. Sisteme de Organizare Procesuala a Productiei Individuale ( S.c. Xyz S.a.)

Introducere

Tipul de producție dintr-o societate comercială este o stare organizațională determinată de nomenclatorul de produse ce urmează a fi prelucrat, volumul producției fabricate, gradul de specializare al întreprinderii și modul de deplasare a produselor de la un loc de muncă la altul.

Deși teoretic, există trei tipuri de producție, practica a demonstrat că în cadrul întreprinderilor de producție industrială nu există un tip sau altul de producție în formele teoretic prezentate, ci în cele mai multe cazuri pot să coexiste elemente comune din cele trei tipuri de producție.

S.C Tricotaje Fetești S.A a luat ființă în anul 1980, producând mai ales articole pentru nou născuți, tipul de producție fiind de serie mare. În prezent, producția este de serie mijlocie și mică, uneori chiar individuală, iar tipul de producție este dat de comenzile primite de la clienți, întrucât S.C. Tricotaje Fetești S.A lucrează în regim lohn – furnizorul materiilor prime este și beneficiarul produselor finite. Astfel, se poate afirma că metoda de organizare a societății este cea pe comenzi.

Lucrarea de față se constituie într-o analiză a eficienței societății comerciale Tricotaje Fetești S.A , în cadrul acestui tip de producție și implicit în ansamblul implicațiilor date de lucrul în lohn. Lucrarea de față are următoarea structură:

Capitolul I – Prezentarea noțiunilor teoretice cu privire la tema abordată

Capitolul II – Prezentarea principalelor caracteristici tipologice ale S.C Tricotaje Fetești S.A

Capitolul III – Analiza diagnostic a activității societății, cu evidențierea evoluției principalilor indicatori de eficiență, pe perioada 2003 – 2005

Capitolul IV – Propuneri de ameliorare a punctelor slabe ale S.C Tricotaje Fetești S.A, evidențiate în capitolul anterior

Capitolul V – Concluzii

Capitolul I

1.1 Organizarea producției de serie mică și individuală

În cadrul economiei naționale există o serie de unități industriale care execută o nomenclatură foarte largă de produse în loturi foarte mici (câteva bucăți) sau în unicate. Acest sistem impune adoptarea unui astfel de sistem de organizare a producției de bază și metode specifice de organizare care să corespundă în cele mai bune condiții fabricării de unicate sau de loturi mici.

O caracteristică principală a producției de serie mică și individuală o constituie faptul că ea necesită organizarea unităților de producție după principiul tehnologic. Potrivit acestei metode de organizare, unitățile de producție se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii de proces tehnologic, amplasarea utilajelor în cadrul unităților de producție făcându-se pe grupe omogene de mașini și utilaje sau instalații

Alte caracteristici ale producției de serie mică și individuală:

în cazul unor produse de gabarit foarte mare, organizarea procesului de producție se face după principiul poziției fixe, conform căruia produsul este așezat pe un amplasament fix, iar prelucrarea acestuia se face prin deplasarea echipelor de muncitori de la un produs la altul și în ordinea impusă de fluxul tehnologic;

specializarea mașinilor și utilajelor este foarte redusă (utilaje universale), capabile să se adapteze ușor la schimbarea nomenclatorului de fabricație printr-un număr foarte mic de reglaje;

trecerea de la un loc de muncă a produselor se face bucată cu bucată sau în loturi mici de fabricație, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinuă de tipul cărucioarelor manuale, electrocarelor sau motostivuitoarelor pentru fabricarea produselor; în acest caz, se folosește o tehnologie sumară

valabilă pentru întreaga gamă de produse executate, urmând ca detaliile tehnologice ale fiecărui produs să fie definitivate în cadrul fiecărui loc de muncă

de către muncitorul care-l utilizează

Unul din avantajele organizării procesului de producție după principiul tehnologic este dat de faptul că procesul de producție are o flexibilitate foarte mare, putându-se adapta rapid la schimbarea nomenclatorului de fabricație.

Din cadrul dezavantajelor, cele mai importante sunt:

volumul de transport intern și manipulare este foarte ridicat;

necesită forță de muncă cu un grad ridicat de calificare;

ciclul de producție al produselor este foarte lung;

controlul calității producției este mult mai complex în vederea obținerii de produse de calitate superioară.

1.2 Sisteme de organizare procesuală a producției individuale, de serie mică și mijlocie

1.2.1 Organizarea producției pe comenzi

Sistemul clasic de organizare a producției individuale, de serie mică și mijlocie este cel pe comenzi, în varianta pe grupe de produse – în cazul producției de serie și în varianta pe unicate – pentru producția individuală.

Organizarea producției pe comenzi prezintă următoarele trăsături specifice.

Utilajele și echipamentele tehnologice folosite au un caracter universal. Muncitorii care lucrează la acestea posedă un grad ridicat de calificare, aptitudini

de polivalență și o specializare redusă, ceea ce le permite să execute operații

tehnologice la o nomenclatura variată de produse și, atunci când este cazul, să-și

desfășoare activitatea la mai multe tipuri de utilaje.

Organizarea în spațiu a producției presupune amplasarea locurilor de muncă pe

grupe omogene sub raport tehnologic. În aceste condiții, fluxurile tehnologice se

măresc și nu se pot elimina complet întoarcerile și încrucișările din cadrul lor. În unele situații, se folosește și sistemul de organizare spatială a producției bazat pe poziția fixă a obiectelor prelucrate. Acesta este specific, în principal, proceselor de montaj staționar, dar și celor de prelucrări mecanice din producția de unicate.

Organizarea în timp a producției se face conform tipului succesiv de îmbinare a executării în timp a operațiilor tehnologice. Ca urmare, trecerea produselor de la un loc de muncă la altul se face pe loturi de producție sau, în unele cazuri, individual. Mărimea loturilor și periodicitatea lansării lor în producție se stabilesc în funcție de o serie de factori interni și externi, din rândul cărora se detașează ca importanță cantitatea de producție executată pentru fiecare fel de produs.

Managementul operativ al producției se realizează pe comenzi, fiecare comandă putând să cuprindă, în funcție de mărimea ei, unul sau mai multe loturi de producție. În producția individuală, comanda poate să fie formată dintr-un singur exemplar al produsului ce trebuie să fie executat.

Încărcătura utilajelor și utilizarea timpului de lucru al muncitorilor la un nivel acceptabil în diferite perioade ale anului, în contextul cerinței respectării cu strictețe a termenelor de livrare, ridică permanent problema corelării volumului de muncă necesar pentru executarea comenzilor cu capacitățile de producție existente în diverse verigi de producție.

Cerințele principiilor organizării producției nu pot fi respectate în întregime. Ca urmare, pe lângă deficiențele din organizarea spațială a producției , deseori există excedente și deficite de capacitate de producție, desincronizări față de ritmul proiectat, un grad redus de paralelism, întreruperi în funcționarea utilajelor, în activitatea muncitorilor și în circulația produselor.

