Sistem Informatic Managerial Pentru O Firma DE Constructii

Capitolul I. INTRODUCERE

1. Bazele managementului

1.1. Generalități

1.2. Concepția sistemică a unității economice

1.3. Managementul firmei

1.4. Interdependențele și dinamica funcțiilor managementului

1.5. Principiile generale ale managementului firmelor

1.6 Sistemul informațional managerial. Concept. Componentele sistemului informațional

1.7 Cerințe și deficiențe de funcționare a sistemului

Capitolul II. BAZE DE DATE. PROGRAMAREA UNUI SISTEM INFORMATIC

2.1. Elemente de teoria bazelor de date

2.1.1. Organizarea datelor

2.1.2. Structuri de date

2.1.3. Baze de date

2.1.4. Sisteme de gestiune a bazelor de date

2.2.Programarea unui sistem informatic

2.2.1. Sistemul informatic

2.3.2. Microsoft Access 2002 – sistem de gestiune a bazelor de date

3.2.1. Arhitectura Microsoft Access

2.4.2. Facilitati Access pentru dezvoltarea aplicatiilor

2.5.3. Optimizarea bazelor de date Acces

Capitolul III. ANALIZA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL EXISTENT

3.1. Prezentare Generală

3.1.2. Modul de constituire

3.1.3. Profilul activității și obiective

3.2. Prezentarea sistemului informatic existent

3.3. Analiza mediului extern și a relațiilor acestuia cu unitatea

3.4. Studiul structurii organizatorice a unității

3.4.1. Prezentarea organigramei unității

3.4.2. Prezentarea principalelor relații și fluxuri de informații/date dintre departamentele și serviciile din unitate în funcție de organigrama prezentată

3.5. Analiza documentelor sau a altor surse informaționale privind gestionarea mărfurilor

3.5.1. Inventarul documentelor și a altor surse informaționale

3.5.2. Fișa de analiză a documentelor

3.5.3. Grila informațiilor

3.5.4. Reprezentarea fluxului informațional

Capitolul IV. PROIECTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC

4.1. Prezentarea critică a sistemului informațional existent

4.2. Definirea sistemului informatic propus

4.3. Elaborarea planului de acțiune

4.4. Prezentarea situațiilor de ieșire a sistemului informatic

4.5. Formalizarea documentelor de intrare

4.6. Proiectarea bazei informaționale

4.6.1. Determinarea conținutului bazei informaționale

4.6.2. Definirea entităților bazei informaționale și a relațiilor dintre acestea

4.6.3. Codificarea atributelor bazei informaționale și definirea relațiilor dintre atribute

Capitolul V. PROIECTAREA DE DETALIU A UNITĂȚILOR

5.1. Proiectarea fișierelor de bază

5.1.1. Proiectarea fișierelor permanente

5.1.2. Proiectarea fișierelor variabile

5.1.3. Proiectarea fișierelor temporare

5.2. Determinarea unităților de prelucrare

5.3. Proiectarea unităților de prelucrare

5.3.1. Proiectarea dialogului cu unitățile de prelucrare

5.4. Proiectarea prelucrărilor specifice ale unității de prelucrare

5.4.1. Determinarea modulelor de prelucrare

5.4.2. Organigrama de sistem a unităților de prelucrare

Capitolul VI. PREZENTAREA PROGRAMULUI INFORMATIC

În Anexa 1 sunt prezentate legile pe baza cărora funcționează societatea S.C. „El Casa” S.A. Tirgu-Mures.

În Anexa 2 sunt prezentate documentele care se completează la intrarea și la ieșirea mărfurilor din societate.

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

BAZELE MANAGEMENTULUI

1.1. GENERALITĂȚI

Baza obiectivă a apariției și dezvoltării activității de management ca activitate specializată, o constituie munca. În momentul în care munca a devenit proces conștient de transformare s-au conturat două forme de manifestare ale acesteia: acțiunea fizică directă sau prin intermediul mijloacelor de muncă asupra obiectului muncii, care duce la transformarea acestora în vederea atingerii unui scop pe de-o parte și conducerea proceselor de transformare pe de alta. Cele două aspecte prezentate sunt legate între ele organic. Astfel se naște conceptul de diviziunea muncii care presupune împărțirea muncii într-un număr de părți componente legate de procesul de desfășurare a acesteia, și la constituirea unei rețele care interconectează părțile componente pentru realizarea în comun a activităților.

În acord cu cele două forme de manifestare a muncii prezentate (acțiunea fizică și conducerea proceselor) în cadrul diviziunii muncii există două categorii de procese:

procesul de execuție, prin care are loc transformarea fizică, cantitativă și calitativă a obiectelor muncii, în conformitate cu o anumită tehnologie, care angrenează majoritatea forței de muncă, și

procesul de conducere în care o parte a forței de muncă acționează asupra celeilalte cu scopul obținerii unui grad cât mai mare de eficiență.

În cele ce urmează ne vom concentra asupra procesului de conducere ca bază a managementului. Astfel procesul de conducere, în cadrul diviziunii muncii se caracterizează prin prezența a trei faze distincte în compunerea lui. Dacă faza previzională care constă în stabilirea obiectivelor, luarea decizilor strategice, urmărește stabilirea unei viziuni de perspectivă, faza operațională privește asigurarea cadrului organizatoric de coordonare și antrenare a forței de muncă iar faza de comensurare, evaluare și integrare reprezintă faza finală a procesului de management în care are loc analiza și interpretarea rezultatelor, rezultate care vor alimenta faza previzională a unui nou ciclu.

Activitatea de management se diferențiază de cea de execuție prin caracteristicile esențiale ale muncii. Astfel dacă într-o activitate de execuție obținerea rezultatelor se poate baza pe cunoștințele profesionale, în management se impune în mod obligatoriu multipla personalizare. Pe de altă parte, deși activitatea de conducere are o pondere mai redusă față de cea de execuție, rezultatul de ansamblu și eficiența depind de activitatea de management.

În ultimele decenii în domeniul științelor, al sistemelor de cercetare, în producție și în viața socială au avut loc mutații importante, datorită implicațiilor generate de un fenomen amplu cunoscut sub numele de revoluție tehnico științifico contemporană. Astfel raporturile tradiționale între dezvoltarea științei, dezvoltarea producției și dezvoltarea tehnicii s-au schimbat în mod radical. Dacă înainte de revoluția tehnico științifică antrenarea producției antrena dezvoltarea tehnicii care la rândul ei determina dezvoltarea științei, astăzi raporturile s-au inversat și știința impulsionează dezvoltarea tehnicii care la rândul ei determină dezvoltarea producției. Datorită acestor schimbări, durata de viață a produselor s-a redus ducând la apariția unei serii de noi concepte în domeniul managementului. Astfel conducerea dinamică, managementul previzional sau managementul integrat sunt noțiuni care s-au adăugat caracteristicilor managementului. Ca o paranteză, noțiunea de management integrat s-a dezvoltat odată cu sistemele avansate de producție în care managementul poate fi preluat de către echipamente de prelucrare automată a datelor care pot veni în sprijinul acestuia.

Aceste noi concepte au dus la apariția unor noi metode în management care vin în sprijinul acesteia, astfel născându-se abordarea managamentului ca știință. Din moment ce managementul ca știință preia cunoștințele dintr-un număr foarte mare de domenii pe care le alătură rezultatelor propriilor cercetări, managementul este o știință interdisciplinară.

Patru sunt grupele mari de problematici de care se ocupă managementul ca știință, în fiecare din aceste grupe de problematici regăsindu-se cunoștințe din mai multe domenii. Astfel bazele organizatorice folosesc cunoștințe din drept și domeniul organizării, metodele de management fac apel la cunoștințe din domeniul statisticii, sociologiei sau psihologiei, tehnica și tehnologia provin din științele tehnice, iar instrumentele managementului provin din matematică și cibernetică.

Obiectivul principal al științei managementului îl constituie cercetarea fenomenelor și dezvoltarea de principii și legități pa baza căruia trebuie să se desfășoare activitatea de management. Managementul științific este activitatea practică de conducere pe baza cuceririlor științifice cu scopul de a se evita empirismul și a spori eficiența.

1.2. CONCEPȚIA SISTEMICĂ A UNITĂȚII ECONOMICE

Metodele de investigare a managementului ca știință se bazează pe concepția sistemică a unității de producție. Concepția sistemică, numită și abordarea sistemică, este o formă specifică de aplicare a dialecticii în cercetarea diferitelor fenomene și procese.

Elementul caracteristic al concepției sistemice îl constituie vederea întregului, din dezvoltarea căruia deducându-se informațiile despre elemente. Se pune accentul pe proprietățile dinamicii sistemului, în ce privește resursele informaționale și celelalte influențe ale mediului.

În această accepțiune, orice tip de unitate de producție industrială, diviziunea acesteia sau o reuniune de astfel de unități se poate asocia unui sistem cibernetico-industrial, dacă se bazează pe autoreglare printr-un factor conștient de natură umană, în vederea atingerii obiectivelor.

În categoria sistemelor, sistemele economice sunt unele din cele mai complexe sisteme, deoarece se constituie dintr-un număr foarte mare de subsisteme și elemente eterogene (oameni, mașini, clădiri, etc). Dacă privim sistemul economic ca sistem ireductibil, acesta se compune în mod necesar din trei elemente: efectorul, elementul care transformă mărimile de intrare în mărimi de ieșire (care pot fi obiective), comparatorul, care compară mărimile de ieșire cu o referință (referința poate fi programul) și regulatorul care pe baza rezultatelor de la comparator va putea influența mărimile de intrare. Cele trei elemente teoretice în cadrul unui sistem economic se pot asocia la trei subsisteme după cum urmează: subsistemul condus sau efectorul, subsistemul de legătură (subsistemul informațional) respectiv subsistemul conducător.

Activitatea de management este cea care guvernează subsistemul conducător și asupra acestuia ne vom referi în cele ce urmează. În cadrul abordării sistemice a unității economice, funcția de management, ca element de bază a subsistemului conducător poate fi definită ca o acțiune îndreptată către un anumit scop specific din punct de vedere al caracterului său și care în interacțiune cu alte activități deosebite prin caracter și direcție, este obiectiv necesară pentru dirijarea eficientă a sistemului de producție. Prin delimitarea funcțiilor managementului se realizează diviziunea rațională a întregului proces managerial, deosebit de important în eficiența activității manageriale. Funcțiile managementului se realizează integral în toate domeniile de activitate, respectiv în toate subsistemele întreprinderii.

1.3. MANAGEMENTUL FIRMEI

După cum a rezultat din cele prezentate anterior, esența managementului o reprezintă funcțiile sau atributele sale, cunoașterea și înțelegerea cărora constituie o premiză majoră pentru descifrarea conținutului științei și practicii riguroase a managementului pentru însușirea și utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor ce îi sunt proprii.

Deși există controverse în domeniu, cel mai frecvent, procesul de management este partajat în cinci funcții (având în vedere natura sarcinilor implicate de desfășurarea lui și modul de realizare). Acestea sunt: peviziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea și evaluarea-controlul.

Previziunea

„Ce trebuie și ce poate fi realizat în cadrul firmei?”

