Sistem Informatic Pentru Evidenta Si Calculul Salariilor Si Decontarilor cu Organismele Statului

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 AGENȚII ECONOMICI ȘI RESURSELE UMANE

Conceptul de activitate economică și socială presupune un proces complex prin care oamenii produc pentru piață bunuri materiale, lucrări și servicii. Producția și schimbul de bunuri materiale, lucrări și servicii se realizwază într-un anumit cadru organizatoric, în unități patrimoniale care se regăsesc sub denumirea generică de agent economic.

În ultimii 12 ani asistăm, în România, la parcurgerea unei etape caracterizată prin puternice schimbări de peisaj politic, social, cultural și economic aflate în plină desfășurare.

În plan economic, aceste schimbări sunt generate de trecerea României la economia de piață, la descentralizarea economiei și la schimbarea naturii proprietății, prin procesul de privatizare societățile comerciale devenind, potrivit legislației în vigoare, societăți cu capital social de stat, cooperatist, privat autohton sau străin.

În acest peisaj, trebuie abordate și realizate două deziderate majore: acela de a asigura societății bunurile materiale și serviciile necesare desfășurării vieții și tuturor activităților precum și de a asigura statului veniturile necesare bugetului acestuia.

Aceste "roluri" sunt interpretate de unitățile patrimoniale, fie ele persoane juridice sau persoane fizice, fie având sau nu scop lucrativ: regiile autonome, societățile comerciale și agricole, organizațiile cooperației meșteșugărești, de consum și de credit, Banca Națională a României și organizațiile bancare, instituțiile publice de subordonare centrală și locală, unitățile de asigurări sociale, asociațiile și fundațiile, sindicatele, unitățile de cult, organizațiile obștești, alte persoane care au obținut personalitate juridică, persoanele fizice care prestează activități independente autorizate în baza Decretului – Lege nr.54/1990.

Unitățile patrimoniale se înființează în baza provederilor legii prin hotărâri ale administrației centrale sau locale sau pe baza asocierii mai multor persoane care obțin calitatea de persoană juridică, pe baza unei sentințe judecătorești.

Regiile autonome se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale (industria de armament, energetică, minieră, a gazelor naturale, comunicații), funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, sunt de interes național sau local și se subordonează, ca atare, guvernului, respectiv consiliilor județene sau municipale.

Regiile autonome pot avea în componența lor uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale sau alte subunități prin care își realizează obiectul de activitate.

Societățile comerciale sunt persoane juridice constituite, conform legii, în una din următoarele forme:

societate în nume colectiv, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaților;

societate în comandită simplă, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditații răspund doar până la nivelul aportului lor;

societate în comandită pe acțiuni, al cărui capital social este împărțit pe acțiuni iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditații sunt obligați doar la plata acțiunilor lor;

societate pe acțiuni, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acționarii fiind obligați doar la plata acțiunilor lor;

societate cu răspundere limitată, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociații sunt obligați numai la plata părților sociale.

Societățile agricole se organizează în baza legii nr.36/1991, din minimum 10 asociați, prin act autentic, pe bază de statut, prin înscrierea în registrul special al judecătoriei, obținând astfel calitatea de persoană juridică.

Cooperativele sunt forme de organizare a activității economice prin care mai multe persoane fizice constituie o intreprindere în cadrul căreia prin statut se prevăd condițiile și criteriile pe baza cărora se împarte profitul între membrii asociați; după obiectul lor de activitate, ele sunt meșteșugărești și de consum și credit.

Băncile sunt unități economice specializate în operațiuni de mobilizare a banilor temporar disponibili, mijlocirea decontărilor fără numerar, acordarea de împrumuturi, emiterea instrumentelor de credit, depozitarea titlurilor de valoare, etc. Banca Națională a României este o bancă de emisie.

Instituțiile publice centrale sunt Președinția României, Guvernul, ministerele și alte organe centrale și unitățile subordonate acestora, înființate prin lege și locale sunt consiliile locale, județene și al capitalei și unitățile cu personalitate juridică cu caracter bugetar subordonate acestora, înființate prin hotărâri ale consiliilor locale

Asociațiile, fundațiile, sindicatele, organizațiile obștești sunt denumite generic "organizații nonprofit" și se întemeiază în baza Legii nr. 21/1924 prin hotărâre judecătorească.

Persoanele fizice care realizează acte de comerț pe cont propriu sunt autorizate pe baza prevederilor Decretului Lege nr. 54/1990 prin decizie a Consiliului județean sau al capitalei.

Restrângându-ne strict la noțiunea de agent economic, acesta este o persoană juridică sau persoană fizică care face fapte de comerț.

Dicționarul limbii române moderne, ediția 1958, publicat de Editura Academiei Republicii Populare Române definește, la pagina 170, noțiunea de comerciant ca fiind "persoana care se ocupă cu comerțul privat, negustor", provenind din franțuzescul commercant sau latinescul commerciante; de asemenea, Dicționarul explicativ al limbii române moderne, ediția 1975, publicat de Editura Academiei Republicii Socialiste România definește, la pagina 175, comerciantul, în același mod.

Publicat în 10 mai 1887, Codul comercial român definește, în art.7, comerciantul ca fiind acel care face fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale. Ceea ce impune definirea noțiunii de fapt de comerț, în accepțiunea Codului comercial român, sau a actului de comerț.

Legiuitorul, prin art. 3 – 6 ale Codului comercial român consideră ca fapte de comerț următoarele:

cumpărăturile de produse sau de mărfuri spre a se revinde, în aceeași formă sau prelucrate, sau spre a se închiria; cumpărarea spre a se revinde de obligațiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerț, precum și vânzarea acestora;

contractele de report asupra obligațiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulând în comerț;

cumpărările sau vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților coerciale;

orice intreprindere de furnituri:

întreprinderile de spectacole publice, de comisioane, agenții și oficii de afaceri;

întreprinderile de construcții, fabrici, manufactură și imprimerie, de editură, librărie și obiecte de artă când altul decât autorul său ar vinde;

operațiuni de bancă și schimb, de mijlocire (samsărie) în afaceri comerciale; cambiile și ordinele de producte sau mărfuri;

întreprinderile de transporturi de persoane sau lucruri pe apă sau pe uscat; construirea, cumpărarea, vânzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigație interioară și exterioară, precum și echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas;

expedițiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul pe mare și la navigație;

asigurările, chiar mutuale, terestre contra daunelor și asupra vieții sau contra riscurilor navigației;

depozitele pentru cauză de comerț, în docuri și antrepozite precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (garante) și asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele;

asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții în ce-l privește pe asigurator.

Desigur că sfera acțiunilor care constituie acte de comerț este, în zilele noastre, mult mai largă decât cea cuprinsă în Codul comercial român, datorită diversificării activităților socio-culturale, a dezvoltării industriei, sistemelor de comunicație precum și datorită apariției unor noi forme de activități care se înscriu în sfera actelor de comerț. Comerciantul este acela care face fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale.

Conform art. 8 – 9 ale Codului comercial român, statul, județul sau comuna nu poate avea calitatea de comerciant; de asemenea, nu poate fi considerată comerciant o persoană care face o operațiune de comerț în mod accidental. O societate comercială va fi identificată pe toată durata ei de funcționare prin următoarele date:

numărul de înmatriculare, de la Registrul comerțului;

codul SIRUES, de la Registrul comerțului;

codul fiscal, de la Administrația financiară;

codul SICOMEX, de la Ministerul Comerțului.

Chiar dacă societatea comercială își schimbă sediul, obiectul de activitate, capitalul social, structura acestuia sau asociații, inclusiv denumirea, informațiile de mai sus nu se schimbă și rămân ale acestei societăți până atunci când se solicită, în urma lichidării sau dizolvării ei, radierea din Registrul comerțului, moment din care ea încetează să mai existe ca persoană juridică. Pentru începerea activității mai este necesară obținerea autorizației de funcționare de la organul administrativ al localității în care societatea comercială își desfășoară activitatea.

Orice modificare intervine față de forma inițială a societății comerciale, efectuată prin înscriere de mențiuni, la Registrul Comerțului, se comunică atât organului financiar cât și celui administrativ în raza cărora se află societatea comercială în termen de cinci zile de la efectuare.

Capitalul social reprezintă expresia valorică a tuturor aporturilor cu care asociații vin în societate și se numește capital nominal.

Aportul reprezintă, pe de o parte, sub aspect juridic, obligația asumată de fiecare asociat de a aduce în societate o anume valoare patrimonială și pe de altă parte, sub aspect etimologic, însăși bunurile aduse de asociați. Se prezintă sub următoarele forme:

aport în bani, când obiectul lui este o sumă de bani pe care asociatul urmează să o aducă în societate;

aport în natură, prin bunuri imobile (terenuri, clădiri, instalații) și mobile, corporale (materiale, mărfuri) și incorporale (creanțe, fond de comerț, brevete, licențe); în cazul în care se transmite societății dreptul de proprietate asupra bunului ce formează aportul în natură, între asociat și societate apar raporturi juridice de tip vânzător – cumpărător iar în cazul în care bunul este dat în folosința societății, raporturile dintre asociat și societate se supun regulilor referitoare la uzufruct; oricare ar fi bunul ce constituie aport în natură, acesta trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea părților sociale sau a acțiunilor;

aport în industrie, reprezentând activitatea sau munca pe care asociatul o va presta pentru societate, având în vedere calificarea și competența sa; raporturile dintre asociat și societate sunt de tipul celor ce privesc locațiunea de serviciu; întrucât nu poate fi un element al gajului general, pe care capitalul social îl reprezintă pentru creditorii societății, aportul în industrie nu este cuprins în capitalul social.

Din punct de vedere juridic, asumarea răspunderii de a aduce în societate aportul propriu, indiferent sub ce formă, poartă denumirea de subscriere de capital social și a fost asumată de asociat în momentul semnării contractului de societate.

Respectarea aspectului etimologic al noțiunii de aport reprezintă aducerea efectivă a aportului în societate: depunerea de bani în contul curent, punerea la dispoziția societății a bunului imobil, mobil corporal sau incorporal și poartă denumirea de vărsare de capital social; aceste vărsăminte se fac în termenele prevăzute în contractul de societate; nerespectarea termenului de depunere a capitalului iri, instalații) și mobile, corporale (materiale, mărfuri) și incorporale (creanțe, fond de comerț, brevete, licențe); în cazul în care se transmite societății dreptul de proprietate asupra bunului ce formează aportul în natură, între asociat și societate apar raporturi juridice de tip vânzător – cumpărător iar în cazul în care bunul este dat în folosința societății, raporturile dintre asociat și societate se supun regulilor referitoare la uzufruct; oricare ar fi bunul ce constituie aport în natură, acesta trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea părților sociale sau a acțiunilor;

aport în industrie, reprezentând activitatea sau munca pe care asociatul o va presta pentru societate, având în vedere calificarea și competența sa; raporturile dintre asociat și societate sunt de tipul celor ce privesc locațiunea de serviciu; întrucât nu poate fi un element al gajului general, pe care capitalul social îl reprezintă pentru creditorii societății, aportul în industrie nu este cuprins în capitalul social.

Din punct de vedere juridic, asumarea răspunderii de a aduce în societate aportul propriu, indiferent sub ce formă, poartă denumirea de subscriere de capital social și a fost asumată de asociat în momentul semnării contractului de societate.

Respectarea aspectului etimologic al noțiunii de aport reprezintă aducerea efectivă a aportului în societate: depunerea de bani în contul curent, punerea la dispoziția societății a bunului imobil, mobil corporal sau incorporal și poartă denumirea de vărsare de capital social; aceste vărsăminte se fac în termenele prevăzute în contractul de societate; nerespectarea termenului de depunere a capitalului social sau a încasării creanței duc la calcularea și plata de dobânzi legale; nerespectarea termenului de aducere a aportului în natură conduce la plata de daune către societate; în condiții prevăzute de lege, conform art. 165 din Legea nr. 31/1990, art. 217 din Legea nr. 31 republicată în Monitorul Oficial nr. 33 din 28 ianuarie 1998 nerespectarea obligației privind efectuarea aportului poate duce la excluderea asociatului din societate.