1.2.2 Sisteme folosite în organizarea procesuală a producției individuale, de serie mică și mijlocie pentru creșterea eficienței acesteia

Cerința creșterii eficienței economice și, pe aceasta bază, a rentabilității în producția individuală, de serie mică și mijlocie impune adoptarea unor sisteme moderne de organizare procesuală a acesteia. În esență, aceste sisteme constă în transferarea și adaptarea la condițiile producției individuale, de serie mică și mijlocie a unor elemente și avantaje ale metodei de organizare procesuală specifice producției de masă și serie mare. În acest sens, este necesar să se acționeze pe două direcții principale:

Prima direcție constă în adaptarea metodelor de organizare procesuală a producției de masă și serie mare la condițiile impuse de cerința executării unei nomenclaturi variate de produse. Aceasta presupune efectuarea unor modificări în concepția și modul de aplicare a metodelor respective, orientate în principal spre creșterea gradului de flexibilitate a acestora, ca de exemplu: asigurarea condițiilor necesare pentru folosirea unor utilaje, echipamente tehnologice și muncitori cu un anumit nivel de universalitate, adoptarea unui ritm liber de funcționare, folosirea stocurilor circulante de producție neterminată, utilizarea loturilor în circulația produselor s.a.

Cea de-a doua direcție constă în efectuarea unor schimbari în unitățile cu producție individuală, de serie mică și mijlocie, care să permită fie aplicarea metodelor de organizare procesuală specifice producției de masă și serie mare, cu adaptările necesare, fie numai valorificarea parțială a unor elemente și avantaje ale acestora.

Aceste schimbări vizează, în principal, nomenclatorul de produse, dotarea tehnică, organizarea structurală a producției și managementul operativ al producției.

Referitor la managementul operativ al producției, în condițiile creșterii volumului de informații privind producția, o atenție deosebită trebuie să se acorde sporirii vitezei de prelucrare a acestora prin mărirea gradului de informatizare a proceselor.

În categoria sistemelor moderne de organizare procesuală, prin adoptarea cărora se asigura sporirea eficienței economice a producției individuale de serie mică și mijlocie, se includ următoarele:

Organizarea producției pe baza tehnologiei de grup:

Prin adoptarea acestui sistem organizatoric se urmărește valorificarea unor elemente și avantaje ale organizarii producției în flux pentru executarea unei nomenclaturi variate de produse în serii mici și mijlocii.

Condiția esențială a trecerii la organizarea producției pe baza tehnologiilor de grup constituie mărirea seriilor de producție pentru unele componente din structura constructivă a diferitelor produse incluse în nomenclatorul întreprinderii, prin normalizarea și unificarea construcției și tehnologiei acestora. În acest sens, introducerea tehnologiei de grup presupune executarea unor lucrări specifice.

În primul rând, se clasifică piesele din componența produselor pe clase, subclase și tipuri, în funcție de elementele comune referitoare la construcția și tehnologia lor, după care se reunesc pe grupe omogene din punct de vedere constructiv și tehnologic.

Separarea fiecărei grupe de piese se face pe baza unei piese complexe reprezentative care are toate elementele constructive și tehnologice specifice tuturor pieselor ce compun grupa respectivă. Această piesă poate fi reală, atunci când există ca atare în componența produselor, sau conventională, în acest caz fiind creată în mod artificial de proiectant.

În al doilea rând, se elaborează procesul tehnologic pentru fiecare grupă de piese în funcție de caracteristicile constructive și tehnologice ale piesei complexe reprezentative. Scopul urmărit constă în executarea oricărei piese din grupa respectivă cu reglări cât mai reduse ale utilajelor.

Cea de-a treia lucrare are ca obiect mecanizarea complexă, automatizarea și modernizarea utilajelor folosite în procesul tehnologic de grup. Aceste măsuri

devin necesare și eficiente în tehnologia de grup datorită posibilităților de utilizare rațională a capacităților de producție, ca urmare a măririi seriilor, reducerii timpilor de întreruperi interoperații și de reglare a utilajelor.

În final, o altă lucrare este aceea care se referă la proiectarea și executarea echipamentelor tehnologice de grup formate din elementele reglabile sau demontabile, care permit prelucrarea unor piese cu dimensiuni diferite.

tele comune referitoare la construcția și tehnologia lor, după care se reunesc pe grupe omogene din punct de vedere constructiv și tehnologic.

Separarea fiecărei grupe de piese se face pe baza unei piese complexe reprezentative care are toate elementele constructive și tehnologice specifice tuturor pieselor ce compun grupa respectivă. Această piesă poate fi reală, atunci când există ca atare în componența produselor, sau conventională, în acest caz fiind creată în mod artificial de proiectant.

În al doilea rând, se elaborează procesul tehnologic pentru fiecare grupă de piese în funcție de caracteristicile constructive și tehnologice ale piesei complexe reprezentative. Scopul urmărit constă în executarea oricărei piese din grupa respectivă cu reglări cât mai reduse ale utilajelor.

Cea de-a treia lucrare are ca obiect mecanizarea complexă, automatizarea și modernizarea utilajelor folosite în procesul tehnologic de grup. Aceste măsuri

devin necesare și eficiente în tehnologia de grup datorită posibilităților de utilizare rațională a capacităților de producție, ca urmare a măririi seriilor, reducerii timpilor de întreruperi interoperații și de reglare a utilajelor.

În final, o altă lucrare este aceea care se referă la proiectarea și executarea echipamentelor tehnologice de grup formate din elementele reglabile sau demontabile, care permit prelucrarea unor piese cu dimensiuni diferite.

În condițiile organizării producției pe baza tehnologiei de grup, se obțin efecte economice importante sub raportul scurtării fluxurilor tehnologice și de transport intern, folosirii mai bune a timpului de lucru al muncitorilor, reducerii stocurilor de producție neterminată, accelerării vitezei de rotație a activelor circulante, creșterii productivității muncii și reducerii costurilor.

Organizarea celulara a producției

Acest sistem organizatoric presupune crearea în verigile întreprinderii a unor grupuri funcționale de locuri de muncă, comasate și delimitate sub raport teritorial, numite celule de producție. Fiecare celulă de producție include în componența sa mai multe tipuri de utilaje, unele „cheie” și altele auxiliare, precum și o serie de locuri de muncă manuale, pe care se execută o „familie” de piese din structura constructivă a diferitelor produse din nomenclatorul întreprinderii. Piesele care formează o familie se grupează în funcție de asemănarea succesiunii operațiilor tehnologice de executare a acestora.

Prin adoptarea sistemului de organizare celulară a producției se asigură reducerea fluxurilor tehnologice și de transport intern, a întreruperilor interoperații, a timpilor de pregătire-încheiere, etc. În același timp, se creează condiții favorabile pentru o responsabilizare mai sigură a muncitorilor,

îmbunătățirea programării producției, ușurarea controlului și a comunicațiilor în

producție, ca urmare a descentralizării funcționale. Prin aceasta, se obțin efecte economice importante sub raportul creșterii productivității muncii, îmbunătățirii calității producției și reducerii costurilor de producție.

Experiența întreprinderilor care utilizează acest sistem de organizare, în special din Anglia și Japonia, arată că pe baza acestuia durata ciclului de producție pe lot de piese s-a redus cu circa 50%, stocurile de producție neterminată s-au diminuat cu circa 30%, iar productivitatea muncii aproape s-a dublat.

Sisteme bazate pe automatizare flexibilă și robotizarea producției.

Organizarea modernă a producției presupune ca o cerință principală automatizarea proceselor și adoptarea pe această bază a unor structuri tehnologice și organizatorice rationale.

