. Sistem Informatic Privind Lansarea Si Urmarirea Productiei LA O Societate DE Confectii

CAPITOLUL I

ROLUL ȘI IMPORTANȚA LANSĂRII ȘI URMĂRIRII PRODUCȚIEI

1.1 Conducerea operativă a producției. Conceptele de lansare și urmărire a producției

Sistemul de conducere a activității oricărei întreprinderi poate fi definit ca fiind totalitatea elementelor componente și a relațiilor dintre acestea, structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se realizează procesele de conducere, desfășurate în vederea stabilirii și înfăptuirii unor obiective.

Acesta este compus din următoarele subsisteme în funcție de sfera conducerii în timp și spațiu :

subsistemul conducerii de ansamblu

subsistemul conducerii operative

Între aceste două subsisteme există o strânsă legătură, un schimb reciproc de informații, ceea ce presupune că fiecare subsistem prezintă o anumită autonomie și independență.

Conducerea activității întreprinderii cuprinde toate domeniile:

producție, aprovizionare, desfacere, personal.

Dintre toate domeniile, ponderea cea mai mare o deține conducerea operativă a producției.

Importanța acesteia este dată de caracterul spectaculos al influențelor pe care conducerea operativă a producției le poate genera în activitatea întreprinderii.

Desfășurarea ritmică a fabricației în oricare întreprindere intervine cu o, contribuție majoră la obținerea profitului.

Nerealizarea la timp de către o subunitate de producție a unor piese sau subansamble, determină imobilizarea de produse finite.

Conducerea operativă a producției reprezintă ansamblul cunoștiințelor necesare repartizării sarcinilor de producție pe executanți și pe perioade scurte de timp, corelării și coordonării fabricației oricărui produs în toate fazele procesului tehnologic.

Conducerea operativă a producției este o componentă de sine stătătoare a subsistemului conducerii operative, realizând schimb reciproc de informații cu toate elementele acestui subsistem și urmărește detalierea sarcinilor de producție din programul de producție al agentului economic, pe executanți și pe perioade scurte de timp, coordonarea verigilor de producție executante și controlul permanent al realizării sarcinilor repartizate cu scopul luării deciziilor care să asigure o eficiență economică ridicată.

Ansamblul acțiunilor orientate în direcția realizării obiectivelor care decurg din formularea dată conducerii operative a producției își găsesc concretizarea în funcțiile sale, și anume:

funcția de informare

funcția de fundamentare a normativelor necesare repartizării în timp și spațiu a sarcinilor de producție

funcția de elaborare a programelor de producție operative

funcția de urmărire și reglare operativă a producției

Funcția de informare se referă la fluxul de informații ascendent sau descendent ce se stabilește între compartimentul de programare, lansare și urmărire a producției și celelalte compartimente din întreprindere.

Pentru realizarea corespunzătoare a acțiunilor sale, compartimentul de pregătire, lansare și urmărire a producției primește de la compartimentul de pregătire a fabricației informații referitoare la structura articolelor constructive ce trebuie executate ; de la verigile de producție primește informații referitoare la mărimea capacităților de producție, starea tehnică a utilajelor și instalațiilor.

Prin prelucrarea informațiilor primite, compartimentul de pregătire, lansare și urmărire a producției elaborează o serie de documente care servesc la declanșarea producției.

Totodată, compartimentul de pregătire, lansare și urmărire a producției constituie o sursă de informare a altor compartimente, inclusiv cele aparținând sistemului conducerii de ansamblu.

Cea mai mare parte a informațiilor transmise de compartimentul de pregătire, lansare și urmărire a producției se referă la evoluția și rezultatele fabricației.

Funcția de fundamentare a normativelor necesare repartizării în timp și spațiu a sarcinilor de producție are un conținut complex și include probleme de stabilire a ritmurilor de fabricație, a mărimii loturilor de fabricație, de calcul a duratelor ciclurilor de fabricație.

Prin aceste normative se pun bazele repartizării în timp și pe executanți a sarcinilor de producție.

Această funcție asigură premisele creșterii eficienței economice.

Funcția de elaborare a programelor de producție operative cuprinde probleme referitoare la desfășurarea sarcinilor de producție din programul de producție anual al întreprinderii pe perioade scurte de timp și pe verigi de producție.

Conținutul acestei funcții se referă la o categorie de probleme complexe cum ar fi : stabilirea sarcinilor fizice, ordonanțarea fabricației, determinarea termenelor de începere a execuției operațiilor tehnologice, repartizarea operațiilor pe locuri de muncă.

Unele probleme particulare de repartizare sunt cele de "afectare", “încărcare", "alocare" și "uniformizare" a resurselor.

În procesul de elaborare a programelor de producție operative se asigură echilibrul între verigile de producție care concură la executarea sarcinilor programate, ceea ce înseamnă că prin această funcție se pun bazele unei activități ritmice, neîntrerupte.

Funcția de urmărire și reglare operativă a producției are un caracter preventiv și constă în aceea că pe baza unui control sistematic, descoperă la timp cauzele care generează abateri de la desfășurarea normală a procesului de producție.

Uneori, datorită influenței factorilor subiectivi, abaterile nu mai pot fi preîntâmpinate, iar dereglările în realizarea programelor de producție operative sunt inevitabile.

În acest caz, printr-o activitate de reglare, programele de producție operative sunt reactualizate sub aspectul volumelor, termenelor și ordinii de execuție.

Totodată, se stabilesc măsuri pentru recuperarea întârzierilor în realizarea programelor de producție operative.

Analiza detaliată a activității de conducere operativă a producției evidențiază că aceasta cuprinde un ansamblu de subactivități care se referă la programare, lansare, și urmărire. Între aceste subactivități, fiecare având obiective distincte, există, atât din punct de vedere al sistemului informațional cât și a celui decizional o strânsă interdependență, un schimb reciproc de informații care se generează in cadrul programării, se transmit subactivității de lansare, pentru ca apoi, prin urmărire, să se închidă circuitul din nou la programare.

Relația de feed-back, specifică conducerii operative a producției este prezentată mai jos.

Fig. 1.1 Conducerea operativă a producției

1.2 Subactivitatea lansarea producției

Antrenarea, ca funcție a conducerii operative a activității de producție, constă în transmiterea subiectului condus, a sarcinilor ce urmează a fi îndeplinite pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Transmiterea sarcinilor de producție, ca etapă următoare fundamentării deciziilor de concretizare a sarcinilor de producție în timp și spațiu, se realizează în cea mai mare măsură prin intermediul lansării în fabricație.

