. Sistem Informatic Privind Urmarirea Operativa a Miscarii Marfurilor

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A AGENTULUI ECONOMIC

Cadrul general de funcționare

Denumirea societății: S.C. ELPREST S.R.L.

Forma juridică: Societatea comercială “ ELPREST “ S.R.L. este persoană juridică română, cu capital integral privat și formă juridică de societate cu răspundere limitată

Sediul societății: România – Craiova, strada România Muncitoare nr:132, județul Dolj.

Societatea poate avea sucursale, birouri, filiale, agenții reprezentative în orice altă localitate de pe teritoriul României sau în alte țări, în conformitate cu legile române.

În conformitate cu statutul societății comerciale S.C. ELPREST S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Dolj sub nr. J/16/2163/1994 obiectul de activitate este:

Execută:

vânzări produse electrice destinate realizării instalațiilor electrice, industriale, comercializate în regim en-gros;

vânzări produse electrice destinate ralizării instalațiilor electrice casnice;

lucrări de instalații electrice și automatizări industriale;

lucrări amenajări interioare, lucrări rigips;

producție tablouri electrice;

expertize tehnice;

proiectare documentații tehnice;

studii de reducere a consumurilor energetice.

Pentru următoarele tipuri de instalații:

nstalații electrice de alimentare, distribuție, forță și comandă pentru joasă și medie

tensiune;

insalații electrice de iluminat industrial și civil;

instalații de compensare automată a factorului de putere;

instalații de automatizare electrice,pneumatice și hidraulice;

instalații de despecerare pentru consumuri energetice

instalații electrice de iluminat exterior, ambiental și decorativ;

tablouri pentru instalații electrice și de automatizare;

tablouri generale de distribuție;

tablouri tip AAR.

Forma de contabilitate folosită:

Prin formă de înregistrare în contabilitate înțelegem sistemul de registre, formulare și documente contabile corelate între ele care servesc la înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operațiilor economice și financiare care au loc în unitățile patrimoniale, pe tot parcursul exercițiului financiar.

În cadrul S.C. ELPREST S.R.L. se folosește forma de contabilitate pe jurnale, o îmbinare în sistem de jurnale și cartea mare care satisface toate necesitățile muncii contabile în condițiile repetării operațiilor atestate documentar și un volum semnificativ al acestora.

În această formă, piesa centrală este jurnalul, în care jurnalul unic este înlocuit cu un pachet de jurnale specifice diverselor operații repetitive, fiecatre dintre acestea corespunzând unui singur cont care se debitează și respectiv se creditează în conturi contrapartidă cu debitul respectiv creditul altor conturi cum ar fi: jurnalul pentru furnizori, jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru mijloace de trezorerie.

La închiderea lunii datele colectate în jurnalul centralizator sunt apoi transmise sistematic în CARTEA MARE, deschisă pentru fiecare cont sintetic.

Forma de contabilitate pe jurnale își trage numele de la faptul că piesa centrală este jurnalul deschis, câte unul pentru creditul fiecărui cont sau grupă de conturi sintetice în care operațiile se înregistrează cronologic și sistematic cu desfășurare pe conturile corespondente debitoare.

Deci documentele de lucru vor fi jurnalele de lucru precum: jurnalul sintetic privind operațiile de trezorerie;jurnalul privind decontările cu terții, jurnalul privind consumurile și alte ieșiri de materiale, jurnalul privind salariile și contribuția la fondurile de protecție socială, jurnalul privind vânzarea mărfurilor, a sarviciilor și alte ieșiri.

Cartea mare se utilitzează pentru stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor conturilor în felul următor:

creditul se pria la sfârșitul lunii din coloanele de credit ale fiecărui jurnal;

la finele lunii rulajul debitor se culege și se totalizează pe seama sumelor preluate din coloanele de “ conturi corespondente “ ale jurnalelor.

Forma de contabilitate pe jurnale – încheiată evident ca și celelalte – prin prelucrarea datelor în balanța de verificare este foarte clară și destul de răspândită.

Contabilitatea computerizată reprezintă de fapt o adaptare corespunzătoare a tehnicii electronice de calcul la formele de contabilitatze deja enunțate. De reținut este faptul că, oricum ar fi conceput sistemul, el are la intrare documentele justificative și formula contabilă care trece obligatoriu prin jurnalul de înregistrare-n ca instrument al evidenței cronologice – și trebuie să se ajungă la documentele de sinteză și rapoarte începând cu balanța de verificare, chiar dacă editarea jurnalelor este facultativă.

Oricum trebuie reținut că legea copntabilității 82/91 prevede că agenții economici care utilizează prelucrarea automată a datelor au obligația să asigure respectarea nurmelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporților tehnici și controlul datelor stocate în contabilitate.

Alegerea uneia sau alteia dintre formele de contabilitate este de competența agentului economic, corespunzător condițiilor sale specifice, organizării interne, accesul la tehnica de calcul, etc… dar oricare ar fi conducerea corectă a contabilității cere multă seriozitate.

Metoda de evidență analitică a materialelor este cantitativ-valorică și are următoarele caracteristici:

cantitățile de materiale intrate și ieșite din magazie se înregistrează pe baza documentelor respective în fișele de magazie care se țin la locurile de depozitare;

documentele care au stat la baza acestor înregistrări se înscriu în borderoul de predare a documentelor și împreună cu acestea se predau la Biroul contabilității materialelor.

Figura 1.1. (schema formei de contabilitate pe jurnale)

La biroul contabilității materialelor, documentele se prelucrează corespunzător necesităților contabilității și anume:se grupează pe intrări și ieșiri, pe grupe sau subgrupe de materiale și pe locuri de consum, se evaluează cantitățile și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective.

Datele din documente se înregistrează cantitativ și valoric în fițele conturilor analitice, deschise pe feluri de materiale, în cadrul contabilității materialelor.

Intrările de materiale se înregistrează zilnic, pe baza notelor de intrare recepție (NIR). Verificarea concordanței dintre datele înregistrate între conturile sintetice și cele analitice de materii și materiale se realizează la sfârșitul lunii prin întocmirea balanțelor de verificare ale conturilor analitice.

ANALIZA SISTEMULUI ORGANIZATOR EXISTENT LA S.C. ELPREST S.R.L.

În conformitate cu hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. ELPREST S.R.L., organigrama unității cuprinde următoarele posturi de conducere:

Adunarea Generală a Acționarilor este formată din cei patru asociați ai firmei. Aceasta are atribuții de aprobare a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, de alegere a cenzorilor, de aprobare a Bugetului de venituri și cheltuieli și a programului de activitate pentru exercițiul următor, de stabilire și modificare a nivelului salariului pentru personalul societății, de hotărâre a executării lucrărilor de reparașii capitale și a transformării societății pe acțiuni în altă formă de societate;

Figura 1.2. (Organigrama)

Directorul general are în subordine directorul tehnic, directorul comercial, directorul economic;

Directorul tehnic are în subordine departamentul de proiectare și serviciul tehnic;

Directorul de producție are în subordine departamentul de producție;

Directorul comercial are în subordine serviciul aprovizionare, serviciul administrativ, biroul de desfacere;

Directorul economic coordonează activitatea serviciului contabilitate, sarviciului financiar și a oficiului de calcul.

Figura1.3.

Din figura 1.3. se pot distinge subcolectivele de muncă ce vor fi prezentate în continuare:

Subcolectivul care asigură aprovizionarea unității cu materiale electrice. Colectivul este format din două persoane: un inginer (care are sarcina de a determina necesarul de aprovizionat , de a iniția contractarea materialelor și actualizarea planului de aprovizionare, șine legătura permanentă cu furnizorii și clienții) , un gestionar ( care răspunde de corecta păstrare, manipulare și gestionare a materialelor ).

Subcolectivul care asigură vânzarea propriuzisă este format din două persoane.

Fluxul documentelor cu compartimentele implicate în circulația mărfurilor la S.C. ELPREST S.R.L. este următorul:

Documente de intrare:

Nota de intrare recepție (NIR-ul)

Raportul de gestiune

Documente de ieșire:

Dispoziție de livrare din depozit către magazin

Factura

Avizul de expediție / de însoțire a mărfii ( AIM )

Structura forței de muncă la nivelul anului 2002, după domeniul de activitate este :

TOTAL ANGAJAȚI 64

Personal operativ: 47

Personal TESA: 17

Structura personalului după studiile absolvite este:

Personal cu studii medii: 6

Personal absolvenți ai școlilor profesionale: 41

Muncitori necalificați: 2

Personal absolvenți cu studii superioare tehnice: 13

Personal absolvenți cu studii superioare economice: 2

În ceea ce privește șansele de viabilitate ale agentului economic în condițiile economiei de piață putem afirma că în condițiile în care piața produselor comerciale în general, și a celor destinate domeniului instalațiilor electrice în special, a devenit una din cele mai concurențiale piețe, ca urmare a importurilor masive efectuate în ultimii ani, se impun măsuri adecvatze care să asigure rezistența și supraviețuirea pe o astfel de piață.

Pornind de la această stare de fapt, conducerea unității a pus accentul în primul rând pe calitatea, fiabilitatea produselor comercializate, precum și pe calitatea serviviilor oferite. Pentru câștigarea unei bune poziții pe piața produselor și serviciilor oferite, S.C. ELPREST S.R.L a adoptat diverse strategii pentru a se impune:

Perfecționarea sistemului de distribuție a produselor;

Perfecționarea personalului implicat în activitatea de comercializare și prestări de servicii;

Acordarea unor perioade flexibile de garanție pentru produsele și serviciile oferite;

Practicarea unor prețuri comparabile cu prețurile practicate de concurență, dar în condițiile unei calități superioare acesteia;

Practicarea unei politici eficiente de contractare a mărfurilor, astfel țncât să se obțină prețuri foarte bune de la furnizori;

Respectarea cu strictețe a termenelor și obligațiilor de plată către furnizori și bugetul statului, bugetele locale;

Acordarea de facilități clienților în funcție de cantitatea achiziționată și de termenele de plată;

Realizarea unui sistem de publicitate pentru cunoașterea și preyentasrea firmei prin spoturi publicitare la televiziunea locală, precun și prin apariția firmei îăn cataloagele naționale de specialitate;

Participarea firmei la târgurile naționale, conferințele organizate de marile firme producătoare ale produselor care le comercializează;

Realizarea unei pagini WEB.

C. MĂRFURILE – ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

Satisfacera trebuințelor umane se realizează cu ajutorul bunurilor. Bunul este reprezentat de orice element al realității, identificabil și măsurabil care are capacitatea de a satisface o nevoie umană, indiferent de forma sa materială sauimaterială, și de modul în care este procurat de către consumator.

Acesta poate fi preluat direct din natură, poate fi obținut de pe piață în urma actului de vânzare-cumpărarewîn funcție de cantitatea achiziționată și de termenele de plată;

Realizarea unui sistem de publicitate pentru cunoașterea și preyentasrea firmei prin spoturi publicitare la televiziunea locală, precun și prin apariția firmei îăn cataloagele naționale de specialitate;

Participarea firmei la târgurile naționale, conferințele organizate de marile firme producătoare ale produselor care le comercializează;

Realizarea unei pagini WEB.

C. MĂRFURILE – ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

Satisfacera trebuințelor umane se realizează cu ajutorul bunurilor. Bunul este reprezentat de orice element al realității, identificabil și măsurabil care are capacitatea de a satisface o nevoie umană, indiferent de forma sa materială sauimaterială, și de modul în care este procurat de către consumator.

