Sistem Informatic Pentru Prezentarea Galeriilor de Arta

LISTĂ FIGURI

Figura 1.1. Claude Monet, “Buchet de margarete si maci”

Figura 2.1. “Interiorul Mănăstirii Sighișoara”

Figura 2.2. “Fata cu lalele”, Corina Chiriță

Figura 2.3. “Castel”, Sisu Vicentiu

Figura 2.4. Roata culorilor

Figura 2.5. Restaurare pictură deteriorată.

Figura 2.6. Portret John Lennon, Mihaela Balan

Figura 2.7. “Masa Tacerii”, Constantin Brâncuși

Figura 2.8. Sculptură in nisip

Figura 2.9. Sculptură in gheață

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE. IMPORTANTA ARTEI

Care sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem atunci când ne gândim la artă? Ce anume determină ca un anumit lucru să fie numit artă? Ce este un artist? Aș putea eu să fiu artist? Ce rol are arta? În ce fel mă poate ajuta pe mine, ce legătura are arta cu viața mea? Poate arta să schimbe ceva? Ce-mi pot oferi instituțiile de artă (muzeele, galeriile)?

„ Arta nu reproduce vizibilul, face ca lucrurile să fie vizibile.”Paul Klee

„Nu poți opri prezentul. În fiecare zi trebuie să renunți la trecut…Și dacă nu-l poți opri, atunci trebuie să-l recreezi.” Louise Bourgeois

„La pittura è una cosa mentale.” Leonardo Da Vinci

„Un «lucru» nu este artă: ideea exprimată de același «lucru», poate fi.” Michelangelo Pistoletto

„Lumea e plină de obiecte, mai mult sau mai puțin interesante. Nu vreau să mai adaug altele.” Douglas Huebler

„Esențialul astăzi este să recunoaștem valoarea universală a mitologiei individuale.” Piero Manzoni

„…pictura nu e făcută să decoreze apartamente. Este un instrument de război pentru atac și apărare împotriva dușmanului.” Pablo Picasso

„Dacă mă întrebați de ce sculptez, trebuie să răspund că este felul meu de a trăi, echilibrul meu, justificarea mea pentru că exist. Dacă mă întrebați pentru cine fac artă, o să spun că o fac pentru toți aceia care se apropie fără prejudecăți.” David Smith

„Cred că perioada în care trăiesc eu este cel mai important moment din lume. Că arta timpului meu este cea mai importantă artă. Că arta dinainte de acest moment nu are o contribuție imediată asupra esteticii mele din moment ce istoria artei explică comportamente din trecut, dar nu oferă în mod necesar soluții la problemele mele.” David Smith

„Linia dintre artă și viață ar trebui păstrată cât de fluidă și cât de indistinctă posibil.”Allan Kaprow

„Convențiile despre artă sunt distruse de către lucrările de artă .” Sol Le Witt „Arta este peste tot în jurul nostru.” Claes Oldenburg

„Eu sunt pentru o artă care are o legătură imediată cu viața mea de zi cu zi, o artă care ar începe pornind de la lucruri mărunte și care ar fi cea mai sinceră expresie a vieții reale, a stărilor noastre reale.” Jean Dubuffet

„Percepția ideilor duce la idei noi.” Sol Le Witt

„Caut în mod conștient o formă de artă care nu e legată de tradiție în nici un fel și în care o operă e mai puțin importantă decât cercetarea care a dus la acea operă.” Jan Dibbets

„Invităm pe toată lumea să chestioneze întreaga cultură pe care am luat-o de bună.” Group Material

„Arta este un posibil liant între diferențe.” Suzanne Lacy

„Oricine e un artist” Joseph Beuys

Arta este o revoltă împotriva destinului. Întreaga artă este o revoltă împotriva sorții umane.

Mereu arta s-a aflat in stransa relatie cu tehnologia, amandoua au evoluat cam in acelasi timp. Dupa perioada preistorica a urmat epoca infloritoare a antichitatii care a dat frau liber sentimentelor artistilor. Acestia ca si inaintasii lor nu creau din cauza ca erau obligati. Le facea placere acest lucru. Ii incanta faptul ca trebuie sa copieze natura care era si inca este foarte frumoasa. Artistii de atunci ca si cei de azi intrau intr-o stare asemanatoare transei cand creau si redeveneau pentru scurte momente copii fiind exact ca ei in momentele lor de joaca, atunci cand se cred atotputernici si omiscienti peste taramul lor imaginar. Astfel exista o relatie stransa intre arta si joc. Actul creator devenind modul derelaxare si dezvoltare gandirii creatorului, in acelasi fel in care pentru un copil joaca in delecteaza dar il si invata lucruri noi in acelasi timp.

