Sistematica Si Biologia Albinelor

Bibliografie:

***1, 2012. “[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Disorders and [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT].” UNEP [NUME_REDACTAT]. UNEP, 2010. Web. 29 May 2012.

***2, 2014. [NUME_REDACTAT]. http://www.britannica.com/EBchecked/media/

***3, 2014. Josef Dvořák. http://www.biolib.cz/

***4, 2014. [NUME_REDACTAT]. http://en.wikipedia.org/wiki/Osmia_cornifrons

***5, 2014. André Karwath. http://en.wikipedia.org/wiki/Osmia_rufa

Balocchi, E., 2011. Andrena hattorfiana. Gorzente, Genova, Italy. http://commons.wikimedia.org/

Ban-Calefariu, C., 2009. Megachilidae și [NUME_REDACTAT] din fauna României. [NUME_REDACTAT]

Cappaert, D., 2014a. [NUME_REDACTAT] (Hylaeus species). [NUME_REDACTAT] University, Bugwood.org

Cappaert, D., 2014b. [NUME_REDACTAT] Bee (Agapostemon species), [NUME_REDACTAT] University,  Bugwood.org

Michez, D., 2007. Monographic revision of the Melittidae s.l. (Hymenoptera: Apoidea: Dasypodaidae, Meganomiidae, Melittidae). Thèse de doctorat, Université de Mons-Hainaut, Mons, 72 p.

Parker, L., 2014. Bees tribes of the world. [NUME_REDACTAT]. http://www.yorku.ca/bugsrus/

Tudor, I., 2011. Albinele și albinăritul. Ghidul începătorului. [NUME_REDACTAT]

Wallays, H., 2014. http://www.fotopedia.com/

Hume, G., 2014. Myrmecocystus sp. http://en.wikipedia.org/wiki/[NUME_REDACTAT], P., Roșca, I., Cismaru, M., 2008. Plante melifere de foarte mare și mare pondere economico-apicolă. [NUME_REDACTAT] apicolă.

Ellis, J.D., Nalen, C.M.Z., 2013. [NUME_REDACTAT],Varroa destructor Anderson and Trueman (Arachnida: Acari:Varroidae). University of Florida. IFAS Extension EENY-473

Gerstmeier, R. 1998: [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] to the Cleridae of the [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], Weikersheim. 241 pp.

Johnson, C., Otero, J. C., Leschen, R., 2007. Cryptophagidae. In: Löbl, I and Smetana, A (Eds.): Catalogue of [NUME_REDACTAT], Vol. 4. [NUME_REDACTAT];

Kurzeluk, D.K., 2011. Cleridele (Insecta: Coleoptera) din România. Studiu monografic. Teză de doctorat. Universitatea din București, Facultatea de Biologie.

Kurzeluk, D.K., 2012. The catalogue of checkered beetles (Insecta: Coleoptera: Cleridae) from the scientific Collections of “[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] of Bucharest. Travaux du Muséum National d’[NUME_REDACTAT] «[NUME_REDACTAT]». LV(2): 221-228.

Olsen, A., 1995. Fundamentals of [NUME_REDACTAT]: A [NUME_REDACTAT] to Detecting and [NUME_REDACTAT] in Foods. CRC Press. 320 pp.

Rosenkranz, P., Aumeier, P., Ziegelmanna, B., 2010. Biology and control of Varroa destructor. Journal of [NUME_REDACTAT] 103:S96-S119.

Shetlar, D.J., 2010. Fungus beetles. [NUME_REDACTAT] Entomology. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Extension. HYG-2084-10 Stenstrup, Denmark; pp. 513–531.

Tenczar, E., Krischik, V., 2013. Pollinator conservation. Center for [NUME_REDACTAT] and Sustainability. University of Minnesota.

Vancea, R., 2014. http://www.proapicultura.ro/bolile_albinelor.htm

Debevec, A.H., Cardinal, S., Danforth, B.N., 2012. Identifying the sister group to the bees: a molecular phylogeny of Aculeata with an emphasis on the superfamily Apoidea. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Academy of Science and Letters, 41(5): 527–535

1.***1, 2014. http://en.wikipedia.org/wiki/Cryptophagus.

2.***2, 2012. Apicultura. Manualul cursantului Ediția I. Editura LVS Crepuscul 330 pag.

Capitolul I

[NUME_REDACTAT] este una din ramurile importante ale economiei umane cu o tradiție milenară și cu un grad restrâns de intervenție din partea omului asupra populațiilor de albine.

Apicultura s-a practicat inițial ca recoltare parțială a producției de miere din stupii naturali, ulterior dezvoltându-se tehnici speciale prin care albinele domesticite au fost crescute în stupi construiți de oameni. Și în zilele noastre există populații care recoltează mierea albinelor sălbatice în Africa ecuatorială, Australia, pe Amazon sau în Siberia. Domesticirea albinelor a reprezentat un salt important în apicultură deoarece a asigurat o producție constantă de miere și a altor produse apicole. În paralel cu diversificarea apiculturii a avut loc și diversificarea utilizărilor mierii astfel încât de pe urma activității albinelor au rezultat produse gastronomice, băuturi, medicamente naturale, produse cosmetice și cu utilizări speciale cum au fost lumânările, ceara pentru sigilii, durabilizarea vopselelor utilizate în pictură cu ajutorul cerii, impregnarea lemnului sau tehnici artizanale speciale cum este încondeierea ouălor și imprimarea mătăsii în tehnica numită batik practicată și astăzi în Indonezia.

Albinele rămân cei mai valoroși polenizatori pentru culturile de plante din întreaga lume. Productivitatea pentru anumite fructe, semințe și nuci, descrește cu mai mult de 90% în lipsa acestor eficienți polenizatori (***1, 2012). În ultimele decenii populațiile de albine au fost confruntate cu un declin dramatic, în multe regiuni ale globului, datorită bolilor, presiunii prădătorilor, utilizării pesticidelor și reducerii habitatului natural. Astfel devine importantă o monitorizare a stării de sănătate, pentru populații locale de albine având ca principal scop minimizarea factorilor de mortalitate. Începând cu anul 1965 când a fost descris pentru prima dată declinul coloniilor de albine în Europa, acest proces a fost semnalat în țări precum: Franța, Belgia, Elveția, Germania, [NUME_REDACTAT], Olanda, Italia și Spania (Tenczar and Krischik, 2013).

Ca și în cazul altor organisme cultivate sau domesticite, albinele au devenit vulnerabile la diferite boli, într-o măsură mai mare decât speciile sălbatice, la acest fenomen contribuind și globalizarea comerțului cu colonii de albine. Creșterea albinelor în condițiile artificializate ale apiculturii moderne necesită o monitorizare atentă și constantă a stării lor de sănătate.

Albinele sunt susceptibile la boli produse de bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziți. Modificările mediului de viață, utilizarea pesticidelor și a fertilizatorilor pentru tratarea culturilor, diferite forme de stres pot avea efect negativ asupra stării de sănătate a albinelor sau asupra mecanismelor extrem de complexe care stau la baza organizării coloniilor de albine. Dacă adăugăm bolile necontagioase datorate expunerii la frig, umezeală, calitatea inferioară a hranei consumată, lipsa zborului de curățire, poluarea fonică în apropierea stupinei sau dăunătorii, organismele comensale și intoxicațiile albinelor, spectrul de probleme legate de menținerea unor familii de albine sănătoase devine un act de mare finețe pentru apicultor. Este necesară ca atare cunoșterea agenților care produc starea de boală, recunoașterea simptomelor, posibilitatea de identificare a dăunătorilor.

Este adevărat și indicat ca diagnosticarea familiilor de albine să fie făcută și pe baza observațiilor comportamentului albinelor, a analizei auditive sau olfactive fără o intervenție repetată în interiorul stupului. Un apicultor experimentat poate stabili prezența unui dăunător sau a unei boli după resturile eliminate din stup de albine, după sunetele produse de albine, agitația acestora, modul în care se realizează zborul de curățire, cantitatea de polen colectată etc.

Scopul proiectului de licență: este de a identifica factorii biotici responsabili pentru mortalitatea albinelor și de a descrie baza meliferă în comuna Camăr, [NUME_REDACTAT], anul 2014.

1.1.1. Definirea termenilor și noțiunilor apicole

Baza meliferă – resursa naturală alcătuită din flora spontană și plante cultivate, existentă pe o suprafață de teren, care produce nectar și polen ce poate fi utilizat ca sursă naturală de hrană pentru albine. În esență baza meliferă este reprezentată de totalitatea plantelor cercetate de albinele lucrătoare dintr-o zonă.

Raza economică de zbor este raza cu lungimea de 1,5 km având ca punct central locul în care este amplasată stupina

Raza de acțiune utilă a albinelor culegătoare este de 3 km, distanță până la care ele valorifică resursele melifere. Reprezintă o suprafață de 28 km2 (2800 ha)

Alegerea vetrelor de stupină se va face în funcție de existența resurselor nectaro-polenifere, la stabilirea vetrei permanente este containdicată: depășirea numărului de 100 de stupi, așezarea stupurilor pe locuri denivelate, în apropierea căilor ferate, a drumurilor intens circulate și a fermelor de animale.

Control sumar de primavară începând cu luna martie la o temperatură exterioară de +13-14°C trebuie efectuat controlul sumar al familiei de albine.

Zborul de curățire prin zborul de curățire albinele își descarcă tubul digestiv de produsele de metabolism din timpul iernii.

Roirea naturală: prin roirea naturală a familiilor de albine se întelege actiunea prin care matca, o parte din albine și trântori părăsesc stupul și dau nastere la un roi natural, o nouă familie (Vancea, 2014).

1.1.2. Polenizarea și organismele implicate

Polenizatorii sunt specii cheie pentru ecosistemele terestre. Un grup important este reprezentat de albine (Hymenoptera: Apoidea); sunt descrise peste 20000 de specii din care doar o specie a fost domesticită, Apis mellifera. Albinele melifere sunt în prezent cea mai importantă linie evolutivă de insecte polenizatoare. Ele au apărut la puțin timp după apariția plantelor cu flori, conform datelor fosile, respectiv cu 140-110 milioane de ani î.e.n. Au avut un rol important în diversificarea angiospermelor la începutul și jumătatea Cratacicului (Debevec și al., 2012).

Polenizarea este un proces vital pentru toate plantele cu flori. Plantele, spre deosebire de animale nu pot porni la drum pentru a gasi un partener de imperechere, ele sunt nevoite sa se bazeze pe alte elemente pentru a transporta polenul de la o planta la alta si pentru a produce seminte. Polenizarea este importanta pentru plante deoarece fara acesta speciile nu s-ar putea reproduce. Polenizarea incrucisata cand polenul ajunge pe stigmatul unei flori diferite (care poate fi si pe aceași plantă), prezinta un avantaj fata de autopolenizare, ca poate crea niste variante cu capacitate inbunatatite de adaptare la mediu.

Albina cel mai raspandit polenizator lucratoare, de miere dup ace a consumat din belsug, isi umple de polen si transporta continutul in stup. mai tarziu viziteaza o alta floare si avand pe spate graunte de polen de pe flori anterioara, le pune in contact cu stigmatul (Potlog, 1979).

1.1.3. Sistematica și biologia albinelor

Albinele sunt insecte eusociale înrudite cu viespile și furnicile, cu rol important în polenizarea plantelor, producerea de miere și de ceară. Sunt încadrate în [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]. Clasificarea albinelor poate fi făcută după gradul de socializare (solitare, comunale și semi sociale, sociale), după varietatea florilor de unde strâng polen (oligolectice, polilectice, flori cu o anumită culoare), după modul de hrănire (non-parazite și parazite) (Tudor, 2011). Pe glob există aproximativ 20000 de specii albine încadrate în 9 familii corespunzătoare superfamiliei Apoidea, prezentate în tabelul 1. Sunt răspândite pe toate continentele, mai puțin Antarctica, cea mai comună albină domesticită fiind Apis mellifera, care prezintă la rândul ei multe subspecii, rase sau biotipuri. [NUME_REDACTAT] sunt descrise 663 de specii.

Albinele sunt singurele insecte care produc miere în cantități suficient de mari pentru ca recoltarea să fie rentabilă din punct de vedere economic. Unele specii de furnici depozitează substanțele bogate în polizaharide recoltate de la afide, ca rezerve de hrană în perioada secetoasă. Majoritatea acestor specii de furnici trăiesc în Australia, doar specii din genul Myrmecocystus (Foto ….) trăiesc în America de Nord. Aborigenii știu de unde și cum să colecteze aceste reserve.

Foto … Aspectul furnicilor din genul Myrmecocystus (Hume, 2014)

Bondarii și albinele fără ac produc de asemenea miere în cantități și cu proprietăți diferite. Albinele fără ac produc mai puțin de 1 litru de miere pe an, dar mierea este deosebit de delicioasă. Acest grup de albine este reprezentat prin aproximativ 500 de specii. Chiar dacă denumirea este de albine fără ac, ele prezintă un ac redus care nu poate fi folosit pentru apărare. Albine fără ac pot fi găsite în majoritatea regiunilor tropicale și subtropicale ale lumii, cum ar fi Australia, Africa, Asia de Sud-Est și America.

Tabelul 1. Reprezentanți din superfamilia [NUME_REDACTAT] și diferențe numerice între coloniile de Apis mellifera și celelalte tipuri de albine sau bondari. Spre exemplu numărul de bondari care se ocupă de îngrijirea larvelor, construirea cuibului, colectarea hranei etc. poate fi sub 50 de indivizi până la peste 400 (în funcție de specie), în timp ce la albinele melifere acesta este cuprins între 10000 și 50000. Trântorii care au ca principal scop fecundarea mătcii sunt în număr de 0-50 în funcție de specie și de sezon la bondari, respectiv 100-500 la albinele melifere.

[NUME_REDACTAT] include albine (Anthophila) și 4 familii de viespi prădătoare Heterogynaidae, Ampulicidae, Sphecidae and Crabronidae. Studiile morfologice combinate cu analize moleculare s-au dovedit o bază solidă pentru înțelegerea relațiilor la nivelul superfamiliei Apoidea și a familiilor incluse în aceasta (Debevec și al., 2012). Arborele filogenetic este prezentat în figura 1.

Fig. 1 Arborele filogenetic al apoidelor (după Ban-Calefariu, 2009)

Insectele din ordinul Hymenoptera prezintă următoarele caractere generale:

metamorfoză completă;

metatorace sudat de primul segment abdominal care, redus la jumătatea superioară, este separat de al doilea segment abdominal printr-o gâtuitură mai mult sau mai puțin accentuată;

nervația aripii delimitează în aripa anterioară maximum șaisprezece celule închise;

tuburile lui Malpighi, numeroase (de la zece la o sută).