Funcția de previziune este chemată să răspundă la această întrebare și constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei și componentele sale dar și resursele și principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativitate, distingându-se trei categorii principale. În primul rând prognozele: ele acoperă un orizont minim de 10 ani, au un caracter aproximativ și nu sunt obligatorii. Fie că sunt normative sau exploratorii se rezumă la principalele aspecte implicate. Planurile în care se finalizează cea mai mare parte a proceselor de previziune, se referă de regulă la perioade cuprinse între o od necesar din trei elemente: efectorul, elementul care transformă mărimile de intrare în mărimi de ieșire (care pot fi obiective), comparatorul, care compară mărimile de ieșire cu o referință (referința poate fi programul) și regulatorul care pe baza rezultatelor de la comparator va putea influența mărimile de intrare. Cele trei elemente teoretice în cadrul unui sistem economic se pot asocia la trei subsisteme după cum urmează: subsistemul condus sau efectorul, subsistemul de legătură (subsistemul informațional) respectiv subsistemul conducător.

Activitatea de management este cea care guvernează subsistemul conducător și asupra acestuia ne vom referi în cele ce urmează. În cadrul abordării sistemice a unității economice, funcția de management, ca element de bază a subsistemului conducător poate fi definită ca o acțiune îndreptată către un anumit scop specific din punct de vedere al caracterului său și care în interacțiune cu alte activități deosebite prin caracter și direcție, este obiectiv necesară pentru dirijarea eficientă a sistemului de producție. Prin delimitarea funcțiilor managementului se realizează diviziunea rațională a întregului proces managerial, deosebit de important în eficiența activității manageriale. Funcțiile managementului se realizează integral în toate domeniile de activitate, respectiv în toate subsistemele întreprinderii.

1.3. MANAGEMENTUL FIRMEI

După cum a rezultat din cele prezentate anterior, esența managementului o reprezintă funcțiile sau atributele sale, cunoașterea și înțelegerea cărora constituie o premiză majoră pentru descifrarea conținutului științei și practicii riguroase a managementului pentru însușirea și utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor ce îi sunt proprii.

Deși există controverse în domeniu, cel mai frecvent, procesul de management este partajat în cinci funcții (având în vedere natura sarcinilor implicate de desfășurarea lui și modul de realizare). Acestea sunt: peviziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea și evaluarea-controlul.

Previziunea

„Ce trebuie și ce poate fi realizat în cadrul firmei?”

Funcția de previziune este chemată să răspundă la această întrebare și constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei și componentele sale dar și resursele și principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativitate, distingându-se trei categorii principale. În primul rând prognozele: ele acoperă un orizont minim de 10 ani, au un caracter aproximativ și nu sunt obligatorii. Fie că sunt normative sau exploratorii se rezumă la principalele aspecte implicate. Planurile în care se finalizează cea mai mare parte a proceselor de previziune, se referă de regulă la perioade cuprinse între o lună și cinci ani. Gradul lor de detaliere variază invers proporțional cu orizontul, au un caracter obligatoriu și reprezintă baza desfășurării activitățiilor încorporate. Cea de-a treia modalitate principală de concretizare a previziunii o reprezintă programele, specific acestora fiind orizontul redus care variază de la o oră la o decadă. Prin natura lor programele sunt foarte detaliate, elementele cuprinse sunt obligatorii și prezintă un grad ridicat de certitudine.

În ultimele decenii s-au putut remarca progrese spectaculoase în domeniul previziunii, poate printre cele mai intense la nivelul procesului de management.

Organizarea

„Cine și cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?”

Ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc și se delimitează procesele de muncă fizică și intelectuală și componentele lor precum și gruparea acestora pe posturi, formații de muncă, compartimente și atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii economice, tehnice și sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor previzionate, desemnează funcția de organizare și răspunde la întrebarea anterioară. Altfel spus, combinarea nemijlocită a resurselor umane și indirect, materiale informaționale și finaciare la nivelul locurilor de muncă, compartimentelor și firmei în ansamblul său, reprezintă organizarea acesteia.

În cadrul organizării putem delimita două subdiviziuni principale: în primul rând organizarea de ansamblu a firmei concretizată în stabilirea structurii organizatorice și a sistemului informațional. Se asigură astfel structurarea firmei subordonată realizării obiectivelor sale fundamentale. În al doilea rând organizarea principalelor componente ale firmei: cercetarea-dezvoltarea, producția, personalul, etc.

Dacă organizarea de ansamblu a firmei este atributul managementului superior, organizarea principalelor componente ale firmei este atributul managementului mediu și inferior, dat fiind necesitatea luării în considerare a specificului proceselor.

În firma modernă organizarea înregistrează o dezvoltare deosebită, materializată prin conturarea organizării ca o disciplină științifică aparte, care înglobează un ansamblu de concepte specifice cum ar fi: analiza postului, analiza variabilelor organizaționale, drumul critic, diagrama ASME, diagrama GANTT, graficul Hyijmans, operagrama, organigrama, etc.

În concluzie de reținut dublul caracter al organizării ca funcție a managementului și domeniu de sine stătător ce nu se exclud ci sunt complementare.

Coordonarea

Funcția de coordonare constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile și acțiunile personalului firmei și ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor și sistemului organizatoric stabilite anterior. Altfel spus coordonarea este o „organizare în dinamică”, a cărei necesitate rezultă în principal din dinamismul firmei și al mediului ambiant, imposibil de reflectat în totalitate, în previziuni și sistemul organizatoric, și din complexitatea, diversitatea și ineditul reacțiilor personalului și subsistemelor firmei ce necesită o reacție operativă, permanentă care să asigure corelarea adecvată a deciziilor.

Eficiența coordonării stă în existența unei comunicări adecvate la toate nivelurile managementului, prin comunicare înțelegând transmiterea de informații și perceperea integrală a mesajelor conținute.

Din analizele efectuate a rezultat că în principal coordonarea îmbracă două forme: bilaterală care se derulează între un manager și fiecare subordonat ce asigură preîntâmpinarea filtrajului și distorsiunii, dar are dezavantajul unui mare consum de timp, și multilaterală ce implică un proces de comunicare concomitentă între un manager și mai mulți subordonați, folosită pe scară largă în cadrul ședințelor.

În condițile firmei moderne, ponderea coordonării multilaterale crește ca urmare a proliferării sistemelor de management de tip participativ.

Coordonarea, este funcția managementului cea mai puțin formalizată, depinde într-o măsură decisivă de latura umană a potențialului managerilor, cu efecte dificil de evaluat și strâns condiționate de conținutul celorlalte funcții ale managementului.

Antrenarea

Ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează, reprezintă funcția de antrenare. Scopul antrenării are un pronunțat caracter operațional și presupune implicarea cât mai profundă și eficace a personalului de execuție și de conducere la realizarea obiectivelor ce-i revin, parte a obiectivelor firmei.

„De ce personalul firmei participă la stabilirea și realizarea obiectivelor circumscrise acesteia?” Funcția de antrenare descrisă anterior, răspunde la această întrebare

Fundamentul antrenării îl reprezintă motivarea, care constă în corelarea satisfacerii necesităților și intereselor personalului cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite. În funcție de modul de condiționare a satisfacțiilor personalului, de rezultatele obținute, motivarea poate fi pozitivă sau negativă. Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului din participarea la procesul muncii, ca urmare a realizării sarcinilor atribuite, în timp ce motivarea negativă se bazează pe amenințarea personalului cu diminuarea satisfacțiilor în cazul neîndeplinirii întocmai a obiectivelor și sarcinilor repartizate. În firmele moderne se folosește cu prioritate motivarea pozitivă, întrucât la același volum de resurse financiare utilizate pentru motivare o parte sensibil mai mare a personalului obține satisfacții iar climatul de muncă și cultura firmei sunt superioare.

Caracteristic managementului științific este conceperea motivării și implicit a antrenării pe baza așa numitelor scări motivaționale, adică elementelor care prezintă interes pentru componenții firmei, a necesităților acestora, ordonate în funcție de succesiunea în care trebuie avute în vedere.

Eficacitatea antrenării depinde de întrunirea simultană a mai multor caracteristici în procesul motivării personalului, și anume: motivarea să fie complexă în sensul utilizării combinate atât a stimulării materiale cât și morale, motivarea să fie diferențiată, adică elementele luate în considerare și modul lor de folosire să țină cont de caracteristicile fiecărei persoane și ale fiecărui colectiv de muncă, pentru obținerea maximului de participare la realizarea obiectivelor frmei, motivarea să fie graduală, adică să satisfacă succesiv necesitățile personalului și în strânsă corelație cu aportul său, ținând cont de interdependențele dintre diferitele categorii de necesități.

În esență în ansamblul procesului de management, calitatea antrenării are un rol deosebit de important prin aceea că într-o măsură decisivă condiționează concretizarea eficientă a funcțiilor situate în amonte (previziunea, organizarea și coordonarea) precum și eficacitatea evaluării care urmează antrenării.

Control-evaluarea

„Cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă?”

Ansamblul proceselor prin care performanțele firmei, subsistemelor și componenților acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele stabilite inițial în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive, alcătuiesc funcția de evaluare-control.

Evaluarea închide deci ciclul procesului de management premergând previzionarea de noi obiective, efectuarea de reorganizări, etc, într-un nou ciclu.

Studiul procesului de evaluare-control în calitate de funcția managementului a scos în evidență patru faze: măsurarea realizărilor, compararea acestora cu obiectivele și standardele stabilite inițial, cu evidențierea abaterilor produse, determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate și efectuarea corecturilor care se impun, inclusiv acționarea asupra cauzelor ce au generat abaterile negative..

Eficiența procesului de evaluare-control stă în caracterul său necesar continu, nelimitându-se doar la perioadele de incheiere a unei categorii de previziune.

În cazul constatării abaterilor negative, funcția de evaluare-control are un important caracter preventiv care să permită preîntâmpinarea deficiențelor, și un important rol corectiv pentru corectarea deficiențelor, dacă acestea s-au produs.

În firma modernă control-evaluarea este de tip analiză-cauză-efect, cu un control activ concretizat în decizii și acțiuni manageriale eficace.

Ca și concluzie această funcție încheie după cum am arătat ciclul de management, conținutul și eficacitatea sa, condiționând sensibil calitatea de ansamblu a procesului de conducere și eficiența muncii depuse de personal.

1.4. INTERDEPENDENȚELE ȘI DINAMICA FUNCȚIILOR MANAGEMENTULUI

Abordarea sistemică a funcțiilor managementului implică, pe lângă luarea în considerare a evoluțiilor lor separate ca entități și analiza relațiilor dintre ele. O primă etapă în studiul interdependențelor funcțiilor managementului îl constituie ierarhizarea acestora. Astfel dacă în conducerea firmei de acum patru, cinci decenii, pe o poziție prioritară se situau organizarea și controlul, în managementul firmei moderne, tind să joace un rol relativ mai important în comparație cu celelalte.

Abordarea separată a funcțiilor managementului și a interdependențelor dintre ele a contribuit la evidențierea specificității componentelor procesului de management și a complexității sale. În practică procesul de management trebuie abordat în ansamblul său, tratând funcțiile conducerii în strânsa lor interdependență. Necesitatea tratării funcțiilor conducerii în ansamblul lor, decurge în primul rând din caracterul lor complementar și multiplele conexiuni dintre ele, dar și din caracterul sistemic al firmei asupra căreia se exercită.

