Sisteme Contabile Japonia, China, Australia, Marea Britanie, Turcia
SISTEME CONTABILE:
JAPONIA, CHINA, AUSTRALIA, MAREA BRITANIE, TURCIA
CUPRINS
SISTEMUL CONTABIL DIN JAPONIA
Contextul contabil
Forme de organizare ale societăților
Cadrul de reglementare
Profesia contabilă și standardele contabile
Conținutul rapoartelor anuale
Cerințele Codului Comercial
Cerintele legii valorilor mobiliare și tranzacționării
Consolidarea și schimbul valutar
Diferențe față de IFRS
SISTEMUL CONTABIL DIN CHINA
SISTEMUL CONTABIL DIN AUSTRALIA
Introducere
Temeiul juridic și instituțional de reglementare a contabilității
Cadrul instituțional pentru stabilirea standardelor
Cadrul conceptual
Obiective, ipoteze și caracteristici calitative
Conformitatea cu Standardele Internaționale de Contabilitate
Concluzii
SISTEMUL CONTABIL DIN MAREA BRITANIE
Aspecte introductive
Reglementarea Contabila în Marea Britanie
Profesia contabila
Situațiile financiare
Prezentare politici contabile privind recunoașterea și evaluarea
SISTEMUL CONTABIL DIN TURCIA
Gândirea contabilă în Imperiul Otoman în timpul secolului al 19-lea
Evoluțiile în gândirea contabilității turcești la inceputul secolului 20
INSTITUTIONAL FRAMEWCadrul instituțional
Percepții privind calitatea raportării financiare
BIBLIOGRAFIE
SISTEMUL CONTABIL DIN JAPONIA
Contextul contabil
Industrializarea Japoniei a început în anul 1868 după restaurația Meiji. Guvernul era responsabil pentru încurajarea și posibilitatea de creștere a industriei. Înaintea celui de-al doilea război mondial, economia japoneză era controlată de un număr redus de așa numitele Zaibatsu, consorții industrial-politice care de obicei implicau o bancă și se bazau pe familiile nobile. Importanța băncilor și numeroasele aspecte ce privesc controlul afacerilor continuă și astăzi, deși grupurile informale numite Keiretsu au înlocuit Zaibatsu.
După cel de-al doilea război mondial Japonia a devenit una dintre super-puterile economice ale lumii. Până la sfârșitul anilor 1989, capitalizarea pieței bursiere a fost mult mai semnificativă decât cea înregistrată la New York. La sfârșitul anului 1994 capitalizarea pieței din Tokyo ajunsese să fie de peste trei ori mai mare decât cea a Londrei deși până la sfârșitul anului 2007 erau mult mai apropiate ca valori. În anii 1994-1995, punctul comun al primelor șase bănci ca mărime din lume era acela că toate se aflau în Japonia. Totuși, până la sfârșitul anului 1998 niciuna din primele șase mari bănci nu mai erau japoneze, atât din cauza devalorizării monedei naționale (yen) cât și din cauza scăderii bursei de valori.
Scăderea masivă a prețului acțiunilor și a prețului activelor în timpul anilor 1990 a condus la o nevoie de reorganizare și redresare a băncilor. Totodată a dus la o deschidere către schimbare și influențe exterioare în contabilitate. Statul deținea o influență semnificativă în contabilitatea japoneză. Aceasta provenea din trei surse separate: Codul Comercial (derivat al influenței continental-europeane), Legea valorilor mobiliare și tranzacționării (derivată din influența SUA) și fiscalitate.
Companiile listate din Japonia reprezintă subiectul cerințelor Legii valorilor mobiliare și tranzacționării. Bursa de valori din Tokyo are de asemenea propriile cerințe pentru listare. Deși bursele sunt foarte răspândite, companiile japoneze se bazează în mod normal mai degrabă pe datorii decât pe capital ca și sursă principală de finanțare, iar băncile sunt principalii furnizori. Finanțarea prin datorii pe termen scurt în Japonia constă în bilete la ordin cu o durată de 90 de zile, cu dobândă fixă. Finanțarea pe termen lung constă într-un angajament informal care prelungește durata pe termen scurt a acestor bilete la ordin pentru un anumit număr de ani. Datoriile pe termen scurt finanțează de obicei o proporție substanțială a activelor fixe ale companiilor japoneze. În multe cazuri, băncile dețin o proporție semnificativă a acțiunilor clienților și pot fi chiar acționari majoritari. În general, acțiunile în companiile japoneze sunt deținute pe termen lung. Implicarea accentuată a băncilor și natura pe termen lung a acțiunilor proprietarilor îi determină pe aceștia să acorde o atenție mai redusă informațiilor cu privire la câștigurile pe termen scurt spre deosebire de SUA sau Marea Britanie. Băncile au acces direct la informațiile contabile ale clienților și au un interes relativ redus cu privire la raportarea financiară externă.
Profesia contabilă japoneză a avut o influență relativ restrânsă privind raportarea financiară din cauza importanței surselor guvernamentale de autoritate. Institutul Japonez al Contabililor Publici Autorizați (JICPA-Japanese Institute of Certified Public Accountants) a fost unul dintre membrii fondatori ai Comitetului Internațional al Standardelor Contabile (IASC), dar acesta din urmă a avut un efect redus asupra raportării financiare japoneze de până la sfârșitul anilor 1990. Motivul principal este acela că IASC a căutat să-și implementeze standardele prin eforturile corpurilor profesiei contabile naționale. Mai mult decât atât, influențele internaționale pe termen lung simțite asupra raportării financiare japoneze au fost acelea ale Statelor Unite asupra Legii valorilor mobiliare și tranzacționării și ale Germaniei asupra variantei originale a Codului Comercial. Influența Statelor Unite a limitat implicațiile IASC. Cu toate acestea, din 1993 până în 1995 la conducerea IASC s-a aflat un președinte de origine japoneză ceea ce a generat o sporire a influenței internaționale în Japonia. În anul 2001 a fost elaborat un standard de reglare a sectorului privat în mare parte cu scopul de a face legătura cu noile standarde IASB.
Forme de organizare ale societăților
Cea mai răspândită formă de organizare a societăților din Japonia este kabushiki kaisha (KK). În multe aspecte, această formă este similară cu societățile publice cu răspundere limitată din Marea Britanie deși se poate stabili o asemănare și mai mare cu cele din . Sunt aproximativ 1 milion de kabushiki kaisha în Japonia. Ele trebuie să aibă un capital în acțiuni minim de 10 milioane yeni. Numai 2.600 dintre acestea dețin acțiuni tranzacționate în mod public și numai 2.300 sunt listate la Bursa de Valori din . În consecință, deși toate companiile al căror capital public sunt kabushiki kaisha, majoritatea au puțini acționari și sunt relativ mici.
Următoarea formă comună de organizare a societăților din Japonia este yugen kaisha. Cel mai apropiat echivalent în Marea Britanie este reprezentat de societățile private cu răspundere limitată sau în Germania GmbH. Proprietarii unei yugen kaisha au o responsabilitate limitată, la fel ca și proprietarii unei kabushiki kaisha. Principala diferență dintre yugen kaisha și kabushiki kaisha este reprezentată de restricțiile asupra acționarilor. O societate tip yugen kaisha nu poate avea mai mult de 50 de acționari în timp ce pentru o societate de forma kabushiki kaisha nu există o limită superioară a numărului de acționari. Un acționar din yugen kaisha poate dispune de acțiuni numai dacă are acordul celorlalți acționari. Această restricție nu este valabilă în cazul acționarilor societăților kabushiki kaisha, deși actele constitutive pot impune ca acțiunile să fie disponibile/controlate numai cu aprobarea directorilor.
Cadrul de reglementare
Prima sursă de reglementare este Codul Comercial. Acesta este administrat de Ministerul de Justiție și aplicat tuturor societăților kabushiki kaisha. Își are originea în Codul Comercial german din secolul al XIX-lea și a fost adoptat pentru prima dată de japonezi în anul 1890. Totuși, influența germană s-a diminuat de-a lungul timpului prin noi îmbunătățiri și rectificări.
În general, conducerea Ministerului de Justiție are mai degrabă o pregătire în domeniul legislativ decât o pregătire contabilă. În consecință, administrarea Codului Comercial este influențată ca și în de credința conform căreia protecția creditorilor este cel puțin la fel de importantă ca și protecția acționarilor/proprietarilor. Acest lucru poate explica de ce regulile specific contabile ale Codului Comercial pun un mai mare accent pe evaluarea prudentă a activelor decât pe măsurarea venitului.
A doua sursă de reglementare este reprezentată de Legea valorilor mobiliare și tranzacționării. Aceasta a fost administrată până în anul 2000 de Ministerul de Finanțe iar în prezent este controlată de Agenția Serviciilor Financiare (FSA-Financial Services Agency) aplicându-se numai acelor societăți kabushiki kaisha care sunt listate. Legea valorilor mobiliare și tranzacționării a fost adoptată la scurt timp dupa cel de-al doilea război mondial, în timpul regimului lui MacArthur care prelua reglementările contabile ale sistemului SUA ca model de revizuire și verificare a sistemul japonez. Principala influență a SUA asupra Legii japoneze a valorilor mobiliare și tranzacționării s-a realizat prin Actul de securitate din anul 1933 și Actul valorilor mobiliare din anul 1934. În consecință, funcțiunile și puterile Ministerului de Finanțe și acum ale FSA privind raportarea financiară sunt similare în multe privințe cu acelea ale Comisiei de Valori Mobiliare ale SUA (SEC).
Cerințele contabile de măsurare și în mod particular divulgarea și îndeplinirea cerințelor Legii japoneze a valorilor mobiliate și tranzacționării sunt mai extinse și mai specifice decât acelea ale Codului Comercial. Toate companiile care fac subiectul Legii valorilor mobiliare și tranzacționării trebuie să fie auditate.
FSA controlează un document de referință cunoscut ca Principiile Contabile, emis pentru prima dată în anul 1949 și îmbunătățit de-a lungul anilor. Toate companiile care raportează sub influența Legii valorilor mobiliare și tranzacționării trebuie să se supună acestor principii. Cerințele de raportare financiară ale FSA tind să plaseze un mai mare accent pe măsurarea veniturilor și protecția acționarilor decât pe evaluarea activelor și protecția creditorilor intrând în contrast cu Codul Ministerului de Justiție menționat anterior.
FSA are un organism consultativ numit Consiliul Contabil de Deliberare (BADC – Business Accounting Deliberation Council), al cărui membrii provin din mai multe medii precum industrie, profesie contabilă, guvern, universități. Până la formarea Consiliului de standarde contabile din 2001, BADC publica de asemenea opinii și standarde privind aspectele speciale. BADC a fost înlocuit de Consiliul de contabilitate care se ocupă încă cu orientarea auditului.
O societate kabushiki kaisha care este cotată la bursă face subiectul ambelor surse de influență a statului descrise mai sus. Prin urmare, ele trebuie să pregătească două seturi de situații financiare: unul pentru acționari în concordanță cu cerințele Codului Comercial și unul în conformitate cu cerințele Legii valorilor mobiliare și tranzacționării. Profitul net va fi același în ambele situații. Principala diferență este dată de costul necesar pentru divulgarea de informații care este mai mare în cazul aplicării prevederilor Legii valorilor mobiliare și tranzacționării. O altă diferență semnificativă este aceea că nu există nicio cerință în Codul Comercial cu privire la întocmirea conturilor de grup. Codul cere companiilor KK să publice o versiune condensată a situațiilor financiare în Monitorul Oficial.
A treia sursă de reglementare rezultă din legislația taxelor și a normelor. Aceasta are un impact semnificativ asupra raportării financiare deoarece ca și în multe țări continental- europene, anumite deduceri și amânări ale cheltuielilor sunt permise numai în scopuri fiscale dacă sunt reflectate în conturile statutare ale companiei în conformitate cu Codul Comercial. Codul Comercial, Legea valorilor mobiliare și tranzacționării și Principiile contabile sunt evazive în ceea ce privește anumite arii, și de aceea fiscalitatea oferă deseori norme și reguli mai detaliate. De exemplu, Codul Comercial cere ca activele curente să fie evaluate la cost numai dacă se înregistr cu cerințele Legii valorilor mobiliare și tranzacționării. Profitul net va fi același în ambele situații. Principala diferență este dată de costul necesar pentru divulgarea de informații care este mai mare în cazul aplicării prevederilor Legii valorilor mobiliare și tranzacționării. O altă diferență semnificativă este aceea că nu există nicio cerință în Codul Comercial cu privire la întocmirea conturilor de grup. Codul cere companiilor KK să publice o versiune condensată a situațiilor financiare în Monitorul Oficial.
A treia sursă de reglementare rezultă din legislația taxelor și a normelor. Aceasta are un impact semnificativ asupra raportării financiare deoarece ca și în multe țări continental- europene, anumite deduceri și amânări ale cheltuielilor sunt permise numai în scopuri fiscale dacă sunt reflectate în conturile statutare ale companiei în conformitate cu Codul Comercial. Codul Comercial, Legea valorilor mobiliare și tranzacționării și Principiile contabile sunt evazive în ceea ce privește anumite arii, și de aceea fiscalitatea oferă deseori norme și reguli mai detaliate. De exemplu, Codul Comercial cere ca activele curente să fie evaluate la cost numai dacă se înregistrează o scădere substanțială a valoarii de piață.
Companiile aleg deseori o practică contabilă care maximizează beneficiile oferite de fiscalitate în detrimentul celei care reflectă cu acuratețe realitatea economică.
În concluzie, se disting trei influențe diferite ale statului asupra raportării financiare. Influența și autoritatea FSA au crescut în raport cu Ministerul de Justiție. Din cauza diferențelor fundamentale în atitudine a celor două autorități, această schimbare de influență a avut ca rezultat o îndepărtare față de abordarea juridică și o apropiere față de una economică în ceea ce privește cerințele de raportare financiară.