Privit sub aspectul valoric, capitalul social are o semnificație contabilă, nefiind ceva concret, ci reprezentând valoarea aporturilor pe care, la desființarea societății, aceasta trebuie să le restituie către asociați, fapt pentru care, în bilanțul societății, capitalul social reprezintă un element de pasiv; aporturile, în numerar, bunuri, drepturi de folosință, aduse de către asociați, reprezintă elemente de activ ale societății, întrucât ele există în formă concretă, reală și aparțin societății.

În același timp, capitalul social are și o semnificație juridică reprezentând gajul general pentru creditorii societății; pe toată durata existenței societății, capitalul social este fix, modificarea lui putându-se efectua doar prin modificarea contractului de societate, în condiții prevăzute de lege.

Prin analogie cu aportul social subscris și cu cel vărsat, capitalul social este capital social subscris – expresia valorică a aportului social subscris și capital social vărsat – expresia valorică a aportului în bani depus sau a bunurilor aduse efectiv în societate.

Capitalul social al oricărei societăți comerciale este împărțit în fracțiuni egale, numerotate care, în funcție de forma juridică a societății se numesc părți sociale, pentru societățile cu răspundere limitată, aport de capital social sau părți de interes pentru societățile în nume colectiv și în comandită simplă și acțiuni, pentru societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni. Fiecărui asociat îi revine un anumit număr de părți sociale sau acțiuni, în funcție de valoarea aportului fiecăruia.

Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unei societăți comerciale poartă numele de patrimoniul societății; se deosebește de capitalul social, expresia valorică a aporturilor asociaților, prin faptul că reprezintă universalitatea juridică în care sunt cuprinse drepturile, obligațiile și bunurile societății. În timp ce capitalul social nu are o formă concretă, patrimoniul este alcătuit din totalitatea bunurilor societății; valoarea patrimoniului, spre deosebire de cea a capitalului social, care rămâne fixă, este variabilă, în funcție de rezultatele societății; practic, patrimoniul este cel care reprezintă gajul general al creditorilor societății; la lichidarea societăților comerciale, se pune problema lichidării și distribuirii patrimoniului acesteia, în funcție de valoarea aportului de capital social al asociaților.

Patrimoniul societății cuprinde activul social, cu drepturi, reale sau de creanță, care privesc bunurile aduse ca aport de asociați, bunurile dobândite ulterior constituirii precum și beneficiile nedistribuite și pasivul social, care privește obligațiile (contractuale și sociale) patrimoniale ale societății.

Întrucât titularul patrimoniului societății este societatea, ca persoană juridică, patrimoniul are un caracter autonom; bunurile aduse ca aport de asociați au ieșit din patrimoniul acestora și au intrat în patrimoniul societății, deci dreptul de proprietate al asociaților este distinct de dreptul de proprietate al societății; aceste bunuri vor putea fi urmărite doar de creditorii societății; declararea de faliment a societății privește numai patrimoniul societății, nu și pe cel al asociaților.

Tot ca o consecință a autonomiei patrimoniului, obligațiile societății față de terți nu se pot compensa cu obligațiile terților față de asociați, societatea și asociații, având patrimonmii distincte, sunt subiecte de drept distincte.

Rezultatele unei societăți comerciale sunt profitul, când există un excedent al veniturilor față de cheltuieli sau pierderea, în situația inversă. Beneficiul este excedentul activului față de pasiv, după repartizarea sumelor pentru constituirea fondului de rezervă.

Beneficiul net se determină doar după ce se constată integritatea capitalului social, recuperându-se, dacă este cazul, pierderile din anii precedenți.

Partea din beneficiul net care se plătește anual asociaților sau acționarilor se numește dividend. Sumele distribuite asociaților sau acționarilor ca dividende sunt proporționale cu numărul de acțiuni sau de părți sociale și se stabilesc de Adunarea generală a asociaților, ținându-se cont în hotărârea adoptată de asociați și de prevederile contractului și ale statutului societății cu privire la criteriile de distribuire a dividendelor.

Pentru asociații care au avut un aport în industrie, care nu face parte din capitalul social, asociatul care a adus acest aport va avea o cotă de participare la beneficiu egală cu cota asociatului care a adus cel mai mic aport de capital social. În situația când se plătesc dividende necuvenite, acestea sunt supuse restituirii iar fapta de a le distribui este ilicită și are consecințe sub aspect civil și penal.

Pentru a se putea ridica problema distribuirii dividendelor, este necesar ca beneficiul să fie real, adică să existe excedentul de mai sus, în același timp, beneficiu trebuie să fie util, adică să reprezinte ceea ce a mai rămas după ce s-a intregit capitalul social, când acesta a fost diminuat.

Din momentul în care Adunarea generală a asociaților a stabilit dreptul la beneficiu al asociaților, dreptul la beneficii a încetat să mai fie un drept social; beneficiile devin drept de creanță individual al asociatului asupra societății.

Organul de conducere al societăților comerciale îl constituie Adunarea generală a asociaților sau acționarilor și Comisia de cenzori, atunci când este cazul.

În Legea nr. 31/1990 republicată în Monitorul Oficial nr. 33 din 28 ianuarie 1998 sunt prevăzute competențele și limitele Adunării generale a asociaților sau acționarilor iar prin statutul și contractul de societate, acestea sunt stabilite cu exactitate, conform dorinței asociaților sau acționarilor, cu respectarea legii. Adunarea generală a asociaților sau acționarilor poate fi ordinară, și se întrunește cel puțin o dată pe an, la cel mult trei luni de la terminarea exercițiului financiar și extraordinară, și se întrunește ori de câte ori este necesar.

Inițiativa convocării Adunării generale a asociaților sau acționarilor o poate avea atât administratorul societății cât și asociații sau acționarii care dețin a zecea parte din capital; convocarea trebuie să conțină date despre data și locul ținerii adunării precum și ordinea de zi. Data trebuie astfel stabilită încât să permită asociaților sau acționarilor luarea la cunoștință a convocării; termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la data convocării.

Ordinea de zi trebuie, în mod explicit, să prezinte toate problemele se urmează a fi dezbătute în Adunarea generală a asociaților sau acționarilor, inclusiv propunerile de modificări, dacă se dorește a se dezbate acest lucru. În funcție de numărul asociaților sau acționarilor, convocarea se face prin scrisoare sau prin publicarea în Monitorul Oficial, în cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni.

Registrele societăților comerciale sunt registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare, conform art. 20 al Legii contabilității nr.82/1991.

Societățile pe acțiuni mai trebuie să aibă un registru al acționarilor, cuprinzând toți acționarii care dețin acțiuni nominative, un registru al ședințelor și deliberărilor Adunării generale a acționarilor, un registru al ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, un registru al obligațiunilor emise și rambursate, un registru al ședințelor și deliberărilor comisiei de cenzori și un registru al ședințelor și deliberărilor comitetului director; primele două, trebuie să fie puse la dispoziția acționarilor, atunci când aceștia le solicită.

Bilanțul este rezultatul cântăririi activului cu pasivul societății și se întocmește după încheierea tuturor conturilor și va cuprinde activul, pentru toate soldurile debitoare și pasivul, pentru cele creditoare. Bilanțul contabil este compus din:

bilanțul propriu-zis;

contul de profit și pierderi;

raportul de gestiune;

raportul comisiei de cenzori, atunci când este cazul.

Regulile de bază în întocmirea bilanțului sunt cele din normele metodologire întocmite de Ministerul Finanțelor la sfârșitul fiecărui financiar; în afara acestora, regulile de bază sunt:

asigurarea corespondenței posturilor înscrise în bilanț cu datele din contabilitate, puse de acord cu situația reală a patrimoniului;

interzicerea compensărilor dintre conturile înscrise în bilanț și veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierdere.

Adunarea generală a asociaților sau acționarilor trebuie să aprobe bilanțul.

După avizarea de către Direcția Finanțelor Publice a bilanțului și a contului de profit și pierdere, acestea se publică în Monitorul Oficial.

Orice societate comercială este, în același timp, un contract și o persoană juridică. Înființarea, existența, funcționarea și încetarea existenței ei sunt prevăzute în cele două acte constitutive ale societății, contractul de societate și statutul societății.

Contractul de societate este considerat actul constitutiv al unei societăți comerciale, indiferent de forma ei juridică. El reprezintă o convenție între asociați, cu respectarea cerințelor art. 948 ale Codului civil – consimțământul valabil al părților care statutează, capacitatea de a efectua astfel de acte, să existe un obiect și o cauză licită. Contractul de societate trebuie să conțină elemente referitoare la:

forma juridică;

denumirea și sediul societății;

obiectul de activitate al societății cu activitățile pe care aceasta le va desfășura, conform nomenclatorului CAEN pentru activități comerciale;

durata de funcționare a societății;

capitalul social al societății;

aportul procentual la capitalul social al asociaților, respectiv acționarilor;

părțile sociale, în numerar și, dacă este cazul, în natură;

numărul și valoarea acțiunilor;

modul de cesionare sau transmitere a părților sociale;

condiții de organizare, administrare și conducere a societății;

administratorii și cenzorii;

modificarea capitalului social;

modul de repartizare a obligațiilor, responsabilităților și competențelor;

modul de repartizare a dividendelor;

condițiile de moștenire;

rezolvarea litigiilor;

condițiile de excludere a asociaților din societate;

dizolvarea societății, condiții de dizolvare;

fuzionarea societății, condiții de fuzionare;

lichidarea societății, condiții de lichidare sau de numire a lichidatorilor.

Statutul societății este un act juridic de natură contractuală și el reprezintă o înțelegere a asociaților, al cărui obiect îl constituie stabilirea regulilor de înființare, organizare, conducere, funcționare și lichidare a societății; fiind o convenție între asociați sau a asociatului unic, pentru validitatea lui trebuiesc îndeplinite condițiile cerute de art.948 ale Codului civil; se încheie în formă autentică. Statutul societății întărește și dezvoltă, prin conținutul său, toate prevederile contractului.

Contractul de societate stă la baza constituirii și funționării oricărei societăți comerciale, cu excepția societății cu răspundere limitată cu asociat unic, unde acesta este înlocuit de statut. Pentru societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată cu doi sau mai mulți asociați, atât contractul de societate cât și statutul reprezintă acte constitutive ale societății.

Atât contractul de societate cât și statutul societății se întocmesc nu doar în formă scrisă, cum în Codul comercial român se prevedea pentru alte societăți comerciale decât societăți pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, ci în formă autentică, indiferent de forma juridică a societății, având în vedere faptul că ele reprezintă actele constitutive ale unei societăți comerciale, fapt ce dă posibilitatea instanțelor judecătorești să aprecieze legalitatea constituirii societății și să decidă, în cazul îndeplinirii condițiilor legale, înscrierea ei ca persoană juridică.

Forma autentică a contractului de societate și statutului sunt indispensabile pentru constituirea legală a unei societăți comerciale; în absența formei lor autentice, societatea este nelegal constituită, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.

1.2 FINANȚE – CONTABILITATE ȘI AGENȚI ECONOMICI

Așa cum s-a spus mai sus, orice agent economic este în același timp și o unitate patrimonială, prin patrimoniu înțelegându-se totalitatea drepturilor și obligațiilor care au o exprimare bănească. Astfel, agentul economic, ca subiect de patrimoniu, are posesia și gestiunea bunurilor materiale, drepturilor și obligațiilor cu condiția de a exercita liber acte de dispoziție și administrație asupra sa.