Fig. 1.4 Interdependențele dintre funcțiile managementului

În cadrul firmei, procesul de management variază pe mai multe coordonate. Deosebit de importantă este variația amplorii procesului de management pe verticala sistemului managerial. Astfel pentru un management de nivel inferior, amploarea nivelului de conducere este redusă, crescând substanțial pentru managementul de nivel inferior.

În același timp, se poate constata și variația procesului de management în timp, atât în ansamblul său cât și la nivelul funcțiilor componente. Astfel funcția de previziune prezintă un maxim de activitate în perioade ce preced încheierea principalelor subdiviziuni temporare (an, trimestru, lună) și se menține la o intensitate relativ mare și în prima perioadă de plan. Intensitatea funcției de organizare urmărește o curbă în bună măsură asemănătoare evoluției intensității funcției de previziune, de care se deosebește totuși prin faptul că amplitudinea variației intensității funcției de organizare se menține la un nivel mai ridicat în decursul anului decât cea de previziune și amplitudinea variației este mai mică decât pentru funcția de previziune. Funcția de coordonare are o evoluție sensibil diferită față de precedentele funcții și se caracterizează prin nivele ridicate în decursul perioadelor determinate de principalele subdiviziuni temporare și este determinată la sfârșitul și începutul perioadelor de activitate, atunci când eforturile se concentrează cu prioritate asupra previziunilor și organizării. Funcția de antrenare fundamentată pe motivare complexă este necesar să se mențină continuu la un nivel ridicat astfel încât să determine o participare cât mai intensă a personalului la realizarea obiectivelor. Evoluția funcției de evaluare evidențiază două caracteristici principale referitoare la realizarea sa în decursul anului: intensitatea relativ ridicată în decursul întregii perioade care dealtfel condiționează sensibil îndeplinirea obiectivelor și amplificarea intensității funcției la începutul și sfârșitul subdiviziunilor temporare utilizate în previzionare (atunci când se determină nivelul realizării obiectivelor).

În ansamblu, evoluția procesului de management ca rezultantă a evoluției funcțiilor componente, este ciclică și ondulatorie, intensitățile maxime corespunzând încheierii, respectiv începerii principalelor subdiviziuni temporale folosite în previzionarea activităților firmei. Cu cât această durată este mai mare, cu atât amplitudinea variației este mai importantă.

Cunoașterea evoluției temporale a procesului de management este deosebit de utilă în practică, facilitând o structurare rațională a activității de management și execuție în cadrul firmei.

1.5. PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI FIRMELOR

La baza conceperii și exercitării managementului firmelor se află un ansamblu de principii care au aceeași triplă determinare socio-economică, tehnico-materială și umană, ca și cele care determină relațiile de management.

Principiile generale, exprimă nivelul de dezvoltare al științei managementului și fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaștere și aplicare este indispensabilă în managementul activităților firmelor.

Astfel principiul asigurării concordanței dintre parametrii sistemului de management al firmei și caracteristicile sale esențiale și ale mediului ambiant rezultă din dinamismul dezvoltării economice, tehnologice, științifice, culturale, etc. Este deci necesară conform acestui principiu, o permanentă corelare, perfecționare, adaptare la situația efectiv existentă în cadrul său și în contextul socio-economic în care firma își desfășoară activitățile. În legătură cu aplicarea acestui principiu se ridică două aspecte majore:

Asigurarea unei concordanțe cât mai depline între parametrii sistemului de

management pe de-o parte și caracteristicile întreprinderii și ale contextului său pe de altă parte;

Realizarea acestei concordanțe la un nivel cât mai înalt de dezvoltare a ambelor aspecte, nivel condiționat pentru eficiența procesului de management și implicit a firmei respective. Apariția de necorelări generează disfuncționalități și implicit ineficiență .

În ceea ce privește principiul managementului participativ este necesar ca exercitarea celor mai importante și complexe procese și relații de management în cadrul firmei să se bazeze pe implicarea unor grupe de manageri, specialiști și reprezentanți ai proprietarilor. Elementele care reclamă managementul participativ sunt complexitatea și dinamismul activităților, fluiditatea unor componente majore ale mediului ambiant, rapiditatea evoluțiilor științifice, tehnice, comerciale, organizatorice, contemporane, nivelul ridicat de pregătire a personalului, internaționalizarea activităților, etc. Astfel participarea personalului la derularea proceselor și relațiilor de management este necesar să se realizeze mai intens la nivelul firmelor mari și mijlocii, în domenii de activitate complexe și dinamice și pentru personalul cu nivel ridicat de pregătire. Formele majore de participare a componenților firmei, a unor specialiști dinafară sau a reprezentanților proprietarilor la conducere, se reglementează prin documente pe care se fundamentează constituirea lor (statutul, contractul de societate, etc).

Un alt principiu general este cel al motivării tuturor factorilor implicați în activitățile firmei, exprimată ca necesitate a stabilirii și utilizării stimulentelor materiale și morale de către factorii decizionali pentru asigurarea împlinirii armonioase a intereselor tuturor părților implicate. Funcționalitatea și profitabilitatea activităților oricărei forme depind decisiv de modul de îmbinare a intereselor economice a factorilor implicați, evident determinate decisiv de natura și formele de exercitare a proprietății și de concepția asupra luării lor în considerare.

Supra sau subevaluarea unei categorii de interese se răsfrânge mai devreme sau mai târziu asupra satisfacerii celorlalte interese.Motivarea puternică a factorilor implicați în activitățile firmei, corelat cu aportul esențial și efectiv la rezultatele obținute trebuie să ghideze în permanență managementul firmei.

Principiul eficienței presupune dimensionarea, structurarea și combinarea tuturor proceselor și relațiilor manageriale pentru maximizarea efectelor economico-sociale, măsurabile și nemăsurabile ale firmei în vederea asigurării unei competivități ridicate.

În esență principiul eficienței exprimă necesitatea modelării sistemului de management al firmei, astfel încât să se determine supraviețuirea și competitivitatea sa. Defapt acest principiu nu face decât să sintetizeze finalitatea precedentelor principii. Concretizarea acestui principiu implică utilizarea unui instrumentar modern de concepte și metode, în primul rând de management, dar și economice, tehnice, sociologice, bazate pe analiza lucidă, sistematică a realităților.

Ca ultimă precizare, în stabilirea eficienței de realizat în cadrul firmei, rolul decisiv îl au proprietarii sau reprezentanții acestora.

Sistemul informațional managerial (SIM). Concept. Componentele sistemului informațional.

În sec. al XVII-lea, Francis Bacon preciza: „Cunoașterea înseamnă putere”.

În zilele noastre, se întâlnesc numeroase alte reguli nescrise:

„Un manager bine informat face cât doi”.

„Informarea temeinică despre piață, concurență, parteneri constituie prima cerință a unei conduceri inteligente”.

„Informația corectă, completă și oprtună reprezintă o condiție a succesului”.

Specialiștii din domeniu sunt de părere ca materia primă a managementului o reprezintă informația și, deci, obiectul muncii managerului îl constituie informația.

Managementul firmei nu poate fi conceput și asigurat în condiții corecte fără cunoașterea:

proceselor de producție;

economiilor firmei;

condițiilor tehnico-economice;

abaterilor de la plan;

deficiențelor și erorilor.

Pentru a putea fi cunoscute, este nevoie de informații ample, rapide și de elaborarea unui SIM performant.

Procesul managerial include informația care stă la baza deciziilor eficiente:

SIM este o componentă de bază a sistemului de management al firmei.

SIM reprezintă ansamblul datelor, informațiilor, circuitelor informaționa-le, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor existente în cadrul firmei cu scopul asigurării suportului informațional necesar și îndeplinirea obiectivelor.

SIM asigură:

cunoașterea realităților firmei (desfășurarea producției, nivelul calitativ al producției, dotarea tehnică, nivelul calitativ și structura personalului);

date și informații despre mediul ambiant (piașă, concurență, prețuri, legislație, conjunctura economică etc.).

Există 2 concepte diferite: SIM și sistemul informatic:

legătura este de la întreg (SIM) la parte (sistemul informatic);

ambele au același scop;

între ele nu există deosebiri de principii și obiective;

deosebirea constă în gradul de utilizare a informaticii, a prelucrării datelor;

pe plan calitativ, sistemul informatic este superior, dar pe plan cantitativ este inferior SIM.

Componentele SIM

SIM are 6 componente:

Data

reprezintă descrierea letrică sau cifrică a unui eveniment intern sau extern.

este alcătuită din simboluri înregistrate pe suport material.

poate fi prelucrată manual, mecanic sau electronic.

reprezintă componenta primară a sistemului informațional.

Informația

reprezintă data înzestrată cu relevanță și scop.

aduce un plus de cunoaștere.

servește la luarea sau aplicarea unei decizii, stând la baza declanșării acțiunii.

este materia primă a SIM și trebui să fie:

veridică

oportună

conțină date suficiente

fie emisă și receptată cu o anumită frecvență.

poate fi:

de comandă (coordonare și dirijare). Aceste informații se folosesc pen-tru analiza activităților de conducere.

de corecție (de reglare). Se referă la îndreptarea unor activități, prin aducerea de mofificări cantitative și calitative.

de cunoaștere și raportare (informații contabile și statistice). Oferă informații privind cifra de afaceri, prețuri, costuri etc.

de planificare și prognoză. Se bazează pe evidența operativă, contabilă și statistică, fiind utile pentru planificarea și dezvoltarea activității într-un orizont de timp dat.

Fluxul informațional

Cuprinnde o categorie de informații necesare desfășurării unei enumite operații, acțiuni sau activități.

se transmite între emitent și destinatar, cu precizarea punctelor intermediare de trecere.

se caracterizează prin: conținut, volum, frecvență.

se clasifică în funcție de 2 criterii:

după frecvența transmiterii informațiilor:

fluxuri permanente (se transmit zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi)

periodice (la anumite perioade de timp)

ocazionale (cu o frecvență relativă)

după direcția vehiculării informațiilor:

ascendente (de la executant la șef, îmbrăcând forma unor raportări asupra realizării deciziilor)

descendente (de la șef la subordonat, îmbrăcând forma dispozițiilor, hotărârilor)

orizontale (informații transmise între posturi situate pe același nivel ierarhic)

Circuitul informațional

reprezintă traiectoria pe care circulă o informație sau categorie de informații de la emitent la destinatar.

pot fi clasificate după amplasarea celor 2 subiecți ai comunicării, astfel:

interne (cei 2 subiecți sunt situați în cadrul aceleași firme)

cu emitentul situat în mediul extern (furnizor, client, bancă etc.)

cu destinatarul situat în mediul extern (emitentul este o persoană din cadrul firmei).

Procedurile informaționale

reprezintă ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitățile de culegere, înregistrare, transmitere și prelucrare a informațiilor.

cu ajutorul lor se stabilesc:

suporții de informații

mijloacele utilizate pentru a culege, înregistra, transmite și a prelucra informațiile

succesiunea tratării informațiilor și operațiilor pe care acestea le suportă, metodele și formulele de calcul utilizate.