Sunt de o mare importanță si alte caracteristici, mai puțin constante:

două perechi de aripi membranoase cuplate prin cârlige (hamuli);

piese bucale pentru lins și mestecat;

dimorfism sexual evident;

creier bine dezvoltat;

fenomene frecvente de partenogeneză.

Lucru evident, ordinul himenopterelor include, practic, toate insectele sociale, cu excepția termitelor, care sunt izoptere. Ordinul cuprinde de altfel foarte multe insecte care parazitează sau atacă alte insecte și care prezintă o mare complexitate a comportamentului de prădare, de pontă sau de cuibărire. Sistemul lor nervos și organele de simț sunt dezvoltate în mod deosebit. Ele constituie, printre insecte, unul din grupurile cele mai evoluate.

Specii de albine

[NUME_REDACTAT] din care face parte și albina meliferă cuprinde 4 specii Apis mellifera, A. dorsata, A. florea, A. cerana, răspândite pe toate continentele lumii. O scurtă descriere a acestora este prezentată mai jos.

Albina meliferă europeană (Apis mellifera Linnaeus): este cea mai importantă din punct de vedere economic. Este crescută astăzi până în nordul îndepărtat al Canadei, Siberia, Orientul apropiat, Caucaz, Africa, SUA, Australia, America de Sud și Europa.

Albina indiană uriașă (Apis dorsata Fabr.): așa după cum îi arată numele, are cele mai mari dimensiuni și este răspândită în India, sudul Chinei, [NUME_REDACTAT] și Filipine. Această specie își clădește cuibul în aer liber, dintr-un fagure vertical fixat pe ramurile copacilor sau pe stânci. Matcile au dimensiunimari (35-70 mm lungime), iar albinelelucrătoare (14-16 mm).Incercarile de a fi crescuta în stupi sistematici nu au dat rezultate și datorita faptului ca in cursulsezonului activ, în lipsa de cules, albinele migrează la mari distanțe părăsind cuibul cladit anterior.

Albina pitică galbenă (Apis florea Fabr.): traiește în sud-estul Asiei, sri Lanka, Sumatera, Djawa și Filipine. Matca măsoară în lungime circa 12 mm iar albina lucratoare circa 6,5 – 7 mm.Datorită faptului ca aceste albine prezinta o mare înclinatie spre migrare si roire, nu se pretează laintretinerea în stupi sistematici.

Albina indiană (Apis indica Fabr. sau Apis cerana Fabr.): este raspandita in India, Asia de sud-est, China, Japonia, Filipine și regiunile orientale ale [NUME_REDACTAT]. Își clădește cuibul în scorburi avand celule sifaguri de dimensiuni variabile. În general sunt blânde permitand a se umbla la stupi fara a se folosi fumul, propolizeaza mai putin, nu acopera crapaturile din stup, matca nu depune oale in mijlocul celulei, cand sunt tulburate emite un suruiat specific numite schimmering. In plus nusi apara cuibul inpotriva daunatorilor.

Biologia și ecologia speciei Apis mellifera

Are cea mai mare arie de răspândire, pe toate continentele, își construiește cuiburi din mai mulți faguri cu celule de formă hexagonală, unde își adună rezerve mari de miere (Foto…) care în mod obișnuit, depășesc cu mult necesarul lor de hrană, fapt pentru care prezintă cea mai mare importanță economică. Celulele de matcă sunt mai mari (Foto….), au forma unei ghinde, fiind în număr de 20-30. Celulele de lucrătoare (Foto….) sunt mai mici decât cele de trântori (Foto….), ambele având forma hexagonală. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm, mătcile de 15-30 mm, iar trântorii de 13-16 mm. Este o albină relativ irascibilă și foarte bine adaptată condițiilor de formare.

[NUME_REDACTAT] mierii în faguri (în original)

[NUME_REDACTAT] de trântori, celulă de matcă, celule de lucrătoare (în original)

Ca urmare a adaptării la condițiile de viață foarte diferite, albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare, care a condus la formarea a numeroase subspecii și varietăți, ce se pot împărții în trei grupe: rase europene, rase africane și rase orientale (Marghitas, 2008).

[NUME_REDACTAT] de albine

Albina meliferă carnica (Apis mellifera carnica)

Are o arie de raspândire foarte intinsă din Alpii meridionali în Grecia și în America. Culoarea albinelor și a trântorilor este închisă având inele abdominale cu perișori argintii. Este blândă, cu caracter liniștit pe fagure în timpul controlului, manifestând vitalitate și hărnicie. Are înclinatii spre roire, construiește multe celule de trântori, căpăcește mierea uscat. Este rezistentă la iernat și folosește eficient rezervele de iarnă. Iernează, în general, cu o populație redusă. Este o albină mult apreciată, datorită producțiilor ridicate pe care le realizează și a irascibilității ei.

Albina caucaziană sursa de munte (Apis melifera caucasica)

Este foarte productivă, puțin roitoare, blândă, valorifică culesul și pe timp mai puțin favorabil. Este cea mai bună polenizatoare a trifoiului roșu. Este raspândită pe toate continentele și cuprinde mai multe populații diferite ca valoare și utilitate. Nectarul cules îl așează în mod compact.

Albina caucaziană galbenă de șes (Apis mellifera remiper)

Populează regiunile din sud ale Caucazului, fiind o albină foarte irascibilă,observandu-se cazuri frecvente de conviețuire a două mătci în aceeași familie, căpăcește umed mierea, în timpul roitului construiește un număr mare de botci (Marghitas, 2008).

Albina italiană (Apis mellifera ligustica)

Rasa cea mai comună din America de Nord, America de Sud și sudul Europei. Albinele italiene sunt crescute în toată lumea în scopuri comerciale. Sunt foarte blânde și nu sunt predispuse la roire, producând un surplus de miere considerabil. Au puține caracteristici indezirabile. Coloniile tind să mențină populații mari de-a lungul iernii, astfel încât necesită mai multe resurse de hrană pentru a supraviețui în comparație cu alte subspecii din zone temperate (după Spinola, 1806)

Albina negră (Apis mellifera mellifera)

Datorită ariei de întindere, nu este de mirare că prezintă varietății locale. Caracteristicile tipice ale acestei albine sunt următoarele: rezistența deosebită la geruri ierni, tendința redusă la roit, tendința sporită de apărare împotriva intrușilor, volum mare de polen colectat, speranța mare de viață a albinei, inclusiv a reginei și capacitatea de a zbura pe distanțe mari.

[NUME_REDACTAT] de albine

Albina galbenă africană (Apis mellifera adansonii)

Este cea mai precoce rasă din lume cu un ciclu de dezvoltare de numai 18 1/2 zile. Are dimensiuni mici, culoarea galbenă, este foarte agresivă și roiește, nu este productivă. S- a extins în unele zone din America de Sud constituind un adevărat pericol datorită agresivității excesive.

Albina sub-africană (Apis mellifera capensis)

Este răspândită în zona [NUME_REDACTAT] Speranțe de unde și-a primit și numele. Are lungimea trompei de 5,47 mm, culoarea brună-închis, corpul acoperit cu perisori, asemănătoare cu albinele de la noi.

Albina telica (Apis mellifera intermissa)

Se găsește în nordul Africii și face legătură cu albina europeană. Albinele au culoarea neagră cu perozitate săracă. Mătcile lungi și subțiri au mișcări iuți. Albinele sunt agresive cu tendința mare de roire, propolizand abundent, au vitalitate și hărnicie mare, capacesc mierea umd. Sunt sensibile la acarioză și bolile puietului. Sunt cunoscute mai multe varietăți: albina iberică, albina franceză, albina elvețiană și albina engleză locală.

Albina egiptena(Apis mellifera lamarkii)

Populează valea Nilului, fiind irascibilă și roitoare. Nu prezintă interes economic deoarece este slab productivă și nu suportă iarnă pentru că nu-și poate formă ghemul.

Albina de Madagascar(Apis mellifera unicolor)

Este productivă și puțin irascibilă, este de culoare foarte închisă și are un instinct de roire foarte accentuată.

[NUME_REDACTAT] de albine

Albina cipriotă (Apis mellifera cypria)

Are mare vitalitate, irascibilă, propolizeaza puternic și capaceste mierea umed. Primele trei tergite sunt de culoare oranj deschis, înconjurate cu chenare negre, care devin mai late pe segmentul al treilea. Toracele este oranj pal. În rasă pură nu este roitoare, având o dezvoltare foarte bună în primăvară.

Albina siriană(Apis mellifera syriaca)

Este răspândită în sudul Siriei și Liban, este ceva mai mare decât albina egipteană,are lungimea tronpei de 6,2mm și indicele cubital 2,30 având mătci foarte prolifice, ceea ce asigura obținerea unor familii foarte putrnice ce realizează producti mari de miere.([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008).

[NUME_REDACTAT]

Este productivă, mătcile, prolifice, apară cuibul, puțin predispusă la roire, rezistă la intemperii, economisesc rezervele de hrană.

Albina iraniană

Este răspândită în nordul și nord-estul Siriei, inTurcia și este asemănătoare cu rasă caucaziană galbenă de ses. Are lungimea trompei de 6,31 mm și indicele cubital de 2,45.

Specii de albine

Anatomia corpului albinelor

Corpul albinei este alcătuit din cap, torace și abdomen. Părțile sunt unite mobil între ele, invelișul exterior al corpului (tegumentul) este format din chitină și asigură ca schelet exterior stabilitatea necesară și protecția (Ritter, 2000).

[NUME_REDACTAT] corpului albinelor (http://www.apiculturaonline.ro)

[NUME_REDACTAT] aparatului bucal la albine (http://www.apiculturaonline.ro)

Capul, trunchiular, este prevăzut ca la toate insectele cu ochi, antene și aparat bucal. Ambele antene se prind de partea frontală a capului și sunt alcătuite din mai multe segmente, ele conțin multe organe de simț folosite în principal la miros, gust și pipăit. Pe părțile laterale ale capului se află doi ochi compuși, alcătuiți fiecare din mii de ochi simpli. Aparatul bucal este specializat la albine pentru rupt, supt și lins. Cu mandibulele albina prelucrează ceara, propolisul, polenul și alte substanțe. Trompa servește la extragerea nectarului și a mierii. Aparatul bucal este diferit la albinele lucrătoare, trântori și mătci (Ritter, 2000).

a b c

[NUME_REDACTAT] capului la a. Matcă; b. Trântor și c. Albina lucrătoare (Lazăr și Vornicu, 2007)

[NUME_REDACTAT] albinelor constă din 3 segmente la care se adaugă propodeumul care de fapt este primul segment abdominal, sudate între ele. Zona toracică include toate organele de locomație ale albinei (trei perechi de picioare și două perechi de aripi). Ambele perechi de aripi sunt plasate mobil între suprafața ventrală și cea dorsală, la exterior toracele prezintă o pilozitate abundentă, iar în interior se află musculatura, organele respiratorii și nervii (Ritter, 2000).

[NUME_REDACTAT] este alcătuit din 6 segmente la albinele lucrătoare și matcă și 7 segmente la trântori, din care primul pătrunde în torace. Fiecare segment constă dint-un tergit și un sternit mai mic. Segmentele se suprapun ca țiglele și sunt unite print-o membrană. Pe sternitele 3-6 pot fi observate în momentul extensiei abdomenului glandele cerifere. Prin diferiți mușchi abdomenul se poate întinde sau scurta, de exemplu pentru respirație. Ele conțin cele mai importante părți ale sistemului digestiv, numeroase glande și organe reproducătoare cum ar fi: glande mandibulare, glande faringiene, glande olfactive și glande endocrine (Ritter, 2000; Lazăr și Vornicu, 2007).

[NUME_REDACTAT] toracelui la albine (http://www.proapicultura.ro)

[NUME_REDACTAT] albinelor (http://www.proapicultura.ro)

Componența coloniilor de Apis mellifera

Albinele se dezvoltă printr-un proces numit metamorfoză completă. Spre deosebire de alte insecte holometabole, albinele își completează întreg ciclul de viață în același loc, respectiv o celulă dintr-un fagure de ceară. Stadiile de dezvoltare sunt reprezentate de: ou, larvă, nimfă, adult. Numărul de zile necesare pentru a parcurge un anumit stadiu de dezvoltare este diferit în cadrul coloniei, fapt redat în figura de mai jos.

Fig. Numărul de zile necesar pentru parcurgerea fazelor de până la adult (……)

Oul: depunerea se face pe fundul celulelor, au formă alungită asemănătoare unor bastonașe lungi de 1,4-1,6 mm, sunt curbate către partea dorsală și rotunjite la capete, polul oral sau cefalic are un orificiu numit micropil, pe unde pătrunde în ovul spermatozoidul pentru fecundare. Culoarea oului este albă. În celulele de albine lucrătoare și botci, ouăle sunt fecundate și din ele vor ecloza albine lucratoare si mătci, iar în celule de trântori oule sunt nefecundate.

[NUME_REDACTAT] ouălor depuse în fundul celulelor fagurelui (în original)

Larva: din ziua a patra, numai larvele de matca sunt alimentate in continuare exclusiv cu cantitati mari de laptisor, iar cele de lucratoare si trantori cu un amestec de miere, polen si apa. O larva in intereg stadiul larval este vizitat de 1000 ori de catre albinele doici.

[NUME_REDACTAT] larvelor de albine (în original)

Nimfa (pupa): cu incepatul capaciri larvelor trece larva in stadiul de ninfa, stadiul de ninfa la matca e mai redusa.

Adultul: durata de dezvoltare a celor trei tipuri de indivizi fiind de 16 zile pentru matcă, 21 zile pentru albine lucrătoare și 24 zile pentru trântori, numărul de zile putând oscila în funcție de temperatura din cuib

[NUME_REDACTAT], trântorele și albina lucrătoare (în original)

Albina lucrătoare își desfășoară activitatea în funcție de nevoia stupului. Pot trăi între 40 de zile și 6-9 luni, lungimea vieții fiind dependentă de munca depusă, sezonul în care sunt eclozionate sau de hrana artificială administrată.

Matca sau regina este cea mai importantă și mai mare albină din stup, ea fiind singura albină care depune ouă pentru dezvoltarea coloniei. Matca emite în permanență o substanță numită feromon, cu scopul de a-și semnala prezența în stup. Atunci când nivelul de feromoni scade sau dispare complet, albinele doici încep automat să clădească celule de botci și să le hrănească special pentru înlocuirea mătcii. Matca poate trăi până la 8 ani și este activă pe toată perioada vieții. Ea poate depune până la 3000 de ouă pe zi, timp în care este atent îngrijită și hrănită de albinele lucrătoare din suita ei.

Trântorele are  un singur rol, de a fecunda matca tânără din stup. Împerecherea are loc în afara stupului, la o înălțime de 10-15 m. Chiar dacă matca se împerechează cu mai mulți trântori, aceștia mor în urma împerecherii. Toamna, când albinele se pregătesc de iernat, trântorii sunt izgoniți din stup. Durata medie de viață a trântorilor variază între 2 și 8 săptămâni, în funcție de sezon.

