care poate fi determinat de anumite cauze: completarea eronata a formularului, neconcordante intre suma in cifre si in litere, duplicat gresit, nerespectarea unor prevederi din acordul de plati incheiat de banca emitenta cu cea receptoare etc. Refuzul trebuie transmis bancii emitente inaintea datei normale de executie.

Toate aceste operatiunui (a-e) constituie un transfer de credit la realizarea caruia iau parte mai multe entitati numite participanti, astfel:

– emitentul (platitorul) – institutia/persoana nonbancara care emite un ordin de plata pe cont propriu si are un cont deschis la banca initiatoare;

– beneficiarul – persoana desemnata prin ordin de plata de catre platitor sa primeasca o suma de bani si poate fi un client al bancii colectoare sau banca colectoare

– banca initiatoare – prima unitate bancara careia i se adreseaza ordinul de plata al emitentului si la care acesta are deschis contul;

– banca emitenta – orice banca, cu exceptia bancii colectoare, care emite un ordin de plata, inclusiv banca initiatoare;

– banca colectoare – ultima banca din lantul transfer-credit care receptioneaza si accepta ordinul de plata pentru a pune la dispozitia beneficiarului suma de bani inscrisa in acesta;

– banca intermediara – orice banca emitatoare sau receptoare, alta decat banca emitenta si banca colectoare, care intervin in relatia transfer-creditului;

BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana denumita emitent, se obliga sa plateasca unei alte persoane, denumita beneficiar, sau la ordinul acestuia, o suma de bani la scadenta.in cazul biletului la ordin intervin doua parti: emitentul si beneficiarul.

Pentru a fi valabil, acest inscris trebuie sa contina mentiunile obligatorii.

Elementele biletului la ordin sunt: denumirea de "bilet la ordin" inserata in titlu, locul si data emiterii, locul platii, promisiunea de plata cu trecerea sumei in cifre si litere, scadenta, obligatia (mgajamentul) neconditionat de plata, numele, adresa si semnatura emitentului, numele celui caruia i se va plati. Daca lipseste scadenta, biletul la ordin este platibil la vedere, iar daca lipseste locul platii, este luat in considerare cel mentionat dupa numele semnatarului.

Procedurile cu privire la efectuarea de operatiuni cu carduri emise de VOLKSBANK Romania, cat si cu carduri acceptate de ATM-urile VOLKSBANK Romania, sunt emise de Departamentul Back Office Carduri.

Cardul este un instrument de plata electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii intr-un cont deschis pe numele sau ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in prealabil, acordata de emitent.

Cardul emis de Volksbank Romania permite detinatorului sau efectuarea , cumulativ sau nu, a urmatoarelor tipuri de operatiuni:

Retragerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar si ATM precum si de la ghiseele emitentului sau bancii acceptante;

Plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti prin intermediul imprinterelor si a terminalelor POS;

Plata facturilor de utilitati precum si transferuri intre conturi VBR prin intermediul ATM-urilor.

Etapele unei operatiuni cu carduri sunt urmatoarele: autorizarea, compensarea, decontarea.

Participantii la operatiunile cu carduri:

Detinatorii de carduri – persoane fizice si juridice care au solicitat emiterea de carduri pe numele lor. Persoana fizica care detine un card emis de Volksbank Romania este definita ca Utilizator Principal.

Bancile acceptante VISA si comerciantii – persoanele juridice agreate de VISA pentru a accepta plati cu carduri.

VOLKSBANK Romania SA – banca emitenta agreata de VISA.

PayNet SRL – o companie independenta care actioneaza ca o a Treia Parte de Procesare pentru banca.

d.1 Pentru VOLKSBANK Romania PayNet ofera urmatoarele servicii de baza:

Personalizare carduri si generare de coduri PIN;

Monitorizare si asistenta pentru personalul autorizat al bancii cu privire la carduri, ATM-uri si POS-uri;

Asistenta pentru clienti;

Monitorizare si control a fraudelor cu carduri;

Autorizare, compensare si decontare;

Acceptare a tranzactiilor efectuate de ATM/POS cu carduri emise de alte banci sub sigla VISA.

d.2 posesorilor de carduri emise de VOLKSBANK Romania, PayNet le ofera prin Departamentul Customer Support urmatoarele:

Informatii generale privind cardurile si modul de folosire al acestora;

Informatii cu privire la extrasul de cont al cardului;

Informatii cu privire la soldul disponibil;

Asistenta pentru carduri pierdute/furate/deteriorate/expirate.

Tipuri de carduri

VOLKSBANK Romania emite trei produse de debit cu facilitate de overdraft:

VISA Electron;

VISA Classic;

VISA Business.

Cardul VISA Electron este un card destinat persoanelor fizice al caror salariu este virat in baza unei conventii incheiate intre angajator si Volksbank Romania intr-un cont deschis la Banca sau care au cont deschis la VOLKSBANK Romania. Acest card este destinat atat tranzactiilor pe teritoriul tarii, cat si al celor internationale si vor fi emise pentru RON si/sau alte valute.

Valabilitatea acestui tip de card este de 2 ani.

Cardul VISA Classic este destinat persoanelo fizice , poate fi emis pentru RON si /sau alte valute si este folosit pentru tranzactii pe teritoriul tarii si internationale. Acesta functioneaza ca un card de debit in limita disponibilitatilor existente in contul clientului deschis la Volksbank Romania), cu sau fara facilitatea de descoperit, in functie de bonitatea fiecarui client.

Valabilitatea cardului VISA Classic este de 2 ani.

Cardul VISA business este un card de debit international emis pentru clienti corporativi, companii de diferite marimi cu angajati care calatoresc in mod curent in interes de afaceri, pe teritoriul tarii sau in afara. Fiecare utilizator desemnat primeste un card atasat contului de card al companiei, iar cardul functioneaza ca un card de debit cu sau fara facilitatea de descoperit de cont, in functie de bonitatea respectivei companii. Cardul este emis pentru RON si/sau alte valute, iar valabilitatea acestui tip de card este de 1 an.

Atat pentru cardul VISA Classic cat si pentru VISA Business, tranzactiile se desfasoara in regim on-line, iar cardurile sunt acceptate si la terminalele IMPRINTERS, autorizarea emitentului nemaifiind obligatorie. Aceste carduri pot fi folosite la comerciantii care lucreaza cu limite de autorizare, respectiv o suma stabilita de banca acceptatoare a comerciantului respectiv.