Cu cat lucreaza mai mult, artistul incepe sa-si iubeasca creatia,sa o divinizeze sau sa se indragosteasca de ea intocmai ca Pigmalion.

Figura 1.1. Claude Monet, “Buchet de margarete si maci”

[Sursa:http://pictat.ro/peisaje-florale-tablouri-cu-femei-picturi-cu-vaze-flori-fructe/buchet-de-margarete-si-maci-pictura-ulei-pe-panza-18288.html]

Citind în cartea Danei Altman, Mediul virtual:despre multiplicitatea artei”, apărută la editura Bastion, Timișoara, 2008, am regăsit o legătură interesantă pe care autoarea o face, cea între tehnologie și artă. Astfel, autoarea afirmă în acest capitol că obiectul artistic nu mai este unul exclusiv apărut prin recurgerea la obiecte din mediul estetic, ci sunt plasate obiecte din alt mediu, subliniindu-se valorile artistice ale acestora. Dar nu este vorba despre a plasa un P.C. într-un muzeu și de a afirma că acesta este obiect de artă. Ci de a folosi P.C.-ul la crearea de artă În aceasta rezidă întrepătrunderea tehnologiei cu arta: prin fuziunea tehnologiei cu arta și ajungerea la rezultatul de realitate virtuală. Aici apare, așa cum precizează și autoarea citată, o interactivitate artist – public; aș merge mai departe, amintind un gen artistic despre care am mai scris, Steampunk, care recurge la tehnologie, la obiecte tehnologice (mouse – uri, P.C.-uri, etc.) pentru a le transforma, după vechiul stil victorian. În acest caz, tehnologicul are valoare artistică în măsura în care poate să renunțe la imaginea sa actuală, păstrându-și utilitatea, dar căpătând o nouă înfățișare. Obiectele tehnologice pot fi artistice, în măsura în care „îmbrac㔠un nou înveliș. Ele nu pot să părăsească acel caracter util, pentru că, dezvelit de acesta, ar deveni caricaturi și, deci, urâte. Obiectele tehnologice nu pot fi, e asemenea, introduse propriu-zis, într-o sală de muzeu, deoarece lumea ar vedea utilitatea lor, pe de-a-ntregul: tehnologia e vitală și, deci, nu se poate face abstracție de ea. Tehnologia e artistică în măsura în care se renunță la latura agresivă a acesteia, îmbrăcând o latură mai frumoasă, transformată în iconuri din altă perioadă.

CAPITOLUL 2. TOTUL DESPRE ARTĂ

2.1 PICTURĂ

2.1.1 ISTORIA PICTURII – TIPURI

Istoria picturii debutează încă din perioada preistorică a istoriei lumii și continuă și în zilele noastre. De-a lungul timpului, în pictură s-au utilizat mai multe tehnici:

fresca: atinge apogeul în Evul Mediu si Renaștere;

tempera: dezvoltată chiar de vechii egipteni și babilonieni;

pictura în ulei: apărută în evul mediu, atinge măreția în perioada renascentistă

alte tehnici ca guașă, email, acuarelă, care devin populare în epoca modernă.

De asemenea, în decursul istoriei, s-au succedat diferite curente și mișcări artistice, care au avut particularități, în funcție de artist și de zona geografică de manifestare.

2.1.1.1 FRESCĂ

Frescă (în italiană "Affresco", plur. "Affreschi", derivat din cuvântul fresco = proaspăt) este o pictură murală executată pe o tencuială proaspătă, în care culoarea este încorporată chimic și poate fi astfel conservată un timp nelimitat.

Fresca se compune din trei elemente:

"Suportul", respectiv zidul din piatră sau cărămizi, care trebuie să fie uscat și fără denivelări. Înainte de a se aplica tencuiala, se acoperă cu un amestec de var gras stins, nisip și apă, într-un strat de ca. 1 cm, pentru a-l face cât mai neted posibil.

"Tencuiala" sau mortarul, elementul purtător al frescei, este compusă dintr-o pastă alcătuită din nisip fin, pulbere de marmoră, var și apă.