Roboții industriali reprezintă substituenți ai manipulării industriale umane, îndeplinind de asemenea și alte funcții repetitive. Un robot este o mașină reprogramabilă cu funcțiuni multiple care-și poate folosi dispozitivele pentru îndeplinirea unui număr variat de operații.

Roboții antrenează costuri importante, dar s-a dovedit eficiența lor economică, prin reducerea timpului de producție și creșterea acurateții fabricației. De asemenea, pe măsură ce crește productivitatea, în urma folosirii roboților, numărul lucrătorilor este redus.

În general, pe plan organizatoric, prin automatizare se întelege un sistem bazat pe folosirea de aparate, dispozitive sau mecanisme automate care permit realizarea procesului de producție fără participarea nemijlocită a muncitorilor, ci numai sub controlul și supravegherea lor.

În cadrul întreprinderilor, sub raportul sferei de cuprindere prin automatizare a operațiilor de producție, se deosebesc doua feluri de automatizări, și anume:

automatizarea simplă, prin care se înțelege introducerea în procesul de producție sau în alte activități a aparatelor, mașinilor sau dispozitivelor automate care permit realizarea unor anumite operații sau activități fără participarea nemijlocită a omului

automatizarea complexă, care reprezintă acea formă a automatizării care, bazându-se pe folosirea și combinarea automatizărilor simple, asigură executarea în mod automatizat a unui ansamblu de operațiuni de producție, atât de bază cât și auxiliare sau de servire, cum sunt operațiile de producție, control , transport, reglaj, protecție, blocaj.

Capitolul II

2.1 Prezentarea principalelor caracteristici tipologice ale S.C. Tricotaje Fetești S.A

Societatea comercială Tricotaje Fetești SA funcționează în baza Legii contabilității nr 82/1991, a hotărârii guvernamentale nr 831/1997 referitor la aprobarea activității financiare și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, precum și a altor legi în vigoare.

S.C. Tricotaje Fetești S.A – înființată la data de 1.04.1980, sub denumirea de „ Întreprinderea de Tricotaje Fetești”, societate cu capital integral de stat – este o societate pe acțiuni, înregistrată la Camera de Comert și Industrie Ialomița, cu certificatul de înmatriculare nr J21/31/1991.

Sediul societății este în România, orașul Fetești, șoseaua Călărași nr 505, județul Ialomița. Obiectul de activitate este producerea și comercializarea pe piața internă și externă a produselor tricotate din bumbac și tip bumbac. De asemenea, societatea realizează operațiuni de import-export și comercializează en-gros și en-detail, prin orice rețele autorizate, a mărfurilor de orice fel, în special materii prime, materiale, bunuri de larg consum, produse ale industriei ușoare (confecții și accesorii textile, țesături, tricotaje). Producția este de serie mică și mijlocie. Principalele grupe de produse realizate sunt următoarele:

pijamale pentru copii și adulți;

hanorace pentru copii se adulți;

tricouri pentru copii și adulți;

bluze pentru copii și adulți;

lenjerie intimă pentru copii și adulți.

pantaloni pentru copii si adulți

Activitățile firmei se desfășoară în România. Clienții principali sunt din străinătate și aparțin industriei textile și de confecții. Principalii furnizori sunt chiar beneficiarii produsului finit.

Societatea a fost proiectată încă de la înființare ca o unitate cu circuit închis, respectiv cu următoarele sectoare: sector tricotat + bobinat, sector finisat, sector croit, sector confecții și sector ambalat.

Societatea comercială pe acțiuni poate încheia contracte la intern și export pentru produsele pe care le realizează și serviciile pe care le prestează; are preocupări intense pentru retehnologizări, reproiectarea produselor și proiectarea altora cu alți parametrii conform celor de pe plan mondial.

În prezent, societatea este axata pe producția pentru export în regim lohn. Caracteristic acestui tip de contract este faptul că beneficiarul produsului finit este în același timp și furnizorul de materii prime, stabilește modelul și tiparele, executantul (respectiv prezenta societate) realizând doar croirea, confecționarea și ambalarea produsului.

Dacă până în 1999, principalele piețe de desfacere erau cele locale, în prezent acestea sunt : Italia- Sergio Tacchini, Lovable, Stecolflex, G.B. International și Spania – Grivedi, Comdipunt, Ceative Textil. Societatea s-a remarcat pe aceste piețe prin precizia cu care sunt croite textilele (lucru care duce la un număr foarte mic de defecte) și calitatea finisajelor.

2.2 Organizarea producției de bază

Având în vedere că tipul de producție al acestei societati este de serie mică și mijlocie, cu o nomenclatură relativ largă de producție, metoda de organizare care se aplică este cea a producției pe comenzi. După cum am mai precizat, furnizorul materiilor prime este și beneficiarul produselor finite. Așadar, comenzile sunt ferme și sigure. Un aspect pozitiv al producției societății este faptul că, datorită onorării la timp a comenzilor, stocurile de produse finite sunt foarte mici. Ciclul de producție exprimă succesiunea stadiilor în care se află materiile prime (în acest caz materialele textile) din momentul intrării în producție până în momentul obținerii produsului respectiv ( produsele textile). Prima fază a ciclului de producție îl constituie croirea, realizată în sectorul croit, cu ajutorul tiparelor furnizate , ca și materiile prime, de către beneficiarul produselor finite. Apoi, materialele sunt transportate în sectorul confecții, unde părțile sunt asamblate și cusute, și, după caz, în secția tricotat-bobinat. Circulația produselor între doua locuri de muncă la care se execută diferite operații tehnologice se face pe loturi de producție cu un anumit număr de produse. Mărimea acestor loturi și periodicitatea lansării lor în producție se stabilesc în principal în funcție de cantitatea de produse textile executată pentru fiecare fel de produs. O comandă poate să cuprindă, în funcție de mărime, unul sau mai multe loturi de producție. Spre exemplu, firma Sergio Tacchini comandă în cele mai dese cazuri tricouri de bumbac (un singur lot de producție). Pentru respectarea comenzilor, livrarea la timp a produselor finite și eliminarea timpilor morți, societatea se straduiește să asigure, pe cât posibil, corelarea volumului de muncă necesar pentru executarea comenzilor, cu capacitățile de producție existente în diversele verigi de producție.

Societatea deține un număr de 150 mașini de cusut cu ață dublă și 100 mașini de surfilat. În sectorul finisat, produsele finale sunt călcate, se finisează cusături, se atașează nasturi, fermoare. Ciclul de producție se încheie în sectorul ambalat, unde produsele sunt pregătite pentru livrare. Biroul CTC se asigură că sistemele de croire și coasere nu se abat de la standardele de calitate.

Muncitorii direct productivi posedă un grad ridicat de calificare și o specializare largă, ceea ce le permite să execute o gama largă de operații tehnologice. Astfel, se întâmplă uneori să existe un lot de produse croite prea mare și personal insuficient la coasere. În acest caz, muncitorii care croiesc pot prelua fără greutate sarcina coaserii.