Lansarea în fabricație desemnează ansamblul lucrărilor cu privire la elaborarea, multiplicarea și difuzarea documentelor economice în vederea declanșării execuției sarcinilor de producție, la nivelul locurilor de muncă.

Ca element component al conducerii operative a producției, lansarea se situează în avalul programării ca operaționalizare a planificării și previziunii și în amontele controlului produselor în producție.

Această poziționare arată că lansarea este fundamentată de programarea sarcinilor de producție.

Lansarea în fabricație constituie un prim punct de control preventiv al cheltuielilor eu materia primă și salariile executanților direcți, astfel că acesta să urmeze o destinație rațională.

Pe baza acestui cadru se atribuie lansării în fabricație următoarele obiective :

stabilirea cheltuielilor normate cu materia primă și manopera pe unitatea de produs și total produse cuprinse în programele de fabricație;

asigurarea eșalonată, în funcție de cerințele subactivității de programare, a tuturor informațiilor necesare locurilor de muncă pentru execuția produselor;

raționalizarea documentației economice care circulă la executanții direcți;

reducerea deplasărilor executanților direcți pentru prelucrarea și

restituirea documentației;

utilizarea unor sisteme moderne de lansare a produselor în fabricație care să asigure reducerea costului de producție și creșterea operativității în asigurarea informațiilor necesare execuției și dimensionării cheltuielilor de producție.

Documentele economice de lansare în fabricație a produselor se elaborează pe baza informațiilor din subactivitatea de programare a producției și din activitatea de pregătire tehnică a producției.

Pe baza informațiilor cuprinse în programele operative și documentația constructivă și tehnologică, în cadrul subactivității de lansare se elaborează în principal următoarele documente: bonurile de consum, notele de predare a pieselor, fișele de însoțire, borderoul documentelor de lansare.

Conținutul, formatul și frecvența acestor documente depind de condițiile de fabricație precum și de metodele de programare și mijloacele tehnice de prelucrare a datelor utilizate.

Problema evidenței documentelor de lansare este importantă având în vedere că aceasta trebuie să asigure condițiile de control pentru orice organ de verificare postoperativ.

Evidența se realizează prin exemplare "martor" din borderourile de

materiale și manoperă, care se păstrează în lansare, al căror conținut trebuie verificat pentru a se stabili înscrierea tuturor documentelor elaborate.

Difuzarea documentelor de lansare trebuie precedată de operația de grupare a documentelor de lansare pe destinații, care sunt atelierele sau secțiile de producție.

La unele întreprinderi difuzarea documentelor de lansare se sincronizează cu difuzarea documentelor tehnice și anume : desene și fișe tehnologice.

Difuzarea se încheie cu predarea documentelor de lansare la lucrătorii din secții, care, după verificarea acestora, semnează și datează borderourile "martor" ca o confirmare a primirii.

Operația de arhivare se face prin clasarea tuturor borderourilor "martor" în bibliorafturi sau alte tipuri de dosare, pe comenzi, în cadrul comenzilor grupându-se pe secțiile primitoare.

1.3 Subactivitatea urmărirea producției

Este reprezentată de un ansamblu de acțiuni orientate spre trei direcții :

urmărirea pregătirii fabricației

urmărirea funcționării utilajelor și instalațiilor

urmărirea îndeplinirii sarcinilor de producție programate

Urmărirea pregătirii fabricației se referă la acele acțiuni prin care se constată dacă sunt asigurate condițiile organizatorice și materiale necesare începerii execuției produselor.

Dacă aceste condiții sunt asigurate se ordonează în șirul de așteptare întreaga documentație de lansare.

Pe măsură ce locurile de muncă devin disponibile, documentația de lansare se transmite executanților pentru realizarea produselor prioritare.

Dacă în șirul de așteptare există produse pentru care nu sunt asigurate condițiile organizatorice și materiale necesare începerii execuției la data calendaristică stabilită, se adoptă măsurile de urgență astfel încât începerea execuției să fie amânată cât mai puțin.

Urmărirea funcționării utilajelor și instalațiilor furnizează informații cu privire la folosirea acestora pe schimburi, zile și pe întreaga lună, evidențiindu-se orele de funcționare și nefuncționare.

Orele de nefuncționare sunt consemnate pe cauze: avarii, lipsă energie, lipsă materii prime, lipsă comenzi, lipsă forță de muncă.

Lunar, pe grupe de utilaje și instalații, la nivelul atelierelor și secțiilor de producție și centralizat, pe întreprindere, se urmărește funcționarea și nefuncționarea utilajelor și instalațiilor.

Urmărirea îndeplinirii sarcinilor de producție programate are un conținut deosebit de complex și conține o sinteză a întregului mod de desfășurare a procesului de producție.

Cu această ocazie se evidențiază, printr-o urmărire a mișcării produselor în diferitele stadii de fabricație, gradul de îndeplinire a sarcinilor -o urmărire a mișcării produselor în diferitele stadii de fabricație, gradul de îndeplinire a sarcinilor programate.

În cadrul acestei direcții a urmăririi producției își găsesc rezolvarea probleme cum sunt: predarea produselor la depozit, predarea-primirea produselor între subunitățile de producție și formațiile de lucru, predarea la magazie a materialelor neutilizate în procesul de producție.

Informațiile rezultate din subactivitatea de urmărire, redate în diferite rapoarte, au o deosebită importanță pentru subactivitatea de programare.

Aceste informații servesc la calculele de actualizare a capacităților de producție, la corectarea programelor de producție inițiale sau la elaborarea unor noi programe de producție.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

''CONFECȚIA " S.A. TG.JIU

2.1 Scurt istoric al societății comerciale

“Confecția” S.A Tg-Jiu

Societatea comercială "Confecția" S.A. Tg.Jiu a fost înființată, în baza Hotărârii Guvernului nr.1272/8.12.1990.

Fabrica de confecții Tg.Jiu, a luat ființă la 4 noiembrie 1940, într-un local nou, special amenajat pentru croitorie și cizmărie, ca urmare a transferării Atelierului de Confecții din Cluj, aparținând Centralei A.P.A.C.A. – București.

Fabrica și-a început activitatea cu 90 mașini de cusut simple acționate electric, odată cu punerea în funcțiune a uzinei electrice proprii.