Profesia contabilă și standardele contabile
Profesia contabilă japoneză a avut o influență relativ redusă asupra raportării financiare comparativ cu influența exercitată de către stat, și cu mult mai restrânsă față de influența pe care o are profesia anglo-saxonă. Institutul Japonez al Contabililor Publici Autorizati (JICPA – The Japanese Institute of Certified Public Accountants) a fost înființat prin Legea contabililor publici autorizați din anul 1948 (deși exista și un organism anterior înființat în anul 1927). Are aproximativ 17.000 membrii. JIPCA este așadar destul de recent ca origine și este foarte restrâns comparativ cu organismele profesionale anglo-saxone. Înainte de 2001, JIPCA emitea recomandări privind problemele contabile. O companie care raportează către FSA sub influența Legii valorilor mobiliare și tranzacționării trebuie să respecte dispozițiile acesteia deoarece în caz contrar se va considera abatere de la practica contabilă acceptată. Dacă abaterea este de natură materială, FSA va cere companiei să-și modifice situațiile financiare. Cu toate acestea, deși deciziile emise de JIPCA sunt susținute prin această sancțiune de către FSA, acestea au tendința de a aborda chestiuni relativ minore. Principalele probleme ale raportării financiare sunt acoperite prin principiile contabile.
Profesia contabilă japoneză are o influență restrânsă asupra celor ce pregătesc informația financiară. Acest lucru este în contrast cu Marea Britanie, de exemplu, unde cei mai mulți directori ai marilor corporații sunt membrii ai organismului profesiei contabile. La fel ca și în Germania, există profesia separată (și mult mai vastă) a experților fiscali. Așadar, membrii JIPCA pot influența raportarea financiară prin influențarea formei și conținutului principiilor contabile.
În 2001 a fost înființată o autoritate de reglare a standardelor din sectorul privat (Fundația Standardelor Contabile Financiare), în mare parte pentru a exista un organism distinct care să realizeze legătura cu noul IASB. Fundația a fost înființată de 10 organizații din sectorul privat incluzând și JIPCA. Obiectivul era de a transfera responsabilitatea emiterii de norme și reguli contabile de la sectorul public (BADC) la sectorul privat. Pe lângă mecanismele de reglare a standardelor din SUA, Marea Britanie și IASB, Japonia are un Consiliu de supraveghere al Guvernatorilor și un Consiliul al Standardelor de Contabilitate (ASBJ – Accounting Standards Board of Japan) compus din 13 membrii. Una din principalele sarcini ale noului consiliu este de a asista la convergența practicilor japoneze cu practicile internaționale.
Până în anul 2008, ASBJ a emis 15 standarde și numeroase documente de ghidare. Unele dintre acestea, de exemplu standardele nr.8 (privind plățile pe bază de acțiuni) și nr. 11 (Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate) urmăresc liniile IFRS. Altele tratează probleme specific japoneze, de exemplu standardul nr.6 (privind schimbările în activul net).
Conținutul rapoartelor anuale
Cerințele Codului Comercial
Reglementările care guvernează forma și conținutul situațiilor financiare solicitate de Codul Comercial sunt cuprinse în “Reglementări cu Privire la Bilanț, Contul de profit și pierdere, Raportul financiar și Programele de susținere a societăților pe acțiuni”. Ministerul de Justiție le-a emis pentru prima dată în anul 1963 și le-a modificat apoi succesiv, incluzând și o revizie majoră în anul 1982.
Codul solicită un audit independent pentru societățile mari. Spre deosebire de întreprinderile europene, societățile japoneze trebuie să îndeplinească două criterii bilanțiere pentu a fi considerate companii mari: un capital social care să depășească 500 milioane yeni și datorii totale de peste 2 bilioane yeni.
Situațiile financiare întocmite conform dispozițiilor Codului Comercial trebuie să includă bilanțul, contul de profit și pierdere și o declarație privind destinația venitului. Bilanțul japonez prezintă o structură de tip tablou, începând cu activele lichide. Contul de rezultate este de tip listă cu clasificarea cheltuielilor după funcții. O companie trebuie să prezinte de asemenea, în adunarea acționarilor, detalii privind la modificări ale capitalului social și rezervelor, achiziții de active și tranzacții cu directorii și acționarii. JIPCA a publicat cu titlu de exemplu un set de situații financiare conforme cu cerințele de prezentare în temeiul Codului Comercial.
Publicația JIPCA aduce în prim plan câteva diferențe esențiale între forma și conținutul situațiilor financiare întocmite în conformitate cu Codul Comercial și forma si conținutul situațiilor financiare ale SUA. Acestea sunt:
Valoare efectelor comerciale de primit și de plătit este aproape întotdeauna mai mare în bilanțul american sau britanic decât în bilanțul japonez din cauză că, în mod normal, companiile japoneze emit efecte nepurtătoare de dobândă. În mod normal, facturile au termene cuprinse între 90 și 120 de zile;
Conturile de furnizori din Japonia includ numai sumele datorate furnizorilor de materii prime și materiale. Sumele datorate pentru servicii sunt incluse în alte conturi de datorii sau cheltuieli;
Directorii pot face o propunere de mărire sau diminuare a sumei din contul curent general. Propunerile directorilor reprezintă subiecte discutate pentru a fi aprobare la întâlnirea anuală a acționarilor. Suma pe care directorii propun să o aloce contului de rezultat reportat nerepartizat reprezintă deseori mărimea dividendelor pe care directorii intenționează să le distribuie în viitorul apropiat;
Secțiunea de câștiguri sau pierderi speciale din cadrul contului de profit și pierdere include orice creștere a venitului care rezultă din reluarea la venituri a unui provizion pentru riscuri, pe care compania l-a constituit inițial cu un scop precis dar pe care nu îl mai consideră necesar;
Secțiunea de câștiguri sau pierderi speciale include câstiguri sau pierderi neobișnuite care apar atunci când societățile scot din funcțiune diferite active care nu se mai așteaptă un de la beneficiu viitor precum și alte pierderi care apar din evenimente sau tranzacții neobișnuite. În consecință, câștigurile și pierderile speciale în Japonia nu sunt guvernate de cele două criterii: probabilitatea de nerecuperare sau natura neobișnuită conținute în definițiile elementelor extraordinare din contabilitatea britanică și cea americană;
Cerintele legii valorilor mobiliare și tranzacționării
Reglementarea expresă care guvernează forma și conținutul situațiilor financiare solicitate de Legea valorilor mobiliare și tranzacționării sunt cuprinse în “Reglementări privind Terminologia, Formele și Metodele de Pregătire a Situațiilor Financiare” emisă de Ministerul Finanțelor în anul 1963.
Situațiile financiare întocmite conform legii valorilor mobiliare și tranzacționării trebuie sa includă bilanțul, contul de profit și pierdere, declarații privind destinația veniturilor, anexe suplimentare și alte informații neauditate. Anexele suplimentare includ detalii privind capitalul propriu, rezerve, datorii pe termen lung, active fixe și tranzacții din cadrul grupului. Informațiile adiționale neauditate includ detalii privind structura organizațională a companiei, privind angajații, producția și cash flow-urile.
Elemente precum profitul sau pierderea anului curent și capitalul acționarilor vor fi aceleași atât în situațiile financiare ale companiei pregătite conform Legii valorilor mobiliare și tranzacționării cât și conform Codului Comercial. Totuși, reglementările legii sunt mai detaliate în ceea ce privește terminologia, forma și conținutul situațiilor financiare și în mod normal va cere companiei să ofere informații mai detaliate prvind anumite elemente sau să le reclasifice altfel decât se regăsesc în situatiie financiare conforme cu prevederile Codului Comercial.
Publicația JIPCA menționează cateva din astfel de cerințe suplimentare ale legii valorilor mobiliare și tranzacționării incluzând:
Prezentarea activelor și datoriilor în ordinea descrescătoare a lichidităților;
Divulgarea soldurilor și tranzacțiilor cu părțile afiliate trebuie să se regăsească separat de alte tranzacții și solduri;
Utilizarea unui prag de semnificație de 1% pentru conturile de bilanț: de exemplu, înscrierea separată a unei anumite clase de stocuri, precum materiile prime, atunci când acestea depășesc 1% din totalul stocurilor. Pragul de semnificație pentru contul de profit și pierdere este de 10% sau 20% în funcție de circumstanțe. De exemplu, o societate trebuie să înscrie separat vânzările către părțile afiliate atunci când acestea depășesc 20% din totalul vânzărilor. Un alt exemplu este acela că o societate trebuie să înscrie separat pierderile din tranzacșionarea instrumentelor financiare în cazul în care depășesc 10% din totalul cheltuielilor financiare;
Întocmirea de note suplimentare la situațiile financiare, de exemplu, o descriere detaliată cu privire la orice modificare semnificativă a unei politici contabile, inclusiv motivele care au dus la schimbare;
Înscrierea separată a structurii cheltuielilor de vânzare, generale și administrative.
Consolidarea conturilor
Raportarea financiară este o noțiune relativ recentă în Japonia comparativ cu dezvoltarea și răspândirea din SUA. Raportarea financiară în Japonia prezintă în mod tradițional situațiile societății-mamă și nu situațiile financiare consolidate. Așa cum s-a menționat anterior, Codul Comercial nu cere situații financiare consolidate. Legea Securității și a Schimbului solicita întocmirea acestora înainte de anul 1992 numai cu titlu informativ. Printr-o modificare a reglementărilor în anul 1998, privind societățile KK listate, situațiile consolidate au devenit baza de raportare a titlurilor. O sursă a cerințelor privind situațiile financiare consolidate este Reglementări privind Situațiile Financiare Consolidate elaborată în anul 1976 de către Ministerul Finanțelor care a emis și reguli și ordine adiacente. Ministerul poate scuti o companie de la respectarea acestor cerințe dacă anterior anului 1997 întocmea situații financiare consolidate în conformitate cu standardele acceptate în alte țări. Unei astfel de companii îi era permis (până în 2001) să continue în aceeși manieră. De exemplu unele societăți japoneze își întocmeau situațiile financiare consolidate în conformitate cu principiile contabile americane.
O diferență față de practicile europene sau IASB era reprezentată de faptul că filiala era definită în Japonia mai degrabă ca o entitate în care o altă societate deținea mai mult de jumătate din drepturile de vot și nu se folosea o definiție bazată pe conceptul de control. Această situație s-a schimbat în Japonia începând cu martie 2000.
Reglementările oferă proceduri specifice de întocmire a situațiilor financiare consolidate. De exemplu, companiile trebuie să elimine conturile și tranzacțiile din interiorul grupului și să recunoască interesele minoritare. Teoretic, principiile japoneze de consolidare sunt similare celor din SUA sau IFRS. Totuși, acest lucru nu se reflectă și în practică. O problemă majoră o constituie faptul că grupurile Keiretsu nu se încadrează în cerințele și regulile de consolidare întrucât nu există o societate-mamă.
În Japonia, calculul fondului comercial era bazat pe valoarea contabilă a activului net sau pe valoarea justă așa cum este prevăzut în regulile IASB sau SUA. Totuși, începând cu anul 2000 fondul comercial trebuie calculat având ca referință valoarea justă a activului net al filialei, așa cum este prevăzut și în standardul IFRS 3. Există de asemenea, diferențe internaționale considerabile în ceea ce privește modalitatea prin care grupurile elimină ulterior fondul comercial din bilanțul lor. În Japonia un grup trebuie să amortizeze fondul comercial pe durata sa utilă de viață. Durata de amortizare este de obicei aceeași ca și în cazul fondului comercial care nu este specific consolidării adică nu depășește cinci ani și de regulă se amortizează într-un singur an. Totuși, armonizarea internațională poate fi văzută încă o dată prin inițiativa Japoniei de a permite o perioadă de amortizare de până la 20 de ani începând cu sfârșitul exercițiului financiar în martie 2000. Fondul comercial negativ este tratat ca o datorie și amortizat pe seama venitului în Japonia în timp ce conform IFRS este trecut imediat la venituri iar potrivit prevederilor US GAAP apare destul de rar. Grupurile japoneze trebuie să folosescă metoda punerii în echivalență în conturile de grup pentru asocierile de societăți la fel ca și în SUA sau conform IFRS. Aceasta este de asemenea practica uzuală și în cazul exercitării unui control concomitent. Tratamentul japonez privind filialele străine prevede folosirea cursului de închidere pentru elementele de bilanț și cursul mediu pentru elementele din contul de profit și pierdere. Aceste cerințe sunt similare cu prevederile SUA sau IFRS.
Diferențe față de IFRS
În ultimii ani au avut loc schimbări majore în Japonia. Până la sfârșitul exercițiului contabil la 31 martie 2001 multe dintre reglementările contabile tradiționale au fost abandonate. Totuși, spre deosebire de numeroase țări europene, în cazul companiilor japoneze nu există exemple de aplicare directă a IFRS-urilor pentru raportarea financiară. În continuare sunt evidențiate câteva situații în care reglementările japoneze din 2006 nu permit sau nu cer în mod explicit conformitatea cu IFRS.
Tabelul 1: Diferențe majore între reglementările Japoneze și IFRS
În 2005, IASB și Consiliul de Standarde Contabile din Japonia (Accounting Standards Board ) au anunțat inițierea unui proiect de convergență menit să elimine diferențele majore dintre reglementări.
SISTEMUL CONTABIL CHINEZ
Evolutiile legate de contabilitatea Chinei au fost conduse de reforme economice si politice. In urma fondarii Republicii Populare Chineze (RPC) in 1949, toate resursele si productia tarii intra in proprietatea statului. Acest lucru inseamna ca singura forma de entitate economica era intreprinderea de stat.