2.3 Competitivitatea pe piață a produselor

Produsele societății Tricotaje Fetești reușesc să fie competitive pe piață, datorita calității materialelor și tehnicilor de croire. Dacă în privinta clienților externi, responsabilitatea pentru calitatea materialelor le aparține acestora în întregime, întrucat ei le furnizează, prin magazinele proprii de desfacere, societatea demonstrează că lucreaza la cele mai înalte standarde, respectandu-și clienții atât prin calitatea materialelor auxiliare cât și prin calitatea modului în care sunt realizate produsele finite. Principalul avantaj competitiv al acestei societăți îl reprezintă prețurile practicate, care sunt mai mici cu circa 15% la produse similare. Produsele societății sunt apreciate și pe pietele externe , însă deocamdată numai datorită calității confecționării, întrucât conducerea nu are nici un cuvânt de spus în privința alegerii materialelor. Cu toate acestea, se urmărește extinderea și pe alte piețe externe, dar nu prin contracte de tip lohn, în vederea creșterii eficienței și rentabilității economice. Pentru piața locală sunt încheiate câteva contracte avantajoase cu furnizori care asigură un preț foarte bun al unor materiale textile de calitate (în principal bumbac 85% și 100%), ceea ce face ca produsele să fie apreciate și pe piața locală.

2.4 Încadrarea cu personal a societatii Tricotaje Fetești

Pentru anul 2005, structura personalului este prezentată în tabelul 2.1, anexa 1.

Între anii 2004 – 2005, numărul de personal a înregistrat o scădere, de la 445 la 414, deși producția fabricată a crescut, ca și exigențele clienților. Restructurările au avut loc datorită dorinței conducerii de a reduce cheltuielile salariale. Din punct de vedere structural, ponderea cea mai mare o au muncitorii (92,7%), iar în cadrul acestora , muncitorii direct productivi. Personalul TESA reprezinta circa 7% din total personal, procent rezonabil, avand în vedere că o buna parte a personalului se implică în derularea corespunzatoare a proceselor de muncă.

În anul 2005, 60% din totalul salariaților sunt cu studii medii, iar din aceștia, peste 68% au absolvit licee cu specialități tehnice.

Capitolul III

3.1 Caracteristicile nomenclatorului de produse

Conform nomenclatorului de produse, în cadrul societății există mai multe tipuri de producție, în funcție de cerințele firmei care este furnizorul materiilor prime la un moment dat. Predominant este tipul de producție în serie mică și mijlocie, specific întreprinderilor care fabrică o nomenclatura relativ largă de produse, în mod periodic și în loturi de fabricație de mărime mică sau mijlocie. Gradul de specializare este redus, iar deplasarea textilelor de la un loc de muncă la altul se face cu mijloace de transport cu deplasare discontinua, cele mai folosite fiind cărucioarele.

În cazuri mai rare, cum ar fi cel al firmei Armani, se întâlnește tipul de producție individuală. În acest caz nomenclatorul de producție este mare, dar cantitățile sunt reduse, uneori fabricându-se chiar unicate. Caracterul unicat al acestor produse face ca repetarea fabricării unor produse are loc la intervale de timp nedeterminate, existand chiar posibilitatea ca aceasta fabricare să nu se mai repete niciodată. Utilajele din dotarea societății au un caracter universal, putând fi adaptate atât la tipul de producție în serie cat și pentru cel individual. Pentru acest tip de producție, deplasarea produselor între locurile de muncă se face bucata cu bucata sau în loturi mici de fabricație.

Societatea dispune de trei sectoare: croit, confecții și un alt sector de confecții destinat produselor care necesită broderii sau comenzilor urgente. În total exista 13 linii tehnologice, fiecare fiind compusa din 22 de mașini, care executa cusaturi diferite, ori aceleași cusaturi, dar în parti diferite ale produsului. Pentru ca produsul să treacă din stadiul "croit" în stadiul "produs finit", sunt necesare mai multe faze și subfaze tehnologice. Procesul tehnologic pentru articolul „Bluză fete”, al firmei Newman, este prezentat în anexa 2

Viabilitatea economică a întreprinderii este dependenta de volumul, structura și eficiența utilizării resurselor materiale, financiare și umane. Resursele umane pot fi abordate pe de o parte din punct de vedere al dimensiunii și structurii, iar pe de alta parte de pe poziția eficienței utilizării personalului. În intervalul de timp analizat, numărul de personal a înregistrat o scădere de 17, respectiv 31 persoane (de la 462 la 445 între anii 2003-2004 și de la 445 la 414 între 2004 și 2005 ). Această scădere este rezultatul unei politici de scădere a costurilor. Lucrând cu nume importante din industria textila, societatea și-a căpatat renume și astfel numărul contractelor a crescut, în special al contractelor pe termen lung.

3.2 Analiza diagnostic a S.C. Tricotaje Fetești S.A

3.2.1 Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obținute din activități comerciale curente, fiind unul dintre cei mai importanți indicatori de măsurare a performanțelor economice ale unei întreprinderi. Practic, cifra de afaceri permite determinarea poziției pe piață a unei societăți, oferă informații despre dinamica activității, șansele de extindere a afacerii sau importanța întreprinderii în cadrul sectorului. Există mai multe modele de analiză a cifrei de afaceri.

Structura cifrei de afaceri evidențiază ponderea deținută de anumite elemente componente în totalul încasărilor unei întreprinderi. Analiza structurală se poate realiza pe diverse trepte:

pe tipuri de activități; în acest caz, se determină contribuția activităților întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri. În cazul S.C Tricotaje Fetești S.A, activitatea de producție deține ponderea cea mai mare în realizarea cifrei de afaceri.

pe grupe de produse / mărfuri; analiza efectuată în această situație se realizează ținându-se cont de nomenclatorul întreprinderii. Unele elemente își aduc o contribuție deosebită la realizarea indicatorilor de performanță și de rentabilitate, altele au o pondere nesemnificativă, dar este posibil uneori ca tocmai existența lor să condiționeze activitatea și rezultatele economico-financiare ale întreprinderii. În cazul acesta, societatea are ca obiect de activitate realizarea produselor textile, dar prestează și diverse servicii de reparații. Cu toate acestea, cea mai mare parte din cifra de afaceri se obține din vânzarea produselor textile. Mărimea cifrei de afaceri este condiționată de existența unui nomenclator mai diversificat, astfel încât cererea clienților să fie satisfăcută într-un grad cât mai mare și să se realizeze fidelizarea acestora. Asigurarea unei oferte diversificate constituie unul din criteriile principale ale obținerii avantajului competitiv.

pe tipuri de clienți; acești parteneri condiționează dimensiunea și performanțele activități oricărei întreprinderi. S.C Tricotaje Fetești S.A are o serie de clienți fideli, cu care lucrează de cel puțin 2 ani, și cu care a încheiat contracte de lungă durată, dar și clienți ocazionali.

În perioada de timp analizată, respectiv anii 2003, 2004, 2005, cifra de afaceri a înregistrat o dinamică ascendentă, în principal datorită creșterii volumului fizic al producției fizice, urmare a sporirii numărului și valorilor contractelor de lohn. Astfel, în anul 2004, comparativ cu 2003, cifra de afaceri a crescut cu 16,46%, iar în anul 2005, raportat la 2004, procentul de creștere a fost 11,86%.