În această perioadă, fabrica avea 120 de muncitori și 11 posturi personal administrativ, personal care s-a menținut la același nivel până în anul 1948, când se trece la organizarea producției pe faze de operații.

Din anul 1950, s-au alocat fonduri pentru achiziționarea de mașini și utilaje sunt pregătiți și angajați și alți muncitori trecându-se le executarea de noi produse uniforme militare, uniforme pentru anumite instituții ca : Poșta și C.F.R.

În anul 1955 sa marchează trecerea la o nouă organizare a procesului de producție, aplicând sistemul "PROD SINCRON" care a permis trecerea la producția de confecții destinate fondului pieții, profilul fiind îmbrăcămintea exterioară: bluze, jachete, impermeabile pentru bărbați, femei și copii, organizându-se și primul nucleu de creație al fabricii.

În perioada anilor 1956-1960, s-au adus noi utilaje cu caracteristici superioare, productivitatea muncii dublându-se in anul 1960 față de anul 1955, dându-se și spațiilor de producție o folosință corespunzătoare.

Perioada anilor 1961-1965, a însemnat o specializare a colectivului de muncitori, ajungând să se execute o formă variată de produse cu un grad sporit de complexitate, renunțându-se definitiv la producția pentru armată și pregătind fabrica pentru producția de export, prima livrare fiind in anul 1967.

În perioada următoare producția de export ocupa până la 25% din volumul total, iar în anul 1975, are loc prima investiție de amploare, practic dublându-se capacitatea de producție.

În anul 1985, are loc o modernizare a procesului de producție și în special pentru amenajarea spațiilor de depozitare și formare loturi pentru export.

Începând cu acest an producția de export ajunge până la 80%, întreprinderea specializându-se pentru produsele de îmbrăcăminte exterioară: scurte, bluze, jachete, vindiacuri, impermeabile, partenerul principal fiind fosta U.R.S.S.

2.2 Prezentarea generală a

societății comerciale “Confecția” S.A. Tg-Jiu

Societatea comercială "Confecția" S.A. Tg.Jiu a luat ființă prin preluarea integrală a patrimoniului Întreprinderii de Confecții Tg.Jiu, cu sediul în Tg.Jiu, str.Tudor Vladimirescu, nr.l29, telefon 053/213401, tel/fax 053/215648.

Activitatea de bază a societății o constituie proiectarea, producerea și comercializarea de confecții, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes motivând în domeniul fabricației de confecții din țesături, prestarea de servicii privind întreținerea și repararea utilajelor.

Cu o vechime de peste 50 ani, unitatea a progresat de la profilul de

îmbrăcăminte de lucru, salopete, echipament sport la confecții moderne pentru export, in sistem lohn, combinezoane și bluzoane pentru ski, scurte, hanorace, îmbrăcăminte de moda pentru femei.

2.2.1 Obiectul de activitate al S.C. “Confecția” S.A.

S.C. " CONFECȚIA " S.A. Tg-Jiu are următoarele obiecte de activitate :

Producerea și comercializarea produselor de confecții textile atât pe piața internă cât și la export.

Executarea de piese de schimb și dispozitive în atelierele proprii.

Execuția de întrețineri, service, reparații și recondiționări la utilajele din dotare.

Execuția unor activități industriale de aprovizionare, desfacere, social culturale precum și alte activități necesare realizării obiectivelor sale.

2.2.2. Atribuțiile S.C. “Confecția” S.A.

Pentru realizarea obiectului său de activitate, societatea are următoarele atribuții principale :

Pregătește elementele negocierii cu partenerii, a volumului de producție în condițiile asigurării bazei materiale atât prin relație lohn cât și direct de pe piața liberă cu asigurarea fondurilor necesare.

Asigură programarea și urmărirea producției.

Controlează respectarea tehnologiilor de fabricație și asigurarea protecției salariaților, utilajelor și instalațiilor precum și utilizării acestora cu eficiență.

Prospectează piața internă și externă în vederea contractării producției la nivelul capacităților proiectate existente.

Asigură documentațiile tehnico-economice precum și menținerea în funcțiune a capacităților existente.

Asigură cercetarea și proiectarea tehnologică în vederea diversificării și modernizării producției.

Urmărește activitatea de aprovizionare și desfacere.

Analizează posibilitatea unor importuri de utilaje și tehnologii și cooperări cu firme străine.

Organizează activitatea de revizii și reparații a utilajelor proprii.

Analizează și fundamentează politica de credite și a altor surse de finanțare ale societății.

Programează și urmărește executarea activității economico-financiare întocmirea proiectelor de venituri și cheltuieli.

Constituie fondurile de dezvoltare, negociează, contractează și garantează creditele pentru dezvoltare.

Este titularul de sarcini pentru întreaga activitate având relații cu bugetul statului.

Realizează sistemul informațional pe baza tehnicilor moderne de înregistrare și prelucrare a datelor.

Asigură studiile de normare, salarizare, recompensare și stimulare a personalului.

Asigură cadrul organizatoric pentru pregătirea profesională a personalului necesar, precum și ridicarea nivelului de pregătire profesională a personalului existent.

Negociează convenții cu organizația sindicală, privind contractul colectiv de muncă.

Urmărește și asigură condițiile sociale pentru angajați.

Exercită controlul pentru respectarea normelor de protecția muncii.

Stabilește relații de asociere cu alți parteneri.

2.3 Structura organizatorică

În îndeplinirea atribuțiilor sale S.C. " CONFECȚIA " S.A. TG-JIU, are în subordine compartimentele funcționale de lucru, subunități de producție.

Activitatea societății se desfășoară conform structurii organizatorice (Anexa 8) prin:

DIRECTOR GENERAL care coordonează direct :

oficiul de calcul;

biroul personal-salarizare, administrativ, management, protecția mediului;

cabinetul medical;

oficiul juridic;

controlul financiar.

DIRECTOR TEHNIC care coordonează :

atelierul mecano – energetic, protecția muncii;

atelierul tehnic-creație;

biroul organizarea și normarea muncii;

secții de producție.

DIRECTOR ECONOMIC care coordonează :

biroul financiar;

biroul contabilitate;

formație PSI, Paza, Protecție civilă.

DIRECTOR COMERCIAL care coordonează :

biroul desfacere, transporturi;

biroul aprovizionare – depozite;

compartimentul marketing;

magazine proprii de desfacere.