Normele contabile si reglementarile, caracterizate prin rigiditate si uniformitate, sunt utilizate pe de-o parte pentru informare si pentru a indeplini politicile economice de stat, si pe de alta parte pentru mentinerea controlului administrativ fata de activele statului.
Aceste norme contabile au servit ca un instrument de consolidare a disciplinei financiare a intreprinderii si pentru a proteja proprietatea statului.
In 1979, cand s-au redeschis relatiile diplomatice cu S.U.A., s-au produs numeroase modificari in reglementarile contabile. Se produce trecerea de la economia planificata la un sistem socialist economic de piata. In urma promulgarii Joint Venture Law, a fost formulat un set separat de norme contabile pentru intocmirea situatiilor financiare de catre intreprinderi. Acesta a fost, fara indoiala, primul pas de la conceptul de « fund accounting« .
Alaturi de reforma economica si reforma politica a usilor-deschise, adoptate inca de la inceputul anilor ’80, investitorilor straini li s-a permis sa deschida afaceri, sa-si desfasoare activitatea in China. Astfel, a fost pus in aplicare si dezvoltat un set separat de reglementari contabile, aplicabile de catre intreprinderile investitorilor straini.
Reglementari contabile din 1992
Sistemul contabil chinez s-a adaptat economiei si a fost bazat pe un sistem sovietic de contabilitate uniforma. Aceasta a inclus un plan de conturi, o balanta de verificare.
In 1992 Ministerul de Finante a propus 4 reglementari contabile. Acestea includ instructiuni despre profit, repartizare si audit. Reglementarile cele mai relevante sunt “Reglementari contabile ale Republicii Chineze pentru intreprinderile cu investitori straini” si “Reglementari contabile pentru intreprinderile cu actiuni”. Documentul Standarde contabile pentru intreprinderi de afaceri (ASBE Accounting Systems for Business Enterprises) a intrat in vigoare in 1993. Acesta a impus cateva reguli de baza, un plan detaliat de conturi si reguli detaliate despre situatiile financiare.
Legea contabilitatii, promulgata in 1985, este revizuita in 1993 si apoi in 1999. Reprezinta cel mai inalt nivel de norme juridice care reglementeaza contabilitatea si constituie baza pentru formularea de norme administrative si reguli contabile.
In paralel cu acest act legislativ, un numar corespunzator de legi au fost adoptate in anii ’90, inclusiv Certified Public Accountant Law, Budget Law si Audit Law, urmate de Company Law, Law on Negotiable Instruments, Enterprise Bankruptcy Law, Economic Contract Law, plus numeroase legi fiscale.
Impreuna, constituie un cadru legal al legislatiei economice, si implicit a activitatii contabile.
Tot in 1992 au fost introduse concepte moderne de GAAP, contabilitatea dubla, inventarul LIFO. Contabilitatea astfel a jucat un rol important in rationalizarea si modernizarea economiei chineze.
Aspectele reglementarilor cadrului conceptual sunt asemanatoare celor din US si IASC. O ierarhie a utilizatorilor situatiilor financiare include guvernul, bancile, publicul si managementul propriu al intreprinderii. Toate acestea sunt foarte diferite de accentele US/IASB, desi China se potriveste cu o tara in care guvernul e inca cel mai important furnizor de finante corporative si in care capitalul imprumutat e mai important decat capitalurile proprii. Un scop major al contabilitatii este si calcularea venitului impozabil.
ASBE este bazat pe un cost istoric, fara reevaluarile permise in IASB sau regulile din UK sau folosirea valorii juste in regulile IASB/US/UK.
CICPA (Chinese Institute of Certified Public Accountants) a fost fondat in 1988 si are un numar de membrii care creste rapid. Este autoritate administrativa, delegata de Ministerul de Finante pentru a servi ca o punte de legatura intre Guvern si contabilitate.
Spre deosebire de practica de vest (tarile occidentale), stabilirea standardelor de contabilitate nu este responsabilitatea ASC (Accounting Society of China) sau a CICPA.
Ministerul de Finante este responsabil cu formularea, promulgarea si administrarea legilor contabile. ASC si CICPA sunt responsabile pentru reglementarea, conducerea si monitorizarea profesiei contabile din China.
O data cu introducerea ASBE, societatilor li se permite sa-si formuleze propriile politici contabile, potrivite circumstantelor in care se afla, sau isi desfasoara activitatea.
Evolutia dupa 1992
Dupa reglementarile din 1992, Banca Mondiala a acordat un imprumut de 2,6 milioane dolari cu scopul de a ajuta Ministerul de Finante chinez pentru a reforma profesia contabila si de a extinde standardele contabile. Consultantul primar a fost firma internationala de contabilitate Deloitte Touche Tohmatsu. Una dintre echipe are in componenta un fost membru a IASC; si, de asemenea, au fost si cateva legaturi intre IASC si CICPA.
30 de proiecte pentru expunere au fost eliberate intre 1994 si 1996 si au fost, in general, apropriate de standardele IASC. In 1997 China s-a aliat IASC si a devenit un observator oficial al intalnirilor Board; o intalnire a IASC a fost sustinuta in Beijing si, astfel, guvernul chinez si-a anuntat sustinerea fata de IASC. Bineinteles ca tot in 1997, Hong Kong, care incepuse sa-si plaseze bazele standardelor pe IAS din 1993, s-a reunit cu China.
In octombrie 1998, CASC (Accounting Standards Committee) a fost fondat inlauntrul Ministerului de Finante al Chinei. Aici s-au adunat academicieni si membrii ai firmelor de contabilitate ca si experti. CASC a primit aprobarea Bancii Mondiale si a folosit din nou ca si consultant firma Deloitte Touche Tohmatsu. 16 standarde au fost publicate pana in 2005. Multe dintre ele sunt inca folosite in prezent numai pentru companiile cotate la bursa, desi 7 se aplica la toate companiile.
In 1998, Ministerul de Finante a elaborat un sistem contabil care stabileste formaturi pentru situatiile financiare.
In 1999, legea contabilitatii a fost modificata pentru a mari protectia investitorilor. Pornind de la aceasta, Consiliul de Stat a publicat Normele contabile de raportare financiara (FARR) care a actualizat cadrul ASBE, pentru a fi cat mai asemanator cu cel din IASC.
In 2000, un sistem contabil creat pentru toate companiile a fost promulgat de Minister, si a devenit aplicabil din 2002. Prima parte a sistemului contabil extinde necesitatile pentru insuficienta contabilitatii pentru majoritatea activelor si introduce conceptul de “substanta peste forma”. Partea a doua contine un plan de conturi pentru aplicarea in toate afacerile cu scopul imbunatatirii uniformizarii contabilitatii.
Din 2005, un sistem contabil pentru intreprinderile mici este disponibil pentru entitatile mici sau cele cotate la bursa. Acesta a simplificat regulile.
Audit
Auditul e acum necesar pentru o varietate de intreprinderi, incluzand intreprinderile fondate de straini, intreprinderile detinute de mai multe state si companiile cu raspundere limitata. Marele firme internationale de contabilitate au crescut rapid in China, desi sunt si anumite limite, de exemplu, rapoartele de audit pot fi in general semnate doar de CPA-urile chinezesti, desi cativa membrii straini ai CICPA au voie sa semneze in anumite conditii.
Diferente fata de IFRS
Un numar mare de diferente dintre regulile chineze si IAS exista, din cauza golulilor din regulile chineze.
– bunurile tangibile si intangibile nu pot fi evaluate peste cost;
– anumite sucursale cu activitati nesimilare pot fi excluse din consolidari;
– fondul comercial este amortizat;
– asociatiile in participatiune trebuie sa fie consolidate proportional;
– investitiile sunt evaluate sub pretul de piata conform regulilor din China, dar la valoarea justa sub IAS 39;
– costul de dezvoltare trebuie sa fie evidentiate;
– dobanda la contractele de constructii trebuie sa fie capitalizate dupa regulile chineze, dar in IAS 23 acest lucru este o alternativa.
Concluzii
Raportarile financiare din China au fost transformate ca rezultat al reformelor economice. Contabilitatea anglo-saxona a avut o mare influenta. Contabilitatea si profesia contabila castiga un status si influenta, comparativ cu regulile comuniste. Vechi functii ale contabilitatii chineze au fost retinute astfel incat o fuziune de idei a rezultat. Multe diferente importante dintre practicile chineze si standardele internationale raman.
Puterea Chinei creste pe zi ce trece. Statul asiatic a surclasat Statele Unite si a devenit cea mai mare piata auto din lume – in unitati, potrivit cifrelor facute publice la inceputul acestei saptamani. Tot China a depasit Germania si a devenit cel mai mare exportator de bunuri, potrivit rezultatelor comerciale de la sfarsitul anului trecut.
Unul dintre principalele motive pentru care China a atras toata atentia si a devenit o putere economica de temut este acela ca, ajutata de programele guvernamentale de sustinere, a reusit sa se mentina pe crestere in timpul recesiunii, economia avansand cu peste 7%. Mai mult, comertul mondial scadea considerabil la nivel mondial, in timp ce in China fluxurile cresteau. Rezultatele nu sunt insa o pura intamplare. Interventia decisiva a statului in economie si optimismul sfidator al companiilor si al consumatorilor au ajutat economia, care pana recent parea dependenta de bunastarea principalelor sale piete de export, printre care si Statele Unite.
SISTEMUL CONTABIL DIN AUSTRALIA
Introducere
Australia, situată în emisfera sudică, între Oceanele Indian și Pacific, este cel mai mic continent și a șasea tara ca marime din lume. Australia a fost locuita de triburi nomade de aborigeni înainte de stabilirea unei colonii britanice în anul 1788 (formata din criminali condamnati la inchisoare).
Ca fosta colonie britanica, legăturile cu Regatul Unit sunt încă semnificative și au condus la adoptarea legii societăților comerciale din UK și a practicilor de contabilitate pentru a servi nevoilor în creștere ale națiunii în comerț, industrie și guvernare. Dupa al Doilea Război Mondial, datorita contactelor comerciale în creștere cu SUA, s-a putut observa introducerea principiilor de contabilitate americane, precum și o serie de standarde elaborate la nivel local.
Caracteristici distincte ale sistemului australian sunt:
(a) natura sa federala cu Statele, doar de curând cedand puterea lor asupra societăților guvernului federal;
(b) elaborarea de standarde de contabilitate, nu numai pentru companii, dar si pentru alte entități(raportoare), avand ca și rezultat,
(c) existenta a două seturi de standarde de contabilitate – un set executat în conformitate cu Legea Societatilor Comerciale (AASB) și unul de către profesie (AAS). AAS-urile sunt acum îndepartate treptat,
(d) doua consilii de stabilire a standardelor, Consiliul Australian de Standarde de Contabilitate (AASB) și Consiliul de Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public (PSASB), ambele fiind înzetrate cu suport tehnic de catre Fundatia de Cercetare Australiana pentru Contabilitate (AARF), până în mai 2000, când “noul” AASB (în prezent cuprinzand si PSASB) a început sa opereze cu propriul staf tehnic si de personal, și
(e) implicarea Bursei Australiene (ASX), precum și a Comisiei Australiene a Valorilor Mobiliare si Investitiilor(ASIC), în acest proces.
Ca membru fondator al IASB, Australia a jucat întotdeauna un rol activ în stabilirea standardelor de contabilitate la nivel internațional.
Temeiul juridic și instituțional de reglementare a contabilității
În Australia normele ce reglementează raportarea contabila si corporativa au venit din trei surse:
1. Legislatia guvernamentala – Acte și coduri administrate de către Comisiile de stat pentru afaceri corporative (CAC-uri), Companiile Nationale a Valorilor Mobiliare (NCSC) și acum, organismul lor de înlocuire Comisia Australiana a Valorilor Mobiliare si Investitiilor (ASIC).
2. Profesia contabila – Societatea Australiana a Expertilor Contabili din Sectorul Public (ASCPA) si Institutul Contabililor Experti din Australia (ICAA) prin intermediul principiilor și standardelor de contabilitate, a codurile de practică și a procedurilor disciplinare.
3. Bursa australiana (ASX), prin cerințele de listare
Înainte de "naționalizarea" legislației, fiecare Act de Stat al Societatilor solicita companiilor publice:
– Carti adecvate (înregistrări) și conturile pentru a fi păstrate;
– Un cont de profit și pierdere și bilanțul pentru a fi prezentate acționarilor, la Adunarea Generală anuală și o copie depuse la CAC;
– Conturile prezentate sa arate o imagine fidelă și corectă a profitului companiei sau a pierderii și a starii de fapt a lucrurilor;
– Divulgarea aspectelor (de obicei, in note) prevăzute de reglementările în vigoare;
– Un raport al auditorului cu privire la respectarea cerintelor de mai sus.
Actul (Actele) nu au specificat niciodată normele contabile de măsurare și, astfel, s-a bazat pe profesia contabila cu privire la standardele de contabilitate pentru normele de măsurare și transparenta care ar oferi o imagine fidelă. Cu toate acestea, fără a beneficia de sprijin legislativ implementarea a fost o problemă majoră.
Reglementările de listarea a Bursei privind cerințele de transparenta au inclus furnizarea de rapoarte anuale și bi-anuale (trimestriale pentru companiile miniere), precum și informații suplimentare care nu sunt în mod normal cerute de standardele de contabilitate sau legislației privind societățile comerciale.
Instrumentul juridic actual de stabilire a contabilitatii (și de raportare financiară) societăților cu răspundere limitată este Legea Societatilor Comerciale care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991.
