Sisteme de adăpost pentru păsări [607300]

Sisteme de adăpost pentru păsări
Standarde de fermă

Titlu:
Autori:
Lideri de proiect:
Coordonatori MADR:
Traducători:
Grafic ă:
Fotografii:
Tipărit de:Sisteme de adăpost pentru păsări . Standarde de fermă
Niels Finn Johansen, Karen Marghrete Balle, Leonard Constantin Stafie,
Adrian Cristinel Greculescu, Mihai Călin Mașinistru
Henry Joergensen
Cornelia Mihai , Simona Steriu
Cornelia Roșoga, Oana Tănă sache
Adrian Greculescu
Danish Agricultural Advisory Service
Danish Agricultural Advisory Service
Agro Food Park 15
DK-8200 Aarhus N
Denmark
www .vfl.dk
Telefon: +45 8740 5000
Prima ediție – Iunie 2010
Manualul are avizul oficial al următoarelor instituții publice:
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Ministerul Mediului și Pădurilor
Autoritatea Națională Sanitară V eterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Agenția Națională de Consultanță Agricolă
Grupurile de lucru din cadrul instituțiilor au fost alcătuite din: Dr . Anca Kramer , Dr. Dan Daraban,
Ing. Daniela Catană, Ing. Elena Gavriluță, Ing. Radu Galiș, Ing. Vladimir Stoianovici și
Dr. Sorin Liviu Ștefănescu. Coordonarea acestora a fost realizată de către doamna Rodica Matei.

Sisteme de adăpost pentru păsări
Standarde de fermă

4Prefață
Manualul „Sisteme de adăpost pentru păsări. Standarde de fermă ” prezintă exemple de adăposturi
pentru păsări și o serie de recomandări pentru realizarea acestora. Manualul cuprinde tehnici
moderne pentru construcții, pornind de la cerințele legislative europe ne și naționale. De asemenea,
manualul ia în considerare experiența fermierilor europeni.
Recomandările prezentate îndeplinesc cerințele Uniunii Europene referitoare la protecția mediului,
bunăstarea animalelor și dezvoltarea durabilă.
Manualul a fost elaborat în cadrul contractului “Asistență tehnică pentru dezvoltarea Standardelor de
Fermă pentru România”, UMP MAKIS – MAPDR 04/QCBS/2008 – nr. 3166, finanțat de Banca
Mondială.
Echipa care a conceput și elaborat manualul a fost formată din experți români si danezi din cadrul
organizației Danish Agricultural Advisory Service. De asemenea, aceștia au fost susținuți de o echipă
compusă din specialiști, personal administrativ , interpreți, traducători și editori.
O contribuție importantă a fost adusă de grupurile de lucru formate din specialiști din cadrul
Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Mediului și Pădurilor , Autorității Naționale
Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.
Manualul a fost elaborat în perioada martie – iunie 2010. Suntem conștienți de faptul că în următorii ani
atât cadrul legislativ european, cât și cel național vor fi completate și îmbunătățite. De aceea,
beneficiarii acestui manual trebuie să se informeze permanent despre eventualele modificări
legislative. Datorită condițiilor pedo-climatice specifice diverselor regiuni din România, cerințele
referitoare la construcții pot fi diferite.
Obiectivul proiectului a constat în elaborarea unor manuale care cuprind recomandări referitoare la
amenajarea construcțiilor de fermă pentru depozitarea furajelor și a dejecțiilor , precum și pentru
construcția adăposturilor pentru bovine, porcine, cabaline, ovine si păsări, în vederea respectării
standardelor comunitare. Recomandările propuse îndeplinesc cerințele Uniunii Europene și dau
posibilitatea fermierilor români să-și conducă într-un mod eficient și profitabil afacerile din agricultură.
Iunie 2010
Henry Joergensen
Lider de proiect

5Cuprins
1. Reglementări privind producția păsărilor …………………………………………… ……………………..
1.1. Introducere …………………………………………… …………………………………………… ….
1.2. Legislație europeană …………………………………………… …………………………………..
1.3. Legislație românească …………………………………………… ………………………………..
2. Metode de producție, parametri tehnologici și de producție ………………………………………….
2.1. Structura sectorului și situația actuală din România ……………………………………….
2.2. Clima României …………………………………………… ………………………………………….
2.3. Puii de carne …………………………………………… …………………………………………… ..
2.4. Sisteme extensive pentru creșterea puilor de carne ……………………………………….
2.5. Creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent ……………………………….
2.6. Creșterea găinilor ouătoare la sol cu acces liber în padoc ……………………………….
2.7. Creșterea în baterii deschise …………………………………………… ………………………..
2.8. Creștere găinilor ouătoare în sistem ecologic …………………………………………… ….
2.9. Creșterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite ……………………………………….
2.10. Creșterea puicuțelor ouătoare la sol sau în baterii ………………………………………..
2.11. Standarde pentru comercializarea ouălelor …………………………………………… …..
3. Proiectarea adăpostului …………………………………………… ……………………………………………
3.1. Introducere …………………………………………… …………………………………………… ….
3.2. Norme și reglementări cu caracter general …………………………………………… ……..
3.3. Construcția adăposturilor pentru păsări – informații generale ………………………….
3.4. Biosecuritatea …………………………………………… ……………………………………………
3.5. Adăposturi pentru creșterea puilor de carne în sistem intensiv …………………………
3.6. Sisteme de adăpost pentru creșterea extensivă a puilor de carne …………………….
3.7. Creșterea găinilor ouătoare la sol: pe așternut permanent și cu acces
liber în padoc …………………………………………… …………………………………………… ..
3.8. Creșterea găinilor ouătoare în ferme ecologice …………………………………………… ..
3.9. Creșterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite ………………………………………..
3.10. Găini ouătoare în baterii deschise – Aviaries …………………………………………… ….
4. Managementul unei ferme avicole …………………………………………… ……………………………..
4.1. Introducere …………………………………………… …………………………………………… ….
4.2. Producția de pui de carne …………………………………………… …………………………….
4.3. Creșterea puicuțelor pentru producția de ouă …………………………………………… ….
4.4. Găinile ouătoare …………………………………………… …………………………………………
5. Protecția mediului …………………………………………… …………………………………………… ………
5.1. Legislația europeană …………………………………………… …………………………………..
5.2. Legislația românească …………………………………………… ………………………………..
5.3. Cele mai bune tehnici disponibile (Best Available Technics – BAT) …………………….
5.4. Manipularea dejec țiilor …………………………………………… ………………………………..
6. Bibliografie …………………………………………… …………………………………………… ……………….6
6
6
9
10
10
12
13
18
22
25
26
27
27
30
34
35
35
35
38
39
42
63
70
85
86
94
95
95
95
110
114
124
124
124
125
126
129

61 Prevederi legale privind cre șterea și exploatarea
păsărilor (aspecte generale)
1.1 Introducere
În România trebuie să se acorde o atenție deosebită adaptării sistemelor de creștere și exploatare a
păsărilor la cerințele Uniunii Europene . În același timp, este necesar să se protejeze – ori de câte este
posibil – acele caracteristici ale creșterii și exploatării păsărilor care reprezintă avantaje competitive în
termeni de calitate a produselor și impact asupra mediului înconjurător . În faza dezvoltării de soluții noi
este important să se depună cât mai multe eforturi în vederea promovării sistemelor de producție
prietenoase pentru mediul înconjurător , obiectiv realizabil având în vedere că suprafața agricolă a
Români ei este insuficient exploatată . Este important ca diversele soluții să răspundă tuturor cerințelor
privind protecția mediului înconjurător , în vederea conservarii arealului natural al României, adeseori
unic în ansamblul european. Pentru a îndeplini aceste cerințe, echipamentele pot fi modernizate prin
accesarea fondurilor structurale europene. Acest manual este destinat crescătorilor și producătorilor ,
făcând accesible informațiile tehnic e și legale cât și cele cu privire la organizare. Acestea fac posibilă
evitarea unor erori fundamentale în activitatea de modernizare a adăposturilor existente și la
construcți a de ferme noi, cu respectarea standardelor de bunăstare a animalelor .
1.2 Legisla ția europeană
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecția:
•Găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite) și
•Găini lor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc (pe și în sisteme
ecologice).
Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă ouăle sunt sau nu
comercializate, folosind un cod de identificare al metodei de producție.
Regulamentul Consilului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele
de comercializare a ouălelor . Cu respectarea anumitor condiții, ouăle pot fi marcate astfel:
•numărul 3 pentru “Ouă provenite de la găini crescute în baterii”: la comercializarea ouălelor nu se
face distincție între bateriile îmbunătățite și cele convenționale.
•numărul 2 pentru “Ouă provenite de la găini crescute la sol”: creștere la sol pe așternut permanent
fără acces în padoc uri.
•numărul 1 pentru “Ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv ”: creștere pe așternut
permanent , cu acces liber în padoc.
•numărul 0 pentru găini ouătore crescute în sisteme ecologice (ferme ecologice).
Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele
avantaje:
•Consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălelor ;
•Standardele UE asigură o bază pentru diferențierea prețurilor conform metodelor de
producție ;
•Standardele UE asigură o bază pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la
sol, precum și în baterii.

7Găini ouătoare crescute în baterii neîmbunătățite
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 pentru stabilirea standardele minime pentru
protecția găinilor ouătoare, transpusă în legislația românească prin Ordinul ANSVSA nr. 73 din 15
august 2005 stipulează următoarele : “De la 1 ianuarie 2003, utilizarea de baterii neîmbunătățite este
ilegală. Mai mult, de la 1 ianuarie 2012, utilizarea bateriilor neîmbunătățite deja existente pentru
producția de ouă este ilegală ”.
În consecință, în acest manual nu este prezentat un exemplu de construcție al unui sistem de creștere
în baterii neîmbunătățite. În același timp, este important să se sublinieze că de la 1 ianuarie 2003 chiar
și bateriile neîmbunătățite existente trebuie să răspundă următoarelor cerințe :2
•Să asigure cel puțin 550 cm spațiu în baterie pe cap de găină ouătoare;
•Să asigure cel puțin 10 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare;
•Să existe cel puțin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector în fiecare
cușcă ;
•Să aibă cel puțin 40 cm înălțime a cuștii la peste 65% din suprafața cuștii și nu mai puțin de 35 cm în
orice punct.
•La pardoseli cu suprafața înclinată, panta nu trebuie să depășească 14% și bateriile trebuie
prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor .
Găini ouătoare crescute în baterii îmbunătățite
De la 1 ianuarie 2012, creșterea găinilor ouătoare în baterii se poate face numai în sisteme de baterii
îmbunătățite.
Bateriile îmbunătățite trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Ÿ Să asigure cel puțin 750 cm² de spațiu în cușcă pe cap de găină ouătoare, din care 600 cm²
suprafață utilizabilă și cel puțin 45 cm înălțime în cușcă;
Ÿ Suprafața totală în cușcă trebuie să fie de minim 2.000 cm²;
Ÿ Să asigure cel puțin 1 2 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare ;
Ÿ Să existe cel puțin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector în fiecare
cușcă;
Ÿ Înclinația pardoselii nu trebuie să depășească 14% ;
Ÿ Să fie dotate cu stinghii de odihnă, asigurându-se minim 15 cm de stinghie per pasăre;
Ÿ Să fie dotate cu un cuibar și o zonă cu așternut, iar înălțimea cuștii deasupra cuibarului și a zonei cu
așternut trebuie să fie de minim 20 cm;
Ÿ Să existe o alee cu lățimea minimă de 90 cm între liniile de baterii;
Ÿ Distanța dintre pardoseală și baza unui nivel al baterie i trebuie să fie de cel puțin 35 cm;
Ÿ Să fie prevăzute cu dispozitive de scurtar e a ghearelor .
Găini ouătoare în sisteme ecologice
Directiva Consiliului 1999/74/CE din iulie 1999 și Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu
amendamentele ulterioare) se aplică și producției de ouă în sisteme ecologice.
Totuși, o serie de preveder i specifice sunt formulate în Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 834/2007 din
28 iunie 2007 cu privire la producția ecologic ă și Regulamentul Comisiei (CE) Nr. 889/2008 din 5
septembrie 2008 care stabilește norme detaliate cu privire la producția ecologică.
Producătorii de ouă ecologice trebuie să îndeplinească o serie de condiții, dintre care:
Ÿ Ouăle pot fi marcate ca fiind produs ecologic dacă ferma este “autorizată”. Autorizarea și
controlul anual trebuie efectuate de către un organism de control nați onal, în conformitate cu
reglementările UE menționate mai sus
Ÿ Numărul de găini ouătoare dintr-un adăpost (efectiv ul) nu poate depăși 3.000 de capete ;
Ÿ În sisteme ecologice găinile nu pot fi ținute în baterii ;

8Ÿ În sistemele ecologice găinile trebuie să aibă acces liber în padoc/ spații exterioare cel puțin
o treime din perioada de viață ;
Ÿ Cel puțin o treime din suprafața netă a adăpostului trebuie să fie cu așternut ;
Ÿ Densi tatea maximă în adăpost este de 6 găini ouătoare pe m² de suprafață netă ;
Ÿ Densitatea maxi mă în padoc/ (spațiile exterioare ) este de 2.500 găini ouă toare pe hectar;
Ÿ 95% din hrana de origine agricolă trebuie să fie ecologică. Începând cu 1 ianuarie 2012
furajele trebuie să fie 100% ecologice ;
Ÿ Este interzisă utilizarea de tratamente preventive;
Ÿ Este interzisă utilizarea de “aditivi” sintetici și produse care conțin OMG ;
Ÿ Debecarea este permisă doar în caz ul unor probleme care afectează bunăstarea ;
Ÿ Minim 18 cm de stinghie de odihnă pe cap de găină ;
Ÿ Minim 1 cuibar la 7 găini sau 120 cm² suprafață de cuibar în cuibarele colective;
Legislația UE nu conține reglementări speciale cu privire la creșterea puicuțelor pentru găini ouătoare.
Puii de carne
Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde minime pentru
protecția puilor destinați producției de carne. Acestea se referă la respec tarea anumitor condiții,
activități de inspecți e, monitorizare și urmărire în sistemele de producție intensivă. Standardele nu se
aplică pentru creșterea la sol pe așternut permanent , creșterea la sol cu acces liber în padoc uri
exterioare și producția ecologică de pui de carne.
Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o
exploatație (într-un adăpost ) nu depășește 33 kg/m². Den sitatea admisibilă de către autorități poate
crește până la 39 kg/m², cu condi ția ca proprietarul sau crescătorul să respecte anumite cerințe
suplimentare. Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din fermele din România,
este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a densității de populare (33
kg/m ²), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerin țele pentru limita superioară a denistății de
populare admis ibile, respectiv 39 kg/m².
Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/m², dacă sunt
îndeplinite standarde excep ționale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată de timp. În
prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele dintre
exploatațiile noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea
sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate de populare mai
mare de 33 kg/m ² greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților competente cu cel puțin 15
zile înainte de popularea adăpostului.
Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 din iunie 1990 referitor la standarde de comercializare a cărnii de
pasăre și Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991 care introduce norme detaliate pentru
implementarea regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc
standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în “sisteme extensive în spații închise
(creștere la sol pe așternut permanent )” și “sisteme extensive cu creștere la sol cu acces liber în
padoc”.
Regulamentul Consiliului (CE) nr.834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și
Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producția
ecologică de pui de carne.
Informații detaliate cu privire la diversele sisteme de producție pentru pui de carne pot fi consultate în
secțiunea 2.4.

91.3 Legislația românească
Legislația românească transpune în întregime prevederile legislative europene cu privire la creșter ea
și exploat area păsărilor .
Legislația românească stabilește standardele minime pentru creșterea găinilor ouătoare în baterii
îmbunătățite și la sol.
Ordinul ANSVSA nr. 136 din 16 iunie 2006 stabilește standardele minime privind protecția găinilor
ouătoare. Acest ordin transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE care stabileș te standardele minime
pentru protecția găinilor ouătoare .
Producția de pui de carne este reglementată prin Ordinul ANSVSA nr. 30 din 30 martie 2010 pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de protecție a puilor destinați
producției de carne publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 2 aprilie 2010. Acest ordin transpune
Directiva Consiliului 2007/43/CE din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime privind protecția
puilor destinați producției de carne.
Producția avicolă din România este reglementată prin următoarele acte legislative :
1.Ordinul nr. 147 din 21 iunie 2006 pentru aprob area Normei sanitare veterinare privind condițiile de
biosecuritate în exploatațiile avicole comerciale și a Procedurii privind mișcarea păsărilor vii, a
produselor , subproduselor și a gunoiului de la păsări ;
2.Ordinul nr. 16 din 16 martie 2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de
înregistrare/autorizare sanitară veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de
origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor , precum și a
unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt
destinate consumului uman și a produselor procesate.
3.Ordinul nr.13 din 21 februarie 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind cerințele
minime pentru înregistrarea de informații cu ocazia inspecțiilor în exploatațiile în care animalele
sunt ținute în scopuri zootehnice.
4.Ordinul nr.75 din 15 August 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecția
animalelor de fermă.
5.Ordonanța de urgență nr. 108 din 27 iunie 2001 privind exploatațiile agricole (criteriile de
diferențiere) .

102 Metode de producție, parametri tehnologici și de
producție
2.1 Structura sectorului și situația actuală din România
Producția de ouă, găini ouăt oare
În perioada de tranziție de la epoca comunistă la economia de piață, o serie de ferme avicole din
România au fost desființate. În prezent, majoritatea fermelor avicole sunt în proprietate privată. La
momentul actual, producția este de 334.600 tone de ouă. Potrivit datelor Eurostat, în 2009 în România
exista un efectiv de 36.166.400 găini ouătoare. Din totalul de exploatații comerciale în sistem intensiv ,
doar 17% utilizează creșterea în baterii, în timp ce restul de 83% utilizează sisteme de creștere la sol
pe așternut permanent. Datele din 2004-2009 indică o tendință descrescătoare în evoluția numărului
de găini ouătoare.
Dintr-un total de 2.927.400 ferme înregistrate în 2005, doar 50 de ferme aveau efective mai mari de
30.000 de găini ouătoare, 40 ferme între 25.000 și 29.000 de capete, 30 de ferme aveau o capacitate
de 10.000 – 24.000 de capete, iar restul de 2.927.320 de ferme dețineau efective de de 1,000 până la
10,000 găini ouătore.
Tabelul 2.1 Evoluția numărului de găini ouătoare din România
Anul Număr de găini
ouătoare (1.000)
2004 51.888,9
2005 49.724,5
2006 51.888,9
2007 49.724,5
2008 43.253,0
2009 36.166,4
Sursa: Eurostat
Tabelul 2.2 Numărul de găini ouătoare din România în funcție de mărimea exploatației
Nr. exploatații Număr capete
găini ouătoare
(1.000)
2003 2005
1 – 9,999 3.007.104 2.927.320
10,000 – 24,999 20 30
25,000 – 29,999 0 10
>= 30,000 40 50
Total 44.780 40.810
Sursa: Eurostat
Datorită numărului mare de exploatații cu mai puțin de 25 capete găini ouătoare, o oportunitate pentru
trecerea de la o agricultură de subzistență la o agricultură bazată pe principii economice o reprezintă
sistemele de creștere și exploatare a găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent cu acces liber în
padocuri exterioare, precum și creșterea ecologică. Pentru creșterea în baterii o soluție alternativă
este dată de sistemele de baterii deschise (aviaries) .

11Creșterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite
Începând cu 1 ianuarie 2012, toate bateriile pentru găini ouătoare trebuie să fie baterii îmbunătățite.
Bateriile îmbunătățite trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Ÿ să asigure cel puțin 750 cm ² de spa țiu în baterie pe cap de găină ouătoare, din care 600 cm ²
suprafa ță utilizabilă și cel puțin 45 cm de înălțime în cușcă;
Ÿ suprafața totală în cușcă trebuie să fie de minim 2000 cm ²;
Ÿ să asigure cel puțin 12 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare;
Ÿ să existe cel puțin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector în fiecare
cușcă;
Ÿ înclinația pardoselii nu trebuie să depășească 14%;
Ÿ să fie dotate cu stinghii de odihnă, asigurându-se minim 15 cm de stinghie per cap;
Ÿ să fie dotate cu un cuibar și o zonă cu așternut, iar înălțimea cuștii deasupra cuibarului și a
zonei cu așternmut trebuie să fie de minim 20 cm;
Ÿ să existe o alee cu lățimea minimă de 90 cm între rândurile de baterii;
Ÿ distanța dintre pardoseală și baza unui nivel de baterie trebuie să fie de cel puțin 35 cm;
Ÿ să fie prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor .
Creșterea găinilor ouătoare în sisteme ecologice
Directiva Consiliului 1999/74/CE din iulie 1999 și Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu
amendamentele ulterioare) se aplică și producției de ouă în sisteme ecologice.
Totuși, o serie de prevederi specifice există în Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 834/2007 din 28 iunie
2007 cu privire la producția ecologică și Regulamentul Comisiei (CE) Nr. 889/2008 din 5 septembrie
2008 care stabilește norme detaliate cu privire la producția ecologică.
Producătorii de ouă ecologice trebuie să îndeplinească o serie de condiții, dintre care:
Ÿ ouăle pot fi marcate ca fiind produs ecologic dacă ferma este “autorizată”. Autorizarea și
controlul anual trebuie efectuate de către un organism de control național, în conformitate cu
reglementările UE menționate mai sus;
Ÿ numărul de găini ouătoare dintr-un adăpost (efectivul) nu poate depăși 3.000 de capete;
Ÿ în sisteme ecologice găinile nu pot fi ținute în baterii;
Ÿ în sistemele ecologice găinile trebuie să aibă acces liber î n padoc cel puțin o treime din
perioada de viață;
Ÿ cel puțin o treime din suprafața netă a adăpostului trebuie să fie cu așternut;
Ÿ densitatea maximă în adăpost este de 6 găini ouătoare pe m² suprafa ță utilă;
Ÿ densitatea maximă în padoc este de 2.500 găini ouătoare pe hectar;
Ÿ 95% din hrana de origine agricolă trebuie să fie ecologică. Începând cu 1 ianuarie 2012 furajele
trebuie să fie 100% ecologice;
Ÿ este interzisă utilizarea de tratamente preventive;
Ÿ este interzisă utilizarea de “aditivi” sintetici și produse care conțin OMG;
Ÿ debecarea este permisă doar în cazul unor probleme care afectează de bunăstarea;
Ÿ minim 18 cm de stinghie de odihnă pe cap de găină;
Ÿ minim 1 cuibar la 7 găini sau 120 cm² suprafa ță de cuibar pentru cuibarele colective.

Producția d e pui de carne
În anul 2005, conform datelor statistice, în România au fost obținute 282.000 tone carne de
pasăre, reprezentând echivalentul unui efectiv de aproximativ 128.181.818 capete pui de carne.
Peste 90% din efective au fost crescute în sistem intensiv de creștere la sol pe așternut
permanent.
Soluția alternativă recomandată pentru fermele de subzistență este creșterea puilor de carne*) în
sistem ecologic.
*) conform sistemelor extensive prezentate în secțiunea 2.4.

122.2 Clima României
Datorită poziției geografice în sud-estul continentului european, România are o climă temperat-
continentală. Condițiile climaterice sunt influențate într-o anumită măsură și de formele de relief
prezente. Munții Carpați blochează influențele continentale în câmpia din nord, ceea ce favorizează
iernile geroase și reducerea precepitațiilor în regiunile sudice și sud-estice. În extremitatea sud-estică,
Marea Neagră asigură o climă mai blândă, maritimă. Temperatura medie anuală este de 11°C în
regiunile sudice și central-sudice și de 8°C în cele nord-estice.
Căderile de precipitații, deși relativ uniforme în întreaga țară, scad de la vest la est și din regiunile de
munte către cele de câmpie. Cantitatea medie anuală de precipitații este de circa 635 mm în
Transilvania centrală, 521 mm în Moldova și doar 381 mm în regiunea Mării Negre.
Datorită apropierii de mare, România are o climă temperat continentală. Verile variază de la calde la
fierbinți, cu o valoare medie a temp eraturilor maxime în jurul a 29°C. În regiunile joase, minima se
situează în jurul valorii de 18°C, dar la altitudini mai mari minima și maxima se reduc substanțial. Iernile
sunt relativ reci cu temperaturi maxime medii care nu depășesc 3°C nici măcar în regiunile joase și sub
−15°C în zonele înalte de munte, pe vârfurile cele mai înalte existând regiuni cu îngheț permanent.
Cantitatea de precipitații este în general modestă, cu o medie care depășește 750 mm doar în zonele
montane vestice cele mai înalte, unde cea mai mare parte cade sub formă de zăpădă . În regiunea
Deltei Dunării, căderile de precipitații sunt reduse, cu o medie de circa 370 mm, în timp ce în regiunile
joase situate mai la vest, precum Bucureștiul, media se situează în jurul valorii de 530 mm.
Figura 2.1 Adâncimea de îngheț pe regiuni ale României – conform ST AS 6057-7770…80
70…80
70…80
70…8060…70
60…7080…90
80…9080…9080…90
90…10 0
90…10 090…10 0
90…10 0100…1 10100…1 10
100…1 10100…1 10
100…1 10
CLUJ-N APOCABAIA MARE SUCEA VA
IAȘI
BACĂUORADE A
ARAD
DEVA
PLOIEȘ TIGALAȚ IBRAȘO V
CONST ANȚAPITEȘT I
CRAIOV ABUCU REȘT ITG. MU REȘ
TIMIȘO ARA

132.3 Puii de carne
2.3.1 Descrierea procesului tehnologic
Puii se întrețin pe așternut uscat și friabil (se fărâmițează) (conform 2007/43/CE) de la vârsta de o zi
până ating greutatea necesară. Este recomandat ca puii de carne să fie ținuți în construcții fără
ferestre și fără acces în aer liber. În mod evident, aceste recomandări nu se aplică sistemelor de
creștere cu acces liber în padoc și sistemelor ecologice. De asemenea, este recomandat ca
adăposturile să fie încălzite și dotate cu un sistem de ventilație, conectat la un sistem de rezervă pentru
alimentarea cu energie electrică. Este necesar ca sistemul de ventilație să aibă o capacitate suficient
de mare pentru a evita supraîncălzirea și, acolo unde este cazul, să fie folosit în combinație cu un
sistem de încălzire pentru a elimina excesul de umiditate (2007/43/CE). În plus, în perioadele cu
temperaturi ridicate este indicat să se utilize un sistem de răcire. Este important ca instalațiile să
asigure un microclimat propice în adăpost – schimb de aer, temperatură, iluminat și nivel de zgomot,
corespunzător cu nevoile fiziologice și etologice (comportamentale) ale păsărilor (2007/43/CE).
Puii de o zi sunt livrați de la statia de incubație în cutii de carton sau plastic, transportați în camioane cu
sisteme de ventilație și descărcați într-un adăpost de pui de carne deja pregătit, decontaminat și
încălzit. De-a lungul ciclului de producție, păsărilor trebuie să li se asigure condiții de acces la hrană și
apă corespunzătoare.
Durata ciclului de producție depinde de greutatea de livrare, stabilită de comun acord cu beneficiarul
(abatorul, fabrica de procesare). În funcție de acest parametru, păsările sunt livrate în unul sau două
loturi (la intervale de câteva zile). Livrarea în două loturi se numește “depopulare parțială”. Această 2
metodă permite creșterea producției de carne pe m, fără a se depăși limita densității de populare în
faza finală de îngrășare.
Din multitudinea de adăposturi pentru pui de carne existente, în continuare au fost selectate și supuse
unei evaluări următoarele exemple de construcții: 2
•A – adăpost de ~ 1.000 m – cel mai popular până în prezent2
•B – adăpost de ~ 1.900 m.
Principalii parametri ai adăpostului A (în interior):
•lățime 12 m,
•lungime 84 m, 2
•suprafața de producție ~ 1.000 m
Principalii parametri ai adăpostului B (interior):
•lățime 19 m,
•lungime 100 m, 2
•suprafa ța de producție ~ 1.900 m
Densitatea la populare
Asigurarea unei suprafețe de pardoseală suficiente pentru fiecare pui de carne este un factor esențial
pentru dezvoltarea, sănătătea, calitatea carcasei și bunăstarea generală a acestuia. În Uniunea
Europeană, densitatea maximă admisibilă este stabilită prin legislație. În funcție de condițiile și
bunăstarea asigurate de sistemul de adăpost, densitatea la populare admisibilă este de 33 sau 39 kg 2 2
pe m. Se poate autoriza o creștere a densității până la maxi m 42 kg pe m, în condițiile în care sunt
îndeplinite standarde de bunăstare foarte înalte pentru o perioadă îndelungată de timp (2007/43/CE)
directivă transpusă în legislația națională de Ordinul 30 din 30 martie 2010 pentru aprobarea Normei
Sanitare Veterinare privind stabilirea normelor minime de protec ție a puilor destina ți produc ției de
carne.

14Densitatea din adăposturi depinde de o combinație a următorilor factori: greutatea puiului la
sacrificare, estimarea ratei mortalității, tipul de sistem de adăpost, regiunile climaterice și perioada
anului. În consecință, atunci când se stabilește capacitatea de producție a puilor de carne, este
esențial să se cunoască dimensiunile interioare ale tuturor adăposturilor .
Adăposturile cu microclimat controlat permit optimizarea confortului pentru pui, dacă sunt
dimensionate pentru controlul temperaturii interioare și umidității în orice perioadă a anului.
Densitatea la populare se stabilește în funcție de greutate medie cerută de abator , precum și de
dotările tehnologice (de exemplu capacitatea de ventilație) ale adăpostului. Atunci când sistemul de 2
ventilație nu asigură un schimb de aer corespunzător , este indicat ca numărul de capete de pui pe m
să scadă.
O densitate la populare prea mare poate avea un impac t negativ asupra profitului exploatațiilor ,
cauzând pierderi economice considerabile.
Tabelul 2.3 Recomandări privind diversele densități la populare recomandate de companiile producătoare
de hibrizi de carne
Hibridul Greutatea în viu la
sacrificare, kg Nr. de pui de o zi pe
m2
ROSS 1,0 34,2
1,4 24,4
1,8 19,0
2,0 17,1
2,2 15,6
2,6 13,2
3,0 11,4
3,4 10,0
3,8 9
Hubbard ISA 1,2 26-28
1,4 23-25
1,8 19-21
2,2 14-16
2,7 12-14
3,2 10-12
Arbor Acres 1,0 32
1,5 21
1,8 18
2,0 16
2,5 13
3,0 11
3,5 9
Cobb 500 1,25 27,2
1,50 22,7
1,75 19,4
2,00 17,0
2,25 15,0
2,50 13,6
2,75 12,4
3,00 11,3
3,50 9,7

15Sursa: ROSS – Ghid de management pui de carne r , 2002, Hubbard ISA- Ghid de management, 2002,
Hubbard ISA- Ghid de management 2002, COBB 500 Ghid de management, 2008
Așa cum reiese din tabel, densitatea la populare a unităților de producție recomandată variază în
funcție de tipul de hibrid. Prin urmare se recomandă ca înaintea achiziționării de pui să fie
analizate caracteristicile tehnologice ale hibrizilor . În acest mod se pot evita eventualele probleme
generate de nerespectarea densității la populare.

Se poate aplica și depopularea parțială (rărirea efectivului). În acest caz, 10-20% din efectiv este
sacrificat la vârsta de 34 sau 37 de zile. Restul efectivului este sacrificat după 3-7 zile. Utilizarea
acestei metode permite o densitate la populare totală mai mare și o mai bună utilizare a adăpostului
pentru puii de carne.
2.3.2 Cerințe referitoare la condițiile de microclimat din adăpost
Puii de carne cu performanțe ridicate necesită condiții optime de temperatură și umiditate. Valorile
recomandate ale temperaturii și umidității sunt indicate în Tabelul 2.4. De asemenea, se recomandă
consultarea indicațiilor din ghidurile tehnologice puse la dispoziție de companiile producătoare de
hibrizi de carne.
Tabelul 2.4 V alori recomandate ale temperaturii și umidității în adăpost
Săptămâna Temperatura șC
În spațiile cu încălzire locală
suplimentară În spațiile fără
încălzire locală Umiditatea
relativă % *)
sub eleveuză în restul
încăperii
1 34 – 30 24 – 20 33 50 – 70
2 30 – 26 20 – 28 29 50 – 60
3 26 – 24 20 – 18 25 50 – 70
4 24 – 20 20 – 18 22 55 – 75
5 – 20 – 18 20 55 – 75
În continuare – 20 – 18 18 55 – 75

2
*) La densități de populare de peste 33 kg/m , umiditatea medie nu trebuie să depășească 70% în condițiile
în care temperatura este sub 10°C.
Sistemul de ventilație trebuie să aibă o capacitate suficient de mare pentru a evita supraîncălzirea și a
îndepărta excesul de umiditate (2007/43/CE). Totodată, este necesar să se asigure o ventilație
minimă.
2
În cazul în care densitatea de populare depășește 33 kg/m , pe perioada verii diferența dintre
temperatura interioară și cea exterioară nu poate fi mai mare de 3°C (atunci când temperatura de afară
depășește 30°C la umbră). Atunci când temperaturile de afară se situează sub 10°C, umiditatea
relativă medie din adăpost, măsurată timp de 48 de ore, nu trebuie să depășească nivelu l de 70 %
(2007/43/CE).
Curenții de aer au un rol deosebit de important în menținerea echilibrului termic al păsărilor . Aceștia au
rolul de condiționare a limitelor de variație a temperaturilor critice pentru organismul păsărilor , mărind
sau micșorând zona de neutralitate. Astfel curenții mari de aer ajută la pierderea căldurii din
organismul păsărilor , micșorând capacitatea de termoizolație a tegumentelor și învelișului plumifer .