Mijloacele de tratare a informației

reprezintă componentele tehnico-materiale ale SIM.

includ toate instrumentele și echipamentele utilizate în tratarea, culegerea, înregistrarea, prelucrarea, transmiterea și stocarea informațiilor, începând cu cele mai simple și până la cele mai complexe.

ele pot fi:

manuale (mașini de dactilografiat, creion)

mecanizate (mașini de birou, de facturat)

automatizate (calculatoare electronice).

tratarea și prelucrarea informațiilor includ următoarele acțiuni:

stabilirea scopului final

sistematizarea informațiilor colectate

înțelegerea conținutului informațiilor și a cauzelor ce pot genera deficiențe

analiza și prelucrarea informațiilor.

1.7 Cerințe și deficiențe de funcționare a sistemului informațional

Cerințe

Obiectivitatea datelor primare. Datele trebuie să:

permită cunoașterea reală a stării efective a firmei

asigure coerența indicatorilor pe baza cărora managementul ăși va formula deciziile necesare.

Integralitatea informațiilor. Datele primare trebuie să reflecte integral, cantitativ și în structură toate fenomenele și procesele care au loc, pentru a determina debitul informațional necesar pentru luarea decizi-ilor corespunzătoare.

Exactitatea. Orice informație trebuie să prezinte trăsăturile inițiale ale faptelor, evenimentelor, acțiunilor, să fie exacte, precise, fără să aibă elemente eronate.

Operativitatea. Presupune scurtarea timpului din momentul emiterii informației, până la receptarea ei de către destinatar.

Este necesară, pentru că uzura morală a informației e mai rapidă decât uzura bunurilor materiale.

Etapizarea și ierarhizarea. Informația trebuie să ajungă la destinatar în funcție de necesitatea și nivelul ierarhic la care e situează.

Unitatea metodologică de tratare a informațiilor. Informațiile trebuie să fie tratate și exprimate în mod unitar, pentru a nu exista moduri diferite de apreciere și înțelegere a lor.

Unicitatea datelor și evitarea dublelor înregistrări și raportări, pentru a evita munca inutilă și lipsa de operativitate.

Adaptabilitatea informației la prelucrarea exactă a datelor.

Economicitatea. Presupune realizarea circulației informației eficiente cu costuri minime.

Se apreciază ca raport între valoarea cognitivă a informației și efortul (cheltuielile) ocazionat (e) pentru obținerea lor.

Deficiențe

Distorsiunea

reprezintă modificarea parțială, întâmplătoare a conținutului informației, pe parcursul culegerii și transmiterii ei de la emitent la receptor.

poate fi generată de:

diferența de pregătire (intelectuală, profesională) a persoanelor implicate în vehicularea informațiilor.

utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru transmiterea și înregistrarea informațiilor.

manipularea necorespunzătoare, neglijentă a suportului de transmitere a informațiilor.

Filtrajul

reprezintă modificarea intenționată a conținutului unei informații, prin intervenția pe parcursul înregistrării, transmiterii și prelucrării acesteia a unor persoane interesate ca beneficiarul să primească un mesaj schimbat.

Redundanța

este determinată de:

existența unui număr mai mare de informații decât sunt necesare pentru realizarea scopului comunicării.

înregistrarea și prelucrarea repetată a unor informații.

Capitolul II.

BAZE DE DATE. PROGRAMAREA UNUI SISTEM INFORMATIC

Eemente de teoria bazelor de date

2.1.1. Organizarea datelor

În contextul socio-economic actual, caracterizat printr-o concurenta acerba, dinamica mediului in care îsi desfasoara activitatea agentii economici impune o eficienta sporita în procesul de adoptare a deciziilor. Dezvoltarea de noi piete necesita cunostinte din diverse medii în care acestea sa poata evolua, precum si cunoatinte privind domeniile legislativ, juridic, fiscal, politic etc. Aceste surse de informatii alimenteaza prin orice canale posibile toate nivelurile întreprinderii. Informatiile astfel obtinute trebuie sa fie prelucrate pentru a extrage ceea ce este esential pentru o buna evolutie a firmei. Multitudinea factorilor care influenteaza activitatea firmei releva importanta utilizarii unor sisteme informationale care sa asigure suportul necesar adoptarii deciziilor.

Economia nationala consta intr-un sistem complex, alcatuit din subsisteme distincte, intre care exista numeroase conexiuni si interdependente, relatii sub forma de fluxuri materiale, energetice, informationale, inclusiv valorice care formeaza circuitul economic si permit functionarea intregului sistem economic. Desfasurarea oricarei activitati, presupune manipularea unui volum din ce in ce mai ridicat de informatii, fapt ce a condus la aparitia si dezvoltarea sistemelor informationale, care au ajuns sa ocupe azi un loc important in functionarea complexului mecanism reprezentat de societatea moderna.

Procesul de instruire în societatea noastra tot mai informatizata, în asa numita Societate Informationala, impune tot mai mult structurarea cunostintelor acumulate, capacitatea de a le organiza, clasifica, regasi si mai ales completa. Vorbim despre managementul conostintelor, un capitol important atât al ontologiei, cât si al informaticii. Putem spune ca disciplina „Baze de Date” se ocupa cu câteva din mecanismele de gestiune a informatiilor si a cunostintelor.

Sistemele informationale repezinta un ansamblu de tehnici si metode de organizare, manevrare si exploatare a inormatiilor specifice unui anumit domediu de activitate, de la generarea acestora pana la stergerea sau stocarea lor. Aparitia calculatorului electronic a permis automatizarea acestor activitati conducand la aparitia sistemelor informatice.

Sistemele informatice sunt sisteme de organizare, manevrare si exploatare a informatiilor (respectiv a datelor), specifice unui anumit domeniu de activitate, cu ajutorul calculatorului. Pentru a rezolva problemele legate de manevrarea informatiilor, reprezentate prin intermediul datelor, apare ca o necesitate existenta unor modele si mecanisme de organizare a datelor deoarece, de modul în care sunt organizate datele depinde eficienta sistemului informatic. Bazele de date, ca principale componente ale sistemelor informatice, ofera tocmai aceste modele si mecanisme de organizare a datelor.

Datele sunt reprezentari simbolice ale unor fenomene, procese, obiecte etc. susceptibile a fi stocate pe un suport de memorie externa, si care pot fi manevrate folosind diverse mijloace tehnice (exemple de date: cifre, siruri de caractere, imagini, culori etc.).

Conform definitiei lui Devlin din lucrarea „Data Warehouse from Architecture to Implementation” (1997), datele reprezinta ceea ce componentele sistemelor informationale creaza, stocheaza si furnizeaza. Datele care au fost prelucrate prin adaugarea sau crearea de noi semnificatii ori cunostinte utile devin informatie.

Informatia reprezinta sensul pe care oamenii îl acorda datelor (astfel ca aceeasi data poate reprezenta diverse informatii, functie de cei care o folosesc)

Scopul informatiei îl reprezinta diminuarea incertitudinii, iar calitatea acesteia este apreciata din perspectiva urmatorilor factori:

– relevanta – o informatie este relevanta daca aceasta poate fi utilizata (de exemplu, pretul actiunilor unui operator de telefonie la bursa este extrem de relevant pentru adoptarea unei decizii referitoare la cumpararea sau vânzarea de actiuni, în schimb este irelevant pentru lansarea unei comenzi de aprovizionare cu materii prime);

– corectitudinea – o informatie este corecta daca este fundamentata pe date reale;

– acuratetea – masoara gradul de apropiere fata de valoarea reala;

– precizia – reprezinta acuratetea maxima cu care poate fi reprezentata o informatie;

– completitudinea – se refera la încorporarea tuturor elementelor necesare pentru fundamentarea deciziei, precum si la faptul ca fiecare dintre acestea trebuie sa se bazeze pe factorii relevanti;

– sincronizarea în timp – presupune analizarea urmatoarelor aspecte:

• momentul când este necesara informatia;

• momentul când informatia devine disponibila;

– utilizabilitatea – reflecta usurinta în exploatarea informatiei pentru scopul prevazut;

– accesibilitatea – se refera la timpul necesar obtinerii informatiei, cu un nivel acceptabil de efort, din locul în care utilizatorul se asteapta sa o regaseasca pe aceasta;

– consistenta – indica faptul ca toate elementele care intra în componenta unei informatii se bazeaza pe aceleasi presupuneri, perioade de timp etc.;

– conformitatea cu asteptarile – masoara ecartul între caracteristicile informatiei obtinute si caracteristicile previzionate;

– costul – reprezinta resursele cheltuite de organizatie în scopul obtinerii informatiei.

Organizarea datelor presupune efectuarea urmatoarele activitati:

– definirea, structurarea, ordonarea si gruparea datelor;

– stabilirea legaturilor ( relatiilor ) între date, între elementele unei colectii de date si între colectii de date;

– stocarea datelor pe un suport informational, prelucrabil într-un sistem de calcul.

Organizarea datelor se realizeaza pentru a permite regasirea lor automata dupa anumite criterii sa forme.

Obiectivele urmarite la organizarea datelor sunt:

– realizarea unui acces rapid la date stocate pe diferite suporturi de memorie;

– spatiul de memorie interna si externa ocupat sa fie cât mai mic (economie de memorie);

– datele sa apara o singuradata în sistem (unicitatea datelor);

– modul de organizare a datelor sareflecte, pe cât posibil, toate legaturile dintre obiectele, fenomenele, procesele pe care acestea le reprezinta;

– schimbarea structurii datelor si a relatiilor dintre ele sa se faca fara a modifica programele ce le gestioneaza (flexibilitatea datelor).

Conceptele de baza utilizate în activitatea de organizare a datelor sunt: entitate, atribut, valoare.

Entitatea reprezinta un obiect concret sau abstract, caracterizat de proprietatile sale si reprezentat distinct in baza de date.

O proprietate a unui obiect poate fi exprimata printr-o pereche (atribut, valoare). Spre exemplu: „studentul X este în anul de studii II”, unde „anul de studii” reprezinta atributul, iar „II” reprezinta valoarea. Deoarece o entitate este caracterizata de proprietatile sale înseamna ca ea se poate reprezenta prin mai multe perechi (atribut, valoare).

Un atribut nu caracterizeaza doar o entitate, ci poate caracteriza o clasa de entitati numita entitate grup. Un atribut este o proprietate ce descrie un anumit aspect al obiectului ce se înregistreaza în baza de date.

Atributele mai sunt cunoscute si sub numele de câmpuri sau caracteristici.

Un atribut este caracterizat de multimea valorilor pe care le poate lua. Aceste valori pot fi numerice, alfanumerice (siruri de caractere) etc. În general atributele au valori elementare, dar pot exista si situatii de atribute compuse (formate prin înlantuirea mai multor atribute elementare).

Atributele care identifica în mod unic o anumita entitate se numesc atribute cheie, celelalte atribute numindu-se atribute non-cheie.

Atributele pot fi de mai multe tipuri, dupa cum urmeaza:

– atribut compus (bloc). Acesta este un atribut format din cel putin doua alte atribute. Valoarea sa este reprezentata de valorile atributelor componente.

– atribut calculat (dedus). Acesta reprezinta un atribut a carui valoare nu este cunoscuta direct, ci se calculeaza pe baza valorilor altor atribute.

– atribut simplu atribut care nu este nici compus si nici calculat. Valorile sale sunt valori atomice, adica nu mai pot fi descompuse în elemente componente.