Pentru evidențierea factorilor care au influențat cifra de afaceri și implicit eficiența S.C Tricotaje Fetești S.A, este necesară analiza factorială a cifrei de afaceri, cu ajutorul modelului:

, unde

Ns – numărul mediu de salariați

– gradul de înzestrare tehnică a muncii

Mf – mijloace fixe, total , din care Mfa – mijloace fixe active

– raportul dintre mijloacele fixe active și total mijloace fixe

– randamentul mijloacelor fixe active

– gradul de valorificare a producției fabricate

Scopul analizei factoriale îl constituie determinarea aportului diferiților factori de influență asupra modificării cifrei de afaceri, precum și identificarea soluțiilor pentru redresarea activității sau îmbunătățirea performanțelor viitoare.

Valorile factorilor care influențează cifra de afaceri sunt prezentate în tabelul 3.2, anexa 3

În perioada analizată, modificarea cifrei de afaceri față de baza de comparație este:

Δ CA = CA1 – CA0 = 1449984,9 – 1244952,7 = 205032,2 (euro)

Δ CA = CA2 – CA1 = 1621979 – 1449984,9 = 171994,1 (euro)

din care, datorită:

1) Influenței modificării numărului de salariați

Δ Ns = (Ns1-Ns0) =

= (445 – 462) 1169,4 0,66 3,34 1,03 = – 45137,7 euro

Δ Ns = (Ns2-Ns1) =

= (414 – 445) 1506,8 0,560 3,42 1,12 = – 100195,8 euro

2) Influenței modificării gradului de înzestrare tehnică :

Δ = Ns1 (–)=

= 445 (1506,8-1169,4) 0,6653,341,03 = 343487,1 euro

Δ = Ns2 (–)=

= 414 (1672,1-1605,8) 0,5603,421,12 = 58877 euro

3) Influența modificării structurii mijloacelor fixe (ponderii mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe)

Δ = Ns1 ( -) =

= 4451506,8 (0,560-0,665) 3,341,03 = – 242208 euro

Δ = Ns2 ( -) =

= 4141672,1 (0,582-0,560) 3,421,12 = 58335 euro

4) Influența modificării eficienței mijloacelor fixe

Δ = Ns1 (-) =

= 4451506,80,560 (3,42-3,34) 1,03= 30940,7 euro

Δ == Ns2 (-) =

= 4141672,10,582 (3,29-3,42) 1,12= -58660,6 euro

5) Influenței modificării gradului de utilizare a producției fabricate:

Δ= Ns1 (-)=

= 4451506,80,5603,42 (1,12-1,03)= 115577,2 euro

Δ= Ns2 (-)=

=4141672,10,5823,29 (1,22-1,12)= 132550,5 euro

În anul 2004 se constată o creștere a cifrei de afaceri comparativ cu baza de raportare cu 205032,2 euro, iar în 2005, o creștere cu 171994,1 euro.

În ambele intervale s-a constatat că reducerea numărului de angajați cu 17, respectiv 31 persoane, în condițiile menținerii constante a celorlalți factori de influență, a determinat în mod justificat și o diminuare a cifrei de afaceri cu 45137,7, respectiv 100195,8 euro. În perioada 2003-2004, principala cauză a scăderii numărului de salariați a fost restrângerea activității ca urmare a scăderii numărului de contracte încheiate. În perioada urmatoare, situația s-a relansat, însă conducerea societății Tricotaje Fetești S.A a hotărât scăderea cheltuielilor salariale, prin disponibilizări .

Comparativ cu perioadele de bază, gradul de înzestrare tehnică a crescut, reflectându-se favorabil asupra cifrei de afaceri, în sensul creșterii acesteia cu 343487,1, respectiv 58877 euro. Din analiza datelor disponibile, se constată că înzestrarea tehnică a crescut atât datorită efectuării unor noi investiții (1,24%, respectiv 1,03%), cât și ca efect al reducerii numărului de salariați. Influența înzestrării tehnice este favorabilă eficienței economice a întreprinderii, dat fiind faptul că personalul era supradimensionat comparativ cu capacitatea de producție disponibilă.

În perioada 2003-2004, structura mijloacelor fixe s-a modificat în defavoarea celor direct productive (-10,5%), o dată cu diminuarea cifrei de afaceri cu 242208 euro. Aceasta scădere s-a datorat faptului că un număr apreciabil de mașini au fost scoase din funcțiune întrucât prezentau un grad foarte ridicat de uzură fizică și morală, iar societatea se pregătea de modernizări tehnice, pentru satisfacerea cerințelor de pe piața externă. Acest lucru va deveni "vizibil" în perioada următoare, cand se remarcă o creștere a ponderii mijloacelor fixe actve în total mijloace fixe (+2,2%) și totodată o influență a cifrei de afaceri de 58335 euro.

Randamentul mijloacelor fixe a crescut în perioada 2003-2004 , influențând pozitiv cifra de afaceri, urmând ca mai apoi să scadă, exercitând o influență asupra cifrei de afaceri de 58660,6 euro.

Gradul de valorificare a producției destinate vânzării a crescut cu 8,73%, respectiv cu 8,92%, datorită faptului că societatea este axată aproape în totalitate pe producția în regim lohn, contractele prezentând siguranță maximă. Acest lucru a avut o influență pozitivă asupra cifrei de afaceri, ducând la creșterea acesteia cu115577,2 , respectiv 132550,5 euro.

3.2.2 Analiza potențialului uman

Structural, numărul mediu de personal este prezentat în tabelul 3.3, anexa 4

Conform datelor acestui tabel, scăderea numărului de muncitori s-a realizat in aria direct productivă, datorită intenției conducerii de a reduce cheltuielile salariale, și mai puțin in cadrul sectorului indirect productiv , unde au fost angajați tehnicieni și muncitori responsabili cu manipularea mijloacelor de transport necesar manevrării produselor dintr-un sector in altul sau chiar de la o linie de producție la alta.

De asemenea, pe categorii socio- profesionale și din punct de vedere al pregătirii, situația înregistrată la S.C Tricotaje S.A este:

Analizând informațiile acestui tabel, se pot afirma următoarele:

din punct de vedere cantitativ, modificările de personal nu sunt semnificative, acesta menținându-se la un număr de peste 400 de salariați; acest lucru se datorează faptului că nivelul producției a crescut.

din punct de vedere structural, ponderea cea mai ridicata o au muncitorii (85% din total personal in 2003, 85.93% in 2004 și 86.59% in 2005), iar in cadrul acestora , muncitorii direct productivi. Personalul TESA reprezinta circa 15% din total personal, procent rezonabil, avand in vedere că o buna parte a personalului se implică in derularea corespunzatoare a proceselor de muncă.

În ceea ce privește structura personalului cu studii superioare, ponderea majoritară o au inginerii (peste 75%), pe când ponderea economiștilor este de doar 8 %. Acest procent este mic, având in vedere necesitatea fundamentării economice a deciziilor la nivel mediu și superior. În plus, un aspect negativ este acela că multe decizii se iau la nivelul managementului superior fără a se ține cont de părerea economiștilor întreprinderii.