2.4 Biroul organizarea producției și normarea muncii

Acest birou are atribuții și răspunderi în următoarele domenii (Anexa 9):

TEHNOLOGIE

Întocmește procesele tehnologice pe faze de operații pentru întreaga gamă de produse din portofoliul de comenzi încheiate între unitate și firmele beneficiare.

Multiplică procesele tehnologice și le transmite formației de lucru ce urmează a implementa și executa produsul.

Asigură asistența tehnică de specialitate la implementarea produsului pentru care a fost realizat procesul tehnologic.

Răspunde împreună cu tehnologul de execuție de la nivelul formațiilor de lucru, de corectitudinea executării produselor.

Face propuneri pentru întocmirea programelor de creștere a productivității elaborate în cadrul societății.

Face propuneri de introducere și utilizare a SDV-urilor în procesul de producție în vederea creșterii gradului de tehnicitate și de reducere a timpului de execuție.

NORMARE

Urmărește ca prin activitatea de normare a muncii să se asigure utilizarea integrală a capacităților de producție, a fondului maxim disponibil de timp, precum și a forței de muncă.

Asigură cadrul organizatoric pentru elaborarea și îmbunătățirea normelor de muncă și verifică îndeplinirea acestora.

Stabilește normele de timp pe faza de operații pe procesele tehnologice pentru produsele ce urmează a fi lansate și executate.

PROGRAMAREA PRODUCȚIEI ȘI URMĂRIREA

Răspunde de întocmirea programelor de fabricație și urmărește modul de realizare a programului de fabricație.

Întocmește situații și informează permanent conducerea societății asupra nivelurilor și ritmurilor de realizare a producție.

Întocmește și transmite dări de seamă statistice privind realizările în producție și utilizarea capacităților de producție.

Biroul organizarea producției și normarea muncii îndeplinește și alte atribuții din domeniul său de activitate sau care decurg din prevederile legale.

Potrivit diagramei de relații, biroul organizarea producției și normarea muncii are următoarele relații interfuncționale :

Stabilește și primește aprobare de la conducerea societății privind normele de timp pe faze de operații pentru tot portofoliul de produse ce le execută societatea comercială.

Primește sarcini de la conducerea societății privind desfășurarea activității specifice, aprobări de lucrări transmise.

Primește de la atelierul tehnic – creație produsul omologat și întocmește documentele necesare implementării în fabricație.

Primește și transmite informații atelierului tehnic-creație privind detalii tehnice, dotări cu dispozitive și alte date necesare asigurării execuției corespunzătoare a producției contractate.

Solicită atelierului mecano-energetic asigurarea cu dispozitive necesare executării operațiilor speciale în cadrul procesului de confecționare a produsului.

Transmite sectoarelor de producție documentele necesare lansării în fabricație și execuției, privind executarea pe faze de operații a produselor si colaborează cu acestea.

Transmite oficiului de calcul documente privind normele de timp stabilite pe faze de operații în vederea calculării veniturilor bănești.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ACTUAL AL ACTIVITĂȚILOR DE LANSARE ȘI URMĂRIRE A PRODUCȚIEI

3.1 Prezentarea documentelor identificate în sistem

În general, analiza se definește ca fiind descompunerea reală sau mintală a unui obiect, fenomen, în părți componente în scopul cunoașterii.

Ea presupune deci examinarea amănunțită, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu.

Analiza sistemului informațional este activitatea prin care se realizează cunoașterea sistemului obiect și a cerințelor de informații din sistemul de decizie.

Analiza sistemului informațional actual este necesară prntru a fundamenta direcțiile de perfecționare și înlocuirea acestuia cu un sistem informatic care să satisfacă toate cerințele informaționale ale unui agent economic.

Scopul analizei sistemului informațional ar putea fi unul din următoarele:

proiectarea unui model al sistemului existent, adică a unui sistem sinonim cu ajutorul căreia să simuleze funcționarea sistemului real;

proiectarea unui sistem care să înlocuiască sistemul existent, având însă performanțe superioare;

proiectarea unui sistem raționalizat:

care pe baza acelorași intrări elaborează aceleași ieșiri, dar cu o structură mai simplă;

care simplifică intrările, structura și în cazul în care se dovedește necesar, ieșirile sistemului.

Activitatea de analiză a sistemului informațional se poate descompune în următoarele operații:

culegerea datelor;

sistematizarea datelor culese ;

evaluarea sistemului informațional existent.

Prezentarea structurii informaționale trebuie efectuată pornind de la inventarierea documentelor ca elemente informaționale.

Documentele identificate în cadrul S.C. Confecția S.A Tg-Jiu, în sistemul de lansare și urmărire a producției, pe cele doua tipuri de activități sunt:

în activitatea de lansare a producției:

consum specific

dispoziție de lansare

bon de consum(colectiv)

în activitatea de urmărire a producției:

raport zilnic de producție

referat de diminuare

notă de predare-restituire

urmărirea programului de producție

Consum specific

Denumire document: consum specific;

Scopul documentului: constituie sursa primară de evidență a consumurilor de materie primă și materiale auxiliare;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează atunci când trebuie lansat în fabricație un nou produs;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre felul materiei prime sau materialului auxiliar necesar pentru execuția produsului respectiv, cantitatea necesară pe unitatea de produs;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau datele din anexele contractului încheiat în cazul contractelor de tip lohn sau pe baza modelului 0 întocmit de atelierul de creație;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează în două exemplare, primul rămâne la atelierul care îl întocmește, iar al doilea este înaintat la atelierul de producție ;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Dispoziție de lansare

Denumire document: dispoziție de lansare;

Scopul documentului: constituie principalul act declanșator al producției;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează atunci când se lansează în fabricație un produs;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre numărul lansării, denumirea produsului respectiv, denumirile materiilor prime sau materialelor auxiliare necesare pentru execuția produsului respectiv, cantitatea necesară pe unitatea de produs, data lansării și termenul de execuție;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau datele din anexele contractului încheiat în cazul contractelor de tip lohn și din consumul specific;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează într-un singur exemplar și rămâne ca document justificativ în cadrul atelierului respectiv;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Bonul de consum(colectiv)

Denumire document: bon de consum(colectiv);