Cererea de emitere de card are un format standard pentru fiecare tip de card oferit de banca: contract de card de debit cu facilitate de overdraft pentru VISA Electron si VISA Classic, cerere de emitere de card de debit international pentru VISA Business.

Pentru emiterea cardurilor VISA Classic si VISA Business, Ofiterul de Clientela din cadrul Sucursalei/Agentiei are obligatia de a verifica fiecare solicitant in Centrala Riscurilor Bancare – Registrul Fraudelor cu Carduri. In cazul in care solicitantul este inregistrat in baza de date mai sus mentionata, ofiterul de clientela va respinge cererea de emitere a cardului si va mentiona in scris motivatia respingerii.

Operatiunile cu carduri

Transferul de date in regim normal

Transferul de informatii si date financiare intre Volksbank Romania si PayNet are loc de doua ori pe zi folosind fisiere trimise si prelucrate automat de parti.

Fisierele trimise de banca sunt preluate din programul acesteia si transmise la PayNet la urmatoarele ore:

Dimineata – la orele 09.00

Dupa – amiaza – la orele 16.00

La randul sau, PayNet trimite bancii urmatoarele fisiere :

Fisierul care cuprinde tranzactiile efectuate cu carduri emide de Volksbank Romania in ziua precedenta, care se primeste zilnic de catre banca la orele 14.00;

Raportul VISA de decontare a tranzactiilor, taxelor si comisioanelor;

Fisierul care contine platile de utilitati efectuate de clientii Volksbank Romania la ATN-urile Volksbank Romania pana la orele 14.00.

Retrageri si alimentari de numerar din/in contul de card efectuate in regim de urgenta

Retragerea de numerar din contul de card in regim de urgenta reprezinta tranzactia de retragere numerar din contul de card efectuata de detinatorul de card la casieria Volksbank Romania SA fara a prezenta cardul. Acest tip de tranzactie este permisa numai pentru detinatorii de card care anunta pierderea, furtul, retinerea, distrugerea sau expirarea cardului sau pierderea, furtul sau distrugerea PIN-ului si care nu au intrat inca in posesia noului card.

Extrasele de cont

In functie de cerinta clientului, extrasul de cont poate fi expediat lunar prin posta, la adresa indicata de utilizator in Contractul de emitere de card, ridicat lunar de utilizator de la banca sau emis la cerere. Dupa primirea extrasului de cont, utilizatorul trebuie sa verifice fiecare tranzactie si in cazul semnalarii vreunei erori, acesta are la dispozitie 10 zile lucratoare pentru a informa banca.

Inchiderea contului de card

Ofiterul de clientela primeste cererea scrisa de utilizator pentru inchiderea contului de card impreuna cu cardurile emise pe respectivul cont, verifica existenta debitelor neautorizate si va solicita rambursarea acestora in cazul in care ele exista, transmite ofiterului de card cererea de inchidere a cardului si plasticul (taiat de-a lungul benzii magnetice) predat de client, ceea ce duce la operatiunea de inchidere de card.

Cererea detinatorului de card va fi rezolvata in maxim 5 zile lucratoare.

In cazul in care, timp de 6 luni consecutive, in contul de card nu se inregistreaza nici o tranzactie, se aplica procedura pentru conturi ,,Dormant’’ si cardul atasat acestui cont va fi inchis de catre ofiterul de card. Situatia cardurilor inactive va fi transmisa lunar Sucursalelor de catre ofiterul de card , ofiterii de clientela avand responsabilitatea de a notifica clientii in scopul recuperarii cardurilor.

Card pierdut, furat, deteriorat

Pierderea sau furtul cardului trebuie declarate de catre posesorul de drept imediat dupa constatare Serviciului Customer Support al PayNet. Dupa blocarea cardului in Sistemul Card Management al PayNet, utilizatorul va fi sfatuit sa mearga la banca pentru a completa si semna ,,Formularul pentru card pierdut/furat/deteriorat”.

PIN pierdut/furat

In cazul declararii pierderii sau furtului codului PIN, utilizatorul de card va fi indrumat sa mearga la banca pentru a completa si semna ,,Formularul pentru PIN pierdut/furat/deteriorat”si pentru a preda cardul aferent.

Sistemul Card Management al PayNet blocheaza automat cardul dupa 3 introduceri gresite ale codului PIN, fara insa a ordona si retinerea cardului de catre ATM-ul unde a fost introdus ultima data codul PIN gresit. Dupa ce sistemul blocheaza cardul, utilizatorul nu va mai putea folosi cardul pentru efectuarea niciunei tranzactii.

Card expirat

Cardurile emise de Volksbank Romania au o perioada de valabilitate limitata. Prelungirea perioadei de valabilitate presupune emiterea unui nou card (inlocuirea plasticului, nu si a codului PIN) insotita de perceperea automata a comisionului de reinnoire card expirat conform tarifului de comisioane in vigoare al Volksbank Romania.

Cardurile emise de Volksbank Romania sunt prelungite automat cu conditia ca:

Utilizatorul sa nu fi solicitat in scris anularea cardului si inchiderea contului aferent cu 30 de zile inainte de expirarea valabilitatii cardului;

Utilizatorul sa fi utilizat cardul in ultimile sase luni consecutive.

Card retinut la ATM-urile Volksbamk Romania

In cazul in care un card este retinut la unul din ATM-urile, ofiterul de clientela va contacta prin telefon sau e-mail Departamentul Customer Service al PayNet pentru a afla motivul blocarii cardului. Daca motivul este ,,Pick-up card”, cardul nu va fi inmanat detinatorului, ci va fi distrus de ofiterul de clientela prin taierea pe lungime a benzii magnetice. Daca altul a fost motivul blocarii, se va verifica daca persoana care solicita inapoierea cardului este utilizatorul de drept, caz in care i se va inapoiua cardul, iar in caz contrar, cardul va fi distrus.

Distrugerea cardurilor

Toate cardurile personalizate returnate de clientii Volksbank Romania prin intermediul Sucursalelor/Agentiilor precum si cardurile nepersonalizate distruse in timpul procesului de personalizare si returnate bancii lunar de PayNet, vor fi distruse.