Figura 2.1.”Interiorul Mănăstirii Sighișoara”

[Sursa: http://manastireasighisoara.ro/galerie-imagini]

Tencuiala, caracteristică tehnicii al fresco, este formată din două straturi: fresca neagră , primul strat și fresca albă, care se așază peste primul. Fresca albă este de fapt stratul peste care se pictează.

"Culoarea", care se aplică în mod obligatoriu pe tencuiala încă udă, este o vopsea minerală rezistentă la var.

Principala dificultate în tehnica picturii de fresce este necesitatea de a așterne cu rapiditate culorile, ce presupune preparative specifice. Pigmenții minerali (caolinuri și silicate) trebuie diluați în apă, înainte de a fi aplicați cu o pensulă dură sau moale – în funcție de efectul dorit – pe tencuiala proaspătă, încă udă (intònaco fresco). Diverse culori dau rezultate diferite pe aceeași suprafață.

2.1.1.2 TEMPERA

Tempera este un mediu de pictură permanent și cu uscare rapidă format din pigmenți amestecați cu un liant solubil în apă (de obicei un material vâscos cum ar fi gălbenușul de ou). Tempera se referă și la picturile realizate prin această tehnică. Picturile tempera au o durată lungă de viață, existând exemple din secolul I e.n. Tempera cu ou a fost o tehnică principală de pictură până după anul 1500 când a fost înlocuită cu pictura în ulei dar a început să fie reutilizată în secolul al XX-lea.

Figura 2.2. “Fata cu lalele”, Corina Chiriță

[Sursa: https://desenepicturi.wordpress.com/2012/08/26/fata-cu-lalele]

2.1.1.3 PICTURA IN ULEI

Pictura în ulei este tehnica de pictură cu pigmenți care sunt legați printr-un liant de ulei care tinde să se usuce – de regulă ulei de in. De obicei uleiul, cum ar fi uleiul de in, este fiert într-o rășină, cum ar fi rășina de pin, sau chiar tămâie. Alte uleiuri utilizate ocazional includ uleiul de nucă, mac sau șofrănel. Aceste uleiuri conferă diferite proprietăți picturii, cum ar fi diminuarea tendinței de îngălbenire sau reducerea timpului de uscare. Câteva diferențe sunt vizibile în luciul picturii în funcție de uleiul utilizat. Pictorii utilizează de regulă diferite uleiuri în aceeași pictură în funcție de pigmenții sau efectele urmărite.

Deși pictura în ulei a fost folosită în picturile budiste ale pictorilor  chinezi și indieni  undeva între secolele al V-lea și al VIII-lea, tehnica a devenit populară abia în secolul al XV-lea. Este posibil ca această tehnică să fi pătruns în Europa în perioada Evului Mediu. Pictura în ulei a devenit ulterior principala tehnică de realizare a operelor pe măsură ce avantajele sale deveneau cunoscute. Tranziția a început în pictura olandeză timpurie din nordul Europei iar la apogeul perioadei  renascentiste a înlocuit aproape total culorile tempera în cea mai mare parte a Europei.

Figura 2.3 “Castel”, Sisu Vicentiu [Sursa:http://www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_cu_peisaje/sisu_vicentiu/castel-pictura_ulei]

În ultimii ani au început să iasă în evidență culorile de ulei miscibile în apă, înlocuind într-o oarecare măsură uleiurile tradiționale. Acestea conțin un emulsor care le permite să fie diluate în apă (spre deosebire de diluantul de vopsea) și permit un timp de uscare mult mai rapid (1-3 zile) față de uleiurile tradiționale (1-3 săptămâni).

2.1.2 TEORIA CULORILOR

Culori primare si secundare. Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor. In realitate veti descoperi ca este chiar foarte simpla si ca urmand cateva reguli veti obtine rezultate mult mai bune in picturile voastre.

Fiecare artist ar trebui sa cunoasca macar principiile de baza ale acestei teorii. Desi atat Leonardo da Vinci cat si Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei, roata culorilor a fost inventata abia in secolul 18 de catre Sir Isaac Newton. El a demonstrat ca lumina alba contine mai multe culori (rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). Mai tarziu Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzatia de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.