Scopul documentului: constituie sursa primară de evidență a cheltuielilor cu materia primă și materialele auxiliare;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează atunci când se dă în consum o materie primă sau un material auxiliar;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre felul materiei prime sau materialului auxiliar, cantitatea dată în consum;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau date din dispoziția de lansare și servește la întocmirea cheltuielilor;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează în două exemplare, primul rămâne la atelierul care îl întocmește, iar al doilea este înaintat la depozitul de materii prime și materiale auxiliare;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Raport zilnic de producție

Denumire document: raport zilnic de producție;

Scopul documentului: constituie sursa primară de evidență a producției realizate;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează zilnic pentru raportarea producției executate în ziua respectivă ;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre produsul executat, cantitatea și numărul de lansare;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau date din dispoziția de lansare și servește la întocmirea rapoartelor lunare;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează într-un singur exemplar care este înaintat la biroul de urmărire a producției;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Referat de diminuare

Denumire document: referat de diminuare;

Scopul documentului: se utilizează pentru justificarea nerealizării producției;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează atunci când producția nu a putut fi realizată în totalitate ;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre produsul respectiv, cantitatea neexecutată, numărul de lansare și explicația aferentă;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau date din dispoziția de lansare;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează într-un singur exemplar care este înaintat spre aprobare către conducere;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Nota de predare-restituire

Denumire document: nota de predare-restituire;

Scopul documentului: se utilizează pentru predarea la depozitul intermediar a produselor executate;

Periodicitate, termen de întocmire: se elaborează atunci când se predă un produs la depozitul intermediar;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre produsul respectiv, cantitatea executată, numărul de lansare;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau date din raportul zilnic de producție;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează în trei exemplare, primul rămâne la atelierul de producție, al doilea este înaintat la depozitul intermediar, iar al treilea la contabilitate;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

Urmărirea programului de producție

Denumire document: urmărirea programului de producție;

Scopul documentului: se utilizează pentru urmărirea producției realizate în luna respectivă;

Periodicitate, termen de întocmire: lunar ;

Modul de elaborare: documentul conține informații despre produsele executate, cantitatea executată, numărul de lansare;

Din ce documente se iau date pentru întocmirea documentului și la întocmirea căror documente servește: pentru întocmirea documentului se iau date din rapoartele zilnice de producție;

Numărul de exemplare și circuitul fiecărui exemplar: se elaborează într-un singur exemplar și este document de evidență internă;

Locul de arhivare: se păstrează la arhiva generală.

3.2 Organigrama prelucrării datelor în sistemul existent

Simbolurile folosite în diagrame au următoarea semnificație:

Organigrama prelucrării datelor în activitatea de lansare a producției

Organigrama prelucrării datelor în activitatea de urmărire a producției

3.3 Evaluarea critică a sistemului informațional existent

Prin aceasta se urmărește evaluarea performanțelor și limitelor sistemului informațional existent, în raport cu cerințele sistemului de conducere și evaluarea gradului de pregătire a unității analizate pentru realizarea unui sistem informatic.

Evaluarea performanțelor unui sistem informațional se face pe baza următoarelor criterii :

măsura în care sistemul informațional asigură realizarea obiectivelor și îndeplinirea funcțiilor de bază ale unității;

gradul de asigurare cu informațiile necesare la diferite niveluri de conducere;

operativitatea în culegerea, prelucrarea datelor, transmiterea informațiilor și adoptarea deciziilor prin prisma timpului de răspuns;

calitatea și siguranța legăturilor între posturile de lucru în cadrul fluxurilor informaționale;

posibilitățile sistemului informațional de a sesiza tendințele în evoluția unității;

posibilitățile de control și efectuare de corecții, reacția la apariția unor evenimente externe, posibilitățile de corectare în timp util a abaterilor;

gradul de integrare a sistemului informațional sub aspectul reducerii informațiilor redundante, a compatibilității informațiilor cu datele de intrare, a organizării datelor în baze de date unitare și posibilitatea de asigurare a unui cadru organizatoric adecvat.

Diversificarea continuă a producției, creșterea gradului său de complexitate impune și în domeniul lansării și urmăririi producției prelucrarea unui volum sporit de informații.

În cadrul acestui sistem informațional circulă o mare cantitate de informații care nu sunt prelucrate și valorificate corespunzător.

Deoarece prelucrarea informațiilor se face în totalitate manual, conducerea este informată incomplet și cu întârziere pe de o parte, iar pe de altă parte necesită cheltuieli mari și un personal numeros administrativ.

Deficiențele importante ale sistemului informațional actual se datorează în principal modului de constituire al evidenței tehnico-operative și statistice.

Datorită prelucrării manuale este prezent un număr mare de documente ce necesită un volum mare de muncă pentru completarea lor. Deasemenea erorile ce le însoțesc se datorează tot prelucrării manuale, acestea ducând chiar până la informarea greșită a conducerii.

CAPITOLUL IV

PROIECTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC

4.1 Obiectivele noului sistem

Proiectarea generală are ca obiectiv elaborarea concepției logice a sistemului informatic, definirea acestuia din punct de vedere structural și funcțional.

Aceasta presupune stabilirea componentelor sistemului informatic, a ieșirilor, a bazei informaționale de intrare, a documentelor pe care sunt consemnate datele de intrare, a legăturilor dintre ele si a funcționalității sistemului astfel încât toate elementele sale să formeze un întreg, să se articuleze ca un tot unitar.

Structura generală a sistemului informatic cuprinde un ansamblu de intrări, prelucrări și ieșiri definite în funcție de obiectivele noului sistem.

În abordarea proiectării generale se poate pleca de la ieșiri la intrări, de la intrări la ieșiri sau se poate realiza o variantă mixtă.

În varianta ieșiri-intrări se pleacă de la obiectivele sistemului informatic și situațiile de ieșire unde se concretizează acestea.

Analizând modul de obținere a fiecărei informații se determină baza informațională de intrare, apoi se realizează celelalte faze ale proiectării. Ordinea de parcurgere a fazelor este :

stabilirea obiectivelor

proiectarea ieșirilor

proiectarea bazei informaționale de intrare

codificarea

proiectarea documentelor de intrare

proiectare structurală și funcțională

elaborarea documentului

Această variantă prezintă avantajul furnizării unui conținut complet al bazei informaționale de intrare pentru obținerea ieșirilor solicitate de beneficiar.