Refuzul la plata al operatiunilor efectuate cu carduri

Refuzul unei tranzactii decontate

Un refuz la plata este o tranzactie contestata ori de catre utilizator ori de catre emitent si trimisa inapoi pentru solutionare acceptatorului. Utilizatorul sau banca emitenta pot incepe procedura de refuz la plata in cazul in care apar erori in extrasul de cont si pot dovedi cu documente faptul ca tranzactia nu le apartine.

Refuzurile la plata pot fi grupate in 4 categorii diferite:

Utilizatorul a returnat bunurile/serviciile achizitionate si platite cu cardul, dar comerciantul nu a anulat tranzactia

Utilizatorul nu a putut ridica suma solicitata (datorita faptului ca ATM-ul nu a eliberat numerarul), dar banca nu a anulat tranzactia

Banca acceptatoare a trimis, dintr-o eroare de procesare, tranzactia catre o banca emitenta careia nu-i apartine tranzactia

Este suspectata producerea unei fraude.

Pentru solutionarea cererii de refuz la plata, banca si PayNet au nevoie de urmatoarele documente din partea utilizatorului:

Cererea de refuz

O copie a chitantei primita de la POS sau ATM pentru respectiva tranzactie disputata

O copie a extrasului de cont in care este evidentiata tranzactia in cauza

Orice alt document pentru a justifica cererea de refuz la plata.

Evidenta refuzurilor la plata, a datei incasarii acestor refuzuri, precum si a reprezentarii tranzactiilor, a documentatiei intocmita sau primita, atat pe partea de emitere cat si pe partea de acceptare, este tinuta de Departamentul Back Office care administreaza aceste tranzactii, atat din punct de vedere al evidentei si transmiterii catre posesorul de carduri cat si a;l urmarii procesarii/incasarii/platii acestora prin intermediul fisierelor transmise de catre PayNet, in conformitate cu rapoartele primite de la VISA International.

2. Refuzul la plata al unei tranzactii nedecontate

In cazul in care tranzactia contestata de client nu este decontata, aceasta poate fi reversata de catre ofiterul de card in urmatoarele conditii:

In situatia in care detinatorul cardului prezinta bancii documente din care reiese clar neonorarea tranzactiei contestata;

In situatia in care o tranzactie de retragere de numerar, efectuata de detinatorul de card emis de Volksbank Romania la ATM-ul/POS-ul altei banci, nu a fost decontata in termen de 5 zile lucratoare bancare;

In situatia in care o tranzactie efectuata de detinatorul de card emis de Volksbank Romania la un comerciant nu a fost decontata in temen de 20 zile calendaristice de la data efectuarii tranzactiei.

Virarea salariilor in conturile de card

In cazul unei conventii incheiate intre VOLKSBANK romania si o companie/institutie pentru emiterea de carduri pentru plata salariilor, pasii ce trebuie urmati sunt:

Se deschide un cont curent pentru companie/instituie, in cazul in care nu are deja unul

Compania/institutia semneaza Contractul pentru plata salariilor

Fiecare angajat al companiei/institutiei care va fi platit prin intermediul unui card VISA emis de Volksbank Romania completeaza si semneaza urmatoarele documente:

Contractul de card de debit cu facilitate de overdraft

Cerere de deschidere de cont

Ofiterul de clientela din cadrul sucursalei deschide un cont pentru fiecare angajat al companiei/institutiei

Ofiterul de cont din cadrul sucursalei trimite companiei/institutiei o copie a tuturor documentelor completate de angajati

Ofiterul de cont din cadrul sucursalei trimite companiei/institutiei un model al Fisierului de Plata a Salariilor.

Cu o zi inainte de data platii salariilor sau in ziua de plata a salariilor, dar nu mai tarziu de ora 14.30, reprezentantul companiei/institutiei care a incheiat contractul pentru plata salariilor cu Volksbank Romania trebuie sa transmita sucursalei sale:

OP prin care se transfera fondul de salarii din contul curent al companiei/institutiei intr-un cont tranzitoriu al bancii(262601) deschis pe fiecare sucursala. Pentru operarea acestui OP trebuie sa existe disponibil in contul curent al companiei/institutiei

Fisierul de salarii cu numele, numarul de cont si sumele platite fiecarui salariat transmis la banca prin mijloace electronice

In urma acestor operatiuni, cardurile salariatilor sunt alimentate cu sumele ce li se cuvin.

Acordarea si administrarea facilitatii de descoperit de cont

Acordarea facilitatii de descoperit de cont

Pentru a obtine un card VISA Electron sau VISA Classic cu facilitate de descoperit de cont, clientul trebuie sa prezinte anumite documente in functie de tipul de garantie.

Administrarea facilitatii de descoperit de cont

Acordarea facilitatii de overdraft reprezinta pentru posesorii de carduri emise de Volksbank Romania , obtinerea unui credit. Acest credit este un credit pe termen scurt garantat cu cesiunea veniturilor banesti sau cu depozit colateral. In acest caz, data scadentei, conform Contractului de card de debit cu facilitate de overdraft, este ultima zi lucratoare bancara a lunii in curs. Obligatia de plata lunara a posesorului de card cu facilitate de overdraft este de 20% din soldul contului de descoperit de cont existent la sfarsitul lunii anterioare. Data limita pentru efectuarea rambursarii partiale este 30/31 ale lunii.

ORDINUL DE PLATA ELECTRONIC

Ordinul de plata electronic este o versiune a ordinului de plata pe suport hartie cu deosebirea ca se dematerializeaza atuci cand intra in sistemul de plati electronice. Ordinul de plata electronic se prezinta sub forma unui mesaj electronic in care sunt cuprinse, intr-o anumita ordine, informatiile necesare efectuarii platilor, dupa cum urmeaza:

Participant platitor Banca Romana de Dezvoltare (centrala)

Unitatea initiatoare BRD- Alexandria

Platitor Firma X

Cont platitor xxxxxxxxxxx

Nr. ordin de plata 1

Data emiterii 30/05/2004

Tipul de plata Plata client

Participant beneficiar Volksbank

Unitatea destinatara Volksbank Timisoara

Beneficiar Firma Y

Cont beneficiar xxxxxxxxx

Nr. de referinta al platii

de mare valoare 1

Data decontarii 31/05/2004

Suma 700.000.000,00 lei

(saptesutemilioanelei)

Reprezentand Achizitionare bunuri

Prioritate la refuz 1

Data si ora introducerii

platii de mare valoare 31/05/2004 ora 13:08

Mesajul electronic se editeaza de emitent daca dispune de infrastructura necesara (PC, echipament de transmisie, echipamente automate de criptare/ decriptare si cheile private si publice pentru semnatura elctronica), iar in cazul in care emitentul nu dispune de aceste echipamente se poate emite un instrument de plata pe suport hartie care se transfoma in mesaj electronic de catre banca emitentului. La banca emitenta, ordinul de plata electronic se valideaza (verificarea autenticitatii semnaturii si a disponibilului in contul curent de catre administratorul de cont) si se supervizeaza de o alta persoana (seful de serviciu sau contabilul sef), conform principiului bancar al “celor patru ochi”, dupa care se transmite centralei bancii comerciale pentru lansarea in sistemul de plati interbancare.