1.2.3. Activitatea albinelor melifere în funcție de vârstă

Albinile lucrătoare execută toate activitățile necesare în familia de albine. Încă de la începutul vieții lor, ele se organizează în interiorul stupului și în funcție de vârstă vor avea diferite sarcini, sau la aceias vârstă vor realiza mai multe activități. În deucrsul primelor 3-4 zile de la ecloziune, albina este relativ inactivă, contribuind prin prezența să pe faguri la procesul incubatiei. Apoi participa la curățirea și pregătirea celulelor în vederea depunerii ouălor de către matcă. Albinele cu vârstă între 3 și 6 zile alimentează larvele mai vârstnice cu un amestec de miere și păstură, cele cu vârstă între 6 di 13 zile produc lăptișor,cu care alimentează larvele mai tinere, iar între 13 și 18 zile albinele participa la clădirea fagurilor, că urmare a dezvoltării glandelor cerifere. După acesta vârstă ele efectuiază lucrări de curățire a cuibului, ventilarea acestuia, precum și pază urdinișului împotriva albinelor hoațe și a dăunătorilor. În mod obișnuit, după 21 de zile, albinele devin culegatore de polen, nectar și apă, activitatea pe care o desfășoară până la vârstă de 35-40 zile, când acestea mor.([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008)

Albina lucrătoare petrece o perioadă ca doică, ulterior fiind angrenată în alte activități ale stupului. În timpul perioadei de cules, albinei lucrătoare i se dezvoltă glandele ceriere, cu ajutorul cărora produce ceara pentru construirea fagurilor. Ea îndeasă cu capul ghemotoacele de polen aduse de culegătoare, pregătind rezerva de proteine a coloniei, păstura. Apoi, evaporă și îmbogățește nectarul depozitat în celule, transformându-l în miere (………….).

Albinele care încălzesc stupul: ele acopera fagurii cu trupurile lor incalzind astfel puietul

Albinele doici: albinele tinere, care secreta hrana pentru larve si regina

Albinele de hrană: pastreaza hrana pentru albinele ce incalzesc stupul si albinele doici

Albinele de ceară: albinele care produc ceara necesara pentru construirea sau repararea fagurilor.

Albinele curățătoare: acestea sunt albinele care curata stupul

Albinele cercetaș: acestea sunt albinele care cauta cele mai bune surse de nectar

Albinele de ventilare: prin miscarea constanta a aripilor lor, ele aerisesc intregul stup

Albinele tutori: albine adulte, care apara intrarea stup

Albinele culegatoare: albine care aduna hrana necesara pentru intreaga familie

Albinele care depun ouă: albinele, care in anumite situatii pot depune oua

Albinele prădătoare: albine batrane ce fura miere din alti stupi 

1-4 zile: albinele lucratoare curata celulele si incalzesc puietul.

5-6 zile: au grija de puietul mai mare.

6-12 zile: are grija de larve si devine o parte din anturajul reginei.

In timpul celei de-a 7-a si a 13-a zi a existentei sale secreta ceara si construieste fagurii pentru miere.

15-21 zile comprima polen in celulele in forma de fagure. 

Pe parcursul celei de-a 4-a, 7-10-11-17-21 de zile de viata albina face zboruri, asa-numitele zboruri de cercetas in care albina memoreaza repere diferite, care vor ajuta mai tarziu sa identifice propriul stup.

Atunci cand aceasta perioada se termina devin albine paznic. Ele protejeaza intrarea in stup si sigileaza stupul cu propolis.

In a 21-a zi si a 24-a sunt albine cercetas. Acesta este momentul in care o albina descopera prima ei sursa de alimentare. Albina cercetas cheama albinele culegatoare cu ajutorul faimosului dans al albinelor. Un dans circular indica faptul ca sursa de alimentare se afla la mai putin de 100 m de stup in timp ce un dans semi-circular indica o sursa de hrana la distanta mai mare. Astfel, ele pot mobiliza numarul exact de albine necesare pentru exploatarea corecta a sursei respective.

Din a 24-a pana in a 35-a zi aduna polen, nectar, propolis si apa. Distanta de zbor este de obicei intre 0,75 si 1 km. Cu toate acestea, albinele pot zbura până la 5 km în căutare de hrană și apă.

Creșterea și îngrijirea familiilor de albine. Tipuri de stupi utilizați.

Este activitate sistematică. Apicultorul trebuie să țină cât mai bine evidență activității și evoluției familiilor de albine, de obicei ajutându-se de un jurnal, deoarece neefectuarea la timp a lucrărilor de întreținere poate duce la pierderea stupilor. Este bine că în acest jurnal să se țină și evidență produselor apicole rezultate căci cu cât mai mult informații despre un stup, cu atât e mai ușor de prevăzut evoluția lui viitoare. Lucrările pe care apicultorul trebuie să le efectueze în stupina trebuie să se sincronizeze cu ritmul actitatilor pe care albinle le desfășoară în funcție de anotimp.

Primăvară stuparul trebuie să facă un diagnostic asupra stări familiilor și să aprecieze starea în cae acesta au ieșit din iernat. Când temperatura exterioară trece de 120C albinele începe zborul de curățire. Pentru stimularea zborului de curățire se administrează apă caldă îndulcită în care se adaugă sare în concentrație de 0,5g/lirti. În cazul familiilor slabe se recomandă hrănirea lor cu sirop de zahăr sau alte suplimente.

Activitatea de vara începe odată cu înflorirea salcâmului, moment în care poate pleca în cules pastoral albinile. În această perioada albinele ies la cules și fac provizii importatnte de miere, polen și mâna. De câte ori se inpune, apicultorul poate extrage mierea sau recolta polen și alte produse. Tot acuma acesta poate să-și sporească numărul familiilor de albine prin roire naturală sau artificială.

Iarnă stuparul intervine foarte puțin în viață familiei de albine, de obicei mulțumindu-se să controleze starea lor prin ascultarea stupilor. ([NUME_REDACTAT] 2007)

Stupul multietajat

A fost conceput de Langstroth și perfecționat de Root. Specific acestui stup este inversarea corpurilor, adică corpul superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei se coboară pe fundul stupului, iar în locul sau se așează corpul de jos cu faguri goi. În corpul de jos, puietul va ecloziona și va elibera celulele. Iar printr-o nouă inversare, cuibul familiei ajunge iar jos, asigurând spații pentru extinderea creșterii puietului în corpul de sus, în corpul cu faguri goi.

Spațiile mici dintre ramele diferitelor corpuri permit o comunicare ușoară a albinelor în ghem, lucru deosebit de important în timpul iernării, când albinele pot transmite ușor hrană de la un interval la altul. Stupul multietajat este format din următoarele părți: soclu, corpuri, podișor, podișor separator, ramă de ventilație, capac, rame, alimentator, bloc pentru ordinis, închizător pentru urdiniș și accesoriile de fixare.([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008)

[NUME_REDACTAT] verticali expuși la târgul apicol Cluj 2013 (în original)

(http://www.apicultura.freesoul.ro)

[NUME_REDACTAT] constructive de stupi orizontali expuse la târgul apicol Cluj 2014 (în original)

Stupul vertical cu magazine

Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din următoarele părți: soclu, corp, magazine de recolta, podișor, capac, diagramă, rame și blocul de urdiniș.([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008)

(http://www.apicultura.freesoul.ro)

Stupul orizontal, Pavilionul apicol

Este ușor de exploatat și constă dintr-un singur corp cu capacitatea utilă pentru albine de 116 litri, în care mărirea cuibului se face lateral pe orizontală și permite introducerea a 23 de rame cu dimensiunile exterioare 435x300x25mm, în care sunt contruiti fagurii. Cuibul alacatuit din totalitatea fagurilor ocupați de larve, puieți și hrană trebuie lărgit, micșorat sau inpachetat, în funcție de puterea familiei, de abundență culesurilor, de condițiile etc. Intrarea și ieșirea albinelor în și din stup se face prin urdisuri, prevăzute cu scânduri de zbor.([NUME_REDACTAT] Gheorghe 2008)

(http://www.apicultura.freesoul.ro)

Pavilionul apicol este o contructie de cherestea, metal sau alte materiale, în care sunt adăpostiți stupii, temporar sau permanent. Fiecare stup din pavilion are deschideri spre exterior, iar în interior există un spațiu sufficient pentru apicultor, astfel că el poate interveni la fiecare stip ori de câte ori este nevoie. Pavilioanele mai sunt dotate cu spații pentru lucru, odihnă sau alte amenajări și instalații. Pavilioanle pot fi fixe sau mobile, dar cele mai răspândite sunt cele mobile, în care stupii sunt adăpostiți în mod permanent. Corpul stupului are pe peretele dinspre culuarul pavilionului o fereastră acoperită pe partea interioară cu plasa deasă din sârmă zimțată care oprește ieșirea albinelor, iar la exterior o ușita mobile prin care se asigura ventilația.([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008)

1.4. Hrana artificială a albinelor

Siropul de zahar (uz apicol)

Este un înlocuitor al mierii.Perioada de folosire este cuprinsă între debutul primăverii (1-10 martie) și începutul toamnei(maxim 15 septembrie).Siropul de zahăr se prepară în următoarele concentrații:1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1,adică 1 litru apă și 1 kg zahăr rezultă 1,6 l sirop de zahăr;la 3/2,adică 3 kg zahăr și 2 litri apă rezultă 3,8 litri sirop de zahăr; la 2/1,adică 2 kg zahăr și 1 litru apă rezultă 2,2 litri sirop de zahăr.

Apare întrebarea: ce concentrație folosim? [NUME_REDACTAT] recomandă : "cât privește concentrația siropului ,subliniez faptul că sunt mai avantajoase atât pentru albina cât și pentru crescător,concentratiile 2/1 sau 3/2.Acest lucru se impune prin aceea că la concentratiile mai reduse albinele consumă mai mult zahăr pentru prelucrarea siropului "mierea" (20% zahăr în cazul concentrației 1/1 și numai 10% în cazul concentrației 2/1).În schimb la completarea rezervelor de hrană în decursul primăverii sau în cazul hrănirilor medicamentoase se folosește siropul în concentrație de 1/1."

Șerbetul de zahăr (uz apicol)

Unul din cele mai folosite produse în hrănirea artificială a albinelor este șerbetul de zahăr.Ușor de administrat, destul de ușor de pregătit este preferatul multor apicultori.

Pastă de zahăr pudra și miere

Un alt produs cu o eficientă mare, consumat cu plăcere de albine, ușor de preparat și administrat este pastă de zahăr pudra și miere. La preparare se vor avea în vedere următoarele: folosirea unui zahăr pudra de calitate; mierea să provină de la familii sănătoase; mierea să nu fie cristalizată (sau cristalizată fin,de consistentă untului).

1.5.

Capitolul II

2.1. Material și metodă

[NUME_REDACTAT] de unde au fost prelevate și analizate probele este situată în Nord -Vestul, județului Sălaj. Vegetația zonei este reprezentată de păduri de foioase și formațiuni de ierburi reprezentate de pășuni și de pajiști. Albinele moarte au fost colectate din stupi la sfârșitul iernii, în februarie 2014 și au fost analizate cu ajutorul stereomicroscopului în cadrul laboratorului de [NUME_REDACTAT], Departamentul de Silvicultură, Facultatea de [NUME_REDACTAT]. Identificarea s-a bazat pe observații făcute pe larve, pupe și adulți, găsite în probele de albine moarte.

2.1.1. Localizarea studiului

2.1.2. Descrierea stupinei din care au fost luate probe

[NUME_REDACTAT] stupinei din care au fost prelevate probele (în original)

[NUME_REDACTAT] stupinei din care au fost prelevate probele, stup orizontal STAS…… (în original)

[NUME_REDACTAT] interior al unui stup orizontal și ……….. (în original)

2.1.3. Descrierea plantelor melifere din zona investigată

Multe plante sunt melifere, dar substanțele produse de ele nu pot fi recoltate de albine datorită fizionomiei acestora (mărimea și forma corpului, lungimea proboscisului) sau adaptărilor suferite de către plante). [NUME_REDACTAT] este bogată și variată, cuprinzând peste 390 de specii melifere (Iordache și al., 2008). Ponderea cea mai importantă o au speciile de salcâm, tei, floarea soarelui, leguminoasele furajere, pășunile și fânețele. În fondul agricol, cele mai mari suprafețe de interes apicol sunt în zona colinară și montană (pășuni, fânețe, livezi pomi, culturi de leguminoase furajere).

Baza meliferă trebuie să aibă specii cât mai variate și cu înflorire defazată în timp. Pentru dezvoltarea unei familii normale de albine trebuie să asigure posibilitatea acumulării pe durata unui an a unei cantități de 120 kg de miere (30 kg miere marfă, 90 kg miere consum albine). Deplasarea pe distanțe mai mari duce la: micșorarea numărului de zboruri zilnice, consum de nectar din gușă în timpul zborului, crește uzura albinelor culegătoare.

Baza meliferă a comunei Camăr este destul de diversificată penrtu ca există multe plante și arbori meliferi.

Clasificarea plantelor melifere poate fi făcută după produsele recoltate de albine în 3 categorii: nectarifere, nectaropolenifere și polenifere

Plantelele nectarifere (bumbacul, măzărichea, pălămida, etc.) produc doar nectar și nu ocupă suprafețe mari.

Plantele nectaropolenifere (salcia, salcâmul, pomii fructiferi, păpădia, etc.) furnizează albinelor atât nectar cât și polen. Sunt cele mai răspândite și cele mai importante plante pentru apicultură.

Plantele polinifere (macul, porumbul, cânepa, etc.) produc doar polen. În flora României sunt în număr foarte scăzut.

După habitatul în care se găsesc se pot clasifica în:

plante melifere erbacee din păduri

plante melifere din pășuni și fânețe naturale

Plante melifere din livezi

După scopul pentru care sunt cultivate de om se împart în (clasificare botanică):

plante tehnice și furajere

plante legumicole

aromatice și medicinale

plante care sunt cultivate în mod special pentru valoarea lor meliferă sau amestecuri de plante melifere, pentru maximizarea producției apicole și a randamentului solului.

După perioada de înflorire, se disting 4 grupe (clasificare apicolă): prevernală, vernală, estivală și autumnală

Clasificare cu un caracter practic: plante agricole cultivate, pomi și arbuști fructiferi, plante de pădure, plante melifere din fânețe și pășuni, plante special cultivate pentru albine.