În acest proiect se alege varianta de abordare ieșiri-intrări prezentată mai sus. Prin prezentul proiect se are în vedere îmbunătățirea conducerii activității de producție si o informare mai corectă, precisă și operativă a nivelurilor ierarhice superioare.

Dintre obiectivele generale se desprind următoarele :

în faza de lansare a producției:

determinarea necesarului de materii prime, materiale pe luni

calculul nivelului previzional al cheltuielilor cu materii pe luni

în faza de urmărire a producției:

evidența consumului de materii prime

evidența producției

analiza producției:

situația abaterilor de la normele de consum de materii prime si materiale

situația abaterilor de la programele de fabricație

Obiectivele prezentate mai sus se concretizează în situații de ieșire.

4.2 Proiectarea situațiilor de ieșire

Realizarea practică a obiectivelor oricărui sistem informatic se concretizează prin satisfacerea cerințelor informaționale ale sistemului de conducere din organismul economic pe care acesta este grefat.

Ieșirile sistemului informatic pot fi privite din trei puncte de vedere :

structural

funcțional

tipologic

Din punct de vedere structural ieșirile sistemului informatic reprezintă a treia componentă din triada ce caracterizează structura oricărui tip de sistem, respectiv intrări-prelucrări-ieșiri.

Din punct de vedere funcțional, ieșirile sistemului informatic concretizează obiectivele generale și specifice ale sistemului.

Din punct de vedere tipologic ieșirile sistemului informatic pot fi realizate sub formă de:

liste (rapoarte sau situații) de ieșire care cuprind indicatori ai proceselor, stărilor și rezultatelor activității economice.

grafice, care redau într-o formă sinoptică starea și evoluția indicatorilor economici.

ieșiri către alte sisteme informatice sub forma unor colecții organizate de date.

Situațiile de ieșire din viitorul sistem informatic sunt următoarele :

Necesar de materii prime pentru a se realiza producția lansată în fabricație

Indicatori informativi: data obținerii, denumire materie primă

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate necesară

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: trei

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Depozitul de materii prime și materiale auxiliare

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 1

Necesar de materiale auxiliare pentru a se realiza producția

lansată în fabricație

Indicatori informativi: data obținerii, denumire material auxiliar

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate necesară

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: trei

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Depozitul de materii prime și materiale auxiliare

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 2

Situația previzională a cheltuielilor pentru a se realiza producția

lansată în fabricație

Indicatori informativi: data obținerii, denumire materie primă/material auxiliar

Indicatori de grupare: unitate de măsură, preț unitar

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate, valoare

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: trei

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Depozitul de materii prime și materiale auxiliare

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 3

Situația materiilor prime primite pe baza contractelor de tip lohn

Indicatori informativi: data obținerii, denumire firmă, denumire materie primă

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate primită, cantitate consumată

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: trei

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Depozitul de materii prime și materiale auxiliare

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 4

Situația materialelor auxiliare primite pe baza contractelor de tip lohn

Indicatori informativi: data obținerii, denumire firmă, denumire material auxiliar

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate primită, cantitate consumată

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: trei

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Depozitul de materii prime și materiale auxiliare

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 5

Situația producției realizate

Indicatori informativi: data obținerii, denumire firmă, denumire produs

Indicatori de grupare: număr lansare

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate lansată, cantitate realizată, abatere

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: două

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 6

Situația producției realizate pe baza contractelor de tip lohn

Indicatori informativi: data obținerii, denumire firmă, denumire produs

Indicatori de grupare: număr lansare

Indicatori cantitativi-valorici: cantitate lansată, cantitate realizată, abatere

Natura și lungimea maximă a fiecărui indicator:

Număr de exemplare: două

Destinația fiecărui exemplar:

Compartimentul pregătire, lansare și urmărire a producției

Atelierul de producție

Periodicitatea și termenele de obținere: situația se obține lunar

Anexa 7

4.3 Proiectarea bazei informaționale

Baza informațională este formată din ansamblul entităților informaționale și a atributelor componente ale acestora ce descriu dinamica fenomenelor și proceselor economice la un agent economic pe o perioadă de timp.

Conținutul bazei informaționale este reprezentat de mulțimea unică și neordonată a entităților informaționale utilizate pentru constituirea unui fond centralizat de informații prin care se asigură obținerea ieșirilor solicitate de beneficiarul sistemului informatic.

Baza informațională urmează a fi transformată în colecții de date organizate pe principalele fișiere sau baze de date gestionate printr-un sistem de gestiune a bazei de date.

Proiectarea bazei informaționale presupune :

determinarea conținutului bazei informaționale de intrare și a algoritmilor folosiți;

structurarea bazei informaționale în entități.

Pentru a stabili necesarul atributelor de intrare trebuie examinat modul în care are loc obținerea informațiilor cuprinse în situațiile de ieșire proiectate sau în toate documentele inventariate în sistem în funcție de varianta pe care am ales-o în proiectarea generală.

În situațiile de ieșire sunt două categorii de informații :

informații obținute prin simpla transferare a unei valori similare aflate la intrare;

informații care se obțin în urma aplicării unui algoritm de calcul.

Baza informațională a sistemului informatic de lansare și urmărire a producției cuprinde următoarele atribute:

Structurarea bazei informaționale presupune separarea ansamblului atributelor de intrare în grupe omogene și stabilirea legăturilor dintre acestea.

Pentru aceasta se rezolvă următoarele probleme :

se analizează baza informațională de intrare anterior determinată;

se grupează atributele în entități.

Analiza bazei informaționale are scopul de a determina modul de participare a datelor la procesul de prelucrare.

Gruparea atributelor în entități constă în separarea ansamblului unic de date în grupuri omogene în funcție de tipul atributelor.

Nomenclator materii prime

Nomenclator materiale auxiliare

Nomenclator produse finite

Nomenclator firme

Materii prime clienți

Materiale auxiliare clienți

Tehnologie de fabricație

Producția lansată

Raport de producție

4.4 Codificarea atributelor

O cerință de bază a sistemelor informatice este aceea ca elementele din sistem să fie riguros definite, ordonate și clasificate prin codificare.

Codificarea reprezintă o activitate cu implicații mari în prelucrarea automată a datelor regăsindu-se sub două aspecte :

pe de o parte ca o codificare internă a datelor în calculatorul electronic;

pe de altă parte ca o codificare externă, ceea ce permite introducerea în prelucrare a unor date cât mai împachetate, mai formalizate;

Prin codificare înțelegem generarea unor grupuri de simboluri, denumite coduri și repartizarea acestora valorilor concrete pe care le iau elementele diferitelor mulțimi (în cazul sistemului informatic se codifică atât atribute din baza de date cat și elementele structurale si funcționale ale sistemului).