– atribut repetitiv multivaloare. Acesta este un atribut format din mai multe valori care se repeta de mai multe ori pentru aceeasi entitate. De exemplu: entitatea STUDENT poate fi caracterizata de atributele simple NUME si GRUP{ precum si de atributul repetitiv DISCIPLIN{, NOT{ care este identic pentru toate disciplinele audiate de un student.

– atribut de identificare (cheie). Reprezinta un atribut care se caracterizeaza prin unicitatea valorii sale pentru fiecare instanta a entitatii careia îi apartine.

2.1.2. Structuri de date

Prelucrarea si manevrarea eficientt a datelor impune folosirea unor structuri de date complexe. Tipurile de structuri de date folosite în sistemele informatice depind de sistemul informational automatizat si de tehnologiile de prelucrare a datelor folosite.

Structura de date este definita ca o colectie de date între care s-au stabilit o serie de relatii care conduc la un anumit mecanism de selectie si identificare a componentelor. Multimea de date asociata structurii poate fi alcatuita din datele unui tip sau mai multor tipuri de entitati. Componentele unei structuri de date pot fi individualizate si identificate prin nume (identificator) sau prin pozitia pe care o ocupa în structura.

Dupa modul de localizare al unei componente, o structura de date poate avea acces direct sau secvential. Accesul secvential presupune parcurgerea tuturor componentelor structurii, aflate înaintea componentei cautate, în timp ce accesul direct permite localizarea unei componente fara a tine seama de celelalte componente.

Elementele care formeaza o structura de date pot fi date elementare sau pot fi ele însele structuri de date.

Operatiile care se pot efectua asupra structurilor de date se refera la valori si/sau la structura. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt:

– crearea datelor (memorarea datelor în forma initiala pe suportul de memorie);

– consultarea datelor (accesul la componentele structurii în vederea prelucrarii valorilor);

– actualizarea datelor (schimbarea starii structurii prin adaugarea, stergerea unor elemente componente, modificarea valorii unor elemente, modificarea relatiilor dintre elemente);

– sortarea datelor (aranjarea elementelor unei structuri dupa anumite criterii);

– ventilarea structurii (spargerea structurii în doua sau mai multe structuri);

– fuzionarea (formarea unei noi structuri din doua sau mai multe structuri);

copierea;

– interclasarea etc.

Structurile de date (multimi ordonate de date între care s-au stabilit anumite relatii si pentru realizarea operatiilor se foloseste un grup de operatori de bazs cu o anumita semantica).care au aceeasi organizare si sunt supuse acelorasi operatii formeaza un tip de structura de date.

Clasificarea structurilor de date se poate realiza dupa mai multe criterii.

A. Dupa tipul componentelor:

– structuri omogene, în care componentele sunt toate de acelasi tip;

– structuri eterogene, în care componentele sunt de tipuri diferite.

Daca o structura se poate descompune în structuri de acelasi tip atunci avem o structura recursiva.

B. Dupa posibilitatea de modificare a structurii:

– structuri statice, care pe tot parcursul existentei lor au acelasi numar de componente în aceeasi ordine;

– structuri dinamice, care permit modificarea numarului de componente sau a pozitiei acestora în structura, prin aplicarea operatorilor specifici strucutrii. Aceste structuri pot avea, teoretic, un numar nelimitat de componente si de aceea se mai numesc structuri cu cardinalitate infinita.

Asemanator, structurile statice se considera ca sunt structuri cu cardinalitate finita.

C. Din punct de vedere al nivelului de structurare al datelor exista:

– structura logica, care se refera la modul de ordonare al datelor si la operatorii folositi pentru tratarea datelor;

– structura fizica, ce se refera la modul de implementare, de reprezentare efectiva pe un suport de memorie;

Principalele tipuri de structuri logice de date sunt: structura punctuala; structura liniara; structura arborescenta; structura retea; structura relationala.

Structura punctuala este reprezentata de o entitate grup izolata, care nu are legaturi cu alte entitati.

Structura liniara (lista) este o structura care defineste o relatie de ordine totala între elementele unei colectii de date. Dupa cum am vazut mai înainte, o relatie de ordine totala este o relatie care exista între oricare doua elemente ale unei colectii de date. Structura liniara presupune ca fiecare element al structurii contine, pe lânga informatiile care trebuiesc manevrate, informatiile necesare pentru a realiza o legatura (relatie) cu alt element al aceleiasi structuri.

Acest tip de structura are urmatoarele caracteristici:

– are un singur element initial si un singur element terminal;

– orice element care nu este initial si nici terminal are un singur succesor imediat;

– primul element nu are predecesori;

– ultimul element nu are succesori;

– daca exista o relatie între ultimul si primul element atunci structura este inelara sau circulara;

– relatiile stabilite între date sunt de tipul 1 la 1.

O structura este arborescenta sau ierarhica (descendenta) daca între elementele sale exista o relatie de ordine. Aceasta înseamna ca fiecare element (cu o singura exceptie) provine din alt element aflat pe un nivel ierarhic superior.

Structura de date arborescenta are urmatoarele caracterisitci:

– elementele structurii se numesc noduri;

– exista un element unic, numit radacina arborelui, care nu are un predecesor;

– orice nod diferit de radacina are un predecesor imediat unic;

– orice nod netermical are un numar finit de succesori imediati;

– relatiile stabilita între noduri sunt de tipul 1 la m.

Un arbore în care fiecare nod are strict numai doi succesori se numeste arbore binar.

Structura de tip retea este o structura în care între elementele componente exista o relatie de preordine. În acest caz elementele sunt legate unele de altele prin legaturi multiple.

Caracteristicile acestui tip de structura de date sunt:

– o retea este un graf în care, între doua noduri, exista legaturi bidirectionale;

– un nod are mai multi predecesori si el însusi poate fi predecesor pentru propriul sau predecesor, caz în care apar cicluri în retea. Un ciclu este un drum în care nodul initial este acelasi cu nodul final.

– între elementele retelei se stabilesc legaturi de tipul “m la n”.

O retea în care exista doar legaturi univoce între elemente se numeste retea “simpla”. În caz contrar reteaua spunem ca este o retea complexa. Într-o retea simpla nu exista cicluri.

Structura relationala a datelor considera ca acestea sunt organizate la nivel logic sub forma de tabele (relatii, tablouri) de date elementare, între care nu sunt legaturi explicite. Fiecare linie dintr-un asemenea tabel se numeste înregistrare si fiecare element al unei înregistrari ce corespunde unei anumte coloane se numeste câmp.

2.1.3. Baze de date

Informatiile din lumea ce ne înconjoara sunt structurate în diverse moduri. Adesea structura o impunem sau o chiar inventam noi în procesul de memorare, în încercarea de a transforma informatiile cu care suntem bombardasi în cunostinte. Sistemul de structurare a datelor care intervine cel mai frecvent este tabelul, iar în cazul volumelor mari vorbim depre baze de date. Baza de date reprezinta una sau mai multe colectii de date aflate în interdependenta împreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele.

Pentru a avea acces cât mai simplu si mai rapid la aceste informatii, fie ca sunt ofertele unui magazin virtual, fie conturi bancare, Baza de date se istaleaza pe un server – accesibil în reteaua locala, intranet sau Internet. Pentru aceasta s-au elaborat si se folosesc SGBD-uri precum Oracle, SQL Server, MySQL, PostFix,…

Complexitatea actuala a aplicatiilor de management al bazelor de date face necesara o combinatie aprocesarii tranzactiilor on-line, a încarcarii si a cresterii sprijinului decizional. În scopul satisfacerii acestor necesitati, este nevoie de baze de date scalabile si performante care pot fi ajustate dinamic pentru a realiza un compromis între bazele de date (mai mari) si utilizatorii simultani (mai multi). De asemenea, sunt necesare tehnologii pentru baze de date proiectate pentru a maximiza capacitatile configuratiei hardware/software disponibile (incluzând arhitecturi simplu si multi-procesor), precum si pentru valorificarea unor arhitecturi hardware (cum ar fi clustere cuplate larg si masini paralele puternice).

Conceptul de baza de date a aparut în 1969 cu ocazia prezentarii primului raport CODASYL în cadrul unei conferinte pe probleme de limbaje de gestiune a datelor.

Evolutia metodelor si tehnicilor de organizare a datelor a fost determinata de necesitatea de a avea un acces cât mai rapid si usor la un volum din ce în ce mai mare de informatii precum si de perfectionarea echipamentelor de culegere, memorare, transmitere si prelucrare a datelor.

Ideea principala a organizarii datelor în baze de date se sprijina pe existenta unui fisier de descriere globala a datelor prin care se realizeaza independenta programelor fata de date si a datelor fata de programe.

În sistemele de baze de date definirea datelor se separa de programele aplicatie, utilizatorii vad doar definitia externa a unui obiect fara a cunoaste modul în care e definit acesta ai cum functioneaza. În acest mod, definitia interna a obiectului poate fi modificata fara a afecta utilizatorii acestuia daca nu se modifica definitia externa. De exemplu, daca sunt adaugate noi structuri de date sau sunt modificate cele existente, atunci programele aplicatie nu sunt afectate daca nu depind direct de ceea ce se modifica.

În bazele de date are loc o integrare a datelor, în sensul ca mai multe fisiere sunt privite în ansamblu, eliminându-se pe cât posibil informatiile redondante. De asemenea, se permite accesul simultan la aceleasi date, situate în acelasi loc sau distribuite spatial, a mai multor persoane de pregatiri diferite, fiecare cu stilul personal de lucru.

Accesul oricarui utilizator la baza de date se realiza prin intermediul fisierului de descriere globala a datelor. Fisierul de date continea colectiile de date si legaturile dintre ele.

În esenta, conceptul de baza de date poate fi definit ca fiind una sau mai multe colectii de date (Ki), aflate în interdependenta, împreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele, (Bs{K1, K2, …I)

O baza de date astfel definita trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

– sa asigure o independenta sporita a datelor fata de programe si invers;

– structura bazei de date trebuie astfel conceputa încât sa asigure informatiile necesare si suficiente pentru a satisface cerintele informationale si de decizie ale utilizatorului;

– sa asigure o redundanta minima si controlata a datelor;

– sa permita accesul rapid la informatiile stocate în baza.

Arhitectura generala a bazelor de date a fost standardizata international si cuprinde urmatoarele elemente componente:

– baza de date propriu-zisa în care se memoreaza colectia de date;

– sistemul de gestiune al bazei de date, care este un ansamblu de programe ce realizeaza gestiunea si prelucrarea complexa a datelor;

– un set de proceduri manuale si automate, precum si reglementarile administrative, destinate bunei functionari a întregului sistem;

– un dictionar al bazei de date (metabaza de date)), ce contine informatii despre date, structura acestora, elemente de descriere a semanticii, statistici, documentatie etc.

– echipamentele de calcul (hardware) utilizate (comune sau specializate);

– personalul implicat (categorii de utilizatori: finali sau de specialitate, analisti-programatori, gestionari, operatori).

Bazele de date sunt extrem de variate în functie de criteriile de apreciere considerate. În continuare sunt prezentate câteva criterii de clasificare:

– dupa orientare: generalizate, specializate;

– dupa modelul de date folosit: ierarhice, în retea, relationale, orientate obiect;

– dupa amploarea geografica: locale, distribuite;

– dupa limbajele utilizate: autonome (cu limbaje proprii), cu limbaj gazda, mixte.