Circuitul ordinului de plata electronic este similar cu cel al ordinului de plata pe suport hartie cu deosebirea ca este mai rapid, datorita posibilitatii tehnologice de transfer si procesare automata si apoi de decontare in timp real.

CECUL ELECTRONIC

Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezinta sub forma unui mesaj electronic semnat electronic si are aceleasi functii ca si cecul pe suport hartie. Cecul electronic a aparut dupa legiferarea semnaturii electronice (1998-2000) si este folosit in special in SUA in relatiile cu Trezoreria Statului.

Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul traditional al cecului pe suport hartie. Astfel, debitorul genereaza un cec electronic (un mesaj electronic specific pentru cec) folosind un smart card dupa care il semneaza electronic si il transmite beneficiarului prin internet (e-mail). Beneficiarul primeste eCheckul, verifica semnatura debitorului, andoseaza cecul pe numele bancii lui, il semneaza electronic si il trimite bancii lui pentru constituirea unui depozit. Banca beneficiarului verifica semnatura acestuia si il introduce in compensare. Banca debitorului verifica semnatura acestiua, debiteaza contul si confirma casei de compensatii acordul de plata. Dupa compensare, banca beneficiarului intra in posesia sumei si crediteaza contul acestuia.

In aceasta varianta (cecul virament) toate entitatile implicate trebuie sa dispuna de infrastrucura necesara pentru criptare/decriptare, semnatura electronica si retea de transmisie. In varianta cecului numerar, beneficiarul se adreseaza direct bancii debitorului si solicita fie banii in numerar sau transferul acestora la banca sa.

Avantajele acestui sistem constau in validarea automata, decontarea rapida,eliminarea riscului pierderii atat pentru client cat si pentru banci, eliminarea riscului uman de procesare, folosirea standardelor internetului de transmisie si securitate. Dezavantajele ar fi costurile pentru investitii in echipamente, tipice internetului si o perioada de timp de acomodare a utilizatorilor si a bancilor.

5. RISCURI IN SISTEMELE DE PLATI

Sistemele de plati se desfasoara intr-un cadru complex si sunt supuse unor influente obiective si subiective care determina anumite incertitudini in finalizarea platilor. Aceste incertitudini sunt cunoscute sub denumirea de riscuri, care sunt evenimente nedorite dar cu o anumita probabilitate de a se produce, intr-un interval de timp si intr-un anumit loc.

Riscuri exista in toate tipurile de instrumente de plata si in ansamblul sistemului de plata si decontare si sunt determinate, in principal, de trei cauze majore: (a) nesincronizarea indeplinirii obligatiei contractuale cu plata acesteia; (b) incapacitatea de plata a partenerului; (c) esecul in finalizarea transferului de fonduri datorita mediului de decontare. Riscurile afecteaza pe beneficiarii instrumentelor de plata, care acceptand plata amanata isi asuma si riscul de neplata, precum si bancile care au acordat credite, au garantat sau au achitat unele instrumente urmand sa primeasca fondurile respective.

Riscurile cele mai des intalnite in sistemele de plati cu care se confrunta bancile sunt riscurile de lichiditate si riscurile operationale.

Din punct de vedere al ariei pe care o cuprinde, riscurile pot fi sistemice si specifice.

RISCUL SISTEMIC

Riscul sistemic este probabilitatea ca sistemul de plati si decontari sa nu mai functioneze ca urmare a unor factori perturbatori, cum ar fi neindeplinirea obligatiilor de plata de catre un participant care poate sa provoace dificultati altora, declansand o reactie in lant si aparitia unei crize financiare. Cresterea deosebit de puternica a volumului de decontari, extinderea acestora pe plan mondial, globalizarea si platile electronice cu decontare rapida fac ca partenerii sa se cunoasca din ce in ce mai putin si sa se expuna la decontari care depasesc cu mult fondurile lor proprii si posibilitatile de a obtine lichiditate imediata de valori mari. Combinarea riscului dintre partenerii nonbancari cu riscurile dintre intermediari (banci), poate amplifica foarte mult aspectele negative. De cele mai multe ori, datorita lipsei de informatie asupra actiunii celorlati participanti si a informatiei privind disponibilitatea bancilor de a mai acorda credite, apare fenomenul “domino”, adica in lant. La aceasta se mai poate adauga si influenta altor factori ca lipsa de lichiditate, retragerea unilaterala din tranzactii angajate, vanzari rapide si

soldari care declanseaza riscul sistemic. In ultimele decenii au avut loc mai multe tendinte de crize financiare sau chiar crize financiare determinate de falimentul unor banci, precum falimentul Bancii Herstatt din SUA in 1974 care a adus serioase perturbari sistemului de plati CHIPS, crahul bursier al societatii financiare Drexel Burnham Lambert din 1987, falimentele bancare din Asia de Sud-Est din anii 1995-1997 ca urmare a unei supracreditari si nerambursarii la scadenta a imprumuturilor, criza Mexicana din 1995, ceea ce a impus o noua politica internationala cu privire la sistemele de plati.

Riscul in sistemele de plati cu decontare neta.