16În condițiile în care, în adăpost există o temperatură mare și umedă, sunt recomandați curenții de aer
cu viteze mai mari, deoarece păsările elimină mult mai ușor surplusul de căldură. Acțiunea curenților
de aer asupra efectivelor din halele de producție este strâns corelată cu temperatura și umiditatea din
adăposturi. În general , sunt admise ca valori optime al acestui factor de microclimat, următoarele
valori:
a.pe timp de vară 0,3-1,5 m/s;
b.pe timp de iarnă 0,1-0,3 m/s.
Notă : Este necesar să se sublinieze faptul că viteza fluxului de aer depinde de vârsta păsărilor ,
greutatea corporală și categoria de producție.
Noxele pot afecta tractul respirator al păsărilor , diminuându-le performanțele de producție. Atunci 2
când densitatea de populare este mare (peste 33 kg/m ), concentrația de amoniac (NH3) nu trebuie să
depășească 20 ppm, iar concentrația de dioxid de carbon (CO2) 3.000 ppm, valori măsurate la
înălțimea capetelor păsărilor (2007/43/CE). În tabelul 2.5. sunt prezentate mai multe efecte produse
de noxe.
Tabelul 2.5 Efecte cauzate de gazele nocive (sursa: Aviagen, 2009)
Amoniacul
Poate fi detectat cu ajutorul simțului olfactiv la un nivel de 20 ppm
sau mai mare
> 10 ppm afectează plămânul la suprafață
> 20 ppm crește sensibilitatea / predispoziția la afecțiuni respiratorii
> 50 ppm cauzează scăderea ratei de creștere
Dioxidul de carbon > 3.500 ppm cauzează ascită, iar la valori mai mari este fatal
Monoxidul de carbon
100 ppm reduce legarea oxigenului, iar la valori mai mari este fatal
Praful
Afectează mucoasele tractului respirator și crește sensibilitatea /
predispoziția la îmbolnăviri
Umiditatea
Efectele variază în corelație cu temperatura. La peste 29°C și
umiditate relativă (> 70%) este afectată rata de creștere

17o perioadă neîntreruptă de patru ore, excluzând perioadele de crepuscul (în cazul în care se utilizează
sistemul de iluminat care imită răsăritul și apusul soarelui) (2007/43/CE). Este indicat să existe
posibilitatea de reducere treptată a intensității luminii. Mai multe informații referitoare la programele de
iluminat recomandate pot fi găsite în ghidurile tehnologice ale producătorilor de hibrizi de carne.
Iluminatul constituie un aspect deosebit de important, deoarece puii sunt sensibili la intensitatea și
durata fluxului luminos. În cazul puilor , lumina reprezintă un stimul fiziologic care influențează
comportamentul social și funcționarea sistemului vegetativ . Cel mai puternic stimul este lumina albă,
obținută prin amestecarea proporțională a celor șapte culori ale spectrului radiației luminoase.
În România este populară utilizarea luminii verzi sau a combinației dintre lumina verde și cea albastră
întrucât:
Ÿ Favorizează conversia furajului în carne;
Ÿ Crește uniformitatea efectivelor;
Ÿ Reduce stresul;
Ÿ Scade consumul de energie electrică;
Ÿ Diminuează mort alitatea.
Fotografia 2.1 Lumină verde și albastră într -un adăpost pentru pui
de carne
În faza de demaraj, lumina verde favorizează consumul de furaje și apă, în timp ce în faza a două se
recomandă lumina albastră. După perioada de demaraj, cele mai bune rezultate au fost obținute prin
utilizarea unei combinații între lumina verde și cea albastră.
Parametri tehnologici
În funcție de microclimat și condițiile de bunăstare din adăpost, densitatea de populare maximă poate 2 2 2
fi de 33 kg/m , 39 kg/m sau 42 kg/m . La o greutate la sacrificare de 2.100 de grame (2,1 kg) acest 2 2 2
lucru echivalează cu 16 păsări/m , 19 păsări/m și respectiv , 20 păsări/m .
Durata ciclului de îngrășare este de 35-42 de zile și perioada dintre două serii este de 3-14 zile.
Greutatea finală a păsărilor este de 2,0-2,2 kg. Rata mortalității (păsări moarte și sacrificate de
necesitate) într-un cilu este de circa 3-5%. În condiții de furajare la discreție, rata de conversie a
furajelor este de aproximativ 1,6-1,9 kg furaje la 1 kg greutate vie.
AlbastruAlbastruAlbastruAlbastruAlbastru
Verde
VerdeVerdeVerdeVerde

Starter (demaraj) Creștere Finisare
Vârsta zile 0-10 11-24 25-sacrificare

Valoarea energetică kcal / MJ 3.025 / 12,65 3.150 / 13,20 3.200 / 13,40
Proteină brută % 22-25 21-23 19-23

Aminoacizi Total Digerabil Total Digerabil Total Digerabil
Lizină % 1,43 1,27 1,24 1,10 1,09 0,97
Metionină & cistină % 1,07 0,94 0,95 0,84 0,86 0,76
Metionină % 0,51 0,47 0,45 0,42 0,41 0,38
Treonină % 0,94 0,83 0,83 0,73 0,74 0,65

Calciu % 1,05 0,90 0,85
Fosfor disponibil % 0,50 0,45 0,42

Pentru o distribuție optimă a componentelor se recomandă creșterea densității procentului aminoacizilor
până la 5% în toate rețetele

18Furajarea puilor de carne
Compoziția furajelor pentru pui de carne trebuie optimizată pentru a răspunde cerințelor nutritive din
fiecare fază de creștere, astfel încât să se asigurea eficiență și profitabilitate, fără a pune în pericol
bunăstarea animalelor (a se vedea tabelul 2.6).
În perioada de producție se utilizează o serie de rețete de furajare echilibrate. Furajele starter
(demaraj) se administrează până în ziua 21, ținând cont de recomandările producătorului de furaje.
Apoi, spre exemplu, se poate apela la rețete de furajare pentru creștere și finisare. Rețeta pentru
finisare nu trebuie să conțină coccidiostatice sau antibiotice și trebuie administrată cu suficient timp
înainte de sacrificare, pentru a evita riscul de reziduuri în carne. În unele cazuri se începe cu o rețetă de
tip pre-starter , adiministrată din ziua 0 până în ziua a 14-a și urmată de o rețetă starter din ziua a 15-a
până în ziua a 21-a.
În România, materiile prime specifice folosite în rețetele de furajare pentru pui de carne sunt grâul,
porumbul, șrot de soia etc.
Tabelul 2.6 Cerințe nutritive pentru pui de carne crescuți la 2,0 – 2,5 kg (Sursa: Aviagen, 2009)
Consumul de apă
În condiții normale de producție, consumul de apă este de 1,6 până la 2 ori cantitatea de furaje
consumate. Această relație se poate folosi doar în scop orientativ (nu ca relație fixă), pentru a
monitoriza deviațiile în consumul de furaje cauzate de calitatea furajelor , temperatura interioară sau
starea de sănătate a puilor și a se întreprinde acțiunile necesare. În prima săptămână, consumul de
apă ajunge până la de două ori consumul de furaje și apoi scade , de obicei, sub 1,8 ori.
2.4 Sisteme extensive pentru creșterea puilor de carne
Așa cum a fost menționat mai sus, directiva 2007/43/CE stabilește anumite standarde minime pentru
protecția puilor de carne crescuți în sistem intensiv . Aceste prevederi nu se aplică sistemelor de
creștere la sol pe așternut permanent – extensiv , creștere la sol cu acces liber în padocur și sistemelor
ecologice pentru creșterea puilor de carne. Prin umare, pentru aceste trei sisteme de creștere nu se
aplică o parte din informațiile prezentate în secțiunea 2.3. Pe de altă, pentru aceste sisteme de
creștere extensivă se aplică norme specifice. Acestea sunt prezentate pe scurt în această secțiune.

19 Diversele metode de producție sunt sintetizate în tabelul 2.9.
2.4.1 Creșterea la sol pe așternut permanent în sistem extensiv
Termenul de „creștere în spații închise – extensiv ” („creștere la sol pe așternut permanent”) se poate 2
utiliza doar acolo unde densitatea pe mde pardoseală nu depășește 12 păsări (și nu mai mult de 25 kg
greutate în viu). Vârsta păsărilor la sacrificare trebuie să fie de cel puțin 56 de zile (Regulamentul CE
1538/91).
Parametrii de microclimat sunt similari celor aplicabili la creșterea în sistem intensiv . Având în vedere
că perioada de creștere este mai mare, se recomandă utilizarea unor hibrizi pentru carne cu o viteză
de creștere mai mică decât hibrizii utilizați în sistem intensiv . În tabelul 2.7. este prezentat un exemplu
de evoluție a creșterii și a consumului de furaje pentru această categorie de păsări. Rata mortalității
medie este 5-6% și consumul mediu de furaje pe kilogram greutate vie este de 2,5 – 2,6 kg furaje pe kg
greutate vie.
Tabelul 2.7 Parametrii tehnologici pentr u pui de carne crescuți la sol
pe așternut permanent în sistem extensiv
Vârsta în zile Greutatea
corporală (g) Consumul furajer
(kg furaje/kg greutate vie)
21 376 1,82
28 617 2,10
35 920 2,29
42 1261 2,41
49 1596 2,46
56 1923 2,50
63 2233 2,54
Sursa: www .sasso.fr
Acest sistem de creștere și exploatare a puilor de carne se recomandă în principal pentru fermele mici
și de subzistență fiind o modalitate de transformare a acestora din ferme de subsistență în mici ferme
comerciale.
2.4.2 Creștere la sol cu acces liber în padoc
Termenul de „creștere în aer liber / creștere la sol cu acces liber în padocuri exterioare” se poate utiliza 2
doar acolo unde densitatea pe m în adăpost nu depășește 13 păsări (și greutatea vie nu depășește 2
27,5kg/m ) (Regulamentul CE 1538/91). De asemenea, păsările trebuie să aibă, cel puțin jumătate din
viața lor, acces continuu / permanent în timpul zilei la spații / padocuri exterioare acoperite în cea mai 2
mare parte cu vegetație, asigurând cel puțin 1 m pe cap de pui. Adăpostul este prevăzut cu deschideri 2
/ trape de ieșire cu o lungime combinată de cel puțin 4 m la 100 m suprafață de adăpost (Regulamentul
CE 1538/91).
Formula de furajare folosită în faza de îngrășare trebuie să conțină cel puțin 70% cereale
(Regulamentul CE 1538/91). 2
Termenul „tradițional – creștere în aer liber” poate fi utilizat doar dacă densitatea pe m nu este mai 2
mare de 12 păsări, fără ca greutatea vie să depășească 25kg /m (Regulamentul CE 1538/91). Totuși, 2
în cazul adăposturilor mobile a căror suprafață de pardoseală nu depășește 150m și care rămân
deschise pe timpul nopții, densitatea poate crește la 20 de păsări, fără ca greutatea în viu să 2
depășească 40 kg greutate vie pe m (Regulamentul CE 1538/91).

20Tabelul 2.8 Parametri tehnologici pentru păsări cu creștere lentă pentru
sisteme de creștere la sol cu acces liber în padoc
Vârsta în zile Greutatea
corporală (g) Consumul furajer
(kg furaje/kg greutate vie)
21 376 1,82
28 617 2,10
35 920 2,29
42 1261 2,41
49 1596 2,46
56 1923 2,50
63 2233 2,54
70 2512 2,60
77 2760 2,71
84 3000 2,87
91 3226 3,10
Sursa: www .sasso.fr
2.4.3 Creșterea puilor de carne în sistem ecologic 2
Termenul „pui de carne ecologici” poate fi utilizat doar în cazul în care densitatea pe m în adăpost nu
depășește 10 păsări (și nu mai mult de 21 kg greutate vie). Cu toate acestea, în cazul adăposturilor 2
mobile a căror suprafață de pardoseală nu depășește 150 m și care rămân deschise în timpul nopții, 2
dens itatea poate fi crescută la 16 păsări, dar nu mai mult de 30 kg greutate în viu pe m (Regulamentul
CE 889/2008).
Suprafața utilizabilă totală a adăposturilor pentru păsări dintr-o unitate de producție nu trebuie să 2
depășească 1.600 m și fiecare hală / adăpost nu poate avea o capacitate mai mare de 4.800 de pui.
Adăpostul pentru păsări trebuie să fie prevăzut cu trape de intrare / ieșire cu o lungime combinată de 2
cel puțin 4 m la 100 m suprafață de adăpost. Spațiile exterioare destinate păsărilor trebuie să fie în cea

21 mai mare parte acoperite cu vegetație, să fie îngrădite și să asigure un acces facil al păsărilor la un
număr adecvat de adăpători și hrănitori (Regulamentul CE 889/2008).
Izolația, încălzirea și ventilația adăpostului trebuie să asigure menținerea în limite care nu sunt
dăunătoare pentru păsări a următorilor parametri: circulația aerului, nivelul de praf, temperatura,
umiditatea relativă și concentrațiile gazelor . De asemenea, construcția adăpostului trebuie să permită
ventilarea și iluminarea din abundență, pe cale naturală. Lumina naturală poate fi sup limentată prin
mijloace artificiale pentru a asigura maxim 16 ore lumină pe zi, existând o perioadă de odihnă
neîntreruptă, fără lumină artificial ă, de cel puțin 8 ore. Păsările trebuie să beneficieze de stinghii de
odihnă, în număr și de dimensiuni proporționale cu mărimea efectivului (Regulamentul CE 889/2008).
Pentru a evita folosirea metodelor de creștere intensivă, păsările trebuie fie crescute până ajung la
vârsta minimă de sacrificare, fie să provină din rase (șușe ) recunoscute pentru creșterea lentă. Acolo
unde nu se utilizează rase (șușe ) care au o creștere lentă, vârsta minimă de sacrificare trebuie să fie
de 81 de zile. În rația zilnică de furaje trebuie să se adauge furaje grosiere, furaje proaspete sau uscate
ori furaje însilozate (Regulamentul CE 889/2008).
Tabelul 2.9 Sinteza prevederilor care se aplică diverselor sisteme de producție extensivă
Creștere
în spații
închise –
extensiv Creștere la
sol cu acces
liber în spații
exterioare Tradițional –
creștere în
aer liber1 Creștere în sistem
ecologic
Genetică – – Creștere
lentă Creștere lentă 2
Vârsta minimă la
sacrificare – – 81 zile 81 zile 2
Densitatea în spații
interioare pe m2

Număr păsări 12 13 12 10
Greutate în viu, kg 25 27,5 25 21
Densitatea în adăposturi
mobile pe m2
Număr păsări4 – – 20 16
Greutate, kg4 – – 40 30
Suprafața de producție
minimă 1.600 m2 1.600 m2
Efectivul maxim 4.800 4.800
Suprafață exterioară pe
cap de pui – 1 m2 2 m2 4 m2

(2,5 în adăposturi
mobile)3
Trape la 100 m2 4 m 4 m 4 m
Furaje 70% trebuie
să fie
cereale 70%
trebuie să
fie cereale 95 % ecologic
(până în 2012)
100 % ecologic
(începând din 2012)
Iluminat Natural + 8 ore
întuneric
Stinghii de odihnă Da

221. „Tradițional – libertate totală” se poate folosi dacă păsările sunt ținute în condiții similare pentru
sistemul „tradițional – creștere în aer liber”și au acces în spații exterioare nelimitate
2. Creștere lentă sau 81 de zile
3. A se ține seama de limita pentru azot de 170 kg/N/ha/an.2
4. Doar în cazul adăposturilor mobile a căror suprafață nu depășește 150 m suprafață de pardoseală.
2. 5 Creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent
Găinile sunt crescute în adăposturi prevăzute sau nu, cu ferestre. Nu există acces în aer liber.
Pardoseala este acoperită cu așternut. Păsările sunt aduse de la unitatea de creștere la 16-18
săptămâni și rămân în adăpost până la finele perioadei profitabile a capacității de ouat. Menținerea
unui microclimat propice este asigurat cu ajutorul unor sisteme controlate de ventilație și încălzire.
Iluminatul natural sau artificial trebuie să permită păsărilor identificarea hranei și a apei. Este necesar
ca echipamentul tehnologic, precum și păsările să fie inspectate cel puțin o dată pe zi de către
personal calificat. Păsările bolnave sau rănite se izolează și orice defecțiune în funcționarea
instalațiilor se remediază imediat.
2.5.1 Parametri tehnologici și condițiile de mediu – creșterea la sol pe așternut
Valori țintă/recomandate ale parametrilor de microclimat
• Temperatura 18 – 22șC
• Umiditatea relativă a aerului – nivel optim 60 %
• Umiditatea relativă a aerului – minim 40 %
• Umiditatea relativă a aerului – maxim 70 %
• Schimbul de aer (în funcție de temperatura exterioară) 0,5 – 6,0 m3/h/kg
• Viteza fluxului de aer circa 0,3 m/s (iarna)
circa 1,0 m/s (vara)
• Concentrația de gaze toxice admisă NH3 – < 20 ppm
CO2 – < 5 ppm
H2S – 0,0005 % sau 0,008 mg/l1)
• Intensitatea luminii controlată 5-30 lx

23Valori recomandate ale parametrilor tehnologici :
• Selecția materialului pentru producție Hibrizi potriviți pentru creșterea pe
așternut
• Perioada optimă de ouat Din săptămâna a 21-a de viață până în
săptămâna a 72-a de viață
• Consumul de furaj pe găină și ciclu 49 kg/pasăre
• Consumul de furaje mediu zilnic 130 g/pasăre
Capacitatea silozului pentru furaje trebuie să asigure necesarul pentru 10 zile
• Consumul de apă mediu zilnic 0,2 – 0,3 dm3/pasăre sau 0,2 – 0,3 l/zi
• Producția medie de ouă provenite de la 1 găină 293 ouă pe pasăre
• Greutea medie a oului 62,0 g
• Media pierderilor dintr-un ciclu (păsări moarte și
sacrificate din necesitate sau mortalitate) 5 – 10 %
1)
Pe durata manipulării dejecțiilor se poate accepta cu intermitență o concentrație de 0,005 %

Tabelul 2.10 Rețete de furajare pentru găini ouătoare (Exemple)
Faza l Faza ll Faza lll

Vârsta în, săptămâni 18 – 30 31 – 45 46 – 72
Valoarea energetică, kcal/kg 2722 2674 2674
Proteină, % 18,0 17,0 16,0
Metionină+cisteină, % 0,72 0,67 0,63
Calciu, % 3,8 3,8 4,0
Fosfor, % 0,6 0,55 0,5
Compoziția furajului , %
Porumb, maxim 45 45 45
Grâu, maxim 45 45 45
Ovăz, minim – maxim 5 – 10 5 – 15 5 – 15
Orz, maxim 10 10 15
Făină de pește, minim – maxim 2 – 5 0 – 2 0 – 2
Șrot de soia, minim – maxim 0 – 20 0 – 20 0 – 20
Șrot Floarea-soarelui, maxim 5 5 5
Cochilii de stridie, minim 3 3 3

242.5.2 Dimensiunile adăpostului și planificarea producției
Din multitudinea de adăposturi pentru găini ouătoare utilizate în prezent, au fost selectate două
adăposturi de găini ouătoare cu dimensiunile următoare (suprafața adăpostului incluzând și camerele 2 2
tampon): adăpostul A are 1.008 m și adăpostul B are 1.900 m. Luând în calcul spațiile auxiliare,
precum camerele de împachetare și depozitare a ouălelor , suprafața efectivă de producție este 2 2 2
pentru adăpostul A de 893 m din care scăzând suprafața cuibarelor , respectiv 63 m, rămân 830 m. 2 2
Adăpostul B are o suprafață de producție 1.786 m din care scăzând suprafața cuibare lor de 126 m, 2
rămân 1.660 m.
2
Parametrii principali pentru planificarea producție – la o densitate de 9 găini pe 1 mSăptămâna 21 22 23 24 25-43 44-56 57-65 66-72
Producția de
ouă 9,2 33,1 62,6 80,8 87-92 81-85 76-80 71-74
Producția medie (90,1) (82,9) (77,8) (72,3)
Tabelul 2.1 1 Producție de ouă medie pe săptămână în % (date utilizabile în scopul planificării)
Adăpostul A Adăpostul B

Densitatea la populare inițială 7.400 păsări 14.800 păsări
Pierderi (în medie 7 %) 520 păsări 1.040 păsări
Densitatea medie 6.880 păsări 13.760 păsări
Consumul de furaje zilnic (mediu) 920 kg 1.840 kg
Consumul de furaje săptămânal (mediu) 6.440 kg 12.880 kg
Capacitatea silozului de furaje trebuie să
asigure consumul pe 10 zile
Consumul de apă zilnic (mediu) 2.075 dm3 4.150 dm3
Producția de ouă pe săptămână (a se
vedea Tabelul 2.12)
Producția totală de ouă 2.015.840 ouă 4.031.680 ouă
124.982 kg 249.964 kg
Consumul de furaje total 334.575 kg 669.150 kg
Consumul de furaje pe ou 165,9 g/ouă 165,9 g/ouă

252.6 Creșterea găinilor ouătoare la sol cu acces liber în padoc
Sistemele de creștere la sol cu acces în padoc sunt sisteme de producție moderne, deoarece combină
avantajele sistemului de adăpost cu microclimat controlat cu efectul pozitiv al șederii în aer liber. Din
punct de vedere tehnologic, sistemul permite accesul în spații în aer liber, care în conformitate cu
legislația europeană și românească trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
-Găinile au acces continuu la spații exterioare în timpul zilei, cu excepția cazurilor în care se aplică
restricții temporare impuse de autoritatea sanitar-veterinară,
-Spațiile în aer liber sunt în cea mai mare parte acoperite cu vegetație și nu sunt folosite în alte
scopuri, excepție făcând livezile, terenurile împădurite și pășunile pentru animale
-Densitatea în spațiile exterioare nu poate depăși niciodată 2.500 de găini pe hectar (1 găină pe 4 2 2
m). În condițiile în care pentru fiecare găină sunt disponibili cel puțin 10 m și se practică o rotație,
găinile având acces liber în întreg spațiul pe durata de viață a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie 2
să asigure cel puțin 2,5 m pe cap de găină.
-Raza padocurilor nu trebuie să depășească 140 metri față de cea mai apropiată trapă de intrare și
ieșire; cu toate acestea, raza poate fi extinsă la 350 de metri față de cea mai apropiată trapă de
intrare / ieșire, cu condiția să existe adăposturi suficiente și adăpători distribuite uniform – cel puțin
4 adăposturi pe hectar .
Prin utilizarea acestei metode se reduce apariția unor boli tehnologice cum ar fi ciupirea penelor .
Printre dezavantaje se numără creșterea consumului de furaj pe ou și scăderea procentajului de ouat.
Modul de echipare al halelor de producție, utilajele tehnologice cât și condițiile de microclimat sunt Tabelul 2.12 Producția zilnică de ouă pe săptămâni ale ciclului de ouat
Săptămâna din
ciclu Adăpost Producția zilnică Producția medie
Nr. de ouă, Nr. de ouă, zilnică
min. max. (Nr. de ouă)

21 A – – 633
B – – 1.266
22 A – – 2.277
B – – 4.555
23 A – – 4.307
B – – 8.614
24 A – – 5.559
B – – 11.118
25-43 A 5.986 6.330 6.199
B 11.972 12.660 12.398
44-56 A 5.573 5.848 5.704
B 11.146 11.696 11.408
57-65 A 5.229 5.504 5.353
B 10.458 11.008 10.706
66-72 A 4.885 5.091 4.974
B 9.770 10.182 9.948

26similare creșterii la sol pe așternut permanent (în funcție de capacitatea de producție). Pentru
efectivele mici se utilizează sisteme manuale și semiautomate, în timp ce efectivele mari necesită
sisteme complet automatizate. Rețetele furajare trebuie să întrunească cerințele nutriționale
recomandate de producătorii de hibrizi de găini ouătoare.
Valori țintă ale parametrilor tehnologici :
•Selecția materialului pentru producție: hibrizi de găini ouătoare specifici pentru creșterea pe
așternut
•Perioada optimă a capacității de ouat din săptămâna a 21-a de viață până în cea de-a 72-a
•Consumul de furaj pe găină într-un ciclu 56,25 kg/pasăre
•Consumul de furaj mediu zilnic 150 g/pasăre
Capacitatea silozului de furaje trebuie să asigure necesarul pentru 10 zile3
•Consumul de apă mediu zilnic 0,2 – 0,3 dm/pasăre sau 0,2 – 0,3 l/zi
•Producție de ouă medie la o găină 270 ouă pe pasăre
•Greutatea medie a oului 62,0 g
•Pierderi medii într-un ciclu (păsări moarte și sacrificate din necesitate) 5 – 11 %
2.7 Creșterea în baterii deschise
Creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent, creșterea la sol cu acces liber în spații
exterioare și creșterea ecologică se pot realiza și în sisteme de baterii deschise, dacă nu se depășește
densita tea maximă de 9 găini pe m² de suprafa ță utilizabilă și densitatea maximă de 18 găini pe m² de
pardoseală (Directiva Consiliului1999/74/CE). Pentru produc ția de ouă ecologice limita este de 6 găini
pe m² de suprafa ță netă. Pentru această metodă de producție nu există cerințe specifice pentru
densitatea pe m² de pardoseală (Regulamentul CE 889/2008) .
Tabelul 2.13 Parametri tehnologici de bază și dispunerea sistemului de baterii deschise
Adăpostul A Adăpostul B
Compact, cuibare integrate Două nivele Două nivele
Lățimea unui rând 2,62 m 2,62
Număr de rânduri pe lățimea halei 3 5
Distanța dintre rânduri/ 1,03 m 0,99
Numărul de alei (între rânduri) 4 6
Înălțimea sistemului circa 2,6 m circa 2,6 m
Număr de găini pe m² de suprafață
utilizabilă 9 9
Număr de găini pe m² de suprafață de
pardoseală 18 18

272.8 Creștere a găinilor ouătoare în sistem ecologic
Valori /recomandate ale parametrilo r tehnologici (producția de ouă ecologice):
* Selecția materialului de producție: hibrizi creați pentru creșterea ecologică
* Perioada de ouat: din săptămâna a 21-a până în săptămâna a 72-a
* Densi tatea de populare inițială: 3.000 de păsări
* Pierderi (în medie 9 %): 270 de păsări
* Densitatea de populare medie: 2.865 de păsări
Pe găină La 3.000 de capete
Consum de furaj pe ciclu 49,14 kg 147.420 kg
Consum de furaj mediu zilnic 141 g 404 kg
Consum de furaj săptămânal 0,987 kg 2.828 kg
Capacitatea silozului de furaje trebuie
să asigure necesarul pe 10 zile – 4.500 kg
Consumul de apă zilnic 240 ml 688 l
Producția de ouă pe săptămână 5,5 ouă 16.562 ouă
Producția de ouă totală 287 ouă 861.250 ouă

2.9 Creșterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite
În cele ce urmează, sunt sintetizate cerințile privind microclimatul și informațiile referitoare la creșterea
în baterii îmbunătățite.
Din perspectiva numărului optim de rânduri de baterii, în continuare este analizat numai adăpostul B.
Dimensiunile adăpostului B sunt:
Ÿ lățime (interior) 19m
Ÿ lungime (interior) 100,4m2
Ÿ suprafața de producție 1.908 mTabelul 2.14 Parametri principali pentru planificarea producției (sistem de baterii deschise)
Adăpostul A Adăpostul B
Densitatea de populare inițială 16.740 păsări 34.200 păsări
Pierderi (în medie 7 %) 1.172 păsări 2.394 păsări
Densitatea medie 16.154 păsări 33.003 păsări
Consumul de furaj zilnic (mediu) 2.158 kg 4.409 kg
Consumul de furaj săptămânal (mediu) 15.106 kg 30.863 kg
Consumul de apă zilnic (mediu) 3.668 kg 7.495 kg
Consumul de furaj total – 364 de zile 785.512 kg 1.604.876 kg
Consumul de furaj pe găină (364 de
zile) 46,9 kg
46,9 kg
Producția de ouă totală (364 de zile) 304.099 kg 621.277 kg

28Este necesar să existe cuibare și zonă cu așternut.
Directiva Consiliului 1999/74/CE nu stipulează un număr maxim de nivele de baterii, dar prevede
următoarele: „Spațiile de cazare compuse din două sau mai multe nivele trebuie prevăzute cu
dispozitive adecvate sau trebuie să se ia măsuri pentru ca inspecțiile tuturor nivelelor de baterii să se
deruleze fără dificultate și pentru a se facilita îndepărtarea / scoaterea găinilor”. Consumul de furaje pe găină într-un ciclu (392 zile) 41,5 – 44 kg / pasăre
Consumul de furaj mediu zilnic 108 – 113 g /pasăre
Consumul de apă mediu zilnic ml/găină/zi 200 – 215
Producția de ouă medie la 1 găină, buc./ ciclu. 330 – 333
Greutatea medie a ouălelor de la 1 găină, kg/ciclu 20,6 – 20,9
Greutatea medie a oului, g/ou 62,8 – 62.3
Pierderi medii într-un ciclu (mortalitate) 4-6,0 %
Consum de furaje mediu pe ou 125 – 127 g/ou

Informații tehnologice de bază și dispunerea bateriilor (a se vedea figura 2.5.)
• Tipul de baterie – cu trei nivele, compact, îmbunătățit
• Lățimea liniei – 1,35 m
• Numărul de linii pe lățimea adăpostului – 7
• Lățimea aleilor de deservire – minim 0,9 m
• Numărul de alei de deservire – 8
• Înălțimea bateriei – aproximativ 2,5 m
• Dimensiunile cuștii la interior (inclusiv cuibarul)
a) Adâncime/înălțime – 50 cm
b) Lungime – 120,5 cm
• Numărul de găini per cușcă – 8
• Suprafața de pardoseală în cușcă pe cap – 750 cm2/cap de pasăre
• Înălțimea minimă a cuștii – 0,50 m
• Stinghii de odihnă – 15 cm/cap de pasăre
• Numărul de păsări pe 1 metru de suprafață de
mișcare pe un rând de baterie (respectând
densitatea inițială) – 39,8 păsări

Tabelul 2.15 Producția de ouă pe săptămâni ale ciclului de producție, (%) – pentru planificare
Sptămâna 21 22 23 24 25-43 44-56 57-65 66-72 73-76
Producția
de ouă 40 60 78 89 91-94 83-91 77-82 71-76 67-70
Media 40 60 78 89 92,8 86,9 79,8 73,9 69,5

29Parametrii principali pentru planificarea producției
• Densitatea la populare inițială 25.872 păsări
• Pierderi (în medie 6 %) 1.552 păsări
• Densitatea medie 24.320 păsări
• Consumul de furaje zilnic (media) 2.748 kg
• Consumul de furaje săptămânal (media) 19.240 kg
• Consumul de apă zilnic 5.230 kg
Producția de ouă pe săptămână (a se vedea tabelul 2.12)
• Producția totală de ouă (392 zile), buc. 8.025.600 ouă
• Producția totală de ouă (392 zile), kg 500.990 kg
• Consumul de furaje total (392 zile) 1.077.200 kg
• Consumul de furaje pe ou produs 134,3 g/ou

2
Figura 2.2 Dispu nerea bateriilor într -un adăpost cu suprafața de 1.900 m (dimensiuni
exprimate în metri)19,00
1,30
1,50 1,20 2,20 8,30 0,80 86,00
100,000,90
CAMERĂ DE PRODUCȚIE
CAMERĂ TAMPON

302.10 Creșterea puicuțelor ouătoare la sol sau în baterii
Pentru creșterea puicuțelor ouătoare nu există o legislație europeană specială. Totuși, se recomandă
ca puicuțele de înlocuire pentru creșterea la sol pe așternut permanent, la sol pe așternut permanent
cu acces liber în aer liber sau producția ecologică să fie crescute la sol sau în sisteme de baterii
deschis.
Atunci când puicuțele urmează a fi transferate într-un adăpost pentru găini ouătoare echipat cu un
sistem de baterii deschise, este absolut necesar să fie crescute în baterii deschise sau un sistem
similar .
Creșterea puicuțelor de înlocuire pentru sistemul de producție în baterii se poate realiza în sisteme de
creștere la sol sau în baterii de creștere.
Este de așteptat ca de la 1 ianuarie 2012 să se introducă obligativitatea creșterii puicuțelor ouătoare
pentru exploatarea ulterioară în sisteme ecologice în conformitate cu principiile ecologice
(Regulamentul CE nr. 889/2008). Deocamdată nu au fost stabilite norme detaliate pentru creșterea în
sistem ecologic.
Crescătorul trebuie să știe că cea mai dificilă perioadă în creșterea puicuțelor este aceea în care au
vârsta cuprinsă în intervalul 0 – 119 zile. Greșelile făcute în această perioadă de exploatare (0 – 119
zile) nu se mai pot corecta în perioada următoare (perioada de ouat), existând riscul ca efectivul să fie
compromis parțial sau în totalitate. În general hibrizii ouători se pretează deoseb it de bine pentru
creșterea pe așternut permanent. Puii de o zi destinați producției de ouă sunt vaccinați în stațiile de
incubație împotriva bolii lui Marek.

2.10.1 Cerințe privind condițiile de mediu și parametri tehnologici
Parametrii de microcli mat din adăpost
Temperatura – dinamica temperaturii din halele de creștere a puicuțelor de înlocuire diferă în
funcție de hibridul ouător folosit.
Umiditatea relativă a aerului – este destul de greu de atins o valoare optimă dacă în adăpost nu există
instalații speciale de climatizare. Astfel influența mediului exterior asupra microclimatului din halele de
creștere și exploatare este deosebit de mare, provocând pierderi economice însemnate. De exemplu,
în lunile de vară, când temperatura ambientală este destul de ridicată, în halele de producție
umiditatea scade foarte mult, rezultând o deshidratare accentuată a efectivel or de păsări, scăderea
consumului de furaje, slăbire accentuată și apariția fenomenului de canibalism.
Ventilația trebuie să asigure un aer curat în adăposturi indiferent de anotimp sau greutatea corporală
a păsărilor . În tabelul 2.16 este prezentat un exemplu cu privire la rata ventilației pentru hibridul Albo
SL-2000.
Programul de lumină și intensitatea luminoasă constituie cei mai importanți factori care
influențează viitoarea producție de ouă. Programele de lumină diferă în funcție de vârstă, și de hibridul
ouător . În momentul achiziției puilor la o zi trebuie cunoscută denumirea acestora și consultat ghidul
tehnologic specific.

31Temperatura exterioară, rata minimă în m3/h/puicuță Vârsta în
săptămâni +35 +20 +10 0 -10 -20
1 2 1,4 0,8 0,6 0,5 0,3
3 3 2 1,4 1 0,8 0,6
6 4 3 2 1,5 1,2 0,9
12 6 4 3 2 1,7 1,2
18 8 6 4 3 2,5 1,5
Tabelul 2.16 Rata ventilației pentru hibridul Albo SL 2000 în perioada de creștere
(Sursa: I. V acaru-Opr iș &co., Tratat de avicultură vol.II 2002)
Tabelul 2.17 I ntervalul de temperatură și umiditatea relativă a aerului în spațiile de cazare a păsărilor
Temperatura inetrioară (șC) Umiditatea relativă (%)
Vârsta Cu sursă de încălzire
suplimentară Fără sursă de
încălzire minim optim maxim
Sub
eleveuză În restul încăperii suplimentară
Zile
1 – 3 31 – 33 20 – 24 32 50 68 70
4 – 7 30 – 32 20 – 22 31 50 65 70
Săptămâni
2 26 – 29 20 – 22 28 60 65 70
3 24 – 26 20 – 22 25 60 65 70
4 20 – 24 20 – 22 22 60 65 70
5-8 – 18 – 22 20 60 65 70
8-10 – 18 – 22 17 55 65 75
peste 11 – 18 – 22 17 55 65 75
peste 20 – 18 – 22 15 55 65 75

32Tabelul 2.18 Rețete de furajare pentru puicuțe ( Exemple)
Pre – starter Starter Creștere

Perioda de utilizare Săptămâna 0-4 Săptămâna 5-8 Săptămâna 9-18
Structura furajelor Fân tăiate/granule Tăiate/granule Secțiune mare
Valoare energetică, kcal/kg 2.927 2.832 2.737
Proteină, % 20 19 16
Metionină + cistină, % 0,86 0,76 0,6
Lizină 1,16 0,98 0,74
Calciu, % 1,05 1,0 0,90
Fosfor % 0,75 0,65 0,55
Ingrediente furaj, %
Porumb, max. 50,0 50,0 50,0
Ovăz, min – max. 5 – 15 5 – 15 5 – 15
Orz, min – max. 5 – 15 5 – 15 5 – 15
Grâu, max. 50,0 50,0 50,0
Făină de pește, min. – max. 2 – 5 2 – 5 2 – 5
Sămânța de rapiță, max. 5,0 5,0 5,0
Făină de soia 0 – 20 0 – 20 0 – 20
Floarea soarelui, max. 5,0 5,0 5,0

Consumul furajer zilnic – valoarea medie pe săptămâni
Săptămâna Consum de furaj mediu
g/zi/pasăre Consumul de apă mediu
g/zi/pasăre
1 – 3 17 33
4 – 6 35 74
7 – 8 48 99
9 – 15 63 104
16 – 18 71 116
18 – 20 86 125

În general, consumul de apă se consideră optim la un nivel de 1,6-1,8 litri de apă la 1 kg furaj
consumat.
2.10.2 Mărimea adăpostului și planificarea producției
Creșterea la sol
Pentru creșterea puicuțelor , a fost ales un adăpost cu dimensiuni similare adăpostului “B”. Lungimea
adăpostului este redusă la 60 m plus camerele tampon care sunt dispuse la capătul halei, la fel ca la
adăposturile pentru pui de carne. Pentru acest exemplu. suprafața de producție a adăpostului este de
1.140 m². Capacitatea adăpostului va fi de 14.800 puicuțe pe ciclu de creștere (la o densitate de 13 2
puicuțe pe m).