Componentele bazei de date pot fi structurate pe trei nivele, în functie de clasa utilizatorilor implicati:

– nivelul logic. Este dat de viziunea programatorului de aplicatii, care realizeaza programele de aplicatii pentru manipularea datelor si structura logica (subschema) corespunzatoare descrierii datelor aplicatiei;

– nivelul conceptual (global). Este dat de viziunea administratorului bazei de date, care realizeaza structura conceptuala (schema) corespunzatoare descrierii bazei de date si administreaza componentele bazei de date pentru manipularea datelor;

– nivelul fizic. Este date de viziunea inginerului de sistem care realizeaza structura fizica corespunzaroare descrierii datelor pe suportul fizic.

2.1.4. Sisteme de gestiune a bazelor de date

Sistemul de programe care permite construirea unor baze de date, introducerea informatiilor în bazele de date si dezvoltarea de aplicatii privind bazele de date se numeste sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD).

Un SGBD da posibilitatea utilizatorului sa aiba acces la date folosind un limbaj de nivel înalt, apropiat de modul obisnuit de exprimare, pentru a obtine informatii, utilizatorul facând abstractie de algoritmii aplicati privind selectionarea datelor implicate si a modului de memorare a lor. SGBD-ul este o interfata între utilizatori si sistemul de operare.

O baza de date poate fi privita ca o colectie de date stocate pe suporti de memorie externa adresabile de catre mai multi utilizatori si care satisface cerintele de informare ale acestora.

Sistemul de gestiune al bazei de date reprezinta ansamblul de programe (software) care permite îndeplinirea scopului pentru care a fost creata baza de date.

El trebuie sa asigure realizarea urmatoarelor activitati:

– definirea structurii bazei de date;

– încarcarea bazei de date;

– accesul la date (interogare, actualizare);

– întretinerea bazei de date (colectarea si refolosirea spatiilor goale, refacerea bazei de date în cazul unui incident);

– reorganizarea bazei de date ( restructurarea si modificarea strategiei de acces);

– protejarea datelor.

Într-un alt sens, sistemul de gestiune al bazei de date se constituie într-o interfata între utilizator si baza de date, reprezentând mecanismul prin intermediul caruia acesta are acces la date.

Pentru a-si putea îndeplini functiunile prevazute, unui sistem de gestiune al bazei de date modern îi revin o serie de obiective de îndeplinit, cum sunt:

1. Asigurarea independentei datelor. Aceasta presupune ca modificarea strategiei de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date nu trebuie sa afecteze aplicatia care prelucreaza aceste date. Independenta datelor fata de aplicatie este necesara deoarece: diferite aplicatii au nevoie de viziuni diferite ale acelorasi date; administratorul bazei de date trebuie sa aiba libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces, ca raspuns la cerinte (schimbari de standarde, prioritatile aplicatiilor, schimbarea unitatilor fizice de memorare etc.), fara a modifica aplicatiile existente; baza de date existenta, precum si programele de exploatare a ei reprezinta o investitie importanta la care nu trebuie sa se renunte prea usor.

Independenta datelor trebuie privita din doua puncte de vedere: independenta fizict si independenta logica a datelor.

Independenta fizica a datelor implica modificarea tehnicilor fizice de memorare a datelor fara a necesita rescrierea programelor de aplicatie.

Independenta logica a datelor se refera la posibilitatea adaugarii de noi articole de date sau extinderea structurii conceptuale (globale), fara ca aceasta sa impuna rescrierea programelor existente.

2. Asigurarea unei redundante minime si controlate a datelor din baza de date. Redundanta se refera la numarul de aparitii în baza de date a unei date. In general, stocarea datelor în baze de date ar trebui sase faca astfel încât fiecare data sa apara o singura data. Totusi, exista cazuri în care, pentru a reduce timpul de cautare al unei date si implicit timpul de raspuns la solicitarile utilizatorilor, se accepta o anumita redundanta a datelor. Aceasta redundanta trebuie controlata automat, prin program, pentru a se asigura coerenta datelor din baza.

3. Asigurarea unor facilitati sporite de utilizare a datelor. Aceasta presupune:

– folosirea datelor de catre mai multi utilizatori în diferite aplicatii;

– accesul cât mai simplu al utilizatorilor la date, fara ca acestia sa fie nevoiti sa cunoasca structura întregii baze de date, acest lucru ramânând în sarcina administratorului bazei de date;

– existenta unor limbaje performante de regasire a datelor, care permit exprimarea sub forma unei conversatii, a unor criterii de selectie a datelor si indicarea unor reguli cât mai generale pentru editarea informatiilor solicitate;

– utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de limbajul natural, cu posibilitatea exploatarii bazei de date în regim conversational, lucru care ar oferi posibilitatea exploatarii bazei de date si de catre utilizatori neinformaticieni.

4. Sporirea gradului de securitate a datelor împotriva accesului neautorizat la ele. În conditiile bazelor de date, administratorul bazei de date poate prevedea ca acesul la baza de date sa se faca numai prin canalele corespunzatoare, si poate, totodata, defini verificari de autorizare, realizate oricând se încearca accesul neautorizat la anumite date.

5. Asigurarea integritatii datelor împotriva unor stergeri intentionate sau neintentionate, prin intermediul unor proceduri de validare, a unor protocoale de control concurent si a unor proceduri de refacere a bazei de date dupa incidente.

6. Asigurarea partajabilitatii datelor. Partajabilitatea datelor trebuie înteleasa nu numai sub aspectul asigurarii accesului mai multor utilizatori la aceleasi date, ci si acela al posibilitatii dezvoltarii unor aplicatii fara a se modifica structura bazei de date.

2.2 Programarea unui sistem informatic

2.2.1 Sisteme informatice

„Functionarea adecvata a firmei, realizarea obiectivelor cuprinse in previziunile sale nu este posibila doar prin contributia sitemului decizional. De asemenea este necesar un sistem informational, ce ofera materia prima infomationala necesara in stabilirea si indeplinirea obiectivelor economico-financiare, a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor atat manageriale cat si de executie din cadrul unei societati comerciale”

Pentru desfasuarea in bune conditii a oricarei activitati, este necesara manevrarea unui volum ridicat de informatii, astfel au aparut si s-au dezvoltat sisteme informationale care ocupa astazi un loc important în functionarea complexului mecanism reprezentat de societatea moderna. Aparitia calculatorului electronic a permis automatizarea acestor activitati conducând la aparitia sistemelor informatice. Sisteme informationale reprezinta un ansamblu de tehnici si metode de organizare si manevrare a informatiilor specifice unui anumit domeniu de activitate (ex. circuitul informatiilor într-o întreprindere, evidenta populatiei, evidenta cartilor într-o biblioteca etc.), de la generarea acestora si pâna la stergerea sau stocarea lor.

Sistemele informatice sunt sisteme de organizare, manevrare si exploatare a informatiilor (respectiv a datelor), specifice unui anumit domeniu de activitate, cu ajutorul calculatorului. Pentru a rezolva problemele legate de manevrarea informatiilor, reprezentate prin intermediul datelor, apare ca o necesitate existenta unor modele si mecanisme de organizare a datelor deoarece, de modul în care sunt organizate datele depinde eficienta sistemului informatic. Bazele de date, ca principale componente ale sistemelor informatice, ofera tocmai aceste modele si mecanisme de organizare a datelor.

Informatia este prelucrata prin intermediul sistemelor informatice.

Informatia reprezinta sensul pe care oamenii îl acorda datelor (astfel ca aceeasi data poate reprezenta diverse informatii, functie de cei care o folosesc).

Datele sunt reprezentari simbolice ale unor fenomene, procese, obiecte etc. susceptibile a fi stocate pe un suport de memorie externa, si care pot fi manevrate folosind diverse mijloace tehnice (exemple de date: cifre, siruri de caractere, imagini, culori etc.).

Circuitul informational se refera la drumul pe care-l parcuge informatia din momentul aparitiei unui eveniment si pana cand pe baza acestuia se declanseaza un alt eveniment.

Daca prelucrarea informatiei se face preponderent cu mijloace automate, avem de a face un sistem informational automatizat, numitsistem informatic.

Sistemul informatic, mai poate fi definit ca un ansamblu coerent structurat, format din achipamente electronice de calcul si comunicatie, procese si proceduri automate si manuale etc., toate acestea pentru maximizarea profitului realizat in activitatea economica.

Pentru a-si realiza functionalitatea în cadrul activitatii desfasurate de o organizatie economica, sistemul informational presupune efectuarea unor activitati de culegere, prelucrare, transmitere si stocare a informatiilor economice.

Aceste activitati implica utilizarea unor mijloace de stocare, prelucrare si transmitere a informatiilor precum si a unor categorii de personal specializat.

Daca efectuarea activitatilor unui sistem informational presupune folosirea tehnicii de calcul spunem ca avem un sistem informatic.

În mod ideal, sistemul informatic ar trebui sa fie tot una cu sistemul informatonal. În practica, sistemul informatic este un subsistem al sistemului informational care foloseste calculatorul si aplicatii software specializate pentru a acoperi anumite aspecte ale activitatii sistemului informational.

Într-un sistem informational al unei organizatii economice pot exista, la un moment dat, mai multe sisteme informatice care functioneaza în paralel si colaboreaza pentru îndeplinirea obiectivelor sistemului informational (ex. un sistem informatic – SI pentru evidenta contabila, un SI pentru gestiunea materialelor, un SI pentru evidenta personalului etc.).

Un sistem informatic cuprinde urmatoarele elemente :

– echipamente de calcul ;

– aplicatii software ;

– baze de date ;

– personal de întretinere (inginer de sistem si/sau administratori de baze de date) ;

– operatori date.

Caracteristica sistemelor informatice este pastrarea centralizata a datelor în baze de date spre deosebire de sistemele informationale vechi, în care stocarea datelor se realiza pe suport de hârtie. Aceasta ducea la o replicare puternica a acelorasi date la nivelul mai multor componente ale sistemului pentru a reduce durata de acces la date.

Pastrarea datelor în baze de date are avantajul ca reduce redundanta acestora si evita aparitia problemelor de actualizare (orice data este actualizata o singura data neexistând riscul aparitiei unei date replicate care sa aiba valori diferite deoarece actualizarea nu s-a realizat pentru toate copiile existente).

Ciclul unui sistem informatic presupune doua etape:

1. Proiectarea si realizarea sistemului informatic – parte care asigura definirea conceptuala si tehnica a sistemului informatic si elaboreaza documentatia de proiectare si realizare a sistemului informatic.

2. Exploatarea sistemului informatic – este partea ce asigura efectiv exploatarea sistemului prin prelucrarea automata a datelor din fluxul informational al agentului economic.

Prelucrarea datelor este asigurata de partea de SOFT prin sisteme de gestiune a bazelor de date si prin partea de HARD prin calculatoare si retele de calculatoare.

In cadrul unei societati, concomitent cu precizarea ariei de investigatie informationala se formuleaza obiectivele de realizat. Pentru a fi realizate si acceptate de catre personalul cheie al firmei, este necesara participarea la stabilirea obiectivelor a managerilor de nivel superior si a principalelor compartimente implicate, in special cel contabil, deoarece acestia cunosc cel mai bine necesitatile societatii si sunt beneficiarii principalelor informatii. Sub conducerea lor competenta, echipei de programatori i se sabilesc doua categorii de obiecive: informationale si economice.