Cadrul instituțional pentru stabilirea standardelor
În 1966, Consiliile Naționale ale ICAA și ASCPA au constituit Fundatia de Cercetare Australiana pentru Contabilitate (AARF), cu obiectivul principal de îmbunătățire a calității raportării financiare în Australia. În cadrul AARF, au existat două consilii: cel pentru standarde de contabilitate (ASB) și cel pentru contabilitatea din sectorul public (PSASB). În 1984 Guvernul a infiintat Consiliul pentru Revizuirea Standardelor de Contabilitate (ASRB) pentru a îndeplini o funcție de revizuire, ai carui membri provin dintr-o gama larga de grupuri de interese. Acesta este format dintr-un președinte numit de către Consiliului Ministerial, un reprezentant din fiecare dintre cele două organisme profesionale și patru reprezentanți ai comunității de afaceri .Standardele aprobate de ASRB au fost cunoscute sub numele de standarde “aprobate”(ASRB-uri), care sunt executorii din punct de vedere juridic. In timpul acestei perioade sistemul contabil a fost impartit, în conditiile in care două seturi de standarde existau unul lângă altul, si anume standardele profesionale (AAS-uri) emise de AARF și o listă scurtă de standardele emise de ASRB care guvernau numai societățile.
Odată cu introducerea Legii Societatilor Comerciale în 1991 ASRB a fost reconstituit ca si Consiliul Australian de Standarde de Contabilitate (AASB). AASB este un cvasi-organism din sectorul public, care este infiinanțat de către guvern și cuprinde membri numiți de Procurorului General al Commonwealth-ului Australian din numele recomandate de profesie și de alte organizații profesionale. Organismele profesionale de contabilitate participa la procesul de aprobare a standardelor prin intermediul membrilor lor din cadrul AARF și AASB.
Dupa 1991, AARF-ul este responsabil pentru pregătirea și transmiterea standardelor propuse pentru a fi aprobate de catre AASB. Standardele Consiliului Australian de Standarde de Contabilitate (AASB-uri) trebuie să fie depuse la ambele Camere ale Parlamentului și publicate ca un regulament al Comisiei Australiene a Valorilor Mobiliare. AASB-urile se aplică entităților raportoare din sectorul corporativ și sunt obligatorii și executorii din punct de vedere juridic pentru societățile reglementate de Legea Societatilor Comerciale. Standardele similare (AAS-uri) ar putea fi realizate de către AARF care se aplică entităților raportoare din sectorul non-profit; acestea nu sunt executorii din punct de vedere legal, dar ii leaga pe membrii celor doua organisme profesionale de contabilitate. Îngrijorare în Australia cu privire la monitorizarea și impunerea respectarii a condus la dezvoltarea unui sistem în care două seturi de standarde de contabilitate, similare în esență, continua să existe. AARF emitea de asemenea standardele de contabilitate pentru sectorul public si alte standarde pentru care nu există echivalent AASB.
Aceata situația era destul de ambiguă. Activitățile de stabilire a standardelor aveau loc, în mare măsură, în sectorul privat (AARF), în timp ce standardele erau aprobate și eliberate de un organism din sectorul public (AASB); monitorizarea și conformitatea acestora era întreprinsa de către un alt organism din sectorul public Comisia Valorilor Mobiliare (ASC).
Cadrul conceptual
AARF (1987) a definit cadrul conceptual ca fiind "un set de concepte legate între ele, care va defini natura, obiectul, scopul și conținutul de raportare financiară".
În august 1990 AARF a emis proiectele de expunere cu privire la definirea echitatii și definirea și recunoaștere veniturilor, împreună cu primele trei declarațiile conceptuale de contabilitate (SAC): SAC 1, "Definirea entității raportoare"
SAC 2, "Obiectivul de raportare financiara cu scop general"
SAC 3, "Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare"
Inițial, o caracteristică unică a cadrului conceptual australian a fost statutul obligatoriu a SAC-urilor. Cu toate acestea, în urma dezbaterii energice pe tema declaratiei coceptuale de contabilitate 4(SAC4), sa convenit, la o reuniune a Comitetului Executiv a celor două organisme profesionale, în iunie 1993, eliminarea obligativitatii a tuturor SAC-urilor. SAC trebuie să rămână o parte importantă a procesului de stabilire a standardelor, pentru a oferi orientări generale organismelor de standardizare, precum și preparatorilor și auditorilor in cazul conturilor pentru care nu există niciun standard.
Problema SAC 4 "Definiția și recunoașterea elementelor situațiilor financiare" (martie 1992), a stârnit cele mai controversate dezbateri din istoria standardelor din Australia. Oponenții SAC 4 au susținut că era “academica, radicală, conducand lumea (o crimă atroce), precum și dovada unui complot al organismelor de standardizare pentru suplimentarea costului istoric cu un nou sistem nespecificat. Această reacție … nu era de așteptat ", și a aparut în principal din cauza statutului obligatoriu a SAC (Henderson 1993, p. 12).
Rahman (1991) a concluzionat, de asemenea, că procesul de stabilire a standardelor australiane nu a oferit o oportunitate celor "din afara" de a se implica în toate aspectele legate de proces, o situație în final, adresată de Policy Statement One (1993).
Formarea unui grup pentru rezolvarea problemelor urgente ( Urgent Issue Task Force), similar celor din Marea Britanie si SUA, nu a fost inițial adoptat, deoarece AASB a simțit nevoia de a clarifica rolul și a determina resurselor necesare pentru a opera un astfel de grup de lucru (Raportul AARF și AASB, septembrie 1993). Cu toate acestea, retragerea formală a statutului obligatoriu al SAC 4 (și, ca un corolar al SAC 1, 2 și 3), în decembrie 1993, poate fi privita ca punctul în care interesele de afaceri au reușit ‘smulgerea’ inițiativei de stabilire a standardelor de la profesia contabila și AARF. Un rezultat imediat a fost eliberarea unui document de discuție cu privire la formarea unui grup pentru problemele in curs de dezvoltare (EIG), de asemenea, în decembrie 1993. În urma unei reexaminări de răspunsuri la documentul de discuție EIG, un grup pentru problemele urgente (UIG), s-a format și a început sa opereze în martie 1995.
Componenta UIG (15 membri) este dominată de profesie, cuprinzand un senior partner de la fiecare Big Four și reprezentanți ai AASB (președinte), o firmă pe două niveluri de contabilitate, un grup al utilizatorilor și preparatorilor, persoane din mediul academic și sectorul public si un observator ASIC. Suportul tehnic a fost oferit inițial de către AARF, dar acum acest lucru este indeplinit de AASB. Unsprezece voturi sunt necesare pentru pronunțarea unei hotărâri: patru voturi negative asigura faptul ca aceasta este respinsa. Reuniunile UIG sunt deschise pentru public și propunerile sunt acceptate. Cu toate acestea, nu există un proces echitabil deoarece grupul are doar 3 +1 întâlniri în care să rezolve o problemă. AASB are putere de veto asupra deciziilor UIG.
Cea mai interesanta hotarare realizata de UIG în cursul primul său an de operaționalitate a fost Abstract 5 "Metode de amortizare a fondului comercial", care interzice aplicarea metodei sumei inverse a cifrei anilor. Această chestiune a fost adresata AASB-ului atunci când s-a revizuit standardul referitor la fondul comercial (AASB 1013) și a fost încorporat în acesta. Decizia cu privire la amortizarea fondului comercial a “urmat" hotararii din iunie 1995 a ASIC care se pronunțe cu privire la chestiune, evitând astfel o ciocnire majoră între AARF / AASB / UIG și ASIC cu privire la acest subiect.
Martie 1995 a văzut, de asemenea, eliberare a SAC 4 revizuit si fără exemple contencioase (în special cea a acordurilor în mod egal si proportional nerealizate). Fără statut obligatoriu aferent, această versiune a atras putine comentarii. Actul de reformare a Legii Societatilor Comerciale din septembrie 1994 a acordat ASX calitatea de co-reglementator în ceea ce privește problemele legate de listarea companiilor și a regulilor de afaceri privind transparenta. Principala cerinta cu privire la transparenta a fost regula de listare 3A (1). Primul proiect de lege privind simplificarea Legii Societatilor Comerciale a fost adoptat în septembrie 1995. Axa lui majora a fost de a schimba clasificarea companiilor private raportoare, concept dezvoltat de AARF / AASB, la unul bazat pe o definiție a întreprinderilor ‘mici’ si ‘mari’. Pentru a fi o firma mica două dintre următoarele criterii trebuie să fie îndeplinite:
– Venituri brute consolidate < A$ 10 milioane (circa 6 milioane dolari SUA)
– Active totale consolidate < A$ 5 milioane (circa 3 milioane de dolari SUA)
– Mai puțin de 50 de angajati full-time.
Acest lucru înseamnă că statutul unei companii este acum stabilit pe o bază anuală care urmează o abordare legalistă, mai degrabă decât una de "substanță" preferată de profesie.
Obiective, ipoteze și caracteristici calitative
Ca o consecință a lagalizarii standardelor de contabilitate impreuna cu dezvoltarea continuă a unui cadru conceptual pe care standardele se bazează, noțiunea de imagine fidelă și corectă a primit un statut secundar. Înainte de eliminarea secțiunii 289 (2) din Legea Societatilor Comerciale, acesta preciza că directorii nu trebuiau să se asigure că situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu standardele de contabilitate în cazul în care respectarea ar fi dus la conturi ce nu ofera o imagine fidelă. Acele companii ce nu erau pregătite pentru a se conforma cu standardele de contabilitate s-au folosit de aceasta scapare ca un mijloc de evitare a respectării standardelor. Acest lucru, la care se adaugă dificultățile de a defini o imagine reală și corectă, a dus la modificare Legii Societăților Comerciale, care acum prevede că, în cazul în care conformitatea cu standardele nu va oferi o imagine corecta si fidelă, atunci directorii trebuie să adauge informații și explicații ce vor oferi o asfel de imagine, mai degrabă decât sa se îndepărteze de la standarde în prezentarea situațiilor financiare (secțiunea 297 privind Legea Societăților Comerciale). O consecință neintenționată a acestui lucru a fost utilizarea de multi-coloane in situațiilor financiare de către puținele companii care au crezut ca aplicare a unui standard era înșelătoare. Această practică este acum interzisa.
În timp ce impulsul pentru elaborarea standardelor de contabilitate a fost de a reglementa societățile cotate la bursă, a existat întotdeauna îngrijorarea că societățile mici nu ar trebui să fie împovărate cu regulamente inutile. Primul Act de Simplificare A Legii Societatilor Comerciale a prevazut un mic ghid de afaceri prin care să-și consolideze toate dispozițiile legale care afectează companiile mici într-un singur loc. O caracteristică a Actului, și a modificărilor ulterioare, a fost că orice companie clasificata ca fiind mica si-a redus obligațiile contabile. În timp ce înregistrările contabile suficiente trebuie să fie păstrate pentru a permite conturilor anuale să fie întocmite și auditate, o mică companie privata (care acum are nevoie numai de un singur actionar, minimul precedent fiind de doi), nu este obligata sa relizeze conturi formale sau sa le auditeze, cu excepția cazului în care 5% din acționarii cu drept de vot ai societatii solicită să facă acest lucru sau la cererea ASIC.
Având în vedere că în jur de 98% din cele 1.1 milioane de companii australiene sunt definite ca fiind de mici dimensiuni, aceste noi dispoziții aduc beneficii economice majore pentru întreprinderile în cauză. Ele trebuie, în continuare, cu toate acestea, sa depune un randament anual (de informare), cu ASIC cuprinzând detalii referitoare la directori, actionari, acțiunile emise și sediul social.
Standardele contabile aplicabile și standardele contabile australiene
Cele doua seturi de standarde sunt standardele de contabilitate aplicabile (AASB-uri) emise de către Consiliu și standardele australiene de contabilitate (AAS-uri), emise de Fundatie în numele ASCPA și ICAA.
Există patru AAS-uri pentru care nu există nici un AASB corespunzător, așa cum se arată mai jos:
AAS 9 “Cheltuieli reportate pentru perioadele contabile ulterioare” (1983)
AAS 25 “Raportarea financiară pentru planurilor de pensii” (1992)
AAS 27 “Raportarea financiară a guvernele locale” (1995)
AAS 29 “Raportarea financiară a departamentele guvernamentale” (1993)
Urmatoarele paragrafe cuprind caracteristici ale unor AASB-uri.
Dezbaterea pe tema fondului comercial s-a concentrat pe metoda și perioada de timp utilizate pentru amortizare. Companiile prefara sa foloseasca 20 ani, mai degrabă decât revizuirea duratei de viață din care deriva beneficiile. De o preocupare mai mare a fost adoptarea metodei de amortizare a sumei inverse a cifrei anilor, care minimizeaza valoarea amortizată în primii ani. În timp ce din punct de vedere tehnic era în conformitate cu standardul, aceasta este un abuz clar al intentiei standardului și a dus la hotărârea UIG împotriva metodei și la modificarea adusă standardului, care acum permite doar metoda liniara de amortizare.
Imobilizarile corporale necurente sunt în mod normal, contabilizate la cost (inclusiv toate cheltuielile necesare pentru a aduce bunurile în funcțiune) și amortizate în timpul duratei lor de utilizare. Deși terenurile nu sunt amortizabile, clădirile sunt, și acest lucru a condus în trecut la rapoartele de audit pentru non-conformitate. În timp ce metodele de amortizare nu se cer a fi dezvăluite, în jur de 80% din cele 150 de companii de top au făcut acest lucru, metoda favorita fiind cea liniara.