33Ÿ Se recomandă : capacitatea silozului de furaje să as igure necesarul pentru 10 zile (1 1.500 kg).
Ÿ Se recomandă utilizarea stinghiilor de odihnă.
Ÿ Numarul de cicluri pe an: 2,5.
Ÿ Este indicat ca durata vidului sani tar să fie de 2-3 săptămâni, în funcție de datele de transfer al
puicuțelor în adăpostul pentru găini ouătoare,
*) Valori calculate pentru adăpostul pentru puicuțe sau cel pentru găini ouătoare
Organizarea procesului de creștere este similară celei aplicate la producția de pui de carne (a se
vedea secțiunea 2.3.1).
2.10.3. Creșterea puicuțelor în baterii (doar pentru exploatarea ulterioară în baterii )
Pentru creșterea puicuțelor ouătoare în baterii s-a optat pentru un exemplu de adăpost cu dimensiuni
similare adăpostului „B”. Lungimea adăpostului este redusă la 60 metri și camerele teampon/spațiile
de serviciu sunt amplasate la capătul construcției, la fel ca la adăposturile pentru pui de carne.
Suprafața de producție a adăpostului este de 1.140 m². Capacitatea adăpostului pentru creșterea 2
puicuțelor este de 62.720 capete puicuțe pe ciclu de producție (la o densitate de 55 puicuțe pe m).
Un adăpost cu o suprafață de 1.140 m², prevăzut cu sisteme de baterii pentru creștere poate asigura
efective de puicuțe pentru 2,4 adăposturi pentru găini ouătoare de tip „B”.Suprafața de producție totală *) 1.140 m2
Densitatea finală necesară 14.800 păsări
Nr. păsări moarte pe ciclu – 4% 600 păsări
Densitatea inițială 15.400 păsări
Densitatea medie 15.100 păsări
Consumul de furaje săptămânal (kg/săptămână):
Săptămâna 1 – 3 1,79
Săptămâna 4 – 6 3,69
Săptămâna 7 – 8 5,072
Săptămâna 9 – 15 6.660
Săptămâna 16 – 18 7,505
Săptămâna (19 – 20) 9,085

Parametri tehnologici de bază și modul de dispunere a bateriilor
• Tipul de baterie – patru nivele, compact,
• Lățimea rândului/liniei – 1,60 m
• Numărul de rânduri / linii pe lățimea clădirii – 7
• Lățimea aleilor de deservire – 1,11 m
• Numărul de alei de deservire – 8
• Înălțimea unei baterii – circa 2,6 m
• Dimensiunile spațiului din interiorul bateriei (inclusiv cuibarul)
a) lățimea – 63 cm
b) lungimea – 100,4 cm
• Număr de pui per baterie – 20
• Suprafața de pardoseală în baterie per găină – 316 cm2/bird
• Înălțimea bateriei – 0,41 m

342.11 Standarde pentru comercializarea ouălelor
În Ordinul nr. 73 din 15 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea
exploatațiilor care dețin găini ouătoare și Regulament ul (CE) nr. 2295/2003 din 23 decembrie 2003 de
stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1907/90 privind anumite norme
de comercializare aplicabile ouălor sunt prezentate în detaliu standardele de punere în vântare a
ouălelor pentru consumul uman.
Conform legislației românești armonizate cu legislația europeană ouăle trebuie să fie ștampilate cu un
număr distinctiv pentru a asigura trasabilitatea ouălor comercializate pentru consumul uman.
2.11.1 Numărul distinctiv
Numărul distinctiv trebuie să fie compus dintr-o cifră care indică metoda de creșt ere, urmată de codul
României (RO) și un număr de identificare definit de România, prin care este localizată unitatea.
Metodele de creștere practicate în exploatație și definite de către Regulamentul 1274/91 în versiunea
sa modificată trebuie să fie indicate prin următorul cod:
1. Sistem extensiv (Creșterea găinilor ouătoare pe așternut permanent cu acces liber în padoc );
2. Crește rea la sol (Creșterea găinilor ouătoare pe așternut permanent);
3. Creșterea în baterii
Metoda de creștere practicată în exploatație a cărei producție se desfășoară în baza condițiilor
menționate în Regulamentul 2092/91 trebuie să fie indicată prin:
0 – producție ecologică
2.11.2 Identificarea unității
Autoritatea sanitară veterinară centrală din România a implementat un sistem ce atribuie un număr
unic fiecărei exploatații care se înregistrează (conform Directivei Comisiei 2002/4/CE). Autoritatea
sanitară – veterinară centrală poate să adauge și alte caractere la numărul de identificare, pentru
identificarea de efective ținute în clădiri separate ale unității. Prinicipalii parametri pentru planificarea producției
Densitatea de populare inițială 64.000 păsări
Pierderi (în medie 4 %) 2.560 păsări
Densitatea medie 62.740 păsări
Consumul de furaje zilnic (mediu) 3.163 kg
Consumul de furaje săptămânal (mediu) 22.143 kg
Consumul de apă zilnic (mediu) 5.219 kg
Consumul de furaje total – 119 zile 376.440 kg
Consumul de furaje pe cap de puicuță (119 zile) 6,00 kg

353 Proiectarea adăpostului
3.1 Introducere
În acest capitol este tratată proiectarea adăposturilor pentru păsări. În continuare este analizată
proiectarea adăposturilor pentru creșterea puilor de carne, creșterea găinilor ouătoare la sol pe
așternut permanent, tradițională, în sistem ecologic, sisteme de creștere în baterii și în baterii
îmbunătățite. Capacitatea echipamentelor și a dotărilor suplimentare are în vedere respectarea
normelor și reglementărilor UE. Acolo unde este necesar , sunt prezentate cerințe din legislația
europeană.
3.2 Norme și reglementări cu caracter general
3.2.1 Norme europene
Nu există reglementări europene speciale cu privire la aspectele de natură tehnică privind arealul
fermei. Activitatea de construcție este reglementată de coduri naționale privind standardele de
construcție, care formulează prevederi referitoare la materiale de construcție, măsuri de protecție
împotriva incendiilor , ieșiri în caz de urgență, cerințe privind izolația etc.
Prevederile referitoare la ventilație sunt stabilite în legislația UE privind protecția animalelor , respectiv
Directiva Consiliului 98/58/CE din 20 iulie 1998 cu privire la protecția animalelor de fermă. Anexa
acestei directive stabilește cerințe privind echipamentele automate sau mecanice.
Atunci când sănătatea și bunăstarea animalelor depind de funcționarea unui sistem de ventilație
artificial, adăpostul trebuie echipat cu un sistem de urgență care să garanteze un schimb de aer
suficient în cazul în care se defectează sistemul principal. De asemenea, în caz de defecțiune trebuie
să existe un sistem de alarmă. Sistemul de alarmă trebuie testat cu regularitate (98/58/CE).
Nu există reglementări europene speciale privind adăposturile și echipamentele pentru creșterea
puilor de carne. Totuși, construcția și amenajarea spațiilor de producție trebuie să respecte anumite
standarde prevăzute în Directiva Consiliului 2007/43/CE din 28 iunie 2007, care stabilește
standardele minime pentru protecția puilor destinați producției de carne.
Creșterea găinilor ouătoare este reglementată prin Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999,
care stabilește normele minime de protecție a găinilor ouătoare.
Directiva conține următoarele definiții:
•“găini ouătoare”: găini din specia Gallus care au ajuns la maturitate pentru ouat și sunt crescute
pentru producția de ouă care nu sunt destinate incubației;
•“cuibar”: spațiu separat pentru ouat, componete ale pardoselii – excluzând elementele realizate din
plasă de sârmă care pot veni în contact cu păsările – pentru o singură găină sau un grup de găini
(cuibare colective)
•“așternut”: orice material friabil care permite găinilor să-și satisfacă nevoile etologice;
•“suprafață utilizabilă”: un spațiu cu lățimea de cel puțin 30 cm și suprafață înclinată la care panta nu
depășește 14 %, cu înălțimea de construcție de cel puțin 45 cm. Suprafața de cuibare nu este
inclusă în suprafața utilizabilă.
Prevederi aplicabile sistemelor de creștere alternative :
Statele membre trebuie să se asigure că, începând cu 1 ianuarie 2012, toate sistemele de producție
nou construite sau renovate, prezentate în acest capitol și toate sistemele date în exploatare pentru
prima dată, respectă cel puțin următoarele cerințe:

361.Toate sistemele trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă acces la:
a.Hrănitori liniare care asigură cel puțin 10 cm front de furajare pe cap sau hrănitori circulare care
asigură cel puțin 4 cm pe cap;
b.Adăpători liniare care asigură un front de adăpare de 2,5 cm pe cap de găină sau adăpători
circulare care asigură 1 cm pe cap de găină.
În cazul în care se utilizează adăpători prin picurare sau adăpători cu pahar colector este recomandat
să existe cel puțin o adăpătoare prin picurare sau o adăpătoare cu pahar colector la fiecare 10 găini.
Atunci când dispozitivele de adăpare sunt suspendate se recomandă ca găinile să aibă acces la cel
puțin două adăpători cu pahar colector sau două adăpători prin picurare;
•să existe cel puțin un cuibar la fiecare 7 găini. Dacă se utilizează cuibare colective, trebuie să existe 2
cel puțin 1 m suprafață de cuibar pentru maxim 120 de găini;
•să existe stinghii de odihnă corespunzătoare, fără margini ascuțite și cel puțin 15 cm de stinghie pe
cap. Stinghiile nu trebuie instalate deasupra zonei cu așternut, distanța pe orizontală dintre stinghii
trebuie să fie de cel puțin 30 cm, iar distanța pe orizontală dintre stinghie și perete de cel puțin 20
cm;2
•să existe cel puțin 250 cm de suprafață cu așternut pe cap, așternutul reprezentând cel puțin o
treime din suprafața la sol.
2.Pardoselile pentru instal ații (platforma, a se vedea capitolul 2.1) trebuie realizate astfel încât să
asigure puncte de sprijin adecvate pentru ghearele orientate anterior de la fiecare picior .
3.Pe lângă cerințele prevăzute la punctele 1 și 2 se aplică următoarele:
Pentru sisteme le de producție în care găinile se pot mișca liber între niveluri:
•să nu existe mai mult de patru niveluri așezate față în față;
•spațiul de trecere dintre nivele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 45 cm;
•echipamentele de adăpare și furajare trebuie distribuite astfel încât să ofere acces egal pentru
toate găinile ;
•nivelurile trebuie dispuse astfel încât să nu permită căderea dejecțiilor la un un nivel inferior .
În cazul în care găinile ouătoare au acces în padocuri:
•trebuie să existe mai multe deschideri pentru accesul direct în padocuri, care să aibă cel puțin 35
cm înălțime și 40 cm lățime și să fie dispuse pe toată lungimea adăpostului; la un efectiv de de 1.000
de găini, deschiderile trebuie să totalizeze 2 m;
•pentru a evita contaminarea, padoc urile trebuie adaptate la densitatea de populare și la natura
solului, echipate cu adăpost de vreme rea și prădători și, dacă este necesar , jgeaburi pentru
adăpare corespunzătoare.
2
4.Densitatea de populare nu trebuie să depășească 9 găini pe m de suprafață utilizabilă. Totuși, dacă
suprafața utilizabilă corespunde suprafeței de teren disponibile, statele membre pot, până la 31 2
decembrie 2011, să autorizeze o densitate de populare de 12 găini pe m de suprafață disponibilă
pentru exploatațiile care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.
Statele membre trebuie să se asigure că aceste cerințe minime prevăzute la alineatul (1) se aplică
la toate sistemele alternative începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Prevederi aplicabile creșterii în baterii neîmbunătățite :
Statele memebre se asigură că de la 1 ianuarie 2003 toate sistemele de baterii la care se face referire
în prezentul capitol îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:2
1.Asigură cel puțin 550 cm suprafață de cușcă pe găină, măsurată în plan orizontal; găinile să poată
utiliza suprafața cuștii fără restricții. Totuși, pentru fiecare nivel trebuie să se asigure discuri/tăvițe
pentru a evita risipirea furajelor , care pot însă limita suprafața disponibilă.
2.Trebuie să se pună la dispoziția găinilor o hrănitoare liniară cu acces liber. Lungimea hrănitorii
trebuie să fie de cel puțin 10 cm înmulțit cu numărul total de găini din cușcă.

373.Dacă nu există adăpători prin picurare sau pahare colectoare, fiecare cușcă trebuie prevăzută cu o
adăpătoare liniară, cu lungime similară hrănitorii liniare menționate la punctul (2). Acolo unde se
utilizează dispozitive suspendate, în fiecare cușcă trebuie să existe cel puțin două adăpători prin
picurare sau două adăpători cu pahar colector
4.Cuștile trebuie să aibă cel puțin 40 cm înălțime pe cel puțin 65% din suprafața cuștii și nu mai puțin
de 35 de cm în orice punct.
5.Pardoseala cuștii trebuie realizată astfel încât să asigure puncte de sprijin pentru fiecare gheară
orientată anterior de la fiecare picior . Panta pardoselii nu poate depăși 14% sau 8%. În cazul în care
pardoselile nu sunt prevăzute cu plase de sârmă dreptunghiulare, statele membre pot permite
înclinații mai mari.
6.Bateriile trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătroare de scurtare a ghearelor .
Statele membre se vor asigura că utilizarea bateriilor de creștere la care se face referire în prezentul
capitol este interzisă de la 1 ianuarie 2012. În plus, începând cu 1 ianuarie 2003, este interzisă
construcția sau darea în exploatare pentru prima dată a bateriilor menționate în prezentul capitol.
Prevederi aplicabile creșterii în baterii îmbunătățite :
Statele memebre se asigură că de la 1 ianuarie 2003 toate sistemele de baterii la care se face referire
în prezentul capitol îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:
1.Găinile ouătoare trebuie să aibă la dispoziție: 2 2
•cel puțin 750 cm suprafață de baterie per găină, din care 600 cm suprafață utilizabilă, în timp ce
înălțimea cuștii, cu excepția suprafeței utilizabile, trebuie să fie de cel puțin 20 cm în orice punct; 2
nicio cușcă nu poate avea o suprafață totală mai mică de 2.000 cm;
•un cuibar
•așternut care permite ciugulitul și scurmatul
•stinghii de odihnă care asigură cel puțin 15 cm per cap .
2.Trebuie să se pună la dispoziția găinilor o hrănitoare liniară cu acces liber. Lungimea acesteia
trebuie să fie de cel puțin 12 cm înmulțit cu numărul de găini din cușcă.
3.În fiecare cușcă trebuie să existe un sistem de adăpare corespunzător cu mărimea efectivului;
acolo unde se utilizează adăpători prin picurare, trebuie să existe cel puțin două adăpători prin
picurare sau două adăpători cu pahar colector accesibile fiecărei găini.
4.Pentru a facilita inspecția, popularea și depopularea, între rândurile de baterii trebuie să e xiste o
alee de deservire cu o lățimea minimă de 90 cm, iar între pardoseala adăpostului și nivelul inferior
al bateriei să se asigure un spațiu de cel puțin 35 cm.
5.Bateriile trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătroare de scurtare a ghearelor .

Prevederi aplicabile creșterii în sistem ecologic:
Cerințele prezentate mai sus cu privire la creșterea în sisteme alternative (la sol) se aplică și pentru
sistemele ecologice, dar producătorii de ouă ecologice trebuie să se supună și prevederilor conținute
în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 și Regulam entul Comisiei 889/2008:
1.Păsările nu pot fi ținute în cuști
2.Adăposturile trebuie prevăzute cu trape de intrare / ieșire corespunzătoare cu dimensiunile
păsărilor , iar lungimea acestor trape trebuie să totalizeze 4 m la 100 m ² suprafa ța de adăpost la
dispoziția păsărilor .
3.Orice adăpost nu poate fi populat cu efective mai mari de 3.000 găini ouătoare.
4.Construcția adăposturilor pentru păsări trebuie să faciliteze accesul păsărilor în padocuri.
5.Adăposturile pentru păsări trebuie prevăzut e cu ferestre.
6.Densitatea maximă este de 6 găini/m² suprafa ță netă în adăpost aflată la dispoziția găinilor .
7.Adăpostul trebuie prevăzut cu stinghii de odihnă – 18 cm de stinghie pe cap de găină
8.Trebuie să existe cel puțin 1 cuibar individual la 7 găini sau, în cazul utilizării de cuibare colective,
120 cm² suprafa ță de cuibar pe cap de găină.

389.În sistem ecologic, găinile trebuie să aibă zilnic acces la o suprafață în padoc de 4 m² pe cap, atunci
când condi țiile meteorologice permit acest lucru. Nu trebuie să se depășească limita de acumulare
a nitraților de 170 kg N/hectar .
3.2.2 Reguli pentru construcțiile zootehnice
Pentru înființarea de noi exploatații avicole se vor lua în considerare următoarele principii:
Ÿ respectarea pricipiului izolării și orientarea corectă a adăposturilor cu privire la protecția față de
vânturile predominante cât și pentru îmbunătățirea bilanțurilor termice a acestora. Conform
Ordinului MAIA nr. 76/1979 coeficientul de transmisie termică trebuie să fie de 2 0 2 0
K=1,0/kcal/m /hC pentru pereți, 0,8 /kcal/m /hC pentru tavan și pardoseală cu așternut 2 0
permanent și 3-5 /kcal/m /hC pentru ușile exterioare.
Ÿ Amplasarea corectă a aleilor de deservire
Ÿ Satisfacer ea condițiilor sanitară – veterinare de igienă cât și a condițiilor de prevenire și
stingerea incendiilor .
Din punct de vederea al proiectării, adăposturile pentru păsări pot fi proiectate și construite în mai
multe modalități:
Ÿ Construcții noi, cu parter sau parter plus etaj;
Ÿ Modernizarea clădirilor vechi;
Ÿ Construcții destinate alt or sectoare, dar readaptate pentru sectorul avicol.
Conform legislației în vigoare, construcțiile zootehnice destinate creșterii și exploatării puilor de carne
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:2
Ÿ Încărcare cu zăpadă de 100daN/cm ;o
Ÿ Temperatură exterioară de calcul -15 C; 2
Ÿ Rezistența terenului la fundare de 2,4 daN/cm ;2
Ÿ Presiunea la vânt de 55 daN/cm ;
Ÿ Gradul de seismicitate 7;
Ÿ Rezistență la foc, până la gradul V .
3.3 Construcția adăposturilor pentru păsări – informații generale
Adăposturile pentru păsări trebuie prevăzute cu termoizolație, conform coeficienților menționați mai
sus. În plus, construcția trebuie să fie etanșă, în special la îmbinarea dintre două elemente de
construcție, pentru a permite funționarea ventilației mecanice care asigură evacuarea aerului viciat din
adăpost. În cele mai multe cazuri se utilizează sisteme de ventilație prin presiune negativă. Atunci
când adăpostul este populat cu pui, temperatura interioară este ridicată și aerul proaspăt introdus
poate fi uneori considerabil mai rece; de aceea, este important să existe posibilitatea de a controla
mișcarea aerului în interior . În caz contrar , așternutul se deteriorează și este imposibil să se creeze un
microclimat optim pentru păsări.
Pentru a se asigura condiții de igienă, construcția trebuie să fie ușor de curățat după fiecare lot și
înainte de repopulare.
În adăpost, pardoseala trebuie să aibă o pantă de 1-2%, orientată către canalele de scurgere
amplasate de-a lungul axei longitudinale a construcției, la distanțe de 10-15 m între ele.
În toate camerele tampon este necesar să existe, pe lângă instalațiile sanitare, canale de scurgere.
Apa reziduală menajeră poate fi preluată de sistemul de canalizare (dacă există). Este indicat ca
reziduurile rezultate în procesul de producție (de exemplu apa uzată) să fie drenate către un rezervor
fără evacuare.

39Panoul electric, inclusiv întrerupătoarele de circuit, precum și computerul, imprimanta fermei, etc. sunt
amplasate în camerele tampon, lângă fereastra de inspecție. Acest lucru este evidențiat în figura 3.1,
la adăpostul pentru creșterea puilor de carne. Generatorul de rezervă poate fi amplasat în camera
boilerului.
3.4 Biosecuritatea
Biosecuritatea se referă la totalitatea normelor , tehnicilor și măsurilor organizatorice de prevenire și
combatere a bolilor în cadrul fermelor avicole. Prevenirea ia în considerare condițiile tehnologice,
comportamentul uman și igiena.
O atenție deosebită trebuie să se acorde circulației dinspre și în adăpostul pentru păsări. Fiecare
adăpost trebuie privit ca o entitate de sine stătătoare, adică să aibă propria intrare și propriile spații
tampon. În figura 3.1 (adăpost pentru pui de carne) este prezentat un exemplu de poziționare a
intrărilor . Procedurile zilnice de acces în adăpost – intrare și ieșire – sunt foarte importante și trebuie
aplicate de fiecare dată. Aceste activități de rutină sunt prezentate în secțiunea 3.4.
Se recomandă ca adăpostul să fie prevăzut cu două intrări, pentru a respecta „principiul
unidirecțional”. O intrare este folosită pentru introducerea materialelor noi, puilor de o zi, puicuțelor
etc. Cealaltă intrare este destinată livrării păsărilor pentru sacrificare, evacuării dejecțiilor etc.
Camioanele de la abator , fabrica de nutreț combinat și de la centrele de împachetare a ouălelor
constituie factori de risc.
Este recomandat ca silozul pentru furaje să aibă o construcție închisă și să fie amplasat în afara
adăpostului. Eventualele furaje risipite lângă siloz se îndepărtează imediat, pentru a nu atrage
păsările sălbatice și rozătoarele. De asemenea, containerele pentru păsările moarte se amplasează
cât mai departe posibil de adăpostul pentru păsări.
Padocul este considerat zonă igienizată. În consecință, acesta trebuie împrejmuit pentru a nu permite
accesul animalelor sălbatice, câinilor și persoanelor neautorizate.
Pentru a se limita pe cât posibil apariția bolilor contagioase dintr-o fermă, este recomandat să se
aplice, cel puțin la nivel de adăpost, principiul „totul plin, totul gol”. De preferat este ca acest principiu să
fie aplicat la nivelul fermei, ceea ce presupune înlocuirea întregii populații avicole. Curățarea și
dezinfectarea temeinică în perioada dintre două populări este esențială. De aceea, este necesar ca
activitatea de curățare să fie avută în vedere încă din faza de proiectare a adăpostului – suprafețe ușor
de curățat, un sistem de drenare eficient și platforme în afara construcției.
În principiu, starea de sănătate a populațiilor avicole din cadrul exploatațiilor este influențată de mai
mulți factori:
Ÿ Normele de zooigienă;
Ÿ Furajarea corectă cât și igiena furajului;
Ÿ Programele de profilaxie aplicate;
Ÿ Condițiile tehnologice de exploatare a efectivelor .
Din punct de vedere funcțional, se delimitează două zone distincte în cadrul fermei: zona
administrativă și zona de producție. Delimitarea celor două zone se realizează cu ajutorul unui gard.
Trecerea în zona de producție se efectuează numai prin filtrul sanitar . Pentru efective mici de păsări
filtrul sanitar se amplasează la intrarea în adăpost.

40Protecția împotriva agenților de contaminare a fermelor
Personalul și vizitatorii:
Oamenii sunt vectorul cel mai frecvent pentru transmiterea agențil or patogeni. Astfel, accesu l
vizitatorilor și tehnicienilor sau livrarea echipamentelor nu se poate realiza decât cu autorizație.
Personalul angajat nu trebuie să se deplaseze de la o fermă la alta, decât dacă este absolut necesar și
după trecerea prin filtrul sanitar . Figura 3.1 Securizarea unei ferme avicole (Sursa:Hubbard ISA-Ghid de management 2002)
Figura 3.2 Organizarea și funcționarea filtrului sanitar -veterinar (Sursa: Hubbard ISA – Ghid de
management 2002)
Mediu curat
Dezinfectare
încălțăminte
Camera ouă Vestiar
Gard – acces restricționatSilozuri de tranzit
Groapă
dezinfecție
vehicolePlasă pentru păsări
Dezinfectare la
intrarea în incintă
12 3 4
1. Vestiar pentru haine de stradă
2. Cameră cu duș 3. Vestiar pentru echipemente de lucru
4. Hol cu dezinfector pentru încălțăminte

41Atenție : În mod obligatoriu la toate intrările din perimetrul fermei, halelor de producție, etc. trebuie să
existe dezinfectoare pentru încălțăminte. Dezinfectoarele pentru încălțăminte sunt tăvițe din diferite
materiale, cu diverse dimensiuni, în care se introduce un material absorbant (rumeguș, burete, resturi
textile etc.) și o soluție decontaminantă.
Ordinul nr. 147 din 21 iunie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de
biosecuritate în exploatațiile avicole comerciale, precum și a procedurii privind mișcarea păsărilor vii, a
produselor , subproduselor și a gunoiului de la păsări stipulează următoarele:
a)asigurarea asistenței sanitară – veterinare permanente a exploatației și a dotării necesare pentru
activitatea medicului veterinar;
b)asigurarea următoarelor condiții de biosecuritate:
1. asigurarea spațiilor de cazare bine delimitate, etanșe, sectorizate pe categorii de exploatare;
2. împrejmuirea compactă a adăposturilor în scopul prevenirii accesului animalelor și al
persoanelor străine, cu verificarea periodică a integrității acestora;
3. asigurarea dezinfectorului rutier sau covor ului cu substanță decontaminantă ;
4. amenajarea și funcționarea filtrului sanitar-veterinar ;
5. asigurarea dezinfectoarelor pentru dezinfecția încălțămintei și a unui sistem pentru spălarea
și dezinfecția mâinilor;
6. asigurarea respectării principiului ”totul plin totul gol”, a vidului sanitar și a repopulării spațiilor de
exploatare după cel puțin 7 zile;
7. asigurarea amenajărilor necesare pentru eliminarea dejecțiilor și a apelor reziduale după
inactivarea acestora;
8. asigurarea controlului eficien ței decontaminării de către laboratoare le autorizate sanitar-
veterinar;
9. respectarea prevederilor Programului acțiunilor de supraveghere, profilaxie și control al bolilor la
animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului;
10.colectarea și eliminarea zilnică a păsărilor moarte și a deșeurilor de la stația de incubație și
dirijarea acestora la o unitate de profil (în baza unui contract încheiat cu aceasta) sau
distrugerea acestora în incineratorul propriu;
11.depozitarea gunoiului de grajd separat de cadavre, în platforme amenajate, batale speciale și
împrejmuite (gropi pentru depozitarea diverselor reziduuri) , pentru o perioadă care asigură
sterilizarea;
12.întocmirea evidențelor sanitar-veterinare și zoote hnice obligatorii:
(i) registrul de fermă;
(ii) registrul mijloacelor de transport al păsărilor , furajelor și al diverselor materiale;
(iii) registrul de consultații și tratamente;
(iv) registrul imunologic;
(v) evidențe privind efectuarea decontaminării spațiilor ;
(vi) registrul cuprinzând pierderile prin moarte, fișele de lot;
(vii) registrul pentru efectuarea necropsiilor;
(viii) evidența privind necesarul consumului de hrană și apă;
(ix) evidențe referitoare la înregistrarea cantităților de cadavre și subproduse în corelație cu
cantitățile dirijate pentru distrugere într-o unitate specializată (pentru efective mari);
(x) interzicerea comercializării păsărilor vii și a ouălor pentru incubație direct de la poarta
exploatației avicole către persoanele fizice;
c) existența evidențelor privind certificarea competenței profesionale a managerilor și îngrijitorilor și
a programului de control pentru certificarea sănătății angajaților .

423.5 Adăposturi pentru creșterea puilor de carne în sistem intensiv
3.5.1 Norme și reglementări
Directiva CE 2007/43 stabilește standardele minime de protecție a puilor destinați producției de carne
în sistem intensiv .
Înainte de înființarea unei exploatații avicole, este necesar să se aibă în vedere următoarele aspecte:
situația financiară, posibilitățile de achiziție a materiilor prime și caracteristicile pieței de desfacere.
Adăposturile de păsări trebuie să îndeplinească următoarele cerințe :
Ÿ Satisfacerea unor condiții impuse de procesul biologic specific populații lor avicole;
Ÿ Realizarea unor condiții de microclimat specifice activității de creștere și exploatare a păsărilor
(umiditate, factori chimici, variații de temperatură, etc.);
Ÿ Rezistență în timp a construcției, posibilitatea de readaptare a profilului pentr u care a fost
concepută clădirea;
Ÿ Costuri de construcție cât mai mici.
Adăposturile pentru păsări sunt construcții zootehnice destinate creșterii puilor de carne și găinilor
ouătoare. Aceste construcții sunt concepute în funcție de producția urmărită (carne sau ouă), soluția
tehnologică referitoare la sistemele de întreținere, sistemul de furajare și adăpare, evacuarea
dejecțiilor , gradul de mecanizare și automatizare a proceselor de producție. Analizând aceste date, se
stabilesc datele pentru proiectarea halelor de producție: spațiiile destinate păsărilor , camerele
tampon, organizarea interioară a adăpostului, condițiile de microclimat (temperatură, umiditate, viteza
aerului, iluminarea etc.), condițiile de furajare, adăpare. De asemenea se stabilesc parametri
geometr ici corespunzători construcției: deschideri, înălțimi, condiții higrometrice ale elementelor de
închidere (acoperiș, pereți, pardoseală) precum și sistemul de execuție , rezultă din analiza tuturor
caracteristicilor , prezentate anterior , pe care trebuie să le îndeplinească halele de producție.
În cazul realizărilor de noi exploatații avicole trebuie avute în vedere o serie de norme ce trebuie
respectate pentru a păstra o bună stare de sănătate a efectivelor , pentru confortul populației din zonă
și desfășurarea în condiții optime a proceselor tehnologice. Deoarece construcția de noi adăposturi
pentru exploatarea păsărilor necesită investiții mari, iar durata de funcționare este mare, se impune ca
amplasamentul și sistematizarea fermelor avicole să fie gândite în perspectiva dezvoltării localităților
învecinate, cât și a fermei. Condițiile naturale pe care le oferă terenul trebuie exploatate la maxim de
către fermier .
Pentru a organiza în condiții optime o nouă exploatație avicolă trebuie realiz ate o serie de studii,
precum:
-Studii tehnico-economice;
-Studii edilitare;
-Studii sanitare;
-Studii sanitar-veterinare;
-Studii de mediu.
Studiile tehnico–economice au în vedere amplasarea exploatațiilor avicole pe terenuri compromise
pentru agricultură, în zone în care nu există acest tip de investiție dar există condiții adecvate pentru
creșterea păsărilor , există forța de muncă specializată în avicultură, accesul ușor la căi de comunicație
și utilități.
Studiile edilitare urmăresc ca noile investiții să se încadreze armonios în planul general de
sistematizare a zonei respective cât și direcțiile de dezvoltare pe termen mediu și lung al zonei.
Studiile sanitare urmăresc ca exploatațiile avicole să nu reprezinte un vector de transmitere a bolilor ,
prin nerespectarea tehnologiilor , a biosecurității fermei sau a distanțelor optime de protecție față d e

43 zonele locuite.
Studiile sanitar -veterinare au în vedere împiedicarea răspândirii bolilor în zonele învecinate, soluțiile
tehnice pentru respectarea normelor sanitar-veterinare specifice și nespecifice privitoare la
biosecuritatea fermelor avicole.
Studiile de mediu urmăresc ca întreg procesul tehnologic să nu polueze mediul și să nu creeze
disconfort populației din zonă.
În concluziie, terenurile pe care sunt amplasate noile exploatații avicole trebuie să asigure
următoarele condiții:
Ÿ Suprafața utilă să răspundă cerințelor tehnologiilor aplicate;
Ÿ Pentru o bună expunere la soare și o colectare ef icientă a precipitațiilor , terenul trebuie să aibă
o pantă de 1-3% pe direcția sud, sud-est, sud-vest;
Ÿ Pentru evitarea scurgerilor de dejecții lichide și de apă contaminată în zonele învecinate,
terenul trebuie să fie situat sub nivelul acestora;
Ÿ Să nu fie pe marginea apelor curgătoare și în zone inundabile;
Ÿ Solul să aibă o permeabilitate mare cu o capa citate de reținere a apei și capilaritate redusă și să
nu prezi nte riscul de alunecări de teren;
Ÿ Pentru prevenirea poluării apei freatice, nivelul acesteia se fie de minim 1,5 m adâncime;
Ÿ Terenul să nu fie infestat cu germe ni anaerobi sau microroganisme parazitare;
Ÿ Trebuie evitate zonele cu ceață permanentă sau cu ape stătătoare;
Ÿ Pentru protejarea împotriva înzăpezirii sau a vânturilor predominante reci se vor alege pantele
opuse acestora;
Ÿ Vânturile dominante să nu poată antrena eventualele emisii de gaze din exploatații spre
localitățile învecinate;
Ÿ Sursa furajeră să fie în apropiere;
Ÿ Exploatația să nu fie traversată de o rețea de înaltă tensiune;
Ÿ Accesul la apă curentă, curent electric și alte utilități să fie facil;
Ÿ Distanța față de căile de acces auto trebuie să fie de minim 22 metri față de drumuri naționale,
20 m de drumuri județene și 18 m de drumuri comunale;
Ÿ Să nu fie amplasate în zone industriale, mari poluatoare;
Ÿ Drumurile publice, conducte de gaze, canalizare pu blică sau alte tipuri de construcții de
transport nu pot traversa perimetrul fermei;
Ÿ Realizarea de zone de protecție în jurul fermei;
Ÿ Distanța minimă față de locuințe trebuie să fie de 500 m în cazul în care nu există studii de
impact asupra mediului în care să fie precizate alte distanțe.
Alegerea amplasamentului pentru sistemele de adăpost trebuie să se facă cu atenție, deoarece o
decizie eronată duce la cheltuieri suplimentare pentru îmbunătățirea izolației.
Ca și poziționare, latura cea mai mica a construcției trebuie situată pe direcția vânturilor predominante,
în funcție de regiune (Figura 3.3). Pentru a expune clădirea cât mai puțin la curenții de aer și a menține
un mediu curat este necesar să se realizeze perdelele de protecție (prin plantarea de pomi).

44Pentru construcția adăposturilor se pot utiliza materile precum lemnul, zidăria portantă, betonul armat
monolit, prefabricatele din beton armat, metalul, etc. Alegerea materialului este influențată în primul
rând de parametrii dimensionali, de condiți ile de execuție cât și de prețul acestora.
Din punct de vedere al construcției, adăposturile trebuie să fie bine izolate termic pentru a evita
pierderile de energie termică cât și pentru menținerea constantă a factorilor de microclimat
(temperatură, umiditate, curenți de aer). Suprafețele din interiorul adăposturilor trebuie să fie ușor
lavabile pentru a permite o decontaminare ușoară și eficientă, rezistente la umezeal ă și la acțiun ea
agenților chimici din adăpost.
3.5.2 Planul adăpostului
Indiferent de capacitatea de producție, o fermă de păsări trebuie să dispună de un filtru sanitar-
veterinar . Rolul acestuia este explicat în secțiunea anterioară.
Pentru fermele cu capacități de producție mari se realizează un filtru sanitar-veterinar la intrarea în
perimetrul fermei (a se vedea figura 3.4)Figura 3.3 Modalități de poziționare a unităților de producție în raport cu direcția vânturilor
predominante Amplasare
greșită
Amplasare
greșită

Amplasare corectă

45Figura 3.4 Amplasarea filt rului sanitar -veterinar la intrarea în fermă
Figura 3.5 Amplasarea filtrului sanitar -veterinar la intrarea în hala de producție Filtru sanitar
veterinar12,00 m 12,00 m12,00 m 12,00 m
min.12,00 mCameră
accesCameră
accesCameră
accesCameră
accesHală
puiHală
puiHală
puiHală
pui
Cameră
tehnica
Filtru sanitar
veterinar
Sensul de circulatie
a personaluluiHală de producție

46În cazul fermelor de capacitate mică, cu un singur adăpost, filtrul sanitar-veterinar va fi amplasat la
intrarea în hala de producție (a se vedea figura 3.5)
Indiferent de capacitatea de producție, intrarea în adăpostul pentru păsări se realizează printr-o
singură cameră de acces, care are și rol de camera tehnică.
Pentru a limita la minim riscul de transmite re a bolilor contagioase din mediul înconjurător trebuie
stabilită o procedură de acces în unitățile de producție .
Construcția unui adăpost pentru pui de carne trebuie să asigure o temperatură de 18-20 șC, o
umiditate relativă a aerului sub nivelul de 70-80 % și o intensitate a luminii minimă de 75 lucși.
Pardoseala trebuie să fie ușor de curățat, dar nu alunecoasă. Pentru situațiile în care temperatura
scade sub 10șC, este necesar să se aibă în vedere prevederile Directivei europene 2007/43/CE.
Într-un adăpost pentru pui de carne, consumul de apă este estimat la 1 m³ pe 100 m² pentru o serie de
creștere.
3.5.3 Camera tehnică (camera tampon)
Camerele tehnice conțin dispozitivele de control și măsurare, precum și instrumentele de bază pentru
întreținerea instalațiilor , incluzând în special:
•sistemul de control pentru ventilație, încălzire și răcire;
•sistemul de control al iluminatului;
•sistemele de cântărire și distribuție a furajelor;
•sistemul de măsurare și control al apei furnizate;
•un ansambl u de relee și microprocesoare conectat la un computer care controlează parametrii și
înregistrează datele;
•spații pentru păstrarea produselor chimice, farmaceutice și dezinfectanților etc. (se aplică doar
pentru micile ferme).
Figura 3.6 Reprezentare s chematică a modalităților de acces în adăpost
4,00 4,00
12,00Poartă accesSiloz
Cameră acces

47Canalele de scurgere și instalațiile de apă și canalizare
Toate camerele tehnice trebuie prevăzute cu canalele de scurgere pentru apa de spălat, care este
evacuată într-un rezervor de colectare. În plus, toaleta, dușurile și chiuvetele trebuie conectate la
același rezervor colector .
3.5.4 Proiectarea spațiilor pentru popularea și livrarea puilor de carne
Pe cât posibil, adăpostul de pui de carne trebuie să aibă două intrări, câte una la fiecare capăt, precum
și două uși de acces în exterior (o ușă normală și o ușă cu deschidere pe jumătate). Una din intrări –
din “spațiul neigienizat” – este utilizată pentru colectarea puilor , evacuarea dejecțiilor și curățenie, în
timp ce restul activităților de pregătire se efectuează folosind cealaltă ușă – din “spațiul igienizat”. Ușa
normală trebuie amplasată la același capăt ca și poarta din “spațiul igienizat”. Puii de o zi sunt
transferați în adăpost folosind această ușa. Ușa cu deschidere pe jumătate este așezată la același
capăt cu poarta din spațiul “neigienizat”. Astfel, puii morți pot fi evacuați într-un container prin partea
superioară a acestei uși, fără ca lucrătorii să fie nevoiți să iasă din adăpost.
Zona exterioară ușilor și porților poate sa fie beton ată și să aibă o suprafață înclinată spre exteriorul
adăpostului. Camionul de transport al puilor de o zi, camionul cu stivuitor de la abator , precum și alte
vehicule, trebuie să aibă la dispoziție un spațiu de parcare betonat, ceea ce înseamnă că platforma
trebuie să fie suficient de mare. Drumurile de acces se execută pe o fundație rezistentă și bine drenată.
3.5.5 Sisteme de furajare pentru păsări
Sistemele de furajare și adăpare trebuie să răspundă următoarelor cerințe privind buna funcționare:
Ÿ Să asigure fronturi de adăpare și de furajare suficient de mari pentru toate păsările ;
Ÿ Să fie construite astfel încât să mențină igiena furajului și a apei;
Ÿ Să existe o distribuție uniformă a dispozitivelor de furajare și de adăpare în hala de producție;
Ÿ Să reducă la minim împrăștierea furajelor și a apei;
Ÿ Să funcționeze corespunzător pe durata programului de lumină ;
Ÿ Să fie ușor de curățat.