Obiectivele informationale vizeaza direct functonalitatea sistemului informatic, felul si calitatea informatiilor de furnizat, modernizarea unor proceduri informationale, in special in legatura cu extinderea sau introducerea unor noi computere, terminale, etc., performantele si perioada de furnizare a unor inormatii cheie, costurile implicate, etc.

Obiectivele economice au in vedere „efectele directe si indirecte determinate de perfectionarile informationale. Acestea se refera la portofoliul de comenzi, marimea stocurilor de materii prime, viteza de rotatie a capitalului circulant, cifra de afaceri, etc., intre cele doua categorii de obiective existand o stransa interdependenta. Intotdeauna, chiar daca sunt dificil de comensurat cu exactitate, perfectionarile informatce, fie in diminuarea unor anumite costuri, mai ales indirecte, fie in sporirea unor venituri ca urmare a unor informari calitativ superioare intr-o perioada optima.”

In acest sens, pentru realizarea unui sistem informatic de tip financiar contabil trebuie respectate urmatoartoarele etape:

etapa de analiza a sistemului informational existent;

etapa de proiectare generala a sistemului informatic;

etapa de proiectare de detaliu a sistemului informatic;

etapa de elaborare si testare a programelor;

etapa de implementare a sistemului informatic;

partea de exploatare curenta, de intretinere si mentinere in functiune a sistemului informatic.

2.2.2Microsoft Access 2000

Microsoft Access 2000, este un puternic si robust sitem de gestionare a bazelor de date relationale pe 32 de biti, pentru crearea de aplictii clasice sau de tip client-server pentru baze de datepentru sistemele de operare Windows 9X si Windows.

Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft Access 2000 face parte din pachetul de programe Microsoft Office si este cea de a 5-a versiune a produsului de la lansarea sa initiala din 1992

Aceasta reprezinta o versiune imbunatatita a produsului Microsoft Office 97.in care, pe langa componentele traditionale: Word, Excel, PowerPoint si Outlook, au fost introduse urmatoarele componente:

Publisher, pentru realizarea de aplicatii;

FrontPage, pentru crearea paginilor Web;

PhotoDraw, pentru editarea imaginilor;

Small Business Tools, pentru gestionarea afacerilor mici.

Principalele caracteristici ale SGBD-ului Access sunt:

este relational si lucreaza sub sistemul de operare Windows;

este deschis comunicarii cu alte SGBD-uri, cum ar fi FoxPro sau Paradox;

permite realizarea unor aplicatii complexe, prin utilizarea limbajului Visual Basic;

permite comunicarea cu SQL Server, un alt produs al Microsoft care gestioneaza baze de date;

permite accesul la baze de date din reteaua Internet, fiind un instrument uti pentru publicarea informatiilor in paginile Web;

este autodocumentat prin help, apelabil contextual sau la cerere;

contine instrumente wizard care permit utilizatorului crearea intr-o maniera foarte simpla a obiectelor bazei de date;

permite crearea de comenzi rapide (shortcuts) in vederea accesarii obiectelor Access;

permite crearea de grupuri de obiecte definite de utilizatorin cadrul bazei de date;

permite personalizarea bazei de date;

permite utilizarea obiectelor Access din cadrul aplicatiilorrulate sub sistemul de operare Windows;

In cadrul versiunii 2000 a SGBD-ului Accessau fost introduse o serie de facilitati noi cum ar fi:

Interfata grafica fost modificata, fiind mai atractiva si mai usor de utilizat;

Se permite publicarea datelor in cadrul unei retele Intranet sau pe Internet prin pagini HTML dinamice;

Pe baza facilitatii de compactare, se minimizeaza dimensiunea bazei de date la inchidere;

Se permite crearea de aplicatii care sa utilizeze baze de date stocate in SQL Server, in cadrul unei retele de calculatoare.

2.2.3 Arhitectura Microsoft Access

O baza de date Access poate fi definita ca o colectie e obiecte: tabele, cereri de interogare, formulare, rapoarte, pagini Web, comenzi macro si module.

In ciuda puterii programului Access, acest sistem de bare de date relationale poate fi folosit cu usurinta de utilizatorii fara cunostinte de programare. Butoanele de pe numeroasele bare cu instrumente modernizate, care sunt aproape identice in toate aplicatiile pachetului Office 2000, ofera variante de comanda rapida pentru optiunile din meniuri. Meniurile adaptabile ale pachetului Office 2000 nu afiseaza decat optiunile folosite cel mai frecvent.

Trebuie subliniata diferenta majoracare exista intre Microsoft Access si alte sisteme de gestiune a bazelor de date. Astfel, in Visual FoxPro, prin baze de date (basadate) se inteleg acele fisiere in care sunt stocate datele.

Tabela, este un obiect definit de utilizatorin care sunt stocate datele primare;

Formularul, este un obiect care permite introducerea datelor, afisarea acestora sau controlul intregii aplicatii;

Interogarea, este un obiect care permite vizualoizarea informatiilor obtinute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele si/sau alte cereri de interogare.

Raportul, este un obiect care permite formatarea si tiparirea informatiilor obtinute in urma consultarii bazei de date sub forma de documente;

Pagina Web de accesare a datelor, repezinta un obiect care include un fisier HTML si alte fisiere suport in vederea furnizarii accesului la date prin intermediul browser-elor Internet;

Comanda macro, reprezinta un obiect care contineo definitie structurata a uneia sau mai multor actiuni pe care Access le realizeaza ca rasouns la un anumit eveniment;

Modulul, reprezinta un obiect care contine proceduri definite de utilizator si scrise in limbajul de programare Visual Basic.

2.2.4 Facilitati Access pentru dezvoltarea aplicatiilor

Access a fost proiectat in vederea „crearii de aplicatii multiutilizator, in care fisierele bazelor de date sunt partajatein retea, iar Access foloseste un sistem de securitate complex pentru a impiedica persoanele neautorizate sa citeasca sau sa modifice bazele de date create.

Access poate importa si exporta date din cele mai cunoscute formate de fisier pentru baze de date si foi de calcul tabelar, precum si ca fisiere de text. De asemenea, Access poate atasa fisiere cu tabele dBASE, FoxPro si Paraox la bazele de datesi permite lucrul cu aceste fisiere in formatul lor nativ, insa sistemul de asistenta pentru fisierele anexate in aceste formate este foarte limitat in Access 2000. De asemenea, programul Access poate fi folosit pe statii de lucru care au rolul de clienti pentru servere de retea cu fisiere si baze de date in cadrul sistemelor client/server pentru baze de date. Ca atare, Access indeplineste toate cerintele pentru un sistem profesional de gestionare a bazelor de date relationale, fiind totodata si un instrument profesional de dezvoltare pentru lucrul cu baze de dateclient/server, la care, Microsoft a adus numeroase imbunatatiri acestor facilitati.

Access are o structura unica pentru baze de date care poate combina toate tabelele de date inrudite si indexurile, formatele, apoartele si codurile VBA ale acestora intr-un singur fisier mdb.

Microsoft a inclus in Access 2000 „numeroase subrutine care ghideaza utilizatorul pas cu pas prin realizarea unor operatii dificile. Una dintre cele mai reusite subrutine din Access 2000 este Daabase Wizard, carecreeaza o aplicatie Access 2000 tipica, folosind un set de sabloane preformatate pentru baze de date.”

Succesul programului Access poate fi atribuit in mare parte „includerii sale in editiile Microsoft Office Professional. Fiecare versiune a programului Access a fost integrata din ce in ce mai bine cu celelalte componente ale pachetului Office. Toate componentele din Office 2000 si Visual Basic 6.0 folosesc acum Visual Basic for Applications (VBA) in versiunea 6.0. Access 2000 a doptat in sfarsit editorul VBA din Office 2000 (care este numit mediu de programare integrat – IDE) pentru scrierea codurilor VBA de automatizare a apicatiilor Access”

Pana si programul FoxPro petru baze de date, produs tot de Microsoft, desi are numerosi programatori si utilizatori fideli, a devenit un produs marginal. Zeci de milioane de exemplare ale programului Access sunt folosite in prezent in lume pentru aplicatii care variaza de la organizarea retelelor si a colectiilor de cd-uri pama la operatiile de comert electronic (e-commerce) din Internet.

Access faciliteaza dezvoltarea si exploatarea bazelor de date punand la dispozitia utilizatorilor o serie de intrumente extrem de utile ce permit:

Utilizarea bazelor de date create in versiuni diferite ale Microsoft Access si realizarea de conversii intre formatele de fisiere;

Compactarea si repararea bazelor de date;

Elaborarea rapida a formatelor de interfata cu uilizatorul (prin intermediul utilitarului SwitchBoard Manager);

Personalizarea interfetei bazei de date (prin intermediul ferestrei Sturt-up);

Divizarea aplicatiilor prin separarea tabelelor de restul obiectelor (prin intermediul instrumentarului DataBase Splitter);

Analiza si documentarea bazelor de date;

Sporirea gradului de securitate in exploatarea bazei de date (prin conversia in format „mde” stabilirea unei parole, incriptare sau stabilirea unui sistem ierarhic de utilizatori)

„Sistemul de securitate folosit de Access este modelat pe baza celui din Microsoft SQL Server , in versiunea Access 2000 nu au fost operate modificari substantiale in sistemul de securitate din versiunea anterioara, dar subrutina User-Level Security Wizard introdusa in premiera in Access 95 face mai usoara implementara si administrarea aplicatiilor sigure.”

Cosmetizarea programului Access 2000

O mare parte din facilitatile introduse in Access 2000 sunt numai de cosmetizare si au o influenta redusa, sau chiar nula asupra activitatii curente a utilizatorilor programului Access si a programatorilor. Unele facilitati par sa fi fost introduse exclusiv pentru a extinde „lista de noi facilitati”care insoteste toate versiunile actualizate ale softurilor.

2.2.5 Optimizarea bazelor de date Access

Desi modelul relational beneficiaza de formalisme pentru modelele normale (normalizate), iar interfata folositapentru descrierea obiectelor tip ofera insemnate facilitati pentru implementarea modelelor, totusi obiectele aplicatiei chiar daca sunt functionale nu sunt si performante (parametrii: timp afectat efectuarii unor operatii, spatiul ocupat in baza de date, etc.). De aici apare necesitatea optimizarii acestor obiecte de catre proiectantul bazei de date.

1. Optimizarea tabelelor. In general procesul de normalizare conduce la obtinerea unor tabele optimizate (in functie de complexitatea problemei, un model poate fi normalizat, daca respecta minim FN2, dar pentru a fi si mai performant poate fi necesara si o forma normala superioara). Se mai pot avea in vedere si urmatoarele recomandari:

– Folosirea unor tipuri de date si dimensiuni cat mai adecvate pentru campuri;

– Evitarea definirii cheilor primare pe campuri de tip Text, Numeris(Single), Numeric(Double). Cele mai recomandate tipuri pentru astfel de chei sunt cele de tip AutoNumber si Numeric;

– Indexarea campurilor care pot fi folosite in ordonari, criterii sau in relatii (daca pentru campurile de tip cheie externa, utilizatorul nu creeaza indecsi, acest lucru va fi facut automat de Access);

– Utilizarea moderata a indecsilor. Chiar daca acestia permit realizarea unor operatii intr-un timp scurt, nu se recomanda folosirea lor abuziva, deoarece operatiilede actualizare vor fi mai lente.