Acesta poate fi preluat direct din natură, poate fi obținut de pe piață în urma actului de vânzare-cumpărarew. Bunurile se pot clasifica în :

bunuri nemarfare ( necomerciale ), atunci când nu fac obiectul tranzacțiilor bilaterale de pe piață

bunuri marfare ( comerciale ), atunci când trec de la producător la consumator prin intermediul mpieței

bunuri mixte sau bunuri a căror circulație de la producător la consumator depinde atât de piață cât și de inițiativele publice din afara pieței ( transportul urban, mass-media, învățământul, sănătatea, cercetarea științifică… etc ).

Marfa este acel bun care rezultă dintr-o activitate economică specializată, pe baza diviziunii sociale a muncii satisface o nevoie umană de producție sau personală și ajunge în sfera consumului numai prin intermediul schimbului de piață cu titlu oneros.

Noțiunea genetică de marfă este amplă, ea cuprinde mărfurile corporale de consum curent ( alimente, încălțăminte, îmbrăcămimte, articole de igienă personală, etc…), mărfuri corporale de consum îndelungat ( mobilă, aparataj electrocasnic, locuințe, etc…), mărfuri incorporabile de consum personal și social ( servicii de poștă, radio, telefon, televiziune, de gospodărire comunală și locativă, etc…), mărfurile factori de producție ( mașini, agregate, instalații, materii prime, materiale, pământul, forța de lucru a omului, serviciile manageriale, moneda și titlurile de valoare,etc), mărfuri incorporabile și neîncorporabile rezultate din consultarea științifică ( cărți, brevete, programe de calculator, mărci de fabrică).

Orice marfă se caracterizează prin două trăsături esențiale: utilitatea și valoarea de schimb.

Una dintre ipotezele funcționării economiei de piață o constituie suveranitatea consumatorului sau dreptul acestuia de a opera cu alegeri raționale. Într-adevăr, prin cumpărarea unor mărfuri de pe piață, consumatorul dorește să-și maximizeze gradul de satisfacere a trebuințelor sale. În aprecierea mărfurilor, teoria economică folosește noțiunea de utilitate.

Utilitatea mărfii desemnează capacitatea reală sau presupusă a unei mărfi de a satisface o trebuință umană, satisfacție ce I-o creează consumatorului folosirea unui bun marfă. Ea se prezintă sub două aspecte: tehnic și economic.

Din punct de vedere tehnic, utilitatea scoate în evidență proprietățile corporale ale mărfii: tehnice, funcționale, fizice, biologice, chimice… Pe piață există o multitudine de mărfuri de același fel, fiecare exemplar se deosebește de celelalte exemplare din aceeași marfă prin nivelul parametrilor tehnici, economici, funcționali, estetici, ceea ce face ca un exemplar dintr-o marfă omogenă să satisfacă în grade diferite nevoia de consum.

Măsura în care un exemplar dinrt-o marfă oarecare, în raport cu mărfurile de același fel, satisface nevoia pentru care a fost produs poartă numele de calitate.

Exigenșele calitative ale societății pentru fiecare categorie de mărfuri se stabilește prin norme de standardiozare atât pe plan național cât și pe plan international. Din punct de vedere economic, utilitatea se referă nu numai la proprietățile corporale ale mărfii, ci și la corespondența lor cu trebuințele cumpărătorilor.

Consumatorul trebuie să fie convins că marfa procurată îi aduce un serviciu,o satisfacție sau o plăcere. Numai în corelație cu reprezentările consumatorului despre trebuințele sale bunul economic poate să intre într-o tranzacție bilaterală pe piață și să se manifeste ca marfa.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care în circuitul lor de la producător la consumator, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială.

Astfel se poate aprecia că există trei mari categorii de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en-gross sau cu ridicata, en-detail sau cu amănuntul și mixte.

Unitățile comerciale en-gross sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație a mărfurilor, efectuând opeații de cumpărare a bunurilor de consum în cantități mari și foarte mari, de la producătorii și furnizorii interni și externi, precum și de vânzarea lor în loturi mari catre alți agenți economici de regukă cu profil comercial en-detail inclusiv de alimentație publică.

Unitățile comerciale cu profil en-detail realizează această formă de circulație a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri de regulă de la unitățile en-gross dar și de la producătorii și furnizorii interni în loturi mici sau relativ mici precum și vânzarea lor către populație inclusiv prin unități de alimentație publică.mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului.

Unitățile comerciale mixte efectuează atât operații de comerț en-gross cât și en-detail.

Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea cât și revânzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit putând efectua totodată și activități din alte domenii.

În categoria mărfurilor pe lângă achiziționarea și vânzarea de bunuri în starea în care au fost procurate se include atât produsele finite transferate de unitătile producătoare în magazinele proprii de prezantare și desfacere cât și acele active circulante de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor devenite disponibile în cadrul unității economice și care se vând terților în starea în care au fost cumpărate.

Deci mărfurile sunt bunuri pe care le cumpără unitatea patrimonială în vederea revânzării lor. De asemenea sunt considerate și sunt înregistrate în cadrul stocurilor de mărfuri, materialele, obiectele de inventar sau alte obiecte ale activelor ce sunt disponibile la un moment dat, iar întreprinderea le vinde în starea în care se află, adică fără să le efectueze nici o operație de prelucrare.

În situația în care întreprinderea are magazin propriu de desfacere, produsele obținute în secțiile acesteia care se vând prin magazin mai întâi sunt tecute în gestiunea de mărfuri.

Evaluarea mărfurilor se poate efectua la următoarele valori:

costul de achiziție efectiv practicat de societăți cu profil comercial care desfac un număr mic de sortimente dar în cantități mari. Cheltuielile ocazionate cu transportul și aprovizionarea mărfurilor până la intrarea în gestiune a acestora se pot înregistra într-un analitic distinct al contului de mărfuri ( 371 ) sau într-un analitic deschis în cadrul contului “diferențe de preț la mărfuri” ( 378 ). Indiferent de modalitatea de înregistrare cheltuielile de transport aprovizionare aferente mărfurilor intrate în patrimoniu se repartizează pe baza unui coeficient asupra cheltuielilor proporțional cu valoarea mărfurilor intrate în gestiune;

prețul prestabilit (standard) determinat pe baza unor prețuri medii din perioadele precedente el putându-se folosi pentru evaluarea operațiilor de intrare ieșire de regulă în perioadele de relativă stabilitate a prețurilor. În acest caz trebuie să se evidențieze distinct diferențele favorabile sau nefavorabile între acest preț și costul de achiziție cu ajutorul contului 378;

pretul de vânzare cu amănuntul sau de vânzare en-gross ce se poate folosi de orice unitate patrimonială cu profil comercial care desfășoară fie activitate en-detail fie activitate en-gross sau mixtă. Nivelul acestui preț se stabilește luând în calcul adaosul comercial al unității respective. Prețul analizat datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale prețurilor de cumpărare, adaosurilor comerciale și ale altor cauze se poate reduce sau majora după caz pe bază de inventar.

Prețul cu amănuntul sau de vânyare en-gross se stabilește de către agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat,însă atunci cînd situația de pe piață se schimbă este normal să se majoreze sau să se diminueza adaosul comercial și implicit prețul de vânzare pe bază de inventar de schimbare de prețuri. Altfel spus, majorarea sau reducerea prețului cu amănintul sau a celui dse vânyare en-gross până la nivelul costului de achiziție, este un drept exclusiv al agentului economiuc care poate lua asemenea decizii atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitarea unor riscuri.

Mișcarea mărfurilor se poate organiza folosind una din cele două metode:

inventar permanent;

inventar intermitent.

În cazul inventarului permanent se efectuează înregistrarea cronologică în contabilitatea tuturor intrărilor de mărfuri, iar ieșirea se operează o singură dată la finele lunii, pe baza inventarului stocului de mărfuri. În această situație valoarea ieșirilor de mărfuri se calculează pe baza relației:

E = SI + I-E

Unde:

E = valoarea ieșirilor;

SI = valoarea stocului inițial;

I = valoarea intrărilor;

SF = valoarea stocului final.

În cadrul S.C. ELPREST S.R.L. diagrama de relații a mișcării mărfurilor este redată în figura următoare:

S.C. ELPREST S.R.L.se aprovizionează de la furnizori sau producători cu marfă, calculează adaosul comercial după care o vinde clienților.

Circuitul documentelor este:

factura furnizor –NIR-factura-AIM.

În cazul în care marfa nu corespunde necesităților clientului, fie din punct de vedere calitativ, fie din alte motive obiective, marfa poate fi schimbată sau primită înapoi, caz în care se va întocmi o factură de stornare ( în roșu ).

D. EVALUAREA CRITICĂ A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL EXISTENT

Analiza sistemului informațional existent are scopul de a efectua un studiu complex asupra activității și fluxurilor informatice exstente, a volumului de informații prelucrate, a ariei de cuprindere a sistemului informațional și a dotării cu tehnică de calcul pentru a evidenția calitatea, limitele și deficientele actualului sistem informațional pentru a se stabili cerințele generale ce vor fi asigurate prin intermediul unui nou sistem informatic ce urmează a fi proiectat pe baza unor variante de realizare.

Această analiză informațională este necesară pentru a fundamenta direcțiile de perfecționare și modernizare a sistemului informatic existent și înlocuirea acestuia cu un sistem informatic care să satisfacă cerințele informaționale ale conducerii unității economice și compartimentele funcționale.

Trebuie să ofere conducerii unității economice informațiile necesare fundamentării deciziilor.

În orice sistem din aproape orice domeniu există un loc pentru o mai bună organizare

ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ACTUAL AL ACTIVITĂȚII DE CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR LA S.C. ELPREST

S.R.L. CRAIOVA

În procesul de realizare a sistemelor informaționale intervin o mulțime de elemente si informații ce implica o activitate complexa care imbina un număr mare de activități eterogene: analiza, proiectare, programare cu un pronunțat caracter creativ și la care cooperează mai multe unități organizatorice, ocazionând eforturi materiale, financiare și umane pe o perioada îndelungată.

Folosirea eficientă a resurselor și necesitatea realizării unor sisteme informatice performante au impus ordonarea într-o succesiune bine stabilita pe etape si subetape a acestui proces determinând conturarea unor metodologii de realizare a sistemelor informatice.

Analiza sistemului informațional existent urmărește delimitarea ariei de cuprindere a sistemului si formularea cerințelor si restricțiilor globale de realizare.

Pentru a atinge acest scop, in aceasta etapa se face un studiu amănunțit al sistemului existent, se aprecieaza măsura in care sistemul existent este capabil sa răspundă in continuare exigentelor conducerii științifice a agentului economic, se aprecieaza oportunitatea realizării unui sistem informatic si se formulează principalele restricții si cerințe pentru viitorul sistem informatic.

Prezentarea documentelor ce intervin în procesul de circulație al mărfurilor

Circulația mărfurilor este un proces complex care in circuitul sau de la producător pana la consumatori, generează un volum foarte –mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala.

L întocmirea documentelor de recepție a mărfurilor:

factura;

nota de intrare recepție (N.I.R.).
Documente de plata către furnizori:

Ordin de plata;

CEC;

Bilet la ordin;

Chitanța fiscala.

Proces verbal de compensare (in anumite situații, cu acordul pârtilor).

In situația vânzării mărfurilor se întocmesc următoarele documente:

Aviz de expediție;

Factura fiscala;

Documente de plata din partea clienților:

Ordin de plata;

CEC;

Bilet la ordin;

Chitanța fiscala.

Proces verbal de compensare (in anumite situații, cu acordul pârtilor).

Depunerea la banca a instrumentelor de plata/incasare:

Biletul la ordin/Ordinul de plata;

CEC-ul.