Culorile complementare puse una langa alta creeaza contrastul maxim, parand mai luminoase, mai intense. Totusi, legea contrastului culorilor lui Chevreul sustine ca: puse una langa cealalta, culorile vor parea alterate, ca si cand una a fost amestecata cu complementara celeilalte. Astfel, daca asezam o bucata de material galben pe un fond albastru, aceasta va avea o usoara tenta portocalie, deoarece portocaliul este culoarea complementara albastrului.

Culori primare, secundare si tertiare. De asemenea, umbra unui obiect va contine si culoarea complementara celei predominante, de exemplu umbra unui mar rosu va contine si aceasta culoare. Este simplu de retinut: in roata culorilor, cele opuse culorilor primare sunt complementarele acestora. Complementara unei culori primare se obtine din amestecul celorlalte doua primare. Prin urmare complementara rosului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul. Complementara unei secundare este culoarea primara ce nu a fost folosita in obtinerea acesteia, adica pentru verde rosu, pentru portocaliu albastru, iar nu pentru mov galben.

Culorile tertiare se obtin prin amestecarea unei culori primare cu una secundara (cele secundare fiind obtinute la randul lor din doua culori primare). Proportiile in care acestea sunt amestecate creeaza diferite culori tertiare. Ele sunt denumite combinand numele culorii primare si al celei secundare, folosite in amestec. De exemplu amestecand rosu si portocaliu obtinem culoarea tertiara rosu-portocaliu.

Variatiile de maroniu si gri sunt si ele considerate tertiare, continand toate culorile primare. Cea mai usoara metoda de a obtine maroniul este de a amesteca o culoare primara si complementara sa, in alte cuvinte portocaliu pentru albastru, mov pentru galben si verde pentru rosu, obtinand din fiecare pereche un maroniu diferit. Griul se obtine cel mai usor amestecand portocaliu (sau galben si rosu) cu albastru si apoi cu alb. Intotdeauna va fi necesar mai mult albastru decat portocaliu, dar va trebui sa experimentati pentru a afla cantitatea de alb. Puteti amesteca albastru si o culoare de pamant cum ar fi sienna arsa sau raw umber. Bineinteles, la acuarele, pentru a deschide o culoare adaugati mai multa apa, dar nu uitati ca griul se va mai deschide dupa uscare.

Este posibil sa obtineti nuante "murdare", daca amestecati prea multe culori. Daca griul sau maroniul obtinut nu este pe masura asteptarilor, este de preferat sa incepeti procesul din nou, decat sa mai adaugati culoare in speranta reusitei.

Puteti printa o schema cu roata culorilor pe care sa o colorati singuri. Amestecarea culorilor cu succes este un exercitiu bun, desi aparent nu se merita sa pierdeti timp cu asa ceva. Pastrati roata la vedere atunci cand pictati. Va veti da seama de importanta acestor cateva notiuni dupa ce le veti folosi. Rezultatele vor fi pe masura.

Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt cunoscute ca si culori primare. Binenteles, puteti gasi diferite variatii pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, cerulean, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul alizarin, crimson sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galbenul lemon.

Figura 2.4. Roata culorilor

2.2 IMPORTANȚA RESTAURĂRII

Restaurarea este un serviciu din ce in ce mai cautat de catre clientela si va continua sa fie de catre generatiile viitoare care isi dau seama de importanta pastrarii / conservarii valorilor din trecutul familiei pentru generatiile urmatoare.

Corelatia si activitatile inter si pluridisciplinare în studiul amanuntit – elaborat si de analiza, cât si interventiile pentru conservarea si restaurarea unui obiect cu scopul de a-i oferi stabilitatea fizico – chimico – biologica în timp, conduc inevitabil spre o cunoastere foarte buna a obiectului, pe toate nivelurile de structura si de concept plastic, de continut si de fond al acestuia, obtinându-se astfel, pe lânga satisfactia unei reusite profesionale în salvarea obiectului, cat si identificarea, autentificarea si expertiza unei opere de valoare.

Ca indivizi, modalitatile prin care o persoana intra în posesia unor obiecte de arta sunt la fel de diverse ca povestile noastre de viata. Am mostenit obiecte de la parintii nostri sau rude îndepartate, le-am cumparat in calitate de colectionar pasionat, în calitate de cumparatori ocazionali sau în calitate de investitori, le primim cadouri la ocazii speciale sau le-am gasit, uneori, chiar abandonate pe o strada . Indiferent de caz, suntem prin urmare posesori de obiecte de arta si suntem obligati sa avem grija de aceste obiecte.