Majoritatea platilor interbancare se desfasoara in sistemul de compensare multilaterala cu decontare neta, care s-a dovedit a fi cel mai eficient. Ca urmare acestei concentrari de plati pe un anumit sistem si riscul, inerent oricarui sistem, are o valoare mai mare si poate deveni un risc sistemic. Riscul apare datorita lipsei de lichiditate a unuia din participanti la sfarsitul zilei de decontare si se poate rasfrange asupra celorlalti participanti care nu pot sa-si primeasca fondurile pentru clientii lor. Uneori, bancile afectate sunt intr-o pozitie si mai dificila, intrucat acestea au avansat fondurile clientilor, bazandu-se pe sumele care trebuia sa le incaseze la compensare. In sistemul de compensare, bancile nu cunosc soldurile debitoare nete (sumele de plata) decat la sfarsitul zilei, deci este o incertitudine in ce priveste marimea acestuia si trebuie sa-si rezerve o lichiditate confortabila. Daca lichiditatea este prea mare inseamna un management mai putin performant, intrucat resursele raman neplasate si invers, daca sumele sunt insuficiente se apeleza pe piata la credite “over night” care se obtin cu costuri ridicate si deci ineficiente. Grija pentru evitarea riscului impune totusi mentinerea unei rezerve de siguranta in limite considerate acceptabile, adica sa nu influenteze semnificativ veniturile bancii. Pentru prevenirea riscului specific, BNR a stabilit unele reglementari privind: (a) incheierea unor conventii de creditare intre bancile participante la compensare pentru acoperirea eventualului deficit de lichiditate; (b) constituirea de garantii la banca centrala sub forma de titluri; (c) stabilirea unor plafoane de creditare de catre banca centrala ca imprumutator de ultima instanta.

Pana in 1990, masurile care se luau pentru evitarea riscului sistemic erau de natura selectiva, adica bancile cu deficite cronice si cu probleme in acoperirea imediata a acestora erau excluse din sistemul de compensare. Raportul Lamfalussy din 1990 stabileste pentru tarile din Uniunea Europeana o serie de masuri, in primul rand pentru platile care se adreseaza tranzactiilor externe, menite sa intareasca capacitatea institutiilor de compensare si sa reduca riscul sistemic, dintre care mentionam:

– asigurarea unei baze legale bine fundamentate pentru furnizorul de servicii de compensare in vederea executarii pozitiilor nete;

– intelegerea clara de catre fiecare participant a impactului schemei de decontare asupra expunerilor la riscul de credit si riscul de lichiditate (platile forward care prin natura lor implica o diferenta intre cursul stabilit inaintea decontarii si cursul din momentul decontarii);

– stabilirea unor limite de expunere maxima (plafoane debitoare) a fiecarui participant;

– asigurarea de catre sistemele de compensare a finalizarii zilnice a decontarilor (disponibilitatea unor resurse de credit si lichiditati la care sa se poata apela in cazul in care participantul cu pozitia net-debitoare se gaseste in imposibilitatea de a-si acoperi aceasta datorie);

– divizarea responsabilitatii privind managementul riscului intre casa de compensatii si participanti.

Deosebit de aceste masuri, unele tari au mai introdus obligativitatea impartirii pierderilor intre participanti, solicitarea de garantii, supravegherea si aletele care au ca scop stabilitatea sistemului de compensare cu decontare neta.

Riscul in sistemele de plati cu decontare bruta este mult mai mic decat in cele cu decontare neta datorita faptului ca procesarea si decontarea finala se fac la intervale de timp foarte mici si numai pe baza disponibilitatilor in cont la banca centrala si a creditelor apobate, deci riscul de lichiditate se minimalizeaza. Sistemele de decontari pe baza bruta sunt, de regula, sisteme de plati electronice care, utilizand retelele de telecomunicatii, asigura plata in “timp real”. Existenta disponibilului in cont la banca centrala face ca decontarea sa aiba caracter definitiv. Daca o banca nu are suficiente disponibilitati la banca centrala, riscul de lichiditate care apare se poate rezolva astfel:

– dispozitiile de transfer nu se opereaza si se returneaza bancii platitoare pentru a fi reintroduse dupa un timp cand se formeaza disponibilitati in cont;

– dispozitiile de transfer se pastreaza la sistem intr-un portofoliu (cartoteca) numit “linie de asteptare” din care se transmit spre decontare pe masura crearii de disponibilitati acoperitoare;

– deschiderea unei linii de credit pe o perioada de o zi “credit pe parcursul zilei” in mai multe variante: credit cu valoare fixa, credit pentru descoperit de cont, credit “repo” (un contract cu vanzare si rascumparare).

Dupa ce banca centrala efectueaza decontarea in contul bancii primitoare, aceasta poate transfera fondurile clientilor sai fara a mai exista riscul revocarii platii.

Din punct de vedere al riscului, caracteristica principala a sistemului de plati pe baza bruta este ca acesta ofera posibilitatea eliminarii riscului sistemic, ceea ce este foarte important pentru banca centrala. Aceasta eliminare este rezultatul reducerii substantiale pe parcursul zilei a expunerilor interbancare, deci dispare probabilitatea de a nu se acoperi eventualele caderi de lichiditate ca urmare a esecului unui participant de a-si deconta obligatiile de plata.

Din punct de vedere al sistemului, lichiditatea este factorul cheie, aceasta trebuind sa fie asigurata permanent in tot cursul zilei in conturile de la banca centrala. Pentru bancile comerciale, lichiditatea reprezinta o problema de costuri, avand in vedere ca banca centrala nu plateste dobanzi la disponibilitati, precum si costurile pentru garantiile constituite pentru creditele primite. Pentru banca centrala este o problema de volum de lichiditate la dispozitia bancilor comerciale si de grad (risc) de expunere a acestora.

Tarile dezvoltate practica sisteme de decontare bruta cu credit pe parcursul zilei, cu exceptia Elvetiei care nu asigura asemenea credite. In unele tari ca Germania, Japonia, Franta si SUA sistemele de decontare bruta coexista cu sitemele de transfer de mare valore pe baza neta. In alte tari, sistemele de plati cu decontare bruta in timp real sunt unicele sisteme. Uneori aceste sisteme se folosesc si pentru decontarea platilor de retail (detaliu).

Evenimentele care au avut loc in domeniul bncar in deceniul trecut au readus in prim plan rolul bancii centrale de supraveghere si responsabilitate asupra bunei functionari a sistemelor de plati. Majoritatea bancilor centrale europene si-au modificat reglementarile care, in noile conditii prevad: preocuparea pentru stabilitatea sistemului financiar si monetar, implicarea directa a bancii centrale in supravegherea sistemelor de plati, private si de stat, solutionarea prin acte de autoritate unilaterala a problemelor circulatiei banesti, restrangerea refinantarii, functionarea unei piete libere a fondurilor si impunerea unor mecanisme de control a riscurilor. Banca centrala poarta in ultima instanta responsabilitatea pentru lichiditatea activelor financiare, pentru platile in moneda nationala si prevenirea riscului de a se folosi alta moneda, pentru asigurarea unor circuite sigure si stabile.