Prin activul patrimoniului se înțelege patrimoniul economic, adică valorile economice sub forma lor fizică concretă (materială sau bănească) iar prin pasivul patrimoniului se înțelege patrimoniul juridic, adică relațiile în care se află subiectul patrimoniului cu valorile care fac parte din activ.

Contabilitatea reflectă reprezentarea valorică a activității unui agent economic, sub forma mijloacelor materiale și bănești, a surselor de proveniență a acestora și a rezultatelor activității acestuia. Mijloacele de lucru ale contabilității sunt observația, clasificarea, verificarea – comune și altor discipline – și bilanțul, contul și balanța de verificare, proprii doar contabilității.

Prin lege, contabilitatea este definită ca fiind "instrumentul principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și a rezultatelor obținute". Regulamentul de aplicare a Legii contabilității precizează și cele două compartimente distincte ale contabilității patrimoniului și anume:

contabilitatea generală sau contabilitate financiară care are ca bază norme unitare privind organizarea și conducerea, normele având caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale, urmărindu-se furnizarea de informații pentru necesități proprii cțt și pentru organele financiare, bancare, asociați sau acționari, clienți, furnizori, etc;

contabilitatea de gestiune, organizată de fiecare agent economic potrivit cu specificul activității pe care o desfășoară pentru stabilirea rezultatelor, calcularea costurilor, urmărirea și controlul realizării bugetului de venituri și cheltuieli, etc.

1.2.1 Bilanțul

Etimologia cuvântului bilanț este latină, de la cuvântul bilanx, care înseamnă balanță cu două talere.

Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se reflectă principiul dublei reprezentări a patrimoniului, a mijloacelor economice – realitatea partimoniului – care, transpuse în bilanț, devin activ (sau partea stângă) și a surselor de procurare a averii, care, transpuse în bilanț, devin pasiv (sau partea dreaptă).

Pozițiile care formează activul și pasivul unui bilanț se numesc posturim de bilanț, respectiv posturi de activ și posturi de pasiv. Ordinea dispunerii posturilor în bilanț este inversă lichidității activelor, de la cele mai puțin lichide, cum sunt imobilizările necorporale, către disponibilitățile bănești, care îmbracă forma de bani. Cât privește ordinea de succesiune a posturilor de pasiv, ea este inversă exigibilității surselor de finanțare, pornind de la capitalul propriu până la datorii, pe termen lung și apoi scurt. Ordinea dispunerii posturilor în activul și pasivul bilanțului, după ierarhizarea elementelor patrimoniale, trebuie să asigure o corelație între lichiditatea activelor și exigibilitatea pasivelor.

Relația de bază care stă la întocmirea bilanțului este:

Activ = Pasiv

iar relația fundamentală de întocmire a bilanțului este:

Activ = Capital propriu + Datorii

Bilanțul este deci rezultatul "cântăririi" activului cu pasivul societății și se întocmește după închiderea tuturor conturilor; va cuprinde activul, pentru toate soldurile debitoare și pasivul, pentru cele creditoare. Bilanțul contabil este compus din:

bilanțul propriu-zis;

contul de profit și pierderi;

raportul de gestiune;

raportul comisiei de cenzori, atunci când este cazul și societatea are o comisie de cenzori.

Regulile de bază în întocmirea bilanțului sunt cele din normele metodologice întocmite de Ministerul Finanțelor la sfârșitul fiecărui an financiar; în afara acestora, regulile de bază sunt:

asigurarea corespondenței posturilor înscrise în bilanț cu datele din contabilitate, puse de acord cu situația reală a patrimoniului;

interzicerea compensărilor dintre conturile înscrise în bilanț și veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierdere.

Adunarea generală a asociaților sau acționarilor trebuie să aprobe bilanțul, fapt menționat într-un proces verbal care devine parte componentă a bilanțului; în situația când societatea are asociat unic, procesul verbal este înlocuit de hotărârea asociatului unic de aprobare a bilanțului contabil.

După avizarea de către Direcția Finanțelor Publice a bilanțului și a contului de profit și pierdere, acestea se publică în Monitorul Oficial, așa cum de fapt s-a precizat și la paragraful anterior.

1.2.2 Contul

Cuvântul cont provine din franțuzescul compte, și se traduce prin "socoteală scrisă".

Contul are rolul de a asigura cunoașterea creșterilor și descreștilor elementelor patrimoniale în decursul unei perioade de gestiune precum și starea la un moment dat a acestor elemente.

Întrucât înregistrările contabile cuprind niște sume care reprezintă exprimarea valorică a elementelor patrimoniale prin utilizarea unui etalon monetar, contul reprezintă un model de calcul și evidență în expresie valorică.

Înregistrările contabile făcându-se de îndată după mișcarea survenită în elementele patrimoniale, contul reprezintă și un model de înregistrare cronologică a acestor mișcări.

Contul poate fi abordat ca un model de înregistrare cronologică, grupare, sistematizare și calcul în expresie valorică a situației și evoluției elementelor patrimoniale.

Contul realizează următoarele funcții:

economică: ține socoteala "cuiva" care arată însăși conținutul contului (ex.contul "Casa" ține socoteala numerarului aflat în caseria agentului economic);

statistică: oferă date statistice;

de calcul: de ex. calcularea costului de achiziție a materiilor prime;

de control: asigură controlul integrității patrimoniului;

de individualizare și grupare: o grupă de conturi reprezintă mijloace, resurse sau procese omogene din patrimoniu, dar fiecare cont în parte, el însuși sau prin analiticele sale putând individualiza elementele patrimoniale până la amănunte de ordin minuțios;

de sistematizare: reflectă separat creșterile elementelor de patrimoniu de micșorarea elementelor de patrimoniu;

de generalizare: oferă posibilitatea furnizării unor informații de ansamblu într-un sistem economic (ex. generalizarea producției terminate pe grupe de produse a unui agent comercial în contul "Produse finite");

contabilă: concretizată în modul de funcționare a contului.

Un cont este definit prin următoarele elemente:

titlul, care exprimă denumirea sau descrierea elementelor patrimoniale cărora li s-a asociat contul;

data înregistrării, indică data la care s-a petrecut o mișcare a elementelor patrimoniale;

explicația contului, descriptivă, prin descrierea documentului în baza căruia se petrece mișcarea elementelor patrimoniale sau contabilă, cu mențiunea contului corespondent al celuilalt element patrimonial influențat de această mișcare;

debitul și creditul, primul indicând starea de intrare, destinație, alocare sau utilizare a valorilor ial cel de-al doilea starea de ieșire, origine, finanțare sau revenire a valorilor;

mișcarea sau rulajul contului reprezintă totalul sumelor înregistrate într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont; raportat la părțile debitoare și creditoare, rulajul este debitor sau creditor;

soldul contului reprezintă mărimea, la un moment dat, a elementului patrimonial căruia i s-a asociat contul; raportat la timp și perioade de gestiune, soldul este inițial, la zi și final.

Relația dintre solduri și mișcări, pentru orice cont este dată de relația:

Sold final (la zi) = Sold inițial + Creșteri – Descreșteri

Funcția contabilă a conturilor le clasifică în:

conturi monofuncționale care, la rândul lor, sunt:

-conturi de activ care își încep acțiunea prin debitare cu existențele sau creșterile de activ și prezintă sold debitor sau se soldează (sold zero);

-conturi de pasiv care își încep acțiunea prin creditare cu existențele sau creșterile de pasiv și prezintă sold creditor sau se soldează (sold zero);

conturi bifuncționale, care acționează fie după regula conturilor de activ fie după cea a conturilor de pasiv.

1.2.3 Balanța de verificare

Balanța de verificare realizează centralizarea și verificarea exactității înregistrării în conturi și a egalității bilanțiere. În afara rolului de control pe care îl realizează, balanța este sursa de bază în furnizarea informațiilor pentru întocmirea bilanțului. Are și rol tot mai pronunțat de registru contabil. Balanța de verificare poate fi interpretată ca un instrument de analiză economico – financiară operativă.

Balanțele de verificare se clasifică după mai multe criterii, astfel:

1. după felul conturilor pe care le cuprind balanțele de verificare sunt sintetice sau generale care cuprind totalitatea conturilor sintetice de gradul I și II și balanțe de verificare analitice, care cuprind toate conturile analitice deschise în cadrul unui cont sintitetic;

2. după criteriul pe care se întemeiază construirea indicatorilor, balanțele de verificare sunt de totaluri valorice, întemeiate pe criteriul însumării datelor înregistrate în debitul și creditul conturilor, fără a reda înregistrările pe conturi corespondente și balanță de verificare șah sau pe conturi corespondente, întemeiată pe criteriul dezvoltării rulajelor conturilor pe conturi corespondente, numită și matricea conturilor.

3. după numărul seriilor de egalități balanța de verificare poate fi:

-cu o singură egalitate:

-de totaluri, cu TSD = TSC total rulaj

-de solduri, cu SFD = SFC sold final

-cu două serii de egalități, cu TSD = TSC total rulaj

SFD = SFC sold final

-cu trei serii de egalități, cu variantele

-balanță de rulaj lunar, cu TSD = TSC total rulaj

RCD = RCC luna curentă

SFD = SFC sold final

-balanță șah, cu SID = SIC sold inițial

TSD = TSC total rulaj

SFD = SFC sold final

-cu patru serii de egalități, cu TPD = TPC luna precedentă

RCD = RCC luna curentă

TRD = TRC total rulaj

SFD = SFC sold final

-cu cinci serii de egalități, cu SID = SIC sold inițial

TPD = TPC luna precedentă

RCD = RCC luna curentă

TRD = TRC total rulaj

SFD = SFC sold final

1.3. FISCALITATEA

În afara rolului unui agent economic de a furniza societății bunuri materiale și servicii, acesta are și rolul de a contribui la constituirea fondurilor publice de resurse bănești, de unde rezultă latura financiară a activității agentului economic, realizată prin fiscalitate.

Fiscalitatea are și rolul de a redistribui veniturile publice între membrii societății și la atenuarea unor inegalități cu privire la venituri între cetățeni.

Bugetul public al României este alcătuit din:

bugetul de stat;

bugetele locale;

bugetele speciale.

Tabelul 1.1

Încasări la bugetul statului în anul 2000

Sursa: Anuarul Statistic al României 2001, pag. 537

Bugetul de stat are la originea formării sale vărsămintele efectuate de unitățile patrimoniale din impozite și taxe, care se clasifică în modul următor:

impozite directe alcătuite din impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe profitul investitorilor străini, impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente, impozitul pe veniturile ilicite, impozitul pentru sumele din vânzarea activelor, impozitul pe veniturile societăților mixte;

impozite indirecte alcătuite din accizele și impozitul pe țiței și gaze, taxele și comisioanele vamale, taxa pe valoarea adăugată, majorări și penalități pentru întârzieri;

venituri nefiscale ca vărsămintele din profitul net al regiilor autonome și vărsămintele de la instituțiile publice;

venituri din capital obținute din valorificarea unor bunuri ale statului.

Figura 1.1. Încasări la bugetul statului în anul 2000

Tabelul 1.2

Încasări la bugetul asigurărilor sociale de stat în anul 2000

Sursa: Anuarul Statistic al României 2001, pag. 539

Bugetele locale sunt alcătuite din vărsămintele efectuate din impozitul pe clădiri, impozitul pe terenurile ocupate de clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea locurilor publice, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.

Bugetele speciale sunt:

din cadrul bugetului de stat alcătuit din vărsămintele efectuate din fondul pentru sănătate, fondul pentru risc și accidente pentru persoanele cu handicap, fondul de modernizare a unităților vamale, fondul de modernizare a drumurilor publice, fondul pentru cercetare dezvoltare, fondul pentru dezvoltarea învățământului.

din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat alcătuit din vărsămintele efectuate din fondul asigurărilor sociale de stat, fondul pentru pensii suplimentare, fondul pentru asigurările sociale ale agricultorilor, fondul pentru plata ajutorului de șomaj.