În prezent, cele mai populare sisteme de distribuție a furajelor în interiorul adăpostului sunt
transportoarele spiralate și transportoarele cu lanț . Primele sunt utilizate în adăposturile în care se
pot trasa linii drepte și există un număr considerabil de linii de furajare. Transportoarele cu lanț pot fi
dispuse în configurații relativ complexe și nu creează probleme circulației pe o direcție transversală.
Silozul de furaje exterior este amplasat adiacent cu unul din pereții adăpostului; din siloz, furajele sunt
transportate de preferat cu ajutorul unui transportor spiralat (a se vedea fotografia 3.1). Una sau mai
multe condu cte de transport, care pornesc de la linia de furajare spre buncăr , aduc furajul prin
intermediul tuburilor telescopice direct în hrănitori. Hrănitorile sunt instalate direct pe conducta pentru
furaje. Înălțimea se reglează la nivel centralizat printr-un set de cabluri din oțel, scripeți și o macara
acționată electric sau manual.
Fotografia 3.1 Siloz pentru furaje
Fotografia 3.2 Hrănitori circulare

48Un sistem de furajare cu transportor spiralat utilizează hrănitori liniare dispuse paralel cu axul
longitudinal al clădirii. Fiecare linie de furajare are ca punct de plecare un buncăr de alimentare, uneori
cuplat la sistemul de acționare al transportorului; cel mai frecvent, sistemul de acționare este însă
amplasat la capătul liniei de furajare. Hrănitorile sunt instalate direct pe tubulatura transportorului.
Buncărele sunt alimentate direct din siloz, tot de către un transportor spiralat.
În general, se utilizează două tipuri de dispozitive de furajare: hrănitori circulare și hrănitori liniare.
Figura 3.7 Sistem de stocare și transport al furajelor Figura 3.8 Hrănitori liniare
Se recomandă ca pentru fiecare adăpost să existe unul sau două silozuri de alimentare, cu o
capacitate care să permită golirea în maxim 10 zile (de preferat 7 zile), în special acolo unde exi stă
variații mari de temperatură. La păsările aflate în creștere, silozul se umple doar parțial în faza de
demaraj. Este de preferat ca silozul să fie ridicat pe fundație separată, la o distanță de aproximativ 1 m
față de peretele adăpostului. Acesta trebuie să fie prevăzut cu protecție anticorozivă, să fie ușor de
curațat și dotat cu orificiu de evacuare a aerului, trapă cu capac, scară cu balustradă și vizor.
Consumul de furaje maxim într-o perioadă de 7 zile este indicat în tabelul 3.1. Capacitatea silozului se
stabilește în funcție de aceste cantități.
Tabelul 3.1 Consumul de furaje maxim într -o perioadă de producție de 7 zile
Suprafața
unității de
producție
(m2) Densitate de
populare
maximă
(kg/m2) Densitate de
populare la
livrare (pui de
carne/m2) Efectivl total de
pui de carne pe
unitatea de
producție Consumul de
furaje maxim
(g/pui de
carne/zi) Consumul
total de
furaje pe
efectiv (kg) Cantitatea
de furaje
pentru 7 zile
(tone)
1000 33 15 15.000 210 3.150 22,05
39 18 18.000 210 3.780 26,46
2000 33 15 30.000 210 6.300 44,10
39 18 36.000 210 7.560 52,92

În cazul în care se utilizează grâu integral, este recomandat să se instaleze un siloz suplimentar . În
prezent, în România nu se obișnuiște furajarea cu grâu integral, dar este recomandat ca sistemul de
furajare să fie pregătit pentru utilizarea în viitor a două componente.

49Sistemul de furajare, inlusiv linia de furajare, poate fi conectat la un computer care controlează
numărul zilnic de furajări.
De asemenea, sistemul de furajare poate fi dotat cu diverși senzori, inclusiv un senzor care oprește
automat sistemul de furajare atunci când este plin. Linia de furajare trebuie echipată cu un buncăraș.
Aceasta transmite impulsuri electric e sistemului de monitorizare a consumului de furaje.
Transportorul trebuie să aibă capacitatea de a distribui furajele automat. Transportoarele, care fac
legătura între linia de furajare și sistemul de furajare trebuie prevăzute cu o deschidere, care poate fi
închisă pentru fiecare linie de hrănitori circulare (sau fiecare buncăraș din componența sistemului de
furajare cu lanț).
Sistemul de furajare este montat pe un ax de oțel cu cabluri pentru ridicare după depopularea
adăpostului. Sistemul este ridicat cu ajutorul unei macarale acționate manual sau mecanic.
Elementele de acționare deservesc întreaga clădire și au comandă centrală. Toate motoarele trebuie
dotate cu siguranțe. Alimentarea cu energie electrică poate fi oprită prin întrerupătoare.
În general, sistemul de furajare trebuie să poată rezista la curățarea cu presiune mare, folosind apă și
săpun. De asemenea, trebuie să se poată aplica decontaminarea prin termonebulizare, cu formol sau
alți dezinfectanți asemănători.
În tabelele 3.2, 3.3 și 3.4 se regăsesc recomandări cu privire la frontul de furajare și cel de adăpare.
Tabelul 3.2 Recomandări privind frontul de furajare și de adăpare (1 – 21 zile)
Furajare Adăpare Tipul
hibridului Hrănitori
liniare Hrănitori
circulare Adăpători
liniare Adăpători prin
picurare
Ross 2,5 cm/ pui 70-80 pui 2,0 cm 8-10 pui
Lohmann
Meat 2,5 cm/ pui 70-80 pui 2,0 cm 8-10 pui
Hubbard Isa 3,5 cm/ pui 100 pui 2,0 cm 8-10 pui
Arbor Acres 2,5 cm/ pui 70-80 pui 2,0 cm 8-10 pui
Hybro PN 2,5 cm/ pui 70-80 pui 2,0 cm 8-10 pui
Cobb 500 2,5 cm/ pui 60-70 pui 0,6 cm (după 6
zile crește cu
1,25 cm) 10 pui
(Sursa: Management guide Ross, Cobb,Lohmann Meat, Arbor Acres, Hybro, 2004)
Tabelul 3.3 Recomandări privind frontul de furajare și de adăpare (22-35 zile)
Furajare Adăpare
Tipul hibridului Hrănitori
liniare Hrănitori
circulare Adăpători
liniare Adăpători
prin
picurare
Ross 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Lohmann Meat 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Hubbard Isa 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Arbor Acres 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Hybro PN 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Cobb 500 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 10 pui
(Sursa: Management guide Ross, Cobb,Lohmann Meat, Arbor Acres, Hybro, 2004)

503.5.6 Sistemele de adăpare
Este important să se instaleze sisteme de adăpare care asigură păsărilor apă în cantități suficiente și
mențin calitatea acesteia.
Se consideră că sistemul de conducte pentru furnizarea apei și presiunea apei sunt similare celor
dintr-o rețea obișnuită. De asemenea, sistemul de conducte instalat, care transportă apa de la camera
tehnică în centrul adăpostului, include țevi transversale și se termină cu un ventil / robinet la fiecare
linie de adăpători prin picurare.
Sistemul de alimentare cu apă trebuie să aibă în componență următoarele elemente:Tabelul 3.4 Re comandări privind frontul de furajare și de adăpare (36-42 zile)
Furajare Adăpare
Tipul hibridului Hrănitori
liniare Hrănitori
circulare Adăpători
liniare Adăpători
prin picurare
Ross 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Lohmann Meat 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Hubbard Isa 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Arbor Acres 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Hybro PN 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 8-10 pui
Cobb 500 7,5 cm/ pui 60-70 pui 3,5 cm 10 pui
(Sursa: Management guide Ross, Cobb,Lohmann Meat, Arbor Acres, Hybro, 2004)
Figura 3.9 Sistem de alimentare cu apă
1.Filtru de apă / filtru care poate fi curățat
2.Manometru pentru presiunea de intrare
3.Apometru de mare precizie
4.Ventil / Robinet solenoid de 220 V conectat la un computer
5.Un medicamentor / pompare externă (0,2-2%)
6.Reductor de presiune, 0,5 – 6,0 bari
7.Manometru pentru presiunea la ieș ire
8.Container pentru vitamine / medicamente sub formă de soluție
13 4
56
7
82

51Dimensiunil e sistemului de alimentare cu apă trebuie să se stabilească în funcție de un nivel maxim al
consumului de apă zilnic de 3.500 l / 10.000 pui de carne . Valoarea pornește de la premisa unui
consum de furaje de 190 grame/pasăre la vârsta de 42 de zile. Se consideră că la un raport apă-furaje
de 1,8, consumul de apă estimat este de aproximativ 3.500 litri la 10.000 de pui carne.
Este important ca apometrul electric să nu reducă prea mult racordul de intrare a apei. Acet tip de
apometru este necesar pentru a permite înregistrarea consumului de apă din adăpost de către
computer . Alimentarea cu apă trebuie conectată la un sistem de alarmă care avertizează fermierul –
de exemplu în caz de întrerupere.
În general, adăparea puilor de carne se face din adăpători prin picurare. Mai rar, se utilizează
adăpători circulare, în special la adăposturi lungi în care punctele de adăpare și camerele de adăpare
sunt amplasate la capătul dinspre fronton. Pentru o funcționare corectă, este necesar ca lungimea
liniilor de adăpători cu picurătoare să nu depășească 60 m.
Adăpătorile prin picurare
În general, un sistem de adăpare prin picurare trebuie dimensionat în funcție de nevoile păsăsrilor .
Pentru a menține calitatea așternutului se recomandă adăpătorile prin picurare cu pahar colector . În
tabelele 3.2 – 3.4 sunt date recomandări cu privire consumul de apă oferite de diverse companii
producătoare de hibrizi de carne. Aceste recomandări indică mai degrabă valorile maxime ale
consumului de apă pe cap de pui. În general în România se instalează o adăpătoare prin picurare la
15-18 păsări.
Fotografia 3.3 Sistem de adăpare prin picurare cu pahare colectoare
Este necesar ca înălțimea sistemului de adăpare să fie reglabilă în funcție de faza de creștere a puilor
de carne. Acesta se instalează astfel încât să poată fi ridicat atunci când un lot de pui de carne este
scos din adăpost.

52Rândurile de conducte de apă trebuie montate pe un profil cornier care să împiedice puii mici să se
așeze pe conductă; o soluție alternativă poate fi utilizarea unei protecții din sârmă. Sistemul de
adăpare este prins cu cabluri de oțel și trebuie instalat cel puțin un troliu (mecanism de ridicare) cu
acționare manuală.
În sistemele de adăpători prin picurare, apa este furnizată prin bazin de rupere a presiunii cu rol de
limpezire sau printr-un robinet (supapă reductoare) de joasă presiune. La livrare sistemul trebuie să fie
complet, cu o țeavă care să indice nivelul presiunii cu un ventil atașat, precum și cu fitinguri pentru
spălarea instalației .
Sistemul de adăpare dintr-un adăpost de pui de carne trebuie să reziste la curățarea cu jet de mare
presiune și la decontaminarea ulterioară.
Trebuie să existe posibilitatea de a folosi dezinfectanți din grupul oxidanților sau agenți din categoria
cloramină / hipoclorit, precum clor sau diferiți compuși pe bază de iod.
În plus, este important să se ia în calcul faptul că se vor folosi diferite tipuri de detergenți și acid citric
sau substanțe similare pentru curățarea depunerilor de calcar .
Pentru camerele tampon, presiunea de intrare optimă este de minim 2 bari, care asigură atât
alimentarea adăpătorilor , cât și spălarea conductelor . Presiunea de funcționare este controlată printr-
o unitate de măsurare și control (vezi Fotografia 3.7). La adăpătorile prin picurare, reductoarele sunt
instalate la începutul fiecărei linii de adăpare. Liniile de adăpare sunt ridicate cu troliuri / dispozitive de
ridicare cu acționare manuală sau mecanică. Pentru o funcționare corectă a adăpătorilor , liniile trebuie
menținute în poziție orizontală.Figura 3.10 Înălțimea adăpătorului prin picurare se reglează în funcție de vârsta păsărilor .
(Sursa: Aviagen 2009)

53Instalații de apă
Pe lângă sistemul de adăpare a păsărilor , este necesar ca adăpostul să fie prevăzut cu următoarele:
•instalații de furnizare a apei în camerele tampon cu țevi cu diametrul Ø 20 mm
•robineți de apă dispuși de-a lungul unuia din pereții lungi ai camerei de producție – Ø 32, la fiecare
15 m;
•instalații de mare presiune (până la 100 bari) de-a lungul ambilor pereți lungi ai camerei de
producție (deasupra zonelor de ventilație), cu țevi de Ø 20 mm și compensator de lungime, pentru
instala ții cu 120-180 de duze.
Pentru aceste instalații, diametrul conductei principale recomandat este de cel puțin Ø 40 mm.
3.5.7 Sistemul de ventilație și de control
În general, sistemul de ventilație trebuie să aibă o capacitate suficient de mare pentru a evita
supraîncălzirea și, acolo unde este necesar , să îndepărteze excesul de umiditate în combinație cu
sistemul de încălzire. Nivelul de zgomot trebuie redus la minim. Ventilatoarele, sistemul de furajare și
alte echipamente trebuie construite, amplasate, puse în funcțiune și întreținute astfel încât să se evite
producerea de zgomot (2007/43/CE).
Sistemul de ventilație trebuie să fie computerizat pentru a controla și înregistra automat principalii
parametri (greutatea puilor , consumul de furaje și apă etc.)
3
Capacitatea sistemului de ventilație trebuie să asigure un schimb de aer de până la 6,0 m/oră/kg pui.
2
Atunci când densitatea de populare este sporită (peste 33 kg/m ), sistemul de ventilație trebuie să nu
permită creșterea concentrației de amoniac (NH3) peste nivelul de 20 ppm și a concentrației de dioxid
de carbon (CO ) peste 3.000 ppm măsurată la nivelul păsărilor . Atunci când temperatura exterioară 2
este mai mare de 30°C măsurată la umbră, temperatura interioară nu trebuie să depășească
temperatura exterioară cu mai mult de 3°C. În perioada de iarnă, când temperatura exterioară scade
sub 10°C, umiditatea medie (măsurată într-un interval de 48 de ore) nu trebuie să depășească 70%
(2007/43/CE).
În România cele mai utilizate sisteme de ventilație sunt de tip “tunel” în presiune negativă pe lungimea
adăpostului sau ventilația pe lățimea adăpostului. Parametri tehnici de funcționare:
• Apa de curățare în filtrul cu fante (350µ) la un debit de 3-4 m3/h
• Presiunea apei în conducta principală minim 2 bari
• Presiunea în țevile pe care sunt montate adăpătorile prin picurare 0,1-0,5 bari H2O
• Presiunea în țevile de alimentare a adăpătorilor circulare 0,3-0,5 bari
• Front de adăpare la adăpătorile circulare (găini, pui de carne, puicuțe) minim 1,0 cm/pasăre
• Adăpători prin picurare – număr de pui de carne per adăpătoare 12-18
• Consumul de apă, pui de carne (în medie) 0,2 l/pasăre/zi
Consumul de apă pentru diverse activități de rutină:
• Spălarea camerelor tampon/spațiilor de serviciu 3 l/m2/zi
• Apă pentru răcirea periodică (în medie) 0,3-0,5 l/h/m2
• Apa pentru spălarea și decontaminarea adăpostului în perioada vidului
sanitar 10 l/m2 de pardoseală

54Ventilația pe lungimea adăpostului:
Ventilatoarele sunt amplasate la un capăt al adăpostului și gurile de admisie sunt amplasate la celălalt
capăt sau / și pe pereții laterali. Admisia se face în mod natural, iar evacuarea forțată cu ajutorul
ventilatoarelor .
Figurile 3.1 1 & 3.12 Amplasarea ventilatoarelor și a deschiderilor de admisie
Perete fronton0,60 m
1,00 m12,00 m
0,63 m
Proiect:
Broiler 80m x 12mProiect:
Broiler 80 m x 12 mVentilator exhaustare
1,40 m
Ventilator cu viteză
reglabilă 1,00 m
Proiect:
Broiler 80 m x 12 mJaluzele
1,40 mAdmisie aer
0,73 x 0,35 mVentilator
exhaustare
1,40 m1,20m
1,70 mAdmisie aer la 1,95 m
Jaluzele 1,40 m VentilatorPerete lateral

55
Fotografia 3.4 Sistem de ventilație pe lățimea adăpostului cu
admisia amplasată pe ambii pereți și
ventilatoarele amplasate pe ambii pereți
Figura 3.13 Detalii de funcționare a clapetelor de admisie a aerului
Aerul introdus în adăpost este dirijat spre tavanul adăpostului. Acest lucru se face pentru evitarea
formării curenților de aer reci la nivelul solului și pentru a permite aerului proaspăt să ajungă la
temperatura din interiorul adăpostului.
Se recomandă ca la intrarea aerului în adăpost să se instaleze filtre de reținere a impurităților . La
evacuarea aerului din adăpost se pot utiliza separato are de praf.
250mm
550mm Deschidere
1/4 Deschidere
1/2 Deschidere
completă
Aer
exterior
Clapetă reglare
admisie aer Fantă
admisie
aer

56În principal, filtrele trebuie să îndeplinească următo arele caracterisitici:
Ÿ Să asigure un grad de deprăfuire cât mai mare în timpul funcționării instalațiilor;
Ÿ Capacit ate mare de reținere a prafului;
Ÿ Să fie ușor de întreținut.
Din punct de vedere al principiului de funcționare, se disting următoarele tipuri:
Ÿ Separarea prafului sub influența forțelor de frecare;
Ÿ Separarea prafului sub influența forțelor electrostatice;
Ÿ Separarea prafului sub influența forțelor de tensiune superficiale;
Ÿ Separar ea prafului prin reținere directă datorită dimensiunilor mari ale particulelor de praf în
raport cu golurile materialului filtrant.
În cazul în care se utilizeză unul din primele trei tipu ri de mai sus, îmbâcsirea material ului filtrant se
realizeză pe toată masa acestuia. În cazul folosirii filtrelor care utilizează principiul prin reținerea
directă datorită dimensiunilor , atunci îmbâcsirea materialului filtrant se realizeză numai la suprafață și
pe partea în care aerul murdar vine în contact. Diverse companii au pus la punct sisteme de
deschidere și închidere a fantelor de admisie a aerului în adăpost complet mecanizate și automatizate.
Figura 3.14 Detalii de mecanizare a închiderii și deschiderii clapetelor de admisie a aerului (Sursa :
Echipamente avicole, Big Dutchman, 2005)
Sistemul de evacuare a aerului din adăpost se montează pe peretele transversal opus locului unde
sunt amplasate fantele de admisie. Ventilatoarele se instalează în treimea inferioară a peretelui.
Capacitatea și numărul de ventilatoare se calculează în funcție de necesarul de aer ce trebuie
evacuat, fără a produce curenți de aer. La calcularea ventilației se ia în considerație ca într-o oră, să
poată fi înlocuit tot aerul din adăpost.

Clapetă
admisie aerFantă
admisie aer
Contragreutate
Motoare
electrice
de acționare

57Ventilație automatizată
Asigurarea unui aer curat cât și pentru reducerea pierderilor de energie termică, necesită
automatizarea acestui factor . Cel mai ieftin sistem de automatizare este, prin programarea cu ajutorul
releului de timp a deschiderii și închiderii gurilor de admisie cât și a ventilatoarelor . Principalul
dezavantaj este dat de producerea de variații mari de temperatură în adăpost. O variantă mai
costisitoare de automatizare, dar mult mai precisă, este controlarea a cel puțin doi factori de
microclimat (temperatura și umiditatea).
Fotografia 3.5 F antă de admisie aer
(Sursa: www .poultec.net, 2010)
Fotografia 3.6 V entilator pentru evacuare
(Sursa: www .poultec.net, 2010)
Fotografia 3.7 Unitatea centrală a
unui sistem de ventilație
automatizat (Sursa :
www .poultec.net, 2010)
Fotografia 3.8 Diverse modele de senzori
(Sursa:www .poultec.net, 2010)

58Toate valorile temperaturii și umidității sunt prestabilite în memoria computerului. Computerul
primește informații referitoare la temperatura și umdiditatea din adăpost, cu ajutorul senzorilor . Apoi,
reglează condițiile de climat conform valorilor prestabilite. Computerul poate controla sistemul de
furajare și programul de lumină. De asemenea, acesta recepționează parametrii de funcționare de la
apometru, liniile de furajare și balanțele / cântarele pentru pui.
3.5.8 Sistemul de alarmă și instalațiile de răcire de mare presiune
Alarma
Alarma poate fi concepută ca un sistem de avertizare cu apelare telefonică. Sistemul trebuie să poată
transmite avertizarea printr-o sirenă alimentată la 12 V și semnale vizuale.
În caz de alarmă, sistemul telefonic va apela automat, pe rând, o serie de numere înregistrate anterior ,
până când alarma este oprită. De asemenea, se poate folosi o conectare întârziată a apelurilor
telefonice.
Se recomandă ca alarma să fie programată pentru următoarele situații:
•Pană de curent electric
•Omiterea fazei (de furajare / adăpare)
•Depășirea temperaturii minime / maxime
•Depășirea nivelului maxim al umidității
•Defectarea unui senzor
•Întreruperea alimentării cu apă
•Absența furajelor
Sistemul automat de control al factorilor de microclimat trebuie să dispună de un sistem alternativ de
energie, în caz de întrerupere a alimentării cu energie electrică – de exemplu un acumulator de 12 V. Figura 3.15 Sistemul de control al unui ventilator trebuie să poată indica și colecta o serie de informații
ComputerImprimantaSistemul de
încălzire
Sistemul de control al
hrăniriiCântarul pentru
pui
Cântarul pentru
hranăContorul de apăLuminaSenzorVentilația
(admisia și evacuarea)

59Ca o cerință minimă, pentru situații de urgență trebuie să existe un deschizător al fantelor de admisie a
aerului, montat pe sistemul de ventilație. Totuși, deschizătorul trebuie controlat, pentru a preveni
expunerea la curenți de aer a puilor mici. Totodată, sistemul trebuie să aibă capacitatea să reia
controlul de curenților de aer după o pană de curent.
În adăposturile pentru pui de carne, este indicat să se instaleze un generator de urgență care să
alimenteze liniile de furajare și adăpare, ventilatoarele etc. pe durata defectării sistemului de
alimentare cu energie electrică.
Instalațiile de răcire
În România se utilizează în general două tipuri de sisteme de răcire: prin pulverizarea apei cu
ajutorul duzelor și prin pulverizarea apei cu ajutorul duzelor , folosind aer comprimat. Acestea asigură
răcirea aerului în perioadele cu temperaturi ridicate. Sistemul de mare presiune poate fi folosit și
pentru umezirea adăpostului înainte de curățare și împrăștierea substanțelor decontaminante.
Răcirea și umidificarea aerului din adăposturi se poate realiza prin diverse metode. În continuare sunt
prezentate două tipuri de instalații:
Ÿ Instalații de pulverizare a apei cu ajutorul duzelor
Ÿ Instalații de pulverizare a apei cu ajutorul duzelor , folosind aer comprimat
Fotografia 3.9 Instalație de răcir e de mare presiune
Figura 3.16 Principiul de funcționare al instalațiilor de pulverizare a apei cu ajutorul duzelorBazin apă
rupere
presiunePompă
apăRegulator
de presiuneDuze
pulverizare
apă

60Procedeul este destul de răspândit, dar prezintă ca dezavantaj apariția prematură a ruginii pe părțile
metalice, datorită picăturilor de apă. Mărimea picăturilor de apă depinde în cea mai mare parte de tipul
duzei, cât și de presiunea apei care trebuie să fie de 3-6 atm. Din punct de vedere practic, o pulverizare
absolută, fără apariția picăturilor de apă nu este posibilă. Debitul de apă la nivelul unei duze se
încadrează între 30-150 litri/oră. Un sistem mai eficient este folosirea pulverizării apei într-o porțiune
de canal de aer.
Pulverizarea apei cu ajutorul duzelor , folosind aer comprimat.
Avantajul acestui sistem este dat de faptul că se poate obține o pulverizare mai bună. Presiunea
aerului din instalație este de circa 0,5-1,5 atm. Duzele sunt montate direct în hala de producție, iar
datorită unei pulverizări bune debitul de apă scade la 6-30 litri / oră. Debitul de aer comprimat trebuie 3
să fie de 3-6 m/h.
Figura 3.17 Principiul de funcționare al instalațiilor de pulverizare a apei cu ajutorul duzelor , folosind aer
comprimat
Pentru a elimina inconvenientele, acest sistem trebuie automatizat.

Pentru răcirea aerului din adăpost se pot utiliza și sisteme de baterii de răcire amplasate la gurile de
intrare a aerului în hala de producție. Prin celulele acestor baterii circulă apă rece, iar prin trecerea
aerului cald acesta se răceș te.
Fotografia 3.10 Baterie de răcire
a aerului (Sursa: www .poultec.net, 2010)Reductor presiune
Conductă aer comprimat
Duze
pulverizare
apă
Rezervor apă
Conducte
apă

613.5.9 Sisteme de încălzire
Furnizarea căldurii trebuie să fie controlată automat, în funcție de temperatura și umiditatea aerului.
Pentru a evita creșterea excesivă a umidității relative faza de finisare, poate fi necesară
încălzire a suplimentară. Există diverse metode de încălzire, de exemplu sistem de încălzire
centralizată cu țevi de-a lungul pereților , sistem de încălzire centralizată cu aeroterme, duze de gaz
acoperite sau arzătoare cu ardere deschisă, pe păcură sau gaz.
Pentru a estima necesarul de căldură, este necesar să se realizeze un calcul al echilibrului termic
pentru fiecare proiect, în funcție de poziția geografică și amplasamentul construcției, linia de
producție, densitatea de populare și materialele de construcție utilizate.
Este important ca instalațiile să fie proiectate și montate de firme autorizate.
2
Necesarul de încălzire pentru un adăpost pentru pui de carne cu suprafața de producție de 2.000 m, în
condiții extreme, este estimat la circa 300.000 kCal.
Arzătoarele
Folosirea anumitor modele de arzătoare implică un anumit risc de incendiu și, de aceea, fiecare
arzător trebuie prevăzut cu dispozitive de captare a scânteilor (parascântei).
Cel mai întâlnit sistem de încălzire în România este încălzirea locală cu ajutorul radiantelor de
infraroșu alimentate cu gaz metan. Din punct de vede re constructiv , acestea sunt elemente ușor de
întreținut și asigură confortul biologic al păsărilor . Sistemul de încălzire este complet automatizat și
lucrează în condiții deosebit de grele, praf, umidi tate ridicată cât și agenți chimici.
Fotografia 3.1 1 Radian tă de încălzire cu infraroșu
Încălzire centralizată
O altă soluție constă în construcția unei încăperi separate pentru cazanul de încălzire / boiler . La
dimensionarea capacității cazanului de încălzire, trebuie luate în calcul și pierderile de căldură la
cazan, coșul de fum și țevi. Pierderea totală de căldură se ridică la aproximativ 25.000 Kcal/h.

62Computerul fermei reglează energia termică furnizată printr-o supapă motorizată cu trei căi.
În mod normal, radiatoarele sunt di spuse în adăpost de-a lungul pereților exteriori. Astfel, aerul cald
îndepărtează aerul rece provenit de la deschiderile de admisie montate în pereți. Figura 3.18 Planul unui sistem de încălzire centralizată
Figura 3.19 Schița unei aerotermeRobinet cu
trei căiCoș de fum
Acoperiș
CuptorSupapă de
suprapresiuneTermoregulator
PompăVas de
expansiunePompă de apă
Direcția aburului
Spre calorifer
sau sistemul
de conducte
dealungul
peretelui halei Robinet de oprire
Radiator
grilă
Motor
ventilator

63Baterii de încălzire a aerului
Bateriile de încălzire se pot monta la gurile de admisie a aerului sau în centralele de ventilare.
Bateriile de încălzire preiau de la un agent primar căldura și o cedează aerului introdus în adăpost. În
funcție de agentul primar de încălzire, bateriile se clasifică în:
Ÿ Baterii de încălzire funcționând cu abur , apă caldă sau fierbinte;
Ÿ Baterii de încălzire funcționând cu gaz;
Ÿ Baterii de încălzire electrice.
3.5.10 Iluminatul
Toate adăposturile trebuie să dispună de sisteme de iluminat care asigură o intensitatea de cel puțin
20 lucși în timpul periodelor de iluminare, măsurată la nivelul ochiului păsării, și să aibă iluminată cel
puțin 80% din suprafața utilizabilă (2007/43/CE).
Broilerii preferă să beneficieze de cât mai multă lumină. De aceea, este nevoie de sisteme de iluminat
care să asigure o distribuție cât mai uniformă. Lumina neuniformă generează o distribuție inegală a
puilor de carne, ceea ce poate afecta distribuția dejecțiilor și calitatea așternutului.
Intensitatea luminii influențează activitatea puilor de carne, fiind necesar ca ea să fie controlată.
Lumina puternică duce la intensificarea activității. În faza de demaraj, este indicat ca intensitatea
luminii să fie de aproximativ 25 lucși. Intensitatea se poate reduce pe durata inspecțiilor și atunci când
puii sunt foarte agitați.
În timpul curățării adpostului este de preferat o intensitate mai mare de 25 de lucși. Intensitatea luminii
este controlată automat, fiind posibil să se utilizeze un program de lumină și să se producă o atenuare
graduală a luminii (semiîntuneric scurt). În termen de șapte zile de la data la care puii sunt instalați în
clădire și până la trei zile înainte de data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un
ritm de 24 de ore și să includă perioade de întuneric care să dureze cel puțin șase ore în total, dintre
care cel puțin o secvență neîntreruptă de minim patru ore, excluzând perioadele de semiîntuneric
(2007/43/CE). Mai multe informații cu privire la programul de lumin ă recomandat pot fi găsite în
ghidurile de management ale producătorilor de hibrizi de carne.
În adăposturile pentru pui de carne sunt de preferat sursele de iluminat cu lungimi de undă mai mici de
610 nm. Sursele de lumină care generează lumină în spectrul roșu (> 630 nm) sunt de evitat, deoarece
această lumină poate diminua rata de creștere a păsărilor .
3.6 Sisteme de adăpost pentru creșterea extensivă a puilor de carne
3.6.1 La sol și cu acces liber în padoc
Un sistem de adăpost pentru 3.000 pui de carne – creștere extensivă 2
Se consideră un adăpost cu o suprafață de 259,2 m cu următoarele dimensiuni: 7,2 m lățime, 36 m 2
lungime și o înălțime de 2,2 m, asigurând o densitate de 12 pui / m.
Sistemul de încălzire
Numărul de surse de încălzire se poate calcula după următoarea formulă:
P = (V×40)/1000, unde: aer
P – puterea surselor;
V – volumul de aer al adăpostului; aer
40 – puterea specifică pe unitatea de volum; se împarte la 1.000 pentru ca rezultatul să fie exprimat în
kW/h.
P = (570,24×40)/1000= 22.8 kW/h. În cazul dat sunt necesare 46 surse de încălzire cu o putere de 500
w/h (a se vedea fotografia 3.12). Astfel o sursă de încălzire asigură temperatura pentru o suprafață de 2
5,6 m și pentru un număr de aproximativ 65 de pui.