In acest sens, Banca Reglementelor Internationale a emis in 1990 “Recomandari privind sistemele de compensare multilaterala pe baza neta a

platilor in strainatate”, cunoscute si sub numele de Standardele Lamfalussy, care responsabilizeaza integral banca centrala pentru promovarea criteriilor minime de performanta. De asemenea, Institutul Monetar European a emis in 1992 documentul “Trasaturi comune minime pentru sisteme nationale de plati” cunoscute sub numele de Standardele Padoa-Schioppa prin care se prevede: accesul la conturile centralizate ale bancii centrale, standarde pentru decontarea pe baze nete a sumelor mari, imbunatatirea cadrului legal, perfectionari tehnice, corelarea orelor de functionare a sistemelor de comunicatii.

Comitetul pentru sistememle de plati si decontari de la Basel a emis in anul 2001 conceptul de sistem de plati de importanta sistemica pentru a departaja de alte sisteme de plati de importanta mai mica, in sensul ca orice sistem care nu asigura o protectie suficienta impotriva riscurilor si poate provoca perturbatii sistemice in sfera financiara trebuie supus unei supravegheri din partea bancii centrale in sensul prevenirii riscului sistemic. Sistemele de plati de importanta sistemica fac obiectul unor reglementari la nivel international obligatorii penru bancile centrale care adera la conventiile privind platile internationale pentru a preveni ca eventuale riscuri dintr-o tara sa se transmita catre alte tari sau chiar zone geografice.

RISCUL SPECIFIC

Riscul specific are o zona mai restransa si este determinat de factori individuali, specifici unei tranzactii, instrument de plata sau activitatii bancare. Riscul specific mai este denumit si risc individual. Acesta este destul de diversificat in functie de particularitatile instrumentului de plata si cu o frecventa dependenta de calitatea sistemului de securitate si a managementului riscului.

RISCUL OPERATIONAL

In ansamblul riscurilor inerente activitatii bancare, riscurile operationale se refera la domeniul reprezentat de pierderile prin fraude interne si externe, neaplicarea corecta a procedurilor de lucru, metode inadecvate de control, management inadecvat al riscului, distrugerea documentelor si a bazelor informatice, greseli umane si altele. Pana la aparitia platilor electronice, riscul operational avea un rol mai putin important, dar generalizarea acestor plati, viteza de circulatie a informatiei-bani, posibilitatile de penetrare a sistemului, pierderile inregistrate de sistemul bancar si posibilitatea aparitiei unor crize de incredere in sistem au facut ca cest risc sa fie reconsiderat. In noua conceptie (Basel II) a Comitetului pentru Supravegherea Bancara din cadrul Bancii Reglementelor

Internationale, riscul operational devine unul din riscurile bancare fundamentale (credit, lichiditate, piata si operational) care se vor lua in calcul la adecvarea capitalului bancilor.

In cadrul riscului operational, riscul privind instrumentele de plata prezinta anumite particularitati, astfel:

Riscul in activitatea de tezaur si casierie. Tranzactiile cu numerar detin o pondere insemnata in activitatea de decontari in tara noastra si necesita in domeniul bancar multiple operatiuni de casierie, pastrare, transport, prelucrare, verificari de autenticitate, din care cauza bancile sunt expuse la numeroase riscuri specifice, dupa cum urmeaza:

Riscul de inexactitate a sumelor primite sau eliberate in numerar care conduc la minusuri sau plusuri de casierie. Practica a demonstrat ca oricat de bine ar fi pregatit un casier pot avea loc unele greseli umane la primirea sau eliberarea numerarului mai ales in perioadele de varf de activitate din timpul zilei. Volumul mediu de numerar (incasari si plati) manuit de un casier a ajuns in 2002 la unele banci la cca. 1,5 miliarde rol/zi, acesta fiind obligat sa numere bancnotele, sa verifice integritatea fizica, autenticitatea acestora si sa efectueze unele operatiuni de evidenta operativa. Pentru diminuarea riscului si reducerea stresului la care sunt supusi casierii, boxele de casierie sunt dotate cu masini de numarat bani, iar in cazul sumelor mari bancnotele se transmit la controlorii-verificatori pentru numarare si verificarea autenticitatii. Acesta este cel mai frecvent tip de risc in activitatea de casierie, dar, in general, sumele inregistrate ca pierderi nu sunt de valori mari.

Riscul de incasare a unor bancnote false, in moneda locala sau in valuta, ca urmare a unei verificari necorespunzatoare. Pe piata apar din ce in ce mai multe tentative de bancnote falsificate si casierii trebuie sa devina foarte atenti si sa stapaneasca tehnicile de verificare a autenticitaii. Acestia sunt ajutati in munca de verificare a autenticitatii de aparatura speciala pentru detectarea falsurilor aflata in boxele de casierie sau de aparatura mai performanta de la casierul sef. Un rol important il au si cataloagele cu monede falsificate editate de banca centrala, politie sau INTERPOL pentru valute convertibile, care sunt difuzate bancilor in vederea instruirii personalului in depistarea bancnotelor falsificate.

Riscul in activitatea de verificare, sortare si triere a bancnotelor care se realizeaza in cadrul compartimentului controlorilor verificatori. In aceasta activitate exista riscul unor bancnote lipsa, degradate fizic, falsuri, in special la gentile sigilate preluate de la comercianti care nu dispun de personal calificat pentru o triere si verificare corespunzatoare sau, uneori, apar chiar procedee frauduloase pentru a sustrage numerar. Riscuri apar chiar in cadrul bancii cand

unele pachete nu au fost numarate corect sau contin bancnote uzate care trebuie scoase din circulatie, din care cauza la scoaterea banilor din tezaur, pachetele se numara si verifica din nou si se aplca o noua banderola de catre o alta persoana decat cea initiala pentru a se depista eventuale deficiente interne si persoanele raspunzatoare. Pentru banca este foarte important ca transferurile de numerar sa se efctueze corect si sa se mentina incredrea clientilor, a bancilor corespondente cu care se fac tranzactii si a bancii centrale unde se depune surplusul de numerar nevalorificat. Banii care se depun la banca centrala se verifica de catre aceasta sub aspectul integritatii fizice si autenticitatii si pot fi refuzati sau se aplica penalizari pentru nerespectarea unor norme interne.