Figura 1.2. Încasări la bugetul asigurărilor sociale de stat în anul 2000

Astfel, în Anuarul statistic al României, ediția 2001, sunt prezentate date referitoare la execuția bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat și despre sursele de obținere a acestuia, ca în tabelele 1.1 și 1.2 respectiv figurile 1.1 și 1.2.

1.4 ACTIVITATEA FINANCIAR-CONTABILĂ

A AGENȚILOR ECONOMICI ȘI INFORMATICA

Un agent economic poate fi privit ca o unitate în care se desfășoară activități economico-sociale complexe și dinamice care se condiționează reciproc. Relațiile care se stabilesc în timpul acestor activități sun sociale și economice. Astfel totalitatea metodelor, tehnicilor, mijloacelor prin care se asigură înregistrarea, culegerea, transmiterea, circuitul, prelucrarea și vaalorificarea informațiilor de orice natură alcătuiesc sistemul informațional. Obiectivul global al unui sistem informațional este tratarea și valorificarea informației la toate nivelele sistemului.

Acea parte componentă a sistemului informațional prin care se asigură, pe baza folosirii calculatoarelor electronice, tratarea rațională, rapidă și eficientă a informațiilor se numește sistem informatic.

Elementele componente ale sistemului informatic sunt:

dotarea tehnică: calculatoarele și terminalele de intrare – ieșire;

colecțiile organizate de date: baze și bănci de date;

pachete și proceduri de tratare a datelor;

cadre de specialitate: analiști, programatori, operatori.

Schematic, acestea sunt reprezentate astfel:

intrările în sistemul informațional: mesaje, documente, întrebări, informații diverse;

interfața cu sistemul informatic: proceduri manuale, echipamente tehnice, sisteme de prelucrare, fișiere, baze și bănci dre date;

ieșirile din sistemul informațional: rapoarte, documente, mesaje, statistici, răspunsuri.

Structura sistemului informațional este suprapusă funcțiilor pe care le realizează un agent economic:

cercetare – dezvoltare – conducere;

producție;

comercială – aprovizionare și desfacere;

financiar – contabilă;

resurse umane și salarizare.

Orice sistem informatic complex este structurat în subsisteme, conform realizării de către agentul economic a funcțiilor sale, după cum urmează:

subsistem de cercetare – dezvoltare – conducere;

subsistem de producție;

subsistem de aprovizionare și urmărire furnizori;

subsistem de desfacere și urmărire clienți;

subsistem financiar – contabil;

subsistem resurse umane și salarizare.

Subsistemul de cercetare-dezvoltare-conducere realizează elaborarea planurilor de afaceri privind obținerea de credite pe termen lung sau scurt, a dimensionării producției, planuri de afaceri privind devoltarea managerială, investițiile.

Subsistemul de producție realizează elaborarea planurilor de afaceri privind producția, reparația și întreținerea utilajelor.

Subsistemul de aprovizionare și urmărire furnizori realizează planuri de afaceri privind dimensionarea aprovizionării cu materii prime, materiale, mărfuri, combustibili, în funcție de dimensiunea cererii de produse precum și modul de achitare a datoriilor către furnizori.

Subsistemul de desfacere și urmărire clienți realizează planuri de afaceri privind dimensionarea producției în funcție de cerea pieței, posibilitățile de lărgire a segmentelor de clienți precum și a tipurilor de astfel de segmente precum și urmărirea încasărilor creanțelor de la clienți.

Subsistemul resurse umane și salarizare realizează evidența salariaților precum și stabilirea drepturilor și îndatoririlor bănești ale acestora.

Subsistemul financiar-contabil al unui agent economic reprezintă partea finală a prelucrării informațiilor din sistemul informațional. Astfel, datele de intrare în acest subsistem sunt cele furnizate din subsistemele producție, aprovizionare – desfacere, salarizare. De asemenea, el trebuie să asigure evidența, urmărirea, consumul și controlul gestiunilor pentru:

materii prime, materii auxiliare și materiale, precum și combustibili;

produse finite și semifabricate, mărfuri;

mijloace fixe;

resurse bănești.

Pachetele de programe ale unui subsistem financiar contabil complet trebuie să asigure inclusiv închiderea conturilor, stabilirea profitului sau pierderii precum și întocmirea balanței de verificare lunară și a bilanțului contabil.

În condițiile materiale oferite de explozia de calculatoare și de pachete de programe, realizarea unui sistem informatic devine un exercițiu de imaginație, dexteritate, poate chiar și de poezie.

Desigur, realizarea unui sistem informatic trebuie să se bazeze pe o analiză profundă și detaliată a sistemului informațional, pe posibilitățile tehnice ale beneficiarului de sistem informatic precum și pe caracteristicile specifice ale beneficiarului.

O bună abordare în structurarea unui sistem informatic este de a crea un subsistem bază de date, care să devină pivotul principal al sistemului informatic și care să cuprindă, pe de o parte, fișierele de bază, iar pe de altă parte, pachete de programe de gestionare a acestora. Astfel, fișierele de bază ar fi:

nomenclatorul de produse, materiale, mărfuri;

nomenclatorul de operații care se efectuează asupra unui produs cu normele de executare: timp, pregătire profesională necesară, parametrii de calitate, necesar de materii prime și materiale auxiliare;

nomenclatorul de capacități de producție, cu date despre utilajele de producție privind atât evidența lor ca mijloace fixe cât și utilizarea lor în activitatea de producție;

nomenclatorul de furnizori de materii prime, materiale auxiliare, mărfuri, servicii, cu date de identificare a fiecărui furnizor;

nomenclatorul de clienți, cu date de identificare a fiecărui client;

nomenclatorul de resurse umane, cu date de evidență a personalului și date necesare determinării drepturilor și obligațiilor bănești ale salariaților.

De asemenea, un deziderat important al unui sistem informatic, în general, este de a asigura o arhivare corespunzătoare a informațiilor, protecția lor precum și un acces rapid la informațiile deja arhivate.

CAPITOLUL II

REFLECTAREA CALCULULUI SALARIILOR ÎN CONTABILITATE

2.1 DEFINIȚIE, LEGISLAȚIE

Salariul reprezintă prețul forței de muncă în anumite condiții contractuale.

Orice venit presupune o muncă prestată în vederea obținerii acestuia. Pentru această muncă, orice unitate patrimonială datorează personalului angajat salarii.

Salariile se prevăd în contractele de muncă încheiate între persoane juridice sau fizice, numite angajator și o persoană fizică, numnită angajat.

Legea care prevede modul de plată a salariilor este Legea salarizării nr.14/1991 cu modificările ulterioare precum și o mulțime de hotărâri de guvern și ordonanțe care prevăd schimbările de impozitare precum și nivelul salariului minim pe economie.

De asemenea, în calculul salariilor se are în vedere legislația privind asigurările sociale, protecția socială și asigurările de sănătate.

Angajarea unei persoane de poate face în următoarele moduri:

cu contract de muncă;

cu convenție civilă de prestări servicii.

În ambele situații, angajarea se poate face pe o perioadă de timp nedeterminată sau pe o perioadă determinată.

În cazul angajării cu convenție civilă de prestări servicii, angajatul nu poate depăși, cumulat la mai mulți angajatori, norma de 3 ore pe zi; de asemenea, acesta poate fi ori pensionar pentru limită de vârstă, când angajarea cu convenție civilă de prestări servicii se face pe baza cuponului de pensie, ori angajat la un alt angajator, când angajarea lui cu convenție civilă de prestări servicii se face pe baza adeverinței de la angajatorul unde are încheiat un contract de muncă.

Angajarea, atât cu contract de muncă (Anexa 14), cât și cu convenție civilă de prestări servicii (Anexa 15) se face pe baza unui contract de angajare în care sunt precizate următoarele:

datele de identificare ale angajatorului:

-denumirea agentului comercial și adresa

-numărul de înregistrare la Registrul Comerțului

-numărul de înregistrare fiscală

reprezentantul legal al angajatorului și datele de identificare ale acestuia;

datele de identificare ale angajatului, și, obligatoriu, după introducerea impozitului pe venitul global, codul numeric personal al angajatului;

data începând cu care se face angajarea;

salariul brut negociat;

perioada de angajare (determinată sau nedeterminată);

numărul de ore pe zi (normă întreagă sau fracționată);

data plății salariului;

numărul de zile de concediu de odihnă;

dacă este cazul, sporurile acordate;

dacă este cazul, echipamentul de lucru sau protecție;

dacă este cazul, condițiile de plecare în delegații.

Statutul de angajat este valabil atâta timp cât contractul de muncă nu a fost reziliat:

prin epuizarea termenului de angajare, la angajarea pe o perioadă determinată;

prin desfacerea acestuia la inițiativa uneia din părți când, la sfârșitul perioadei de angajare, se întocmește o decizie de desfacere a contractului de muncă.

2.2. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A CALCULULUI SALARIILOR.

OBLIGAȚIILE ANGAJATULUI ȘI ANGAJATORULUI

Salariile se calculează și se plătesc lunar.

Reflectarea în contabilitate a calculului salariilor se evidențează în următoarele grupe de conturi:

Grupa 42 "Personal și conturi asimilate" cuprinde conturile cu ajutorul cărora se contabilizează creanțele și datoriile provenind din relațiile agentului economic cu proprii angajați. Conturile din această grupă sunt:

421 Personal – remunerații datorate

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma salariilor brute datorate personalului prin debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile; în debitul lui se înscriu sumele datorate de salariat pentru:

-ajutorul de șomaj pentru protecția socială a șomerilor în cotă de 1% din salariul brut realizat;

-suma pentru asigurările sociale în cotă de 11,67% din salariul brut realizat;

-suma pentru asigurările de sănătate în cotă de 7% din salariul brut realizat;

-impozitul pe salariu;

-plata salariilor către angajați.

423 Personal – ajutoare materiale datorate

Acest cont ține evidența ajutoarelor materiale cuvenite personalului din contribuția de asigurări sociale de sănătate. Este un cont de pasiv care se creditează cu sumele datorate personalului ca ajutoare materiale suportate ca mai sus, prin debitul contului 4311 Contribuția unității la asigurări sociale și cu sumele datorate ca protecție socială pe perioada șomajului tehnic, prin debitul contului 6458 Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială și se debitează cu:

-impozitul reținut și datorat bugetului, prin creditul contului 444 Impozitul pe salarii și alte remunerații;

-avansurile acordate în cursul lunii, prin creditul contului 425 Avansuri acordate personalului;

-contribuția personalului de 11,67% pentru asigurări sociale, prin creditul contului 4312 Contribuția personalului pentru pensie suplimentară;

-contribuția personalului de 7% pentru asigurări sociale de sănătate, prin creditul contului 4311 analitic distinct;

-contribuția personalului de 1% pentru fondul de șomaj, prin creditul contului 4372 Contribuția personalului la fondul de șomaj;

-rețineri din contul terților, prin creditul contului 427 Rețineri din remunerații datorate terților;

-sumele nete achitate personalului ca ajutoare materiale sau șomaj tehnic, prin creditul contului 531 Casa;

-sumele neridicate în termenul legal de către salariați, prin creditul contului 426 Drepturi de personal neridicate.

Soldul creditor al acestui cont reprezintă sumele datorate de unitate către angajați sau ca ajutoare materiale sau pentru șomaj tehnic.

424 Participarea personalului la profit

Acest cont ține evidența stimulentelor acordate de unitate către angajați, din profitul obținut, în cursul anului sau la sfârșitul acestuia, în vederea stimulării personalului pentru realizarea unei activități mai eficiente. Este un cont de pasiv care se creditează cu sumele datorate personalului din fondul de participare la profit, prin debitul contului 112 Fondul de participare la profit și se debitează cu:

-impozitul reținut personalului, prin creditul contului 444 Impozit pe salarii și alte remunerații;

-sumele nete achitate angajaților, prin creditul contului 531 Casa;

-sumele neridicate de personal în termen, prin creditul contului 426 Drepturi de personal neridicate.