Se pot intalni in procesul de decontare următoarele situații:

decontarea integrala a instrumentelor de plata, când beneficiarul
(clientul)dispune de disponibilități si documentele au fost intocmite corect;

decontarea parțiala a obligațiilor beneficiarului (clientului), când acesta
nu dispune de disponibilități integrale de plata in cont;

refuzul la plata a ordinului de plata, a biletului la ordin sau a CEC-ului
din lipsa de disponibilități la termenul scadent.

In circuitul informațional prinvind circulația mărfurilor s-au identificat următoarele documente:

AVIZ DE EXPEDIȚIE

BALANȚA ANALITICA

DISPOZIȚIE DE LIVRARE/INTRARE

FACTURA FISCALA

FISA DE MAGAZIE

LISTE DE INVENTAR

NOTA DE RECEPȚIE SI CONSTATARE DIFERENTE

REGISTRUL INVENTAR

FACTURA FISCALA

Factura este un document cu regim special destinat însoțirii mărfurilor sau produselor livrate sau ca document justificativ de proveniența a mărfii. Factura se întocmește si pentru serviciile prestate, pe baza situațiilor de lucrări si a proceselor verbale de recepție tehnica care atesta executarea lucrărilor. Plata facturii este efectuata cu CEC-uri, ordine de plata, bilet la ordin sau numerar.

Termenul de întocmire al facturilor: zilnic;

Modul de intocmire: manual;

Numărul de exemplare: 3

albastru, pentru client;

verde, se păstrează la biroul aprovizionare/desfacere;

roșu, se păstrează la actele zilei la contabilitate.

Indicatorii pe care-I conține factura:

indicatori de identificare: seria si numărul facturii

data intocmirii facturii

informații de identificare referitoare la societatea comercială furnizoare și respectiv la societatea cumpărătoare: denumirea societății, nr.de înregistrare la Oficiul Comerțului, codul fiscal, sediul societății (adresa), județul, contul bancar și banca;

denumirea produselor sau a serviciilor;

unitatea de măsură;

cantitatea;

prețul unitar;

valoarea in lei (preț unitar; cantitate);

valoarea TVA in lei

total factura

semnătura si stampila furnizorului

date privind expediția (numele delegatului, BI/CI, mijloc de transport, data, ora,semnătura);

semnătura de primire din partea cumpărătorului.
Circuitul facturii:

albastru, la societatea comercială cumpărătoare;

roșu, la contabilitatea societății comerciale furnizoare;

verde, la cotor (la societatea comerciala furnizoare).

Factura este utilizată în societate ca: instrument de decontare pentru mărfurile livrate si serviciile prestate, document de însoțire pe timpul transportului, document justificativ pentru înregistrarea în contabilitatea furnizorului și clientului.

DISPOZIȚIA DE LIVRARE / INTRARE

Dispoziția de livrare este un document tipizat ce servește ca document justificativ pentru mărfurile ieșite din depozit cu destinația magazin, sau in cazul producției către lucrările respective. Se întocmește in 2 exemplare, unul pentru depozit, celălalt pentru magazin/lucrare. Indicatorii pe care îi conține sunt:

numărul și data dispoziției de livrare

destinația mărfurilor

numele delegatului împuternicit sa ridice mărfurile si datele de identificare ale acestuia;

denumirea produselor;

unitatea de măsura a produselor;

cantitatea dispusa si cantitatea livrata;

prețul unitar

semnăturile gestionarului și delegatului.

În cazul în care mărfurile livrate se întorc la magazie sau numai o parte din ele, în mod asemănător se întocmește dispoziția de intrare.

AVIZUL DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

Este un formular cu regim special de tipărire, înscriere și numerotare și care servește ca:

document de insotire a mărfii pe timpul transportului

document care sta la baza intocmirii facturii

document de primire in gestiunea cumpărătorului.

Se întocmește în trei exemplare în momentul expedierii mărfii către beneficiar.

Pe avizul de insotire a mărfii se înscrie:

denumirea furnizorului si cumpărătorului si datele de identificare ale acestora;

numărul curent si data documentului;

denumirea produselor;

unitatea de măsura a produselor;

cantitatea;

prețul unitar al produselor;

valoarea produselor;

delegatul, mijlocul de transport si numărul auto;

ștampila și semnătura furnizorului;

semnătura cumpărătorului (delegatului).

NOTA DE RECEPȚIE SI CONSTATARE DE DIFERENȚE

Nota de recepție și constatare de diferențe (NIR) este un document cu regim special, care se întocmește în două exemplare, unul se atașează facturii corespunzătoare primite de la furnizor, celalalt rămâne prezent în caietul de NIR-uri.

La sosirea în unitate mărfurile se predau la depozit unde se recepționează cantitativ si calitativ de către o comisie constituită cu caracter permanent. În situația în care bunurile se primesc în tranșe sau înainte de a sosi factura de la furnizor, precum și în situația în care acestea au fost achitate și lăsate un timp în custodia furnizorului, recepția lor se consemnează în NIR.

Documentele de recepție după ce au fost înregistrate în evidența operativă a depozitului se transmit biroului de aprovizionare pentru a le înregistra în evidența operativă privind urmărirea contractelor cu furnizorii, apoi la biroul financiar pentru întocmirea documentelor în vederea decontării datoriilor fața de furnizori, precum și la biroul contabilitate, pentru înregistrarea in evidența analitică și sintetică a elementelor patrimoniale de natura stocurilor.

Indicatorii pe care-I conține NIR-ul sunt:

numărul si data NIR-ului;

furnizorul si datele facturii primite de la furnizor

denumirea mărfurilor recepționate;

unitatea de măsura;

cantitatea;

prețul unitar;

valoarea mărfurilor;

valoarea TVA-ului;

valoarea totală de plată;

numele și prenumele membrilor comisiei de recepție și semnăturile acestora;

observații.

FIȘA DE MAGAZIE

Evidența operativă, la depozite, a măfurilor se organizează cu ajutorul fișei de magazie ce se întocmește pentru fiecare sortiment al stocurilor de mărfuri.

Indicatorii pe care-I conține fișa de magazie sunt:

numărul fisei;

denumirea produsului, unitatea de măsura, prețul unitar;

data si numărul documentului de intrare;

furnizorul;

cantitatea intrata si valoarea intrării;

data si numărul documentului de ieșire;

clientul;

cantitatea ieșita si valoarea acesteia;

cantitatea rămasa in stoc și valoarea acesteia;

data și semnătura de control.

LISTELE DE INVENTARIERE

Măfrurile rămase nevândute la finele perioadei de gestiune se vor consemna în listele de inventariere a mărfurilor.

BALANȚA DE VERIFICARE ANALITICĂ

La sfârșitul lunii, pe baza fișelor de cont analitic, se întocmesc balanțele de verificare analitice ale conturilor de marfă, ce servesc la verificarea concordanței dintre datele contabilității analitice și datele contabilității sintetice.

Elementele de identificare ale balanței sunt:

denumirea produsului sau a mărfii, grupa din care face parte;

unitatea de măsură;

cantitatea existentă în stoc;

valoarea stocului pe baza prețului de intraresau de achiziție;

total stoc, cantitativ și valoric;

semnăturile persoanelor autorizate.

Cadrul legal al documentelor menționate mai sus este reprezentat de:

Hotărârea Guvernului nr:831/1997 privind întocmirea documentelor cu regim special;

Legea Contabilității nr:82/1991;

Hotărârea Guvernului nr:704/1993 privind normele de aplicare a legii contabilității

Normele Ministerului de Finanțe privind întocmirea și circulația documentelor destinate evidenței primare.

REGISTRU JURNAL

Format A4, tipărit pe o singură față, în a 100 de file servește ca:

Document oblogatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a mișcării patrimoniului unității;

Probă de litigii.

Registrul jurnal se întocmește de către regiile autonome, societăți comerciale, institiții publice, unități cooperative, asociațiile și ce celelalte persoane juridice, într-un singur exemplar după ce a fost numerotat, certificat și parafat.

Se întocmește zilnic sau lunar după caz prin înregistrare cronologică fără ștersături, și spații libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea patrimoniului unității.

În cazul în care societatea folosește registre-jurnale auxiliare totalul lunar al fiecăruia se va trece în registru jurnal general. În caz contrar, acest registru se întocmește zilnic. În coloana 1se înscrie numărul curent al operațiilor înregistrate începând de la 1 ianuarie, numărul curent al operațiilor înregistrate începând de la 1 ianuarie și până la 31 decembrie respectiv începutul și sfârșitul activității.

În coloana 2 se trece data (anul, luna, ziua), când se face înregistrarea care trebuie să coincidă cu ziua în care are loc efectiv operația.

În coloana 3 se trece felul documentului ( factură, bon de cumpărare, jurnal de situație privind operațiile de casă și bancă, jurnalul decontărilor cu furnizorii), precum și numărul și data documentului.

În coloana 4 se trece felul operației, dându-se explicațiile necesare în legătură cu operația respectivă precum și alte elemente de identificare.

În coloanele 5 și 6 se trece simbolul contului, debitor și creditor.

În coloanele 7 și 8 se trec dacă este cazul numele parțiale din documentul respectiv. Aceste coloane se regăsesc numai în registrul jurnal (cod 14-1-1/b).

În coloanele 7 și 8 ale formularului 14-1-1, respectiv 9 și 10 în cazul formularului cod 14-1-1/b se trec sumele totale, debitoare și/sau creditoare din documentul respectiv.

În registrul jurnal general se trec toate operațiile economice privind mișcarea patrimoniului unității indiferent dacă acestea au loc în numerar sau prin contul de decontare de la bancă neținându-se seama dacă a avut loc plata sau încasarea efectivă.

Registrul jurnal general se numetotează și se parafează de către organele în drept la începerea activității, la încetarea activității unității precum și ori de câte ori este cazul.

JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI

Format A4, tipărit pe ambele fețe în carnete a 100 file. Jurnalul pentru cumpărări poate fi folosit ca:

Document de stabilire lunară a taxei pe valoare adăugată deductibilă;

Document de control al unor operații înregistrate în contabilitate,

Registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii.

Jurnalul pentru cumpărări se întocmește într-un singur exemplar având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic fără ștersături și spații neutilizate, elemente necesare determinării corecte a TVA deductibilă.

Acest document se completează de către compartimentul financiar-contabil al întreprinderii cu date prelucrate din alrte documente tipizate privind cumpărările de valori materiale sau efectuarea de prestări de servicii.

Jurnalul pentru cumpărări circulă în cadrul compartimentului financiar-contabil pentru verificarea numelor înscrise în conturi și respectarea dispozițiilor legale referitor la TVA.

După verificare veridicității înscrierilordin acest document, urmează arhivarea lui în cadrul compartimentului financiar-contabil.

CHITANȚA FISCALĂ

Este un formular cu regim special distribuit de către unitatea fiscală teritorială în format A6, tipărit pe o singură față, în carnete a 100 file.

Chitanța fiscală este un document justificativ privind cumpărarea unor produse sau prestarea unor servicii în condițiile în care nu se întocmește factura.

Putem afirma cu certitudine că chitanța fiscală este considerată un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Chitanța fiscală se întocmește în două exemplare de către vânzător pentru pentru produsele livrate sau serviciile prestate pentru care dispozițiile legale nu prevăd obligația furnuzorului de a emite factura.

Acest document se găsețte la cumpărător (exemplarul 1 cu ștampila unității), iar exemplarul 2 rămâne în carnetel fiind considerat document de verificare a operației efectuate în registrul de casă.

Cgitanța fiscală se arhivează la compartimentul financiar-contabil numai după utilizarea completă a carnetului.

AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

Este un document care se întocmește numai în cazul în care nu se cunoaște prețul și este folosit ca:

Document pentru eliberarea din magazie a produselor;

Document justificativ de scădere din gestiune a furizorului;

Document de însoțire pe timpul transportului;

Document pentru întocmirea facturii;

Document de primire în gestiunea cumpărătorului.

Avizul de însoțire a mărfii se întocmește în două exemplare atunci când nu există posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, el emițându-se pe măsură ce se efectuează livrprile de către compartimentul de desfacere.

Atunci când societatea este cumpărător avizul circulă la magazie pentru efectuarea recepției și încărcarea ei în gestiune la compartimentul Aprovizionare pentru înregistrarea ăn evidența operativă și a avizării plății și la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitate și pentru efectuarea plății.

Avizul de însoțire a mărfii se arhivează astfel:

primul exemplar rămâne la cumpărător;

al doilea exemplar rămâne la furnizor.

INVENTARUL MIJLOACELOR TEHNICE DE PRELUCRARE A DATELOR ȘI INVENTARUL PROGRAMELOR UTILIZATE

În prezent, din punct de vedere calitativ, prelucrarea electronică a informației s-a înbogățit foarte mult. Prin intermediul sistemelor moderne de calcul, informația a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, ponderea deplasându-se de la informaticieni spre neinformaticieni, de la spevialiști în informatică spre utilizatori de informatică.

S.C. ELPREST S.R.L. este dotată cu centrală telefonică proprie, fiecare compartiment din cadrul societății fiind dotat cu cel puțin un post telefonic. Compartimentul Comercial, secretariatul, biroul vânzări și biroul directorilor sunt dotate cu faxuri.

În ceea ce privește dotarea cu tehnică de calcul și informatizarea posturilor de lucru în cadrul S.C. ELPREST S.R.L., aceasta are următoarea structură informatică:

MAGAZIN – un calculator, sistem de operare MS-DOS, Windows 95

procesor PENTIUM MMX 200 MHz;

HDD 2 GB

FDD 3,5”, CDROM

RAM – 4MB

1imprimantă Deskjet HP 640C

PROIECTARE – 4 calculatoare, sistem de operare WINDOWS 2000

procesor PENTIUM III 200MHz

HDD 3,5”, CDROM

RAM 32 MB

Conectare la internet

2 imprimante HP Deskjet 880c

DIRECTOR TEHNIC

UN CALCULATOR, SISTEM DE OPERARE windows 2000

Procesor PENTIUM MMX 200 MHz

HDD 2 GB

FDD 3,5”, CDROM

RAM 4 MB

1 imprimantă HP 1100 laser

CONTABILITATE / SALARIZARE

un calculator sistem de operare MS-DOS, WINDOWS 95

procesor PENTIUM II 200MHz

HDD 2 GB

FDD 3,5”, CDROM

RAM 8 MB

1imprimantăHP laser 1100

COMERCIAL

un calculator sistem de operare WINDOWS 2000

procesor PENTIUM MMX 200 MHz

HDD2GB

FDD 3,5, CDROM

RAM4 MB

1impriomantă HP laser 1100

SECRETARIAT

un calculator, sistem de operare WINDOWS 2000

procesor PENTIUM MMX 200MHz

HDD 2 GB

FDD 3,5”, CDROM

RAM 4 MB

Conectare la internet

1 imprimantă HP Deskjet 930c.

CAPITOLUL II

A. Visual Fox Pro 6. Evoluție și generalități

Bazele de date au apărut din necesitatea depozitării și prelucrării unei cantități crescânde de informații pe sistemele de calcul.

O bază de date simplă este organizată sub forma unui tabel, în care coloanele poartă denumirea de câmpuri, liniile se numesc înregistrări iar capul de tabel, în ansamblu, este echivalentul structurii bazei de date.

Fox Pro implementează baze de date relaționale. Conceptul de relație este relativ nou; o bază de date relațională este formată din mai multe baze de date simple, care, în această postură, se numesc tabele. Între aceste tabele, care pot fi accesate simultan, se stabilesc relații. Selectarea înregistrărilor curente din tabelele ce alcătuiesc o bază de date relațională este realizată automat de către sistem, în funcție de relațiile dintre acestea.

Încă de la versiunea 2.5, FoxPro a implementat o bază de date relațională dotată cu o interfață performantă și un mediu puternic de programare. El permite aplicarea operatorilor relaționali asupra obiectelor unei baze de date relaționale. Cu această ocazie am introdus un concept foarte modern, puternic și deosebit de puternic: programarea orientată pe obiecte.

Visual FoxPro: SGBD bazat pe obiecte

Programarea orientată pe obiect (OOP)

Object-oriented programming (OOP) language reprezintă un limbaj de programare neprocedural în care elementele de program sunt concepute ca obiecte care își pot transmite mesaje unul altuia. Programarea orientată spre obiecte este cea mai recentă extensie a conceptului de programare modulară și se aplică în special în interfețele grafice cu utilizatorul (GUI). OOP este o tehnologie modernă în domeniul programării calculatoarelor rezultată din necesitatea realizării unor aplicații din ce în ce mai complexe. Programarea clasică, structurată, suferea din punctul de vedere al controlului programelor de dimensiuni mari, al reutilizării codului, al adaptării și al extinderii unor module.

OOP pornește de la vestita ecuație a lui Niklaus Wirth:

Structuri de date + Algoritmi = Program

OOP are la bază conceptul de obiect, care reprezintă un ansamblu de date împreună cu procedurile de prelucrare ale acestor date. Ecuația care fundamentează tehnologia OOP este:

Date + Proceduri = Obiect

Prin programarea orientată spre obiecte nu se pot obține lucruri care nu s-ar putea realiza și prin varianta clasică de programare. Diferența între cele două metode constă în modul de abordare. În timp ce programarea clasică se concentrează pe prelucrări, cea orientată pe obiecte are ca punct central definirea obiectelor.

Procesul de evoluție a unui instrument software cuprinde 3 etape, anume etapa programării, etapa proiectării și etapa analizei.

Tehnologia de bază pentru construirea sistemelor a devenit mult mai puternică. Din păcate, maniera de a gândi analiza sistemelor este influențată de ideile preconcepute de cum trebuie proiectat sistemul pentru a satisface cerințele impuse; la rândul lor, ideile de proiectare sunt influențate de ideile preconcepute de cum trebuie scris codul și, în fine, ideile de codificare sunt puternic influențate de limbajul de programare disponibil.

De exemplu, este dificil de gândit un program structurat când limbajul existent este limbajul de ansamblare al procesorului sau FORTRAN. Lucrurile se simplifică cu PASCAL, PL/I, ALGOL, FORTRAN-77, BASIC structurat ca noile versiuni COBOL. Similar, este dificilă conceperea de programe orientate pe obiect cu C++, Objective-C, Smalltalk sau Ada.

Sistemele care se construiesc astăzi sunt mult diferite de cele de acum 10-20 de ani. Sunt mult mai mari și mai complexe, mult mai fiabile și adaptabile permanentelor schimbări.

Multe firme producătoare de software consideră că sistemele pe care le construiesc astăzi sunt mult mai mult orientate pe date decât sistemele mai vechi cu un deceniu. Acum nu complexitatea funcțională este o problemă ci modelarea datelor a devenit prioritară.

Sistemele interactive actuale acordă mult mai multă atenție interfeței utilizator decât sistemele de procesare batch, orientate pe text, de acum două sau trei decenii. Se pare că aproximativ 75% din codul unui sistem modern este destinat pentru interfața utilizator (GUI, Graphical User Interface), adică manipulare ferestre, meniuri, icoane, acționări-mutări mouse, etc.

Experiența a demonstrat că orientarea pe obiect, folosită în analiza, proiectarea și codificarea sistemelor, este o manieră mult mai naturală pentru a trata sistemele interactive, orientate pe utilizator și dirijate de evenimente.

După cum am menționat, codificarea programelor este strâns determinată de limbajul de programare folosit.

Ca un scurt istoric, OOP este departe de a fi un concept nou. Rădăcinile sale pot fi găsite în Norvegia, la sfârșitul anilor ’60, când Kristen Nygaard și Ole-Johan Dahl de la Norvegian Computer centre au dezvoltat SIMULA67, care introduce pentru prima dată conceptul de clase, conține și subclase. SIMULA67 a demonstrat puterea modelării specifice limbajelor orientate pe obiect de astăzi, ideea că datele și operațiile asupra lor pot fi memorate, stocate împreună și că efortul de programare poate fi redus dacă proprietățile comune ale obiectelor pot fi pre-programate.

Apoi, la mijlocul anilor 1970, cercetătorii de la XEROX Palo Alto Research centre au creat limbajul Smalltalk, primul limbaj orientat în întregime pe obiect, robust și complet. Goldberg și Robson. În 1983, au făcut ca fiecare element al limbajului să fie implementat ca un obiect, smalltalk fiind considerat și astăzi cel mai pur limbaj de programare orientat pe obiect.

Numit inițial C with clases (C cu clase), C++ a fost dezvoltat de Bjarne Stroustrup, la Bell laboraTORIES DIN Murray Hill, New Jersey, 1980. în 1983 numele s-a schimbat în C++. Au urmat apoi două revizii majore ale limbajului, una în 1985 și alta în 1989.

Mecanismele de bază ale OOP

Mecanismele de bază ale OOP sunt: obiectele, mesajele și metodele, clasele și instanțele lor, și moștenirea. Toate sistemele care asigură orientarea pe obiect conțin aceste mecanisme esențiale, chiar dacă ele nu se numesc la fel sau nu sunt implementate în aceeași manieră.

Obiect (object): reprezintă un element primitv în programarea orientată pe obiect. Obiectele sunt entități care încapsulează atât datele cât și instrucțiunile care operează asupra acestor date. Obiect reprezintă un ansamblu de date, împreună cu procedurile de prelucrare ale acestora. În acest context, procedurile poartă denumirea de metode, iar datele obiectului de numesc proprietăți (atribute).

Obiectele, în funcție de comportarea lor, sunt de două feluri:

obiecte pasive, care acționează numai la cerere (butoane, meniuri)

obiecte active, numite adesea agent sau demoni, care monitorizează evenimentele ce apar într-o aplicație și care acționează simultan cu apariția evenimentelor, inițiind acțiuni vitale pentru buna funcționare a sistemului.

Un program orientat pe obiect constă doar din obiecte care conțin atât proceduri cât și date. Din punct de vedere al programatorului, obiectele sunt module ale unei aplicații care lucrează împreună pentru a asigura o funcționalitate generală. Aplicațiile pot fi alcătuite din obiecte diferite. Obiectul are o stare care se exprimă prin rezultatele funcțiilor: mesaje sau operatori, care sunt definite pentru el. Valorile acestor funcții sunt alte obiecte. Este posibil ca mai mult de un obiect să se refere la același obiect. Această capacitate de a partaja componentele corelate se numește aliasing în domeniul limbajelor de programare.

Aceste caracteristici ale obiectelor oferă orientării pe obiect avantaje proprii: OOP încurajează modularitatea prin:

marcarea clară a granițelor dintre obiecte

comunicarea explicită între obiecte

implementarea ascunsă a detaliilo

La execuția unui program orientat pe obiect au loc trei eveniment:

obiectele sunt create în funcție de cerințe

mesajele se mișcă de la un obiect la altul sau de la utilizator la obiect cât timp programul procesează intern informațiile sau răspunde la intrările primite de la utilizator

când obiectele nu mai sunt necesare, ele sunt șterse și memoria eliberată.

Clasa reprezintă definiția, într-un anumit limbaj de programare, a unui tip de obiecte, adică descrierea proprietăților sau metodelor componente. Clasa este definirea unei structuri de date de bază pentru un obiect împreună cu funcțiile folosite pentru manipularea instanțelor acestui obiect. Clasa este o descriere a unei familii de obiecte care au aceeași structură și același comportament.