Rezultatul activității de codificare este concretizat într-un sistem de coduri.

Prin cod se înțelege o combinație de simboluri asociate unui ansamblu de date.

Între mulțimea simbolurilor ce urmează a fi codificate și mulțimea codurilor asociate se întâlnește o corespondență biunivocă.

În general utilizarea codurilor este necesară deoarece folosirea nemijlocită a ansamblului de date prezintă neajunsuri ca :

regulile de scriere a denumirilor sunt mai complexe, mai greu de respectat în comparație cu utilizarea unor simboluri restrânse; numărul de erori este mai mic în cazul utilizării codurilor ;

denumirile se utilizează mai greu în ordonarea datelor , operații frecvente în sistemele informatice economice;

datele necodificate sunt alcătuite dintr-un număr mai mare de caractere, ocupă un volum de suport tehnic mai mare și necesită mai mult timp pentru prelucrare.

CAPITOLUL V

PROIECTAREA DE DETALIU

5.1 Conținutul proiectării de detaliu

Obiectivul fundamental al proiectării de detaliu constă în realizarea cerințelor funcționale definite în proiectarea generală, prin transformarea modelului conceptual într-un model tehnic, operațional.

În acest scop se alege soluția optimă de gestiune a datelor, bazată pe principiul utilizării fișierelor sau a bazelor de date și se proiectează structurile de date, inclusiv prelucrările specifice la nivelul subsistemelor (sau al sistemului informatic în ansamblu) și prelucrările specifice de la nivelul procedurilor.

Rezultatul proiectării de detaliu al sistemelor informatice se concretizează într-un ansamblu de fișiere sau baze de date, proceduri de pregătire și introducere a datelor, de actualizare a structurilor de date, de obținere a ieșirilor proiectate, precum și reguli tehnice de exploatare a întregului sistem.

Proiectarea de detaliu are un caracter preponderent tehnic, iar activitățile desfășurate sunt influențate direct de soluția de gestiune a datelor aleasă, de caracteristicile sistemului electronic de calcul, de sistemul de operare, precum și de mediul de programare ce va fi utilizat.

Realizarea practică a proiectării de detaliu a unui sistem informatic poate fi abordată în funcție de două variante alternative în gestiunea datelor, astfel:

proiectarea de detaliu a sistemului informatic organizat pe principiul fișierelor, gestionate prin intermediul unui sistem de gestiune a fișierelor (SGF);

proiectarea de detaliu a sistemului informatic organizat pe principiul bazelor de date, gestionate prin intermediul unui sistem de gestiune a bazei de date (SGBD);

În realizarea practică a proiectării de detaliu a sistemului informatic se parcurg următoarele faze:

proiectarea fișierelor;

stabilirea ordinii de prelucrare a fișierelor;

determinarea procedurilor;

proiectarea procedurilor.

Aplicația de lansare și urmărire a producției este realizată în mediul de programare Borland Delphi 5.0

Alături de modelul programării orientate pe obiecte a fost dezvoltat și modelul programării conduse de evenimente.

Conform acestui model un program reprezintă un ansamblu de proceduri care nu sunt apelate după o anumită regulă temporală ci sunt lansate în execuție numai atunci când în sistem apar anumite evenimente.

O dată cu avântul luat de mediile de dezvoltare de programe au apărut unelte din ce în ce mai complexe care să ajute la scrierea mai rapidă a programelor, să preia sarcinile de rutină ale programatorilor și să contribuie la organizarea muncii acestora.

Unele din aceste unelte permit programatorilor să specifice în mod interactiv diferite opțiuni și să construiască tot în mod interactiv diferite elemente, urmând ca pe baza acestora să fie generate programe.

Aceste unelte care permit scrierea programelor într-un mod cvasi-interactiv au condus la un nou stil de programare numit programare vizuală.

Prin urmare, programarea vizuală constă, de fapt, în folosirea unor utilitare care permit programatorilor să înlocuiască, acolo unde e posibil, scrierea directă a codului cu specificarea interactivă a opțiunilor corespunzătoare.

Programarea vizuală este construită pe baza unui model de programare – cel orientat spre obiecte – fără a-l înlocui pe acesta.

Metoda vizuală doar ajută la construirea mai rapidă a diferitelor elemente ale unei aplicații, folosind diferite unelte interactive, având însă în spate un model de programare.

Cu toate acestea, încă nu s-a ajuns la stadiul în care programarea prin cod să dispară în totalitate, uneltele prezente în mediile moderne de dezvoltare reprezentând combinații între cele două metode, interactivă și prin codificare directă.

In concluzie Borland Delphi 5.0 reprezintă un mediu de dezvoltare modern, bazat pe modelul programării orientate pe obiecte și pe cel al programării conduse de evenimente, la care se adaugă uneltele specifice programării speciale.

5.2 Proiectarea bazelor de date

Proiectarea bazelor de date urmărește determinarea celei mai adecvate structuri de date pentru entitățile bazei informaționale anterior stabilite, în vederea optimizării obținerii ieșirilor proiectate.

Pentru aceasta trebuie realizate următoarele activități:

definirea dicționarului de date și a clasificării fișierelor de bază;

proiectarea structurii înregistrărilor;

alegerea modului de organizare a fișierelor de bază și a suporturilor de memorie externă.

În proiectarea bazelor de date se utilizează baze de date constante și baze de date variabile.

Bazele de date constante sunt:

1. Nomenclatorul de materii prime – conține date referitoare la cod materie primă, denumire materie primă, unitate de măsură, preț unitar de achiziție.

Se creează la punerea în funcțiune a aplicației și se actualizează în momentul introducerii în fabricație a nou produs ce necesită o materie primă nouă.

2. Nomenclatorul de materiale auxiliare – conține date referitoare la cod material auxiliar, denumire material auxiliar, unitate de măsură, preț unitar de achiziție.

Se creează la punerea în funcțiune a aplicației și se actualizează în momentul introducerii în fabricație a nou produs ce necesită un material auxiliar nou.