Soldul creditor al acestui cont reprezintă sumele din fondul de participare la profit datorate de unitate către angajați.

425 Avansuri acordate personalului

Este un cont de activ care ține evidența avansurilor acordate personalului și care se creditează cu:

-sumele reținute pe statele de plată a salariilor reprezentând avansuri acordate, prin debitul contului 421 Personal-remunerații datorate;

-sumele reprezentând ajutoarele materiale acordate, prin debitul contului 423 Personal-ajutoare materiale datorate;

și se debitează cu:

-avansurile plătite personalului conform contractului de muncă, prin creditul contului 531 Casa;

-avansurile neridicate de personal, prin creditul contului 426 Drepturi de personal neridicate.

Soldul debitor al acestui cont reprezintă avansurile plătite personalului.

426 Drepturi de personal neridicate

Acest cont ține evidența drepturilor de personal neridicate în termen de 3 zile și care rămân în acest cont până la achitarea lor către persoanele în drept sau până la prescrierea acestor drepturi. Este un cont de pasiv care se creditează cu:

-salariile nete datorate personalului și neridicate în termen, prin debitul contului 421 Personal-remunerații datorate;

-ajutoarele materiale nete și sumele datorate pentru șomaj tehnic, datorate personalului și neridicate în termen, prin debitul contului 423 Personal-ajutoare materiale datorate;

-stimulentele suplimentare nete acordate sub formă de premii sau participare la profit, datorate personalului și neridicate în termen, prin debitul contului 424 Participarea personalului la profit;

-avansurile datorate personalului și neridicate în termen, prin debitul contului 425 Avansuri acordate personalului;

și se debitează prin:

-sumele acordate celor în drept, prin creditul contului 531 Casa;

-drepturile de personal prescrise și datorate bugetului de stat sau trecute la venituri excepționale, prin creditul contului 448 Alte datorii și creanțe cu bugetul statului respectiv 771 Venituri excepționale din operații de gestiune.

Soldul creditor al acestui cont reflectă sumele datorate de unitate personalului și care nu au fost ridicate în termen dar încă nu au fost prescrise.

428 Alte datorii și creanțe cu personalul

Acest cont ține evidența sumelor pe care, la închiderea exercițiului, se constată că unitatea le datorează personalului și pentru care nu s-au întocmit state de plată dar care fac parte din cheltuielile exercițiului curent, respectiv sumele pe care personalul le datorează unității (chirii, sporuri sau adaosuri necuvenite acordate etc.) care fac parte din veniturile exercițiului curent.

Este un cont bifuncțional care se dezvoltă în sinteticele de gradul II:

4281 Alte datorii în legătură cu personalul

4282 Alte creanțe în legătură cu personalul

și care se creditează cu:

-sumele datorate salariaților, care la sfârșitul anului nu au fost achitate pentru că nu li s-a întocmit state de plată, prin debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile personalului;

-sumele datorate personalului pentru care nu s-au întocmit acte, reprezentând drepturi din asigurările sociale sau șomajul tehnic, prin debitul contului 438 Alte datorii și creanțe sociale;

-sumele încasate de la salariați în cadrul anului următor, evidențiate însă în exercițiul curent, reprezentând creanțe ale unității față de personal, prin debitul contului 531 Casa;

și se debitează cu:

-sumele datorate de salariați, care la sfârșitul anului nu au fost achitate, reprezentând chirii, prin creditul contului 706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii;

-sumele primite necuvenit de către salariați pentru salarii, indemnizații de concediu de odihnă, sporuri sau adaosuri, care trebuie restituite către unitate, prin creditul contului 758 Alte venituri din exploatare;

-sumele primite necuvenit de către salariați ca ajutoare materiale, care trebuie restituite către unitate, prin creditul contului 438 Alte datorii și creanțe sociale;

-sumele achitate către salariați în cadrul anului următor, evidențiate însă în exercițiul curent, reprezentând obligații ale unității față de personal, prin debitul contului 531 Casa.

Soldul contului poate fi creditor sau debitor, reprezentând sumele datorate la sfârșitul exercițiului, față de personalul unității respectiv de la personalul unității.

Grupa 43 "Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate" cuprinde conturile cu ajutorul cărora se contabilizează datoriile privind contribuțiile la asigurarea socială, pentru ajutorul de șomaj, pentru constituirea fondului de sănătate. Conturile din această grupă sunt:

4311 Contribuția la asigurarea socială

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma reprezentând 35%, 40% sau 45% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 6451 Cheltuieli privind contribuția la asigurările sociale; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de asigurări sociale.

4312 Contribuția pentru pensie suplimentară

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma de 5% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 421 Personal – remunerații datorate; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de asigurări sociale.

4313 Contribuția la asigurarea socială de sănătate

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma de 7% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 6451 Cheltuieli privind contribuția la asigurările sociale; de asemenea, se creditează lunar cu suma de 7% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 421 Remunerații datorate; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de asigurări sociale.

4371 Contribuția la ajutorul de șomaj

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma de 5% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 6452 Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de asigurări sociale.

4372 Contribuția la ajutorul de șomaj

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma de 1% din venitul brut realizat, datorată de angajator bugetului de asigurări sociale, prin debitul contului 421 Personal – remunerații datorate; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de asigurări sociale.

Grupa 44 "Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate" cuprinde conturile cu ajutorul cărora se contabilizează datoriile și creanțele față de buget precum și datorii privind crearea unor fonduri speciale la nivel central. Conturile din această grupă sunt:

444 Impozitul pe salarii

Este un cont de pasiv, care se creditează lunar cu suma din venitul brut realizat datorată de angajat bugetului statului drept impozit pe salar, prin debitul contului 421 Personal – remunerații datorate; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic bugetului de stat.

447 Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate

Este un cont de pasiv; pentru contabilizarea tuturor îndatoririlor angajatorului pentru salariile realizate de angajați, se utilizează analitice pentru a înregistra:

-suma pentru ajutorul persoanelor cu handicap în cotă de 2% din salariul brut realizat;

-suma pentru constituirea fondului de risc în cotă de 3% din salariul brut realizat;

-suma pentru Camera de Muncă în cotă de 0.75% din salariul brut realizat.

Prin debitul contului 635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate; în debitul lui se înscriu sumele achitate de agentul economic Inspectoratului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Inspectoratului Școlar Județean respectiv Camerei de Muncă.

Obligațiile angajatului privind salariul său sunt următoarele:

ajutorul de șomaj pentru protecția socială a șomerilor în cotă de 1% din salariul brut realizat;

suma pentru asigurările sociale în cotă de 11,67% din salariul brut realizat;

suma pentru asigurările de sănătate în cotă de 7% din salariul brut realizat.

Tabelul 2.1

Tranșe de venit impozabil în semestrul I al anului 2002

Sursa: ziarul Renașterea Bănățeană, 19.12.2001

Tabelul 2.2

Nivelul procentual de impozitare

Sursa: prelucrare după datele din tabelul 2.1

Din nivelul salariului brut realizat se scad aceste trei sume precum și deducerea profesională, care reprezintă 15% din deducerea de bază, obținându-se astfel venitul net; din venitul net se scad deducerea personală de bază precum și deducerile suplimentare pentru persoane aflate în întreținere obținându-se venitul bază de calcul VBC care reprezintă suma ce va fi impozitată, impozitul pe salarii fiind tot obligația angajatului. Salariul net se obține scăzând din VBC impozitul pe salariu și adăugând apoi deducerea profesională, cea personală de bază și deducerile suplimentare.

La nivelul anului 2002, impozitarea salariilor se face conform celor prezentate în tabelul 2.1.

În plus, Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 completează regimul impozitării salariilor și celorlalte drepturi, introducând noțiunea de impozit pe venitul global.

Sunt supuse impunerii toate veniturile sub formă de venituri în bani și/sau natură, obținute de persoanele fizice care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau convenții civile, indiferent de forma de obținere a veniturilor.

Impozitul pe salarii se calculează prin aplicarea de cote procentuale, progresive pe tranșe de venit, stabilite semestrial de către guvern.

Efectuând un calcul simplu, pe baza datelor din tabelul 2.1, se observă că pe măsură ce venitul impozabil crește, crește progresiv și nivelul impozitului, așa cum se prezintă în tabelul 2.2 respectiv figura 2.1.

Figura 2.1. Nivelul procentual de impozitare

În baza prevederilor OG 73/1999, impozitul este reținut de angajator la fiecare loc de muncă al angajatului și se virează la bugetul de stat. Pentru fiecare angajat se completează fișa fiscală (FF1 dacă angajatul lucrează cu carte de muncă, la locul de muncă de bază, sau FF2, la alte locuri de muncă, Anexele 9 și 10), care conține datele personale ale contribuabilului, deducerile personale, impozitul reținut și virat, rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual. Fișa se completează pe bază de acte justificative sau declarații pe propria răspundere însoțite de acte justificative. La sfârșitul anului, completarea fișelor în cele 3 exemplare se încheie și ele circulă astfel: un exemplar la organul fiscal, un exemplar la contribuabil, un exemplar la angajator.

Tabelul 2.3

Tranșe de venit global impozabil pentru anul 2001

Sursa: Ziarul Agenda din 29.12.2001

Pe baza datelor din fișele fiscale ale contribuabilului are loc impozitarea globală, astfel: se adună toate veniturile și impozitele virate, se aplică impozitarul global (tabelul 2.3), iar diferențele de impozit se regularizează.

Obligațiile angajatorului pentru salariul angajatului său sunt următoarele:

ajutorul de șomaj pentru protecția socială a șomerilor în cotă de 5% din salariul brut realizat;

suma pentru asigurările sociale în cotă de 35%, 40% sau 45%, așa cum s-a precizat anterior, din salariul brut realizat;

suma pentru asigurările de sănătate în cotă de 7% din salariul brut realizat;

suma pentru ajutorul persoanelor cu handicap în cotă de 2% din salariul brut realizat;

suma pentru constituirea fondului de risc în cotă de 3% din salariul brut realizat;

suma pentru Camera de Muncă în cotă de 0.75% din salariul brut realizat.

Ca element de noutate trebuie notat că se discută, la data întocmirii acestei lucrări, despre o posibilă împărțire a cotei de 60% ce reprezintă taxele asupra salariului, “în mod egal între angajat și companie: o cotă unică pentru fiecare” și aceasta sub masca reducerii cu 3-5-7 puncte a fiscalității pe salarii. Se pare că în această idee, de suferit va avea contribuția la asigurările sociale, care va scădea )de exemplu) de la 35% la 32% și se va împărți în mod egal între angajat și angajator – de la 11,67% angajatul și 23,33% angajatorul, la 16% angajatul și 16% angajatorul. Ori aceasta este evident în defavoarea angajatului, care în loc de 11,67% va trebui să suporte din salariul său o cotă de 16%.

Cum însă deocamdată problema este în discuție și practic decizia finală nu a fost încă luată, rămâne de văzut cum se va repercuta ea asupra calculului drepturilor salariale.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

3.1 DESPRE AGENTUL ECONOMIC

Societatea comercială FISCHIO S.R.L. s-a înființat în baza Legii 31/1990, cu modificările ulterioare. În anul 2001 și a fost înregistrată la R.O.C. Timiș sub numărul J35/51/2001, având codul fiscal R13676439. Sediul societății este în România, municipiul Timișoara, str. Brediceanu nr. 13, sc. A, ap. 2 și are deschis un punct de lucru în Timișoara, str. Iancu Flondor nr. 11-14. Durata de funcționare a societății este nelimitată.

