Sisteme de Impozitare

Fiscalitatea reprezintă aplicarea unor serii de politici aprobate și implementate de guvernul unei țări precum creșterea sau descreșterea taxelor și impozitelor existente la nivelul microeconomic și macroeconomic cu scopul de a spori veniturile publice pentru ca ulterior să le investească sub denumirea de cheltuieli publice în activități menite să influențeze pozitiv evoluția economică a statului respectiv.

Fiscalitatea de la nivelul unei țări este influențată în mod direct de rezultatul deciziilor guvernului pe plan economic , politic și social. Gradul de dezvoltare și prosperitate al unei economii este direct proporțional cu gradul de impunere existent, astfel că , cu cât persoanele impozitate vor cumula un număr mai mare de taxe și impozite , cu atât încasările statului vor fi mai mari și implicit va crește și numărul investițiilor.

Studiul politicilor fiscale poate fi realizat atât din punct de vedere dinamic cât și static, atât la nivel macroeconomic cât și microeconomic , dar contribuția majoră în formarea venitului bugetar este relevată de performanța macroeconomică.

Relația stat-fiscalitate reunește o serie de caracteristici:

Sunt indispensabile una față de cealaltă

Fiscalitatea este o politică a statului prin care se urmărește dezvoltarea economică și socială

Statul depinde în mod direct de politicile fiscale pe care le implementează

Tema impozitării generează multiple discuții aprinse între organele responsabile cu colectarea impozitelor și plătitorii acestora. Pe de o parte întâlnim necesitatea constantă a statului de a obține venituri bugetare cât mai mari , iar pe de altă parte intervine problematica temporală , care conduce în cele din urmă la apariția evaziunii fiscale și la ascensiunea economiei subterane.

Sistemul fiscal are rolul de a menține echilibrul financiar și de acționa în consecință în cazul apariției unor șocuri în economie , cu sau fără intervenționismul statului la momentul respectiv.

Taxele și impozitele colectate de autoritățile guvernamentale sunt utilizate pentru finanțarea producției și a ofertei de bunuri publice , intrând în circuitul de dezvoltare al sistemului macroeconomic.

Fiecare stat în parte adoptă și implementează politici fiscale proprii prin stabilirea tipului , numărului și a mărimii taxelor și impozitelor. Din aceste acțiuni ale guvernului se deduce că statul îndeplinește 4 roluri:

Rol distributiv

Rol reglator

Rol stabilizator

Rol asigurator

Intervenția statului în ciclul economiei reduce monopolurile și externalitățile , oferind contribuabililor informații pe care nu le dețin, fie pentru că nu sunt disponibile , fie pentru că presupun un efort financiar mare. Acest tip de intevenție încurajează ascensiunea veniturilor legale și descurajează monopolul excesiv al activităților economice.

În ceea ce privește cheltuielile publice ale unui stat este necesară cuantificarea performanțelor repartizării acestora prin intermediul unor indicatori stabiliți de guvern precum:

Nivelul corupției

Speranța de viață

Mortalitatea infantilă

Calitatea justiției

Eficiența birocrației

Eficiența educației

Nivelul de trai etc.

Eficiența cheltuielilor din bani publici în România este o problemă ce derivă din lipsa de credibilitate pe care contribuabilii o resimt cu privire la autoritățile competente ,care prezintă probleme de transparență și o dificultate pronunțată în stabilirea bugetelor în domenii precum educația , sănătatea , justiția.

1.2. IMPOZITAREA DIRECTĂ

Impozitele sunt o formă de constituire a venitului bugetar prin prelevări obligatorii de la persoanele fizice și juridice ale unui stat , negeneratoare de transfer de obligații în sarcina statului și fără necesitatea unei contraprestații din partea statului la momentul respectiv.

Fiecare impozit are în alcătutirea sa următoarele elemente:

Subiectul impozitului sau contribuabilul

Suportatorul sau destinatarul

Obiectul impunerii

Sursa impozitului

Unitatea de impunere

Cota impozitului

Asieta

Termenul de plată

Impozitele directe reprezintă cea mai frecvent întâlnită metodă de impunere, fiind clasificate în funcție de caracteristicile de formă și de fond.

Impunerea directă prezină o serie de trăsături specifice:

Este nominativ

Diferă în funcție de situația personală a contribuabilului

Plătitorul este anunțat în avans cu privire la cuantumul datoriei și data scadentă.

Impozitele directe sunt clasificate după obiect în:

Impozite reale

Impozite personale

Impozitele reale au ca obiect al impunerii pământul , clădirile , fabricile etc și au ca și caracteristică faptul că nu este luată în considerare situația personală a contribuabilului .Se pot clasifica astfel:

Impozit funciar

Impozit pe clădiri

Impozit pe diverse activități

Impozitele personale sunt foarte răspândite în contextul economiei actuale și sunt clasificate astfel:

Impozit pe profit

Impozit pe venit