64Automatizarea se realizează cu ajutorul a 4 termostate (model AD-025V2S—2TC) . Termostatul
utilizeaza 2 senzori de temperatură.
Iluminatul
Pentru asigurarea intensi tății luminoase se utilizează 39 de surse de lumină fluorescente, asigurând 2
iluminarea unei suprafețe de 8,64 m.
Ventilația
Instalația de ventilație este compusă din sistemul de admisie și sistemul de evacuare. Sistemul de
admisie este deosebit de simplu, deoarece admisia se realizează natural.
Fantele de admisie se execută în pereții laterali, în partea opusă de amplasare a ventilatoarelor de
evacuare, în treimea superioară a peretelui, având dimensiunea de 250 mm/550 mm. La aceste 3
dimensiuni se asigură un flux de pătrundere a aerului de 400 – 1.250 m/oră, în funcție de deschiderea
clapetei de admisie.
Formula de calcul a capacității de ventilație:
Cele mai importante gaze nocive luate în calculul sunt degajările de bioxid de carbon (CO ), amoniac 2
(NH) și hidrogen sulfurat (HS). Cantitățile totale se determină cu formula Y = cNg în care: 3 2 n g n
Ÿ Y – reprezintă cantitatea totală de gaze nocive degajate într-o oră (CO , NH , HS); n 2 3 2
Ÿ N – numărul de pui de carne;
Ÿ g– cantitatea de gaze nocive degajată de o pasăre într-o oră;n
Ÿ c– coeficient care ia în calcul că în adăposturile de creștere și exploatare a păsărilor mai există g
și alte degajări de gaze nocive echivalent cu 1,0.
Aplicând formula rezultă următoarele valori :
Pentru 3000 capete pui de carne la greutatea de 2,2 kg greutate vie3
Y= 1,0×3.000×(1.172,6+1 17,26+26,18) = 3.948.120 cm/ h. n
3 3
Volumul de aer din adăpost este de 570,24 m, limita noxelor admise la m de aer fiind de 1025.3
N = (3.948.120*1)/ 570,24 = 6.923,6cm / h., D = 6.923,6/1.025 = 6,75 emise aer
Pentru a păstra limitele admisibile de noxe ventilatoarele trebuie să aibă o capacitate de schimb a 3
aerului de 6,75 ori pe oră, rezultând un debit de 3.849,12 m/h.
Fotografia 3.12 Radiator ceramic 500 W

65Pentru un adăpost cu o capacitate producție de 3.000 capete, se pot utiliza ventilatoarele pentru uz
comerical – Vortice Vario 230/9 AR LL S cu următoarele caracteristici tehnice:3
Ÿ Debit de aer maxim (m /h) – 700
Ÿ Greutate (kg) – 3,45
3
Se consideră că o fantă de admisie a aerului are capacitatea de 400 m/oră, iar un ventilator de 3
evacuare Vortice Vario 150/6 AR are o capacitate de 235 m/oră. Utilizănd datele obținute la calculul
debitului de aer, se calculează necesarul de ventilatoare de evacuare și numărul de fante de admisie. 3
Astfel debitul de aer necesar este de 3849,12 m/h, de unde rezultă că este nevoie de 10 fante de 3
admisie, cu un debit de 400 m/h și 6 ventilatoare Vortice Vario 230/9 AR LL S, cu un debit de evacuare 3
700 m/h.
Figura 3.20 Amplasarea deschiderilor de admisie și de evacuare
1,2m 1,2m
1,2m 1,2m
1,2m 1,2m 1,2m

36,00 m7,20 m

Fante de admisie a aerului, cu dimensiuni de 0,25 x 0,55 m, 10 bucăți
3
Ventilatoare cu o capacitate de 700 m /h/ ventilator , 6 bucăți

66Sistemul de furajare
Se utilizează 60 de hrănitori circulare , cu o capacitate de stocare de 5 kg de furaj. O hrănitoare asigură
frontul de furajare pentru aproximativ 50 de pui (a se vedea Fotografia 3.13) Figura 3.21 Vedere laterală și modul de amplasare a deschiderilor de admisie a aerului
Figura 3.22 Modul de amplasare a ventilatoarelor
Fotografia 3.13 Hrănitoare

0,25 m

36,00 m
2,20 m0,10 m
0,55 m 0,55 m
1,85 m

7,20 m 2,20 m
1,55 m
5
2,22 m5
2,22 m0,40 m1,00 m 1,00 m
Diametrul ventilatorului este de 0,25 m

67Sistemul de adăpare
Se utilizează 60 de adăpători cu nivel constant, cu o capacitate de 5 litri / adăpătoare. O adăpătoare
asigură un front de adăpare pentru aproximativ 50 de păsă ri.
Fotografia 3.14 Adăpători
Figura 3.23 Amplasarea sistemului de furajare și adăpare în spațiul de producție Hrănitoare
Adăpătoare

68Figura 3.24 Imagine de ansamblu a modului de amplasare a echipamentelor
AdăpătoareSenzori de tempetatură Surse de încălzire
Hrănitoare
Model de dispunere a surselor
de iluminatModel de dispunere a surselor
de încălzire și a senzorilor de
temperatură Model de dispunere a
hranitoarelor și a adăpătorilor

69Scurtă descriere
Dispunerea echipamentului și a instalațiilor în adăpost:
1.trei linii de iluminat;
2.trei linii de încălzire;
3.trei linii de furajare;
4.trei linii de adăpare.
1. Linia de iluminat are în componență 10 becuri flurescente de 20 wați fiecare, cu o distanță între ele
de 3,2 m și o distanță între linii de 2,3 m.
2. Linia de încălzire are în componență 15 surse, plasate la o distanță între surse de 2,4 m și o distanță
între linii de 2,2 m.
3. Linia de furajare se compune din 20 de hrănitori cu o distanță între ele de 1,8 m, iar liniile de furajare
sunt intercalate cu liniile de adăpare, distanța dintre linii fiind de 1,2 m.
4. Linia de adăpare se compune din 20 adăpători, amplasate la o distanță de 1,8 m între ele.
Pentru cazul în care se optează pentru creșterea puilor de carne pe așternut permanent cu acces liber 2
în padoc, trebuie amenajat un padoc bine înierbat care să asigure o suprafața de minim 1 m / pui.
Padocul va fi împrejmuit cu un gard de protecție cu dimensiunea ochiurilor de minim 3×3 cm. Din punct
de vedere al amenajării adăpostului, principiile sunt similare celor prezentate mai sus.
Adăpători circulare
Există mai multe modele de adăpători circulare. O caracteristică comună este faptul că sunt
dispozitive tronconice de plastic, cu un jgheab în partea inferioară. Construcția ventilului / robinetului
prin care este reglat debitul apei furnizate variază. Totuși, în cele mai multe cazuri funcționarea
ventilelor depinde de greutate și de aceea unele adăpători pot fi gravitaționale sau montabile la nivelul
așternutului, în timp ce altele pot fi doar gravitaționale.
Fotografia 3.15 a) Adăpătoare circulară Fotografia 3.15 b)Adăpătoare circulară gravitațională

70Majoritatea adăpătorilor are diametrul în partea inferioară a conului de 35-40 cm, corespunzând unei
circumferințe de aproximativ 100-125 cm.
În funcție de metoda de instalare, uneori este de preferat ca adăpătorile să fie încărcate cu balast,
devenind mai grele și mai stabile. În acest mod se reduce cantitatea de apă împrăștiată.
3.7 Creșterea găinilor ouătoare la sol: pe așternut permanent și cu acces
liber în padoc
3.7.1 Norme și reglementări privind creșterea la sol pe așternut permanent
Proiecta rea adăposturilor pentru păsări și a echipamentului trebuie să întrunească cerințele prevăzute
în Ordinul nr. 136 din 16 iunie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele
minime pentru protecția găinilor ouătoare (transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE care stabilește
standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare):2
Ÿ Densitatea pe m trebuie să fie de maxim 9 găini ouătoare
Ÿ Hrănitorile:
-hrănitorile liniare trebuie să asigure minim 10 cm/pasăre
-hrănitorile circulare trebuie să asigure minim 4 cm/pasăre
Ÿ Adăpătorile:
-adăpătorile liniare cu nivel constant trebuie să asigure minim 2,5 cm/pasăre
-adăpătorile circulare trebuie să asigure minim 1cm/pasăre
-adăpătorile prin picurare cu pahar colector sau fără (tip picurător): trebuie să se asigure o
adăpătoare la maxim 10 găini
Ÿ Cuibarele:
-să se asigure maxim 7 găini la un cuibar2
-în cazul cuibarelor de grup se vor asigura pentru maxim 120 de găini cel puțin 1m de cuibare
Ÿ Stinghiile de odihnă:
-acestea trebuie să asigure un spațiu minim de 15 cm pe cap
-distanța dintre stinghii să fie de maximum 30 cm
-distanța dintre perete și stinghiile de odihnă trebuie să fie minim 20 cm; stinghiile de odihnă nu
se vor monta deasupra așternutului permanent
Ÿ Așternutul:2
-trebuie asigurat minim 250 cm pe găină ouătoare
Ÿ Creșterea în sistem p e mai multe niveluri:
-sunt interzise mai mult de 4 nivele
-găinile să se poată mișca liber între diferite niveluri
-distanța dintre niveluri nu trebuie să fie mai mare de 45 cm
-sistemele de furajare și adăpare trebuie să fie distribuite uniform și să asigure furaje și
apă la tot efectivul
-nivelurile trebuie aranjat e în așa fel încât să prevină căderea găinilor pe nivelele inferioare
3.7.2 Norme și reglementări pentru creșterea la sol cu acces liber în padoc
În completare la cerințele privind creșterea la sol, pentru sistemul de creștere la sol cu acces liber în
padoc exterior trebuie îndeplinite următoarele:
Ÿ Portițele de acces în padoc :
-trebuie să fie mai multe portițe de acces în padoc pe laturile adăpostului
-fiecare portiță de acces trebuie să aibă dimensiunile de 35 cm înălțime și 40 cm lățime
-portițele de acces trebuie să fie distribuite uniform pe toată lungimea adăpostului
-Lățimea totală a portițelor de acces trebuie să asigure minim 2 m pentru 1000 de găini

71Ÿ Padocul :
-găinile să poată beneficia în timpul zilei de posibilitatea permanentă de mișcare în aer
liber (cu excepția cazului unor restricții temporare impuse de autoritățile veterinare sau
vreme)
-terenul accesibil găinilor este, în cea mai mare parte, acoperit de vegetație și nu face
obiectul nici unei alte utilizări, cu excepția livezilor , zonelor împădurite sau pășunilor , cu
condiția ca această ultimă opțiune să fie autorizată de autoritățile competente,
-densitatea păsărilor nu trebuie în nici un moment să depășească 2.500 găini pe hectar de
teren la dispoziția găinilor sau o găină la 4 metri pătrați; cu toate acestea, atunci când
fiecare găină dispune de cel puțin 10 metri pătrați, când se practică o rotație și când
găinile au acces liber pe tot spațiul pe toată perioada de viață a efectivului, fiecare
îngrăditură utilizată trebuie să permită în fiecare moment cel puțin 2,5 metri pătrați
pentru fiecare găină;
-spațiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 met ri de la trapa de
ieșire din clădirea cea mai apropiată.
3.7.3 Planul adăpostului
În cazul sistemului de creștere la sol pe așternut permanent nu există cerințe privind spațiul exterior
adăpostului.
În cazul creșterii găinilor la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc, există anumite cerințe:2
– să asigure minim 4 m pe cap de pasăre;
– distanța de la ultima portiță de acces până la extremitatea cea mai îndepărtată a padocului
să fie de maxim 150m;
– spațiul exterior să fie bine înierbat;
– să se poată asigura niște umbrare;
– gardul împrejmuitor să asigure securitatea păsărilor;
Mai jos este prezentat un exemplu de amenajare a unei exploatații care parctică acest sistem.
Figura 3.25 Exemplu de amenjare exploatație de creștere a găinilor ouătoare cu acces liber în padoc
(3.0 00 găini ouătoare)
P1
P3
P5P2
A1
A2
A3P4
P6
LEGENDA
Model fermă sistem de creștere free range
(creștere la sol cu acces liber la padoc)
Capacitate: 3000 capete
A1, A2, A3 – Adăposturi
P1, P2, P3, P4, P5, P6 – Padocuri

72Figura 3.26 M odele de amenajare adăpost pentru creștere la sol cu acces liber în padoc
Zonă de acces a personalului
în spațiul de creșterePadoc împrejmuit cu plasa de sârmă 3 x 3 cm
Alee centrală de deservire
și colectare ouă
PadocPortițe de acces
păsări în padocZona de odihnă și de
amplasare a stinghiilor
de odihnă a
echipamentelor de
hrănire și adăpare
Intrare în adăpostFiltru sanitar veterinarCamera colectare
și sortare ouă și
control echipamenteCamera stocare ouăPentru capacități mici
se practică un geam pe
unde se distribuie ouăle
Cuibare
Cuibare
Cameră tampon
Sursa de
încălzireAlee de deservire
Padoc în aer liber
Adăpătoare
Hrănitoare
CuibarePoartă acces
în padoc
Stinghii de
odihnă 11,12 m
5,30 m

73Camerele tampon (de serviciu) sunt amplasate în capătul decontaminat de lângă fronton. Acestea se
compun din:
•Zona de intrare
•Camera de control și pentru boiler
•Camera de ambalare a ouălelor (în cazul exploatațiilor mici, camera de control al echipamentelor
poate fi înglobată în camera de sortare și împachetare a ouălelor)
•Camera de depozitare a ouălelor
În centrul capătului opus, există o poartă pentru introducerea păsărilor în adăpost și livrarea către
abator , la finele perioadei de producție. Evacuarea dejecțiilor se face în funcție de înlocuirea efectivului
de păsări. În exteriorul adăpostului este necesar să se realize ze o platformă betonată, în fața porții,
pentru a colecta pierderile de dejecții produse în timpul evacuării din adăpost a acestora.
Odată cu înlocuirea efectivului, adăpostul de găini ouătoare trebuie curățat și spălat. Apa reziduală
provenită de la spălare este colectată într-un rezervor cu o capacitate corespunzătoare unei spălări (1 3 2
m pe 100 m de adăpost). În timpul funcționării zilnice, rezervorul de colectare poate fi utilizat pentru
depozitarea apei uzate din camerele tampon. În toate încăperile tampon trebuie executate canale de
scurgere la nivelul pardoselii. Figure 3.27 Secțiunea unui adăpost – creștere la sol cu un singur rând de cuibare
Figure 3.28 Secțiunea unui adăpost – creștere la sol cu două rânduri de cuibare

74Figura 3.29 Exemplu de dispunere a camerelor tampon într -un ad ăpost pentru găini ouătoare crescute la solDEPOZIT OUĂREZER VOR
COLECT ARE
REZER VOR
COLECT ARE
20 MCSIFONSPĂLĂTOR DE
MÂINI
UȘĂ ANTIFOCALIMENT ARE
CU APĂ
CAMERĂ
BOILER ȘI
GENERA TORCAMERĂ
DOZARE
HRANĂ
MAȘINĂ AMBALARECAMERĂ AMBALAREBIROU
SIFONWCCHIUVETĂ /
SIFON
SIFONGRĂT AR LEMNSIFONSIFONPLATFORMĂ
BETONA TĂ
ZONĂ
MURDARĂ
ZONĂ DE
TRANZIT
ZONĂ
CURA TĂPLATFORMĂ
BETONATĂSIFONTRANSPORT OR OUĂTABLOU ELECTRICÎNCĂLZIT ORSIFON
SIFONSILOZ
HRANĂSILOZ
HRANĂ

75Aceste zone sunt concepute și utilizate așa cum a fost explicat în secțiunea referitoare la puii de carne.
În majoritatea cazurilor , acestea sunt incluse în construcția principală.
De asemenea, în camerele tampon sunt incluse toaleta și birourile, fiind amplasate în funcție de zona
de intrare.
Camera de control și a boilerului
În această zonă a adăpostului se amplasează panoul electric, generatorul de urgență, sistemul de
cântărire a furajelor , boilerul (cazanul de încălzire) pentru sistemul de încălzire centralizată,
materialele consumabile, etc.
Cerințele privind aceste spații sunt similare celor prezentate în secțiunea pentru pui de carne.
Camera de ambalare / împachetare
În cazul în care se utilizează un sistem automat de colectare și împachetare, în faza de proiectare
trebuie să se aibă în vedere durata mare de funcționare a mașinii de împachetat. Atunci când ouăle
sunt transportate de la cuibare la camera tampon pe o bandă transportoare, acestea sunt preluate
automat și aduse direct la mașina de împachetat.
Cofraj ele pentru preambalarea de ouă sunt așezate manual într-un container , care apoi este stocat în
camera de depozitare a ouălelor .
Atunci când personalul sortează ouăle, este necesară să existe suficient spațiu în jurul mașinii de
ambalat.
Fotografia 3.16 Amenajarea camerei de împachetare a ouălelor
În cazul fermelor mici, colectarea și sortarea ouălelor se realizează manual. Camera de împachetare
este prevăzută doar cu o masă pentru sortare.
Camera pentru depozitarea ouălelor
Condițiile optime de depozitare a ouălelor se pot crea doar dacă există o ins talație de răcire.

76Camera trebuie izolată și dotată cu un sistem de răcire, astfel încât să se asigure o temperatură
constantă cu aproximativ 10 – 12°C sau cu 10°C mai mică decât temperatura exterioară camerei.
Dacă diferențele de temperatură sunt mai mari, ouăle aduse în camera de depozitare sau scoase din
acest spațiu se umezesc din cauza condensului.
Un nivel de umiditate a aerului de 75-85 % previne atât deterioararea calității ouălelor , cât și pierderea
de greutate prin evaporare.
Fotografia 3.17 Este recomandat ca în camera de depozitare
a ouălor să existe un sistem de răcire
Fotografia 3.18 Este recomandat ca accesul în camera de
depozitare a ouălelor să se poată face atât din
exterior , cât și din interior
3.7.4 Echipamentul
Cuibarele
În producția de ouă la nivel industrial se utilizează cuibare cu benzi transportoare pentru transportul
automat al ouălelor la camera de ambalare. În camera de ambalare, ouăle sunt marcate și
împachetate, conform informațiilor prezentate mai sus.

77Pentr u a menține calitatea ouălelor , cuibarele sunt prevăzute cu un sistem de blocare a accesului
găinilor în afara perioadei de ouat.
Figura 3.19 Imagine dintr -un adăpost pentru găini ouătoare.
Cuibarele sunt dispuse pe mijlocul adăpostului, iar
accesul se face pe ambele laturi (cuibare duble)
Este indicat ca găinile să aibă acces la cuibare de pe ambele laturi. Cuibarele pot fi dispuse pe unul sau
pe două rânduri. Numărul de rânduri se stabilește în funcție de lățimea adăpostului și trebuie să se
respecte reglementările europene.
Legislația UE prevede următoarele:2
Ÿ Suprafața de cuibare de 1 m la 120 găini ouătoare
Figura 3.20 Cuibare montate pe perete. Este recomandat
ca acest ea să fie amplasate la 70 cm deasupra
pardoselii

78Pentru un transport eficient al ouălelor în camera de ambalare, în proiectul prezentat în acest manual
s-a optat pentru un rând de cuibare dispus pe mijlocul adăpostului. Aceasta este cea mai simplă soluție
pentru transportul ouălelor la mașina de ambalare și reduce riscul de formare a curenților de aer în
zona cuibarelor .
Se recomandă amplasarea cuibarelor pe o platformă betonată. În aces t mod, la evacuarea dejecțiilor
cu un tractor de mici dimensiuni sau “bobcat”, se evită contactul cu sistemul de cuibare.
Dimensiunile specifice pentru cuibarele cu acces pe ambele laturi / duble sunt următoarele:
• Lățimea totală a modulului de cuibare 1,50 m
• Adâncimea unui singur cuibar 0,45 m
• Suprafața accesibilă păsărilor
1 metru de cuibar liniar (2 x 0,45 x 1,0) 0,9 m2
(aproximativ 108 găini).

Fotografia 3.21 Modul de 4 cuibare
3.7.5 Gestionarea dejecțiilor
În sistemele de creșetere la sol pe așternut permanent, dejecțiile sunt evacuate doar înainte de
introducerea unui nou efectiv de păsări în adăpost (schimbarea efectivului). Prin urmare, adăpostul
trebuie proiectat astfel încât să faciliteze evacuarea dejecțiilor . În general, lângă cuibare se realizează
fose pentru colectarea dejecțiilor . Dacă acest spațiu de colectare este conceput sub forma unui cadru
înălțat cu pardoseală cu grătare și rabatabil / articulat la un capăt, dejecțiile se pot evacua ușor cu un
“bobcat” sau un utilaj similar .
În sistemele care combină pardoseala plină cu grătarele, pardoseala face parte din zona de producție
și este acoperită cu așternut. Restul zonei de producție se constituie din fose de colectare a dejecțiilor
acoperite cu o platformă perforată realizată din plastic, metal sau lemn. Așa cum este menționat și în
secțiunea 2.1, acest tip de pardoseală este denumit platformă.
Fotografia 3.22 Platformă din elemente prefabricate din
plastic care acoperă spațiul de colectare a
dejecț iilor

79Figura 3.30 Platformă de lemn care poate fi executată în fermăSecțiunea A – A
Secțiunea B – BB
A A
BRamă lemn
50 x 100 mm
Ramă lemn
50 x 100 mmȘipcă lemn
25 x 50 mmPlasă de sârmă
25 x 25 mm
Plasă de sârmă
25 x 25 mmRamă lemn
25 x 150 mmȘipci lemn
25 x 50 mm1250

803.7.6 Stinghiile de odihnă
Stinghiile sunt montate deasupra platformelor , în conformitate cu normele UE.
Cerințele europene sunt următoarele:
•15 cm de stinghie de odihnă pe cap de găină ouătoare
•distanța minimă dintre stinghii de 30 cm (și 20 cm între stinghie și perete)
•stinghiile trebuie să fie amplasate deasupra platformelor .
Cele mai utilizate sunt stinghiile de lemn finisat de 25 x 37 mm.
Fotografia 3.23 Exemplu de stinghii din lemn așezate deasupra
platformei
3.7.7 Echipamentul de furajare pentru găini ouătoare
Sistemul automat de furajare pentru găini ouătoare se compune din:
•Siloz de furaje pentru alimentare (unul sau două),
•Transportor spiralat pentru descărcarea silozului,
•Linii de furajare dotate de dispozitive de înregistrare și conectate la un computer .
•Buncăre de încărcare / buncărașe și transportoare pentru distribuția furajelor în interiorul
adăpostului, prevăzute cu întrerupăt oare pentru deconectarea transportoarelor când hrănitorile
și buncărele de încărcare / buncărașe sunt încărcate la capacitate maximă,
•Hrănitori
Silozurile pentru furaje sunt amplasate în apropierea camerelor tampon, la o distanță față de peretele
lateral al construcției de 1-2 m; acestea sunt montate pe un postament din beton (fig. 3.31). Este
indicat ca volumul silozului să asigure echivalentul consumului de furaje pe 7 zile (această perioadă se
poate extinde până la 10 zile) la un consum de furaje zilnic mediu de circa 134 g pe pasăre (Tabelul
3.1). Limita de timp de 10 zile este necesară pentru a se evita deteriorarea calității furajelor .
La fel ca și la puii de carne, pentru distribuția furajelor se utilizează transportoare spiralate sau cu
cablu / lanț și transportoare circulare.
Atunci când se utilizează transportoare spiralate, liniile și transportorul (care alimentează
buncărașele) sunt instalate în sectorul de producție al adăpostului, chiar sub tavan. În cazul în care se
apelează la transportoare cu cablu / lanț și circulare, este de preferat ca liniile și buncărașul să fie
montate în camerele tampon.

81Construc ția hrănitorilor ar trebui să asigure:
•Accesul facil al păsărilor la furaje, fără răniri inutile (Directiva Consiliului 98/58/CE),
•Protecție pentru evitarea scurmatului și împrăștierii furajelor pe așternut, și
•Posibilitatea de dozare a furajelor în hrănitori și reglarea înălțimii la care sunt suspendate
Hrănitorile pot fi suspendate direct pe linia transportorului (la transportoarele spiralate) sau montate pe
elementele de construc ție ale adăpostului (la celelal te tipuri de transportoare).
Întregul sistem se poate instala pe un ansamblu format din cabluri de oțel și scripeți, conectat la un
dispozitiv de ridicare (troliu) electric. În acest fel, există posibilitatea de a regla poziția hrănitorilor și de
ridicare a întregului sistem.
Numărul de linii de furajare și hrănitori se stabilește în funcție de lățimea construcțiilor și densitatea de
populare, ținând cont de următoarele preve deri:
•lungimea frontului de furajare pentru fiecare găină trebuie să fie de cel puțin 4 cm (Directiva
Consiliului 1999/74/ CE),
•într-o linie de hrănitori, distanța dintre acestea nu poate fi mai mică de 0,75 m la transportoarele
spiralate sau 1 m la celelalte tipuri de transportoare.
Hrănitorile sunt protejate cu o protecție de sârmă sau cablu electric, pentru a împiedica găinile să se
odihnească pe marginea acestora.
În cazul capacităților mai mici de producție (sistemul de creștere la sol pe așternut permanent sau
sistemul de creștere la sol cu acces liber în padoc) se pot utiliza hrănitori semiautomate cu o capacitate
de 18 kg / hrănitoare (fotografia 3.24). O hrănitoare de acest tip are diametrul de 45 cm asigurând front
de furajare pentru 30 de găini. Umplerea se realizează manual.
Fotografia 3.24 Hrănitoare circulară
semiautomată (doar
pentru fermele mici)
3.7.8 Sisteme de adăpare pentru găini ouătoare
Sistemul de adăpare pentru găinile ouătoare nu diferă foarte mult față de cel utilizat la puii de carne.
Dispozitivele de măsurare / control instalate într-una din camerele tampon și metodele de distribuție a
apei în adăpost sunt similare (secțiunea 3.4). Și la găinile ouătoare se utilizează adăpători prin picurare
sau adăpători circulare. De obicei, la găinile ouătoare adăpătorile circulare sunt mai mari decât cele
pentru puii de carne și jgheaburile de apă sunt mai adânci. Adăpătorile prin picurare sunt mai bine

82protejate pentru a împiedica scurgerea apei. Picurătorile se deplasează doar pe verticală, în timp ce la
adăpătorile pentru pui de carne adăpătorile sunt declanșate și prin lovituri laterale (cu ciocul) (a se
vedea figura 3.31).
Figura 3.31 Adăpători prin picurare pentru puicuțe și pui de carne(stânga) și pentru găini ouătoare (dreapta)
În vederea proiectării sistemului, numărul de adăpători se stabilește în conformitate cu următoarele
reglementări:
•minim 1 cm de front de adăpare pe cap de pasăre la adăpătorile circu lare,
•un adăpător prin picurare la maxim 10 găini (ambele fiind recomandări în conformitate cu
Directiva Consiliului 1999/74/ CE), și
•distanța recomandată de montare a adăpătorile prin picurare pe țeava de apă de cel puțin 20 cm.
Deoarece linia de adăpare este instalată pe elemente conectate la troliu, este posibil să se regleze
înălțimea și să se ridice întregul sistem atunci când are loc evacuarea dejecțiilor din adăpost.
Fotografia 3.25 Adăpători semiautomate
(exclusiv pentru ferm ele mici)

83Figura 3.32 Admisia pe laterala adăpostului și evacuarea forțată la nivelul coamei adăpostului cu sistem de
condiționare a aerului
Instalație pentru
circulația apei
Gură evacuare aer
Gură evacuare aer
Mișcarea aeruluiGură admisie aer
Secțiune prin adăpost
cu exemplificarea circulației aeruluiGură admisie aerȚeavă apă
Țeavă apăSupapă de
suprapresiune
Pompă
Robinet

84Figura 3.33 V entilație mixtă cu admisie pe la terala adăpostului și evacuarea forțată la un capăt al adăpostului
O altă soluție constă în utilizarea ventilației mixte, cu admisie pe laterala adăpostului și evacuarea
forțată la un capăt al adăpostului cu sistem de condiționare a aerului în adăpost.
Figura 3.34 V entilație mixtă pe părțile laterale ale adăpostului
Intrare aer cald
Radiator răcire
aerApă pentru recirculareAer condiționatAer cald
Apă

853.7.10 Sistemul de alarmă și generatorul de urgență
În mod similar adăposturilor pentru pui de carne, într-un adăpost de găini ouătoare trebuie instalat un
sistem de alarmă și un generator de urgență (a se vedea secțiunea 3.4.9). Se recomandă ca hala de
găini ouătoare să fie dotată cu un generator de urgență care să alimenteze benzile de colectare a
ouălelor , liniile de furajare și adăpare etc.
3.7.1 1 Iluminatul
În adăposturile pentru găini ouătoare se pot utiliza ca surse de lumină tuburi fluorescente. Este de
preferat să se utilizeze surse de iluminat care produc lungimi de undă mari (lumină galbenă și roșie).
Sursele de iluminat trebuie instalate astfel încât să asigure o distribuție a luminii cât mai uniformă.
Pentru creșterea și exploatarea găinilor ouătoare intensitatea minimă a luminii este de 10-20 de lucși,
deoarece la valori mai mici apar zone întunecate în adăpost. Acestea favorizează creșterea numărului
de ouă depuse pe pardoseală.
O bună distribuție a luminii se obține dacă lămpile cu fluorescență sunt distanțate astfel încât fiecare să 2
ilumineze aproximativ 16 m; tuburile fluorescente se instalează astfel încât fiecare să ilumineze circa 2
40 m . Este indicat ca sursele de iluminat să fie instalate la circa 2,5 metri față de nivelul pardoselii.
Experimentele au arătat că o producție de ouă maximă se poate obține la o intensitate a luminii de 5 – 6
lucși. De aceea, se recomandă reglare a intensității cu ajutorul unor dispozitive pentru atenuarea
luminii.
Pentru a se evita depunerea ouălelor pe pardoseală, este important ca în adăpost să nu existe zone
întunecate. În consecință, este necesar ca sursele de iluminat să fie montate deasupra marginii
grătarului / plasei.
Lămpile fluorescente se utilizează pentru a introduce o scurtă perioadă de semiîntuneric în programul
de lumină. Acestea sunt instalate la nivelul coamei acoperișului și deasupra zonei de odihnă
(stinghiilor de odihnă).
3.8 Creșterea găinilor ouătoare în ferme ecologice
Amplasamentul și dimensiunile adăposturilor pentru creșterea găinilor ouătoare în sistem ecologic se
stabilesc în funcție de mărimea efectivului și de suprafața de padoc disponibilă.
Efectivul maxim este de 3.000 găini ouătoare, iar densitatea maximă de 6 găini pe m² suprafa ță netă.
Prin urmare, majoritatea adăposturilor nou-construite au o suprafață netă de 500 m². Nu este posibil
ca un adăpost să fie populat cu două efective. Efectivele trebuie separate prin partiții (pereți).
Lățimea și lungimea adăpostului sunt influențate frecvent de capacitatea cuibare lor.
Majoritatea sistemelor de cuibare asigură 1 m² suprafa ță de cuibar pe metru liniar. Conform
prevederilor în vigoare, trebuie să se asigure 1 m² suprafa ță de cuibar la 83 găini ouătoare. Această
cerință poate fi respectată dacă lățimea suprafeței nete în adăpost este de 14 metri. În cazul în care
zona de sub cuibare este utilizabilă de către găini, lățimea adăpostului este de 14 metri. În cazul în care
această suprafață nu este utilizabilă, lățimea trebuie să fie de 14 metri plus lățimea cuibarelor . În
ambele cazuri, lungimea adăpostului este de apoximativ 36 m.
Dacă modulele de cuibare au două niveluri sau dacă se utilizează două rânduri de cuibare,
capacitatea sistemului de cuibare se dublează și se poate dubla și lățimea adăpostului.
Cea mai întâln ită poziție este amplasarea cuibarelor pe mijlocul adăpostului, precum în figura 3.35.
Echipamentul pentru furajare și adăpare este instalat deasupra spațiului de colectare a dejecțiilor .

86De asemenea, este recomandat ca stinghiile de odihnă – 18 cm pe cap – să fie așezate deasupra fosei
de colectare a dejecțiilor .
Este necesar ca portițele, care trebuie să reprezinte minim 4 m la 100 m² suprafa ță netă în adăpost, să
fie distribuite uniform pentru a permite accesul tuturor găinilor în padoc.
Atunci când a ccesul în cuibare nu se face pe o singură latură, este recomandat să fie realizate
portițe suplimentare, distribuite uniform pe ambele laturi ale adăpostului.
Figura 3.35 Secțiune într -un adăpost pentru găini ouătoare crescute în sistem ecologic
3.9 Creșterea găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite
3.9.1 Norme și reglementări
Pentru sistemul de baterii, se aplică următoarele prevederi europene:
2 2
•Cel puțin 750 cm suprafață de cușcă pe cap de găină ouătoare, din care 600 cm suprafață 2
utilizabilă. Suprafața totală a cuștii nu poate fi mai mică de 2.000 cm.
•Cușca trebuie prevăzută cu un cuibar cu înălțimea minimă de 20 de cm.
•Cușca trebuie să includă o zonă cu așternut cu înălțimea minimă de 20 cm.
•15 cm de stinghie de odihnă pentru fiecare găină.
•Cuștile trebuie prevăzute cu dispozitive adecvate pentru scurtarea ghearelor .
•12 cm de front de furajare/cap de găină ouătoare.
•Fiecare găină ouătoare trebuie să aibă acces la cel puțin două adăpători prin picurare sau două
adăpători cu paha r colector .
•Aleile dintre rândurile de baterii trebuie să aibă lățimea minimă de 90 cm, iar nivelul inferior al
bateriilor trebuie amplasat la cel puțin 35 cm față de pardoseala adăpostului.
3.9.2 Planul adăpostului, inclusiv spațiile de serviciu/c amerele tampon
Producția de ouă de consum în baterii se practică de mulți ani, dar de la 1 ianuarie 2003 normele de
proiectare și cerințele referitoare la baterii au fost modificate. Aceste prevederi pot fi consultate în
secțiunea 3.2 – “Norme și reglementări cu caracter general”.
Cerințele privind proiectarea sistemelor de adăpost nu au suferit modificări. Lățimea unui adăpost de
găini ouătoare se stabilește pe baza următoarelor considerente:
Evacuare
excrenmente
Colectare excrementeHrănitoare HrănitoareAdăpătoare Adăpătoare
Admisie aer

87•Lățimea unui singur rând de baterii plus lățimea aleii de deservire se înmulțește cu numărul total de
rânduri și, la rezultat, se adaugă lățimea unei singure alei de deservire.
•Sistemul de ventilație trebui e să aibă capa citatea de a ventila întregul adăpo st, inclusiv zona din
centrul acestuia.
Figura 3.36 Schema unei baterii
Lățimea unei cuști variază în funcție de producătorul de echipamente, dar valoarea specifică este de
135 cm. Lățimea minimă a aleii de deservire este de 90 cm. Prin umare, cea mai mică lățime posibilă
este ((90 + 135) x numărul de rânduri)) + 90. Unele modele de cuști sunt prevăzute cu o lățime de
aproximativ 160 cm.
În anumite cazuri, poate fi necesar ca aleile de deservire situate de-a lungul pereților să fie mai late,
pentru a face loc și stâlpilor de rezistență pentru acoperiș.
Pornind de la experiența practică, sistemul de ventilație poate fi prevăzut cu fante de admisie a aerului
montate în pereți și deschideri de evacuare a aerului montate în acoperiș, adică ventilație prin
presiune negativă într-un adăpost de găini ouătoare cu până la 8 rânduri de baterii. Baterii Baterii AleeLumină Jgheab
hrană
Colectare
ouăClopot colectare
dejecții

88Camera tampon (Spațiul de serviciu) este poziționată lângă frontonul halei de găini ouătoare.
Aceasta se compune din:
•Zona de acces
•Camera de control și pentru boiler
•Camera de ambalare
•Camera de depozitare a ouălelor
În plus, este important să se ia în considerare manipularea furajelor și a ouălelor . Dejecțiile sunt mutate
în capătul opus, fiind evacuate cu un raclor sau transportor transversal (bandă elevatoare, transportor
spiralat sau de tip presă).
În sistemul de baterii, cuștile sunt dispuse unele peste altele. Sub fiecare nivel de baterii se află o
bandă colectoare, care evacuează dejecțiile de 2-3 ori pe săptămână. De aici, dejecțiile sunt
transportate la banda transversală și transportorul menționat mai sus. Sistemul antrenează dejecțiile
într-o remorcă sau pe o platformă pentru dejecții acoperită. Dacă se realizează o platformă de dejecții
acoperită, aceasta trebuie amplasată corect în raport cu banda elevatoare.
La fel ca la creșterea găinilor ouătoare la sol, și aici există un sistem de canalizare pentru a prelua apa
uzată rezultată din igienizarea adăpostului și apa menajeră rezultată zilnic în camerele tampon.
În adăposturile echipate cu sisteme de baterie există o zonă tampon împărțită în trei părți:
nedecontaminată, intermediară și decontaminată. Camera de control, boilerul, camerele de ambalare
și depozitare a ouălelor sunt poziționate așa cum este indicat în secțiunea 3.5.2.
3.9.3 Cuștile
3.9.3.1 Cuibarele și zona cu așternut
Potrivit normelor și reglementărilor UE, bateriile îmbunătățite trebuie dotate cu cuibare și stinghii de
odihnă. Unii producători așează deasupra cuibarelor o zonă pentru scurmat.Figura 3.37 Fluxul de aer caracteristic într-un adăpost pentru creșterea găinilor ouătoare în baterii

89Figura 3.38 Exemplu de design al unei cuști îmbunătățiteStinghie Cuibar Zonă pentru scumatStinghie
Jgheab
furajare
Bandă colectoare
ouă Dispozitiv scurtare
gheareAdăpătoare

90Figura de mai sus reprezintă un cuibar cu zonă pentru scurmat. A se observa că înălțimea spațiului de
trecere deasupra zonei de scurmat trebuie să fie de cel puțin 20 cm, pentru ca aceasta să poată fi
inclusă în suprafața de așternut și cuibare. Materialul pentru așternut poate fi distribuit în baterii
automat, printr-o conductă. În prezent, se fac cercetări cu privire la diverse materiale de scurmat.
Materialele trebuie să fie avantajoase din punct de vedere financiar , să nu uzeze conducta de
distribuție și să nu implice costuri prea ridicate. De exemplu, nisipul uzează prea mult conducta, iar
talașul nu poate fi transportat.
3.9.3.2 Manipularea ouălelor
Ouăle se rostogolesc din cuști până la banda transportoare pe suprafa ța înclinată a pardoselii. De aici,
banda le transportă până la capătul adăpostului. Ouăle sunt preluate apoi de un lift sau elevator și
aduse la transportorul transversal care le livrează în camera de ambalare.
Figura 3.39 Baterie dotată cu sistem automat de colectare a ouălelor
Elevatorul pentru ouă poate transporta simultan toate ouăle produse în adăpost.
Cu un lift se pot manipula în același timp doar ouăle de pe un nivel.
Alegerea între un lift și un elevator este influențată de capacitatea mașinii de ambalat.
Deoarece cușca este prevăzută cu un cuibar , la unele modele de baterii ouăle pot fi găsite doar pe o
suprafață mică din cea totală. Prin urmare, este necesar ca banda longitudinală să fie pusă în
funcțiune pentru scurt timp, de câteva ori pe durata perioadei de ouat. În acest mod, înainte de
ambalare ouăle sunt distribuite pe bandă relativ uniform. Procesul este automatizat.
3.9.3.3 Stinghiile de odihnă
Conform normelor și reglementărilor UE, cușca de baterie trebuie prevăzută cu stinghii de odihnă care
să asigure 15 cm pe cap de găină ouătoare. Stinghiile sunt parte integrantă a sistemului de baterie.
3.9.3.4 Scurtarea ghearelor
Un dispozitiv specific de scurtare a ghearelor este o piesă mică de glaspapir/hârtie abrazivă așezată în
baterie, sau foi perforate, realizate din oțel sau ceramică. În prezent, există și alte soluții aflate în stadiu
de cercetare.
Jghiab hrană
Elevator ouăSistemul
de baterii Sistemul de baterii
Bandă transportoare longitudinală pentru ouăBandă transportoare
pentru ouă
Bandă
transp.
ouăBandă transportoare
longitudinală pentru
ouăLift pentru ouă

913.9.3.5 Sistemul de furajare
Furajele sunt depozitate în silozuri exterioare realizate din fibră de sticlă sau oțel. Capacitatea
silozurilor se stabilește astfel încât să se poată asigura consumul d e furaje pe 10 zile. Furajele sunt
transportate din siloz în buncărul de la capătul fiecărui rând de baterii. T ransportul se realizează cu
ajutorul unei linii de furajare, astfel încât fermierul să poată monitoriza consumul de furaje.
Din buncăre, hrana este distribuită găinilor cu ajutorul unei hrănitori cu lanț. Buncărele de furaje și
hrănitoarea cu lanț fac parte din sistemul de baterie.
Este necesar:
ŸSă se asigure un front de furajare de 12 cm pe cap de găină ouătoare.
3.9.3.6 Sistemul de adăpare
Sistemul de adăpare pentru găinile ouătoare crescute în baterii nu este foarte diferit de cel utilizat la
creșterea găinilor ouătoare la sol în ceea ce privește tipul de adăpător prin picurare și instalațiile din
camerele tampon.
Adăpătorile prin picurare sunt parte integrantă a sistemului de baterii. Fiecare găină ouătoare trebuie
să aibă acces alternativ la cel puțin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector .
3.9.4 Ventilația și încălzirea
A se consulta secțiunea cu privire la creșterea și exploat area găinilor ouătoare la sol pe așternut
perma nent (3.5.7).
3.9.5 Sistemul de alarmă și generatorul de urgență
Sistemul de alarmă și generatorul pentru situații de urgență sunt realizate și instalate conform
recomandărilor conținute în secțiunea referitoare la creșterea puilor de carne (a se vedea secțiunea
3.4.9).
3.9.6 Iluminatul
În adăposturile destinate producției de ouă în baterii, liniile de iluminat sunt instalate în zona aleilor de
de deservire. Sursele din iluminat constau în lămpi fluorescente.
Becurile se instalează astfel încât să se obțină o distribuție uniformă a luminii în toate cuștile. Sistemul
de iluminat trebuie prevăzut cu dispozitive de reglare a intensității luminii, în funcție de divers ele
activități care au loc în perioada de producție. La nivelul cuștilor , intensitatea luminii recomandată se
înscrie în i ntervalul 10-20 lucși. Pe durata curățării bateriilor , intensitatea trebuie să fie mai mare. În
plus, pe panoul de comandă al sistemului de iluminat trebuie să se instaleze un ceas pentru pornit /
oprit, astfel încât fermierul să poată stabili ritmul circadian.
3.9.7 Platforme acoperite pentru depozitarea dejecțiilor
În cazul utilizării sistemelor de baterii sau a sistemelor multietajate, este recomandat să existe o
platformă pentru depozitarea dejecțiilor acoperită, amplasată exact în fața benzii transportoare.
Pardoseala și pereții spațiului de depozitare a dejecțiilor trebuie realizați astfel încât să împiedice
infiltrarea în sol și în conformitate cu prevederile legale prezentate în subcapitolele 5.1 și 5.2.