Obiectul de activitate al societății are ca domeniul declarat serviciile și comerțul. Alte activități sunt de activități imobiliare asupra bunurilor proprii sau închiriate, activități sportive, activități recreative, alte activități de prestări servicii, activități de intermedieri în comerț cu ridicata, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, comerț cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, activități de import – export pentru bunurile comercializate la produsele menționate în punctele anterioare.

Capitalul social subscris este de 2.000.000 lei în numerar, divizat în 20 de părți sociale a câte 100.000 lei fiecare.

Participarea asociaților la constituirea capitalului social este următoarea:

un asociat străin are un aport social de 1.400.000 lei, echivalentul a 58 USD și deține 14 părți sociale;

asociatul român nr. 1 are un aport social de 200.000 lei și deține 2 părți sociale;

asociatul român nr. 2 are un aport social de 200.000 lei și deține 2 părți sociale;

asociatul român nr. 3 are un aport social de 200.000 lei și deține 2 părți sociale.

Aportul subscris de asociați a fost depus în exclusivitate în numerar. Capitalul social poate fi majorat sau micșorat pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților adoptată cu unanimitate de voturi. Patrimoniul societății nu poate fi grevat de datoriile și obligațiile personale ale asociaților.

Asociații au dreptul să primească toate beneficiile societății, în condițiile prevăzute de contractul de societate; asociații răspund de pierderile societății numai în limita aportului subscris.

Conducerea activității societății se realizează de către Adunarea Generală a Asociaților. Activitatea executivă și reprezentarea societății în raporturile cu terții se realizează de către un administrator, care îndeplinește funcția de Director, desemnat de către Adunarea Generală a Asociaților pentru un mandat de 4 ani.

Adunarea Generală a Asociaților este organul suprem de conducere în sociatate și cuprinde pe toți asociații deținători de părți sociale sau pe împuterniciții lor.

Adunarea Generală a Asociaților dezbate problemele supuse competenței sale și adoptă hotărâri prin votul asociaților.

Dreptul de vot se suspendă pentru asociatul care nu a depus aportul la termenul stabilit sau în cazul în care hotărârea ce urmează a fi adoptată privește o chestiune în care asociatul are interese contrare societății.

Adunarea Generală a Asociaților se întrunește, de regulă, anual, la maximum 60 de zile de la încheierea exercițiului economico – financiar.

Convocarea Adunării Generale a Asociaților se face de către administrator prin scrisoare recomandată sau convocator, cu minimum 10 zile înainte de data fixată.

Pot fi convocate și alte Adunări Generale ale Asociaților, la cererea administratorului sau a asociatului care deține peste 1/4 din capitalul social. Sedințele vor fi conduse de către administrator sau de un asociat desemnat de Adunarea Generală.

Pentru adoptarea de hotărâri valabile se cere ca la prima convocare să fie prezenți asociații ce dețin 1/2 din capitalul social. Hotărârile se adoptă cu votul asociaților ce dețin 1/2 din capitalul social total al societății.

Distinct de majoritățile prevăzute mai sus, pentru adoptarea anumitor hotărâri se cere unanimitatea de voturi. Aceste cazuri vor fi prevăzute în mod expres.

Hotărârile adoptate cu respectarea prevederilor de mai sus sunt obligatorii pentru toți asociații, indiferent dacă au fost prezenți la adunare sau au votat împotrivă.

Hotărârile adoptate de Adunarea Generală vor fi consemnate într-un registru special de evidență a acestora.

Societatea este administrată de un administrator care îndeplinește funcția de Director.

Administratorul conduce activitatea operativă a societății și reprezintă societatea în raporturile cu terții, cu organele de stat și cu partenerii comerciali.

În îndeplinirea mandatului său, administratorul are ca principale atribuțiuni:

să negocieze și să încheie actele necesare societății, să facă plăți și să încaseze venituri;

să încadreze personal necesar, să-i stabilească sarcinile și salariul și să supravegheze activitatea lui;

să întocmească anual bilanțul și contul de profit și pierdere;

să întocmească și să țină regulat registrele societății;

să facă orice act necesar societății, mai puțin cele date în sarcina exclusivă a Adunării Generale, pentru care va face propuneri corespunzătoare.

Societatea își desfășoară activitatea pe bază de exercițiu economico – financiar anual, care începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie pentru fiecare an calendaristic. Primul exercițiu începe la data înmatriculării societății în Registrul Comerțului.

Finanțarea societății poate fi făcută prin capital social, prin creditele personale ale asociaților și prin credite pe care societatea le va putea dobândi în relațiile sale cu bănci, pe bază de garanții proprii sau ale asociaților, în condițiile i cu respectarea legislației în vigoare.

În termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar, administratorul va întocmi bilanțul și contul de profit și pierdere.

În cele două documente, în conformitate cu metodologia legală se vor trece toate veniturile și cheltuielile societății din exercițiul încheiat.

Profitul societății se calculează ca diferență între venituri și cheltuieli.

Din profit se va reține anual o cotă de 5%, până la constituirea unei sume egale cu 1/5 din capitalul social, sumă care se va constitui în fondul de rezervă al societății.

De asemenea, se va preleva impozitul pe profit datorat statului.

Diferența rămasă în urma prelevărilor de mai sus constituie profitul net al societății cu privire la care adunarea Generală a Asociaților va hotărî distribuirea lui ca dividende sau reinvestirea lui parțială sau totală și constituirea de noi fonduri ale societății.

Dividendele cuvenite asociaților se vor prelua de la societate în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului.

Încadrarea personalului societății se va face pe bază de contract de muncă sau contract de prestări servicii, în limitele schemei de personal și a planului de salarii stabilit de Adunarea Generală a Asociaților.

Societatea va ține toate registrele prevăzute de lege pentru fiecare societate comercială și în plus un registru cu hotărârile luate de Adunarea Generală a Asociaților și un registru de evidență a părților sociale.

Amortizarea fondurilor fixe va fi stabilită de către Adunarea Generală a Asociaților.

Activitățile financiar-administrative și de management sunt realizate de personalul angajat în acest scop precum și de asociații societății.

Partenerii de afaceri ai S.C. FISCHIO S.R.L. sunt furnizorii de materiale consumabile, energie, utilități, segmentul de clienti fiind în exclusivitate populația beneficiară de serviciile prestate de societate.

3.2 ACTIVITATEA ȘI PERSONALUL

S.C. FISCHIO S.R.L. își desfășoară activitatea cu angajați permanenti, după cum urmează:

coafeze;

cosmeticiene;

manichiuriste și pedichiuriste;

kinetoterapeute;

instructoare aerobic și fitness;

recepționere;

casiere;

femei de serviciu;

vânzători;

merceolog, care centralizează necesarul de aprovizionat de la punctele de lucru, stabilește și întocmește necesarul de transferări de la un punct de lucru la altul, stabilește furnizorii de la care se aprovizionează marfa necesară, colectează ofertele de marfă ale furnizorilor locali și ale celor din țară; de asemenea, la sosirea mărfii, întocmește notele de recepție pentru marfă;

un contabil care realizează activitatea financiar – contabilă, centralizând documentele, întocmind notele contabile, declarațiile, statele de plată, balanțele și, semestrial, bilanțul; de asemenea, furnizează managerului informații legate de datoriile către bugetul statului, furnizori, salariați precum și date statistice conform cărora acesta, împreună cu Adunarea Generală a Asociaților pot lua unele decizii privind startegia viitoare a societății comerciale.

un manager, care supraveghează bunul mers al activității, continuitatea în asigurarea stocurilor de marfă, dimensionarea acestora, pentru a se evita blocarea disponibilităților financiare în stocuri supradimensionate; asigură efectuarea plăților către bugetul statului, al asigurărilor sociale și către furnizori, urmărește încasarea creanțelor de la clienți.

Pentru desfășurarea activității de aprovizionare, S.C. FISCHIO S.R.L. dispune de două autoturisme proprietate personală a asociaților, puse la dispoziția societății pe bază de contracte de comodat.

Activitățile de gestionare a stocurilor de marfă, recepționarea mărfurilor, evidența mijloacelor bănești precum și evidențele financiar – contabile se efectuează de angajații societății manual și cu calculatoare proprii.

Întreaga activitate a societății este administrată de asociații români și de cel străin. Asociații români sunt managerii societății.

3.3 SALARIILE ÎN STUDIUL DE CAZ

În cele ce urmează, sunt prezentate practic operațiile efectuate la S.C. FISCHIOS.R.L.

S-a studiat Statul de plată a salariilor, care cuprinde:

datele de identificare ale societății (denumire, adresă, cod fiscal, luarea în evidență la Camera de Muncă cu numărul de dosar);

date despre fiecare angajat: număr curent și numărul contractului de muncă al angajatului înregistrat la Camera de Muncă, numele și prenumele,

date despre salariul fiecărui angajat: orele lucrate în cursul lunii, salariul de bază negociat, alte drepturi salariale, total drepturi salariale, alte drepturi impozabile, venit brut, contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru protecția socială a șomerilor, contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, cheltuielile profesionale, venitul net realizat, deducerile personală și suplimentară, venitul bază de calcul, impozitul și salariul net.

Societatea plătește salariile într-o singură dată, fără a acorda avans.

Înregistrările pentru aceste operații sunt următoarele:

Salariile brute realizate:

641 = 421 16.000.000

Obligațiile angajatului:

421 = %

4312 80.000

4313 1.120.000

4372 16.000

444 1.361.536

Obligațiile angajatorului:

-către bugetul asigurărilor sociale, protecției sociale și de sănătate: CAS-ul 4311, ajutorul de șomaj 4371, fondul de sănătate 4313:

645 = %

4311 1.866.400

4313 1.120.000

4371 80.000

-către alți beneficiari: Inspectoratul pentru handicapați 477.1, Camera de muncă 447.3, fondul de risc 447.4:

635 = %

447.1 32.000

12.000

48.000

Înregistrările de închidere a conturile privind calculul salariilor sunt următoarele:

121 = %

641 16.000.000

645 6.720.000

635 92.000

În cursul lunii, s-au achitat prin virament către bugetul statului prin contul bancar al societății următoarele:

-CAS 4.800.000 lei

-ajutor de șomaj 80.000 + 16.000

-pensie suplimentară 80.000

-fondul de sănătate 2.240.000

-impozitul pe salarii

-fond de risc 32.000

-Camera de Muncă 12.000.

Aceste plăti sunt reflectate în următoarele înregistrări contabile:

% = 5121

444 1.361.536

4311 4.800.000

4312 80.000

4313 2.240.000

4371 80.000

4372 16.000

447.1 32.000

447.3 12.000

De asemenea, s-a achitat angajaților salariul prin casă, fapt înregistrat în contabilitate astfel:

421 = 5311 12.558.464

La prezenta lucrare am anexat formulare utilizate în calculul salariilor.

CAPITOLUL IV

UTILIZAREA CALCULATORULUI

PENTRU CALCULUL SALARIILOR

4.1 DATE DE INTRARE UTILIZATE ÎN CONTABILITATE

Pentru a determina drepturile și obligațiile bănești ale salariaților sunt necesare informații permanente și informații periodice.

Informațiile permanente sunt numărul matricol, numărul contractului de muncă al angajatului înregistrat la Camera de Muncă, numele și prenumele, funcția, codul numeric personal, salariul de bază negociat și deducerile suplimentare ale angajatului.

Informațiile periodice sunt numărul de ore lucrate, numărul de ore din lună, numărul de zile de concediu de odihnă, dacă este cazul, numărul de zile de concediu medical sau de învoiri, numărul de ore de absențe nemotivate.