Legea Societatilor Comerciale permite reevaluarea imobilizarilor necurente, iar AASB 1041 (in conformitate cu IAS 16) precizează tratamentul contabil pentru astfel de reevaluări, care necesită întreaga clasă de active care urmează să fie reevaluate, sumele de pe credit vor merge direct la o rezerva de reevaluare a activelor (cu excepția cazului unei inversari), iar cele de pe debit in contul de profit și pierdere (cu excepția cazului unei inversari), facandu-se o distincție între activele înregistrate la costși cele reevaluate. AASB 1040 solicita informații cu privire la activele și categoriile în care acestea urmează să fie clasificate. AASB 1010 se ocupă de active evaluate la valoarea lor recuperabilă fiind "valoarea netă care urmează să fie recuperata prin intrările și ieșirile de numerar care decurg din utilizarea sa continuă și ulterioară". O declarație trebuie să fie, de asemenea, făcută pentru a stabili dacă fluxurile de numerar au fost reduse pentru a ajunge la valoarea recuperabilă.
Nu există un anumit standard de contabilitate care sa se ocupă de investitii. Cu toate acestea, AASB 1040 prevede includerea lor și clasificarea în categoriile curente și necurente, și în mod normal sunt inregistrate la valoarea minima dintre cost si valoarea de piață. Valorile de piață pot fi, de asemenea, prezentate în note pentru investițiile prezentate la cost. AASB 1023 prevede că societățile de asigurări isi masoara investițiile la valoarea de piață neta la data închiderii bilantului, modificările de valoare ulterioare sunt prezentate in cont ca venituri sau cheltuieli în exercițiul financiar in care acestea apar.
In privinta stocurilor este recomandata valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă, metoda ce a fost utilizată în 96% din cazuri, de către 150 de companii de top, în timp ce celelate metode au fost cea a costului mediu pondert (32%) și FIFO (42%). Alte metode acceptate de inregistrare a costului sunt metoda identificarii specifice și costul standard, în timp ce metoda costului de absorbție este prescrisa pentru costurile de conversie.
Datoriile, asemeni activelor, sunt împărțite în bilanț în curente (scadente în mai puțin de un an) și necurente.
Toate companiile din top 150 au aplicat metoda răspunderii contabile privind impozitul amânat, așa cum prevede AASB 1020, cu excepția dezvăluirii a trei diferențe permanente și a naturii lor. Trei sferturi dintre companii au prezentate atât datoriile de impozit amânat cat și viitoare beneficii de impozit pe venit, aproape toate fiind clasificate în bilanț ca necurente sau de altă natură. AASB 1020 a fost republicat în decembrie 1999 și nu este in prezent (2003) operabil, până la data de 1 ianuarie 2005.
Principalele conturi ale companiilor australiene sunt conturile consolidate, chiar dacă sunt necesare de asemenea si conturile individuale ale entității mamă. AASB 1024 specifică faptul că fiecare societate ce aplica Standardul trebuie sa prezinte conturile consolidate pentru agentul economic din care provine entitatea mamă.Cerința cheie în determinarea relație mama / filială este legata de control. "Controlul înseamnă capacitatea unei entități de a domina luarea deciziilor, direct sau indirect, în legătură cu politicile financiare și de exploatare a unei alte entități, astfel încât să permită celeilalte entitati să funcționeze cu scopul antingerii obiectivelor entității ce detine controlul." (AASB 1024, paragraful 9).
AASB 1012 precizează tratamentul contabil pentru operațiunile valutare. Standardul prevede că pentru tranzacțiile în valută, câștigurile sau pierderile de schimb valutar sunt recunoscute în contul de profit și pierdere, iar rezultatele financiare ale entităților străine controlate sunt traduse în funcție de nivelul de autonomie exercitat.
AASB 1026 prezinta dispozițiile necesare cu privire la relevanta fluxurilor de numerar din activitățile de exploatare și a altor activități ale entității. Metoda directa (care arată intrările și ieșirile de numerar brut) este specificata. Suplimentul standardului încurajează utilizarea de investiții și de finanțare a activității.
Informatiile cerute în notele la situațiile financiare au fost prescrise anterior în Tabelul 5 din Legea Societatilor Comerciale și a diferitelor standarde de contabilitate. O schimbare majoră este îndepărtarea formatului stabilit pentru contul de profit și pierdere (deja acoperit de AASB 1018), precum și a bilanțului (AASB 1040). Punerea în aplicare a AASB 1034 "Informatii pentru a fi prezentate în rapoartele financiare” a cuprins cele mai multe cerințe de transparenta dintre cele incluse în standardele de contabilitate relevante.
Notele contin, de asemenea, informatii pe segmente, lucru solicitat de AASB 1005, care acoperă cifra de afaceri, rezultatele din exploatare și activele nete pentru fiecare segment de industrie și geografic. Două treimi din cele 150 de companii de top au furnizat informații segmentate, 74% au dezvăluit segmente de industrie și de 77% segmente geografice.
În ceea ce privește instrumentele financiare, AASB 1033 "Prezentarea și dezvaluirea de instrumente financiare" emis pentru prima oara în decembrie 1996 și emise din nou în octombrie 1999, se bazează pe standardul internațional IAS 32.
Conformitatea cu Standardele Internaționale de Contabilitate
AASB a realizat Echivalentul Australian pentru IASB al Standardelor în 15 iulie, 2004. În timp ce IASB se concentreze pe entitățile ce realizeaza profit, AASB este responsabil pentru stabilirea standardelor de contabilitate pentru toate tipurile de entități de raportare. În consecință, un text suplimentar, identificat corespunzător, a fost inclus în noile standarde AASB care să se ocupe de cazurile în care există o nevoie de a avea cerințe diferite sau suplimentare pentru entități non-profit.
Alte standarde de contabilitate care nu au echivalent IASB, dar care vor fi păstrate de către AASB, datorită relevanței lor speciale pentru mediul australian sunt după cum urmează:
• AAS 25 "Raportarea financiară pentru planurile de pensii" – AASB își va menține acest standard, pentru moment, și de a întreprinde o revizuire fundamentală a cerințelor sale. Din moment ce AAS 25 se aplică în mod specific la planurile de pensionare, cerințele sale trec peste cele de la alte standarde.
• AAS 27 "Raportarea financiară a administrațiilor locale", AAS 29 "Raportarea financiară a Departamentelor Guvernamentale" și AAS 31 "Raportarea financiară a guvernelor" – sunt în prezent în curs de revizuire. Acestea vor fi păstrate de către AASB pentru ca, desi cele mai multe cerințe de raportare financiară a AASB se aplică în mod egal la toate tipurile de entități raportoare, sunt selectate probleme de importanță deosebită pentru sectorul public care sunt cel mai bine tratate în aceste standarde separate.
Aceasta tranziție catre IFRS se aplică grupurilor de întreprinderi, celor individuale și organizațiilor non-profit. Ca si în UE, acest proces a implicat o serie de mișcări politice complexe. Companiile australiane nu vor folosi IFRS ca atare, dar ceea ce a devenit cunoscut sub numele de echivalentul australian la IFRS (AIFRS). Consiliul Australian de Standarde de Contabilitate (AASB) a emis noi standarde, care sunt pe deplin conforme cu IFRS, dar nu sunt identice cu IFRS. Unele AIFRS elimina opțiunile disponibile în IFRS, iar unele AIFRS solicita prezentări suplimentare in plus fata de ceea ce se cere de IFRS. De exemplu, companiile australiene nu vor avea opțiunea de recunoaștere a activelor nete primite ca si subvenții de la stat (ele vor trebui să arate costul integral al bunului și subvențiile asociate) ; deasemenea, companiile responsabile de activități extractive pot inregistra diferit față de omologii lor internaționali (nu exista în prezent nici un IFRS pe acest domeniu). Acest lucru înseamnă că situațiile financiare ale societăților din Australia vor fi conforme cu IFRS, dar companiile străine ce aplica IFRS nu vor fi în mod necesar conforme cu AIFRS.
Concluzii
Jucatorii principali ai dezbaterii regulamentului de contabilitate în Australia au fost ASX, ASIC și guvernul federal. În timp ce sprijinul legislativ a fost dat standardelor de contabilitate, compoziția AASB a fost extinsă (AARF pierde rolul său de cercetare și consilier tehnic). În timp ce imaginea fidelă și corectă a devenit subordonata standardelor de contabilitate, dispozițiile de scutirea oferite de Legea Societatilor Comerciale rămân intacte. ASIC a adoptat o abordare dura in ceea ce priveste scutirile pentru entitatile care nu sunt in conformitate cu standardele contabile, argumentând că modificările aduse legii au avut drept scop realizarea de uniformitate, coerența și comparabilitatea informațiilor contabile și de prevenire a practicilor de contabilitate creativă.
Cu Programul de Supraveghere a Situațiile Financiare, ASIC si-a asumat în parte, un rol similar cu cel al Panoului de Revizuire a Raportarilor Financiare din Regatului Unit pentru a asigura conformitatea cu legislația și standardele de contabilitate. ASIC (cu sprijin de la stat de facto) a facut presiuni in continuare in legatura cu cerințele de guvernare corporativă si cuprinsa in liniile Raportului Cadbury și a obtinut un succes precoce o data cu cedarea treptata a președintelui și directorului general al Coles-Myers (a zecea societate ca marie cotată la bursă), datorită presiunilor investitorilor instituționali asupra tranzacțiilor cu părți afiliate. Cu toate acestea, regulamentul de guvernare corporativă este din nou în curs de revizuire. Noile dispoziții instituționale pentru stabilirea standardelor de contabilitate australiane au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, cu înlocuirea Partii 12 din Australian Securities and Investments Commission Act 1989 (Legea ASIC) de către o nouă parte 12 adoptata ca parte a pachetului legislativ de reformă conținut în Programu de Reforma al Actului Legii Societatilor Comerciale.
Consiliul de Raportare Financiară (FRC), în stabilirea direcțiilor strategice a AASB pentru 2001-2002, le-a plasat mai mult în contextul obiectivului pe termen lung a convergenței internaționale (mai degrabă decât de armonizare) a standardelor de contabilitate, o direcție puternic susținută de sectorul de afaceri in ceea ce priveste costul. Acest lucru a dus la înlocuirea "vechilor" declarații de politica 4 și 6, în aprilie 2002 de către noi PS 4, "Politici de convergență și armonizarea internationala", oferind conditiile de operare pentru o mare parte a programului de lucru a AASB-lui. Munca ce se concentreze pe convergența internațională continuă, de asemenea, o data cu revizuirea de catre UIG a fiecarei interpretari IFRIC. În cazul în care UIG ajunge la un consens în vedere că interpretarea IFRIC este aplicabila entităților de raportare australiane, un Rezumat UIG Aabstract) va fi emis pe această temă.
În iulie 2002, FRC a anunțat că AASB este obligat să depună eforturi pentru punerea în aplicarea integrală a IAS in Australia de la 1 ianuarie 2005. Această strategie a fost determinata de decizia UE de a solicita societăților cotate la bursă sa întocmească conturi consolidate în conformitate cu standardele IASB, începând de la 1 ianuarie 2005.
Având în vedere că AASB are responsabilitatea de a stabili standarde si pentru entități non-profit, mai multe standarde interne vor varia de la cele ale IASB. De exemplu, AASB 1044 se pe baza IAS 37, dar are puncte suplimentare care se ocupă de aspecte unice entitatilor non-profit din sectorul public. În ceea ce privește reglemetarea cadrului contabil, se pare că în timp ce Australia se încadrează între asociationism (incorporat de către Regatul Unit) și corporatism (Suedia), rolul tot mai activ al guvernului federal si al agențiilor sale în procesul de reglementare, plaseaza clar Australia in sectorul corporatist cu propria sa interactiune guvern/ organism profesional / mediu de afaceri.
SISTEMUL CONTABIL ÎN MAREA BRITANIE
Aspecte introductive
Revoluția industrială britanică și-a pus în mod decisiv amprenta asupra evoluției sistemului contabil. Ea a urgentat dezvoltarea sectorului manufacturier și a comerțului internațional.
La începutul secolului al XIX-lea, în lipsă unei legi privind societățile anonime, crearea acestora se realiza pe bază unui mandat regal sau a unui accord al Parlamentului. Regulile contabile făceau parte din statutele societăților.
În anul 1844 s-a promulgat Joint Stock Companies Act care permitea constituirea de societăți pe acțiuni fără aprobarea Parlamentului datorită dezvoltării lucrărilor de infrastructură Această lege cerea publicarea unui bilanț “full and fair”(complet și fidel), fără a specifică însă care este conținutul său. Acest bilanț trebuia supus controlului acționarilor. O altă lege, în 1855, îmbunătățea statutul acționarilor, prin prevederea unei responsabilități limitate la capitalul subscris. Un an mai târziu, printr-o a treia lege se propuneau elementele de conținut privind prezentarea bilanțului, deși prin textele ei, întocmirea și auditarea bilanțului deveneau facultative.
După aproape o jumătate de secol, o nouă lege, Companies Act 1900 impunea din nou obligativitatea auditării și publicării bilanțului. Se solicită prin această lege și redarea unei imagini adevărate și exacte a situației financiare a întreprinderii. Astfel rezultă că în cea de a doua jumătate a secolului trecut au fost dezvoltate practicile și s-au născut conceptele de “comunicare a informațiilor financiare”(financial reporting) și de “bună informare a publicului”(full and fair disclosure). Punerea de informații la dispoziția publicului se făcea în “spiritul adevărului și exactității”, ceea ce însemnă o imagine fidelă a afacerilor întreprinderilor.
Perioada interbelică a fost martora unor scandaluri financiare, între care falimentul societății de transport maritime “Royal Mail Steam, Packet”(1926), al carui profit era de fapt o pierdere disimulată printr-un transfer din rezervele oculte create anterior. Această afacere a influențat dezvoltarea reglementărilor contabile și a pus în evidență nevoia de transparență a informațiilor financiare pentru acționari. Însă au trecut 10 ani pentru a se declanșa o reformă privind dreptul societăților.