3. Nomenclatorul de produse finite – conține date referitoare la cod produs și denumire produs.

Se creează la punerea în funcțiune a aplicației și se actualizează în momentul introducerii în fabricație a nou produs sau la scoaterea din fabricație a unui produs.

4. Nomenclatorul de firme – conține date referitoare la denumirea firmei și codul fiscal corespunzător al acesteia.

Se creează la punerea în funcțiune a aplicației și se actualizează în momentul încheierii unui contract cu o nouă firmă.

5. Tehnologia de fabricație – conține date referitoare la consumurile specifice de materii prime și materiale auxiliare pentru execuția unui produs finit.

Se creează la punerea în funcțiune a aplicației și se actualizează la introducerea în fabricație a unui nou produs, la scoaterea din fabricație a unui produs sau la schimbarea tehnologiei de fabricație.

Bazele de date variabile utilizate sunt următoarele:

Datorită realizării majorității producției pe baza contractelor de lohn vom utiliza baze de date separate pentru înregistrarea materiilor prime și a materialelor auxiliare primite pe baza unor astfel de contracte.

1. Materii prime clienți – conține date referitoare la codul fiscal al firmei, codul materiei prime primite, cantitatea primită precum și numărul de lansare al produsului respectiv.

Se creează în momentul încheierii unui contract și se actualizează în momentul terminării producției aferente contractului respectiv.

2. Materiale auxiliare clienți – conține date referitoare la codul fiscal al firmei, codul materialului auxiliar primit, cantitatea primită precum și numărul de lansare al produsului respectiv.

Se creează în momentul încheierii unui contract și se actualizează în momentul terminării producției aferente contractului respectiv.

3. Producția lansată – cuprinde date referitoare la producția ce urmează a fi lansată în fabricație.

Se actualizează când se lansează în execuție un produs.

4. Raportul de producție – cuprinde date referitoare la producția realizată.

Se actualizează cu producția zilnică realizată.

5.3 Proiectarea procedurilor și programelor

Are ca obiective definirea tuturor elementelor tehnice necesare elaborării programelor ,inclusiv redarea, testarea și corectarea programelor propriu-zise.

Proiectarea de detaliu a procedurilor cuprinde:

proiectarea datelor specifice procedurilor;

proiectarea prelucrărilor specifice procedurilor.

Pentru realizarea aplicației au fost necesare următoarele tipuri de proceduri :

proceduri apelabile la realizare și implementare;

proceduri apelabile la exploatare;

Proceduri apelabile la realizare și implementare sunt cele pe care le execută realizatorul aplicației informatice și se referă la:

creearea structurii bazelor de date;

creearea formelor de introducere a datelor;

generarea fișierelor de interogare și a meniurilor;

generarea automată a situațiilor de ieșire;

încărcarea inițală cu date a bazelor de date;

Procedurile apelabile la exploatare sunt cele pe care utilizatorul le apelează în exploatarea curentă.

Determinarea acestora s-a făcut TOP-DOWN.

se identifică cele două funcții de bază ale aplicației: întreținerea bazelor și obținerea situațiilor de ieșire.

fiecare din aceste funcții au fost descompuse pe subfuncții până la nivelul modulelor individuale.

Sistemul informatic este structurat pe trei secțiuni distincte.

Prima secțiune are drept scop oferirea instrumentelor necesare introducerii de noi articole în nomenclatoarele aferente aplicației precum și luării în evidență a documentelor apărute în urma desfășurării procesului de producție.

Secțiunea a doua are drept scop vizualizarea documentelor introduse și efectuarea eventualelor modificări pe care acestea le-ar necesita.

A treia secțiune este destinată situațiilor de ieșire ale noului sistem informatic.

5.4 Implementarea sistemului informatic

Implementarea finalizează activitatea de realizare a sistemelor informatice. În cadrul ei se testează, se asamblează, se verifică și se asimilează de către beneficiar toate soluțiile stabilite în etapele anterioare și se validează rezultatele obținute.

Obiective ale etapei de implementare sunt :

experimentarea sistemului proiectat;

finisarea noului sistem;

punerea în funcțiune;

recepția sistemului informatic.

Principalele grupe de activități ce trebuie realizate în etapa de implementare:

asigurarea condițiilor de punere în funcțiune ;

funcționarea experimentală și punerea în funcțiune a sistemului proiectat;

definitivarea documentației sistemului informatic;

recepționarea și omologarea noului sistem;

După cum am amintit mediul folosit pentru implementarea aplicației este Borland Delphi 5.0 având ca suport de baze de date Borland Database Engine 5.0, iar formatul tabelelor este dBase IV.

Configurația minimă pentru rularea aplicației informatice este următoarea:

• Procesor Pentium (sau echivalent)

• Minim 16 MB memorie RAM

• Spațiu liber pe disc 10 MB pentru aplicație

• Soft: Windows 95

Implementarea și exploatarea aplicației informatice privind lansarea și urmărirea producției va duce la următoarele efecte importante :

organizarea mai bună a producției și a muncii;

raționalizarea activității de producție printr-o mai bună organizare a muncii prestate;

îmbunătățirea formei și a conținutului documentelor primare și a situațiilor finale privind lansarea și urmărirea producției;

creșterea operativității obținerii acestor documente primare și situații finale la calculator;

eliminarea foarte rapidă a sarcinilor manuale specializate în calculul și executarea problemelor care necesită un volum mare de calcule;

creșterea volumului informațiilor stocate;

îmbunătățirea fluxului informațional privind lansarea și urmărirea producției;

creșterea flexibilității și ușurinței în utilizare;

informațiile vor fi mai exacte , precise și clare.

BIBLIOGRAFIE

Constantinescu D. – Conducerea operativă a producției, Reprografia Universității din Craiova, 1991.

Constantinescu D., Moldoveanu G., Tumbăr C. – Conducerea operativă a producției, Editura Mondo-Ec., Craiova, 1994.

Constantinescu D. Tumbăr C. – Economia întreprinderii, Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1994.

Giurgițeanu N. – Proiectarea bazelor de date relaționale, Editura SITECH, Craiova, 1997.

Giurgițeanu N. – SGBD, Editura SITECH, Craiova, 1998.

Lițoiu V. – Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, suport de curs, Craiova, 2000.

Lițoiu V. – Proiectarea sistemelor informatice, suport de curs, Craiova, 2001.

=== TEST ===

ANEXA 3

Situatia previzionala a cheltuielilor pentru a se realiza productia

lansata in fabricatie