92Figura 3.40 Amplasarea și planul unei platforme pentru dejecții acoperite, în raport cu adăpostul găinilor
ouătoare
Platforma acoperită de depozitare a dejecțiilor este executată cu pardoseală betonată și pereți din
beton monolit. În mod caracteristic, înălțimea perețeilor din beton monolit este de 1,0 – 1,5 m. În
continuare, pereții pot avea o construcție deschisă sau închisă – de exemplu din tablă de oțel fixată pe
structură de lemn. 3
Rezervor apă de spalare 20 m
Stocare dejecțiiTranspotror dejecții

93Este neces ar ca înălțimea de construcție a platformei acoperite să asigure suficient spațiu pentru
utilajele care încarcă dejecțiile, de exemplu cisterna pentru împrăștierea dejecțiilor , tractor etc.
Se recomandă depozitarea pe o platformă acoperită deoarece dejecțiile trebuie manipulate în stare
solidă și nu sub formă de dejecții semilichide. Atunci când acumulează apă din precipitații dejecțiile
devin preponderent lichide.
Figura 3.41 Vedere laterală a unei platforme pentru dejecții betonată, cu pereți din beton monolit și
prevăzută cu acoperiș
Fotografia 3.26 Platformă betonată cu pereți pentru
depozitarea dejecțiilor 2,50 m
2,00 mo
20Lumină

94O altă variantă constă în depozitarea dejecțiilor pe o platformă betonată cu pereți din beton monolit.
Pentru a evita poluarea mediului înconjurător cu nitrați, este necesar să existe un sistem de drenare
către un rezervor colector . Se recomandă acoperirea dejecțiilor cu folie de plastic, pentru a evita
umidificarea dejecțiilor și a limita emisiile de amoniac.
3.10 Găini ouătoare în baterii deschise – Aviaries
În sistemele de baterii multietajate, păsările se pot mișca liber între niveluri. Potrivit Directivei
Consiliului 1999/74/CE, numărul maxim de niveluri este limitat la 4, spațiul de trecere dintre nivele
trebuie să aibă cel puțin 45 cm înălțime, iar dispozitivele de furajare și adăpare să fie distribuite astfel
încât să asigure acces egal pentru toate păsările. De asemenea, nivelurile de baterii trebuie dispuse
astfel încât să prevină căderea dejecțiilor de la un nivel la altul. Toate celelalte cerințe – capacitatea de
furajare, adăpare și suprafața de cuibar etc. – sunt similare celor referitoare la sistemele alternative
pentru creșterea găinilor ouătoare (a se vedea secțiunea 3.2.1)
În Directiva Consiliului 1999/74/CE, „suprafața utilizabilă” este definită ca: ”o suprafață lată de cel puțin
30 cm, cu o înclinație a pardoselii care nu depășește 14% și un spațiu de trece cu înălțimea de cel puțin
45 cm”. Un sistem de baterii deschis multietajat permite creșterea substanțială a suprafeței utilizabile
din adăpost.
Sistemele multietajate pot fi utilizate pentru creșterea la sol pe așternut permanent, creșterea la sol cu
acces liber în padocuri și creșterea în sistem ecologic.
În cazul producției ecologice nu există conceptul de „suprafață utilizab ilă” și trebuie avută în vedere
densitatea maximă de 6 găini pe m² de suprafa ță netă în adăpost. Densitatea pe m² de suprafa ță de
pardoseală nu este specificată (Regulamentul Comisiei (CE) Nr. 889/2008).
Avantajele sistemelor multietajate comparativ cu sistemele de creștere la sol sunt următoarele:
1.Pentru același efectiv de găini este necesară o suprafață mai mică în adăpost
2.70% din dejecții sunt evacuate din adăpost în mod continuu (sub fiecare nivel există benzi pentru
colectarea dejecțiilor). Prin urmare, calitatea aerului din adăpost crește, iar emisiile de amoni ac
scad cu aproximativ două treimi.
3.Gradul de bunăstare a păsărilor crește datorită îmbunătățirii calității aerului și sporirii numărului de
posibilități de deplasare a găinilor în sus și în jos. Astfel, păsările se pot refugia în fața atacurilor altor
găini.
În figura 3.36 este prezentată o secțiune a unui adăpost pentru găini dotat cu două rânduri de baterii
multie tajate Combo-2. Densitatea în adăpost este de 9 găini pe m² de suprafa ță utilizabilă și 12,6 găini
pe m² suprafa ță de pardoseală. În fotografia 3.27 este prezentat un sistem de adăpost pentru creștere
la sol cu acces liber în padoc, dotat cu un sistem multietajat de baterii deschise. În acest caz densitatea
este de 18 găini pe m² suprafa ță de pardoseală.
Fotografia 3.27 Găini ouătoare Brown în padoc

954 Managementul unei ferme avicole
4.1 Introducere
Acest capitol prezintă succesiunea activităților care se desfășoară într-o fermă avicolă în etapa de
pregătire și pe durata ciclului de producție. Realizarea corectă a acestor operațiuni este esențială
pentru succesul activității de producție.
O parte din activitățile derulate în fermă urmează același curs indiferent de categoria de producție –
creșterea puicuțelor ouătoare, a puilor de carne sau a găinilor ouătoare. Aceste activități vor fi
prezentate în mod detaliat în paginile următoare.
4.2 Producția de pui de carne
Așa cum se menționează în paginile anterioare, directiva CE 2007/43 stabilește anumite standarde
pentru protecția minimă a puilor destinați producției de carne. Acest lucru implică anumite condiții și
inspecții, monitorizare și alte activități care trebuie urmate atunci când puii sunt crescuți pentru
producția de carne în sisteme intensive. Aceste reguli nu se aplică pentru sisteme de exploatare
alternative, în sistem liber sau pentru producția organică de pui de carne (a se vedea secțiunea 2.4)
În conformitate cu Directiva CE2007 /43, statele membre se vor asigura că densitatea în exploatație 2
sau în gospodărie nu depășește în nici un moment 33kg/m . Numai în condițiile în care proprietarul sau 2
crescătorul respectă și alte cerințe, o densitate de maximum 39 kg/m poate fi acceptată de autorități.
Având în vedere condițiile climat erice precum și nivelul tehnologic din România, este de așteptat ca 2
anumite ferme de pui de carne să funcționeze la o densitate scăzută (33 kg/m ) și ca altele să 2
funcționeze la densități mai mari (39 kg/m ). Directiva CE 2007/ 43 permite chiar o creștere a densității 2
până la 42 kg/m dacă se respectă standarde foarte înalte ale bunăstării pentru o perioadă lungă de
timp. La momentul de față, se consideră că acest lucru nu se aplică României, dar constituie o
alternativă pentru ferme noi și bine gestionate. Dacă proprietarul sau crescătorul dorește să 2
folosească o densitate mai mare de 33 kg/m , acest lucru va fi comunicat autorității competente cu cel
puțin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost. (CE 2007/43).
4.2.1 Igienizarea adăpostului
Clădirile, echipamentele sau ustensilele care sunt în contact cu puii se curăță și se decontaminează în
întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în adăpost a unor noi efective. Pentru
fiecare serie trebuie asigurat așternut curat (CE 2007/43). În același timp, trebuie asigurat un
echipament care să funcționeze în mod corespunzător .
Ÿ Decontaminarea halei de creștere este o etapă deosebit de importantă pentru realizarea u nui
mediu de creștere cât mai curat. Executarea corectă a acestor lucrări influențează în mare
măsură sănătatea puilor introduși în spațiile de creștere. În momentul efectuării curățeniei și
decontaminării nu trebuie să omiteți următoarele:
Ÿ Tubulatura inst alațiilor de admisie și evacuare a aerului din hală;
Ÿ Pereții și tavanul halei;
Ÿ Instalațiile de adăpare și unde există bazine de rupere a presiunii;
Ÿ Instalațiile de hră nire;
Ÿ Camera tampon a adăpostului;
Ÿ Perimetrul din exteriorul halei;
Ÿ Podeaua;
Ÿ Controlul insectelor;

96Din punctul de vedere al etapelor decontaminării, trebuie respectată următoarea ordine de execuție a
lucrărilor:
1.Evacuarea mecanică a așternutului existent.
2.Spălarea halei: Tavanul; Utilajele; Pardoseala; Buncărele de furajare; Ventilatoarele; Aleile de
deservire.
3.Reparația și inspectarea echipamentului tehnologic.
4.Aspersie cu soluție decontaminantă.
5.Văruit (dacă este necesar).
6.Termonebulizare I.
7.Introducerea așternutului în adăpost.
8.Aspersie cu soluție decontaminantă (opțional).
9.Reglaje hală și izolație termică.
10.Termonebulizare II (dacă este necesar).
Pentru a asigura bunăstarea personalului și a animalelor , este necesară o ventilație intensă a clădirii.
Perioada de decontaminare pentru adăposturile de pui de carne durează de la o săptămână până la
trei săptămâni. În ultimele zile, hala de producție trebuie lăsată într-o perioadă de vid sanitar .
După finalizarea decontaminării se prelevează probe de pe suprafețele halei și se trimit la laborator
pentru analiza eficienț ei decontaminării. Nerespectarea etapelor de decontaminare cât și efectuarea
unei operații de decontaminare superficiale conduc la un risc mărit din punct de vedere epidemiologic
cu repercursiuni grave din punct de vedere economic.
Fotografia 4.1 Curățare cu ajutorul unui spălător cu presiune mare
(turbo jet)
Curățarea și decontaminarea sunt necesare pentru a elimina ciupercile, bacteriile și celelalte
microorganisme și pentru a evita transmiterea bolilor .
Înainte de introducerea unui nou efecti v în adăpostul de pui, trebuie amplasat echipamentul
tehnologic.
În perioada de demaraj / start, pot fi folosite diferite metode de management pentru încălzirea spațiilor
de creștere și exploatare. Încălzirea pe toată suprafața halei de producție este din ce în ce mai folosită
în fermele moderne de pui. Cu toate acestea, și alte soluții tehnice pot fi de folos, mai ales atunci când
sistemul de încălzire nu poate furniza căldură suficientă pentru o încălzire uniformă. Astfel, în funcție
de sursele de încălzire, se pot aplica două tipuri de soluții:

971.Pentru creșterea puilor cu sursele locale de încălzit se folosesc țarcurile de PFL sau alte tipuri de
materiale care împrejmuiesc perimetrul pentru prima perioadă de creștere (figura 4.1 Varianta A);
2.Pentru creșterea puilor cu surse de încălzire pe tot perimetrul halei se pot adopta mai multe
soluții tehnice:
a.Dispunerea puilor la un capăt al adăpostului (figura 4.1 Varianta B);
b.Dispunerea puilor pe toată lungimea adăpostului pe o laterală (figura 4.1 Varianta C);
c.Dispunerea puilor pe mijlocul adăpostului și delimitarea în lungime pe ambele părți (figura 4.1.
Varianta D);
d.Dispunerea puilor pe mijlocul adăpostului și delimitarea la capetele adăpostului (figura 4.1
Varianta E).
Figura 4.1 Desen schematic cu privire la diferitele metode de management în perioada de start/demaraj
4.2.2 Igiena și activitățile de rutină ale personalului
În fermele avicole este interzisă intrarea și staționarea persoanelor care nu sunt direct implicate în
producție, cu excepția situațiilor în care acest lucru este absolut necesar (vizitele medicului veterinar , a
furnizorului de furaje sau a tehnicianului responsabil cu repararea echipamentelor defecte).
Persoanele care circulă pe jos și vehiculele pot intra în fermă și în incintele acesteia doar după
trecerea printr-un filtru sanitar .
Personalul direct implicat în producție nu poate sta în adăposturile pentru păsări de care nu este
responsabil. Acest lucru este inadmisibil în special dacă în fermă sunt crescute păsări de vârste
diferite.
Nu se recomandă mutarea echipamentelor tehnologice dintr-un adăpost în altul. Varianta A Varianta B
1 – Spațiu încălzit în primele zile; 2 – Spațiu în care se tranferă puii gradualVarianta C Varianta D Varianta E
1
11 1 1

22
222
22

98Înainte de intrarea în adăpost, hainele și încălțămintea de stradă sunt lăsate în zona nedecontaminată.
Nu trebuie să se treacă cu încălțămintea pe grătarul din zona decontaminată. Înainte de îmbrăcarea
echipamentului de protecție, respectivele persoane își spală și dezinfectează mâinile. În această
zonă, personalul care lucrează în adăpost, medicul veterinar , consultantul sau alte persoane care au
acces în interior pot purta încălțămintea și îmbrăcămintea proprii.
Vizitatorii nu trebuie să fi avut contact cu păsări în ultimele 24 de ore. Dacă această restricție nu poate fi
respectată, este important ca vizitatorii să nu treacă niciodată de la păsări bolnave la păsări sănătoase
și de la păsări adulte la tineret.
4.2.3 Pregătirea adăpost ului
4.2.3.1 Așternutul: calitatea și manipularea
Toți puii trebuie să aibă acces permanent la așternut care trebuie sa fie uscat și friabil la suprafață (CE
2007/43). Trebuie asigurat așternut curat pentru fiecare serie. (CE 2007/43).
Creșterea pe așternut se utilizează la puicuțe, găini ouătoare sau pui de carne. Tipul și calitatea
așternutului sunt factori esențiali deoarece influențează foarte mult microclimatul din adăpostul pentru
păsări. Prin urmare, este important ca materialul pentru așternut să fie uscat și curat, fără impurități de
natură mecanică sau microbiologică. De aceea, depozitarea așternutului în condiții corespunzătoare
se face în spații acoperite și bine ventilate.
Calitatea așternutului depinde de buna funcționare a adăpătorilor și de respectarea densității optime 2
pe m.
Așternutul poate fi realizat din rumeguș de lemn, paie tocate, deșeuri de hârtie, etc.
Materialele pentru așternut folosite în mod uzual în fermele de pui sunt menționate în tabelul 4.1.
Fotografia 4.2 Accesul corect într -un adăpost pentru păsări
necesită utilități corespunzătoare

99Cantitatea de materiale utilizate ca așternut ce va fi folosită depinde de tipul de producție și de
sistemul de exploatare. În tabelul 4.2 sunt prezentate recomandări pentru diverse tipuri de materiale
pentru așternut. Tabelul 4.1 Caract eristicile materialelor folosite ca așternut în adăposturile de păsări (sursa: I. Văcaru-Opriș
și colaboratorii, T ratat de avicultură, vol.II, 2002)
Felul așternutului Caracterisiticile așternutului
Rumeguș de lemn Absorbție și biodegradare bună, contaminare scăzută, uneori poate
apărea fenomenul de fermentare.
Paie tocate Paiele de grâu sunt cele mai bune dintre toate celelalte paie de cereale,
dar există riscul contaminării cu substanțe chimice. Un așternut bun este
și acela din paie de grâu tocate și rumeguș de lemn în proporții egale.
Deșeuri de hârtie Este greu de menținut în condiții de umiditate optimă. Nu se vor folosi
deșeuri de foaie velină.
Coji de semințe și
de cereale Nu sunt bune absorbante, se pot folosi mai bine în amestec cu alte
materiale. Păsările au tendința să consume așternutul.
Pleava de cereale În general nu este recomandată, produce praf și păsările au tendința să
consume așternutul. Absorbție și biodegradare bună, contaminare
scăzută, uneori poate apărea fenomenul de fermentare.
Nisip Folosit de obicei în zonele aride sau deșertice pe pardoseală de beton.
Se administrează bine, dar păsările pot avea dificultăți de deplasare
dacă așternutul nu este împrăștiat uniform.

Tabel 4.2 Stratul de așternut recomandat
Specificație Paie tocate (cm) Talaș (shavings), rumeguș, (cm)
Găini ouătoare 20 – 30 10 – 12
Puicuțe 20 6-8
Pui de carne 10 6-8

Materialul pentru așternut este adus în adăpost și împrăștiat mecanic cu ajutorul unui tractor (în
general). De obicei, distribuția uniformă în spațiul de producție se face manual, pentru a se evita
creșterea nivelului de praf. Ulterior , așternutul se împrospătează manual dacă este nevoie.
Deoarece calitatea așternutului este cea mai importantă, este indicat să se evite umiditatea și
comprimarea în exces. Așternutul uzat se întoarce manual (cu furca pentru fân) și se reînnoiește cu
material nou. Atunci când condițiile de mediu sunt adecvate, așternutul rămâne necompactat, cu un
conținut de umiditate sub 18%. Umezirea excesivă poate cauza coccidioze și favoriza prezența
paraziților . În plus, un grad ridicat de umiditate al așternutului crește nivelul umidității din aer, precum și
concentrația de NH și HS. De asemenea, produce pârlire cu amoniac și inflamații ale ghearelor și 3 2
pieptului, precum și murdărirea și deteriorarea penajului. În consecință, un așternut de calitate și uscat
este o condiție de bază pentru o producție eficientă și un produs final de calitate.
Pe de altă parte, uscarea în exces a așternutului (de exemplu la temperaturi ridicate în adăpostul
pentru pui de carne) poate cauza inflamații la nivelul ochilor și afecțiuni permanente ale sistemului
respirator al păsărilor . De asemenea, ridicarea prafului contribuie la răspândirea microorganismelor:
bacterii și spori.

100Calitatea așternutului pe durata ciclului de producție depinde de proiectarea și funcționarea corectă a
sistemului de adăpare. Adăpătorile sparte sau cele instalate la înălțimi necorespunzătoare, precum și
alte defecțiuni, conduc la vărsarea apei pe așternut. Adăpătorile prin picurare, cu sau fără pahar
colector , nu produc scurgeri atunci când conducta de apă este reglată corect. Înălțimea
conductelor/țevilor de apă trebuie reglată zilnic, astfel încât să fie la nivelul crestei păsării (după prima
săptămână de viață) și complet verticale. Presiunea apei se reglează în funcție de vârsta puilor de
carne și respectând instrucțiunile producătorului de echipamente pentru adăpare. Este necesar ca
presiunea apei să fie reglată astfel încât să existe apă pentru toți puii, chiar și pentru cei care folosesc
adăpătorile prin picurare aflate la capătul cel mai îndepărtat al conductei (a se vedea secțiunea
4.2.4.5).
Dacă așternutul este ud, acesta se poate usca prin creșterea temperaturii și a ratei de ventilație. Este
important să se intervină de la primele semne de umezire a așternutului, deorece uscarea se face cu
costuri mari și așternutul umed se poate întări. Un sistem de ventilație computerizat permite un control
mai eficient al umidității din așternut. Valorile dorite ale temperaturii pentru puii de carne de diferite
vârste sunt prestabilite și memorate în computer , pentru a se se realiza un controlat automat și de
mare precizie al microclimatului. În anumite condiții, temperatura și umiditatea se reglează manual, în
funcție de bunăstarea puilor de carne și starea așternutului.
4.2.3.2 Transferul puilor și popularea adăpostului
Este recomandat să se umple adăpătorile și hrănitorile cu puțin timp înainte de momentul livrării puilor .
Trebuie furnizate apă și hrană suplimentară în funcție de condițiile locale și recomandările companiei
producătoare de hibrizi de carne.
Puii sunt livrați în cutii de carton perforate (reciclabile) sau în containere de transport decontaminate și
așternute cu hârtie ondulată. Fiecare cutie transportă de obicei 100 de păsări. Spațiul minim necesar 2
este de 25 cm/pasăre.
Figura 4.2 Cutie pentru transportul puilor
Puii de carne cu vârsta de o zi trebuie transportați în camioane izoterme. Încărcarea și descărcarea
puilor nu trebuie să conducă la răcirea acestora. De aceea, puii trebuie transportați în adăpost cât mai
repede și cât mai eficient cu putință de către personal calificat.
Înainte ca puii să ajungă în adăpost, platforma betonată la capătul „curat” trebuie decontaminată. Puii
sunt aduși în adăpost prin ușa de la capătul „curat”. Camionul este parcat în afara adăpostului în timp
ce rampa de descărcare este coborâtă direct în adăpostul de pui. Dacă personalul părăsește zona
curată, acesta trebuie fie să-și schimbe încălțămintea, fie să utilizeze dezinfectoarele.

101După distribuire, puii se lasă singuri 3-4 ore pentru a se adapta la noile condiții; apoi se recomandă
derularea următoarelor operațiuni:
•se verifică distribuția puilor
•se verifică dacă puii consumă apa și furajele;
•se evacuează puii bolnavi sau răniți;
•dacă umiditatea aerului este prea scăzută, trebuie aplicată o umiditate suplimentară.
Pentru a ajuta puii să se adapteze la noul ambient și pentru a-i încuraja să consume hrană și apă,
lumina trebuie reglată la o intensitate mare (30-40 de lucși) în primele zile. Pot fi folosite și alte
programe de lumină. Începând cu ziua a șaptea, programele de lumină trebuie să fie folosite în
concordanța cu legislația europeană (a se vedea secțiunea 3.5.10 ).
4.2.4 Managementul efectivului și îngrijirea zilnică
Prima săptămână de viață a păsărilor este cea mai importantă. Condițiile optime din primele zile de
viață sunt o condiție preliminară pentru o producție eficientă. În plus, este important ca puii de o zi să fie
sănătoși și viguroși și să nu se infecteze.
4.2.4.1 Pregătirea adăpostului
Este important ca sistemul de încălzire să fie pornit cu cel puțin 3 zile înainte de popularea adăpostului
cu pui. Așternutul este împrăștiat uniform pe toată suprafața adăpostului cu 1-2 zile înainte de sosirea
puilor . Este recomandat să se distribuie așternut suplimentar în câteva locuri din adăpost, pentru a se
repara orice zonă cu așternut necorespunzător .
După împrăștierea așternutului în adăpost, sistemele de adăpare și furajare se coboară la înălțimea
corespunzătoare. În funcție de modalitatea sistemul de încălzire (a se vedea figura 4.1), sunt dispuse
în lungime benzi de hârtie în apropierea adăpătorilor tip picurător în întregul adăpost. Pe aceste benzi
de hârtie, puii pot consuma apa și furajele. Totodată,în prima săptămână, hrănitorile trebuie umplute la
capacitate maximă, astfel încât pui să poată găsi furajele cu ușurință.
În primele zile, adăpătorile tip picurător se reglează la înălțimea ochiului, astfel încât puii să poată
observa ușor stropul de apă din vârful picurătorului. Chiar înainte de sosirea puilor , țevile sistemului de
adăpare tip picurător se spală pe rând cu apă curată. În acest mod se curăță orice reziduu de
substanțe decontaminante din țevi și se furnizează apă proaspătă pentru pui.
Fotografia 4.3 Puișori de o zi transferați în adăpost și amplasați
relativ uniform, în apropierea apei și furajelor

102La sosirea puilor , temperatura indicată este de 33-34șC. Temperatura scade cu 0,5șC zilnic, astfel
încât la sfârșitul primei săptămâni de viață să ajungă la aproximativ 30 șC. În plus, este important ca
temperatura să fie reglată în funcție de comportamentul puilor (a se vedea figura 4.3). Puii trebuie să
fie distribuiți relativ uniform în adăpost.
Figura 4.3 Comportament tipic pentru puicuțe la încălzirea
uniformă la diferite temperaturi
În prima săptămână, valoarea recomandată a umidității relative (UR) în adăpost este de circa 55-60%.
Acest nivel poate fi greu de atins din cauza sistemului de încălzire. Dacă adăpostul este dotat cu duze
de pulverizare (de exemplu sistem de umidificare tip ceață, cu apă sub presiune) pentru răcire în caz
de temperaturi ridicate, acestea se pot utiliza pentru creșterea nivelului de umiditate în perioada de
demaraj/start Puii care beneficiază de condiții de umiditate adecvate sunt mai puțin predispuși la
deshidratare și, în general, au o perioadă de start mai bună și relativ uniformă. Trebuie subliniat faptul
că un nivel mai ridicat al umidității relative poate deteriora calitatea așternutului. În cazul în care se
produce o scădere a calității așternutului, este indicat să se reducă nivelul umidității relative la 50-
55%. Recomandări suplimentare pentru diverși hibrizi pot fi găsite în manualele de management de la
diversele companii producătoare de hibrizi de carne.
Sistemul de ventilație trebuie să asigure o minimă ventilare din prima zi, care să asigure aer proaspăt
la intervale regulate. O astfel de ventilație se realizează de către compania producătoare de sisteme
de ventilație. Fiți conștienți că puii tineri sunt predispuși la efectele de răcire a vântului, curenți de aer și
de aceea viteza aerului trebuie să fie cât mai mică.
La începutul perioadei de demaraj / start, se recomandă ca inspectarea puilor să se realizeze de
câteva ori pe zi. În acest fel, puii se vor simți încurajați să consume hrană și apă, iar managerul va avea
posibilitatea să ia măsuri adecvate și la timp dacă există probleme.
Păsările trebuie sa aibă la dispoziție în orice moment și la o înălțime adecvată apă curată. În primele
trei zile, adăpătorile prin picurare trebuie aduse la nivelul ochilor puilor , ceea ce le permite să identifice
mai ușor sursa de apă. În același timp, este indicat ca presiunea apei să fie ridicată în primele 3-4 zile
de viață. După această perioadă, presiunea este redusă din nou. Adăpătorile trebuie poziționate și
menținute de așa natură încât pierderile să fie minimale. Țevile trebuie să fie suspendate exact pe
orizontală. În caz contrar , apa poate fi vărsată și așternutul își pierde calitățile.
În primele trei zile ale etapei de demaraj, puilor li se administrează hrană în cantități mici de 2-5 ori pe
zi, aceasta fiind împrăștiată pe bucăți de hârtie.

Prea înaltă Corectă Prea joasă

103În acest fel, activitatea puilor se intensifică și se reduce numărul de minus variente (pui mici). După cea
de-a treia zi, hârtia se îndepărtează și nivelul hranei în sistemul de furajare se reduce gradual la
aproximativ o treime până la finele primei săptămâni, pentru a se evita împrăștierea furajelor .
Puii bolnavi sau cu defecte fizice sunt imediat colectați, iar cei morți sunt scoși din adăpost într-o
găleată. Găleata se golește într-un container amplasat în afara adăpostului. În acest scop, se poate
folosi fie o ușă, fie intrarea în adăpost. Găleata utilizată în adăpost nu trebuie scoasă în afara clădirii.
Puii morți trebuie depozitați într-o altă găleată. Din motive de bunăstare animală, colectararea puilor
bolnavi sau cu handicap fizic se face de către un membru al personalului care are calificarea necesară.
4.2.4.2 Operațiuni și inspecții în cazul unui efectiv de pui de carne
Apa trebuie să fie prezentă în orice moment. Monitorizarea consumului de apă și de furaje, precum și
curățarea echipamentului, trebuie să fie realizate zilnic.
Lotul trebuie inspectat de câteva ori pe zi în primele zile și mai apoi de cel puțin două ori pe zi. În timpul
inspecției, puii morți sau slăbiți trebuie îndepărtați. În plus, trebuie verificat modul de funcționare al
sistemelor de încălzire și ventilație, precum și celelalte echipamente tehnologice.
Puii care sunt grav răniți sau care prezintă semne evidente de tulburări de sănătate, cum ar fi aceia
care prezintă dificultăți la mers, ascită severă sau malformații severe, și care par să sufere, primesc
tratamentul corespunzător sau sunt sacrificați imediat. Medicul veterinar trebuie consultat ori de câte
ori este nevoie (CE 2007/43).
4.2.4.3 Evidența zilnică a evenimentelor
Ținerea unei evidențe zilnice este esențială pentru a monitoriza performanțele păsărilor . Această
operațiune oferă posibilitatea unei avertizări timpurii în legătură cu existența anumitor probleme și
reduce riscul de dezastre în perioada de producție. Evidențele zilnice pot fi afișate în hala de producție,
pe o hârtie, sau pe computer .
Proprietarul sau crescătorul trebuie să țină o evidență a evenimentelor pentru fiecare adăpost.
Această evidență trebuie să includă informații cu privire la numărul de pui introduși, suprafața
utilizabilă și hibridul din care fac parte puii, în cazul în care acest lucru este cunoscut. (CE 2007/43).
Începând cu prima zi a ciclului de producție, este recomandat să se păstreze un registru care să
conțină cel puțin următoarele informații:
•Numărul de păsări găsite moarte împreună cu informații despre cauza morții (dacă este
cunoscută), precum și numărul de păsări sacrificate motivat.
•Numărul de păsări care rămân în efectiv .
Toate evidențele menționate mai sus trebuie păstrate pentru cel puțin trei ani și trebuie puse la
dispoziția autoritățil or competente (CE 2007/43).
Registre suplimentare trebuie să conțină informații cu privire la condițiile de mediu (temperatura,
umiditatea aerului, ventilația și parametrii de lumină), starea de sănătate a efectivului de pui
(vaccinările, intervențiile efectuate de un medic veterinar , examinările post-mortem), consumul de apă
și de furaje, sporurile în greutate, toate defecțiunile sau neregulilele constatate în funcționarea
echipamentului și a instalațiilor . Ținerea unei liste cu vizitatorii din fermă este deosebit de importantă
pentru a identifica apariția unor boli precum salmonella/campylobacter .
2
Dacă proprietarul sau crescătorul dorește să folosească o densitate mai mare de 33 kg/m , trebuie
pusă la dispoziție o documentație detaliată privitoare la sistemele de producție.