Reforma legislativă din anii ’40 a avut în centrul ei Legea societățiilor comerciale (Campanies Act) din 1947. Această lege a fost înlocuită în 1948 cu o lege a consolidării, lege care anula toate dispozițiile precedente referitoare la societăți și care le regrupa într-un nou text legislativ.
Obligația de a prezenta, prin conturi, a true and correct view, a fost modificată cu formula arhicunoscută în zilele noastre, true and fair view (imagine fidelă). Schimbarea din “o imagine” în “imagine” și, mai ales, din “correct”(corectă) în fair (loială, sinceră, cinstită) s-a facut sub influența profesiei contabile britanice, deoarece “correct” era un cuvântul excesiv de precis pentru a reflecta practicile de contabilitate și audit.
Neglijat înainte de afacerea Royal Mail , contul de profit și pierdere a devenit o situație financiară esențială, rezervele oculte sunt interzise iar societățile-mamă sunt obligate să întocmească situații consolidate. Totodată, societăților le-a fost impuse furnizarea numeroaselor informații suplimentare în anexă. Legea prevedea, de asemena , că personele care efectuează auditul trebuie să facă parte dintr-o asociație profesională.
În 1971, revendicările publicului și ale presei au stat la originea creării, prin decizia comună a organismelor profesiei, a Comitetul normelor contabile”(Accounting Standards Committee a ASC).
Aderarea Marii Britanii la Comunitatea Europeană la 1 ianuarie 1973 a avut importante consecințe asupra dreptului societăților. Walton (1997) remarcă faptul că Marea Britanie nu a dezvoltat un model de societate comercială adaptată întreprinderilor mici și mijlocii, toate societățile de capitaluri infiintandu-se că societăți pe acțiuni. În 1980, ca urmare a implementării Directivei a Doua, privind înființarea și funcționarea societăților pe acțiuni au fost create 2 tipuri de societăți: societatea cu răspundere limitată – Private Limited Company(ltd)- în care părțile sociale nu pot fi tranferate fără acordul asociaților și societate pe acțiuni – Public Limited Company(PLC) – în care părțile sociale sunt liber tranferabile.
În 1982, Legea societăților a fost din nou modificată ca o consecință a implementării Directivei a IV-a. Legea din 1982 cuprinde modelele de prezentare a situațiilor financiare, regulile detaliate de evaluare și informațiile ce trebuiau prezentate în notele la situațiile financiare conform Directivei a IV-a . Această lege a lăsat întreprinderilor să aleagă între un cont de profit și pierdere cu o clasificare a cheltuielilor după natura și un altul, cu o clasificare după destinație (de fapt patru modele dacă avem în vedere și formatul orizontal și lista al contului), însă majoritatea companiilor au optat în continuare pentru un cont de profit și pierdere cu o repartizare a cheltuielor după destinație. Legea societăților a fost amendată în anul 1989 odata cu adoptarea celei de-a Saptea Directive europene.
Odată cu intrarea în vigoare a Reglementărilor IAS, societățile cotate britanice vor trece la aplicarea IAS/IFRS. Pe lângă modifcările care vor afecta performanța și poziția financiară, cerința “prezentării oneste”(fair presentation) din IAS 1 va înlocui “true and fair view”. În acest sens, Legea societăților a fost amendată, societățile care raportează conform IAS/IFRS nemaiavând obligația de a întocmi situații financiare care să prezinte a”true and fair view”. Un al doilea salt în normalizarea contabilă britanică a fost realizat în 1990, o dată cu înființarea “Consiliului normelor contabile (Accounting Standards Board: ASB”). Această reformă era anticipată de crearea în 1983 a “Comitetul Consultativ al organismelor contabile”: CCAB.
Reglementarea Contabila în Marea Britanie
Accounting Standards Committee (ASC) – rolul lui era să emită norme în vederea restrângerii numărului de opțiuni utilizabile de către societăți și auditori. Înființarea acestui organism a fost primul salt important spre normalizare. Între 1971 și 1990, ASC a emis 25 de recomandări numite “Enunțuri ale practicii contabile normalizate” (Statement of Standard Accounting Practice: SSAP). Deși nu toate aceste norme mai sunt în vigoare ele reprezintă un punct de plecare pentru elaborarea de norme mai profesionale. Astfel organismul ASC a supraviețuit 20 de ani, în profida criticilor care catalogau activitatea sa ca fiind lipsită de eficacitate din cauza normelor puțin restrictive.
Accounting Standards Board (ASB) – având ca și predecesorul său ASC, responsabilitatea de a emite norme contabile. Noile norme se aplică mai rapid și poartă numele de “Financial Reporting Standards”: FRS, vechiurile SAPP-uri rămânând operaționale până la înlocuirea cu FRS. ASB a introdus un nou tablou de finanțare bazat pe modelul american, prin FRS 1:”Cash-flow statements”. Un alt element inovator este este acela că ASB privilegiează bilanțul, în detrimentul contului de profit și pierdere, în special bilanțul în valori reale.
Financial Reporting Council (FRC). În 1990, prin Ministerul Comertului și Industriei, Guvernul a participat la crearea unui alt organism de reglementare contabilă, Financial Reporting Council(FRC), alcătuit din reprezentanți ai utilizatorilor informației contabile: statul, profesia contabilă, analiștii financiari, întreprinderile, universitarii, fiind responsabili de reglementările privind prezentarea informațiilor contabile în situațiile financiare, dar și de obținerea fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare. FRC este format de Accounting Standards Board care emite standarde contabile și Financial Reporting Review Panel(FRRP) însărcinat cu controlul aplicării acestor standarde.
Financial Reporting Review Panel (FRRP) a fost creat în premieră ca organism de supraveghere a informațiilor financiare prezentate de întreprinderi. El investighează cazurile în care situațiile financiare par a nu fi conforme cu Legea societăților comerciale. Anual, FRRP selecționează și verifică aproximativ 300 situații financiare, întocmite în concordanță cu UK GAAP și IFRS. FRRP consideră că responsabilitatea pentru legalitatea conturilor aparține întreprinderilor și auditorilor, ea nu cade în sarcina organelor de impunere.
Urgent Issues Task Force (UITF) are rolul de a asista ASB atunci când apar interpretări conflictuale ale cerințelor standardelor sau ale legii societăților comerciale.
Profesia contabila
Înca de la începutul anilor ’40, poate fi remarcată o primă tentativă a profesiei britanice pentru a stabili directive tehnice (norme contabile). În 1942, este creeat “Comitetul princiipilor contabile” de către organismul profesiei contabile engleze, comitet care, timp de 25 ani, a publicat o serie de recomandări. Nu a avut o influență foate mare, poate și din cauza unor probleme: nu s-a interest asupra situațiilor dificile, atungând numai chestiuni de rutină, cele 12 recomandări erau destinate decât membrilor organismului englez al profesiei contabile.
Auditorii au creeat asociații profesionale și pentru a-și păstra reputația, acele asociații nu trebuia să cuprindă decât auditori competenți și trebuia să elaboreze o deontologie, să își prezinte tehnicile contabile utilizate. Asociațiile profesionale au încercat înca de la început să dea profesiei o imagine de organizare și de coerență. Accesul în asociații era foarte dificil. Până în anii ’60 pentru a deveni un membru trebuia să se plătească un cabinet pentru a fi angajat ca ucenic pe o perioada de 5 ani. Primele trei organizații au fost recunoscute printr-o cartă regală:
Institutul expertilor contabililor din Anglia si Tara Galior ( of in and : ICAEW)
Institutul expertilor contabili din Scotia ( of of :ICAS
Institutul expertilor contabili din Irlanda (Institute ofChartered Accountants inIreland:ICAI)
Paralel s-a dezvoltat o profesie contabilă autorizată, care s-a organizat în structurile organizației “Asociația contabililor autorizați”- Chartered Association of Certified Accountants: ACCA. Profesia contabilă joacă un rol foarte important în viața economică: un rol consultativ pe lângă guvern, în ceea ce privește legislația și regulile fiscale și contabile: un rol major și în normalizarea contabilă, chiar dacă există din 1990 un organism independent de normalizare contabilă; un rol de normalizare a profesiei (formare, deontologie, exercițiul acesteia). Pe lângă aceste organizații mai exista: Institutul contabililor de gestiune si Institutul în auditarea sectorului public.
Astfel in colonii precum , Noua Zeelanda, Africa deSud si au fost create organizații profesionale după modelul britanic.
Situațiile financiare
Situațiile fiananciare pe care le întocmesc societățile britanice cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația caștigurilor și pierderilor totale recunoscute, situația variației capitalurilor proprii, situația fluxurilor de numerar, note la situațiile financiare, acestea au rolul de furniza informații pentru o gamă mare de utilizatori care trebuie să ia decizii de investire.
bilanțul poate fi prezentat fie sub formă de listă a activelor, urmate de capitaluri și datorii, fie ca listă care reliefează activele nete, situație preferată de majoritatea întreprinderilor britanice. Gruparea elementelor are la bază criteriul current/noncurrent
contul de profit și pierdere este sub formă de listă. Principalul element de venituri înregistrat în cadrul acestuia este cifra de afaceri, cheltuielile de exploatare sunt grupate după funcțiile întreprinderii. FRS3 folosește atât denumirea de element excepțional (elemente seminificative provenite din tranzacția a căror marime impune prezentarea lor în scopul respectării imaginii fidele) cât și de extraordinar (elemente cu grad înalt de anormalitate, elemente care nu se așteapta să reapară). Definiția din FRS3 a avut drept consecință dispariția acestui rând cu elemente extraordinare din contul de profit sau pierdere. FRS 3 prevede și întocmirea unei situații de reconciliere. FRS22 identic cu IAS33 – rezultat pe acțiune impune prezentarea în CPP a caștigului pe acțiune de bază și diluat aferent rezultatului net, dar și cel corepunzător profitului sau pierderii din activitățile continue. Câștigul pe acțiune de bază aferent profitului sau pierderii din activitatea intreruptă poate fi raportat și în note.
Tabloul tuturor caștigurilor și pierderilor contabilizate este specifică contabilității britanice. Ea ar putea devenii o situație intermediară între bilanț în valori curente și contul de profit sau pierdere în costuri istorice. Aceasta cuprinde toate elementele care afectează creșterea sau diminuarea capitalurilor proprii în timpul perioadei, cu excepția aporturilor din partea asociaților, respectiv distribuirea de dividend sau micșorări de capital prin distribuire către asociați.
Situația variaților capitalurilor proprii arată toate variațiile capitalului propriu inclusiv tranzacțiile cu proprietarii
Tabloul fluxurilor de trezorerie ,această structură se inspiră din modelul american.
Notele la situațiile financiare au același statut ca și situațiile financiare principale. Se constată tendința de a prezenta un bilanț și un CPP cât mai simplu, analiza detaliată făcându-se în note.
Societățile de capitaluri trebuie să depună situațiile financiare anuale la Registrul societăților, complexul de situații cuprinde: conturile anuale, tabloul de finanațare, raportul de gestiune și raportul auditorului.
Prezentare politici contabile privind recunoașterea și evaluarea
În cazul imobilizărilor necorporale: costurile de cercetare pură și aplicată trebuie recunoscute drept cheltuieli; costurile de dezvoltare sunt recunoscute ca active dacă criteriile vor fi corespunzătoare cu IAS38, adică în momentul depunerii cererii pentru obținerea aprobării autorităților care reglementează o piața importantă. O diferența față de IFRS o reprezintă momentul începerii amortizării activelor: conform standardelor britanice in momentul achizitiei. Activele fixe se recunosc inițial la costul lor, ulterior fiind reevaluate. În ceea ce privește terenurile și construcțiile se distinge freehold property (întreprinderea e proprietara terenului) și leaseholdproperty (relevă faptul că este proprietarul constructiilor si locatar al terenului) În cazul provizioanelor FRS 12 a fost dezvoltat în cooperare cu IASB și nu există diferențe între standardul emis de normalizatorul britanic și cel internațional. Standardul care reglementează impozitele amânate FRS19 se deosebește de IAS 12 prin doua aspecte principale: FRS19 nu impune recunoașterea impozitelor amânate cu ocazia reevaluărilor activelor nemonetare, nici cu ocazia evaluării la valoarea justa a activelor dobândite ca urmare a unei combinări de întreprinderi; FRS19 permite, dar nu impune actualizarea datoriilor din impozite amânate, în timp ce IAS 12 interzice acest lucru. În cazul instrumentelor financiare ASB a emis o normă FRS4 – Contabilizarea instrumentelor financiare a carei abordare diferă de FASB și IASB, dacă pentru aceștia din urmă un titlu trebuie contabilizat parțial la capitaluri proprii (dreptul de cumpărare a acțiuni) și parțial la datorii, normă britanică adoptă o nouă poziție contrară: aceste instrumente trebuie să fie contabilizate în totalitate .
Relația cu fiscalitatea
Spre deosebire de Europa Continentală în Marea Britanie, întelegerea contabilității nu impune cunoașterea fiscalității. Și în Marea Britanie, contabilitatea trebuie să furnizeze informații Administrației Financiare, dar sistemul contabil este diferit de cel fiscal. În conformitate cu această caracteristică este posibilă o reevaluare contabilă a imobilizărilor, fără să platească impozite, astfel cheltuiala fiscală e generată de plusul de valoare din vânzarea activului și nu din reevaluare. Legislația fiscală se bazează pe “legea finanțelor anuale”. Anul bugetar începe pe 6 aprilie și corespunde anului de impozitare.