2.1.3.1. Plante melifere ierbacee din flora spontană și cultivată

Floarea soarelui (Helianthus annuus)

Frunzele sunt pețiolate, întregi, mari și cordate. Turpina se termină cu un singur caladitiu și uneori are mai multe ramificații, inflorescențe. Calatidiile sunt mari, cu receptor plan de culoare galbenă, semințele sunt bogate în ulei conținând circa 55% ulei comestibil, și din care se mai fabrică și săpun. Turtele rămase ca reziduri de la extragerea uleiului constituie un nutreț bogat în proteine. Perioda de semănare este din aprilie până în mai. Înflorirea este în lunile 6-9, albinele adună nectar și polen, productivitatea fiind estimată la 50-100 kg miere/ha.

Lucerna (Medicago sativa)

Este planta furajeră din familia leguminoaselor, este o plantă ierboasă care poate atinge 1m înălțime, rădăcina plantei atinge o adâncime de 4,5 m acesta caracteristică permite supraviețuirea în perioda de secetă. Pe radacini sunt prezente nodozități unde trăiesc bacterii fixatoare de azot, cu care planta trăiește în simbioză. Este o plantă perenă, atinge vârste de 4 până la 12 ani în funcție de sol și regiune climatică, lucerna poate asigura o cantitate de 10 t de fân la hectar. Înflorirea are loc în lunile 5-10 de unde albinele adună nectar și polen, echivalentul a 25-200kg/ha miere.

Păpădia (Taraxacum officinale)

Este o plantă ierbacee cu frunze lungi crestate și cu flori galbene grupate în capitule. Păpădia este găsită aproape peste tot de la câmpie până în zona subalpină, fiind și ruderală. Păpădia reprezintă o plantă medicinală, curață organismul, stimulează activitatea ficatului și vindecă diabetul. Mai ajută și la vindecarea: anemiei, celulitei, varicelei, reumatismului inflamației glanglionilor. Salata de păpădie proaspătă curăță organismul de toxine. Înflorirea este în lunile 4-10 când albinele adună nectar, polen și miere 200 kg/ha.

Rapița mare (Brassica napus oleifera)

Este o planta erbacee , anuala si cultivata care prefer aluviunile,cernoziomurile si solurile brun roscate. Are rădăcina pivotantă nelignificată, slab-ramificată, adâncă până la 60-80 cm si prezinta o tulpina erecta , inalta de 120-160cm si bine ramificata. Frunzele sale sunt galbene ,brumate,verzui- albastrui ,bazele petiolate, lirate ,penatsectate, cele mijloci sessile , lanceolate si cele superior sessile. Prezinta flori galbene, cu polenizare entomofila, care sunt grupate in raceme alungite , cu cele nedeschise asezate mai sus decat cele deschise si soiurile de primavara infloresc in perioada iulie-august, iar cele de toamna la sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai, in ambele cazuri cu o periada de inflorire de aproximativ45 de zile , iar fructele ei sunt de tip silicva cu pozitie apropiata de orizontala.

Rapita mica (Brasica rapa oleifera)

Este o planta erbacee si poate fi anuala sau bianuala , existand si in stare salbatica prin locuri ierboase uneori intalnite in culturile cereale. Radacina este pivotanta are tulpina inalta de 30-40cm , ramificata si cu frunzele inferioare petiolate, cu lobul terminal mai mare, iar cu cele tulpinale mijlocii si superioare sesile. Florile viu-galbene care infloresc in perioada aprilie-iulie si si prezinta fructe de tip silicva comprimata lunga de 4-6 cm continad semite de culoare brun-inchise. Caracteristici melifere a rapitei mici si rapitei mari: florile de rapita sunt cautate intens de albine , mierea de rapita este galbena , uneori incolora uneori cu aroma specifica si se cristalizeaza repede , uneori chear in faguri. Cantitatea de miere obtinute de culesurile de rapita es de 40-50 kg/ha, cantitatea generala de nectar de a la o floare este de 0,3-0,8 mg pentru rapita mare si 0,1-0,5 mg pentru rapita mica (Iordache, 2007).

Cimbrișorul (Tymus serpyllum)

Este o plantă perenă, erbacee, la baza semilemnificata, tulpina are 3-5 cm inaltime , ascendenta. Frunzele sunt mici, aromatice, eliptice ovate sau rotunjite , petiolate, opuse , pubescente.Florile are culoarea de purpuriu inchis sau roz , tub floral scurt , pubescent, in exterior corolla cu baza superioara ovate emarginata patru-unghiulara. Florile sale sunt asezate in verticele , grupate in capitule, formand covoare. Lunile de inflorire sunt intre lunile 6 si 10.Are o productie de miere aproximata de 200kg/ha.

Facelia (Phacelia tanacetifolia)

Crește înaltă de 40-60 cm, cu o tulpina ramnificata purtand astfel mai multe inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de baza. Perioada de vegetatie la facelia este scurta , de la rasarire pana la inflorire trece 45-55 de zile , iar durata de inflorire este de 30-50 zile care depinde de evolutia factorilor climatici. In zona de campie are o durata de inflorire de 25-30 zile. Valoarea melifera a faceliei este mare , de aceia albinele viziteaza in tot cursul zilei, in conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie de zahar a nectarului de 28% (Crinu 1973), productii de miere la hectar 600-1000 kg. În condiții de cultură mai puțin favorbile cantitatea de miere la hectar poate sa scadă și să fie între 300 si 600 Kg.

Trifoiul alb (Trifolium repens)

Este o planat erbacee perenă, întâlnită frecvent prin pășuni, buruienisuri de coasta ,fanete, de la campie pana la etajul alpin. Prezintă o rădăcină pivotantă, ramificată, cu nodozități și o tulpină repentă, glabră, ramificată și cu rădăcini adventive la noduri. Frunzele sale sunt trifoliate, cu petiol lung , cu foliole subsesile, obovate, cu margini dintate. Florile sunt albe, grupate cate 20-50 in capitule globuloase cu diametrul de 2-3 cm, cu calciu slab-bilabiat.Albinele viziteaza foarte mult trifoiul alb in special in jurul orei 15 . Mierea de trifoi alb este de culoare alba cu o savoare deosebita ea find bogata in vitaminele B1, B2 si C si se cristalizeaza lent. Cantitatea de nectar generate de florile trifoiului alb sunt de 0,04-0,6mg/floare cu o concenratie de zahar 35-70% si o productie de miere aproximata la 100-250 kg/ha. (Iordache, 2007).

2.1.3.2. Plante melifere arbustive

Zmeurul (Rubus ideaeus)

Zmeurul este un arbust indigen, de 1-2,5 m, sub forma de tufe cu tulpini numeroase, erecte cu varful arcuit si cu ramurile glabe, verzui albastrui, ilindrice si cu spini scurti. Înrădăcinarea este superficială ea find ramificata si ajungand la adincimi de numai 10-30cm. Frunzele sale are 3-5-7 foliole, sunt ovate dentate, terminate prantrun varf ascutit si subtire, argintii pe partea inferioar si galbene pe partea superioara. Florile sunt mici si albe cu sepale acuminate, cu petale patente, fiind dispuse in raceme scurte, paroase si frunzoase, iar fructele globuloase, sunt rosi la coacere , paroase aromate si dulci. În apicultură zmeurul reprezintă o plantă cu o pondere economic-apicolă foarte mare florile sale furnizând albinelor culesuri importante de nectar și polen. Secreția de nectar este de circa 0,7-1 mg/floare cu o concentrație zahăr de 42-64%, in zonele de campie ating circa 50 kg miere la hectar (Iordache, 2007).

Crușinul (Rhamnus frangula)

Arbustul este răspândit pe malurile râurilor, și prin crânguri. Este un arbust înalt de 2-5 m, având ramurile alterne lipsite de spini. Scoarta este netedă de culoare brun cenușie la exterior și galbene la interior, lenticele asezat orizontale, frunzele sunt alterne de forma ovala ascutite la varf cu margina intreaga , netede si lucitoare, flotile sunt mici , de culoare rosie iar la maturitate devin negre-violete. Fiecare fruct are 2-3 seminte. Inflorirea este in lunile mai-iunie, productia de miere 30-100kg/ha.

Păducelul (Crataegus monogyna)

Este răspândit în [NUME_REDACTAT] dar se poate întâlni și în Asia de Sud-Vest. Creste pe solurile calcaroase sub forma de tufisuri la liziera padurilor. Este un arbust care atinge inaltimi de pana la 2-6 m, are florile albe si fructele rosii ce au un miros characteristic si un gust amarui.perioada de inflorire este in lunile mai-iunie, de unde albinile aduna nectar si polen iar productia de miere este de 35-100 kg/ha.

Porumbarul (Prunus spinosa)

Porumbarul poate fi intalnit de la campie pana la zonele montane (1400 m), frecvent la lizierea pădurilor, pe marginea drumurilor si a terenurilor cultivate, în regiuni calcaroase trăind împreună cu socul, alunul și măcesul. Este un arbust sălbatic, înalt de 1-3 m, cu ramuri spinoase cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră.

Alunul (Corylus avellana)

Alunul crește de regulă sub formă de tufe, cu tulpini drepte, puțin ramificate, ce ating o înălțime de 5 – 6 m. El crește rar ca arbore când însă poate atinge 10 m înălțime. Un arbust poate atinge vârsta de 80 – 100 de ani. Mugurii sunt acoperți cu peri fini, ei fiind numiți popular mâțișori. Frunzele sunt zimțate pe margine, au o formă rotunjită fiind ascuțite la vârf. Fața dorsală a frunzei este acoperit de peri, iar pe fața ventrală se pot vedea nervurile. Lemnul alunului de culoare alb roșiatică, este un lemn de esență relativ tare, dar puțin rezistent. Scoarța de culoare gălbui cenuășie pe ramurile tinere este netedă, iar pe cele mai bătrâne au striuri longitudinale. Florile alunului sunt separate cele femininine de cele masculine, ei fiind numiți popular mâțișori. Albinele culeg polen, mană și miere 12-30 kg/ha.

2.1.3.3. Pomii fructiferi

Mărul (Malus domestica)

Este un arbore de obicei de 4-12m inaltime, cu o coroana densa. Frunzele sunt de 3-10cm lungime, alternative, sipla cu o marginile zimtate. Florile au cinci petale care pot fi albe roz sau rosu, care produc nectar si polen, inflorirea are loc primavara. Mierea adunata de albine poate atinge 20-30kg/ha.

Cireșul (Prunus avium)

Cireșul este un arbore ce atinge înălțimea de 15 – 20 m, mai rar ajunge să aibă 30 de m. Pomul are o coroană circulară, sferică, crengile sunt în general scurte și groase. Coaja cireșului este friabilă de culoare cenușiu roșcată, tulpinile tinere au la început scoarța netedă urmând ca apoi scoarța să devină zgrunțuroasă. Frunzele sunt de formă oval alungită, zimțate pe margini și ascuțite la capăt. Lungimea frunzelor este între 6 – 15 cm, iar lățimea de 3,5 – 7 cm. Florile, de culoare albă, sunt grupate frecvent câte două sau câte patru, o floare având un diametru între 2,5 – 3,5 cm. Florile produc nectar si polen astfel albinele aduna miere in jur de 20-40kg/ha. Fructele pot fi de culori diferite, cu nuanțe de la roșu spre galben până la negru, ele fiind de formă sferică sau elipsoidală, cu un diametru de 6 – 25 mm în mijlocul fructului cărnos se află un sâmbure rotund, cu mărimea de 7 – 9 mm.

Prunul (Prunus domestica)

Creste in zone de inalta fertilitate, preferabil deluroase. Trunchiul sau are un duramen foarte dur, rezista la apa, de culoare rosu maroniu invelit de un alburn de culoare dechisa prin care ciecula seva. Fructele sale carnoase de culoare albastru inchis sau galbui, isi gasesc multiple intrebuintari in industria alimentara. Florile sunt de culoare alba produce nectar si polen cantitatea de miere acumulata de albine este in jur de 20-30kg/ha.

Părul (Pyrus communis)

Crește înalt de până la 10-20 m inaltime, traieste in medie 65 de ani, are radacina lemnoasa si profunda, trunchiul drept, cularea gri cu coaja crepata, frunzele ovale pana la 10 cm lungime cu un contur verde inchis. Creste in regiuni cu climat temperat si umed, rezista bine la frig dar verile calduroase si secetoase impiedica fructele sa creasca. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de 1,5 cm, produce nectar si polen si miere adunata in jur de 8-20 kg/ha.

2.1.3.4. Plante melifere arborescente

Salcâmul (Robinia pseudacacia)

Provine din nordul Americii, primele culturi în România realizându-se în anul 1852. Este considerat în multe țări o specie invazivă. Crește pe orice tip de teren, cu rezistență bună la ger, suportă seceta și iubește lumina. Are o înălțime de până la 35m, cu tulpina dreaptă și coroana rară. Scoarța la început este netedă și cu timpul formează un ritidom gros cu crepături adânci longitudinale. Frunzele sunt compuse penate lungi 25 cm cu un numar impar de 7-19 frunze impapripenat compuse eliptice rar mai lungi de 5 cm , stipele sunt transformate in spini apar cate 2 spini in dreptul frunzelor. Florile la salcam sunt foarte parfumate , placut mirositoare de culoare alba are 5 zimti scurte, adunate cate 25-50 cu cu lungime de peste 15cm lungime ca niste ciorchine. Fructele sunt lungi de 7-10 cm subtire 1-2 cm care poartă 4-10 seminte. Înflorirea este in lunile 5-6 dupa infrunzire, florile sunt utilizate in fitoterapie si alimentative in medicina. Albinele aduna nectar si polen de pe florile salcamului ,productia de miere este 1000k/ha.

Tei argintiu (Tilia tomentuosa)

Este o arbore melifer ce poate atinge 20-30 m înăltime, tulpina are de culoare bruna-inchis, are pe frunze pe fata inferioara stelate arginti perenii formand astfel un toment des vizibil de la distant, este foarte raspandit in zonel calde formand astfel paduri de foiase si mixte.Forma coronei lat piramidal este rezistent la poluare . Florile sunt foarte placut mirositoare are culoare de verde-galbui, fiecare floare are 5 sepale cate la inflorire cad 5 petale si numeroase stamina si un ovar. Din flori se propaga ceai care se foloseste si este bun pentru gripa, raceala si tusa.Inflorirea se efectuiaza in lunile 6-7, albine aduna nectar si polen de pe flori, albinele produc miere de pe acest arbor 1200kg/ha.

Teiul cu frunza mica (Tilia cordata)

Este o arbore indigena cu inaltime pana la 20 m, scoarta are neteda de cularea cenusie pana la 20-30 ani dupa care se dezvolta un ritidom negricios. Lujeri anuali sunt verzi-maslini pana la roscat , cu muguri ovoidali. Frunzele lat-ovate, relative mici de 5-7 cm lungime cu varful brusc acuminat. Florile fara staminoidii, au 15-40 stamine, sunt galbene, slab mirositoare. Fructele sunt achene globuloase sau ovoidale, de 4-5 mm lungime, au pereti subtiri, fragile sparganduse usor. Pretentile fata de sol sunt mari, se dezvolta bine pe solurile fertile, humifere bogate in subtante nutritive. Teiul pucis infloreste in mod normal in primele zile a lunii iunie, la 10-15 zile de inflorirea teiului cu frunza mare , durata infloritului fiind cuprinsa intre 8 si 12 zile, dependente de conditile meteorologice. Cantitatea de nectar secretata de flori 0,15-0,35 mg/floare iar cantitatea de miere produsa la hectar este de 1000 kg (Iordache, 2007).