O clasă reprezintă o noțiune abstractă, atâta timp cât pe baza nu se creează un obiect. Crearea unuio obiect presupune specificarea clasei care stă la baza sa, în acest mod identificându-se proprietățile obiectului și felul în care acestea sunt modificate, prelucrate. Definiția unei clase servește ca model pentru construirea reprezentanților săi fizici: instanțele. O instanță este un obiect particular creat cu respectarea planurilor de construncție date de clasa sa, tiparul care permite reproducerea oricăror exemplare. O clasă este o descriere a unui set de obiecte aproape identice și constă din metode și date care însumează caracteristicile comune unui set de obiecte.

Un obiect particular este instanța unei clase.

Obiectele și clasele au fost incluse în definițiile de mai înainte în noțiunea generică de cadru. Cu alte cuvinte, o clasă este un cadru-generic sau un cadru-clasa iar un obiect este un cadru-instanță.

Conform lui Booch, caracteristicile importante ale unui obiect sunt: identitatea, comportamentul și starea.

Obiect = identitate + comportament + stare

Identitatea este unicul cod care permite distingerea unui obiect față de altul. Aceasta este implementată software ca un identificator (ID) de tip read-only de catre mașină.

Comportamentul unui obiect este definit de un ansamblu de operațiuni sau metode, aplicabile la obiect, precum și definirea claselor lor de apartenență. Comportamentul este similar unui set de mesaje ce pot fi transmise obiectului. Un mesaj se poate gândi ca o cerință a clientului unui obiect. Obiectul la rândul său oferă servicii clientului. În contextul cadrelor, fațetele sunt echivalentul metodelor ce determină comportamentul.

Starea unui obiect reprezintă setul de date care conțin informații referitoare la acesta. Cu alte cuvinte, starea conține structura esențială a obiectului și valorile sale curente. Perechile atribut-valoare reprezintă starea unui obiect. Starea reprezintă aspectul static al obiectului sau clasei. Aspectul dinamic este reprezentat de comportamentul obiectului. Comportamentul unui obiec corespunde cu setul de mesaje care-i pot fi transmise iar comportamentul dinamic al unei clase corespunde la totalitatea metodelor înglobate și reprezintă comportamentul comun al obiectelor din aceeași clasă.

O definiție a clasei în sens OMG (Object Management Group) poate fi următoarea:

O clasă este o implementare care poate fi instanțiată în vederea creării de obiecte multiple având același comportament.

Un obiect este o instanță a unei clase. O clasă este un element abstract, în timp ce obiectul este o concretizare a abstractului. O clasă este înainte de toate un tip abstract de date care definește tipul și comportamentul comun al obiectelor (mediul unei clase) și cuprinde structura și comportamentele comune unei colecții de obiecte putând fi reprezentată astfel:

Clasă = atribute + metode + mediu

Atributele, numite și variabile de mediu, au un nume și un tip (o pereche atribut-tip de la cadre). Tipul este fie un tip de bază (simplă sau complexă), fie o clasă.

Metodele sunt operații aplicabile obiectului unei clase. O metodă returnează sau modifică întregul sau numai o parte a stării unui obiect, fără a avea impact asupra identificatorului. Clasa furnizează un mecanism al mediului care permite crearea unui obiect.

Paradigma orientării pe obiect susține că o entitate din lumea reală poate fi modelată ca un obiect, instanța (particularizare) a unei clase, care are un număr de atribute(proprietăți) și metode (operații, proceduri) aplicabile obiectului.

Metodele sunt acțiuni pe care obiectele le pot efectua. În OOP, o metodă este o procedură asociată sau încorporată, un bloc de cod care poate fi invocat pentru a asocia o anumită acțiune unui anumit obiect.

Comportarea unui obiect este încapsulată în metode. Acestea constau în porțiuni de cod care manipulează sau returnează starea unui obiect, definită ca spațiul variabilelor sale instanță. Metodele aparțin definiției obiectului și nu sunt vizibile din afara acestuia, ca și variabilele instanță, dar valoarea unei variabile instanță este accesibilă printr-o metodă, special definită. În concluzie, obiectul, în ansamblul sau, nu este accesibildecât printr-o interfață care asigură implementării sale fizice o protecție perfectă.

Procedurile, numite metode, rezidă în obiect și determină modul în care obiectul acționează când primește un mesaj. În plus, variabilele de instanță memorează informații sau date locale obiectului. Metodele se execută ca răspuns la mesaje și manipulează valorile variabilelor instanță. De fapt, metodele asigură singurul mecanism de schimbare a variabilelor de instanță (valorile atributelor obiectelor). Metodele pot, de asemenea, să trimită mesaje altor obiecte, cerând acțiune sau informație.

Există două tipuri de metode asociate unei clase date:

– metode clasă, metode folosite pentru crearea/distrugerea instanțelor clasei sau pentru manipularea atributelor globale de control sau pentru comportarea clasei.

– metode instanță, care operează asupra instanțelor clasei.

De reținut că metodele nu pot fi separate de obiecte.

Mesajele pe care le recepționează obiectul sunt doar modalități de conectare a obiectului la lumea exterioară, adică la alte obiecte. Datele dintr-un obiect sunt disponibile pentru a fi manipulate doar de metodele proprii obiectului. Modalitatea prin care un program manipulează obiecte se numește trimitere de mesage (messaging). Mesajul este numele unei metode de invocat pe variabilele unui obiect particular. Vom vedea ulterior cum aceste variabile (atributr) pot fi variabile clasă sau variabile instanță.

Obiectele comunică deci prin mesaje. Acestea alcătuiesc interfața publică a obiectului. Pentru fiecare mesaj pe care obiectul îl înțelege există o metodă corespunzătoare care execută mesajul. Astfel, obiectul reacționează la primirea unui mesaj prin executarea metodei și returnarea eventuală a unui obiect ca răspuns. De aceea un obiect mai poate fi văzut și ca o mașină abstractă care definește un protocol prin care utilizatorii obiectului pot interacționa. Cel mai frecvent, protocolul unui obiect este definit prin setul esajelor pe care le acceptă. Setul de mesaje la care poate răspunde un obiect se numește protocolul obiectului. De exemplu, protocolul pentru o icoană (icon) poate consta din mesajele invocate de acționarea unui mouse (click).

De fel, mesajul este compus din două părți:

– prima parte se numește selector: mesajul include un nume simbolic care descrie tipul de manipulare dorit. Caracteristica de bază a mesajelor este că selectorul este doar un nume pentru manipularea dorită: el descrie se doreșteprogramatorul să se întâmple și cum trebuie să se întâmple. Selectorul spune deci clasei/instanței ce metodă să invoce.

– a doua parte a mesajului conține operanzi pentru metoda de invocat. Selectorii pot fi overloaded (supraîncărcați), adică același selector poate fi definit în mai multe clase.

Legătura dintre mesaj și metodă este similară cu cea dintre apelul unei proceduri și corpul ei.

Un mesaj este implementat printr-o metodă care are privilegii speciale privind accesul la reprezentarea în memorie a obiectului căruia îi este transmis mesajul.

Mesajele definesc complet semnatica unui obiect. Modelul mesaj/obiect decuplează mediul de tipurile de date conținute prin mutarea, în sfera memoriei implicite a mediului, a responsabilității pentru interdependențele operator/operand în memoria explicită a structurilor de date numite clase.

Conceptele cheie

Încapsularea este o metodologie a ingineriei softwareși este termenul formal care descrie formal legarea metodelor și datelor împreună într-un obiect, astfel încât accesul la date este permis doar prin intermediul metodelor proprii obiectului.

Nici o altă parte a unui program orientat pe obiect nu poate opera direct pe datele obiectului. Comunicarea între un set de obiecte se face exclusiv prin mesaje explicite. Încapsularea este o tehnică de minimizare a interdependențelor între modulele scrise separat, prin definirea strictă a interfețelor externe. Pentru a maximiza avantajele încapsulării, se impune minimizarea elementelor de detaliu ale interfețelor externe.

Ideea acestui concept este ca lucrurile care sunt într-o anumită legătură trebuie păstrate împreună. Noțiunea de obiect se bazează pe principiul încapsulării: obiectul regrupează, în cadrul unei entități unice, datele și procedurile pe care le manipulează. El comunică cu lumea exterioară prin intermediul unei interfețe care ascunde organizarea sa internă.

Încapsularea (ascunderea informației) este o tehnică puternică de structurare a unui sistem atunci când sistemul este alcătuit dintr-o colecție de module, fiecare accesibilă printr-o interfață bine definită.

Abstractizarea este o formă utilă de programare modulară. OOP încurajează programatorii și utilizatorii să gândească aplicațiile în termeni abstracți. În limbajele orientate pe obiect, datele abstracte sunt obiecte.

Pornind de la un set de obiecte, programatorii sunt încurajați să găsească elementele comune și să localizeze superclase abstracte. Mecanismul de moștenire menține automat relațiile dintre clase, aranjate ierarhic într-o bibliotecă de clase.

Un framework conține biblioteci de clase specifice unui domeniu.

Abstractizarea unui obiect realizează o vedere specială asupra obiectului, și anume setul relevant al proprietăților sale dinamice. Cu alte cuvinte, un obiect particular este definit printr-un set special de perechi atribut-valoare. Abstractizarea unui set de obiecte echivalente, care diferă numai prin valorile atributelor nu și prin tipul lor, este de fapt o clasă.

Cu ajutorul abstractizării se creează asa-numitele modele de tipuri. Spre exemplu, în programarea structurată, mulțimea tuturor numerelor întregi formează un tip de date întreg. Aceasta este un prim exemplu de abstractizare.

În general ,abstractizarea reprezintă procesul de creare a unei superclase prin extragerea elementelor (atributelor) comune sau caracteristicilor generale din mai multe clase sau obiecte specifice.

Polimorfismul reprezintă proprietatea unui mesaj de a avea ca rezultat acțiuni complet diferite când este recepționt de obiecte diferite.

Cu ajutorul polimorfismului utilizatorul poate trimite un mesaj generic și poate lăsa implementarea detaliilor pe seama obiectului receptor. De exemplu, mesajul print va apela metode diferite de listare în cazul în care este trimis unei figuri sau diagrame față de de cazul în care este trimis unui bloc de text. Polimorfismul este încurajat de mecanismul de moștenire și conduce la o puternică simplificare a muncii programatorului și a complexității interfețelor utilizator.

În OOP, conceptul de polimorfism permite diferitelor tipuri de obiecte să partajeze o interfață operațională comună și să fie manipulate de un cod utilizator indepandent de tipurile actuale de obiecte. Aceasta înseamnă că o aplicație program nu are nevoie să diferențieze tipul obiectului la momentul execuției. Această diferențiere este automat realizată de sistemul de rezolvare al mesajelor. În OOP este posibilă existența codului polimorfic, adică a codului care lucrează pe obiecte de forme diferite. Se disting două tipuri de polimorfism:

– de tip extensie, în care o operație este definită pe două sau mai multe structuri înregistrate având câteva câmpuri comune. Acest tip de polimorfism se referă ma degrabă la reprezentarea obiectelor și nu la protocolul lor abstract.

– de tip generat, în care codul lucrează pe diferite tipuri de date abstracte. Corpul codului este scris o dată și el se execută corect, corespunzător diferitelor tipuri de obiecte ce apar.

Scopul OOP este de a maximiza generalitatea codului, flexibilitatea și reutilizabilitatea, prin definirea interfețelor comune care pot fi suportate de multe tipuri diferite de obiecte.

Mecanismul de căutare în ierarhia de clase implementează conceptul de polimorfism.