SISTEMUL CONTABIL DIN TURCIA
Intensive accounting education and increasing numbers of publications on accounting
Intensitatea învățământului de contabilitate și numărul tot mai mare de publicații în domeniul contabilității at the end of the 19th century, built the origins of contemporary accounting thoughtde la sfârșitul secolului al 19-lea, au format originile gândirii contabile contemporane înainte de întemeierea Republicii Turcești.
establishment of The Turkish The reforms made during 1925-1930 affected the modernization of aReformele efectuate în timpul 1925-1930 au afectat modernizarea gândirii contabile directly and iîn mod direct și indirect. Some of these reforms were: Commercial Code, Income Tax Code and Unele dintre aceste reforme au fost: Codul comercial, Codul impozitului pe venit și Code on Adoption and Use of the Turkish alphaCodul cu privire la adoptarea și utilizarea alfabetului turc. As a result of the positive effects of Ca urmare a efectelor pozitive ale reforms of The Turkish Republic, Turkish accounting thought has advancreformelor din Republica Turcă, gândirea contabilă turcă a avansat considerabil during the 20th century. în timpul secolului 20.
Keywords: The double-entry accounting system, Ottoman accounting thought, Influence of
1.Accounting Thought in The Ottoman Empire during the 19th5.1. Gândirea contabilă în Imperiul Otoman în timpul secolului al 19-lea
In keeping the records of the State, all of the State departments of The Ottoman
Pentru păstrarea înregistrărilor de stat, toate departamentele de stat ale Empire used the ladder method as an accounting method; this system had been useImperiului Otoman a fost folosită metoda de scară ca o metodă de contabilitate; acest sistem a fost folosit multe centuriessecole. The first use of this State accounting method was seen in the Abbasid EmpirPrima utilizare a acestei metode de contabilitate de stat a fost văzută în Imperiul Abbasid ((750-1258), an Arab-Islam Stat(( 750-1258), un stat Arab-Islamic. Following the Abbasids, the method was developed by the În urma Abbasizilor, metoda a fost dezvoltată de către IIlhanians (1250-1340) and matured during The Ottoman Empire (îIlhanians (1250-1340) și a fost completat în timpul Imperiului Otoman (1299-1922). As a result Ca rezultat al of the dominance of public economics in this part of the world, this accounting methdominării economiei publice în această parte a lumii, această metodă de contabilitate a fost used for keeping the records of State incomes and expenditures as well as for the records folosită pentru păstrarea înregistrărilor veniturilor și cheltuielilor statului, precum și pentru înregistrările foundations and similar organizations.fundațiilor și ale organizațiilor similare. There were not many examples regarding the use Nu au fost numeroase exemple în ceea ce privește utilizarea this method in the private sector because, due to the dominance of public economics, thereacestei metode în sectorul privat, deoarece, ca urmare a dominației economiei publice, were not many private companies in The Ottoman Empire.nu au existat multe companii private în Imperiul Otoman. Small-sized private firms wereFirmele mici private au using simple accounting methods for their recordsutilizat metode contabile simple pentru înregistrările lor. On the other hand, large private firms Pe de altă parte, firmele mari private au
fost în mâinile controlului de *This study is prepared for 17were in the hands of foreign capital controlffffffff ffoffffffffffff -‘[0o8 capital străin. The records these firms were keeping were in the Înregistrările acestor firme au fost păstrate native language of the companies' founders and were using the accounting methods whichlimba maternă a fondatorilor companiilor și foloseau metodele contabile care erau were being used in those native countriesfolosite în aceste țări native. As long as these firms paid their taxes regularly andAtâta timp cât aceste firme își plăteau impozitele în mod regulat și obeyed the internal laws of The Ottoman Empire, the State never interfered in these firms.se supuneau legislației interne a Imperiului Otoman, niciodată statul nu a intervenit în aceste firme. InÎn this kind of an environment, it was possible to observe the development of State accountancacest tip de un mediu, a fost posibil să se observe numai dezvoltarea contabilității de stat.
In the aftermath of Tanzimat (an Ottoman Turkish word meaning 'reorganization'), a
În urma Tanzimatului (cuvânt otoman turcesc care înseamnă "reorganizare"), un rapid westernization movement occurreritm rapid de occidentalizare a avut loc. The financial structure of the State became part ofStructura financiară a statului a devenit parte din this movemeaceastă mișcare. First of all, today's Ministry of Finance was established with the name ofMai întâi de toate, Ministerul de Finanțe de astăzi a fost stabilit cu numele de UUmur-ı Maliye in 1838U IIi vfvfbzhzgfvv mur-i Malye în 1838. In this way Basdeftardarlik , which had served for financial issues for În acest fel Basdeftardarlik, care a servit problemelor financiare vreme centuries, was removed.de secole, a fost eliminat. In the second half of the 19th century accounting course booksÎn a doua jumătate a secolului al 19-lea, cărțile pentru cursurile de contabilitate concerning the double-entry accounting system began to be translated into Ottoman Turkiscu privire la sistemul de contabilitate cu dubla înregistrare au început să fie traduse în limba turcă otomană and schools giving courses on accounting were established.și au fost stabilite școli care să predea cursuri de contabilitate. The books for the double-enCărțile pentru cursurile de contabilitate cu sistemul dubla înregistrare erau traduse în cea mai mare parte din limba franceză. Suleyman Asaf's Muhtasar Exemple de astfel de cărți:
– Metoda contabilității – Suleyman Asaf's Muhtasar UUsul-i Deftesul-i Defteri 1- (Method of Book Keeping), published in 1882, and Ahmed Ziyacpublicată în 1882;
– Știința contabilității – Ahmed Ziyaceddin's Fenni Defteri (Scientific Book KeepiFenni Defteri , published for the courses given at Mektepublicată pentru cursurile de la LRusdiye-i Askeriye (Military High School), are examples of these bookLiceul Militar.
Suleyman Asaf wrote in his foreword: My purpose in writing this book is to enable Suleyman Asaf a scris în prefața lui: Scopul meu în scrierea aceastei cărți este de a permite estudents to learn the double-entry accounting system in a simple way eeeeeelevlori să învețe dublul-sistem de contabilitate de înregistrare într-un mod simplu. These words revealed Aceste cuvinte au evidențiat that the ladder method had come to its end and that The Ottoman Empire was ready to adoptcă metoda de scară a ajuns la sfârșit și că Imperiul Otoman a fost pregătit să adopte sistemul de the double-entry accounting system.dublă-înregistrare îin contabilitate. It is certain that these two books were not the onlyEste sigur că aceste două cărți nu au fost singurele examples concerning the double-entry accounting system; there were also other booksexemple cu privire la sistemul dublei înregistrări în contabilitate; au existat, de asemenea, alte cărți care au fost published towards the end of the 19th centurypublicate spre sfârșitul secolului al 19-lea. It is a fact that during this period, one after another, contemporary managementEste un fapt că în această perioadă, școlile managementului contemporan au fost stabilite, una după alta. schools werOne of these schools was established in Istanbul in 1857.Una dintre aceste școli a fost stabilită la Istanbul în 1857. în cele din urmă The Mekteb-i Mülkiye eventually became The Faculty of Political Science of Ankara University.Mekteb-i Mülkiye a devenit Facultatea de Științe Politice din Universitatea din Ankara. 3The main purpose in establishing this school was to produce graduates who were eligible toScopul principal în stabilirea acestei școli a fost de a produce absolvenți care au fost eligibili pentru a lucrawork as financial officials în calitate de funcționari financiari.
1 Another school was established in Istanbul in 1883 under the name of Hamidiye O altă școală a fost înființată la Istanbul în 1883, sub numele de Hamidiye Ticaret MektebTicaret Mektebi.
4
All of the aforementioned statements show that in the second half of the 19th century, Adoption of The double-entry Accounting System Adoptarea sistemului dublei înregistrări.
In 1879, the necessity to re-organize the Ministry of Finance, which was established in În 1879, a fost aparentă necesitatea de a reorganizarea Ministerul de Finanțe, care a fost stabilit în 1838, was apparent.1838. For this reason, the Prime Ministry prepared a memorandum permittingÎn martie 1880, s-a început un nou an financiar în care a fost adoptat sistemul dublei-înregistrări. 9Nevertheless, the application process was full of difficultieProcesul de adoptare a fost plin de dificultăți. After all, the State had been La urma urmei, statul a fost obliged to give up an accounting system which had been in use for 580 years, and replace itobligat să renunțe la un sistem contabil care a fost în uz de 580 ani, și să îl înlocuiască with a new system which had been developed in another civilization.cu un nou sistem care a fost dezvoltat într-o altă civilizație. But despite all theseDar, în ciuda tuturor acestor ddifficulties, the State overcame this transition period in a relatively short time as a result of itdificultăți, statul a depășit această perioadă de tranziție într-un timp relativ scurt.
2.The Developments in Turkish Accounting Thought at the Beginning of the 20
5.2. Evoluțiile în gândirea contabilității turcești la inceputul secolului 20
While entering the 20th century, Ottoman accounting culture was committed to the Odată cu intrarea în secolul 20, cultură otomană contabilă a fost angajată să pună application and the education process of the double-entry accounting system.în aplicare sistemul dublei înregistrări în contabilitate în procesul de învățământ. Nevertheless,Cu toate acestea, the Empire was on the eve of disorder, wars and crises.Imperiul a fost în ajunul dezordinei, războaielor și crizelor. Balkan wars, World War I and ThRăzboaiele din Balcani, Primul război mondial și Turkish Independence War, all occurred successively in a short perioRăzboiul turc de Independență, toate au avut loc succesiv într-o perioadă scurtă de timp. It is certain that this Este sigur că acest kind of an environment was not conducive to the development of accounting thoughtfel de mediu nu a fost propice dezvoltării contabilității de gândire. However, there were several activities that affected the development and education oCu toate acestea, au existat mai multe activități care au afectat dezvoltarea și educarea accounting.în contabilitate. In addition, several books concerning the double-entry accounting system were În plus, mai multe cărți referitoare la sistemul de dublă întregistrare în contabilitate au fost published.publicate. All these developments can be classified in four groups.Toate aceste evoluții pot fi clasificate în patru grupe.
a. A. Efforts to Found The Private Sector Eforturile de a întemeia Sectorul privat
The double-entry accounting system was developed on the basis of the capitalist Dubla înregistrare a fost dezvoltată pe baza sistemului capitalistsy. The application tool of the capitalist system is private sector institutions.Stabilirea la Istanbul a Chamber of Commerce in 1879 is important, because it was in the same period that theCamerei de Comerț în 1879 este importantă, pentru că a fost în aceeași perioadă ca și începutul applications of the double-entry accounting system started.aplicării sistemului de dublă înregistrare în contabilitate. In the founding statute of the
In the same years (1910-1913), tradesmen's associations were established. În următorii ani (1910-1913), au fost stabilite asociațiile de comercianți. Theregulations of these associations included the same duties, too.Reglementările pentru aceste asociații includeau aceleași sarcini, de asemenea. These professional organizations were contemporary establishments which facilitateAceste organizații profesionale au fost unitățile contemporane care au facilitat the development of the private sector.dezvoltarea sectorului privat. Furthermore, these organizations contributed to theMai mult, aceste organizatii au contribuit la organization of financial statements directly and indirectly.organizarea situațiilor financiare în mod direct și indirect. All of these were encouragingToate acestea au fost încurajatoare Turkish society towards trading.Societății turce față de tranzacționare. It is observed that during the early Republic period, these
b.
B. Reforms in The Banking System, Tax Law and Financial Administration of Reforme în sistemul bancar, Drept fiscal și Administrația Financiară a the Ststatului.
Stabilirea de Ziraat Banakasi (Banca Agriculturii) (1868), Emniyet Sandığı (Security Fund) and the National Stock Exchange were importan(1868), Emniyet Sandığı (Fondul de Securitate) și Bursa de Valori Națională au fost pași importanți steps in strengthening the financial structure of private institîn întărirea structurii financiare a instituțiilor private. At the beginning of the 20Statul a început să to collect tax incomes based on the accounting records and financial statementcolecteze venituri fiscale, pe baza înregistrărilor contabile și a situațiilor financiare. All of thesToate acestea au făcut applications made the financial statements more important which contributed to thsituațiile financiare mai importante și a contribuit la development of accounting thought. Temettu (dividend tax) started to be applieddezvoltarea contabilității de gândire.
In order to stay in harmony with developing conditions, the State also felt the necessity În scopul de a rămâne în armonie cu condițiile în curs de dezvoltare, statul, de asemenea, a simțit necesitatea to renovate its financial structure.de renovare a structurii sale financiare. For this purpose, it prepared several regulations.În acest scop, a pregătit mai multe regulamente. TheseAcestea were as follows: the regulation that determined the qualifications of accountants who work inau fost după cum urmează:
regulamentul care a determinat calificarea contabililor care lucrează în State bodies (1877); the regulation that drew the framework of budgets of provinces of theOrganele de stat (1877);
regulamentul care a atras cadrul bugetelor de provincii ale empire (1911-1912); the regulation that founded accounting departments for the audit ofimperiului (1911-1912);
– Legea metodelor de Contabilitate (1910).
All of these regulations were made in the years of various wars, but they set up the Toate aceste reglementări au fost făcute în ani de războaie diferite, dar au înființat
appropriate environment for the development of accounting thought in the Republic period.mediu adecvat pentru dezvoltarea gândirii contabile în perioada Republicii.
c. C. Developments in Accounting Education Evoluțiile în educației contabile
The developments in accounting education at the beginning of the 20th century can beEvoluțiile în domeniul educației contabile la începutul secolului 20 pot fi analyzed in two parts.analizate din două părți. The first one is the developments in the institutions that providePrima dintre ele este evoluțiile în instituțiile care oferă accounting education.educație în domeniul contabilității. The second one is the publications of accounting educatorsCel de al doilea este publicațiile de educatori de contabilitate. După 1913, mai multe scoli de afaceri au fost opened.deschise. The aim of these schools was to encourage society in trading and industry, and to Scopul acestor școli a fost de a încuraja societatea în tranzacționare și industrie, precum și de a produce graduates that know accounting.produce absolvenți, care stiu contabilitate.