Figura 2.5. Restaurare pictură deteriorată.

[Sursa:http://adelaparvu.com/2013/10/25/artistul-adrian-dumitru-restaureaza-picturi-stucaturi-lucrari-in-piatra-si-lemn]

2.2.1 SERVICII DE CONSERVARE/RESTAURARE

• Restaurare pictura (ulei, acrilic, tehnici mixte, fresca)
• Restaurare grafica 
• Restaurare rame
• Restaurare sculptura (lemn, metal, mixte, tehnici diferite)
• Diverse obiecte vechi 
• Restaurare hartie si fotografie
• Restaurare mobilier

2.3 PORTRETE

Portretul este reprezentarea unei persoane (pictură, fotografie, sculptură etc) atât conform trăsăturilor sale reale cât și „tonusul” său. Portretul pe care și-l face artistul sieși este denumitautoportret.

Termenul se referă propriu-zis la o operă artistică (pictură, sculptură, desen, fotografie sau, mai pe larg, la o descriere literară). Această formă artistică într-un anume sens limitează posibilitățile creative ale artistului, întrucât acesta trebuie să păstreze asemănarea cu subiectul real: foarte probabil că acesta este și motivul pentru care anumiți artiști (ca Michelangelo de ex.), n-au acceptat nicicând să se adapteze practicii portretului.

Portretele au diverse funcțiuni; dincolo de voința și dorința de a perpetua amintirea unei persoane și de voința de a crea o imagine istorică a cuiva, portretul are deseori o funcție imediată de reprezentare. Exprimă dorința de ubicuitate, în uzul politic și cel religios. În realitate, portretul nu este nicicând o simplă reproducere mecanică a trăsăturilor cuiva (asemenea unei măști de ceară modelată pe față sau după o oarecare imprimare fotografică), pentru a fi un portret însă, intră în joc sensibilitatea artistului, care interpretează trăsăturile modelului fie după gusturile sale, fie conform curentului artistic pe care-l urmează fie conform caracteristicilor artei timpului în care realizează opera.

Figura 2.6. Portret John Lennon, Mihaela Balan

[Sursa: https://mihaimarin.wordpress.com]

2.4 SCULPTURĂ

Sculptura este arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile.

Aparent, sculptura se adresează văzului, dar în realitate această formă de artă se adresează, mai ales, tactilului. Din păcate, nu poate fi atinsă întotdeauna o sculptură, așa cum ar fi firesc, dar se pot compensa cu ușurință convențiile sociale de privire de la distanță a pieselor de sculptură prin vedere, ce are remarcabila proprietate de a transmite la creier și tridimensionalitatea obiectelor, întrucât vederea umană este stereoscopică.

2.4.1 TIPURI DE SCULPTURĂ

2.4.1.1 Sculptura în piatră 

Este opera unui sculptor care cu ajutorul dălții ciocanului și cuțitului modelează  piatra  după un model original sau după o anumită schiță. Materialul folosit pentru sculptură poate fi alcătuită din diferite roci sau minerale ca  marmură,  bazalt,  granit,  diorit,  alabastru, jad etc.

Figura 2.7. “Masa Tacerii”, Constantin Brâncuși

[Sursa:http://www.timnews.ro/masa-tacerii]

2.4.1.2 Sculptura în nisip 

Este cunoscută încă din timpul Egiptului antic, ea servind ca model pentru viitoarele piramide. Pe coasta americană de vest, prin secolul al XIX-lea, misionarii au alcătuit asemenea sculpturi, care aveau teme biblice. Ulterior pe coasta americană, pe plaje, mai ales în San Diego, vor fi create sculpturi în nisip, ca opere de artă. Prin tehnica lui Gerry Kirk, a început să fie folosit amestecul de apă cu nisip. În prezent au loc diferite festivaluri cu sculpturi în nisip, printre cele mai importante putând fi amintite cele din Berlin, Bazinul Ruhr, Rorschach, Blankenberge sau Ashiya, Fukuoka din Japonia.

Figura 2.8. Sculptură in nisip

[Sursa:http://www.ziare.com/magazin/experiment/sculpturi-spectaculoase-in-nisip-galerie-foto-815701

2.4.1.3 Sculptura in gheață

Constă în crearea a diferite obiecte din gheață sau zăpadă fiind o punere în formă artistică a gheții / zăpezii.