Persistența se referă la permanența unui obiect, adică la timpul cât îi este alocat un spațiu de memorie și cât timp este accesibil în memoria calculatorului.

În ceea mai mare parte a limbajelor orientate pe obiect instanțele claselor sunt create cât timp se execută programul. O parte din instanțe sunt necesare doar o scurtă perioadă de timp. Când un obiect nu mai este necesar, el este distrus și spațiul alocat este recuperat. Recuperarea automată a spațiului de memorie este cunoscut ca mecanismul garbage collection.

În concluzie, se impune o comparație între tehnicile tradiționale și tehnicile orientate pe obiect, comparație raportată la mecanismele de bază și conceptele cheie prezentate:

Comparație între tehnicile de programare

B. Biblioteci de obiecte (Application framework)

Application framework este un tip special de bibliotecă de clase orientată pe obiect care preia cea mai mare parte din activitatea anevoioasă din programarea aplicațiilor care necesită interfețe sofisticate. Strict vorbind, un framework asigură suport runtime pentru aplicații. În general, componentele asigurate de un framework pot fi clasificate ca:

– vederi(views), care include interfața vizibilă a unui program aplicație, fiind uneori denumite și windows.

– controleri (controllers), care includ obiecte vizibile și invizibile, care manevrează intrările (input-uri) de la utilizator și le traduc în acțiuni ale programului prin trimiterea de mesaje la componentele model corespunzătoare.

– modele (programe, aplicații), (models), care manevrează date când sunt direcționate în acest sens de către controleri. Modelul este numele dat pentru aplicație sau subrutină. Fiecare componentă model are asociată un window corespunzător, care folosește datele modelului pentru a afișa informațiile pe care utilizatorul le vede.

Aplicațiile framework automatizează procesul de comunicare cu utilizatorul prin facilitarea construirii de windows, meniuri și casete de dialog. De asemenea, generalizează maniera în care controlul programului este realizat. Aceasta eliberează programatorul de definire explicită a modalității în care componentele sistemului software au nevoie să monitorizeze și să răspundă input-ului de la mouse sau tastatură.

Un framework implementează un mecanism de control generalizat prin care input-ul este direcționat către un dispecer. Orice input, de la mouse, tastatură, port serial, driver de disk sau orice alt dispozitiv I/O este clasificat ca eveniment (event). Dispecerul general monitorizează automat toate evenimentele. Într-un sistem dirijat de evenimente (event-driven system) controlul programului gestionat este foarte diferit. În loc să se specifice și să se direcționeze secvențe de pași pe care un program trebuie să le urmeze de la început până la sfârșit, programatorul specifică care sunt tipurile de evenimente la care trebuie să răspundă programul.

Porțiunea scrisă de program va deveni activă dacă evenimentul corespunzător se produce. Dispecerul de evenimente transmite către program doar aceleevenimente, de tipul specificat, pe măsură ce apar. Programatorului îi revine sarcina implementării, de tipul specificat, pe măsură ce apar. Programatorului îi revine sarcina implementării metodelor care răspund la (sau manevrează) evenimente.

ObjectWindows este un framework, un mediu integrat independent de limbaj. Este o bibliotecă de clase orientate pe obiecte care încapsulează comportarea aplicațiilor Windows.

Borland Internațional este cel care a introdus primul mediu C++ pentru progrmamarea Windows, iar în 1991 a lansat Object Windows ce includea biblioteci de clase atât pentru DOS (Turbo Vision) cât și pentru Windows (OWL). OWL este o interfață simplă către mediul Windows care asigura un framework pre-built.

API (Applicațion Program Interface) este o interfață bazată pe apel și care asigură toate serviciile de sistem realizate de Windows. ObjectWindows este o ierarhie de clase complexă care încapsulează porțiuni din API dar care poate folosi și în clar API pentru a realiza diferite aplicații.

În API există un subsistem numit GDI (Graphical Device Interface) care asigură suportul grafic independent de dispozitiv.

Componentele funcționale și interfața cu utilizatorii

FoxPro a evoluat de la un limbaj Xbase pentru DOS la un mediu de dezvoltare a aplicațiilor cu interfața GUI vizuală, în numai câțiva ani. Odată cu apariția pachetului Visual Studio, FoxPro a devenit membru al familiei de produse Microsoft și o componentă vitală a comunității instrumentelor de programare a aplicațiilor. Pe parcurs, apăreau multe produse informatice pe piață, cu grade diferite de implementare a programării orientate pe obiect. Unele foloseau obiecte cu definire „fixă” și programatorul trebuia să opteze între a le folosi sau a nu le folosi deloc. Acest gen de programare a fost denumită de mulți programare bazată pe obiecte, nu orientată pe obiecte.

În aplicația pe care am dezvoltat-o, am fost mai mult interesată în utilizarea moștenirilor, a polimorfismului, a claselor și a subclaselor și de programarea evenimentelor, pornind de la faptul recunoscut că Visual FoxPro 6 reprezintă la ora actuală cea mai inspirată implementare a unui limbaj pentru bazele de date, compatibil Xbase și orientat pe obiecte

Structura funcțională a sistemului Visual FoxPro 6

Componenta Text Editor permite introducerea și modificarea unor fișiere de tip program (cu extensia .PRG), text descriptiv (cu extensia .TXT), format (cu extensia .FMT) sau ASCII. Se poate edita în mai multe ferestre iar anumite porțiuni de text pot fi modificate, selectate, mutate etc.

Componenta Form/Designer permite proiectarea formularelor de introducere și editare a datelor. Ele sunt stocate în fișiere cu extensia .SCX și .SCT, identice ca structură cu fișierele .VCX și .VCT ale bibliotecilor de clase.

Componenta Report/Designer permite proiectarea în mod profesional, rapid și ușor, a rapoartelor finale. Fișierele cu rapoarte finale au extensia .FRX și la apelarea acestora din interiorul ferestrei program sau de la nivelul ferestrei de comnadă este automat generat de codul într-un fișier cu extensia .FRT.

Componenta menu Designer permite proiectarea unui sistem standard de meniuri Windows. La crearea meniului se specifică butoanele și operațiile ce sunt executate ca urmare acționării acestor butoane. Pot fi create cu ușurință submeniuri în cascadă, meniuri verticale etc.

Spre deosebire de majoritatea componentelor Visual FoxPro, meniurile nu sunt orientate spre obiect, având încă nevoie de un program de generare de cod sursă, care convertește intrările de meniu precizate în fișiere cu extensia .MNX în cod sursă scris în FoxPro. Noul fișier are o extensie prestabilită .MPR și poate fi executat ca orice program FoxPro.

Componenta Project manager verifică și coordonează diferite obiecte ale unei aplicații. Este instrumentul din Visual FoxPro cu care se organizează toate fișierele dintr-o aplicație: formulare, rapoarte, meniuri, programe, fișiere incluse, grafice și chiar datele la nivelul unui „centru de comandă unic”.

Componenta API (Application Programmer’s Interface)/Library Construction Kit permite programatorilor și utilizatorilor să extindă aplicațiile create în FoxPro prin apelarea unor rutine C sau rutine ale limbajelor de asamblase.

Componenta RQBE/SQL este un suport pentru Relationale Query By Example. Este proiectată pentru extragerea rapidă de informații din bazele de date. Programul sursă SQL generat este memorat într-un fișier cu extensia .QPR.

SQL (Structured Query Language) este un limbaj de interogare a bazelor de date, neprocedural, care permite accesul rapid și comod la datele memorate în bazele de date relaționale.

În final, cu ajutorul componentei Distribution Kit, se permite programatorilor de aplicații să distribuie utilizatorilor finali sau clienților aplicațiile sub formă de: fișiere compilate sub RUN TIME, fișiere executabile compact numai cu produsul FoxPro și executabile FREE STANDING, ce pot fi folosite independent de existența produsului FoxPro.

C. Proiectarea situațiilor de ieșire

Realizarea practică a obiectivelor oricărui sistem informatic se concretizează prin satisfacerea cerințelor informaționale ale sistemului de conducere din organismul economic pe care acesta este grefat.

Ieșirile sistemului reprezintă rezultatul prelucrării colecțiilor de date: fișiere sau baze de date ce vor fi transmise altor sisteme sau aplicații informatice.

Situațiile de ieșire dintr-un sistem informatic (aplicație informatică) concretizează de fapt obiectivele urmărite, în ele regăsindu-se toate cerințele informaționale ale beneficiarului. Din punct de vedere structural, ieșirile sistemului informatic reprezintă a treia componentă din triada ce caracterizează structura oricărui tip de sistem, respectiv INTRĂRI – PRELUCRĂRI – IEȘIRI.

Situațiile de ieșire pot fi: liste (rapoarte sau situații) de ieșire care cuprind indicatori ai proceselor, stărilor și rezultatelor activității economice; grafice care redau starea și evoluția indicatorilor economici; formate prezentate pe ecranul terminalului.

Într-un sistem informatic economic listele ce grupează indicatori economici constituie ponderea situațiilor de ieșire, dar se constată, în ultimul timp o creștere a ponderii ieșirilor sub formă grafică, proces ce se va amplifica pe măsura implicării crescânde a sistemelor informatice în procesul decizional.

Situațiile de ieșire obținute la imprimantă se folosesc de regulă în cazul în care cadrul legislativ prevede utilizarea lor ca documente justificative ce se vor arhiva după consultare.

La definitivarea fiecărei situații de ieșire trebuie să se precizeze următoarele elemente:

– antetul situației, care precizează datele de identificare a unității beneficiare;

– data obținerii și eventual codul situației;

– titlul situației, care redă într-o formă sintetică conținutul informațional al acesteia și perioada de referință;

– capul de tabel, respectiv prezentarea indicatorilor din fiecare coloană urmărindu-se gruparea logică a acestora: indicatori informativi (cod, denumire), indicatori de grupare (unitate de măsură, preț) și indicatori cantitativi-valorici;

– natura și lungimea maximă a fiecărui indicator;

– benzile de total, numărul de exemplare, destinația fiecărui exemplar;

– periodicitatea și termenele de obținere;

– dispozitivul periferic de obținere.

CAPITOLUL III

PROIECTAREA DE DETALIU A APLICAȚIEI PRIVIND URMĂRIREA OPERATIVĂ A MIȘCĂRII MĂRFURILOR LA S.C. ELPREST S.R.L

În etapa proiectării de detaliu a sistemului informatic se realizează cerințele funcționale definite în proiectarea generală prin transformarea modelului conceptual într-un model operațional.

Astfel se alege soluția optimă de gestiune a datelor, bazată pe principiul utilizării fișierelor sau a bazelor de date, inclusiv prelucrările specifice la nivelul unității funcționale ți de prelucrare.

De asemenea, se urmărește realizarea efectivă a specificațiilor pentru procedurile care vor realiza parametrii optimi de funcționare ai noului sistem în etapele de implementare și exploatare curentă.

Rezultatele proiectării de detaliu a sistemului informatic sunt concretizate într-un ansamblu de interogări, proceduri de introducere a datelor, actualizare și obținere a rezultatelor, precum și reguli tehnice de utilizare și exploatare a noului sistem.

Pentru aplicația prezentată,realizarea practică a proiectării de detaliu este organizată pe principiul bazelor de date, determinând anumite particularități în proiectarea nivelului de reprezentare a bazei de date, a utilizării modelelor de reprezentare a datelor, pentru definirea structurii generale a schemei adecvate, în succesiuni și topologii de unități de prelucrare.

A. Definitivarea structurii fișierelor care alcătuiesc baza de date

În această subetapă a proiectării de detaliu se are în vedere stabilirea unei structuri optime a entităților bazei informaționale grupate în tabelele prezentate în etapa proiectării generale.