În timpul primului război mondial, Imperiul Otoman a fost un aliat al Germaniei. Ca urmare a acestui fapt, German culture was influential in many respects as well as in Turkish accounting system.Cultura germană a influențat în multe privințe, precum și în sistemul de contabilitate turcă. Nevertheless, Germany lost the war, so this influence occurred only for a short time.Cu toate acestea, Germania a pierdut războiul, astfel încât această influență a avut loc doar pentru o perioadă scurtă de timp.
d. D. Accounting Course Books in the 20th Century Cărțile de contabilitate în secolul 20
– Nationalism was emerging day by Naționalismul a ieșit la iveală, zi de zi. It had an impact in every aspect of lifeEEEl a avut un impact în fiecare aspect al vieții. Nevertheless, most of the accounting books were translated from French to TurkishCu toate acestea, cele mai multe dintre cărțile de contabilitate au fost traduse din limba franceză la cea turcă. Hence, it was inevitable to use French words in accounting literature.Prin urmare, a fost inevitabil să nu se utilizeye cuvinte franceze în literatura de contabilitate. – With the affect of the nationalistic policies of Ittihat ve Terakki (the party in power),The above explanations show that the developments which occurred in this perioEvoluțiile care au avut loc în această perioadă au formed the substructure of accounting thought in Republic period.format infrastructura de contabilitate în perioada Republicii. Based on this background, Bazată pe acest fundal, The Turkish Republic could form its own accounting thought compatible with the reformative Republica Turcă ar putea forma propria contabilitate compatibile cu structura corecțională pe care acesta a creat-o.
3. The reforms which transferred Turkey to a modern country regarding political, social Reformele care au transformat Turcia într-o țară modernă din punct de vedere politic, social și economic pot fi enumerate după cum urmează:
– Codul civil turc (1926);
– Codul de procedură legală;(1927), Commercial Code (1926, 1929), Income Tax Code (1926-1927), Code o(1927);
– Codul comercial (1926, 1929);
– Codul taxei pe venit (1926-1927);
– Codul cu privire la oCompulsory Use of Turkish Language in Economic Enterprises (1926), Code on Adoptionbligația utilizării limbii turce în Întreprinderi Economice (1926);
– Codul cu privire la adoptarea and Use of the Turkish Alphabet (1928), Code for Closing Istanbul Dar-ül Fünun andprecum și utilizarea alfabetului turc (1928);
– Codul de închidere Istanbul Dar-ul Fünun și Foundation of Istanbul University by the Ministry of Education (1933).Fundatia Universității din Istanbul de către Ministerul Educației (1933). There were also other
Au fost, de asemenea, alte reforms which can be added to this listreformele care pot fi adăugate la această listă. Some of these reforms affected accounting thought
5.3. INSTITUTIONAL FRAMEWCadrul instituțional
A. Statutory Framework Turcia are o populatie de 67.8 milioane și produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor of US$ 7,500 as of end-2004.de 7500 dolari SUA începând cu sfârșitul anului 2004. In December 2004, the EU extended a formal invitation to Turkey toÎn decembrie 2004, UE a extins o invitație oficială în Turcia pentru start membership negotiations.a începe negocierile de aderare.
3 The private sector accounts for approximately 80 percent of Turkey's economy,Conturile din sectorul privat pentru aproximativ 80 la sută a economiei Turciei,
including a significant contribution from small and medium-sized enterprises (SMEs).inclusiv o contribuție semnificativă la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).
Cadru statutar
14 8.The Commercial Code, effective January 1, 1957 (henceforth, the “Commercial CodeCodul Comercial, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1957 (de acum încolo, "Codul comercial (1957)”) outlines the basic accounting, auditing, and financial reporting requirements for(1957) ") prezintă bazele contabile, de audit, precum și cerințele de raportare financiară pentru the five main types of business entities:cele cinci tipuri de entități principale de afaceri:
• The general partnership (Kollektif Sirket) is established with the purpose of engaging in • parteneriat general (Kollektif Sirket); este stabilit cu scopul de a se angaja în commercial activities under a common trade name.activități comerciale sub o denumire comercială comună. Partners have joint unlimited liability Partenerii au răspunderea comună nelimitată
for the debts of the partnership.pentru datoriile parteneriatului.
• The limited partnership (Komandit Sirket), where some of the partners, called silent • parteneriat limitat (Komandit Sirket); în cazul în care unii dintre parteneri, numiți partners, are liable for the partnership's debts in the amount of capital which theparteneri tăcuți, sunt răspunzători pentru datoriile parteneriatului, în valoarea de capital cu care contributed, while the other partners, called active partners, have unlimited liability.a contribuit, în timp ce alți parteneri, numit parteneri activi, au răspundere nelimitată.
• The cooperative association (Kooperatif Sirket) is established based on the principle of • Asociația de cooperare (Kooperatif Sirket); este stabilită pe baza principiului mutual help and guarantees.ajutor reciproc și garanții.
• The limited liability company (Limited Sirket) , the shares of which are not publicly • societate cu răspundere limitată (Limited Sirket), ale căror acțiuni nu sunt public tradable.negociabile. Limited liability companies generally have a few shareholders (minimum two Societățile cu răspundere limitată, în general, au puțini acționari (minim 2 and maximum 50) and a minimum capital of YTL 5,000și maxim 50) și un capital minim de YTL 5000 (equivalent to approximately(echivalent cu aproximativ US$ 3,700).3700 dolari SUA). Limited liability companies do not have a board structure and are managed
• The joint stock company (Anonim Sirket) , the shares of which may be publicly tradable. • societate pe actiuni (Anonim Sirket), ale căror acțiuni pot fi public negociabile. Joint stock companies generally have many shareholders (minimum five) and a minimumSocietățile pe acțiuni, în general, au mulți acționari (minim cinci) și un minim capital of YTL 50,000 (approximately US$ 37,000).de capital de YTL 50.000 (aproximativ 37.000 dolari SUA). Joint stock companies have a unitary
At the beginning of the assessment the Treasury established a National Steering Committee, composed La începutul evaluării, Trezoreria Națională a stabilit un comitet director, compus
of representatives of the Turkish Accounting Standards Board (TASB), Union of Certified Publidin reprezentanți ai Turkish Accounting Standards Board (TASB), Uniunea Accountants of Turkey (TURMOB), Capital Markets Board (CMB), Banking Regulation andContabililor certificați public din Turcia (TURMOB), Capital Markets Board (CMB), Regulament bancar și
Supervision Agency (BRSA), Central Bank of Turkey (TCMB), Ministry of Finance, Ministry ofAgenția de Supraveghere (BRSA), Banca Centrală din Turcia (TCMB), Ministerul Finanțelor, Ministerul de Justice, the Union of Chambers and Commodity Exchanges of Turkey (TOBB), Undersecretariat ofJustiție, Uniunea Camerelor și a schimbului mărfii din Turcia (több), Subsecretariatul Treasury, General Directorate of Insurance, and General Directorate of Foreign Economic Relations toTrezoreriei, Direcția Generală de asigurare, precum și Direcția Generală de Relații Economice Externe pentru a review the assessment and act on the recommendations.revizui evaluările și să acționeze pe baza recomandărilor.
Law 5083 on the Monetary Unit of the Republic of Turkey was effective from January 1, 2005 and For the period January 1995 to April 2005, 447,296 new companies were formed in Turkey , În perioada ianuarie 1995 – aprilie 2005, 447.296 de noi companii s-au format în Turcia, 16which 89.3 percent were limited liability companies and 6.8 percent were joint stock companies.din care 89.3 % au fost societăți cu răspundere limitată și 6.8 l% au fost societăți pe acțiuni.
While the Commercial Code (1957) sets out certain minimum bookkeeping requirements, these În timp ce Codul Comercial (1957) stabilește anumite cerințe minime de contabilitate, acesta do not govern the preparation or publication of financial statements.nu reglementează pregătirea sau publicarea situațiilor financiare. It contains provisions withAcesta conține dispoziții cu respect to “auditors” ( murakip ) of joint stock companies who cannot be more than five in number privire la "auditori" (murakip) ai societăților pe acțiuni, care nu pot fi mai mult de cinci la număr, and if there is more than one, they form the Board of Auditors ( Denetim Kurulu și dacă există mai mult de unul, ei formeaza Consiliul de Conturi (Denetim Kurulu). Limited liability
Cerințele de raportare financiară: articolul 64 din proiectul Codului prevede că toate companiile, altele decât IMM-urile, să întocmească situații financiare în conformitate cu Turkish Accounting Standards (TAS), adoptate de către Turkish Accounting Standards Board (TASB). Aceste TAS sunt bazate și corespund cu IFRS.
Legea Taxelor procedurale din 1950, care a fost consolidată în Codul de procedură fiscală, a introdus cerințe de contabilitate detaliate. În conformitate cu competențele acordate de către, Codul de procedură fiscală, Ministerul Finanțelor (MF) a introdus Sistemul de contabilitate de punere în aplicare a Regulamentului (Asir), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie, 1994. Asir prevede anumite concepte fundamentale de contabilitate, un plan de conturi, precum și un format pentru prezentarea situațiilor financiare și este denumit în mod obișnuit Planul de conturi uniform (UCA).
Băncile și societățile de leasing, factoring și companii de credite de consum sunt obligate să pregătească și să prezinte situațiile lor financiare, în conformitate cu contabilitatea și cerințele stabilite prin Regulamentul bancar și Agenția de Supraveghere (BRSA). BRSA a emis noi reglementări în noiembrie 2006, care cere băncilor să se conformeze cu Standardele de Contabilitate turcești stabilite de TASB.
B. Profesia
Este o profesie bine stabilită con cu structuri organizatorice clar definite în Turcia, care datează din secolul al XIX-lea. Prin urmare, furnizarea de servicii de contabilitate a dus la formarea Asociatia Experților Contabili din Turcia (EAAT), în 1942, care este membră a Federației Internaționale a Contabililor (IFAC).
5.4. Percepții privind calitatea raportării financiare
Din nivelul general de transparență și din divulgarea companiilor de top din Turcia, calitatea este evaluată ca fiind "Nesatisfăcătoare". În aprilie 2005, un comunicat de presă a făcut dezvăluiri pentru Topul celor mai bune 52 de companii turcești, și a subliniat nivelul limitat de declarare voluntară și o problemă de transparență a grupurilor.
imposibilitatea de a ajusta în mod adecvat și în mod constant efectele hiperinflației;
lipsa completă situațiilor financiare consolidate pentru grupuri de societăți, ca un
ansamblu, inclusiv pentru bănci;
lipsa de informații pentru părțile afiliate. Acest fapt ridică multe din aceleași probleme ca și lipsa de consolidare completă.
BIBLIOGRAFIE
NOBES, Christopher; PARKER, Robert (2008), Comparative International Accounting, 10th Edition, Prentice Hall, ;
B. Elliott, J. Elliott (2007), Financial Accounting, 11th Edition;
P. Walton, A. Hallex, B. Raffournier (2003), International Accounting, 2nd Edition;
Risk Management Association (1997), Financial Reporting in the Pacific Region;
FELEAGĂ, Niculae (1994), Sisteme Contabile Comparate, Editia a II-a, vol. 1, București;
RISTEA, Mihai; OLIMID, Lavinia, CALU, Artemisa Daniela (2006), Sisteme contabile comparate, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, București;
JOURNAL OF FINANCIAL ANALYZE SPECIAL ISSUE” Publicat de ISTANBUL CAMERA de Contabili Publici- PUBLISHED BY ISTANBUL CHAMBER OF CERTIFIED PUBLIC ACCOUNTANTS CONGRESUL MONDIAL DE 17 CONTABILILOR, 13-16 NOVEMBER 2006 FOR 17TH WORLD CONGRESS OF ACCOUNTANTS, 13-16 NOVEMBER 2006;
TURCIA REPORT ON THE OBSERVANCE OF STANDARDS AND CODES – RAPORT PRIVIND RESPECTAREA STANDARDELOR ȘI CODURILOR – MARTIE 2007
BIBLIOGRAFIE
NOBES, Christopher; PARKER, Robert (2008), Comparative International Accounting, 10th Edition, Prentice Hall, ;
B. Elliott, J. Elliott (2007), Financial Accounting, 11th Edition;
P. Walton, A. Hallex, B. Raffournier (2003), International Accounting, 2nd Edition;
Risk Management Association (1997), Financial Reporting in the Pacific Region;
FELEAGĂ, Niculae (1994), Sisteme Contabile Comparate, Editia a II-a, vol. 1, București;
RISTEA, Mihai; OLIMID, Lavinia, CALU, Artemisa Daniela (2006), Sisteme contabile comparate, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, București;
JOURNAL OF FINANCIAL ANALYZE SPECIAL ISSUE” Publicat de ISTANBUL CAMERA de Contabili Publici- PUBLISHED BY ISTANBUL CHAMBER OF CERTIFIED PUBLIC ACCOUNTANTS CONGRESUL MONDIAL DE 17 CONTABILILOR, 13-16 NOVEMBER 2006 FOR 17TH WORLD CONGRESS OF ACCOUNTANTS, 13-16 NOVEMBER 2006;
TURCIA REPORT ON THE OBSERVANCE OF STANDARDS AND CODES – RAPORT PRIVIND RESPECTAREA STANDARDELOR ȘI CODURILOR – MARTIE 2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sisteme Contabile Japonia, China, Australia, Marea Britanie, Turcia (ID: 146631)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.