3.2.3 Analiza productivității

Productivitatea muncii, important indicator de eficiență, necesită o analiză mai nuanțată, date fiind complexitatea sa, factorii ce o influențează și implicațiile deosebite asupra stării și dinamicii economice a întreprinderii. Dacă se ia în considerare formula clasică de determinare a productivității muncii, W =, pot fi identificați diverși factori ce concură la modificarea nivelului acesteia

W = =, unde

– gradul de înzestrare tehnică a muncii

Mf – mijloace fixe, total , din care Mfa – mijloace fixe active

– raportul dintre mijloacele fixe active și total mijloace fixe

– randamentul mijloacelor fixe active

– gradul de valorificare a producției fabricate

Toți factorii necesari analizei productivității au fost calculați în tabelul 2.1

Δ W1 = W2005 – W2004 = 3344,3 – 3138,5 = 205,8 (euro)

Δ W2 = W2004 – W 2003 = 3138,5 – 2868,5 = 270

Diferențele s-au datorat:

a) modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii, ca urmare a noilor cerințe impuse de piață. Pentru ca producția de seri mică sau individuală să producă eficiență, fabricarea produselor trebuie să aibă la bază tehnologii noi, care să corespundă tendințelor de pe piață.

Δ = (–)=

= (1506.8-1169.4 ) 0,655 3,34 1,03 = 760,27 (euro/salariat)

Δ = (–) =

=(1672,1-1506,8) 0,560 3,42 1,12 = 354,57(euro/salariat)

b) modificării raportului dintre mijloacele fixe active și mijloacele fixe

Δ = ( -)

= 1506,8 (0,560 – 0,665) 3,34 1,03 = – 544,3 (euro/salariat)

Δ = ( -) =

= 1672,1 (0,582 – 0,560) 3,42 1,12 = 140,9 (euro/salariat)

modificării randamentului activelor fixe

Δ = (-) =

= 1506,8 0,560 (3,42 – 3,34) 1,03 = 69,53 (euro/salariat)

Δ == (-) =

=1672,1 0,582 (3,29 – 3,42) 1,12 = – 141,69 (euro/salariat)

modificării gradului de valorificare a producției fabricate

Δ= (-)=

=1506,8 0,560 3,42 (1,12 – 1,03) = 259,72 (euro/salariat)

Δ= (-)=

= 1672,1 0,582 3,29 (1,22 – 1,12) = 320,17 (euro/salariat)

Din analiza efectuată mai sus rezultă următoarele:

Productivitatea muncii a înregistrat o dinamică ascendenta atât în 2004, față de anul precedent, cu 205,8 euro, cât și în 2005 față de perioada anterioară, crescând cu 270 euro/salariat.

Creșterea gradului de înzestrare tehnică (+128,8%, respectiv +110,9%) a determinat în mod firesc o a influență pozitiva asupra productivității cu 760,27 , respectiv 354,57 euro/sal. O parte din mașinile vechi au fost scoase din funcțiune prin casare, iar unei alte părți i s-au adus îmbunătățiri menite să ducă la obținerea unui volum mai mare de producție în aceeași perioadă de timp, de o calitate superioară. Astfel, scăderea numărului de salariați nu influențează negativ productivitatea în condițiile creșterii gradului de înzestrare tehnică.

Modificarea structurii mijloacelor fixe în defavoarea celor direct productive (-10,5%), a influnțat negativ productivitatea muncii, diminuând-o cu 544,3 euro/sal, in condițiile în care celelalte variabile au rămas constante. Această scădere a avut loc datorită scoaterii din folosință a unor mașini care nu mai corespondeau standardelor și pentru a căror întreținere și reparație se alocau sume importante. Ulterior, o data cu luarea și aplicarea măsurii de modernizare și retehnologizare, ponderea mijloacelor fixe în total mijloace fixe a crescut, influențând astfel în mod pozitiv productivitatea muncii (+140,9euro)

Dinamica ascendentă a randamentului mijloacelor fixe în perioada 2003-2004 a avut o influență pozitivă asupra productivității, care a crescut cu 69,53 euro/salariat. În perioada următoare însă, randamentul mijloacelor fixe a scăzut, iar acest lucru s-a răsfrânt asupra productivității (-141,69 euro/salariați).

Datorită regimului de fabricație și a gradului ridicat de certitudine a contractelor, gradul de valorificare a producției fabricate a crescut în ambele perioade analizate, influențând pozitiv productivitatea muncii, care a crescut cu 259,72 euro/sal, respectiv 320,17 euro/sal

Astfel, făcând o comparație a celor doua perioade analizate se constată că:

în perioada 2003 – 2004 , cu excepția raportului dintre mijloacele fixe active și mijloacele fixe, toți factorii au influențat pozitiv productivitatea muncii, cel mai important " aport " fiind adus de modificarea gradului de înzestrare tehnică a muncii. Datorita sporirii și diversificării contractelor de lohn cu firme importante din industria textila europeană, a fost necesară achiziționarea unor mașini tehnologice performante, care să corespundă cerințelor clientilor.

în perioada 2004 – 2005, factorii care au influențat negativ productivitatea au fost gradul de înzestrare tehnică a muncii, și modificarea randamentului mijloacelor fixe. Cea mai importantă contribuție a înregistrat-o modificarea gradului de valorificare a producției fabricate, datorită creșterii cererii de pe piață.

Un alt element de evidențiere a eficienței firmei îl reprezintă maniera de respectare a unor corelații între principalele obiective și rezultatele obținute din realizarea lor. Doua dintre acestea sunt de ordin cantitativ și se referă la raportul dintre dinamică unor indicatori cantitativi.

ICA ≥ ICS ≥INS, unde:

ICA – indicele cifrei de afaceri

ICS – indicele cheltuielilor cu salariile

INS, – indicele numărului de salariați

Ce-a de-a doua corelație este una de ordin calitativ și exprimă raporturile dintre doi importanți indicatori de eficiență – productivitatea muncii și salariul mediu

IW ≥ IS, unde:

IW – indicele productivității muncii

IS – indicele salariului mediu

Dacă se abordează indicatorii, cu niveluri înregistrate în intervalul de timp analizat, situația este:

– pentru perioada 2003 – 2004

ICA – 116,47%

ICS – 98,36 %

INS – 96,32%

IW – 109,41 %

Is – 93,92%

– pentru perioada 2004 – 2005

ICA – 111,86%

ICS – 106,4%

INS – 93,03%

IW – 106,55%

Is – 94,05%

În urma calculelor s-a constatat încadrarea in corelațiile economice fundamentale, prin dinamica ascendentă a indicatorilor de volum și de eficiență.

Respectarea corelației dintre creșterea productivității muncii și cea a salariului mediu se reflectă în reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri. Corelația dintre creșterea productivității muncii și cea a salariului mediu se reflectă cu ajutorul indicelui de corelație stabilit după relația:

Ic =

Pentru perioada 2003-2004

Ic = = 0,88

Pentru perioada 2004-2005

Ic = = 0,88

Se apreciază favorabil atunci când Ic < 1, respectiv productivitatea muncii a înregistrat un ritm superior de creștere față de salariul mediu.

3.2.4 Analiza cheltuielilor

Costurile reprezintă un "barometru" important al eficienței întreprinderii, abordată prin prisma indicatorilor de eforturi. Evidențierea volumului, structurii și dinamicii lor reprezintă tot atâtea elemente definitorii ale analizei diagnostic. Comparativ cu dinamica cifrei de afaceri, dinamica cheltuielilor totale a înregistrat valorile din tabelul 3.4, anexa 5

Prezintă interes și rata de eficiență a cheltuielilor:

Rch = Cheltuieli totale x 100.