Fișierele care alcătuiesc baza de date trebuie să aibă o structură adecvată obținerii situațiilor de ieșire proiectate.

Baza de date folosită se numește “ MĂRFURI” și este alcătuită din tabelele:

-Intrări;

-Produse;

-Clienți;

-Furnizori;

-Facturi;

-Ieșiri.

Tabela Produse conține date referitoare la sortimentele de mărfuri comercializate de societatea “ ELPREST “.

Structura acestei tabele este redată mai jos:

Următoarea tabelă este tabela Clienți al cărei conținut este redat mai jos:

Următoarea tabelă este tabela Facturi al cărei conținut este redat mai jos:

Următoarea tabelă este tabela Ieșiri al cărei conținut este redat mai jos:

Următoarea tabelă este tabela “ INTRĂRI” , cu următorul conținut:

Ultima tabelă este cea a Furnizorilor, iar conținutul ei este redat mai jos:

B. Stabilirea și prezentarea generală a procedurilor și integrarea acestora în sistem.

Deosebit de important într-o aplicație informatică este stabilirea și configurarea procedurilor din care aceasta este formată.

Procedurile sunt privite ca o suită de operații repetitive executate de la același post de lucru, transformând un anumit ansamblu de intrări în ieșiri cerute de utilizator, care desigur au fost implementate în aplicația respectivă.

În exploatarea curentă s-au realizat proceduri se actualizare a datelor din entitățile informaționale cărora li s-au dat denumiri asemănătoare cu cele ale entităților pentru o mai bună urmărire:

Procedura PRODUSE actualizează tabela PRODUSE;

Procedura CLIENȚI actualizează tabela CLIENȚI;

Procedura FACTURI actualizează tabela FACTURI.

Aceste proceduri sunt primele fișiere în care se introduc datele după ce a avut loc instalarea aplicației informatice. Intrările în acestea sunt date referitoare la denumirea și codul mărfurilor și clienților cuprinse în nomenclatoarele de mărfuri respectiv de clienți precum și datele de identificare ale firmei în studiu.

Primului element , ACTUALIZARE, îi corespunde următorul meniu vertical:

“ Nomenclator marfă”;

“ Clienți”;

“ Furnizori”.

Celui de-al doilea element respectiv OPERAȚII, îi va corespunde următorul meniu vertical:

“Facturi clienți”;

“Ieșiri mărfuri”,

“ Intrări mărfuri”.

Opțiunii rapoarte îi va corespunde următorul meniu vertical:

“Listare fișă magazie”;

“Listare avize”;

“Listare facturi”;

“Balanță analitică”;

“Registrul stocurilor”;

“Liste inventar”

“listare NIR”

Prin apelarea procedurii IEȘIRE se va părăsi efectiv aplicația informatică.

C. Modul de exploatare al aplicației informatice prezentate

Aplicația informatică privind gestiunea mărfurilor este realizată in limbajul de programare Visual FoxPro 6, necesitând un sistem de operare multitasking.

Prin utilizarea acestei aplicații se urmărește reducerea timpului de lucru, simplificarea procedurilor de evidență a mărfurilor care acum se realizează automat, față de situația precedentă când acestea se țineau în mare parte manual.

După instalarea programului este necesară verificarea funcționării acestuia, pentru obținerea REZULTATELOR DORITE.

Se va trece la introducerea datelor cu privire la circulația mărfurilor din cadrul societății S.C. ELPREST S.R.L.

Formularul Visual FoxPro este o clasă container, capabilă să includă oricât de multe alte controale sau containere, cum ar fi casetele de text, butoanele de comandă, casetele de validare, cadrele de pagini ori grilele.

În momentul în care aplicația este lansată în execuție pe ecranul calculatorului va apare o fereastră de lucru cu meniul principal, orizontal, cu următoarele opțiuni: Actualizare, Operații, Rapoarte, Ieșire.

Când se acționează asupra primei opțiuni respectiv Actualizare, va apare un meniu vertical cu două opțiuni: Nomenclator marfă ,Clienți, Furnizori.

Acționarea primei opțiuni “ Nomenclator marfă”, duce la apariția unui ecran prin intermediul căruia se realizează actualizarea nomenclatorului de mărfuri ca în figura de mai jos:

Figura 3.1.

Prin acționarea asupra butonului care se referă la Vizualizare, pe ecran vor fi afișate toate produsele existente și care au fost introduse de la tastatură:

Figura 3.2.

Opțiunea CLIENȚI lansează în execuție un ecran ( figura 3.3. ), pentru actualizarea nomenclatorului de clienți, informații gestionate de tabela Clienți.dbf. Codul unic de determinare este chiar codul fiscal al clienților.

Această operațiune este redată in figura de mai jos:

Figura 3.3.

Mai departe se poate afișa lista clienților printr-o simplă apăsare asupra butonului care permite vizualizarea clienților, același lucru întâmplându-se și în cazul furnizorilor.

Interfața prietenoasă a programului permite utilizatorilor să poată vizualiza cu ușurință toate listele și rapoartele existente în aplicația de față.

Sistemele interactive actuale acordă mult mai multă atenție interfeței utilizator decât sistemele de procesare batch, orientate pe text, de acum două sau trei decenii. Putem spune deci că aproximativ 75 % din codul unui sistem modern este destinat pentru interfața utilizator, adică manipularea de ferestre, meniuri, icoane, acționări-mutări mouse.

Figura 3.4.

După actualizarea nomenclatoarelor se acționează asupra opțiunii OPERAȚII, ceea ce duce la apariția unui meniu vertical și anume:Facturi_clienti , Ieșiri mărfuri/AIM, Intrări mărfuri/NIR.

Pentru înregistrarea facturilor emise către clienți se va lansa în execuție opțiunea Facturi_clienți din meniul principal.

Dacă se dorește vizualizarea facturilor precedente care au fost înregistrate se va acționa asupra butoanelor Înainte respectiv Înapoi, lista facturilor finisându-se atunci când acest buton devine invalid.

Pentru înregistrarea noilor facturi se va acționa asupra butonului Add iar pe ecran va apărea formularul “ Adăugarea de noi înregistrări “ care are în cuprinsul său trei opțiuni:

adaogă un nou număr de raport;

adaogă înregistrări în grid;

adaogă înregistrări în ambele:

După selectarea opțiunii dorite se va activa butonul Adăugare după care se va putea trece la introducerea datelor.

Atunci când se dorește ștergerea unei facturi se va acționa asupra butonului Ștergere .

După înregistrarea facturii se părăsește acest formular prin acționarea asupra butonului Ieșire.

Această situație este redată în figura 3.5. prezentată mai jos:

Figura 3.5.

Lansarea în execuție a opțiunii Ieșiri mărfuri/AIM va duce la apariția ecranului din figura 3.6. care va permite înregistrarea mărfurilor ieșite pe o anumită factură, factură ce a fost înregistrată prin opțiunea anterioară.

Succesiunea operațiilor este următoarea:

pentru vizualizarea avizelor de însoțire a mărfurilor care au fost înregistrate anterior, se va acționa asupra butoanelor Înainte respectiv Înapoi;

dacă se dorește adăugarea de noi avize de însoțire a mărfurilor se va acționa asupra butonului add, și se începe introducerea de date,

părăsirea efectivă a opțiunii se va face cu butonul Ieșire situat în partea dreaptă a tabloului.

Acest lucru este redat în figura 3.6. prezentată mai jos:

Figura 3.6.

Atunci când se introduce numărul facturii în partea dreaptă a ecranului se va deschide o fereastră în care sunt afișate toate numerele facturilor precedente, iar în imediata apropiere a acestei ferestre se deschide și cea a produselor putând deci vizualiza și codul acestora.

În același fel se vor afișa și notele de intrare recepție.

Opțiunea RAPOARTE permite afișarea pe ecranul monitorului a următoarelor opțiuni:

listare Fișă magazie,

listare Avize;

listare Facturi;

Balanța analitică;

Registrul stocurilor;

Liste inventar;

Listare NIR.

Prima opțiune “ listare Fișă magazie “, crează un raport cu fișele de magazie pentru fiecare produs în parte. Pentru realizarea acestei situații s-a folosit o interogare numită f_magazie în care sunt evidențiate ieșirile, soldul inițial și prețul de achiziție pentru fiecare produs și tabela f_magazie.

Cea de-a doua opțiune “ listare Avize “ împreună cu cea de-a treia opțiune “ listare Facturi “, realizează documentele necesare vânzării produselor către clienți. Și acestea erau întocmite manual pe formulare tipizate.

Mediul de date al acestor rapoarte îl constituie o interogare numită Factura și tabela “factura.qpr. vederea a fost proiectată pe baza a patru tabele și anume:

“ Facturi.dbf “;

“ Produse.dbf “;“ Ieșiri.dbf “;

“ Clienți.dbf “.

Pagina Join are trei candiții de asociere, și anume:

Clienți.cod_fiscal=Facturi.cod_fiscal

Facturi.nr_fact=Ieșiri.nr_fact

Produse.cod_produs=Ieșiri.cod_produs.

Pagina order_by, are definită ordinea de sortare a rezultatelor vederii prin câmpul “ Ieșiri.nr_fact “ din caseta asociată “ Ordering Criteria”.

Următoarea opțiune este reprezentată de “balanța analitică”.

Pentru realizarea acestei situații s-a folosit o interogare în care sunt evidențiate intrările, ieșirile, soldul inițial și prețul de achiziție pentru fiecare produs, atât cantitativ căt și valoric, tabela f_magazie

Mărfurile sunt ordonate alfabetic după denumirea lor, iar câmpurile care apar evidențiate în balanță sunt:

denumire produs;

cod produs;

stoc inițial;

valoare inițială;

cantitatea de mărfuri ieșite;

valoarea mărfurilor ieșite;

stocul final și valoarea sa.

Balanța se listează în mod obișnuit la sfârșitul fiecărei luni, dar în situații speciale ea poate fi listată ori de câte ori este nevoie.

Balanța comercială este utilă biroului de contabilitate care urmărește în mod special valoarea mărfurilor ieșite și a stocului acestora.

Registrul stocurilor, este o situație asemănătoare balanței comerciale, dar spre deosebire de aceasta, în registru se evidențiază numai cantitățile mărfurilor ieșite, stocul lor inițial și stocul final.

Acest document este util biroului Aprovizionare- Desfacere, Comercial și Magazie, care urmăresc în mod special mărfurile din punct de vedere cantitativ și mai puțin valoric.

Pentru realizarea Registrului stocurilor s-a folosit tot o interogare în care sunt evidențiate ieșirile, soldul inițial și prețul de achiziție pentru fiecare produs.

Listare Registrului se face de obicei la sfârșit de lună sau ori de câte ori este nevoie. Este documentul care rămâne la magazie, spre deosebire de Balanță care se arhivează și rămâne la situațiile biroului Contabilitate.

Listele de inventar, se întocmesc conform legii contabilității, cel puțin o dată pe an, la sfârșitul acestuia când se realizează inventarierea patrimoniului societății. Acestea conțin denumirea și codul produsului, unitatea de măsură și stocul final la sfârșitul anului.

Raportul care le generează se numește “liste_inventar”,și este construit asemănător cu Registrul stocurilor, dar spre deosebire de acesta listel de inventar nu cuprind mișcarea mărfurilor ci numai soldurile finale, evidențiate cantitativ.

Acționarea opțiunii “ IEȘIRE “ duce la închiderea ferestrei de lucru (a meniului principal ), și părăsirea aplicației.

3.3. Organizarea într-un proiect a componentelor unei aplicații

Project Manager este instrumentul din Visuaș FoxPro cu care se organizează toate fișierele unei aplicații – formulare, rapoarte, meniuri, fișiere.