Durata de viață a unei sculpturi este, în primul rând, determinată de temperatura ambientală și astfel, ea poate varia de la câteva minute la câteva luni. Există numeroase festivaluri și concursuri de sculptură în gheață și zăpadă, în lumea întreagă.

Figura 2.9. Sculptură in gheață

[Sursa: http://stirile.rol.ro/cele-mai-frumoase-sculpturi-in-gheata-din-lume-vezi-aici-galerie-foto-854191.html]

Din datele actuale se consideră că această formă de sculptură ar fi apărut prin secolul al XVIII-lea în Rusia. Astfel au luat naștere diferite obiecte sau chiar palate din gheață. Această tradiție a fost reînviată în anul1950 de studenții din Sapporo, aici fiind create din gheață, sculpturi uriașe. De atunci are loc anual în Saporo, Festivalul sculpturii în gheață. Acest fel de sport are tot mai mulți adepți. În februarie 2002 în Graz, are loc pentru prima oară pe această temă, un campionat mondial.

CAPITOLUL 3. ANALIZA PLATFORMEI

3.1. SONDAJ PLATFORMĂ

Dupa cum ar spune un mare cunoscut artist, Victor Ieronim Stoichita: "Nu exista imaculata perceptie. Perceptia e intotdeauna codificata istoric", in incercarea de a creea acest site pentru prezentarea operelor de arta, am realizat un chestionar pe care l-am facut public pe platforma facultatii http://chestionare.csed.ugal.ro, si am dat acces prin intermediul retelelor de socializare si anume unui public larg cunoscator sau mai putin cunoscator de arta.

Am reusit sa observ unele detalii pe care de unul singur nu as fi putut sa le descopar fiindu-mi de mare folos in organizarea si creearea acestei platforme, stiind pe viitor ce anume se cauta, ce isi doreste fiecare categorie de varsta, cat de apreciat este fiecare gen de arta dintre cele enumerate mai sus. Chestionarul se bazeaza strict pe nevoile si interesele mele iar acesta mi-a fost de mare ajutor si a constituit o baza, as putea spune, de unde am plecat si sa pot finaliza proiectul pe “cerintele” utilizatorilor.

Consider ca orice developer, atunci cand isi creeaza un management de proiect, in prima faza face un studiu al pietei si ia in considerare orice detaliu necesar pentru ai fi de folos ca proiectul sa fie util si sa aiba succes.

In concluzie inainte de a implementa aceste informatii si a creea site-ul le-am analizat si le-am extras din statisticile finale ale chestionarului, pe cele mai cautate si regasite in viata de zi cu zi ale pasionatilor de arta si amatorilor de acest “sport”.

3.1.1 CHESTIONAR – PREZENTAREA UNUI SITE PENTRU GALERII DE ARTA

Chestionarul a fost accesat de un numar ridicat de persoane spre surprinderea mea, si anume un numar de 491. Am observat ca media de varsta predominanta este cuprinsa intre 18 si 25 de ani urmata de varsta 25-35 cu o foarte mare diferenta; ocupatia elevi si studenti; nivelul de pregatire elevi si studenti, mai exact liceenii

Nivelul de pregatire

Figura 3.1. Numarul total de participanti

Figura 3.2. Ce varsta aveti?

Figura 3.3. Ce ocupatie aveti?

Figura 3.4. Ce nivel de pregatire aveti?

Figura 3.5. Mediul de provenienta.

Figura 3.6. Ce obiecte de arta detineti?

Figura 3.7. In ce buget v-ati incadra?

Figura 3.8. Cum ati prefera sa fie realizat un tablou?

Figura 3.9. In ce tehnica ati dori sa fie realizat tabloul?

Figura 3.10. Ce gen va place cel mai mult in pictura?

Figura 3.11. Ce gen de arta va caracterizeaza?

Figura 3.12. Pe ce material ati dori sa va fie realizat un tablou?

Figura 3.13. Ati mai achizitionat obiecte de arta de pe internet?

Figura 3.14. Considerati o economisire de timp?

Figura 3.15. V-ati abona la un newsletter?

Figura 3.16. Daca s-ar organiza licitatii, ati participa?

Figura 3.17. Credeti ca un site de prezentare v-ar avantaja in achizitionare?

CAPITOLUL 4. IMPLEMENTARE