Jugastrul (Acer campestre)

Arbore care depaseste 15m inaltime rar se prezinta in forma de arbust, radacina sa este pivotant- trasanta I are tulpina rau conformata, sinoasa, noduroasa si cu ritidom format inca din varste mici, relative gros, cenusiu-galbui. Coroana sa este rotundă cu lujeri anuali bruni brun-galbui. Frunzele sunt palmat-lobate, cu 3-5 lobi, de culoare verde inchisa purtat de un petiol lung 2-4 cm si contin un suc laptos.Inflorete in luna mai florile aparand o data cu frunzele si avand o culoare galbena verzui, grupate cate 10-20 in inflorescente colimbiforme. Jugastrul constituie una dintre cele mai valoroase surse melifere din zona padurilor de foioase, dupa salcam si tei, dupa zoan de campie si colinara. El pune la dispozitie albinelor nectar si polen din abundenta si chiar mana. Se considera ca aceasta planta melifera importanta are o productie de miere de 350-400kg/ha si o pondere economica-apicola mare (Iordache, 2007).

Arțar tătărăsc (Acer tataricum)

Este un arbore sau arbust care creste pana la 10m inaltime cu radacina puternica, ramurasa si tulpina stramba, ramificata cu scoarta neteda si cenusie-intunecata cu o nuanta rosiatica sau vanata. [NUME_REDACTAT] intregi lat-ovate lungi de 6-9 cm, neregulat-dublu-serate sau usor lobate, lucitoare pe fata superioara si glabre pe fata inferioara si cu petiol lung de 1,5-5 cm, toamna frunzele se coloreaza rosu. Iflorirea in luna mai cu flori verzi-galbui grupate in panicule erecte si florile apar dupa infrunzire. Este intalnit frecvent prin paduri si tufarisuri la margini de paduri, in regiunea de campie si sporadic la dealuri. Artarul tataresc are un potential melifer ridicat care contribuie la intrebuintarea si dezvoltarea familiilor de albine inainte de culesul de salcam cu circa 2 saptamani. El pune la dispozitie albinelor nectar, polen si chiar mana.Productia de miere este apreciata la 300-600kg/ha (Iordache, 2007)

Paltinul de câmp (Acer platanoides)

Este un arbore rezistent, cu lemnul alb și tare, cu frunze caracteristice, lucioase, despicate în cinci lobi lungi și ascuțiți, de 10 – 18 cm diametru, cu sinusuri larg rotunjite. Pețiolul frunzei este lung; frunza are o sevă lăptoasă. Toamna frunzele se colorează în galben-auriu ajungând până la roșu. Are flori de culoare galben verzuie, grupate în inflorescențe care se deschid în aprilie-mai înaintea apariției frunzelor. Fructul este format din două samare alăturate, de 8 – 10 centimetri, cu aripioare late ce formează un unghi obtuz.Arțarul este iubitor de climat călduros dar rezistent la geruri. Crește și se dezvoltă bine pe soluri uscate dar fertile cu conținut mare de calciu. Rezistă bine și la semiumbră. Crește până la 30 de metri. Este rezistent la fum și praf, motiv pentru care se folosește de-a lungul șoselelor și autostrăzilor, în perdele de protecție.Este un arbore cu frunze subțiri, palmate, fructe disamare cu aripi în unghi obtuz și are lemnul alb, elastic și rezistent. Forma coroanei este ovoidă cu ramuri divergente. A fost ales ca simbol al Canadei, deoarece corespunde diviziunii teritoriale în zece provincii și trei teritorii.El pune la dispozitie nectar,polen si mana.productia de miere este apreciata la 100-200kg/ha.

A B

C D

E F

Foto A. Pyrus pyraster; B. Prunus spinosa; C. Crataegus monogyna; D. Ligustrum vulgare; E. Prunus avium; F. Rubus hirtus (în original)

A B

C D

Foto….A. Rosa canina; B. Phacelia tanacetifolia; C. Corylus avellana; D. Thymus serpyllum; E. Origanum vulgare; F. Scabiosa sp. ([NUME_REDACTAT])

2.1.4. Prelevarea probelor din familiile de albine și analiza acestora

Capitolul III

3.1. Rezultate și discuții

3.1.1. Boli contagioase parazitare

VARROOZA: este o boala ectoparazitoza atat a albinelor adulte cat si a puietului in special celui de trantor.Boala a fost descoperita de E.Jacobsonde in 1904 in insula Java, de unde practice sa extins in toata lumea, și în Europa unde a apărut în anul 1967. Varrooza este o boală ascunsă, parazitul acesta se ascunde in stup mai multi ani fara sa se realizeze o mortalitate anormala, pana in ziua in care infestarea masiva duce la moartea familiei.

Descriere: agentul patogen Varrooa jacobsoni, are ca caracteristici femela corpul lung de 1,1 mm transversal lung si lat de 1,6mm de ctre culoarea maro rosiatic, avand 4 perechi de picioare se fixeaza pe torace si pe abdomen si membre. In perioadele de inmultire ele depun 7-8 oua in celule cu puiet, din care dupa 2 zile ies larvele care se hranesc cu sangele larvelor de albina, si dupa 7 zile se transforma in adult care se imperecheaza inaintea ecloziunea albinelor.

Masculinul dupa inperechere mor ele avand culoarea alba –cenusie, de forma rotunda, asa dar din celule ies numai femele imperecheate. Dupa aceasta imperechere femelele trec la albinele lucratoare, trantor si matca, sa se hraneasca cu sngele acestora, care duce la moartea lor prematura.

Contaminarea: se face cu ajutorul albinelor care fura si a trantorilor.

Siptome: în perioada de iernare , parziti nelinistesc albinele determinand un consum mai mare de miere si astfel uplerea prematura a intestinului si aparitia diareii. Primavara can in celule cu puiet exista un mare nr de puieti , albinele infestate vor fi neviabile, cu aripi nedezvoltate cu picioare deformate.ele cad astfel pe fundul stupului si sunt eliminate de albinele sanatoase. Parazitul se poate descoperi cu ochiul liber pe trantori, pe albinele lucratoare si matca, si precum si pe puiet in urma descapaciri celulelor. La inceputul infestari nu poate fi observat acarianul cu ochiul liber datorita numarului redus de paraziti si marimea sa mai ales ca este asezarea sa intre inelele abdominale de unde nu se poate vedea decat marginea corpului. Dupa o perioada de 2-3 ani de la infestare numarul acarianului este foarte mare , se inmultesc cu repeziciune , si cand se ajunge ca 20-30 % din albine sunt parazitate familia slabeste si moare.

Tratament: datorita adaptarea parazitului la viata albinelor au fost utilizate in ultimi ani foarte multe substante antiparazitare si numeroase metode biologice tehnice si fizice de combaterea acestuia dar rezultatele nu sunt de loc satisfacatoare.

Tratament cu varechet: substanta activa raspandit prin fumigatii actioneza prin contact molecular . este un medicament de sinteza cu un bun randament care administrat corect duce la reducerea masiva a parazitilor . un dezavantaj este ca prin modul de administrare fumugati nu actioneaza asupra puietului capacit. De aceia cel mai eficient este sa facem acest tratament toamna cand nu exista in stup acest puiet capacit. Modul de administrare se actioneza toamna la sfarsit de septembrie sau in functie de vreme can deja puieti capacit au disparut se face 3 tratamente , intervalul intre tratamente sa fie 7 zile iar temperatura sa fie peste 12 0c. Tratamentele se face dimineata de vreme sau seara cand majoritate albinelor se afla in stup , prin urdinis asezata pe o tablita se introduce o banda specila, aprinsa pe care picuram substanta activa 2 picaturi pentru un corm multi etajat , 3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal .

Tratament cu mavrirol: subtanta activa (mavrik) se administrizeaza sub forma de benzi textile, prezentrea este in role de 5 m , o cutie find folosit la 10 famili. Dupa terminarea cu varavhet si inainte de a se strange albinele in ghemuri de iernare se introduc fasi de mavrirol, in mijlocil stupului dar avand grija sa ca acesta sa nu intre in contact cu fagurile. Mavrirolu va ramane in stup 2-4 luni actionand latent prinj contact. Dar mare atentie la inceputul primaveri trebuiesc coase benzille ptru ca riscam sa contaminam mierea. Se poate spune ca tratamentul cu mavriril este o preungire fericita a celui cu varachet astfel find eliminati si paraziti care au mai ramas in stup.

Tratament cu acid formic: acidul formic se gaseste in multe alimente de aceia a si devenit un produs preferat. Folosirea lor insa de stuparii romani este la o scar redusa .tratamentul cu acid formic e cel mai bine de aprobat dupa ce ridicam mierea din stupi. Modul de administrare: o placuta de carton de 20 cm se imbiba cu acid formic in concedratie de 60% , pentru un fagure se folosesc 2ml acid formic diluatdeci pt un corp dadant aproximativ 20 ml .Este de recomandat ca placuta de carton sa fie pus pe fundul stupului si acoperit cu o sarma care are gauri foarte mici pentru a evita contactul cu albinele . Timp de 6-7 zile tinem in stup dupa care 7 zile facem pauza si mai repetam de 3 ori operatia in total find realizate 4 tratamente. Temperatura la care este recomandat sa facem tratamentul este de 12-250C.

Tratament cu metode bio: acarianul varooa are o mare preferinta , puietul de trantor , apicultorul trebuia sa ia in evidenta acest lucru si sa profite de aceasta slabaciune a parazitului . Prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantori sunt construiti insamantati si capaciti sa fie recoltati din stup.O a doaua varianta este de a introduce o rama cu celule de trantorin toamna la marginea cuibului si la primavara ridicarea acestuia dupa ce a fost insamantata si capacita.

Concluzie: Trebuie mentinuta ca aceste metode nu ne scapa de acarieni dar mai reducem din numarul lor. Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata lunga de timp, bine intales ca mijloacele de combatere in Romania si in tota lumea este larga sunt numeroase de substante care se poate aplica .Dar cea ce trebuie sa stim si sa luam in evidenta ca orce aplicatie tratament realizam din timp poate obtine rezultate bune.

Dăunătorii albinelor

VIESPILE

Ataca de obicei albinile din familiile slabe, in special toamna can albinile nu prea zboara pentru a le consuma mierea acesta find mai rezistent la frig.

Viespa cabro sau gargaunul este cea mai daunatoare dintre specile de viespi pentruca pandeste la urdinis , le ataca din zbor si le mananca. Viespele traiesc in scorburi copacilor, soproane, pamant, stresini sau paduri.Atacul lor se produce dimineta cand este mai racoros si albinele nu se apere.

Petru a combate viespile trebuie depistat si disreuge cuiburile lor cu insecticide mai ales in timpul primeveri cand sunt in nr mai mici.

FURNICILE

Ele patrund in stup prin crapuri pe la urdinis sau podisor fura peste 1 kg de miere pe zi si nelinistesc albinele. Combaterea sa consta in aplasarea stupinelor unde nu sunt furnici sau nu sunt multe, ungerea suporturilor stupinelor cu pacura , asezarea sub stupine uor cuti cu petrol, iar în cazul atacului masiv se mută stupina.

SOARECII

Mai ales toamna pătrund și se instaleaza în stupi, pe la urdinis sau prin crăpături, consumă pastura, mierea, distrug fagurii și deranjează albinele.pentru a impedica intrarea lor in stup prin urdinis se instaleaza grati sau se reducatoare de urdinis carora deschizatoare sa nu depaseasca 8mm. Primavara faguri atacati de soareci se topesc, iar si se spala stupini pentru a indeparta mirosul.Combaterea soarecilor si sobolanilor se poate face mecanica, chimică, biologică dintre acestea cel mai eficient este cea chimică.

Trichodes apiarus [NUME_REDACTAT] descriere: este specia de coleoptere cele mai răspândite ale genurilor Trichodes în Europa , întâlnite frecvent ,în România ( Kurzeluk , 2012) . Adulții sunt 9-16 mm în lungime , păros , cu corp de culoarea negru, cap albastru și învelișul ,elitra roșie cu dungi negre . Un caracter distinctiv al speciei este prezența de o bandă neagră pe vârful de elitra ( Gerstmeier , 1998) . Ele se hranesc cu polen și insecte mici , găsite în special pe scade morcov sălbatice( Daucus carota ) . Alte plante gazdă sunt : . Sambucus ebulus , Erigeron SP , Rosa damascena , Cichorius intybus , Sedum hybridium , Eupatorium canabinum , Crataegus monogyna , Sambucus nigra și Spiraea sp Ouăle sunt roși de 2 mm lung , de formă ovală . Ultimul stadiu a larvei este roșu-roz de 16-20 mm lung poarta o capsula cefalică negra( Kurzeluk , 2011) . Speciile ierneaza in forma de larva in crapaturile stupului si in stupii sfârșitul lunii mai paraseste stupul , pentru inpupare larva îngroapă în pământ din care adultul va apărea în timpul verii . Larvele sunt găsite , de asemenea, în cuiburi de Megachile rotundata , [NUME_REDACTAT] și Osmia rufa . Habitatul speciei este reprezentată de locuri calde , însorite la margini de păduri , zone aride și grădini .

Impactul asupra stupului :[NUME_REDACTAT] sunt necrofage și pradatoare în stupi unde se hrănesc cu ouă , larve , nimphs , cadavre de albine , polen și nectar . În momentul de față , nu se stie cum ajunge larvele de Clerid in stupi , cu toate acestea ele sunt frecvent întâlnite în stupi neglijat sau slabiti.

Măsuri de control : eradicarea plantelor care sunt atractive pentru adulți, de prindere a adulților, utilizarea de momeli care conțin substanțe – Fago atractiv și un insecticid .