Funcțiunile și utilizarea lui Project Manager au crescut de la o versiune la alta, ajungând, ca odată cu Visual FoxPro versiunea 6.0., ca un obiect pe deplin dezvoltat, cu posibilități remarcabile de control automat al surselor și de testare.

Controlul schema este “inima” Administratorului de proiecte. Este o ierarhie ușor de folosit, expandabilă, care amintește de Windows Explorer și de File Manager. Pictograma cu semnul plus indică existența unor nivele ascunse, care pot fi relevate printr-un clic.

Fereastra Project Manager amintește de fereastra Properties din Form Designer și Class Designer. Sunt disponibile șase pagini, fiecare reprezentând alt subset de tipuri de fișier.

Pagina All prezintă toate fișierele proiectului.

Această pagină este prezentată în figura de mai jos (figura 3.6.):

Figura 3.6.

Pagina Data include toate bazele de date, tabelele libere și interogările. Pentru compilarea unui program care să acceseze bazele de date în mod Read/Write este necesar să nu includem bazele de date ca fișiere distincte în Project Manager (figura 3.7.).

Altfel bazele de date se vor exploata numai în regim Read Only.

Figura 3.7.

Pagina Documents include toate fișierele de tip document și anume: formulare, etichete, rapoarte. Acest lucru este redat în figura 3.8. Și in acest caz prin efectuarea unui clic pe una din pictogramele cu semnul plus se vor deschide listele cu toate fișierele de acest tip.

Pagina Classes include toate bibliotecile de clase ( figura 3.9.). prin efectuarea unui singur clic pe pictogramele cu semnul plus se vor deschide și afișa toate clasele din biblioteci.

Figura 3.9.

În figura 3.9. s-a deschis spre exemplificare doar biblioteca wizbtns, afișându-se astfel toate clasele din biblioteca respectivă: addrecord, grid1, gridaddform, gridaddrec, gridbtns, nobtns, picbtns, picformbtns, scrollgrid, scrollgrid2,searchclass, searchform, txtbtns, verttxtbtns.

Următoarea pagină este pagina Code care prezintă toate programele, bibliotecile API și aplicațiile externe. Această pagină este redată în figura 3.10.

Ultima pagină este pagina Other care prezintă toate celelalte tipuri de fișiere Visual FoxPro, cum ar fi meniurile, fișierele text sau cele grafice ( figura 3.11.).

Figura 3.10.

Figura 3.11.

Toate fișierele de care este nevoie sunt stocate într-o formă ierarhică, atractivă, ofering un sistem de gestiune care se prezintă singur. Dar Project Manager mai conține șașe butoane care sunt întotdeauna prezente, indiferent de pagina sau de nivelul de ierarhie prezentat sau salectat, pentru a facilita modificarea, adăugarea, ștergerea sau executarea fișierelor.

Aceste butoane vor fi activate ori dezactivate, în funcție de tipul fișierului selectat sau la nivelul de ierarhie curent. Iată o scurtă descriere a fiecăruia:

New – adaugă un fișier nou, de tipul celui selectat;

Add – adaugă la proiect un fișier existent de tipul curent selectat;

Modify – modifică fișierul curent selectat;

Run – rulează fișierul curent selectat;

Remove – înlătură din proiect fișierul curent selectat, cu opțiunea de a-l șterge de pe disc,

Build – reface proiectul sau construiește ( compilează ) o aplicație, un executabil pe baza proiectului.

CONCLUZII FINALE

Activitatea S.C ELPREST S.R.L. a fost, este și va fi profitabilă, în următorii ani nivelul ratei rentabilității veniturilor depășind 10%.

În anii 1994-2001, datorită investițiilor în echipamente tehnologice și resurse umane firma a reușit să se impună pe piață, cifrele de afaceri crescând substanțial de la an la an, în condițiile în care societatea nu a apelat la credite bancare.

Singura formă de finanțare externă la care a apelat a fost leasingul operațional și financiar.

Profitul realizat de firmă va constitui principala sursă de finanțare a dezvoltării societății. Pentru anii 2002-2003 programul investițional prevede realizarea unei hale de producție pentru tablouri electrice și confecții metalice.

Baza tehnico-materială a societății va asigura atât creșterea capacității de producție, cât și condițiile realizării unor produse de calitate superioară.

Pe de altă parte firma își propune pentru următorii ani dezvoltarea activității comerciale prin realizarea de importuri de produse electrice, corpuri de iluminat, ceea ce va duce la o scădere a costurilor și implicit la practicarea unor prețuri de vânzare mai mici decât în prezent (firma comercializează produse de import pe care le achiziționează de la firme importatoare interne).

Societatea nu înregistrează debite față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele fondurilor sociale, și respectă cu strictețe termenele limită de plată către acestea precum și către furnizori sau către salariați.

S.C ELPREST S.R.L. se prezintă ca o unitate implicată total în realizarea programului investițional de definitivare a halei de producție, a cărui realizare asigură deschiderea unei perspective pentru îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, de asigurare a unor condiții optime de muncă și viață pentru salariații și acționarii firmei, de ocuparea unui loc de vârf în topul județean al economiei întreprinderilor mici și mijlocii

Funcția de bază a oricărui sistem informațional economic – indiferent de gradul de complexitate și de automatizare – este de a vehicula o cantitate rațională de informații pe baza cărora să se ia decizii economice bine argumentate pe toate treptele organizatorice.

Utilizatorii de informații contabile vor să cunoască dacă administratorii întreprinderii și-au achitat în mod corespunzător mandatul care le-a fost încredințat.

În acest scop, trebuie evaluat gradul de eficacitate și de eficiență în utilizarea resurselor întreprinderii, prin consultarea situațiilor financiare (documente de sinteză).

Activitatea de aprovizionare este activitatea fără de care nu se poate declanșa practic nici un ciclu productiv și presupune asigurarea necesarului de materii prime, materiale, combustibili etc. necesare desfășurării în bune condiții a procesului de producție.

Sistemul informațional existent la S.C. ELPREST S.R.L. își atinge obiectivele pentru care a fost proiectat, însă realitatea actuală impune dezvoltarea acestuia, dezvoltare care se poate realiza fie prin creșterea numărului de personal (cu posturi importante), fie prin implementarea unui sistem/subsistem informatic care să asiste personalul existent în activitatea de gestiune a mărfurilor, variantă care implică costuri reduse în comparație cu efectele obținute.

În continuare îmi propun să realizez o aplicație care să acopere obiectivele sistemului informațional existent, însă cu o eficiență sporită și extinderea acestora în concordanță cu noile cerințe.

De aceea este evidentă necesitatea realizării unei aplicații informatice privind urmărirea operativă a mișcării mărfurilor, care să aibă ca finalitate obținerea unor situații clare, într-un timp cât mai scurt și într-un mod cât mai operativ cu efort minim și eficiență maximă fără a afecta calitatea și cerințele.

Privit din punctul de vedere al performanțelor, noul sistem se remarcă prin folosirea de tehnici și metode care exploatează capacitățile de lucru ale dotării cu tehnică de calcul a societății într-o măsură mai bună în conformitate cu nevoile acesteia.

Aplicația informatică privind mișcarea mărfurilor este o aplicație desktop construită în modul de programare vizuală Visual FoxPro.

Această aplicație își propune să îmbunătățească componenta software a sistemului informatic ce asistă activitatea de circulație sau mișcare a mărfurilor în cadrul unei societăți cum este S.C. ELPREST S.R.L.

Obiectivul principal al noului sistem este deci, perfecționarea sistemului informațional actual și automatizarea pe scară largă a operațiilor necesare, dorindu-se eficiență maximă în respectarea și onorarea cererilor sistemului.

Cu o interfața Windows prietenoasă, aplicația informatică privind mișcarea mărfurilor permite printarea rapoartelor la orice imprimantă și funcționează pe un principiu ce ușurează munca contabilului foarte mult: o singură înregistrare a datelor din care se generează toate rapoartele necesare.

Programul funcționează chiar mai simplu permițând deplasarea între câmpuri folosind tastele cu săgeți .

În versiunea de Windows nu mai trebuie sa scrii deja de mai multe  ori același lucru poți folosi în orice câmp facilitatea Windows copy & paste.

Pot lucra mai mulți contabili în aplicație în același timp.

Situațiile ce pot fi generate din aceste înregistrări sunt multiple și asemănătoare cu formatele clasice, tipizate.

Astfel accesând meniul rapoarte programul va realiza la cerere:

listare NIR;

listare avize;

listare facturi;

listare fișă magazie;

balanță analitică;

registrul stocurilor;

liste inventar.

În orice moment datele înregistrate pot fi salvate pe un alt tip de suport (discheta, cd). În cazul defectării calculatorului se poate reinstala programul și se pot folosi datele salvate anterior.

Înregistrările se fac prin introducerea câmpurilor într-o bază de date cu o interfață tabelară. Din această introducere se generează toate situațiile.

Modulul actualizări permite rezolvarea următoarelor probleme:

nomenclatorul de marfă, care permite și o vizualizare a tuturor produselor;

clienți, care de asemenea permite și o vizualizare a clienților;

furnizori.

Unul din punctele forte ale programului este interfața grafică prietenoasă, actualizarea periodică a acestuia în funcție de legislație dar și îmbunătățirea continuă (reală), a acestuia în funcție de cerințele utilizatorilor.

Programul oferă largi posibilități de eliminare a erorilor atât în faza de introducere a datelor primare cât și în fazele de prelucrare și de elaborare a rapoartelor finale.

Se realizează o mai rapidă legătură între tabele prin intermediul relațiilor persistente.

Se obține o mai mare acuratețe a informațiilor din rapoartele intermediare și finale.

Pentru a rezolva problemele legate de marea varietate de imprimante aflate pe piața de produse hardware, programul permite listarea în mod grafic (imprimante laser sau cu jet) sau mod text (imprimante cu ace). Astfel, pentru cei ce dețin imprimante care nu pot tipări în mod text liste în format landscape, modul grafic permite imprimarea pe formate A4 pentru orice listă, indiferent de lățime.

BIBLIOGRAFIE

[1] GIURGIȚEANU N., Proiectarea bazelor de date relaționale, Editura SITECH,

Craiova 1997;

[2] BICĂ FLORIAN, Programe aplicative ( Note de curs);

[3] LIȚOIU VALENTIN, Proiectarea sistemelor informaționale (Note de curs);

[4] SANDU MARIA, Contabilitate financiară , Editura Scrisul Românesc, Craiova

1998;

[5] TRANDAFIR D., CRIVEANU MARIA, Bazele contabilității, Editura

Scrisul Românesc, Craiova

1996;

[6] VĂRZARU M., Organizarea funcțională a întreprinderii, Editura CERTI,

Craiova, 1995;

[7] TOMIȚĂ ION, Producție, Costuri, Prețuri, Editura Universitaria, Craiova, 1997;

[8] LIȚOIU VALENTIN, TĂRBUJARU V., BĂDICA A., Sisteme expert

financiar-bancare, Repografia Universității din Craiova, 1998;

[9] DAN V., Restructurarea organizării și conducerii firmei, Editura Economică,

București, 1993;

[10] MENACHEM B., Totul despre Visual FoxPro 6., Editura Teora, București,

2001;

[11] DIMA G., DIMA M., FoxPro 2.6 pentru DOS, Editura Teora, București,1998;

[12] LUNGU I., Sistemul FoxPro . Prezentare și aplicații, Editura ALL, București,

1993;

[13] ȚÂMBULEA L., Microsoft FoxPro pentru programatori, Editura ProMedia Plus

Cluj-Napoca, 1993.