CA

Nivelul acesteia a fost:

Pentru anul 2003: 111,69 euro

Pentru anul 2004: 105,53 euro

Pentru 2005: 145,31 euro

În urma calculelor efectuate se observă că dinamica cheltuielilor totale este superioara dinamicii cifrei de afaceri, fapt apreciat ca fiind nefavorabil, o evoluție mult ascendentă înregistrând în special cheltuielile privind prestațiile externe (+210,87%), o cota scăzută înregistrând cheltuielile materiale, care cresc într-un ritm inferior creșterii cheltuielilor totale. De asemenea, se înregistrează o scădere a cheltuielilor cu personalul în anul 2005, raportat la 2004, și astfel o diminuare a ponderii cheltuielilor cu personalul în total cheltuieli. Acestă reducere a fost planificată și a avut loc datorită reducerii numărului de salariati.

În perioada 2003-2004, profitul a înregistrat o dinamică ascendentă, însă în 2005, S.C Tricotaje Fetești S.A a înregistrat pierdere la sfârșitul perioadei de gestiune, ca urmare a neonorării la timp a contractelor de către principalii clienți.

Capitolul IV

4.1 Măsuri și recomandări

1. Eliminarea lohn-ului, cu prezentarea principalelor dezavantaje ale acestuia

Regimul de lohn pe care l-a adoptat S.C. Tricotaje Fetești S.A a părut profitabil în primă instanță datorită faptului că beneficiarul produselor finite suportă cheltuielile de aprovizionare, costurile materiilor prime, transportul și desfacerea. Însă acest sistem s-a dovedit a fi puțin rentabil, datorită faptului că societății îi revine doar un mic procent din profit, care nu îi permite o dezvoltare a afacerii, prin forțe proprii. Astfel, firma este dependentă de beneficiarii care îi aduc comenzi, al căror volum trebuie să fie foarte ridicat, pentru ca venitul producătorului să crească și el direct proporțional.

Deși societatea lucrează pentru firme europene foarte importante din industria textilă (Lacoste, Sergio Tacchini), nivelul de salarizare este foarte scăzut, iar retehnologizarea, care a început în 2003, este suportată de societate, contrar principiilor contractelor de lohn. Sumele alocate retehnologizării până în prezent sunt destul de mari, circa 120000 euro, și nu au fost recuperate în urma onorării contractelor de către principalii beneficiari. În urma calculelor a rezultat că din prețul de vânzare al produsului, fabricii îi revine circa 8% (calculat la costul manoperei), iar salariului mai puțin de un procent. Dacă societatea va lucra în continuare în acest regim, cu siguranță va avea șanse minime de dezvoltare, chiar în condițiile în care a făcut oarecare investiții tehnologice și dispune de o valoroasă forță de muncă. În plus, deși cheltuielile cresc, în special cele cu energia electrică și întreținerea utilajelor, clienții nu sunt dispuși să platească mai mult pentru serviciile de care beneficiază. În condițiile în care profiturile nu cresc (mai mult chiar, se obțin chiar pierderi, cum ar fi cazul anului 2005), nici salariile nu pot crește, generând implicații sociale: angajații nu sunt motivați, interesul pentru muncă scade, apare sentimentul de frustrare, iar nivelul de trai este foarte scăzut. Fără un salariu motivant, angajații nu pot avea satisfacții, chiar dacă lucrează pentru firme de top și sunt capabili să realizeze produse de calitate superioară, foarte apreciate pe piața externă. De asemenea, se apriciază că o data cu integrarea în Uniunea Europeană, atunci când România va fi racordată la sistemul competițional al UE, iar circulația liberă a mărfurilor, persoanelor și capitalurilor va fi asigurată, investitorii în lohn se vor muta în alte țări.

Având în vedere aceste aspecte negative, o măsură radicală de creștere a eficienței care ar trebui adoptată în cadrul societății, este renunțarea treptată la lohn, pâna la elimarea totală a acestor tipuri de contracte. Deși acest lucru ar presupune noi cheltuieli, dintre care cele mai importante ar fi cele cu materiile prime, pe care ar trebui să și le asigure, cifra de afaceri ar crește, ceea ce ar atrage de la sine creșterea profitului. Având o forță de muncă cu înalt grad de calificare, o dotare tehnică ce se va îmbunătății și posibilități reale de a intra pe piața locală cu aceste avantaje concurențiale, societatea s-ar putea redresa. Renunțând la lohn, societatea ar putea chiar să renunțe la organizarea procesuală a producției individuale, de serie mică și mijlocie și să introducă producția de serie mare, având avantajul că pe raza județului nu există o concurență puternică în acest domeniu. Analizând cheltuielile cu materiile prime ale firmelor care prestează o activitate similară, am constatat că, dacă firma ar lucra pe cont propriu, cheltuielile sale ar crește cu circa 34%, dar s-ar reduce la minim sau chiar ar dispărea alte cheltuieli, cum ar fi cele privind prestațiile externe, care au o pondere importantă în cadrul cheltuielilor totale(circa 17%). Astfel, se estimează o creștere a cheltuielilor de numai 17%, în condițiile majorării cifrei de afaceri cu peste 26%.

În cazul în care firma nu renunță totuși la lohn, se pot aplică anumite măsuri de reducere sau chiar eliminare a punctelor slabe.

2. Creșterea randamentului mijloacelor fixe direct productive

În urma analizei diagnostic s-a constatat o influență negativă a eficienței mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri. În anul 2005, scăderea randamentului mijloacelor fixe direct productive a redus cifra de afaceri cu 58660,6 euro și productivitatea muncii cu 141,69 euro/salariat. Acest lucru se datorează faptului că mijloacele fixe active nu au fost utilizate la capacitate maximă, antrenând pierderi, chiar dacă producția marfă fabricată a crescut cu 3%. Creșterea a fost însă prea mică și a fost devansată de creșterea valorii mijloacelor fixe active (+8%). Este adevărat că în anul 2005, societatea a mai achiziționat 6 mașini, în cadrul procesului de retehnologizare, dar asta a determinat nefolosirea altor mașini. Astfel, pentru remedierea acestei situații, este necesar să crească producția fabricată, lucru care va duce și la creșterea cifrei de afaceri și a productivității. Chiar dacă societatea lucrează în regim lohn și producția fabricată este condiționată aproape exclusiv de către clienți, există posibilitatea de a se realiza această creștere. Spre exemplu, în anul 2005, societatea a refuzat numeroase contracte, datorită faptului că firme precum Sergio Tachini doreau onorarea comenzii într-un timp foarte scurt. Astfel, societatea a trebuit să-și mobilizeze integral forța de muncă pentru onorarea acestor contracte. În urma previziunilor, am constatat că dacă firma nu ar fi refuzat să presteze servicii pentru acele firme, producția marfă fabricată ar fi crescut cu 82487 euro. Astfel, valoarea sa ar fi ajuns la 1411238 euro. În acest caz, randamentul mijloacelor fixe direct productive ar fi 3,50, iar influența modificării eficienței mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri și productivității ar fi urmatoarea (în cazul în care ceilalți factori ar fi rămas constanți)

Δ = Ns2 (-) =

= 4141672,10,582 (3,50-3,42) 1,12= 36098,8 (euro)

Δ = (-) =

=1672,1 0,582 (3,50 – 3,42) 1,12 = 87,2 (euro/salariat)

Din aceste calcule rezultă că o creștere a producției cu doar 7%, în condițiile în care rapoartele dintre ceilalți indicatori ar rămâne constanți, conduce la creșterea randamentului mijloacelor fixe și influențează pozitiv cifra de afaceri (+36098,8euro), dar și productivitatea muncii (+87,2 euro/salariat)

Astfel, pentru remedierea randamentului scăzut al mijloacelor fixe, măsura care trebuie aplicată este creșterea producției fabricate. Lucrând în regim lohn, modalitatea prin care societatea poate realiza acest lucru este creșterea numărului de contracte, prin revizuirea termenelor de îndeplinire a producției din cadrul contractelor stabile.