3.4. Alte organisme care trăiesc în stupii de albine

Cryptophagus hexagonalis Tournier, 1869 (Coleoptera: Cryptophagidae) scurtă descriere: în Cryptophagus gen sunt descrise 19 specii, cunoscute sub mumele genetic gândaci de ciuperci, din care larve și adulți lor sunt asociate cu condiții de umiditate , umiditate
unde ciuperci , mucegaiuri , și mucegai apar ( Shetlar , 2010). Unele specii sunt considerate dăunători de oare ce pot fi gasite în magazine de cereale , se încrunta , pâine , fructe uscate , precum și alte produse , cu toate acestea , gândaci se hrănesc cu ciuperci în creștere cu privire la produsul alimentar , mai degrabă decât produsul în sine . Ele sunt mai frecvente la produse care sunt umede și mucegăite. Gândacii pot transmite spori de ciuperci din produse , astfel ajutand pentru dezvoltarea mucegaiulrilor ( *** 6 , 2014) . Adulții sunt mici ( 2-3 mm lungime) , de formă ovală și aplatizati. Culori corp variaza de la roșcat-maro pana la maro închis . În multe specii , adulti prezinta firele de păr pe elitra și pe pronutro. Forma toracelui poate fi un caracter de diagnostic al speciilor și pot fi înclinate sau sculptat, cu mici proeminențe. Larvele sunt cilindrice apltizate si de culoare brun –galbuie cu piciarele toracice si terminatile abdomenului clar vizibile. Cryptophagus hexagonalis a fost asociat cu colonile de albine si a fost descris in Europa , America de Nord, unde in ultimul caz a fost introdus este specie invaziva ().Impactul asupra stupilor sa constatat ca specia poate fi gasite pe plante in descompunere, parti a arborilor in pesteri in musuraiele de furnici in cuiburile vespilor coloniale in stupi, in cuiburile de mamifere mici. Specia este micetofaga se hraneste cu spori si hife dar in acelas timp depun ponta pe hifele ciupercilor. Masuri de control se va evita sa se formeze condens in stupi precum si se vor evita patrunderea apei de ploaie, se vor stimula albinele pentru a obtine coloni puternice si se va mentine o igiena stricta a stupului.

A B

C D

E F

Foto

3.2. Descrierea bolilor albinelor

3.2.1. Boli contagioase

Bolile contagioase la randul lor se grupeaza in; bacteriene, virotice, micotice si parazitare.

([NUME_REDACTAT] Marghitas 2008)

3.2.1.1. Boli contagioase bacteriene

LOCA AMERICANA

Este o infecție bacteriană cauzată de bacteria Bacillus larvae în două forme: fie sub formă de bastonaș, fie de filament. Bastonașele cu flagel se înmulțesc repede prin diviziune, ele se umflă și formeză spori. Flagelii constituie în diagnosticul de laborator o dovadă importantă. Sporii sunt infectioși și doar larvele pot fi infectate. Sporii sunt transmiși prin hrana administrată larvelor de către albinele adulte, unde in intestinu mijlociu al larvei pot germina 24 de ore in forma de bastonas. Dupa 48 de ore este necesar de 10000 de sporti petru infestare si dupa 5 zile de peste 10milioane de spori. De aceia infestatia are loc la larvele mai tinere.

Răspândirea bolii: s-a dovedit ca mici cantitati de spori nu pot afecta colonia, daca sunt infestate larve izolate atunci albinele le indeparteaza inainte sa se formeze alte spori, find intrerupt lantul infectios.Albine sunt capabile sa recunoasca celulele inca inaite ca capacelul sa se schimbe in baza descompunerii bacterienei din celule.Puterea de aparare a coloniei de albine este stabilita si de capacitatea de a separa sporii din hrana si din gusa de miere cu ajutorul ventriculelor.Spro ajung in intestin unde jumamtate din ei germineza restul sunt eliminate prin fecale acesta atunci este problema cand fecalele sunt depuse in cuib datorita unei alte boli.Cand numarul de spori este scazuta , colonile se pot auto vindeca dar daca numarul sporilor este foarte mare , aceasta sansa scade din ce in ce mai mult. Răspândirea bolii de la colonie la colonie se realizează prin ratacire a albinelor mai ales trantori se pot rataci pe distanta de 7 pana la 8 km . cu siguranta raspandirea are loc la furtisag de la colonile slabite si infestate de bola.

Diagnostic: infestarea cand a ajuns la un nivel inalt atunci se simte un miros ne palcut dar nu in orce caz se poate opserva acesta.petru o cercetare mai detailata se face o proba numit proba a chibritului:un chibrit se inpinge in masa cleoasa galben –cafenie pana la culoarea cafelei cu lapte de sub capacele.Cand acesta va fi scos cu grija si se formeaza un fir lung atunci putem fi siguri ca este prezent loca americana.Dar in orce caz identificarea patogenului se face in laborator pentru a afla cu siguranta prezanta patogenului.

Combaterea bolii: medicamentele nu pot fi folosite pretutindeni si numai in anumite conditi.in [NUME_REDACTAT] si de nord , omorarea coloniei este inca metoda cea mai folosita.Dar metodea de ardere este adaptata cand colonia este mai slaba deja cand colonile sunt inca tari sau in stadiu de slabire e mai recombat sa se realizeze combaterea cu medicamente.

Terapia medicamentoasă: ele pare putin lipsit de sens pentru toate medicamentele cunoscute omoara nnumai formele de inmultire ( forma vegetativa) dar nu sporii, asa dar ramani atatea spori in colonie in cat boala dupa scurt timp reizbucneste. Masuri de dezinfectie sunt foarte utile si de folos trebuiesc spalate curatate toate stupurile unde a fost prezenta boala .Uneltele ca dalta apicola hranitoarele si centrifuga de miere, dar si stupi de material plastic vor fi spalate cu lesie calda de sodiu in concentratie de 3 pana la 5% si in final acesta trebuie clatita bine cu apa curata.

Prevenirea bolii: cand o stupina din imprejur este infestata cu loca americana , cu gru se poate preveni transmiterea agentilor patogeni.ar trebui sa se cumpere si sa se foloseasca numai coloni cu certificat de sanatate si ar trebui sa existe ca cel care le vinde nu a folosit preventiv medicamente. Stupii in todeauna trebuiesc dezinfectati inaite de a fi folositi (Ritter)

LOCA EUROPEANĂ

Agentul patogen Melissococcus pluton nu formează, ca forma de durata, spori in sens propriu, ci o capsula. Acesta ofera o protectie exterioara .forma de durata ajunge prin frana in larva c si in cazul loci americane , varsta larvei determina cantitatea de germeni de exemplu o larva in varsta de 48 de ore poate cu greu sa fie infestata . agentul patogen in mod preponderent este gasit in intestinul mijlociu, in terminatia acestuia inca infundat acolo se inmulteste atat de rapid in cat larvele consuma hrana peste masura , si astfel albinele adulte le cunosc si le indeparteaza. De obicei larva moare din cauza toxinelor eliminate de bacterii, si se schiba culoarea din galben in cafeniu. Larvele care supravietuiesc sun adese ori foarte slabe si galben ,subdezvoltate. Cand intervine formarea sporilor, larva intinsa sau pupa tranforma intro masa cu miros puternic si se intinde ca un filament. in acest stadiu de multe ori se confunda cu loca americana. In miere , germeni traiesc numai putine zile in polen mai multe luni. In fecalele de albine ramane activ de la mai multe luni la mai multi ani.

Raspandirea bolii: în interiorul coloniei este raspândită boala prin hrana care prin aceasta cale ajung si in puiet. Atata timp cat este atacat puietul necapacit albinele pot inlatura boala, dependent de cat de puternic este instictul lor de curatire. Daca puternic presiune a infectiei boala se raspandeste atat de rapid in cat albinele nu mai pot curati celulele. Si matca pare a fie un focar epidermic poate ca in ea agentul patogen supra vietueste in periada fara puiet dar mai probabil este supravietuireain pereti celilelor in fecale si in resturile de ceara.

Diagnostic: larvele rasucire sunt un simptom clinic tipic pentru loca europeana. Proba de chibrit ar trebui facuta:un chibrit va fi bagat in masa amorfa , cafenie si va fi scos usor , daca nu se formeaza filament loca americanna va fi exclusa , dar daca se formeaza filament sau filamente trebuiesc analizate la laborator petru ca si loca europeana formeaza uneori filamente. O pata pe interiorul capacelului dovedeste in todeauna existenta locii europene, la fel ca si aglomeratia cenusii-galbui din intestinul larvei. Cand este vorba de miros M. Pluton asociat cu Streptococus faecalis, mirosul este acru ca si otetul. [NUME_REDACTAT] alvei este preponderent , mirosul poate aminti ,ca si la loca americana de cel al transpiratiei. Puietul se usuca pe fundul celulelor dar spre deosebire de loca americana solzi zac lejer in celula si se evidentiaza prein supra fata neteda sistarlucitoare. In orce caz ar trebui trimisa o proba la laborator pentru a examinare pentru ca poate exista in aceias timp abele boli in aceias colonie si familie. Raspandirea bolii de la colonie la colonie se realizeaza de cele mai multe ori in ratacire sau furtisag. Sau apicultorul prin schimbarea fagurilor.

Combaterea: adese ori loca europeana dispare fara a intrveni apicultorul. Colonia de albine reuseste sa invinga usor infectia daca au o sursa de nectar in todeauna.Combatrea boli se aseamana mult cu comabaterea locii americane.

Prevenirea boli este foarte limitata , apicultorul trebuie sa fie foarte atent can achizitioneaza coloni de albine si unelte noi , roiurile noi ar trebui tinute in carantina nu ar trebui intrebuimtata hrana straina , in special polen.

SEPTICEMIA

Este o boala infectioasa a albinelor care apare tot sesonul este activ el find favorizata de conditile ne corespunzatoare de locuri umede si recoroase si de intretinere necuraspunzatore. [NUME_REDACTAT] apisepticus care este prezent aproape in todeauna in stupina si devine periculos numai atunci cand rezistenta organica a albinelor scade.Din punc de vedere morfologic el se prezinta ca un bastonas mic cu capetele rotunjite. El este distrus la 73 oC dupa 30 de minute si la 100oC dupa 3 minute.Contaminarea se realizeaza prin aparatul respirator de unde agentul patrunde in hemolinfa unde se inmulteste si produce moarete prin septiemie.Pe cale digestiva contaminarea nu este obisnuit de oare ce conditile din intestinului albinelui nu sunt favorizabile. Evolutia boli este usoara uneori vindecarea este automata atunci cand cauzele care au favorizat aparitia boli dispar sau se reduc.

Simptomele: albinele au hemolimfa cu aspect laptos, contracti abdominale inainte de moarte, tarare in fata urdinisului mor in numar foarte mare cadavrele se decompun foarte repede, devin fragile.

Tratamentul: s-a constatat ca antibioticele previn unor eventuale coplicati in acest sens se recomnda folosirea oxitetraciclina sau eritromocina doza in 50ml , timp de 10 zile. Dar in primul rând se ia masuri pentru indepartrea cauzelor care o produc cum ar fi umiditatea, inlocuirea macilor necorespunzatoare , famii slabe etc.

PARATIFOZA

Bola favorizeaza intretinerea necorespunzatoare a albinelor este o boala sporadica a albinelor adulte. Agentul patogen Bacillus parathyphi alvei se prezinta din punct de vedere morfologic ca un bastnas cu capaturi rotunjite, lungi de 1-2 microni si lat de 0,3-0,5 microni.Contaminarea se face prin cale bucala prin intermediul apei infectate. Se multiplica germenul intens in intestinul albinei apoi strapunge in hemolinfa si astfel provoaca moartea prin septicemie. In interiorul stupinei bola se transmite prin albinele hoate trantori etc

Siptomele: în forma acuta boala provoaca moartea albinelor si depopularea famililor.Albinele bolnave numai pot zbura sau pierd din capacitatea zborului , se taresc in fata urdinisului prezinta balonare de abdomen ,diare dupa care mor . foarte multe ori boala se confunda cu nosema si acarioza de acea trebuie diagnostizat prin examen microscopic.

Tratamentul: tratamentul medicamentos este acelas ca si la locii europene si se mai dezinfecteaza materialul care a venit in contact cu albinele inbolnavite , ramele inlaturate cu diaree si schimbarea matcii.

3.2.1.2. Boli contagioase virotice

PUIETUL ÎN SAC

Este o bola puietului de albine mai putina raspandita find favorizabila de factorilor nefavorabili de mediu. Agentul patogen este un virus filtrabil Morator aetatule, dar compozitia ei biochimica nu este inca cuniscut. Rezistenta virusului nu este prea mare astfel suspendat in apa piere dupa 10 minute la 590C, iar in miere si glicerina in aceias timp 700C. Razele solare il distrug in 4-6 ore . in faguri cu miere rezista aproximativ o luna iar procesele de purefactie il inactiveaza dupa 2-3 zile , iar in mediul uscat moare dupa 4-7 ore.contaminarea se realizeaza pe cale bucala cu preluarea hranei infestate find mai ales receptive larvele in perioada de transformare . Aparitia bolii este favorizata de racirea brusca a timpului si ploi indelungate si ea poate apare in tot timpul sezonului active. Evolutia bolii depinde de puterea familiei cum ar fi exemplu dat u cules bun, poate determina vindecarea fara a interventia apicultorului.

Simptomele: moartea puietului se produce dupa capacire , larvele devin galbene cenusi sau brune capul cu o culare mai inchisa decat corpul sunt intorse cu partea ventral in sus luind aspect unor pungi. Acest continut nu este vascos sau filant , nua are miros .prin usacare corpul se transforma intr-o crusta.

[NUME_REDACTAT] asimilat cu cel aplicat al locilor, rezultate satisfacatoare dand cloromicetina.

BOALA NEAGRĂ

Cusnoscuta sub nume si de bola de padure sau paralizia apare vara dintre culesuri.

Agentul causal al acestei boli un virus, etiopatogeneza acestei boli nefind inc ape deplin eliciodata.bola poate fi generate de o tulburare a metabolismului proteic cauzat de diferite sortui de polen ciuperci, sau uenel substante chimice sau conditi nefavorizabile .

[NUME_REDACTAT] isi pierd capacitatea de zbor, se taresc in fata urdinisului fac miscari dezordonate corp negru abdomenul marit , mor cu aripile tinute in for a de acoperis departate in jos.

Albinele afectati nu mai aduna reserve de miere ci consuma ce a ce culeg .albinele bolnave cad de pe faguri si se agita pe fundul stupului unele ies afara , se agita si au trompa intinsa nu pot sta in pozitia normal .

[NUME_REDACTAT] nua fost eliberat pana in prezent, este recomandata pe langa masuri de igiena , schimbara matcii la familiile bolnave sau administrarea a250ml de sirop caldut cu adaus de 10 % lapte de vaca fiert, tratament care combate eventualele intoxicatii sau craiente proteice.

3.2.1.3. Boli contagioase micotice

Micozele sunt boli infecto-contagioase produse de ciuperci si ele evoluiaza sub influenta conditilor de mediu, putand produce in anumite imprejurari pagube inseminate. Aceste boli micotice sunt reprezentate prin: ascosferoza, aspergiroza si melonoza.

ASCOSFEROZA([NUME_REDACTAT])

Ascosferoză este o ciuperca parazita ce atacă puietul căpăcit și necăpăcit și apare în familiile negrijite suficient, de regulă în lunile aprilie-mai, crește ca intensitate în iunie și regenerează în iulie-august.