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3
Vârsta
puilor Schema Vârsta
puilor Schema Vârsta
puilor Schema
1 zi Vaccinare – PPA cu
Vitapest 1 zi Vaccinare – PPA cu
Vitapest 1 zi Vaccinare – PPA
cu Vitapest
1-5
zile Antibiotice –
Amoksiklav
Vitamine – Lovit 1-5
zile Antibiotice – Colivet
Vitamine – Nutril Se 1-5 zile Antibiotice –
Amprosol
Vitamine – Enroxil
7-8
zile Vitamine – Lovit 7-8
zile Vitamine – Nutril Se 7-8 zile Vitamine – Enroxil
9 zile Vaccinare B.I.A. cu
MB* 9 zile Vaccinare B.I.A. cu
MB* 9 zile Vaccinare B.I.A. cu
MB*
10-14
zile Antibiotice –
Doxicilină
Vitamine – Lovit 10-14
zile Antibiotice – Anflox
Vitamine – Nutril Se 10-14
zile Antibiotice –
Amprosol
Vitamine –
Gallimicin

104Aceasta include, în special, informații cu privire la detaliile tehnice ale adăpostului și ale
echipamentelor acestuia, cum ar fi:
Ÿ Un plan al adăpostului care cuprinde dimensiunile suprafețelor ocupate de către pui.
Ÿ Sistemul de vent ilație și, dacă este cazul, sistemul de răcire și de încălzire, inclusiv
amplasarea acestora, o schemă a ventilației care detaliază parametrii – țintă ai calității aerului,
cum ar fi debitul, viteza și temperatura aerului.
Ÿ Informații cu privire la sistemele de hrănire și de adăpare și amplasarea acestora.
Ÿ Sisteme de alarmă și sisteme auxiliare în cazul avarierii unui echipament automat sau
mecanic esențial pentru sănătatea și bunăstarea animalelor .
Ÿ Tipul de pardoseală și așternut utilizate în mod obișnu it.
Documentația se pune la dispoziția autorității competente la cerere și se actualizează periodic. În
special, se înregistrează inspecțiile tehnice ale sistemelor de alarmă și de ventilație. Proprietarul sau
crescătorul comunică fără întârziere autorității competente orice modificări ale adăpostului,
echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile de a influența bunăstarea păsărilor (CE 2007/43).
Controlul sanitar
În cazul izbucnirii unei epidemii într-o unitate de producție în sistem de creștere intensivă de mari
dimensiuni, poate fi foarte dificil să se evite consecințele extrem de grave asupra productivității. Nu
este întotdeauna ușor să se recunoască apariția unei boli, să se diagnosticheze cauza sau să se ia
măsurile necesare. Monitorizarea atentă a rutinei zilnice poate oferi informații timpurii cu privire la
existența anumitor nereguli și necesitatea unei acțiuni imediate, adică tratamentul medical sau
schimbarea managementului lotului.
Vaccinarea
Există numeroase metode de tratament și vaccinare pentru puii de carne. Toate programele de
tratament și vaccinare folosite trebuie să fie bazat e pe recomandarea medicului veterinar .
Mai jos sunt prezentate orientativ 4 modele de vaccinare a puilor de carne. Trebuie menționat că nu
există un program de tratament sau vaccinare universal.
Tabelul 4. 3 Tratament și vaccinare (sursa: I. Văcaru-Opriș și colaboratorii, Tratat de avicultură, vol.II, 2002)

105MB*= vaccin ABIC Israel; PPA= pseudopestă aviară; B.I.A= bursită infecțioasă aviară
1.NU folosiți nici un tratament medical pe bază de antibiotice cu 3 zile înainte de vaccinare.
2.NU decontaminați apa potabilă în timpul vaccinării dacă vaccinarea se face prin apă
3.NU folosiți niciun tratament medical cu 10 zile înainte de sacrificare.
4.Se recomandă consultarea medicului veterinar atunci când apare o boală în interiorul lotului.
5.TOATE tratamentele trebuie să fie realizate sub supravegherea unui medic veterinar .
4.2.4.4 Furajarea puilor de carne
Hrana este disponibilă fie în permanență, fie sub formă de tain, puii neputând sta nehrăni ți mai mult de
12 ore înainte de ora de sacrificare prevăzută.(CE 2007/43).
Optimizarea hranei pentru broileri se face corespunzător cu cerințele nutritive specifice vârstei
păsărilor și pentru asigurarea eficienței și profitabilității, fără a afecta bunăstarea puilor . În România,
furajele pentru etapa de start / furajele starter se utilizează până în ziua 21, în funcție de indicațiile
producătorului. Mai apoi, se administrează o rețetă de furajare pentru fazele de creștere și finisare. În
anumite cazuri, un furaj de pre-start este introdus în perioada de la 0 la 14 zile. În faza de finisare,
rețeta de furajare nu poate conține coccidiostatice sau medicamente și trebuie administrată cu
suficient timp înainte de sacrificare pentru a elimina riscul de reziduuri din carne.
Valoarea energetică a rețetei de furajare crește de la 12,6 MJ/kg în faza de start până la 13,5 MJ/kg în
faza de creștere și finisare. În perioadele cu temperaturi exterioare ridicate, când consumul furajer
scade, este avantajos să se crească valoarea energetică a rețetelor de furajare la creștere și finisare
prin introducerea de grăsimi în furaje.
În prima săptămână de producție, se recomandă administrarea de furaje sub formă de granule sau
pelete de 2 mm. Pentru restul perioadei de producție, se utilizează furaje sub formă de pelete de 3 mm.
Este important să se asigure o bună calitate a peletelor , fără praf și particule fine.
Furajarea cu grâu integral
Pe parcursul perioadei de producție, necesarul de proteină al puilor de carne descrește gradual.
Aceste schimbări la nivelul necesarului de proteină sunt satisfăcute prin modificări treptate în
compoziția furajelor livrate de producătorul de furaje. Pentru o mai bună satisfacere a necesarului de
proteină al puilor de carne, la furajele livrate se poate adăuga grâu integral. Totodată, în acest mod se
fac economii la costurile de preparare și transport al furajelor . În plus, grâul integral îmbunătățește
dezvoltarea pipotei și eficientizează digestia.Tabelul 4.4 V arianta 4
Nr.
crt. Vârsta
puilor Acțiune Produs folosit Doza
1 0 Vaccinare I PPA Avinew 1,2 doze/cap
2 0-5 Antibioterapie Amoxacilină+ Colistin 200g/1000 l apă
+200g/1000l apă
3 0-5 Vitaminizare aminoacidos 500ml/1000l apă
4 10 Vaccinare II PPA Avinew 1,2 doze/cap
5 12 Vaccinare III BIA MB Abic 0,8 doză/cap
6 13-15 Vitaminizare aminoacidos 500ml/1000l apă
7 13-17 Antibioterapie Tiamutin + Clorttetraciclină 300g/+ 300g/tonă furaj
8 21 Vaccinare IV PPA Avinew 1,2 doze/cap

106La prepararea amestecului de furaje, este necesar să se acorde atenție cantității de grâu integral
adăugate, deoarece furajele diluate afectează absorbția elementelor nutritive de către păsări. Dacă
acest lucru nu se ia în considerare atunci când se produce amestecul de furaje, rezultatele producției
vor fi compromise (a se vedea recomandările privind valorile nutritive ale furajelor din tabelul 2.6). De
asemenea, este important să se asigure un nivel corect al coccidiostaticelor și enzimelor din furaje. În
cazul în care conținutul de nutrienți din amestecul de furaje nu este ajustat, folosirea grâului integral va
compromite producția de carne , eficiența furajelor și în anumite cazuri, rata de creștere.
Există diferite proceduri în utilizarea grâului integral. Grâul integral se adaugă la furaje în concentrație
de 5% din ziua 5-7, iar cantitatea poate crește treptat până la aproximativ 30%, din ziua a 30-a până la
momentul sacrificării. Cantitatea totală de grâu utilizată în cadrul acestui program reprezintă 20-22%
din volumul total de furaje consumate. Grâul integral se adaugă în momentul distribuției furajelor cu un
sistem de dozare (sistem de cântărire).
Adăugarea de grâu integral trebuie să înceteze cu 24 de ore înainte de sacrificare, pentru ca sistemul
digestiv să fie golit de grâu și să nu aibă loc contaminarea cărnii la sacrifica re.
4.2.4.5 Adăparea puilor de carne
Trebuie să existe întotdeauna apă proaspătă și curată, iar adăpătoarele trebuie poziționate și
întreținute astfel încât să se reducă la minimum vărsarea accidentală (CE 200/43).
În condiții normale de climă temperată, consumul de apă este de 1,6 până la 1,8 ori cantitatea de furaje
ingerate. Este indicat ca această relație să fie utilizată doar în scopuri orientative (și nu ca o relație
fixă), astfel încât să se identifice abaterile în consum generate de calitatea furajelor , temperatură sau
starea de sănătate a puilor și să se ia măsurile manageriale care se impun. În prima săptămână,
consumul de apă este de până la 2,0 ori cantitatea de furaje ingerate, iar ulterior sub nivelul de 1,8 ori.
În cazul în care consum ul de apă este prea mare, excesul de apă va fi excretat ca dejecții și va uda
așternutul. Creșterea consumului de apă poate fi favorizată de următorii factori:
•O concentrație de sodiu în furaje mai mare de 0,15-0,20%.
•Un nivel al conținutului de proteină din furaje prea ridicat.
•Anumite ingrediente din compoziția furajului – orz cu un conținut mare de beta-glucani (ß-glucans)
sau boabe de soia cu un conținut mare de potasiu.
•Prezența micotoxinelor în furaje.
Pe de altă parte, adaosul de enzime exogene la furaje poate duce la scăderea consumului de apă.
Presiunea apei trebuie să fie mare în timpul primelor 3-4 zile de viață. După această perioadă,
presiunea este diminuată din nou. Din ziua 23-24, presiunea apei este mărită zilnic. Pentru o bună
funcționare a liniilor de adăpare, presiunea trebuie să fie reglată atât în antecamera de serviciu, cât și
în adăpost (a se vedea fotografia 4.4). Este important să se conștientizeze faptul că diferitele sisteme
de adăpare de tip picurător necesită o gestionare diferită și de aceea trebuie să se aibă in vedere
recomandările producătorului .
Pentru a minimaliza pierderile, conductele de apă trebuie să stea perfect drepte. Înălțimea
adăpătorilor tip picurător trebuie să fie reglată în funcție de vârsta (mărimea) păsăr ilor (a se vedea
figura 3.10).

1074.2.4.6 Livrarea puilor de carne la abator
În funcție de condițiile locale, puii de carne se pot livra către abator în unul sau două serii. Următoarele
măsuri sunt recomandate înainte de livrare:
•stabilirea datei și a orei de livrare
•administrarea de medicamente trebuie să se facă numai pe baza recomandărilor medicului
veterinar și numai prin respectarea legilor în vigoare
•administrarea furajelor trebuie sistată cu 6-8 ore înainte de scoaterea păsărilor din adăpost. Cu 24
de ore înainte de sacrificare nu trebuie să se mai adauge grâu integral în furaje.
Accesul păsărilor la apă trebuie asigurat până în momentul depopulării adăpostului. Puii de carne pot fi
prinși și puși în containerele de transport, manual sau mecanizat. În ambele situații, este necesar ca în
prealabil să se ia în considerare următorii factori:
•numărul de lucrători necesari pentr u realizarea acestei activități;
•ridicarea și demontarea echipamentului din adăpost;
•reducerea intensității luminii pentru a controla activitatea păsărilor;
•accelerarea ventilației pentru a reduce acumula rea de praf în timpul prinderii;
•luarea unor decizii referitoare la dimensiunile containerelor de transport și numărul de păsări 2 2
per container (200 cm/kg pentru păsări până la 1,6 kg; 160 cm/kg pentru păsări de la 1,6 la 3,0 kg).
Pentru depopularea manuală, este necesar să se ia în considerare și următoarele aspecte:
•Pentru a restricționa mișcarea păsărilor se utilizează panouri de gard.
•Puii se prind de picioare și de aceea este indicat ca o persoană să nu ducă mai mult de trei păsări
într-o mână. Ulterior , păsările se așează cu grijă în containere pentru a preveni rănirea acestora.
La prinderea mecanizată, broilerii trebuie să treacă pe o bandă transportoare, de unde sunt mutați în
containere.
Fotografia 4.4 Presiunea apei este reglată atât în anticamera de serviciu (stânga), cât și în adăpostul puilor

108În funcție de structura vehiculelor de transport, containerele se așează pe grătare. Este important ca
acestea să fie bine închise și să se diminueze riscurile de rănire (la gheare, creastă, etc.). Înainte de
plecarea camionului, se verifică mijloacele de protecție a păsărilor împotriva ploilor , soarelui și
vântului.
4.2.5 Întreținerea instalațiilor
Indiferent de sistemul de creștere dintr-o situație dată, baza producției de păsări o reprezintă
echipamentul mecanizat, controlat automat printr-o varietate de dispozitive. Funcționarea corectă a
tuturor instalațiilor este monitorizată de către sisteme de alarmă care semnalează vizual sau sonor
orice deviație de la regimurile prestabilite și, în unele cazuri, pun în funcțiune sursa de energie electrică
de rezervă, în caz de pană de curent.
4.2.5.1 Sistemele de ventilație și încălzire
În general, ventila ția trebuie să fie suficientă pentru a evita supraîncălzirea și, după caz, se combină cu
sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă (CE 2007/43).
Alegerea sistemelor de ventilație și de încălzire se face în etapa de proiectare. Instalațiile sunt
executate de personal calificat Respectarea instrucțiunilor privind întreținerea anumitor componente
ale sistemului cade în sarcina crescătorului de păsări.
Încălzirea
În primul rând, se respectă măsurile de prevenire a incendiilor , de exemplu inspectarea etanșeității
robineților de gaz și țevilor (este necesar ca instalațiile să fie supuse periodic unor lucrări de revizie).
Revizia periodică a elementelor de control al sistemului de ventilație (regulatori, cabluri, garnituri,
sistemelor de reglare, etc.).
Asigurați-vă că echipamentul sensibil (de exemplu senzorii) este utilizat cu atenție și este protejat
împotriva umezelii în timpul curățării clădirii.
4.2.5.2 Sistemul de adăpare
Adăpătoarele se pozi ționează și se între țin astfel încât să se reducă la minimum vărsarea
accidentală. (CE 2007/43).
Fotografia 4.5 Prinderea mecanizată a puilor de carne

109Tehnicianul din partea producătorului instalează de obicei sistemul de adăpători împreună cu filtre și
regulatoare de presiune. Pe perioada de funcționare a sistemului, precum și în perioadele de vid
sanitar , este important să se ia următoarele măsuri:
•La troliu / mecanismul de ridicare (la adăpătorile prin picurare) trebuie să se efectueze întreținerea
adecvată, respectiv să fie protejat de umiditate și uns periodic.
•Conductele și adăpătorile trebuie aduse la același nivel în întregul adăpost pentru păsări.
•Racordurile de la conducte și adăpători trebuie să fie etanșe (legăturile dintre conducte și
adăpători, ventile, etc).
•Conductele de apă nu trebuie să fie niciodată goale (ventilele tind să se lipească).
•După administrarea medicamentelor pentru păsări, conductele trebuie spălate și decontaminate.
•În instalațiile de apă este necesar să se utilizeze periodic produse de curăț are a depunerilor .
•Presiunea în rețeaua de alimentare cu apă se verifică în mod periodic.
•Sitele demontabile de la filtrul de apă trebuie curățate și înlocuite în mod periodic.
În cazul care se utilizează adăpători circulare gravitaționale cu supapă, este important ca pe timpul
utilizării:
•Fiecare adăpătoare să aibă balast pentru a se evita vărsarea apei.
•Cablurile pe care sunt suspendate adăpătorile să fie asigurate și montate corect.
•Marginea adăpătoarei să fie la același nivel cu spatele păsării.
4.2.5.3 Sistemul de furajare
De obicei, producătorul instalează sistemul și asigură service -ul și reparațiile periodice. Întreținerea
zilnică potrivit instrucțiunilor date de producător trebuie realizată de către crescătorul de păsări și
angajații care lucrează în hale.
Mentenanța silozurilor pentru furaje
•Curățarea și decontaminarea periodică (după fiecare ciclu de producție) a suprafeței
interioare.
•Verificarea stării în care se află învelișul de protecție anticorozivă.
•Verificarea sistemului de ventilație al silozului .
•Inspecția tehnică a căminelor de vizitare, garniturilor , închiderilor și scărilor .
•Verificarea sistemului de monitorizare a gradului de umplere.
Mentenanța sistemelor de furajare dintr-un adăpost pentru păsări :
•Inspecția dispozitivelor de siguranță și a capacelor tuturor componentelor mobile.
•Inspecția modului de funcționare a legăturii dintre transportoarele care aduc hrana de la
silozurile exterioare la buncărele de furaje din adăpost, folosite la administrarea hranei.
•Inspecția tehnică a senzorilor montați deasupra conductelor de furaje.
•Verificarea modului de fixare a capacelor care acoperă hrănitorile astfel încât să se prevină
împrăștierea furajelor;
•Remedierea defecțiunilor de funcționare, precum obturarea hrănitorilor individuale (duce la
absența hranei);
•Inspecția tehnică a sistemelor de ridicare și coborâre a hrănitorilor , în timpul vidului sanitar; este
necesar ca această operațiune să se facă în conformitate cu instrucțiunile producătorului.
•Efectuarea de revizii periodice la troliu.
•Lubrifierea periodică a componentelor mobile ale sistemului de ridicare / troliului.

1104.3 Creșterea puicuțelor pentru producția de ouă
4.3.1 Curățarea adăpostului
Procedurile care se desfășoară în această etapă sunt similare celor prezentate în secțiunea cu privire
la creșterea puilor de carne (4.2.1).
4.3.2 Igiena și activitățile de rutină ale personalului
Procedurile specifice acestor activități sunt similare celor prezentate în secțiunea privitoare la
producția de pui de carne (4.2.2).
4.3.3 Pregătirea adăpostului
Procedurile sunt similare celor prezentate la producția de pui de carne (4.2.3). Totuși, pentru creșterea
puicuțelor este recomandat să se asigure cel puțin 5 cm de stinghie de odihnă pentru fiecare pasăre
(figura 4.4). De asemenea, se recomandă ca în anumite zone din hală să se monteze platforme.
Stinghiile de odihnă și liniile de adăpare se pot instala pe platformă (figura 4.5).
Existența stinghiilor de odihnă și a platformelor în adăpostul de creștere pregătește puii să sară și să
zboare până la cuibare, reducând astfel riscul depunerii ouălelor pe pardoseală în perioada de
producție.

111Figura 4.4 Stinghii de odihnă dispuse în formă de “A” (dimensiuni în mm)250160
20030 30 20

1124.3.3.1 Calitatea și manipularea așternutului
Procedurile pe care le implică această activitate sunt similare celor descrise la producția de pui de
carne (4.2.3.1). Cu toate acestea, pentru creșterea puicuțelor se recomandă așternut din nisip pe
aproximativ 15% din suprafața de pardoseală. Este indicat ca nisipul să fie grosier (particule de 0,5
până la 3 mm) și uscat. Zonele cu nisip reduc riscul de ciugulire a penelor în perioada de creștere,
precum și în cea de producție.
4.3.3.2 Transportul și amplasarea puilor
Procedurile pe care le implică această activitate sunt similare celor utilizate la producția de pui de
carne (4.2.4.6).
4.3.4 Managementul efectivului
4.3.4.1 Îngrijirea și inspectarea
Procedurile de îngrijire și inspectare sunt similare celor utilizate pentru puii de carne (4.2.4.2). Totuși,
în anumite privințe, managementul trebuie adaptat la caracteristicile creșterii găinilor ouătoare.
Puicuțele sunt mai nervoase; evenimentele bruște (deschiderea ușilor , zgomotele sau lumina) pot
speria efectivul de păsări, creând un risc de “învălmășeală” care poate duce la o mortalitate ridicată
(apare fenomenul de isterie). Pentru a se evita astfel de evenimente, este nevoie de măsuri de
precauție. Cu alte cuvinte, într-un adăpost de creștere a puicuțelor membrii personalului trebuie să
lucreze cu atenție. Este însă important ca păsările să fie deprinse cu activitățile de rutină din adăpost și
cu prezența oamenilor .
Hibrizii de găini ouătoare sunt mai agresivi decât cele de pui de carne; prin urmare, trebuie să se ia în
calcul riscul de ciugulire a penelor și de canibalism. În această privință, cel mai important aspect este
gestionarea eficientă a condițiilor de microclimat și al așternutului. Dacă acest lucru nu este suficient,
se poate proceda la reducerea intensității luminii.Figura 4.5 Platformă cu stinghii de odihnă, hrănitori liniare/jgheaburi de furajare și adăpători prin picurare

1134.3.4.2 Vaccinarea
Pregătirea sistemului imunitar al păsărilor pentru apărarea împotriva bolilor obișnuite constituie unul
din cele mai importante aspecte ale procesului de creștere. Imunitatea se poate obține printr-o
vaccinare corectă a efectivului de păsări.
Programul de vaccinare, tipurile de vaccinuri și vârsta la care se aplică depind de situația sanitară din
zonă și din ferma în care puicuțele vor fi transferate după perioada de creștere. În tabelul de mai jos
este prezentat un exemplu de program de vaccinare:
Tabelul 4.5 Program de vaccinare – exemplu*)
Vârsta
păsării Boala Tipul de vaccin Metoda de vaccinare

1 zi Boala lui Marek (BM) Inactivat În incubator
1 zi Bronșită infecțioasă aviară
(BI) Vaccin viu Spray (picături mari) sau
în apa de băut
Boala de Newcastle (BN) Vaccin viu
2
săptămâni Gumboro Vaccin viu În apa de băut
5
săptămâni Boala de Newcastle Vaccin viu În apa de băut
10
săptămâni BI + BN Vaccin viu În apa de băut
16
săptămâni BI + BN + EDS
Vaccin inactivat Injecție în mușchii pieptului
(Sindromul căderii ouatului)

*) In funcție de situația epizootică și numai pe bază de recomandare de la medicului veterinar
Procesul de vaccinare trebuie să se desfășoare cu multă atenție, pentru ca toate păsările să fie corect
vaccinate. Pe durata procesului este esențial să existe un grad ridicat de igienă – de exemplu:
echipament curat, adăpători curate, etc.
4.3.4.3 Furajele și furajarea
Hrana destinată puicuțelor ouătoare are o valoare nutritivă mai mică decât cea pentru puii de carne.
Rata de creștere a puicuțelor este mai scăzută comparativ cu cea înregistrată la puii de carne.
În perioda de creștere se administrează cel puțin două și, adeseori, trei rețete de furajare. Chiar dacă
atingerea celei mai înalte rate de creștere nu este un obiectiv , furajele pentru prestart conțin un nivel
relativ ridicat de substanțe nutritive. Cercetările au arătat că rata de creștere mare în primele patru
săptămâni de viață ale puilor favorizează o producție de ouă crescută în perioada ulterioară.
În perioada de creștere, puii trebuie pregătiți să ingereze cantități mari de furaje și de aceea dieta are o
valoare nutritivă redusă. Ca să primească un aport mare de substanțe nutritive, puii trebuie să
mănânce mult.

114Se recomandă ca furajele starter să fie măcinate în particule mici (pelete sparte / combinate). De
asemenea, este de preferat ca tainurile din faza de creștere să conțină furaje grosiere (pelete cu
particule mai mari)
Peletele întregi / integrale nu sunt recomandate pentru creșterea puicuțelor . În mod normal, la
creșterea puicuțelor ouătoare se aplică furajarea ad libitum. Este recomandat ca la puicuțe să nu se
administreze pelete întregi / integrale, în timp ce la găinile ouătoare se pot folosi ambele tipuri de
pelete: sparte sau întregi.
Nivelul nutrițional și prezentarea furajelor (structura furajelor) trebuie să respecte recomandările
furnizate de producătorii de hibrizi ouători.
4.3.4.4. Lumina și programul de lumină
Producătorul de ouă care primește puicuțele trebuie informat cu privire la programul de lumină aplicat.
De aceea, programul este analizat în secțiunea 4.4.1.6.
4.3.4.5. Înregistrarea zilnică a evenimentelor
Înregistrările zilnice se realizează în mod similar celor pentru puii de carne (4.2.4.3), dar este necesar
ca acestea să se efectueze și pentru vaccinări (data și tipul de vaccin) și programul de lumină (durata
zilei / durata secvenței de iluminare – și intensitatea luminii (lux)).
4.3.4.6. Transferul în adăpostul pentru găini ouătoare
Transferul puicuțelor din hala de creștere în hala de producție constituie o sursă de stres pentru păsări.
De aceea, este important să se ia toate măsurile posibile pentru diminuarea acestuia.
Vârsta de livrare variază de la 16 la 18 săptămâni.
Într-un anumit grad, aceste măsuri sunt similare celor prezentate în secțiunea “Livrarea puilor de carne
către abator” (4.2.4.6). Depopularea halei de creștere se face întotdeauna manual. Puicuțele nu
trebuie niciodată prinse cu dispozitive mecanice.
Este indicat ca puicuțelor să li se ofere acces la hrană și apă chiar până înainte de prindere.
Procedurile de prindere, încărcare, transport și descărcare trebuie să dureze cât mai puțin cu putință,
să fie efectuate cu grijă și atenție, astfel încât păsările să nu se rănească și să se evite panica în rândul
efectivului de păsă ri.
o
Înainte de sosirea puicuțelor , adăpostul pentru găini se încălzește până la cel puțin 18C. Puicuțele se
descarcă în apropierea adăpătorilor și hrănitorilor . Este important ca acestea să primească hrană și
apă imediat. Este bine ca programul de lumină din adăpostul pentru găini să urmeze aceleași
secvențe ca și cel din adăpostul de creștere.
4.4 Găinile ouătoare
Prevederi generale
Prevederile generale cu privire la managementul găinilor ouătoare sunt incluse în anexa Directivei
Consiliului 1999/74 din 19 iulie 1999 și stabilesc standardele minime pentru protecția găinilor
ouătoare:
1.Toate găinile trebuie inspectate de către proprietar sau o persoana responsabilă, cel puțin o dată pe
zi.
2.Nivelul de zgomot din adăpostul de găini se reduce la minim. Se va evita zgomotul permanent sau
neașteptat. Ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate,
operate și întreținute în așa fel încât să producă cât mai puțin zgomot.

1153.Toate construcțiile trebuie să asigure o intensitate a luminii care să permită tuturor găinilor să se
vadă și să fie văzute clar. Este necesar să existe o distribuție uniformă a luminii. Programul de
lumină trebuie să urmeze ritmul circadian și să includă o perioadă neîntreruptă de întuneric pentru
aproximativ o treime din zi. De asemenea, trebuie să existe o perioadă care să imite amurgul
(răsăritul și apusul soarelui), cu lumină atenuată, astfel încât găinile să-și poată găsi locul fără
agitație sau răniri.
4.Toate acele părți ale adăpostului, echipamentului sau ustensilelor care vin în contact direct cu
găinile trebui e curățate minuțios și decontaminate în mod regulat și, în orice caz, la fiecare
depopulare și înainte de introducerea unui lot nou de găini. Cât timp bateriile sunt ocupate,
suprafe țele și toate echipamentele trebuie păstrate curate. Dejecțiile trebuie evacuate ori de câte
ori este necesar .
5.Bateriile trebuie echipate în mod corespunzător pentru ca găinile să nu poată scăpa.
6.Un adăpost care cuprinde două sau mai multe rânduri de baterii trebuie să aibă dotările sau trebuie
luate măsurile corespunzătoare pentru a permite inspec ția tuturor rândurilor fără dificultate și
pentru a facilita îndepărtarea găinilor .
7.Proiectul și dimensiunile ușii cuștii trebuie să fie de așa natură încât să permită îndepărtarea unei
găini adulte fără ca aceasta să aibă de suferit sau să se rănească.
8.Fără a aduce atingere dispozi țiilor punctului 19 din anexa la Directiva 98/58/CE, se interzice orice
mutilare. Cu toate acestea, pentru a împiedica ciugulirea penelor și canibalismul, statele membre
pot autoriza ajustarea ciocului, cu condi ția ca aceasta să se facă de către personal calificat, la puii
de vârstă mai mică de 10 zile care sunt destina ți creșterii pentru ouă.
4.4.1 Găini ouătoare în sisteme de creștere la sol
4.4.1.1 Curățarea adăpostului
Procedurile efectuate sunt similare celor din adăposturile pentru pui de carne (4.2.1). Într-un adăpost
pentru găini ouătoare există mai mult echipament care necesită curățarea, de exemplu cuibare,
sistemul de colectare a ouălelor , platforme și stinghii de odihnă. Uneori este mai avantajos ca
platformele, stinghiile și saltele pentru cuibar să fie scoase și curățate în exteriorul adăpostului. Se
recomandă ca acest echipamen t, de obicei foarte murdar , să fie lăsat la înmuiat înainte de spălare.
Echipamentul se reinstalează în adăpost înainte de efectuarea decontaminării prin termonebulizare.
Decontaminarea adăpostului trebuie să dureze cel puțin 2 săptămâni – o săptămână pentru curățarea
și decontaminarea propriu-zisă și o săptămână pentru vidul sanitar .
În adăposturile de găini ouătoare o problemă frecventă o reprezintă căpușele roșii (Dermanyssus
gallinae). În perioada de producție, acești paraziți pot fi controlați într-o anumită măsură folosind
diverse insecticide. Totuși, cea mai eficientă soluție de combatere a acestui parazit constă în o
încălzirea adăpostului și a echipamentului la cel puțin 50C timp de 48 de ore, după ce în prealabil a
avut loc curățarea și decontaminarea .
4.4.1.2 Igiena și activitățile de rutină ale personalului
Procedurile care se impun sunt similare celor aplicate la producția de pui de carne (4.2.2)
4.4.1.3 Pregătirea adăpostului
Înainte de sosirea efectivului nou este necesar ca adăpostul și echipamentul să fie pregătit. Se verifică
instalațiile tehnice, precum sistemele de iluminat, furajare, ventilație, adăpare etc., pentru a se vedea
dacă sunt în stare perfectă de funcționare. Chiar înainte de momentul sosirii păsărilor , adăpătorile și
conductele de apă se spală cu apă curată. De asemenea, hrănitorile trebuie să fie pline cu furaje,
adăpătorile să conțină apă proaspătă, iar așternutul să fie împrăștiat în zona de “călcat”. În perioadele o
reci, se recomandă încălzirea adăpostului la cel puțin 18C, cu două zile înainte de repopulare.

1164.4.1.4 Calitatea așternutului și manipularea
Pentru o prezentare generală a calității și a procesului de manipulare a așternutului (paie, rumeguș,
talaș se recomandă consultarea secțiunii 4.2.3.1. Aceste materiale asigură bune condiții de mediu și
bunăstare pentru păsări, însă încurajează găinile să se ouă pe așternut. Din acest motiv , producătorii
de ouă preferă adesea așternutul cu nisip. Nisipul nu are însă efect izolator si nici proprietăți
higroscopice. De aceea, atunci când se utilizează este important să se asigure o temperatură o
interioară corespunzătoare (peste 18C) și o rată a ventilației care să asigure un nivel minim de
umiditate (umiditate relativă sub 70%). De asemenea, adăpătorile trebuie să funcționeze corect (fără
să existe apă vărsată). Este indicat ca nisipul așternut să fie uscat și grosier , cu particule de 1-3 mm, și
fără particule de argilă.
Grosimea recomandată a stratului de nisip este de 5-10 cm. În mod normal nisipul nu se
împrospătează. Dacă acest lucru este însă necesar , deoarece a devenit umed și lipicios, nisipul se
poate suplimenta zilnic, în combinație cu mici cantități de talaș.
4.4.1.5 Transferul puicuțelor ouătoare
Potrivit informațiilor prezentate în secțiunea 4.3.4.6, este esențial ca transferul puicuțelor din unitatea
de creștere să se facă cu grijă, cu un stres minim pentru păsări. După introducerea în noul adăpost,
este important ca puicuțele să identifice cât mai rapid hrănitorile și adăpătorile. În adăposturile (fără
platforme) în care hrănitorile și adăpătorile sunt așezate pe zona cu așternut, puicuțele găsesc cu
ușurință hrana și apa.
În adăposturile cu platforme, hrănitorile și adăpătorile sunt amplasate în mod normal deasupra
platformelor . Având în vedere că în mod natural găinile caută hrana la nivelul solului, puicuțele încep
să caute hrana în zona cu așternut.
Pentru a ajuta păsările să găsească sursele de hrană și apă aflate pe platforme, se pot lua următoarele
măsuri:
•După scoaterea puicuțelor din cuștile de transport, acestea trebuie să fie lăsate pe platforme.
•Înălțimea platformei să fie de circa 70 cm.
•În fața platformelor se așează un strat gros de așternut, nisip sau baloți de paie, pentru a reduce
distanța dintre pardoseală și platformă.
•Instalarea unor scărițe care să facă trecerea de la zona cu așternut la platformă ajută puicuțele să
găsească hrana și apa. În prima seară, puicuțele trebuie aduse (manual) pe platformă, chiar înainte
de stingerea luminii. Dacă dorm pe platformă, există șanse mari ca în dimineața următoare să
găsească hrana și apa. Această soluție contribuie și la reducerea riscului de depunere a ouălelor
pe pardoseală.
Se recomandă ca în prima seară lumina să se stingă la aceeași oră sau puțin mai târziu decât în
adăpostul din care provin puicuțele. Astfel, scade riscul ca păsările să se agite în primele seri.
4.4.1.6 Managementul efectivului
În momentul recepției puicuțelor sau chiar înainte, este indicat să se realizeze un plan care să includă
programe de iluminat, vaccinare și furajare și să se stabilească procedurile zilnice. La baza planului de
management trebuie să stea: recomandări ale companiei producătoare de hibrizi ouători; informații
de la crescător privind starea de sănătate, vaccinări, furajare, greutatea corporală și uniformitatea
puicuțelor în perioada de creștere; informații cu privire la situația sanitară a zonei și a fermei; informații
de piață cu privire la dimensiunea ouălelor preferată de consumatori și, în cele din urmă, însăși situația
fermei de producție a ouălelor (sistemul de adăpost, disponibilitatea furajelor , forța de muncă etc.).

117Programul de lumină
Găina este prin natura ei sensibilă la stimulii luminoși. Această sensibilitate naturală face ca ouăle
(pentru reproducție) să fie depuse în perioadele (vara) în care sunt cele mai ridicate șanse de
supraviețuire a puilor . Atunci când primăvara durata zilei și intensitatea luminii cresc, găina este
stimulată să producă ouă. Invers, scăderea duratei zilei și a intensității luminii care are loc toamna
induce stoparea producției de ouă.
Alți factori care influențează perioada de ouat sunt potențialul genetic, hrănirea, temperatura și vârsta
găinilor .
Producția de ouă modernă se face cu găini crescute în adăposturi, într-un mediu controlat, respectiv
microclimat, furajare și iluminat controlate. Acest lucru permite stimularea găinilor pentru a produce
ouă indiferent de anotimp și grăbirea perioadei de producție (la o vârstă mai mică) sau întârzierea
acesteia.
Programul de lumină este principalul instrument de control al vârstei la care începe ouatul. În mod
normal, compania care produce hibrizii ouători recomandă un program de lumină standard conceput
special pentru hibridul respectiv . Practic, este indicat ca acest program să fie aplicat, dar într-o
anumită măsură el poate fi adaptat. Dacă cerințele pieței pentru ouă sunt mici, este posibil să se
reducă vârsta la care începe ouatul prin demararea timpurie a stimulării prin lumină. Astfel, numărul de
ouă va crește, dar acestea vor avea o greutate medie mai redusă. Este important ca dirijarea pe bază
de lumină să se facă cu grijă, în funcție de potențialul genetic al hibridului și gradul de nutriție,
greutatea corporală și uniformitatea efectivului. O stimulare pe bază de lumină severă poate cauza
probleme de bunăstare, de exemplu agresivitate și mortalitate.
O stimulare târzie duce la întârzierea perioadei de ouat și ouă mai puține, dar cu o greutate medie
mai mare. De obicei, producătorii de puiuți de o zi oferă informații cu privire la programul de
iluminat indicat pentru un hibrid anume. În t abelul 4.6 sunt prezentate câteva exemple.
Tabel 4.6 Program de lumină – exemplu
Vârsta în Programul A Programul A Programul B Programul B
zile/săptămâni Standard Standard Timpuriu Timpuriu
Ore Lucși Ore Lucși

ziua 1-2 23 30 23 30
ziua 3-6 16 25 16 25
săptămâna 2 14 15 13 15
3 12 15 10 15
4 10 5 9 5

5 9 5 8 5
6 – 14 9 5 8 5
15 9 5 10 5
16 10 5 11 6
17 11 6 12 6

18 12 6 13 6
19 13 15 14 15
20 14 15 14 15
21-72 14 5-15 14 5-15

118Programul de lumină variază în funcție de hibridul folosit. Programul de lumină trebuie ajustat în
funcție de recomandările ghidului de management al hibridului.
Așa cum este prezentat în secțiunea 4.3.4.4, stimularea prin programul de iluminat începe încă din
perioada de creștere. De aceea, este necesar ca programul să fie stabilit împreună cu crescătorul de
puicuțe.
Vaccinările
În urma vaccinărilor efectuate în perioada de creșetere, puicuțele trebuie să fie practic imune la cele
mai întâlnite boli. Cu toate acestea, unele vaccinări (împotriva sindromului căderii ouatului,
Pasteurella și alte vaccinuri inactivate) prin injectare pot fi realizate profitabil în raport cu transferul
puicuțelor .
Dacă puicuțele sunt vaccinate doar împotriva bronșitei infecțioase (BI) și bolii Newcastle (BN), se
recomandă revaccinarea împotriva epidemiilor produse de aceste boli la fiecare a zecea săptămână
în perioada de producție. Revaccinarea se poate face cu spray sau prin administrarea în apa de băut.
Este indicat ca programul de vaccinare să se stabilească împreună cu crescătorul și la recomandarea
medicului veterinar .
În România, metodele și programele de vaccinare se stabilesc de către medicul veterinar responsabil.
Ouăle depuse pe pardoseală
Ouăle depuse în locuri inadecvate (ouatul pe pardoseală) pot crea probleme mari în sistemele de
creștere la sol. Ouăle depuse pe pardoseală sunt de multe ori murdare, iar colectarea și curățarea lor
necesită multe eforturi. De aceea, este important să se ia toate măsurile pentru a minimiza numărul de
ouă pe pardoseală. Problema este una complexă, dar există câteva măsuri cunoscute care pot reduce
numărul de “ouă depuse pe pardoseală”:
•cuibare atractive
•acces ușor în cuibare
•cât mai puține colțuri în adăpost
•evitarea zonelor întunecate în zona cu așternut (distribuția uniformă a luminii)
•amplasarea adăpătorilor cât mai aproape de cuibare
•Instalarea de surse de lumină în cuibare (doar la găinile ouătoare roșii- , întrucât cele albe preferă
cuibare neiluminate)
•colectare a în mod frecvent a ouălelor de pe pardoseală
•pregătirea găinilor să doarmă prin plasarea, seara, pe o platformă ridicată
•pregătirea găinilor în perioada de creștere
4.4.1.7 Înregistrarea zilnică a evenimentelor
Înregistrarea zilnică se face la fel ca și în cazul puilor de carne (4.2.4.3), dar în plus este recomandat să
păstreze evidența:
•numărului total de ouă colectate
•numărului de ouă pe pardoseală
•numărului de ouă sparte
•numărului de ouă murdare
•data livrării și numărul de ouă

1194.4.1.8 Furajele și furajarea găinilor ouătoare
În mod normal, găinile ouătoare sunt hrănite ad libitum, cu o dietă care asigură toate substanțele
nutritive necesare. Necesarul nutritiv al găinilor ouătoare se modifică pe durata perioadei de producție.
La început, pasărea este încă în creștere, capacitatea de a consuma hrana este limitată și producția
de ouă este ridicată. De aceea, dieta trebuie să aibă o valoare nutritivă mare (conținutul de proteine și
aminoacizi). Mai târziu, pe măsură ce capacitatea de a ingera hrană sporește și dezvoltarea
încetează, necesarul de substanțe nutritive scade. În consecință, găina poate primi o dietă cu valoare
nutritivă mai mică.
În perioada de producție se administrează în general trei sau patru rețete de furajare. Este recomandat
să se folosească nivelul nutrițional specificat în ghidul de management pentru hibridul de găini ouător
utilizat.
Furajele pot fi sub formă de pelete, pelete sparte sau făină. Peletele sparte sunt recomandate
deoarece reduc riscul fenomenelor de ciugulit al penelor și canibalism, găinile petrecând mai mult timp
pentru a consuma furajele cu această structură.
Este important ca pe durata perioadei de producție să se utilizeze furaje cu aceeași structură. Aceasta
nu trebuie schimbată pe parcurs.
4.4.1.9 Adăp area
Este recomandat ca sistemul de adăpare să fie spălat cu regularitate cu apă proaspătă, pentru a
îndepărta mizeria din conducte. Alte recomandări se pot consulta în secțiunea 4.2.5.2.
4.4.1.10 Funcționarea tehnică și întreținerea sistemului de colectare a ouălelor
În cazul creșterii la sol, cele mai utilizate sunt cuibarele cu sistem mecanizat de colectare a ouălelor .
Cuibarele sunt de obicei conectate la liniile de marcare și împachetare / ambalare cu ajutorul unor
transportoare.
Întreținerea cuibarelor cu colectare mecanizată implică următoarele operațiuni:
•verificarea și întreținerea sistemelor de acționare (reglarea tensiunii din resorturi, reparația oricărei
defecțiuni la transportor , inspecția carcasei / învelișului de siguranță la elementele mobile ale
mecanismului de acționare);
•curățarea periodică a interiorului și marginilor cuibarelor , precum și curățarea locală atunci când
este cazul;
•inspecția și curățarea podelei și transportoarelor atunci când este necesar;
•inspecția periodică și calibrarea sistemului de cântărire a ouălelor din mașinile de marcat;
•întreținerea curățeniei la echipamentele de marcare și împachetare / ambalare, precum și în
spațiile de lucru pentru personal;
•supravegherea și inspectarea aplicării procedurilor de îndepărtare a ouălelor murdare și sparte din
camera de depozitare și de livrare a ouălelor pentru consumul uman.
4.4.1.1 1 Manipularea ouălelor colectate
Este necesar ca ouăle să fie colectate în cel mai scurt timp posibil de la depunerea lor. Riscul de a se
murdări, sparge sau a dobândi un gust sau miros neplăcut crește pe măsură ce ouăle rămân mai mult
în adăpost. În special ouăle depuse pe pardoseală trebuie colectate frecvent.
Activitatea de manipulare și ambalare a ouălelor în fermă depinde de modul de livrare:
1.ouăle sunt ambalate în fermă și comercializate direct în rețeaua de distribuție cu amănuntul
2.ouăle sunt ambalate în fermă în cofraje de 30 de bucăți, trimise la un centru de ambalare și
comercializate de către centrul respectiv .