Statul de plată a salariilor cuprinde următoarele informații:

datele de identificare ale societății: denumire, adresă, cod fiscal, luarea în evidență la Camera de Muncă cu numărul de dosar;

date despre fiecare angajat: număr matricol (propriu agentului comercial); numărul contractului de muncă al angajatului înregistrat la Camera de Muncă; numele și prenumele;

numărul de ore lucrate în cursul lunii;

salariul de bază negociat;

alte drepturi salariale;

total drepturi salariale;

alte drepturi impozabile;

venit brut;

contribuția pentru asigurările sociale;

contribuția pentru protecția socială a șomerilor;

contribuția pentru asigurările sociale de sănătate;

cheltuielile profesionale;

venitul net;

deducerea personală de bază. De la introducerea impozitului pe venitul global deducerea personală de bază a evoluat de la 800.000 lei în perioada 01.01.2000 – 30.06.2000 la 1.600.000 în semestrul I al anului 2002;

deducerile suplimentare pentru persoane aflate în întreținere, reprezentând de la 35% din deducerea personală de bază până la dublarea ei;

venitul bază de calcul se determină ca diferență între venitul net și deducerile personală de bază și suplimentare;

impozitul calculat și reținut reprezintă cuantumul din venitul bază de calcul determinat pe baza unui impozitar și a unui algoritm de calcul;

salariul net reprezintă diferența dintre venitul bază de calcul și impozitul calculat.

4.2 SITUAȚII DE IEȘIRE OBȚINUTE ÎN CONTABILITATE

În fiecare lună, agentul economic are datoria de a informa terții legați de salarii cu privire la obligațiile pe care le are față de bugetul statului, al asigurărilor sociale și față de alte organisme.

1. Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat se completează și se predă lunar la Direcția Finanțelor Publice și conține informații despre agentul economic, cu cod fiscal, adresă, unitate bancară și cont bancar și cuantumul impozitului pe salar datorat și plătit.

2. Declarația privind obligațiile de plată la bugetul Fondului specific de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap se completează și se predă lunar la Direcția Finanțelor Publice și conține informații despre:

agentul economic, cu cod fiscal, adresă, unitate bancară și cont bancar ;

data plății salariilor;

cuantumul salariilor brute realizate și al fondului specific de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap datorat și plătit;

documentul de plată a contribuției la fond.

3. Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de asigurări sociale se completează și se predă lunar la Direcția Muncii și Protecției Sociale și conține informații despre (Anexele 16 și 17):

agentul economic, cu cod fiscal, adresă, unitate bancară și cont bancar;

data plății salariilor;

cuantumul salariilor brute realizate și al cotei de asigurare socială datorat și plătit și numărul total de salariați defalcat pe condiții de muncă;

cuantumul salariilor brute realizate și al fondului pentru șomaj datorat și plătit de angajat;

cuantumul salariilor brute realizate și al fondului pentru șomaj datorat și plătit de angajator;

cuantumul salariilor brute realizate și al fondului pentru asigurări sociale datorat și plătit de angajat;

documentele de plată.

4. Declarația privind obligațiile de plată la bugetul asigurărilor de sănătate se completează și se predă lunar la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate și conține informații despre (Anexa 18):

agentul economic, cu cod fiscal, adresă, unitate bancară și cont bancar ;

data plății salariilor;

cuantumul salariilor brute realizate și al cotei de asigurare de sănătate suportată de angajator datorată și plătită și numărul total de salariați

documentul de plată a asigurării de sănătate.

5. Fișa fiscală FF1, pentru fiecare salariat, se completează și se predă anual la Direcția Finanțelor Publice și conține informații despre agentul economic, cu cod fiscal, adresă, unitate bancară și cont bancar și cheltuielile profesionale, venitul net, deducerea personală de bază, deducerile suplimentare și informații pentru toate persoanele aflate în întreținere, venitul bază de calcul și impozitul calculat și reținut.

4.3 APLICAȚIE INFORMATICĂ

PENTRU CALCUL SALARIILOR

Această aplicație este realizată în cadrul colectivului de informatică al Facultății de Științe Economice a Universității “Tibiscus” și în continuare va fi prezentat modul de lucru, modul de gestionare a datelor și principalele operații care pot fi executate.

4.3.1 Baze de date utilizate

Datele și informațiile sunt grupate în următoarele directoare:

în directorul rădăcină, programul SALARII.PRG scris în limbajul FoxPro și un fișier TEMPORAR.DBF pentru calculele temporare;

în directorul DBF, baza de date ANGAJATI.DBF care păstrează informațiile despre salarii; DOCUMENT.DBF cu o listă a principalelor tipuri de documente utilizate în contabilitate (aici doar partea care are legătură cu tema lucrării); FORMULE.DBF conținând formule contabile (idem); IMPOZIT.DBF conținând impozitarul curent; OPERATII.DBF care conține operațiile contabile executate; PERSONAL.DBF care conține informații despre personalul angajat; PLANCONT.DBF conținând Planul de conturi (idem); RULAJ.DBF care se utilizează pentru a stabili rulajul unui anumit cont; SUME.DBF utilizat pentru calculul monetarului la plata salariilor;

în directorul FRX, fișierele ADAOSURI.FRX, ALFABETI.FRX, AVANS.FRX, BALANTA.FRX, CENTRALI.FRX, FF1.FRX, FF2.FRX, FLUTURA.FRX, LISTAOP.FRX, MONETAR.FRX, RETINERI.FRX, RULAJ.FRX și STAT.FRX, conținând rapoartele utilizate;

în directorul TXT se obțin, în urma rulării aplicației, situațiile de ieșire.

Bazele de date și utilizarea lor este următoarea:

ANGAJATI, conține datele despre angajații unității, astfel (în coloana Aut. sunt indicate câmpurile ale căror valori se calculează automat de către aplicație):

DOCUMENT, conține o codificare a principalelor tipuri de documente contabile, astfel:

FORMULE, conține lista formulelor contabile utilizabile, astfel:

IMPOZIT, conține impozitarul aferent perioadei respective, astfel:

OPERATII, conține operațiile contabile efectuate în perioada respectivă, astfel:

PERSONAL, conține datele despre fiecare angajat, astfel:

PLANCONT, conține lista conturilor din Planul general de conturi utilizabile, astfel:

RULAJ, conține rulajul unui cont într-o anumită perioadă, astfel:

SUME, conține totalul de cupiuri disponibile pentru plata salariului lunii curente:

TEMPORAR, conține aceleași câmpuri ca și baza de date ANGAJAȚI, fiind folosită la calculele intermediare.

4.3.2 Codificări utilizate pentru datele de intrare

Datele de intrare necesare executării acestei aplicații sunt primite în mod obișnuit de compartimentul financiar-contabil și se introduc în câmpurile corespunzătoare din bazele de date, conform semnificației prezentate la paragraful anterior.

Se impune aici să detaliem codificările utilizate de aplicație pentru adaosuri respectiv rețineri, astfel:

adaosuri și sporuri:

-cod 1: indemnizație de conducere;

-cod 2: salar de merit;

-cod 3: spor pentru lucrul de noapte;

-cod 4: spor pentru lucrul peste program;

-cod 5: spor pentru lucrul în condiții de pericol;

-cod 6: spor pentru lucrul în condiții grele;

-cod 7: spor pentru doctorat;

-cod 8: spor pentru lucrul în condiții de izolare;

-cod 9: prime;

-cod 10: alte adaosuri și sporuri;

rețineri:

-cod 1: cotizații sau rate la CAR;

-cod 2: cotizații sportive;

-cod 3: rate la bancă sau CEC;

-cod 4: avansuri diverse, altele decât avansul chenzinal;

-cod 5: pensie alimentară;

-cod 6: transport la și de la locul de muncă, contra cost;

-cod 7: garanții reținute gestionarilor;

-cod 8: masă contra cost;

-cod 9: chirie locuință;

-cod 10: alte rețineri.

Introducerea acestor informații se face așa cum se va prezenta la paragraful cu utilizarea aplicației.

4.3.3 Situații de ieșire obținute de aplicație

Aplicația asigură următoarele situații de ieșire:

statul de plată a salariilor (STAT.TXT) și fluturașii de plată, prezentate în Anexele 1 și 2;

lista adaosurilor si sporurilor (ADAOSURI.TXT), prezentată în Anexa 3;

lista reținerilor (RETINERI.TXT), prezentată în Anexa 4;

balanța statului (BALANTA.TXT), prezentată în Anexa 5;

recapitulația statului (CENTRALI.TXT), prezentată în Anexa 6;

lista de avans chenzinal (AVANS.TXT), prezentată în Anexa 7;

lista personalului, în ordine alfabetică (ALFABETI.TXT), prezentată în Anexa 8;

fișele fiscale FF1 și FF2, prezentate în Anexele 9 și 10;

monetarul utilizat pentru plata salariilor, prezentat în Anexa 11;

rulajul unui cont într-o anumită perioadă (RULAJ.TXT), prezentat în Anexa 12;

lista operațiilor efectuate într-o anumită perioadă (LISTAOP.TXT), prezentată în Anexa 13.

Aceste documente sunt listate în fișierele cu numele indicat între paranteze, în subdirectorul TXT al directorului de lucru.

4.3.4 Modul de utilizare a aplicației

Pentru a putea fi utilizată, aplicația se copiază într-un director de lucru, în forma de organizare existentă pe discheta ce însoțește lucrarea.

Deoarece aplicația este scrisă în limbajul FoxPro, calculatorul unde se rulează trebuie să aibă instalată una din variantele sub DOS sau sub Windows ale acestui sistem de gestiune a bazelor de date.

Pentru lansarea în execuție se pornește o sesiune de lucru FoxPro, se poziționează directorul de lucru care conține aplicația și se lansează programul SALARII.PRG.

În urma executării acestor operații pe ecran apare o pagină de prezentare a aplicației ca în figura 4.1; după apăsarea unei taste oarecare, pe ecran apare meniul principal al aplicației, ca în figura 4.2, în care meniurile au următoarea funcționalitate:

Actualizare date, pentru adăugarea, modificarea sau ștergerea informațiilor din bazele de date;

Luna nouă, pentru trecerea datelor de la luna anterioară la luna curentă;

Figura 4.1. Pagina de prezentare a aplicației

Figura 4.2. Meniul principal al aplicației

Calcul luna curentă, pentru efectuarea calculelor pentru luna curentă;

Listare, pentru obținerea situațiilor de ieșire prezentate anterior;

Contabilitate, pentru efectuartea înregistrărilor în contabilitate și obținerea de liste;

Sfârșit, pentru încheierea sesiunii de lucru cu aplicația.

Figura 4.3. Meniul de actualizare a datelor

Figura 4.4. Meniul de listări

Figura 4.5. Meniul pentru operații contabile

Meniul Actualizare date (figura 4.3) are următoarele opțiuni:

Avans, pentru introducerea sumelor care constituie avansul din salariu;

Lichidare, pentru introducerea sumelor la salariu;

Introducere angajat, pentru introducerea unui nou angajat în bazele de date;

Ștergere angajat, pentru stergerea unui angajat din bazele de date.

Meniul Listare (figura 4.4) are următoarele opțiuni:

Stat&anexe, pentru listarea statelor de plată pe luna curentă;

Lista alfabetică personal, pentru obținerea unei liste cu personalul angajat;

Fișe fiscale FF1, pentru completarea și listarea fișelor fiscale;

Monetar, pentru determinarea monetarului la plata salariilor.

Meniul Contabilitate (figura 4.5) are următoarele opțiuni:

Operații contabile, pentru introducerea operațiilor în bazele de date;

Lista rulaj cont, pentru obținerea unei situații cu rulajul unui anumit cont într-o perioadă de timp;

Lista operațiilor, pentru obținerea listei cu toate operațiile contabile efectuate într-o anumită perioadă de timp.

Pentru introducerea unui nou angajat în baza de date se apelează opțiunea Introducere angajat, obținând un ecran ca în figura 4.6 în care se introduc:

numărul matricol;

numele și prenumele și data nașterii;

data angajării;

codul numeric personal;

numărul contractului individual de muncă;

adresa.