[NUME_REDACTAT] patogen este o ciupercă numită Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe. Când cele două tipuri de micelii se întâlnesc rezultă ascele, niște formațiuni capsulare care conțin spori și a căror viabilitate este foarte mare. Ciuperca se dezvoltă foarte bine la temperatura de 20-30°C, sporii având o mare putere de conservare (10-15 ani), rezistă la acțiunea vaporilor de formol și a fumului de sulf.Contaminarea se face pe cale bucală, prin intermediul albinelor care îndepărtează puietul bolnav și transmit astfel boala altor larve sănătoase. Dezvoltarea micozei este favorizată de temperatura și umiditatea care se întâlnesc în familiile de albine slabe. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trântor, deoarece acesta se află la periferia fagurilor, unde umiditatea este mai crescută și căldura mai redusă, apoi se extinde asupra puietului de lucrătoare și chiar pe cel din botci.

[NUME_REDACTAT] se înnegresc, își pierd segmentația, pielea se asprește și se acoperă pe tot corpul cu un miceliu alb, rămânând liber numai capul larvei, care apare ca un buton uscat. Larva moare, iar în urma evaporării apei, își reduce volumul, se usucă, devine dură asemănătoare unor pietricele de var, de unde și denumirea populară de "puiet văros". Culoarea ei este albă-gălbuie, atunci când a fost parazitată cu un miceliu de un singur sex, fie verde murdar, atunci când miceliile s-au contopit și au dat naștere la corpi fructiferi.Puietul mumifiat este răspândit neregulat pe suprafața unui fagure și nu aderă de pereții celulei, putând fi scos de albine. Larvele îndepărtate din celule sunt răspândite în fața urdinișului sau pe scândura de zbor, boala fiind astfel foarte repede recunoscută de apicultor.

Tratamentul se face cu rezultate mulțumitoare cu Micocidin și Codratin. În funcție de mărimea populației de albine și de intensitatea infecției se administrează câte 100-150 g Micocidin, prin împrăștiere cu mâna peste rame. Tratamentul se repetă de 3-5 ori, primele două tratamente făcându-se la interval de 3-4 zile, iar ultimele la 7 zile. Dacă infecția este gravă se poate administra și sub formă de sirop (1 kg Micocidin la un litru de apă), de 3 ori, câte 250 ml, concomitent cu primele trei administrări de Micocidin pulbere.Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahăr pudră în proporție de 25 g la un kg zahăr, fie dizolvat în soluție de zahăr (30 g zahăr la un litru apă), în proporție de 25 g preparat la un litru soluție. În funcție de mărimea familiei de albine și intensitatea infecției, se administrează 100-120 g preparat diluat în zahăr pudră, cu mâna sau cu o sită printre rame, peste albine.

Tratamentul se aplică de 4-5 ori, primele două tratamente la interval de 3 zile, ultimele la interval de 5-7 zile.Când infecția micotică este mai intensă, concomitent cu pudrarea se administrează câte 250 ml sirop cu Codratin în hrănitor.Codratinul dizolvat în soluție de zahăr mai poate fi administrat și cu ajutorul unui aspirator, câte 200 ml pentru o familie, tratându-se astfel toate ramele cu sau fără puiet pe ambele părți de 5-6 ori. Primele două tratamente la interval de 3 zile, ultimele la interval de 5-7 zile.

Se recomandă ca acest produs să nu se administreze în timpul culesurilor principale, iar fagurii goi de la rezervă, din stupinele infectate, înainte de a fi introduși în stup, să fie aspersați sau stropiți cu o soluție de zahăr cu Codratin și lăsați să se usuce.

Tratamentul se aplică la primele semne de boală sau în stupinele care în anul precedent au avut micoză înainte de apariție. "Institutul de Cercetare și Producție pentru Apicultură", producătorul acestui medicament, mai recomandă ca în situația în care după vindecarea clinică apar din nou factori favorizanți dezvoltării micozelor, să se intervină cu una sau două administrări cu Codratin pentru a preveni recidiva.În cazul în care în stupină apare odată cu această boală și loca americană sau europeană, în Codratinul diluat cu pudră de zahăr se adaugă 2,5 g teramicină sau oxitetraciclina, se omogenizează și se presară printre rame, peste albine, respectând același protocol ca și în cazul micozei.De asemenea schimbarea mătcii familiilor bolnave este o măsură recomandată pentru eradicarea bolii.

ASPERGILOZA(Puietul pietrificat)

Este o boala miotica ce ataca larvele, ninfele si albinele adulte.Este o boala periculoasa transmisabila omului caruia ataca mucoasa ocular si cele ale aparatului respirator.

[NUME_REDACTAT] este provocata de ciuperca Aspergillus flavus si uneori de Aspergillus niger.

Contaminare:Ciuperca este foarte raspandita in natura si albinele vii frecvent in contact cu ea.Patrunsa in cuib boala se extinde asupra puietului si albinelor vii, contaminarea facanduse pe cale bucala odata cu consumul de nectar polen sau apa infectata.Miceliul traveseaza peretele intestinal, se inmulteste si distruge organelle interne astfel provocand moartea albinei. Aspergiloza apare mai ales la familiile de albine care au avut un cules abundant de polen, cand datorita de netasarii corespunzatoare a acestuia in cellule, pasture este cuprinsa de ciuperca. Evolutia bolii este favorizata de actiunea factorilor nefavorabili de mediu in special de umiditate.

[NUME_REDACTAT] inceput ciuperca se dezvolta pe faguri su pasture si albine moarte, dupa care trece pe larve care se deshidrateaza, devin de consistenta dura(puietul pietrificat) si capata culoare galbuie.

La albinele adulte micelilul de nuanta verzuie apare pe suprafata corpului, in spatile dintre inelele abdominale. Albinele bolnave devin la inceput nelinistiti, apoi prezinta miscari anormale, cad de pe faguri nu pot zbura, paralizeaz si mor.

[NUME_REDACTAT] indentic cu cel aplicat in cazul ascosferoze, iar in cazul in care sunt atacate si albinele adulte, intreaga familie se arde. Deoarce aspergiloza se poate transmite si la om, provocand grave afectiuni, si se recomanda ca personalul care devine in contact cu albinele sa poarte masca de tifon, inbibata in antiseptic sau cel putin in apa pentru a proteja caile respiratorii.

MELANOZA

Este o boala care afecteaza aparatul genital al matcii si glandele salivare ale albinelor lucratoare.

[NUME_REDACTAT] pathogen este ciuperca Melanosella mors apis, care creste numai pe medii special de cultura, ele find localizat special in ovare. Contaminarea se realizeaza pe cale bucala, mai intai sunt afectate albinel lucratoare apoi patogenul se inmulteste in glandele salivare si de aici se transmite odata cu latisorul de matca.

[NUME_REDACTAT] atinse melanoza prezinta inapetenta, inceteaza treptat demunerea oualor, au abdomenul marit, mobilitate redusa cad de pe faguri. Mor dupa ateva zile. Melanozele afecteaza matcile indifferent de varsta si se pare ca este influentata de uni factori de mediu si in special de timpul rece si umed. Exista posibilitatea ca boala sa fie introdusa in stup odata cu mierea de mana.

[NUME_REDACTAT] medicamentos nu a fost elaborate inca, motiv pentru care se recomanda inlocuirea matcilor bolnave si crearea unor conditii optime de dezvoltare a familiilor de albine.

3.2.1.4. Boli contagioase parazitare

NOSEMOZA

Este o boala de invazie a albinelor adulte, foarte raspandita si evoluiaza in forma acuta dar si eruptiva cu manifestari puternice. Apare mai ales dupa iernare , la inceputul primaverii putand astfel provoca depopularea famililor de albine can acestea sunt rau intretinuti si iernate necorespunzator.Actiunea parazitului este favorizata atunci cand exista famili slabe , de culesul de nectar si polen slab de umezeala de timpul nefarabil.

La infestare incipienta cu nosema semnele clinice sunt mascate find vizibil atunci cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.nosema netratata la timp scurteaza viata albinelor ,reduce drastic capacitatea de productie. In final se ajunge la disparitia definitiva a familiilor , printro decimala rapida.

Agentul patogen este protozorul unicelular nosema apis , care se localizeaza in peretele intestinal impiedicand astfel digestia si asimilarea hranei. Sporii de nosema apis au forma unor corpusculi ovali stralucitori , lungi de 5-6 microni si lati de 2,5-3 microni.suspendati in apa sau miere sunt distrusi si la temperatura de 500C dupa 15 minute . la temperatura camerei la 22-240C rezista 2 luni iar la frigider numai 3 saptamanni . spori in cadavrele uscate s econserva 1 an in excrementele usacate 2 ani iar in miere aproximativ 258 de zile , in faguri 4 luni si 2 ani.

Contaminarea se face pe caale bucala prin consumul de apa sau hrana infestata .Boala se mai transmite prin miere , polen ,prin furt,inventar ,trantor prin roirea famililor bolnave sau prin practicarea stuparitului rustic.

Nosema mai poate fi transmisa si de indivizi care traiesc in stup de exemplu de molia cerii.

Nosema apis poate aparea sau favoriza apararea lui maimulti factori cum ar fi :

Iernarea pe miere de mana

Lipsa matcii in timpul iernari

Prezenta unei matcii neinperecheate

Imposibilitate de zborului de curatire

Ierni lungi si umede

[NUME_REDACTAT] forma latenta de boala manifestarile nu se realizeaza de aceia si este greu de diferentiat de albine sanatoase.familile de acesta forma se dezvolta foarte greu , prezinta pete mici de diaree si inregistreaza o mortalitatte sporita. Albinele bolnave prezinta diareie de culoare bruna deschisa au abdomenul umflat si nperd din capacitatea de zbor tremura si se taresc in fata urdinisului , paralizeaza si mor in masa. Daca moartea este provocata de bola nosema apis atunci albinele au picioarele adunate sub torace si aripile intinse.

Cand nosema este asociata cu diareie este greu de identificat care boala este defapt.

Matcile infestate sunt la inceput mai agitate apui devin apatice si cu o mobilitate redus cad depe faguri numai depun aoua , nu se mai hranesc si dupa un timp mor.spre deosebire de albinele adulte matcile nu reprezinta diareie la infestare.

Boala se paote observa cu ochuil liber daca dupa moartea albinelor taiem capul si permite sa se observe unele modificari , dar diagnosticul mai precis este posibil mai precis prin examinarea de laborator cu microscop.

Masuri igienice si sanitare de prevenintie si combatere a nosemozai

-inlocuirea fagurilor din stup la maxim 2-3 ani

– distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareice.

-strangerea si colectarea a tuturor resturilor din stup si arderea lor imediat

-curatarea stupurilor anuala cu soda caustica

Tratament cu protofil

De obicei in romania aceasta boala se trateaza cu protofil , este un extras de ingrediente naturale care nu nu creaza prejudici produselor stupului nici albinelor.

Se administreaza protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l saun paste de zahar sau miere cate 34ml/kg ,se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau primavara in pasta sau siropul de stimulare . tratamentul se executa de cate ori este nevoie cu o singura conditie cantitatea de doza de protofil sa nu depasesca 80 ml/familie/an.

Tratament cu fumidilb

Nu prea este folosit de stupari de la noi dein tara . in principiu activ , fumibil b are la baza antibioticul fumagilin.

Se administreaza in sirop amaestecat z: la o colonie mare 25g la 1l siropla un medie de 18g/0,750litri sirop iar pentru un roi 18g/0,500litri sirop.sunt doua moduri de administrare in hrana albinelor cu preparatul livrat in hranitor, prin pulverizarea pe rame si pereti stupului iar siropul ramas folosit ca hrana.in total se administreaza de 8 ori la interval de 7 zile intre administrare.dupa cum se observa tratamentul este de durata si mai ales se realizaeza cu antibiotic este riscul de a contaminarea mieri daca este facut in plin sezon activ .

[NUME_REDACTAT] tratament folositi folositi cu atentie respectati dozele recomandate si administrarea lor . si mai ales sa fim atenti la curatirea si tinerea stupului in curatenie cate se poate de buna.

VARROOZA

3.2.2. Boli necontagioase

PUIETUL RĂCIT

Apare de obicei primavara, in familial slabe care au cuiburile ne rastranse si neinpachetate, poate aparea si atunci cand apicultorul largeste mult cuibul familiei de albine sau tine mult stupid deschisi pet imp nefavorabil. Larvele bolnave nu emit nici un miros caracteristic dar isi pierd luciul devin cenusi.

Prevenire raciri se face prin aplicarea unor tehnologi raspunzatoare de crestere a albinelor si prin mentinerea unor famili puternice si combaterea bolilor albinelor adulte.([NUME_REDACTAT] Marghitas)

BOLA DE MAI

Este o bola a albinelor tinere care se ocupa mai ales de cresterea puietului , ea si apare din cauza acesta obicei primavara cand este o crestere mare o dezvoltare puternica si este crescuta o cantitate mare de puieti.Albinele doici produc foarte multa laptisor de matca si datorita acestuia consuma multa polen si suficienta apa penrtu prelucrarea acestuia . In zilele reci sau cu precipitati cand nu pot zbura sau intensitatea zborului este redusa apare lipsa de apa si duce la fenomenul de constipatie a albinelor tinere.

[NUME_REDACTAT] cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupina de oare ce lipsa apei ii afecteaza in egala masura.

[NUME_REDACTAT] iesire in fata urdinisului albinele se taresc incercand sa zboare dar cad la pamant si mor.Au abdomenul umflat si excrementele sunt galbene si au forma unor carnecior.daca se apasa pe abdomen , iese o pasta tare de culoarea galbena.Aceste siptome apar mai ales primavara , dupa o perioada rece.

[NUME_REDACTAT] face cu sirop de zahar foarte diluata , pulverizat de pe albinele cu faguri sau administrat in alimentator si prin instalarea adapatorilor in apropierea stupilor.

DIAREEA ALBINELOR

Este o bola fiziologica nemolipsitoare care se evidentiaza prin aparitia excrementelor de culoare castanie pe faaguri si rame , cu miros neplacut si este consecinta unei consum mare de miere de calitate inferioara. Bola mai paote sa fie cauzata si de zgomotul mare matcii de blocarea urdinisului si ca urmare ne efectuarea zborului de curatire.

Albinele pierd capacitatea de zbor se tarasc in fata urdinisului si au corpul acoperit de excremente, abdomenul este mult marit. In cazul aparitiei diareii si pentru prevenirea aparitiei altor bolii se recomnda pe langa ingrijirea corecta se recoanda administrarea siropului cu antibiotice ca in cazul locii europene.

ANOMALIILE MATCILOR

Pe langa bolile infecto-contagioase, matcile pot prezenta si un numar mare de anomalii, produse fie de procese de distrofice ale sistemului neuroendocrin, fie de natura congenitala.