3. Creșterea numărului de salariați

O altă deficiență sesizată în cadrul S.C. Tricotaje S.A o reprezintă scăderea numărului de salariați, atât în 2004, cât și în 2005. Dacă această scădere ar fi fost ca urmare a retehnologizării, ar fi fost justificată. Însă în cadrul societății retehnologizarea este la început, iar micșorarea numărului de salariați nu este de bun augur. În urma analizei factoriale din cadrul analizei diagnostic am constatat că scăderea numărului de salariați a influențat negativ cifra de afaceri (-100195,8 euro). De asemenea, dacă ar fi aplicată și măsura anterioara, de creștere a producției în vederea sporirii randamentului, ar fi neaparat necesar ca societatea să crească numărul de muncitori. Astfel, utilajele nefolosite ar intra în funcțiune, nu ar mai exista atâta capacitate de producție neutilizată, iar producția planificată ar crește și ar fi livrată în intervalul de timp prevăzut.

Este necesară o creștere minimă a numărului de muncitori, pentru ca influența acestei creșteri asupra cifrei de afaceri să fie pozitivă.Spre exemplu, dacă în 2005, numărul muncitorilor ar fi crescut cu 5 față de anul precedent și nu s-ar fi micșorat cu 31, iar rapoartele dintre ceilalți indicatori ar ramâne constante, influența asupra cifrei de afaceri ar fi fost următoarea:

Δ Ns = (Ns2-Ns1) =

= (450-445) 1506,80,5603,421,12 = 16160,6 euro

4. Introducerea, în cadrul executării reparațiilor, a metodei de reparare pe subansamble

O altă problemă cu care se confruntă societatea este reprezentată de întreruperile dese din cadrul liniilor în flux. Datorită uzurii mașinilor de cusut, reparațiile curente de gradul I sau II nu se mai execută la numărul de ore previzionat, ci mai devreme. Societatea nu dispune de un stoc de subansamble, și de aceea reparațiile necesită un timp destul de mare, care încetinește realizarea producției. Datorită așezării în flux a liniilor tehnologice, oprirea unei mașini atrage după sine oprirea mașinilor care o succed.

Măsura care se poate aplica pentru remedierea acestei probleme constă în introducerea în cadrul societății a unei metode moderne de executare a reparațiilor, și anume metoda de reparare pe subansamble. Aceasta se caracterizează prin aceea că la întreprinderile cu un număr mare de utilaje de același fel, cum este cazul societătii de față, se creează un stoc de subansamble în stare de funcționare. Aceste subansamble vor înlocui subansamblele uzate din cadrul utilajelor care urmează să fie reparate, după care subansamblele defecte vor intra în componența stocului de subansamble funcționale. Aplicarea acestei metode reduce foarte mult timpul de reparare a utilajelor, crescând astfel timpul de funcționare al utilajelor.

Capitolul V

Concluzii

Societatea comercială Tricotaje Fetești S.A a luat ființă în industria textilă în anul 1980, căpătând o experiență care reprezintă un real avantaj competitiv. Întreprinderea a prestat până acum o activitate rentabilă, având în vedere că a obținut profit în perioada de timp analizată. Cu toate acestea, dacă S.C. Tricotaje Fetești S.A va continua să lucreze în regim lohn, previziunile pentru principalii indicatori de eficiență nu sunt foarte optimiste.

Deși dispune de o valoroasă forță de muncă și de numeroase echipamente tehnologice, conducerea societății a ales lohn-ul ca pe o modalitate „lejeră” de obținere a profitului. Însă prin acest regim de lucru, societatea nu poate „controla” pe deplin activitatea pe care o desfășoară. Spre exemplu, în cadrul firmei nu se poate decide „ce” , „cât”, „cum” și „când” să se producă. Întreaga activitate de producție depinde de clienți, care aduc materiile prime și comandă producția.

În urma calculelor și observațiilor efectuate la nivelul indicatorilor financiari ai societății, am analizat în principal evoluția cifrei de afaceri și a productivității. Deși în perioada analizată cei doi indicatori au înregistrat o dinamică ascendentă, am constatat că există anumiți factori care „frânează” dezvoltarea societății. Tricotaje Fetești S.A. Acești factori sunt scăderea numărului de salariați, modificarea raportului dintre mijloacele fixe active și mijloacele fixe totale, în defavoarea celor direct productive, precum și scăderea randamentului mijloacelor fixe active. Deficiențele din cadrul firmei s-ar putea diminua sau chiar elimina, prin aplicarea anumitor măsuri, care vizează în principal creșterea producției și sporirea randamentului mijloacelor fixe productive. Am constatat că, în cadrul societății, o parte din mijloacele fixe active nu sunt exploatate, aceasta fiind o consecință a scăderii numărului de muncitori direct productivi. Această scădere nu este justificată, întrucât producția fabricată a crescut, așadar muncitorii rămași au trebuit să lucreze mai mult. Astfel, dacă S.C Tricotaje Fetești S.A ar suplimenta numărul muncitorilor, aceasta ar influența pozitiv cifra de afaceri , iar firma ar putea să onoreze și alte contracte, care i-ar spori profitul. Am constatat că, dacă în 2005, societatea nu ar fi disponibilizat 31 de muncitori, ci dimpotrivă, ar fi angajat 5 în plus, cifra de afaceri ar fi crescut cu 16160,6 euro. Fiind în plin proces de retehnologizare, societatea ar trebui să ia măsuri de creștere a profitului, pentru a-și putea acoperi cheltuielile aferente.

De asemenea, tot în vederea creșterii rentabilității, societatea ar trebui să ia măsuri de reducere a timpului destinat reparației utilajelor. Metoda de reparare pe subansamble este simpla și reduce semnificativ pierderile datorate întreruperilor tehnologice.

Bibliografie selectivă

Florica Badea – „Managementul producției”, Editura ASE, București 2002

Florica Badea – „Managementul producției industriale”, Editura All, București 2001

Constantin Bărbulescu – „Managementul producției industriale”, vol 3, Editura Sylvi, București 1997

Constantin Bărbulescu, Constantin Bâgu – „Managementul producției”, vol 1, Editura Tribuna Economică, București 2002

Richard B. Chase, Nicholas J. Aquilano – „Production & Operations Management, Editura Irwin 1999

Ion Constantin Dima, Monica Nedelcu – „Management industrial”, Editura Național 2000

N. Georgescu – „Analiză economico – financiară”, Editura Economică 2004

Richard J. Schonberger, Edward M. Knod – „Operations Management”, Editura Irwin 1998