120Regulamentul Consiliu lui (CEE) nr. 1907/90 din iunie 1990 cu privire la standardele de comercializare
a ouălelor (împreună cu amendamentele ulterioare) stabilește următoarele:
•Clasa A sau “ouă proaspete”
•Clasa B sau “ouă de calitatea a doua sau ouă destinate utilizării în industria alimentară”
În funcție de greutate, se recomandă marcarea ouălelor din clasa A astfel:
S = < 53 grame
M = 54 – 63 grame
L = 64 -73 grame
XL = > 73 grame.

Ouăle pot fi comercializate doar în aceste clase de greutate.
Ouăle pot fi comercializate fără a fi marcate (calitate și greutate) doar dacă sunt vândute direct către
consumatorul final, pentru consumul său propriu.
Regulamentul Consiliului 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) stabilește standarde detaliate
privind ambalarea, etichitarea, manipularea, comercializarea ouălelor . Aceste prevederi nu sunt
discutate pe larg în această lucrare, întrucât este responsabilitatea comercianților ca ele să să fie
respectate.
În unele cazuri, ouăle sunt livrate direct din fermă în rețeaua de comercializare cu amănuntul. Cu alte
cuvinte, ouăle sunt ambalate în fermă în cofraje mici destinate vânzării către consumatorul final. În
acest caz, fermierul trebuie să aibă dotările necesare pentru a sorta, manipula și eticheta ouăle,
conform cu standardele conținute în Regulamentul 1907/90. Aceste dotări, împreună cu procedurile
de ambalare și comercializare trebuie să fie autorizate și inspectate cu regularitate de către un corp
competent, desemnat de autoritățile naționale.
În cazul în care ouăle sunt livrate de la fermă la un centru, Regulamentul nu stabilește norme specifice
pentru ambalarea ouălelor . De aceea, este recomandat ca ambalarea în fermă să se facă în
conformitate cu cerințele transmise de centrul de colectare. În mod normal, se solicită ca ouăle să fie
sortate cu aproximație în clasa A și clasa B la fermă. Ouăle care sunt vizibil murdare, sparte sau au o
formă necorespunzătoare sunt livrate separat. Ouăle sunt așezate în cofraje de 30 de bucăți,
ambalate în paleți sau containere.
Regulamentul Consiliului 1907/90 stabilește că “Fiecare container trebuie să poată fi identificat după
nume și adresă sau număr de înregistrare primit în exploatația producătorului, ziua sau perioada
ouatului și ziua de expediere înainte de a părăsi zona de producție”.
Este indicat ca fiecare container sau palet să fie identificat în funcție de metoda de producție
autorizată, respectiv “ouă provenite din creșterea la sol”, “ouă din sisteme de creștere cu acces liber în
padoc” sau “ouă obținute în baterii”.
4.4.1.12 Depozitarea ouălelor
Se recomandă ca ouăle să fie depozitate într-o încăpere separată, bine izolată, cu o temperatură
constantă mai redusă cu circa 10 -12 C° sau 10 C° față de temperatura din exteriorul camerei de
depozitare (a se vedea 3.5.2). Regulamentul Comisiei nr. 1274/91 stabilește că:
•Ouăle trebuie depozitate în incinte curate, uscate și fără mirosuri străine.

121•În timpul transportului și depozitării, ouăle trebuie menținute curate, uscate și fără mirosuri străine și
protejate eficient de șocuri, vreme și impactul luminii.
•În timpul transportului și depozitării, ouăle trebuie protejate de temperaturi extreme.
•Ouăle trebuie colectate din fermă de cel puțin două ori pe săptămână.
Atunci când ouăle sunt comercializate în categoria de calitate “extra”, ouăle trebuie depozitate la o
temperatură de maxim 18 C° și colectate o dată la două zile. Dacă temperatura nu poate fi menținută
sub 18 C°, toate ouăle “extra” se colectează zilnic.
Camera de depozitare a ouălelor are nevoie de o intrare separată pentru cel care colectează ouăle,
astfel încât colectarea să se facă direct din încăpere (a se vedea fig. 3.20).
4.4.1.13 Livrarea găinilor la sfârșitul perioadei de producție
La sfârșitul perioadei de producție, găinile se pot manipula la fel ca și puii de carne. Depopularea
adăpostului de găini ouătoare se efectuează întotdeauna manual. Pentru a înlesni prinderea găinilor
este indicată închiderea cuibarelor .
4.4.2 Găini ouătoare în baterii îmbunătățite
4.4.2.1 Curățarea adăpostului
Spălarea unui sistem de baterii este dificil de realizat și necesită multă forță de muncă. De multe ori,
sistemul nu este curat după spălare, chiar dacă efortul a fost considerabil. În acest caz,
decontaminarea nu va fi eficientă, iar umiditatea rezultată din spălare poate favoriza înmulțirea
bacteriilor . De aceea, de multe ori ”curățarea uscată” se poate dovedi mai eficientă decât spălarea cu
apă.
Curățarea uscată implică următoarele etape:
•evacuarea resturilor de dejecții de pe banda de transport al dejecțiilor , din baterii etc.
•evacuarea așternutului uzat din zonele cu așternut.
•golirea sistemelor de furajare, inclusiv silozuri, buncăre etc.
•răzuirea/perierea murdăriei vizibile care stă prinsă pe baterii, echipamentul de colectare a ouălelor
și cel de furajare, sistemul de ventilație, pereți și pardoseală.
•măturarea pardoselei.
•curățarea prin aspirare sau prin presiune ridicată a tuturor echipamentelor , inclusiv silozurile pentru
furaje;
•camera de împachetare și cea de depozitare a ouălelor trebuie spălate și decontaminate, dar fără
ca apa să pătrundă în adăpostul de găini.
•saltelele pentru cuibare trebuie scoase, spălate și decontaminate în afara adăpostului.
•sistemul de alimentare cu apă se umple cu apă oxigenată și este lăsat să se îmbibe, înainte de a fi
spălat cu apă curată. Procesul se repetă utilizând agenți de îndepărtare a depunerilor de piatră.
Curățarea uscată este de preferat atunci când la efectivul anterior nu s-au înregistrat probleme
sanitare serioase. În cazul în care au existat totuși situații grave – precum salmonella sau boala de
Newcastle – se recomandă spălarea temeinică a întregii unități de producție, inclusiv zona din jurul
adăpostului. După spălare, este necesar să se realizeze o decontaminare temeinică a tuturor
suprafețelor , inclusiv interiorul silozurilor . Zona exterioară din jurul adăpostului se poate decontamina
cu hidroxid de calciu.
Interiorul adăpostului, inclusiv echipamentul, trebuie apoi decontaminat prin termonebulizare cu 2
vapori de formol (25 litri de formaldehidă 37 % la 1.000 m), în combinație cu încălzirea la aproximativ o
62 C și un nivel al umidității relative de cel puțin 65 % și, de preferat, de 100 % (aburi).

1224.4.2.2 Igiena și activitățile de rutină ale personalului
Procedurile pe care le implică aceste etape sunt similare celor prezentate la producția de pui de carne
(4.2.2).
4.4.2.3 Pregătirea adăpostului
Saltelele se reașează în cuibare. Dacă este programată decontaminarea prin încălzire, acestea se
aduc în adăpost înainte de începerea acestui proces.
Este necesar să fie verificat și reparat întreg echipamentul, să fie înlocuite piesele uzate, filtrele,
becurile, cablurile etc., să fie reglate dispozitivele de reglare a curelelor de transmise, dispozitivele
automate, capacitatea instalațiilor . Tot în această etapă se distribuie materiale noi pentru așternut.
4.4.2.4 Transferul și plasarea puicuțelor în baterii
Conform informațiilor oferite în secțiunea 4.3.4.6, este important ca transferul puicuțelor din unitatea
de creștere în adăpostul de găini ouătoare să se facă cu grijă și să genereze cât mai puțin stres pentru
păsări. Este de preferat ca transferul puicuțelor de la mijloacele de transport la adăpostul de găini să se
facă cu mici cărucioare pe care sunt așezate cutiile/cuștile cu păsări. În acest fel, puicuțele pot fi
scoase din cutii în adăpost și plasate direct în baterii. Această procedură reduce efortul și riscul de
rănire, atât pentru lucrători cât și pentru păsări.
Se recomandă ca plasarea în baterii să se realizeze cu delicatețe, pentru a preveni rănirea puicuțelor
(aripi sau picioare rupte).
La o zi sau două după ce noul efectiv este așezat în baterii, este indicat ca intensitatea luminii să fie
relativ ridicată (circa 20 lucși) pentru a permite puicuțelor să găsească picurătorile de apă. În primele
zile, inspectarea tuturor bateriilor se efectuează în mod frecvent, pentru a identifica păsările care nu au
găsit adăpătorile.
4.4.2.5 Managementul efectivului
La fel ca și la găinile ouătoare crescute la sol, este recomandat ca înainte sau imediat după recepția
puicuțelor să se întocmească un plan de management care să includă programul de lumină,
vaccinările și programul de furajare (a se vedea secțiunea 4.4.1.6).
Planul de management general nu diferă foarte mult față de cel utilizat la creșterea la sol, dar
programul zilnic este diferit. Inspectarea bateriilor și a găinilor constituie o parte importantă a
procedurilor de lucru.
Directiva Consiliului 1999/74/CE prevede că „Toate găinile trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi de
către proprietar sau o altă persoană responsabilă”. Prin urmare, este necesar ca toate bateriile să fie
inspectate zilnic, pentru a asigura bunăstarea păsărilor și funcționarea corespunzătoare a
echipamentului tehnic. Găinile moarte sau bolnave se colectează zilnic.
În comparație cu “bateriile convenționale”, creșterea găinilor în baterii îmbunătățite necesită și
următoarele activități:
•suplimentarea materialului pentru așternut. Acest lucru se face o dată pe săptămână sau ori
de câte ori este necesar .
•colectarea ouălelor depuse în zona cu așternut. Această procedură poate fi consumatoare de
timp. Majoritatea sistemelor de bater ii îmbunătățite sunt prevăzute cu dispozitive automate de
blocare a accesului găinilor în zona cu așternut dimineața, până la terminarea ouatului.

1234.4.2.6 Înregistrarea/Evidența zilnică a evnimentelor
Procedurile pe care le implică această activitate sunt similare celor aplicate la creșterea găinilor
ouătoare pe așternut (a se vedea secțiunea 4.4.1.7).
4.4.2.7 Furajele și furajarea
Furajele și furajarea găinilor ouătoare în baterii sunt similare celor de la creșterea în sisteme cu
așternut (a se vedea 4.4.1.8).
4.4.2.8 Adăparea
Se recomandă spălarea sistemului de adăpare cu apă curată în mod regulat, pentru a evacua
murdăria din conducte.
4.4.2.9 Funcționarea tehnică și întreținerea echipamentului
În adăposturile în care cuibarele sunt amplasate lângă banda de colectare a ouălelor , acestea se
aglomerează pe porțiunea de bandă de lângă cuibare. Acest lucru conduce la creșterea numărului de
ouă sparte. Problema se poate rezolva prin pornirea sistemului de colectare a ouălelor de 3 sau 4 ori
pe zi, în perioada în care găinile se ouă. Este de preferat ca banda să se deplaseze cu aproximativ 20
de cm la fiecare pornire.
În sistemele de baterii este esențial ca instalațiile de furajare și adăpare să funcționeze corect.
Păsările nu se pot hrăni și adăpa decât din hrănitorile și adăpătorile din fiecare cușcă.
4.4.2.10 Manipularea ouălelor
Procedurile pe care le implică această operațiune sunt similare celor prezentate la sistemele de
creștere a găinilor ouătoare la sol (4.4.1.1 1.).
4.4.2.1 1 Depozitarea ouălelor
Se realizează în mod similar cu depozitarea ouălelor în sistemele de creștere a găinilor ouătoare la sol
(4.4.1.12).
Fotografia 4.6 Baterii îmbunătățite fabricate de Hellmann.
Cuibarul cu zonă de scurmat : în partea stângă

1245 Protecția mediului
Acest capitol descrie reglementările europene și românești cu privire la protecția mediului,
amplasarea sistemelor de depozitare a dejecțiilor , precum și cerințele de siguranță.
5.1 Legislația europeană
În ceea ce privește impactul ambiental al depozitelor de dejecții, există două directive europene care
trebuie luate în considerare: Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor
împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE) și Directiva Consiliului
96/61/CEE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării.
Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 stipulează că statele membre trebuie să
stabilească un cod sau coduri de bune practici agricole care să fie puse în aplicare de către agricultori
în mod voluntar . Codurile de bune practici agricole trebuie să conțină prevederi care să acopere,
printre altele, depozitarea dejecțiilor animaliere și aplicarea îngrășămintelor (fertilizatorilor) pe terenul
agricol. Acestea trebuie să specifice capacitatea și construcția bazinelor de depozitare a dejecțiilor
animaliere, inclusiv măsuri pentru prevenirea poluării apelor prin scurgerea de efluenți și nămol de
epurare în apele subterane și infiltrarea în apele de suprafață a lichidelor ce conțin dejecții animaliere.
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 septembri e 1996 privind prevenirea și controlul integrat al
poluării stabilește măsurile pentru prevenirea sau limitarea poluării aerului, apei și solului prin emisii.
De asemenea, directiva include măsuri pentru a obține un nivel ridicat al protecției mediului în
ansamblul său.
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat
al poluării se aplică exploatațiilor de păsări mai mari de:
• 40 000 de păsări
5.2 Legislația românească
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al
poluării stabilește măsurile de prevenire și limitare a poluării aerului, apei și solului prin emisii.
Directiva este valabilă pentru exploatațiile de păsări cu o capacitate mai mare de 40.000 de capete.
Codul de bune practici agricole din România include următoarele cerințe:
ŸTrebuie evitată diluția dejecțiilor , acolo unde este posibil, deoarece aceasta determină o valoare
fertilizantă imprevizibilă. Totuși, în cazul în care se stochează și efluenții pluviali, este necesară o
capacitate de stocare mai mare (articolul 130).
ŸDepozitarea dejecțiilor lichide trebuie să se facă în rezervoare etanșe, construite din materiale
corespunzătoare, impermeabile și rezistente la coroziune. În caz contra r se pot produce fenomene
de poluare (articolul 132).
ŸÎn vederea realizării instalațiilor și spațiilor de depozitare este necesar să se respecte următoarele
condiții (articolul 133):
– amplasamentul și zona în care se construiește se aleg în funcție de rețeaua
hidrografică din vecinătate și de prezența pădurilor;
– spațiile de depozitare să fie situate în apropierea terenurilor agricole;
– capacitatea pentru depozitare sa fie proiectată în funcție de numărul existent de animale;

125- asigurarea unei etanșeități perfecte a spațiilor pentru depozitare;
– materialele și instalațiile utilizate la construcție să fie de calitate.
ŸLa construcția depozitelor de bălegar solid se va avea în vedere ca acestea sa aibă o bază din
beton, să fie prevăzuți cu pereți de sprijin și sistem de colectare a efluenților , în special a celor ce se
produc în timpul ploilor (articolul 138).
ŸDepozitarea și păstrarea gunoiului de grajd este necesar să se facă în platforme special
amenajate. În acest scop, platformele trebuie hidroizolate la pardoseală, construite din beton și
prevăzute cu pereți de sprijin înalți de 2 metri, de asemenea hidroizolați, și cu praguri de reținere a
efluentului și canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenție (articolul 139).
ŸPlatformele trebuie să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces și să nu fie
amplasate pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apa freatică la mică adâncime.
De asemenea, ele trebuie amplasate la o distanță de cel puțin 50 de metri față de locuințe și sursele
de apa potabilă (articolul 140).
ŸGunoiul se păstrează în aceste platforme îndesat, acoperit cu un strat de pământ de 15-20
centimetri grosime (articolul 141).
5.3 Cele mai bune tehnici disponibile (Best Available T echnics – BA T)
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al
poluării nu menționează nici o tehnică sau tehnologie pentru prevenirea sau reducerea emisiilor . Pe de
altă parte, directiva prevede că trebuie luate toate măsurile de prevenire a poluării prin aplicarea celor
mai bune tehnici disponibile – BAT (Best Available Techniques). Comisia a desemnat un Grup Tehnic
de Lucru cu misiunea de a elabora o listă cu tehnicile și tehnologiile care pot fi considerate cele mai
bune tehnici disponibile (BAT) în domeniul sistemelor de adăpost, depozitelor pentru dejecții,
procesării dejecțiilor în cadrul fermei și răspândirii dejecțiilor pe terenul arabil.
Grupul de lucru a publicat un raport (BREF) denumit “Document de referință asupra celor mai bune
tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor , iulie 2003”.
Exemple de cele mai bune tehnici disponibile pentru sisteme de adăpost menționate în raport:
•Reducerea emisiilor de amoniac cu ajutorul unui sistem de curățare a aerului
•Reducerea emisiilor de amoniac prin îndepărtarea frecventă a dejecțiilor din grajduri
•Acoperirea dejecțiilor
•Reducerea la minim a conținutului de proteine și fosfor din furaje
Sistemele aviare nu sunt încă incluse în categoria BAT, dar ele vor fi cu siguranță incluse pe viitor.

5.3.1 Curățarea aerului
Bio-filtrele pot fi folosite pentru curățarea aerului. Principiul este acela că aerul care iese dintr-un
sistem de adăpost pentru animale este presat printr-un material precum compost, turbă, cânepă
mărunțită sau ulei de cocos, paie sau hârtie, activitatea microbilor reducând mirosul cu 80-90%. Filtrul 2
trebuie totuși prevăzut cu o suprafață mare, în condițiile în care 1 m de filtru curăță de obicei 50 – 150 3 3
m aer pe oră, iar sistemul de ventilație trebuie să îndepărteze până la 6 m aer/oră/kg pasăre.
De aceea, momentan, metodele sunt extrem de scumpe și nu pot fi incluse printre tehnologiile BAT. Cu
toate acestea, în viitorul apropiat, bio-filtrele sau aparatele biologice sau chimice de curățat a aerului
vor fi adăugate la lista de tehnologii BAT deoarece s-au realizat numeroase eforturi în dezvoltarea
acestor sisteme.
5.3.2 Acoperirea dejecțiilor
Acoperirea dejecțiilor folosind una dintre următoarele opțiuni este considerată BAT:

126•Un acoperiș sau o structură tip cort
•O învelitoare strânsă precum paie tocate, pânză sau folie de polistiren.
În general, procesarea gunoiului de grajd în fermă este considerată BAT în anumite condiții (BAT
condițional). Criteriile care stabilesc că o tehnică este BAT se referă la cerințe precum suprafața de
teren disponibil, excesul sau cererea locală de îngrășăminte organice, oportunitățile de
comercializare a energiei verzi, reglementările locale și prezența tehnicilor de reducere a poluă rii.
Atunci când se stabilește ce tehnică sau sistem respectă cerințele BAT, cel mai important este să se
țină cont de raporturile dintre mărimea fermei, riscul de poluare și costurile suplimentare pentru
fermier .
5.4 Manipularea dejecțiilor
Propr ietățile fizice și chimice ale dejecțiilor de la păsări depind de numeroși factori care acționează în
timpul procesului de creștere și exploatare, inclusiv starea de sănătate a efectivului, tipul de furaj,
calitatea apei de băut, sistemul tehnologic, vârsta păsărilor , etc. Toate aceste lucruri nu fac decât să
îngreuneze evaluarea acestor proprietăți. Cu toate acestea, aceste informații sunt necesare pentru
buna organizare a îndepărtării, depozitării și utilizării dejecțiilor . Aceste proprietăți sunt:
pH-ul dejecțiilor de la păsări 6,6 to 7,8
Umiditate și volum:
– 70 – 80 % umiditate 1,100 – 1,250 kg/m3
– 55 – 62 % umiditate 800 – 1,100 kg/m3
– 10 – 15 % umiditate 400 – 500 kg/m3
– găini ouătoare (media pe ciclul de producție) 220 g
– puicuțe (media pe ciclul de creștere – 20 de săptămâni) 100 g
– pui pentru sacrificare (media pe ciclul de producție) 60 g

Tabel 5.1 Conținutul aproximativ al principalilor nutrienți din dejecțiile proaspete și uscate
Tip și categorie de dejecții Conținut
N (%) P2O5 (%) K2O (%)
Dejecții de la găini
Proaspăt 1.63 1.54 0.85
Uscat 3.50 4.60 2.24
Dejecții de la puii pentru sacrificat
Proaspăt 1.64 0.99 0.64
Uscat 2.27 1.07 1.70

1275.4.1 Creșterea pe așternut permanent – managementul dejecțiilor
După finalizarea unui ciclu de producție, așternutul cu dejecții este îndepărtat din clădire cu un
încărcător frontal și este depozitat pe o platformă de beton localizată în fața clădirii la capătul așa-zis
„murdar”. Mai apoi, acesta este îndepărtat de pe platformă cu un încărcător frontal sau un încărcător
cu cupă și este pus pe o mașină de împrăștiat dejecții (fără tambur / rolă) sau într-o remorcă
basculantă. Mai apoi, dejecțiile sunt transportate la o platformă din beton etanșă cu pereți și scurgere
către rezervorul de dejecții/apă.
Apa rezultată din procesul de spălare trebuie să fie scursă către un rezervor etanș și îndepărtată cu
ajutorul unei cisterne cel puțin la fiecare schimbare a efectivului.
Nu este recomandat să se îndepărteze așternutul din adăpost pe timp de furtună sau plasarea
acestuia pe un strat de zăpadă aflat pe platforma de dejecții.
Dimensiunile și locația platformelor de depozitare trebuie să prevină depozitarea dejecțiilor în exterior .
Rezervorul de apă / de dejecții trebuie să fie localizat în așa fel încât:
•să permită drenarea directă a apelor de canalizare din clădire și de pe platforma de depozitare a
dejecțiilor .
•să asigure accesul nestânjenit al tractorului cu cisternă;
•să limiteze emisiile de gaze și mirosuri către clădirile rezidențiale și de producție prin orificiu și în
timpul pompării.
Nu este recomandată păstrarea dejecțiilor de la păsări pentru o perioadă îndelungată în interiorul
fermei din cauza:
•emisiilor de gaze și mirosuri;
Ÿriscului ca păsările sălbatice și rozătoare le să transfere bacteriile în spațiile de producție.
Soluția considerată optimă este aceea de a depozita dejecțiile la cel puțin 300 de metri depărtare de
fermă și de cartierele rezidențiale.
Bazându-ne pe experiența fermierilor europeni, recomandăm ca dejecțiile solide să fie păstrate pe o
platformă de beton. Cu toate acestea, dacă așternutul care este îndepărtat din grajd conține mai puțin
de 30% umezeală, ar putea fi depozitat pe câmp și acoperit cu o folie de plastic până când va fi
împrăștiat pe câmp, primăvara.
Dejecțiile amestecate cu așternut (așternut adânc) provenite de la puii de carne și de la găinile
ouătoare constituie un material voluminos cu o umiditate care în practică nu depășește 25%. Acest tip
de dejecții poate fi depozitat direct la sol dacă grămada este poziționată și acoperită ca în secțiunea
5.3.2. Tabelul 5.2 Volumul aproximativ și greutatea dejecțiilor împreună cu așternutul. Toate cifrele sunt calculate
pentru 1 000 de păsări în timpul unui ciclu de producție.
Tip de producție Dejecții cu așternut
din paie Dejecții cu așternut
din așchii de lemn Dejecții cu așternut din
rumeguș sau turbă
m3
t m3
t m3
t
Găini ouătoare 103.0 67.0 90.0 68.0 90.0 72.0
Puicuțe 29.0 15.0 17.0 9.0 17.0 9.5
Pui de carne 10.0 3.0 7.0 3.0 7.0 3.3

128Atunci când se decide amplasarea grămezilor , următoarele recomandări ar putea fi urmate:
•Grămada trebuie să fie ușor accesibilă pentru vehicule, indiferent de anotimp și de vreme (zăpadă,
moină, etc.).
•Se recomandă ca grămada să fie formată într-o zonă mai înaltă. Acest lucru previne inundarea
dejecțiilor pe timp de furtună sau moină.
•Nivelul apei subterane din zonă trebuie să fie scăzut.
•Grămezile trebuie să fie amplasate astfel încât clădirile și zonele rezidențiale să fie protejate
împotriva emisiilor și mirosurilor aduse de vânt. Aici trebuie avută în vedere cea mai frecventă
direcție a vântului din zonă.
•Se recomandă amplasarea grămezilor în zone împrejmuite de arbuști și plante înalte cu frunze.
5.4.2 Creșterea în baterii și în aviarii – managementul dejecțiilor
În sistemele de producție cu găini ouătoare crescute în baterii, dejecțiile sunt îndepărtate zilnic sau cel
puțin de două ori pe săptămână cu ajutorul unor benzi aflate în interiorul grajdului și transportate de la
grajd la zona de depozitare a dejecțiilor cu ajutorul unui sistem transportor . Pe măsură ce sistemul de
depozitate este alimentat în mod regulat cu dejecții, este greu ca grămada să fie acoperită permanent
cu folie de plastic sau cu pământ în concordanță cu Codul român de bune practici. De aceea, se
recomandă ca dejecțiile să fie depozitate într-o „casă de dejecții” (un depozit de dejecții acoperit,
secțiunea 3.6.7 ).
Trebuie luate precauții pentru a minimaliza emisiile de amoniac și mirosurile din depozite .
De aceea, dacă se folosește un depozit de dejecții acoperit, dejecțiile trebuie să fie cât mai uscate cu
putință. Se recomandă instalarea unui sistem de uscare a dejecțiilor integrat în sistemul de baterii.
Acesta va reduce umiditatea până la 25-30%, iar emisiile vor fi minimalizate.
Dacă se folosește un rezervor de dejecții, uscarea acestora nu este importantă. Dimpotrivă, trebuie
adăugată apă până când umiditatea va fi de aproximativ 90%. Dacă rezervorul este acoperit cu folie de
plastic, această soluție reprezintă cea mai bună soluție din punct de vedere ambiental deoarece
emisiile de amoniac sunt cele mai reduse posibile.
În sistemele aviare, 70% din dejecții vor fi îndepărtate zilnic sau săptămânal cu ajutorul unor benzi și
sisteme trans portoare la fel ca în cazul bateri ilor. Deje cțiile trebuie depozitate așa cu m este descris
mai sus pentru baterii, adică în depozite de dejecții acoperite sau ca dejecții. Restul de 30% este
îndepărtat ca așternut adânc o dată pe an, și trebuie transportat la depozitul acoperit sau la rezervorul
de dejecții sau poate fi depozitat pe câmp cu o umiditate de sub 30%.

129Bibliografie
ŸColeman M. (2000), VIV Europe 99 Report, Poultry International No 2, pp. 10-18
ŸDanish Poultry Council (2008), Beretning fra Det Danske Fjerkraeraad, 200 pp
ŸHamrita T.K., Mitchell B. (1999), Poultry environment and production control and optimization.
American Society of Agricultural Engineers V ol. 42 pp. 479-483
ŸHintz et al. (1994) Nutrient Requirements of Poultry , 9. th rev . ed., National Research Council,
Washington ISBN: 0 309 04892 3 (155 pp)
ŸHuber H.W . [ed.] (1994),12 years of experience with new husbandry systems in Switzerland.
ŸHuțu, Ioan și col. 2006 – Broilers production – third edition, Ed. Mirton, Timișoara.
ŸNational department of poultry production (2001), Konsumaeg [Studybook on layer production],
Landbrugsforlaget, ISBN: 87 7470 788 4, 135 pp
ŸNational department of poultry production (2001), Slagtefjerkrae [Studybook on broiler
production], Landbrugsforlaget, ISBN: 87 7470 773 6, 166 pp
ŸPopescu-Micloșan, Elena, 2007 – Breeding layers for egg production, Ed. Printech, București.
ŸStafie, C. Leonard și col., 2005 – Guide for broiler production, Ed. Waldpress, Timișoara.
ŸStafie, C. Leonard și col., 2005 – Guide for layers production, Ed. Waldpress, Timișoara.
ŸStafie, C. Leonard și col., 2006 – Guide for mechanisation and automatetion of the poultry
production houses, Ed. Waldpress, Timișoara.
ŸSobczak J and V instrup P (2004): Construction Handbook for Poultry , An EU-Phare Twining
Project Farm Standards
ŸVacaru-Opriș, Ioan și col., 2002 – Tratat de Avicultură , vol. II. Ed. Cer es, București.
ŸVan, I. și col, 1999 – Creșterea păsărilor în gospodăriile poplației , Ed. Corvin, Deva.
ŸVâlcu, V. , Rosca, R., 1995 – Automatic production processes for livestock farming, Centrul de
multiplicare al Universității Agronomice „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
****** COBB, 2004 – Cobb, Broiler Management Guide
****** ROSS, 2008 – ROSS Broiler Management Manual
****** Hubard Isa, 2008 – Broilers Management guide
****** HY -Line Brown, 2004 – Production technologies for layers
****** Poultec – echipamente avicole
Legislația Europeană :
ŸCouncil Directive 1999/74/EC of 19 July 1999 laying down minimum standards for the protection
of laying hens
ŸCouncil Directive 98/58/EC of 20 July 1998 including annex concerning the protection of
animals kept for farming purposes

130ŸCouncil Directive 91/676/EEC of 12 December 1991 with corrigendum concerning the protection
of waters against pollution caused by nitrates from agricultural sources
ŸCouncil Directive 96/61/EC of 24 September 1996 with corrigendum concerning integrated
pollution prevention and control
ŸCouncil Regulation (EEC) No 1907/90 of 26 June 1990 with corrigendum on certain marke-ting
standards for eggs
ŸCouncil Regulation (EEC) No 1906/90 of 26 June 1990 with corrigendum on certain marke-ting
standards for poultry
ŸCommission Regulation (EEC) No 1538/91 of 5 June 1991 with corrigendum introducing detailed
rules for implementing Regulation (EEC) No 1906/90 on certain marketing stan-dards for poultry
(OJ L 143 of 7.6.1991)
ŸCommission Regulation (EEC) No 1980/92 of 16 July 1992 amending Regulation (EEC) No
1538/91 introducing detailed rules for implementing Regulation (EEC) No 1906/90 on certain
marketing standards for poultry meat
ŸCouncil Regulation (EC) No 834/2007 of 28 June 2007 on organic production and labeling of
organic products and repealing Regulation (EEC) No 2092/91.
ŸCommission Regulation (EC) No 889/2008 of 5 September 2008 laying down detailed rules for
the implementation of Council Regulation (EC) No 834/2007 on organic production and labeling
of organic products with regard to organic production, labeling and control.
ŸBREF
ŸEUROPEAN COMMISSION
ŸIntegrated Pollution Prevention and Control (IPPC)
ŸReference Dokument on Best Available Techniques for intensive Rearing of Poultry and Pigs.
July 2003.
Legislația Română :
ŸOrdinul nr. 16 din 16 martie 2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de
înregistrare / autorizare sanitar – veterinară a unităților / centrelor de colectare/exploatațiilor de
origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor , a unităților
implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate
consumului uman și a produs elor procesate, al Agenției Naționale Sanitare Veterinare pentru
Siguranța Alimentelor .
ŸOrdinul nr. 147 din 21 iunie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de
biosecuritate în exploatațiile avicole comerciale, precum și a Procedurii privind mișcarea păsărilor
vii, a produselor , subproduselor și a gunoiului de la păsări, al Agenției Naționale Sanitare Veterinare
pentru Siguranța Alimentelor
ŸOrdinul nr. 13 din 21 februarie 2008 al Agenției Naționale Sanitare Veterinare pentru Siguranța
Alimentelor privind cerințele minime pentru înregistrarea de informații cu ocazia inspecțiilor în
exploatațiile în care animalele sunt ținute pentru scopuri zootehnice
ŸOrdinul nr. 75 din 15 august 2005 al Agenției Naționale Sanitare Veterinare pentru Siguranța Alimentelor

131 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecția animalelor de fermă .
ŸOrdinul nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind
mediul de viață al populației, al Ministerului Sănătății .
ŸOrdinul nr. 30 din 30 martie 2010 al Agenției Naționale Sanitare Veterinare pentru Siguranța
Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de
protecție a puilor destinați producției de carne.
ŸOrdinul nr. 136 din 16 iunie 2006 al Agenției Naționale Sanitare Veterinare pentru Siguranța
Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru
protecția găinilor ouătoare .