Pentru cele trei tipuri de risc de mai sus, bancile constituie un fond de risc din care se suporta eventualele pierderi suferite sau se contracteaza asigurari pentru riscuri operationale.

Riscul de primire a unor documente privind eliberarea de numerar care nu au fost emise de reprezentantii legali ai clientilor, aspect care conduce la producerea unor fraude si deci prejudicii pentru banca, ca urmare a neverificarii autenticitatii semnaturii; riscul de neinregistrare in evidenta bancii, de catre casieri, a unor operatiuni de schimb valutar in vederea sustragerii comisionului aferent.

Riscul in activitatea de transport si colectare a numerarului de la clienti si riscul in activitatea de distribuire a numerarului intre unitatile bancii. Acest risc se refera la accidente rutiere, actiuni de jaf armat, fraude. Bancile dispun de mijloace de transport special amenajate si dotate cu aparatura de comunicatii si sunt insotite de personal de paza. Riscul se acopera prin asigurari pentru mijloacele de trasport, valorile transportate si personalul insotitor.

Riscul de spalare a banilor prin intermediul numerarului. Unele persoane pot ridica sume importante de numerar, de regula in valuta, care se presupune ca se scot din tara pe cai ilegale. Cand asemenea operatiuni se repeta, iar persoana nu prezinta incredere, apar suspiciuni cu privire la folosirea numerarului in mod legal. Pentru un astfel de risc sunt reglementari speciale. Pentru banca apare in primul rand riscul de imagine in sensul ca un client al sau a spalat bani fara ca banca sa sesizeze si sa aplice reglementarile legale pentru astfel de cazuri, iar in al doilea rand, banca este pasibila de sanctiuni pecuniare din partea autoritatilor in domeniu.

Riscuri generate de neutilizarea corespunzatoare a sistemelor electronice de securitate. Practica a demonstrat ca neajunsurile in folosirea sistemelor de securitate (imprudenta in folosirea codurilor de acces, monitorizarea defectuoasa a sistemelor electronice de securitate, neintretinerea corespunzatoare a acestora, lipsa unui control periodic etc) pot favoriza producerea de infractiuni care sa afecteze financiar banca si sa diminueze increderea in aceasta.

Din toalul cheltuielilor generate de riscuri, cca. 70% reprezinta diferente constatate la inchiderea casieriei, iar bancnotele false cca. 5%, restul celelalte riscuri.

Riscul privind operatiunile prin virament.

In cadrul operatiunilor prin virament plata este initiata de platitor conform prevederilor contractuale iar riscurile care pot apare sunt urmatoarele:

-Riscul de lichiditate in sensul amanarii platii de catre platitor cu consecintele ce decurg pentru beneficiar privind realizarea la timp a fluxurilor banesti si costurile mai ridicate pentru resursele de inlocuire; acesta este cel mai frecvent risc in operatiunile de virament si apare tendinta unei anumite practici de intarziere nejustificata la plata.

-Riscul de revocare a platii care decurge din insasi conceptul instrumentului de plata (ordinul de plata), un risc cu o anumita frecventa care reflecta unele probleme de lichiditate a debitorului sau practici incorecte ale acestuia, ceea ce impune o prudenta sporita fata de un asemenea partener.

-Riscul nefinalizarii platii datorita lipsei de lichiditate a bancii platitoare, care este destul de rar datorita supravegherii exercitata de banca centrala si a multiplelor posibilitati de asigurare a lichiditatii pentru o banca.

-Riscul finalizarii cu intarziere a platii datorita unor greseli bancare umane ca: introducerea eronata de date privind transferurile de fonduri care dau loc la refuzuri sau intarzieri pentru remedierea erorii, neoperarea sau operarea cu intarziere a unor documente ca urmare ratacirii acestora sau transmiterea la adrese eronate, acceptarea unor documente de decontare gresit intocmite sau incomplete, nerespectarea circuitelor bancare, procesarea unor documente fara semnaturile autorizate sau procesarea de plati in conditiile lipsei de disponibilitati in conturile clientilor platitori, creditarea conturilor clientilor inainte ca banca corespondenta sa crediteze contul NOSTRO.

-Riscul unor pierderi de venituri ca urmare a unor greseli umane ca: aplicarea incorecta a procentului de comisioane si speze bancare sau omiterea incasarii acestora (aspect destul de frecvant in practica bancara datorita volumului mare de operatiuni si a numeroaselor comisioane pentru diverse servicii prestate care se constata cu ocazia controalelor periodice).

Riscul in operatiunile cu cecul. Operatiunile cu cecurile sunt in crestere in tara noastra si implica un anumit grad de risc determinat de specificul instrumentului de plata, respectiv nesincronizarea dintre emitere si plata si evenimentele care pot apare in acest interval. Riscul poate fi de mai multe feluri, astfel:

– Riscul de emitere a unui cec fara acoperire, adica fara a avea disponibil suficient in cont. In momentul emiterii, platitorul este obligat sa verifice existenta disponibilului in cont si apoi, in perioada de decontare, sa mentina permanent acest disponibil. Intrucat banca nu este implicata in emiterea cecului, intreaga responsabilitate revine emitentului care trebuie sa fie sigur ca soldul creditor al contului de disponibilitati acopera integral cecurile emise. De multe ori se emit cecuri fara acoperire in baza unor incasari care trebuie sa soseaca, dar acestea intarzie si apare riscul de neplata.

Platitorul trebuie sa obtina urgent resurse de pe piata sau din credite la costuri mai mari decat veniturile asteptate sau sa sufere sanctiunile civile si eventual penale.

-Riscul de lichiditate, adica pierderea de lichiditate pana la decontarea cecului desi la emitere existau disponibilitatile necesare. Aceasta situatie se previne prin certificarea cecului de catre banca platitorului si rezervarea sumei pentru o perioada de timp.

-Riscul de fals, frauda, pierdere, distrugere, anulare, care face neoperanta decontarea si este necesara reluarea acesteia printr-un nou cec. Cele mai riscante sunt cecurile la purtator care in caz de pierdere sau furt dau posibilitatea noului posesor sa beneficieze de sumele inscrise pe cec.

Riscul in operatiunile cambiale. Operatiunile cambiale au un grad de risc mai mare decat celelalte operatiuni de plati prin faptul ca perioada de decontare este mai mare si intervin mai multi participanti in procesul cambial. Riscurile in aceste operatiuni sunt urmatoarele:

-Riscul de credit, adica probabilitatea ca plata sa nu se mai efectueze datorita situatiei dificile a partenerului si se recurge la actiunile de protest si regres.