Figura 4.6. Introducerea unui nou angajat

Figura 4.7. Introducerea avansului de plată

Încheierea introducerii se poate face astfel:

apăsând Continuare se trece la alt angajat;

apăsând Corectare se refac datele despre angajatul curent;

apăsând Terminare se încheie actualizarea.

Pentru introducerea avansului aferent unei luni se alege opțiunea Avans și în baza de date care este afișată pe ecran (figura 4.7) se introduc sumele dorite (de menționat că sumele aferente lunii anterioare sunt deja afișate pentru a putea fi refolosite la nevoie). Ieșirea din această operație se face prin combinația de taste <Ctrl/W>. O situație a avansurilor acordate este afișată pe ecran și automat scrisă în fișierul corespunzător.

Pentru introducerea datelor finale pentru calculul salariului pentru luna curentă se apelează opțiunea Lichidare (figura 4.8) și se introduc pe rând următoarele date (acolo unde sunt modificări):

numărul matricol al angajatului respectiv;

locul demuncă și funcția;

grupa de muncă;

Figura 4.8. Actualizarea datelor despre angajați în luna curentă

Figura 4.9. Ștergerea angajaților

numărul de ore lucrate și salariul tarifar orar, sau salariul de încadrare;

procentul de vechime;

coeficientul de deducere;

adaosurile și sporurile respectiv reținerile.

Încheierea introducerii se poate face astfel:

apăsând Continuare se trece la alt angajat;

apăsând Corectare se refac datele despre angajatul curent;

apăsând Terminare se încheie actualizarea.

Pentru ștergerea persoanelor care nu mai sunt angajate se apelează la opțiunea Ștergere angajat (figura 4.9) și se introduce matricola angajatului; datele sale de identificare sunt prezentate pentru siguranța operației pe ecran.

Încheierea ștergerilor se poate face astfel:

apăsând Continuare se trece la alt angajat;

apăsând Abandonare nu se mai șterge angajatul curent și se încheie operațiunea;

apăsând Terminare se încheie actualizarea.

Pentru trecerea datelor din luna anterioară în luna curentă se apelează meniul Luna nouă și în baza de date ANGAJAȚI sunt înscrise înregistrări noi pentru angajații din luna anterioară, reportate la luna curentă. Datele din luna curentă pot fi actualizate așa cum s-a prezentat mai sus la opțiunile Avans și Lichidare.

Observație: aplicația permite păstrarea informațiilor despre fiecare angajat pentru o perioadă oricare de timp.

Figura 4.10. Completarea și listarea fișelor fiscale

Pentru calculul drepturilor aferente lunii curente se apelează meniul Calcul luna curentă. Datele introduse și actualizate sunt procesate și se pregătesc pentru listare ulterioră. Dacă au fost omisiuni, se reia pasul Luna curentă apoi din nou Calcul luna curentă.

Pentru listarea statelor de plată și a celorlalte documente aferente (fluturașii pentru angajați, statul de plată, listele de adaosuri și sporuri respectiv rețineri, balanța, recapitulația) se apelează meniul Listare, opțiunea State&anexe. Situațiile de ieșire sunt obținute atât pe ecran cât și în fișierele prezentate anterior; exemple de astfel de situații sunt prezentate în Anexele 1-6. Din fișiere, tipărirea se poate efectua cu orice program de tipărire al sistemelor de operare DOS sau WINDOWS.

Pentru listarea unei situații privind angajații, numele și prenumele și codul numeric personal, se apelează opțiunea Lista alfabetică personal. Situația se obține atât pe ecran cât și în fișierul corespunzător (Anexa 8).

Pentru listarea fișelor fiscale, se apelează opțiunea Fișe fiscale FF1. Urmează ca utilizatorul să introducă datele privind regularizarea, folosind o fereastră ca în figura 4.10, apoi fișele sunt listate pe ecran și în fișierul corespunzător (Anexa 9).

Pentru listarea monetarului, se apelează opțiunea Monetar. Utilizatorul introduce numărul de cupiuri de 500.000, 100.000, …, 1 leu disponibile, folosind fereastra din figura 4.11, apoi se efectuează automat calculele și rezultatul este prezentat pe ecran și în fișierul corespunzător (Anexa 11).

Opțiunea Operații contabile permite introducerea în calculator a înregistrărilor contabile, ca în figura 4.12, în care informațiile necesare sunt:

tipul documentului contabil (se selectează din listă);

formula contabilă (idem);

numărul operației și data efectuării;

numărul documentului și data întocmirii;

suma.

Figura 4.11. Completarea și listarea monetarului

Figura 4.12. Introducerea operațiilor contabile

Opțiunea Lista rulaj cont permite listarea operațiilor efectuate asupra unui cont (ales de utilizator) într-o anumită perioadă de timp introdusă de utilizator. Lista se obține pe ecran și în fișierul corespunzător (Anexa 12).

Opțiunea Lista operații permite obținerea situației cu toate operațiile contabile efectuate într-o anumită perioadă de timp introdusă de utilizator, pe ecran și în fișierul aferent (Anexa 13).

În fine, încheierea lucrului cu aplicația se face prin alegerea meniului Sfârșit din meniul principal.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Activitatea de salarizare a personalului și relațiile care decurg din aceasta, atât față de angajați cât și față de organismele statului, are o mare importanță și pondere în activitatea oricărei unități economice.

Salariul reprezintă una din formele prin care angajatorul își stimulează și răsplătește angajatul pentru activitatea pe care o depune pentru atingerea obiectivelor unității. Pe această cale, folosind mecanismele adaosurilor, sporurilor, primelor, angajatorul poate obține rezultate mai bune de la personalul care depune eforturi și poate atenționa pe cei mai puțin interesați că munca lor nu este la nivelul dorit.

Pe de altă parte, salariul este sursă de venituri la bugetul statului și alte bugete sau fonduri. Așa cum s-a prezentat la capitolul 1, prin aplicarea impozitului pe salariu se obțin venituri la constituirea bugetului de stat. În același mod se alimentează bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor de sănătate, ca și alte fonduri speciale. Aceste contribuții provin în general atât de la angajator cât și de la angajat.

Reflectarea în contabilitate a operațiunilor care au legătură cu tema lucrării este cu atât mai complexă, cu cât unitatea are un număr mai mare de angajați, are mai multe compartimente de activitate, practică mai multe forme de angajare și plată.

Aplicația pe care am prezentat-o, realizată de colectivul de cadre didactice al Universității, dorește să simplifice activitatea compartimentului care se ocupă cu salarizarea muncii. Ea permite gestionarea unui număr oricât de mare de angajați, indiferent de forma de retribuire: acord sau regie. Datele despre fiecare angajat sunt păstrate pe întreaga perioadă cât acesta este angajat, după care ele rămân în baza de date, fiind accesibile prin intermediul comenzilor limbajului FoxPro.

Actualizarea datelor se poate face ori de câte ori este nevoie, fără ca aceasta să influențeze situațiile de ieșire; orice corecție poate fi urmată de un nou calcul și o nouă listare (pe ecran), care permite verificarea datelor introduse.

Utilizarea unei comenzi separate pentru avans și lichidare permite ca în situația în care se dorește acordarea salariului în aceste două tranșe, actualizarea să fie facilă și să se poată efectua în orice moment.

Cum operația de listare la imprimantă este separată de celelalte operațiuni, ea se poate efectua doar atunci când toate datele aferente lunii respective sunt corecte și există certitudinea că nu se vor mai opera alte modificări asupra datelor de intrare.

Obținerea de liste separate pentru adaosuri și sporuri respectiv rețineri, face ca acestea să poată fi ușor operate în contabilitate, atunci când sursa sau destinația lor este diversificată și totalizările sunt necesare pentru a asigura reflectarea corectă a datelor.

Acționând în spiritul ultimelor reglementări legale, aplicația permite completarea și tipărirea fișelor fiscale, acțiune care este de mare actualitate și este destul de complicat de executat manual, având în vedere cantitatea mare de date care trebuie înscrise în formular.

Aplicația permite de asemenea efectuarea de înregistrări contabile, însă numai în conturile care au legătură cu salarizarea personalului și relațiile cu organismele statului, care este tema lucrării. Pe această cale se asigură reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni; completând la nevoie lucrarea cu module speciale pentru alte operațiuni curente la nivelul firmei, se poate obține un sistem informatic financiar-contabil puternic și generalizat, apt să informatizeze întreaga activitate a compartimentului respectiv al unității.

Lucrarea nu tratează în mod meticulos în special aspectul financiar-contabil al operațiilor, ci încearcă să-l îmbine cu aspectele informatice, ale introducerii unui mecanism de ușurare a muncii respectivului compartiment din cadrul unității economice.

O analiză mai detaliată și mai specifică a conturilor utilizate, a operațiilor și formulelor contabile care au legătură cu subiectul temei ar putea conduce la posibilitatea simplificării operațiilor care trebuie executate și înregistrate în bazele de date ale aplicației; astfel, formulele contabile uzuale ar putea fi automat înregistrate folosind datele din statele de plată și documentele conexe; această propunere ar putea sta la baza unei îmbunătățiri a aplicației și eventual la un nou subiect pentru o temă de lucrare de diplomă.

Conturile utilizate în lucrare sunt cele uzuale, pe care orice unitate le folosește în operațiile curente. Totuși, în concordanță cu modificările legislative, acestea ar putea fi extinse, în sensul utilizării mai multor analitice care să sporească gradul de claritate al operațiilor efectuate.

Aplicația este în principiu portabilă pe orice sistem de calcul, cu condiția existenței pe acesta a sistemului de gestiune a bazelor de date FoxPro. Modificările pe care le va suferi în ciclul său de viață privesc actualizările periodice pe care legislativul le face și anume impozitarul și deducerile. Alte modificări, de formă a documentelor utilizate, de concepție, impun la rândul lor modificări în program sau în bazele de date și machetele formularelor utilizate.

Plecând de la principiul confidențialității salariilor, acestea nu au fost grupate pe state de plată diferite, corespunzătoare diverselor compartiment de activitate, întrucât pentru plată se utilizează fluturași care pot fi grupați după dorință și astfel nu sunt necesare mai multe state, cu recapitulațiile respective și o recapitulație globală a tuturor celorlalte date.

Se poate concluziona că utilizarea acestei aplicații ușurează modul de actualizare, evidență, calcul și tipărire a statelor de plată, ca și a relațiilor care decurg din această activitate cu diverse organisme ale statului. Prin utilizarea ei, aplicația dă un plus de siguranță, de calitate și aspect unei laturi a activității unității economice care este deosebit de importantă atât pentru firmă cât și pentru angajatul acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1. N. Cristescu, C. Silion, -Noua contabilitate, Editura Ecran Magazin 1994

C. Dumitru

2. M. Epuran, V. Băbăiță -Bazele contabilității, Editura de Vest Timișoara, 1997

3. N. Feleagă, I. Ionașcu -Contabilitate financiară, Editura Economică, București 1993

4. I. Nicoară, C. Sabău -Contabilitatea societăților comerciale, C.C.I Timișoara, 1991

5. M. Ristea -Noul sistem contabil al agenților economici din România

Ediția a III–a, CECCAR România, București 1994

6. C. Sabău -Aplicarea noului sistem contabil la unitățile mici și mijlocii,

C.C.I Arad, 1994

7. T. Karnyanszky -Programarea calculatoarelor utilizând FoxPro, Editura

Augusta, Timișoara, 1998

8. *** -Sistemul contabil al agenților economici, 1994

9. *** -Legea salarizării nr.14/1991

10. *** -Legea contabilității nr.82/1991

11. *** -Ordonanța de urgență nr. 102/29.06.1999 privind protecția

specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

12. *** -Ordonanța nr. 96/30.08.1999 privind constituirea și utilizarea

Fondului special pentru reducerea riscurilor tehnologice la

utilaje, echipamente și instalații industriale

13. *** -Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale nr. 19/2000