Matcile manifesta tulburari fiziologice legate de varsta care se manifesta prin modificari structurale.Astfel aparatrofierea glandelor produca toare de venin , incshiderea la culoare a tubilor , pigmentarea tesutului adipost .etci

Ca urmare a unor tulburari nervoase la matci se pot observa pareze, paralizi precum si depunerea de oua nefecundate. Aceste tulburari apar in urmare unor traumatizme fizice .

Dintre tulburarile somatice amintim: matci pitice, matci cu extremitati somatice anormale,ginandromorfirmul,ciclopismul ,microcefalia etc

Aparatul si organele de reproducere pot prezenta urmatoarele modificari:aplazia ovarelor,atrofia ovarelor,hipoplazia ovarelor,obstructia ovarelor,obliterarea oviductelor prin calculi rectali. [NUME_REDACTAT] matci pot deveni trantorite adica ouale depuse de ei se nasc numai trantori. Matcile cu diverse anomali trebuiesc inlocuite imediat ce au fost depistate , cu alte matci tinere.

3.3. Descrierea dăunătorilor albinelor

FLUTURELE CAP DE MORT

Acherontia atropos este un fluture mare, aproape de marimea unei palme atunci cand are aripile desfacute. Denumirea îi vine de la desenul asemanator craniului de om ce il are pe partea dorsala a aripilor.In zbor produce un zgomot mare care se observa de la distant.El patrunde in stup seara prin urdinisuri si consuma miere , si prin miscarea aripilor agita albinele.

Petru inpedicarea accsesului in stup, se recomanda micsorarea urdinusurilor in functie de populatia de albine si instalarea gratilor pe timpul toamnei.

LUPUL ALBINELOR

Philanthus trangulum se aseamana cu viespele dar este mult mai mare, isi face cuibul in pamant si sapa multa galeri in pamant.Ataca albinele la urdinis pe flori si in zbor , pe unele le manca iar cu altele isi hranesc larvele din cuib. Combaterea se face la fel ca în cazul viespilor.

PRIGORIILE

Merops apiaster – albinarelul este o pasare de talie mica cu culoarea penajului foarte frumos , traieste in regiunile puternic erodate , unde isi construiesc cuiburi sub forma de galeri adanci de 1-2 m sau in scorburilr copacilor.Cand nusi gasesc destul hrana ele se aduna in stoluri mari si ataca stupinele sau albinele care se intorc de la cules , ele zbor foarte greoi si lin.Atacurile sunt mai frecvente in luna iunie cand isi hranesc pui si luna august cand se pregatesc de plecare in tarile calde.O prigorie poate consuma intr-o zi 60-80 dee albine.

3.1.3. Propuneri pentru îmbunătățirea bazei melifere din comuna [NUME_REDACTAT] unei baze melifere artificiale necesită eforturi deosebite și o planificare adecvată (culesuri eșalonate)

3.1.4. Alimente si medicamente preparate din produse apicole

Produse cultivate din propolis, procesul consta in culegerea prafului de propolis din stup dupa care se ia o sticluta de 450 ml in care se pune 200g propolis praf si se varsa pe el alchool dublu rafinat se lasa 7 zile sa se descompuna propolisul , din cand in cand se pate agita .

Dupa 7 zile se ia un tifon si se stracura, produsul obtinut rezulta tintura de propolis.

La noi se foloseste pentru dezinfectarea ranilor, pentru dureri de gat si pentru inbunatatirea sistemului imunitar.

[NUME_REDACTAT] produc propolis pentru mijloc de aparare impotriva mucegaiului pentru mumificarea intr-un invelis intrusi stupului cum ar fi alte insecte si soareci ce impedica purezirea lor si aparatea impotriva microbilor.

Albinele mai folosesc propolisul pt captusirea stupului pentru a evita intrarea aerului .

Procesul de producere a propolisului este de digestie al albinelor si este cules de pe cel putin 20 de speci de arbori in nspecial de preferat sun muguri de plop si de arin, de pe frunze muguri si scoarta coniferelor a salciei si a prunului. Aceste materiale rasinoase sunt culese si sunt amestecate de albine cu secretie salivare si ceara.

Propolisul se cultiva in tip de este cultivat si mierea si se realizeaza de albine specializate , in zilele calduroase cand temperatura depaseste 20oC in momentul acesta devine plastic.

De la un stup se poate recolta aproape 100-400g de propolis , in functie de regiune.

Propolisulk se reprezinta ca o masa lipicioasa de culoarea variabil intre verde maro si negru si are un miros de rasin si balsamuri. Greutatea specifica este de 1,112-1,136g/cm3 punctul de topire find intre 70-1200C .

Propolisul este compus din : rasini vegetale , ceara, uleiuri eterice, balsam de diferite compoziti, fier, micro elemente cum sunt, cupru, cobalt, mangan ,zinc la care se adauga polen flavoide , secreti ale gladelor salivare ale albinelor.

[NUME_REDACTAT]

Mai mult se foloseste la inbunatatirea sistemului imunitar si pentru dureri de stomac se ia 2 linguri de polen se amaesteca intrun borcan de miere si se ia dimineata o lingura inainte de mancare este preferat de a lua pur polen fara sa fie amestecat cu miere.

Veninul de albine

Se desfasoara cu un aparat electric pentru recoltarea veninului cu un soc electric cunt de joasa tensiune el este istalat la intrarea unde circula albinele si este format o sirna de retea prin care circula curentul electric. Albine find obligate sa circule peste reteaua de fire dispuse cam la 3,2mm distanta, si prin atingerea a 2 fire realizand astfel inchiderea circuitului provoaca astfel socul electric.

Datorita acestui soc albine le inteapa elimina veninul intrun material plastic asezat sub reteaua de sirme. Sub aceasta tesatura exista o sticla pe care ajunge veninul si in contact cu aierul se intareste si se recolteaza prin razuire .

Veninul se foloseste pentru vindecarea unor boli de piele si penreu reumatism.

pogaci cu miere

Ingrediente : ¼ kg miere, ½ kg faina, 10 dg unt sau margarina , 10dg zahar, 1 ou intreg, 2 galbenus de oua, 1 lingura mica de bicarbonat de sodiu , si putina scortisoare.

In miere calda dizolvam untul , adaugam resturile de ingrediente si amestecam , cam de ½ cm grosime intindem , si cu ajutorul unor pahar din sticla realizam formele .Cu ou invelim .punem in cuptor pa are culoarea roza. Prima zi o preparam iar in cealalta o punem la cuptor.

Paine de miere

Ingrediente: 1 pahar de miere, 1 pahar de lapte,1 ou, 8dg unsoare , scortisoare,coja de lamaie ½, o lingura mica de bicarbonat de sodiu ,si atata faina cat trebuie.

Zaharu si unsoarea amestecam pana devine spumos, adaugam ou si mierea si bine amestecam, adaugam laptele si faina cu bicarbonate de sodiu incet adugam pa ce se face tare , dup ace amestecam cu lingura bine asezam in tava cu unsoare uns usor o punem la cuptor 40 de minute.

Biscuit cu miere

Ingrediente: 15dg zahar, 2 oua, 35 dg faina, 2 linguri mari de miere, 1 lingura mica de scortisoare, o coaja de lamaie, 1 lingura mica de bicarbonat de sodiu.

Ingredientele de sus bine amestecam , intinde subtire aluatul dupa ce cu ajutorul unor forme din plastic le dam forma de biscuiti le punem in tava , tava usor fainat si apoi la cuptor.

[NUME_REDACTAT] analizei desfășurate în cadrul prezentei lucrări arată că populațiile de albine din zona de interes sunt expuse presiunii unor paraziți și prădători în mod similar cu situația întâlnită în alte țări din Europa. Pe de altă parte existența unei flore melifere diverse și abundente asigură familiile de albine cu hrana ceea ce face aceste familii puternice. În acest context nu trebuie neglijate aspectele importante ale ecologiei și biologiei albinelor care au nevoie de un areal extins pentru culesul nectarului și polenului ceea ce impune o limitare a numărului de familii într-o zonă oricât de favorabilă ar fi aceasta. Tendința înmulțirii numărului de apicultori și implicit a presiunii puse pe flora spontană și cultivată locale vor duce progresiv la creșterea mortalității în rândul albinelor. Unul din factorii limitativi importanți pentru orice populație de animale este cantitatea hranei accesibile iar albinele ca populații gospodărite de om nu fac excepție. În mod indirect, familiile slăbite sunt expuse suplimentar la presiunea paraziților, patogenilor și prădătorilor. La acest tip de presiune se adaugă poluarea cu pesticide, în special cu ierbicide folosite intensiv și extensiv în ultimii ani. Inclusiv flora spontană care mărginește căile ferate, o sursă importantă de biodiversitate și hrană pentru insecte este distrusă cu ajutorul ierbicidelor ceea ce pune în pericol albinele. Pe principiul biomagnificației în lanțurile trofice, conținutul de pesticide în miere poate ajunge la valori care pun în pericol sănătatea umană.

Pe fondul globalizării importurilor, hipermarketurile și magazinele naturiste oferă miere adusă din diferite țări, inclusiv [NUME_REDACTAT] ceea ce pune o presiune competițională neloială asupra producătorilor locali de miere. Cum tendința în lume este revenirea la principiul consumului de hrană produsă local, ar trebui mai mult încurajați producătrii locali în contextul însă a unei agriculturi biodinamice și a consevării habitatelor naturale.

Cu toate că albinele sunt parțial domesticite și depind de om, ele exploatează în mod durabil resursele naturale. Albina ca specie poate fi considerată ca inginer de ecosistem dat fiind rolul covârșitor pe care îl joacă în polenizarea florei spontane și celei cultivate. În consecinâă, o mai bună cunpoaștere a rolului albinei în ecosistemele naturale și cele gospădărite de om este o condiție esențială pentru practicarea unei apiculturi durabile și prietenoase cu mediul.

[NUME_REDACTAT] condițiilor de manipulare a familiilor de albine care nu trebuie expuse unei supraexploatări prin extragearea întregii lor recolte.

Recoltarea mierii trebuie realizată în perioadele în care nu sunt puse în pericol stadiile imature ale albinelor (puietul).

Să se respecte la nivel local corelația dintre arealul familiei de albine necesar pentru colectarea nectarului și polenului.

Să se evite amplasarea stupilor în zone în care se practică o agricultură intens chimizată.

Să se stimuleze dezvoltarea florei locale melifere și să se descurajeze introducerea de plante exotice care pot deveni invazive.

Să se stimuleze tradițiile locale de apicultură și utilizarea produselor apicole în alimentație, sănătate și produse cosmetice.

Dat fiind abundența de plante din zonele urbane și periurbane să se încurajeze apicultura în aceste zone. Albinele ar fi benefice pentru polenizarea plantelor din parcuri, grădini sau spații verzi.

Bibliografie:

***1, 2012. “[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Disorders and [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT].” UNEP [NUME_REDACTAT]. UNEP, 2010. Web. 29 May 2012.

***2, 2014. [NUME_REDACTAT]. http://www.britannica.com/EBchecked/media/

***3, 2014. Josef Dvořák. http://www.biolib.cz/

***4, 2014. [NUME_REDACTAT]. http://en.wikipedia.org/wiki/Osmia_cornifrons

***5, 2014. André Karwath. http://en.wikipedia.org/wiki/Osmia_rufa

Balocchi, E., 2011. Andrena hattorfiana. Gorzente, Genova, Italy. http://commons.wikimedia.org/

Ban-Calefariu, C., 2009. Megachilidae și [NUME_REDACTAT] din fauna României. [NUME_REDACTAT]

Cappaert, D., 2014a. [NUME_REDACTAT] (Hylaeus species). [NUME_REDACTAT] University, Bugwood.org

Cappaert, D., 2014b. [NUME_REDACTAT] Bee (Agapostemon species), [NUME_REDACTAT] University,  Bugwood.org

Michez, D., 2007. Monographic revision of the Melittidae s.l. (Hymenoptera: Apoidea: Dasypodaidae, Meganomiidae, Melittidae). Thèse de doctorat, Université de Mons-Hainaut, Mons, 72 p.

Parker, L., 2014. Bees tribes of the world. [NUME_REDACTAT]. http://www.yorku.ca/bugsrus/

Tudor, I., 2011. Albinele și albinăritul. Ghidul începătorului. [NUME_REDACTAT]

Wallays, H., 2014. http://www.fotopedia.com/

Hume, G., 2014. Myrmecocystus sp. http://en.wikipedia.org/wiki/[NUME_REDACTAT], P., Roșca, I., Cismaru, M., 2008. Plante melifere de foarte mare și mare pondere economico-apicolă. [NUME_REDACTAT] apicolă.

Ellis, J.D., Nalen, C.M.Z., 2013. [NUME_REDACTAT],Varroa destructor Anderson and Trueman (Arachnida: Acari:Varroidae). University of Florida. IFAS Extension EENY-473

Gerstmeier, R. 1998: [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] to the Cleridae of the [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], Weikersheim. 241 pp.

Johnson, C., Otero, J. C., Leschen, R., 2007. Cryptophagidae. In: Löbl, I and Smetana, A (Eds.): Catalogue of [NUME_REDACTAT], Vol. 4. [NUME_REDACTAT];

Kurzeluk, D.K., 2011. Cleridele (Insecta: Coleoptera) din România. Studiu monografic. Teză de doctorat. Universitatea din București, Facultatea de Biologie.

Kurzeluk, D.K., 2012. The catalogue of checkered beetles (Insecta: Coleoptera: Cleridae) from the scientific Collections of “[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] of Bucharest. Travaux du Muséum National d’[NUME_REDACTAT] «[NUME_REDACTAT]». LV(2): 221-228.

Olsen, A., 1995. Fundamentals of [NUME_REDACTAT]: A [NUME_REDACTAT] to Detecting and [NUME_REDACTAT] in Foods. CRC Press. 320 pp.

Rosenkranz, P., Aumeier, P., Ziegelmanna, B., 2010. Biology and control of Varroa destructor. Journal of [NUME_REDACTAT] 103:S96-S119.

Shetlar, D.J., 2010. Fungus beetles. [NUME_REDACTAT] Entomology. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Extension. HYG-2084-10 Stenstrup, Denmark; pp. 513–531.

Tenczar, E., Krischik, V., 2013. Pollinator conservation. Center for [NUME_REDACTAT] and Sustainability. University of Minnesota.

Vancea, R., 2014. http://www.proapicultura.ro/bolile_albinelor.htm

Debevec, A.H., Cardinal, S., Danforth, B.N., 2012. Identifying the sister group to the bees: a molecular phylogeny of Aculeata with an emphasis on the superfamily Apoidea. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Academy of Science and Letters, 41(5): 527–535

1.***1, 2014. http://en.wikipedia.org/wiki/Cryptophagus.

2.***2, 2012. Apicultura. Manualul cursantului Ediția I. Editura LVS Crepuscul 330 pag.