-Riscul de lichiditate in care plata se efectueaza cu intarziere sau partial datorita incapacitatii de plata a trasului.

-Riscul de fals, frauda, pierdere, distrugere sau anulare similar cu celelalte instrumente.

Riscul in operatiunile de transferuri externe. Acestea sunt in cea mai mare parte similare cu cele de la transferurile interne (ordin de plata si cec) cu unele elemnte specifice ca: introducerea eronata de date privind transferul extern cu referire la ordonator/beneficiar, cod IBAN, suma, data valutei, canalul bancar; indicarea altei valute de transfer decat cea solicitata de clientul ordonator; plati duble dispuse pe baza aceleasi instructiuni de transfer; stoparea platilor la bancile corespondente pentru identificarea clientilor suspecti de spalare de bani, fraude, terorism prin intermediul bancilor.

CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI

In scopul monitorizarii incidentelor de plati si luarii de masuri de prevenire a acestora si de sanctionare a celor care produc prejudicii participantilor la sistemul de plati, in anul 1997 a luat fiinta Centrala Incidentelor de Plati (CIP) din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Potrivit normelor bancare, Centrala Incidentelor de Plati este un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.

CIP a fost conceput ca un centru national de baze de date pentru unele instrumente de debit, respectiv cec, cambie si bilet la ordin, organizat dupa principii moderne in vederea prestarii de servicii de informare asupra incidentelor de plati care au avut loc si a persoanelor fizice sau juridice implicate si in acelasi timp ca un cazier bancar privind cei care au produs fraude cu instrumente de plata. Utilizatorii principali ai informatiilor sunt bancile comerciale care trebuie sa limiteze riscul de client in cazul celor rau intentionati sau aflati in situatii dificile si nu respecta regulile de decontare.

Prin incident de plata se intelege neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inaintea sau in timpul procesului de decontare a instrumentului, obligatii rezultate prin efectul legii sau/si a contractului. Aceasta neindeplinire se transmite CIP de catre persoanele declarante pentru apararea interesului public. Persoanele declarante sunt:

– centralele bancilor locale si sucursalele bancilor straine pentru toate informatiile adresate direct CIP si colectate de la clientii acestora titulari de cont;

– unitatile teritoriale ale bancilor pentru incidentele de plati de la clientii lor, daca sunt autorizate sa lucreze direct cu CIP;

-CIP pentru toate informatiile colectate de la banca centrala si de la sistemele de transfer de fonduri.

Utilizatorii sunt persoanele declarante si autoritatile publice ca Ministerul de Justitie, Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ministerul

de Interne, Ministerul Finantelor Publice.

CIP primeste informatii pe baza datelor din evidente de la declaranti si clientii acestora, care sunt ocazionate de acte si fapte avand potential fraudulos, litigios si care produc riscuri de neplata, inclusiv din acele care pot afecta finalitatea decontarii. Aceste informatii sunt gestionate de Fisierul national de

incidente de plati (FNIP), structurat pe urmatoarele fisiere pentru instrumente de plati:

– Fisierul national de cecuri (FNC);

– Fisierul national de cambii (FNCb);

– Fisierul national de bilete la ordin (FNBO).

Deosebit de acestea, mai exista Fisierul national al persoanelor cu risc (FNPR) alimentat de FNC cu incidentele de plati majore inregistrate de persoanele fizice sau juridice care au produs riscuri, inclusiv banci.

Potrivit normelor bancare, incidentele de plati majore sunt considerte urmatoarele acte sau fapte:

– pentru cec – cec emis fara autorizarea trasului, cec refuzat din lipsa totala sau partiala de disponibil, cec cu data falsa sau lipseste una din mentiunile obligatorii, cec circular sau de calatorie emis la “purtator”, cec emis de catre un tragator aflat in interdictie bancara;

– pentru cambie si bilet la ordin – scontarea fara existenta totala sau partiala a creantei cedate, refuz din lipsa de disponibil, document falsificat.

Transmiterea informatiei catre CIP se face pe cale electronica de catre declarant, de regula in aceiasi zi sau in ziua bancara urmatoare. Fiecare persoana declaranta desemneza anumiti angajati care difuzeaza si primesc informatiile CIP denumiti persoane acreditate. Informatia colectata de la persoanele declarante se refera la: refuzurile la plata, interdictia bancara, declaratiile de pierdere, furt, distrugere, anulare a instrumentelor de plata sau a interdictiei bancare. In situatia in care se constata un incident de plata major, de genul celor indicate mai sus, instrumentul de plata se refuza si informatia se transmite la CIP unde este introdusa in baza de date. De asemenea, se transmit la CIP informatii despre documentele valabil emise dar furate, distruse si care se anuleaza. Fac exceptie documentele falsificate care nu se remit la CIP, acestea fiind adresate organelor de politie.

Bancile pot sanctiona clientii care nu respecta disciplina decontarilor sau au folosit in mod fraudulos cecurile prin interdictia bancara de a mai folosi acest instrument pe o perioada de un an. Aceasta sanctiune se transmite la CIP si la toate centralele bancilor. Banca declaranta are obligatia sa retraga de la clientul in cauza toate formularele de cec neutilizate, iar daca nu este posibil, cecurile se anuleaza si se comunica CIP.

Informatiile detinute in bazele de date se pot valorifica, contra cost, catre utilizatori la cererea acestora sau din initiativa CIP. Cele mai interesate sunt bancile care sunt obligate ca la eliberarea carnetelor de cecuri sa consulte CIP pentru a cunoaste daca solicitantul nu este in interdictie de plati, precum si corectitudinea acestuia in folosirea instrumentelor de plata. De asemenea, la atragerea de noi clienti astfel de informatii sunt deosebit de utile. CIP transmite informatii institutiilor de stat ca Ministerul de Interne, Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, instantelor judecatoresti, precum si altor institutii interesate.

In scurta perioada de la infiintare si pana in prezent, CIP s-a dovedit a fi o institutie foarte utila, in special pentru sistemul bancar, care contribuie la intarirea disciplinei decontarilor.

BIBLIOGRAFIE

Iosif Hetes Gavra – ,,Organizarea si operatiunile bancilor” , Editura Orizonturi Universitare, Bucuresti.

www.vbr.ro

Materialul primit de la Volksbank Romania