2. Optimizarea interogarilor. Pentru obiecte de acest tip se au in vedere urmatoarele:

– Folosirea in criterii (sau clauza SQL Where) numai a campurior indexate;

– Se va evita folosirea in criterii a campurilor din partea n a unei relatii;

– Utilizarea in clauza Group By (daca este posibil) a campurilor indexate si totodata a unui numar redus de campuri;

– Pentru interogarile destinate numai afisarii datelor se poate recurge la folosirea tipului Snapshot;

– Salvarea interogarii in timpul executiei

3. Optimizarea formulalelor. In general formularele sunt mari consumatoare de resurse, asa incat sunt identificate urmatoarele:

– Evitarea supraincarcarii formularelor cu controale;

– Renuntarea la utilizaea unor imagini grafice in cadrul formularelor;

– Evitarea deschiderii mai multor formulare decat sunt necesare;

– Setarea proprietatii Data Entry pe „yes” reudce timpul necesar incarcarii unui formular;

– Evitarea folosirii unor proceduri complicate pentru evenimentul OnCurrent.

4. Optimizarea rapoartelor. Pentru rapoarte se recomanda urmatoarele:

– Renuntarea la atasarea controalelor de tip imagine, butoane, casete combinate, etc., deoarece acestea nu vor avea nici o utilitate in raport;

– Utilizarea unor proceduri cat mai simple pentru evenimentul OnFormat sau chiar renuntarea, daca este posibil, la aceste proceduri;

– Sortarea si gruparea datelor se va face, daca este posibil, numai dupa campuri indexate.

CAPITOLUL.III

ANALIZA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

EXISTENT

3.1.Prezentarea generalǎ

Valoarea acțiunilor este necunoscută deoarece societatea este cotată la bursa de valori RASDAQ.

3.1.1. Istoricul evoluției unității

Surse informaționale:

statutul și contractul de societate

interogarea factorilor de conducere sau a altor persoane din unitate

alte surse informaționale (documente, fișiere, etc.)

Conținut :

Scurt istoric al societății

Unitatea s-a constituit odată cu reorganizarea teritorială a țării în județe, din fostele Intreprinderi de Gospodărire Orășenești formându-se Intreprinderea Județeană de Construcții și Prestări în Construcții care ulterior a făcut parte din DGCL Arad.

La început în 1963, unitatea s-a ocupat în principal de lucrări de reparații în construcții și construcții noi în mediul rural și în municipiul Arad.

Începând cu anul 1969, a început execuția lucrărilor de tip Gospodărire Comunală ( lucrări de alimentări cu apă, canalizări, linii de tramvai, termoficări, construcții civile și industriale), funcționând ca șantier de construcții montaj în regia IJGCL Arad.

SC Edil Construcții SA s-a înființat prin divizare din Intreperinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă Arad în baza deciziei Prefecturii Arad cu numărul 67 din 14 februarie 1991.

În ce privește dinamica și structura angajaților prezentăm urmatoarele date aferente anului 2006 :

Personal total angajat: 223 angajați.

180 muncitori direct productivi, din care peste 90 % calificați;

14 specialiști cu studii superioare tehnice din care: 4 atestați tehnic M.L.P.T.; 1 autorizat pentru laborator betoane și mortare; 1 responsabil cu protecția muncii; 1 responsabil cu calitatea; 1 responsabil P.S.I..

Evoluția obiectului de activitate: nu a înregistrat modificări până în prezent.

Cifra de afaceri pe ultimii 3 ani:

Firma dispune de următoarele autorizații: Centrală de betoane atestată tehnic; Laborator autorizat; Autorizație de furnizor feroviar AFER; Autorizație pentru efectuarea lucrărilor de execuție în domeniile gospodărirea apelor, hidroedilitare, construcții hidro; Certificat atestare execuție lucrări de Îmbunătățiri Funciare; Autorizație pentru montare mijloace de măsurare.

3.1.2.Modul de constituire

Surse informaționale:

statutul și contractul de societate și alte acte adiționale

Conținut:

Forma de proprietate: Societatea S.C. Edil Construcții S.A. este persoană juridică Română, având forma de societate pe acțiuni.

3.1.3. Profilul activității și obiective

Surse informaționale:

statutul și contractul de societate

interogarea factorilor de conducere sau a altor persoane din unitate

alte surse informaționale(documente, fișiere )

Conținut:

Descrierea obiectului de activitate:

Construcții montaj cu specific în construcții edilitare (rețele apă, canalizare, linii tramvai, etc.), civile și industriale, inclusiv lucrări de artă. Agrement prin Complexul Turistic Căsoaia, jud. Arad.

Dotări și baze de producție proprii:

Sediul societății – 2500 m.p. – utilat cu rețea de calculatoare personale, conexiune la internet, sistem telefonic cu centrală proprie telefonică, fax;

Spații de depozitare – închise și deschise aproximativ 55000 m.p. racordate la calea ferată;

Parc auto și utilaje:

Autobasculante;

Autocamioane;

Automacarale;

Autobetoniere;

Draglină;

Pompă beton;

Autospeciale pentru transport;

Utilaje de săpat tip Komatsu

Utilaje de încărcat;

Utilaje pentru aer comprimat și sudură;

Aparate de sudură în polietilenă tip Georg Fischer și Ritmo Delta.

Grupuri electrice;

Grupuri de încălzit spații mari;

Schele de lucru de diferite tipuri.

Aparate și instrumente specifice activității de construcții – montaj:

Mașini de găurit și rotopercutante;

Mașini automate de îndreptat și tăiat oțel beton;

Nivele și teodolite laser;

Mașini de tăiat și finisat betoane;

Utilaj pentru tencuit și șape autonivelante;

Foarfeci electrice pentru tablă.

Baza de producție mai cuprinde:

Stații de betoane și mortare, dotat cu laborator autorizat M.L.P.T. grupa 3;

Balastieră proprie pentru extracție balast și sorturi, cu licență de exploatare;

Poligon de prefabricate;

Atelier pentru confecționat și montat armături;

Atelier pentru confecții metalice.

Complex Turistic Căsoaia jud. Arad

Restaurant cu 36 locuri, bar.

Capacitate de cazare 84 locuri în vile, bungalouri și căsuțe.

Bază de agrement: tenis de masă, tenis de câmp, piscină.

Societatea Edil Construcții S.A. pe lângă domeniul său de activitate principal: construcțiile, s-a axat și a investit și într-un alt domeniu de activitate: agrement.

Investiții proprii:

Modernizare Hotel Moneasa, jud Arad

Modernizare Complex Căsoaia, jud. Arad

Datorită prestării unor servicii de calitate societatea a primit recomandări din partea clienților care le-a facilitat obținerea unor noi contracte atât din partea unor instituții particulare cât și a celor de stat.

Principalele lucrări executate în ultimii 5 ani cu recomandări din partea beneficiarului:

Fabrica de contoare S.C. Contor Zenner Romania S.A. – Antreprenor General;

Lucrări de reparații: linii de tramvai 4.78 km, fir contact, schimbătoare de cale, traversări, dispozitive de dilatare în municipiul Arad și suburban – Antreprenor General;

Reamenajare Hotelului Moneasa Arad – Antreprenor General;

Hală agroalimentară piața Catedralei Arad – Antreprenor General;

Introducere rețele de distribuție apă potabilă pe diferite străzi în municipiul Arad – 15,20 km – Antreprenor General;

Rețele de canalizare menajeră în municipiul Arad – Antreprenor General;

Rețele de apă în comunitatea săracă Bârzești – Antreprenor General;

Rețele de apă în comunitatea săracă Groșeni – Antreprenor General;

Rețele de canalizare menajeră în municipiul Arad – 21 km – Antreprenor General;

Lucrări noi și lucrări de reparații: linii de tramvai 4.78 km, fir contact, schimbătoare de cale, traversări, dispozitive de dilatare în municipiul Arad și suburban – Antreprenor General;

Evacuare apă pluviale zona Bujac – Antreprenor General;

Rezervor de apă 500 mc în Nădlac – Antreprenor General;

Stație de benzină „OMW” Lugoj – Subantreprenor;

Refuncționalizare sala Studio Teatrul de Stat Arad, – Antreprenor General;

Reparare trotuar pod Traian etapa I – Antreprenor General;

Stația terminal autobuze Compania de transport Public Arad – Antreprenor General;

Lucrări în Zona Industrială Nord Arad – Utilități – Antreprenor General și Subantreprenor de Specialitate;

Lucrări în Zona Industrială Micalaca Est Arad – Utilități – Antreprenor General și Subantreprenor de Specialitate;

Canalizare pluvială – strada Libertății – Antreprenor General;

Refacerea protecției anticorosive a suprastructurii podului rutier Decebal – Antreprenor General;

Reparare trotuar pod Traian etapa II – Antreprenor General;

Principalele lucrări în execuție:

Alimentare cu apă localitatea Joia Mare – Antreprenor General;

Rețele de canalizare menajeră în municipiul Arad – 21 km – Antreprenor General;

Reabilitare rețele de apă în municipiul Arad – Zona D – Antreprenor General;

Modernizare alimentare cu apă în municipiul Arad Front Captare – Antreprenor General;

Modernizare instalație CED clădire tehnologică CED gara CFR Arad – Subantreprenor de specialitate;

Legătura rutieră Dn 7 Zona II-III Micălaca – Antreprenor General;

Reabilitare rețele de apă în municipiul Arad – Pachet 1 lot A – Antreprenor General;

3.2.Prezentarea sistemului informatic existent

Surse informaționale:

interogarea personalului de la compartimentul IT sau a persoanelor direct implicate în gestionarea și utilizarea tehnici de calcul

diferite documente (facturi, fișe tehnice) care oferă informații despre componentele sistemului informatic

Conținut:

Posturile de lucru dotate cu computer din unitate sunt dispuse în următoarea structură:

Sistemele de operare utilizate sunt: DOS, Windows 95 și Windows 98. Softul utilizat pentru aplicații este Fox Pro, iar pentru proiectare Doclib. Ca utilitar pe sistemele de operare menționăm: utilitare de listări, Microsoft Office, Word (pentru editări). Compartimentul de contabilitate utilizează un program conceput special pentru societate.

Toate departamentele sunt conectate la rețeaua Internet și dispun de imprimante.

3.3.Analiza mediului extern și a relațiilor acestuia cu unitatea

Prezentarea principalelor relații cu instituțiile guvernamentale

Surse informaționale:

activitatea compartimentului financiar, contabilitate

Conținut:

Orice activitate socio-umană se desfășoară într-un cadru legislativ. Trecerea de prelucrarea manuală la cea automată nu înlătură respectarea prevederilor legale. Echipa de analiză-prelucrare trebuie să studieze și să cunoască toate actele normative aplicate în domeniul de activitate, începând cu legile, hotărârile de guvern, instrucțiuni de aplicare, decizii ale consiliilor locale. Societatea Comercială Edil Construcții S.A. funcționează în baza următoarelor legi:

Legea nr. 10 din 18 Ianuarie 1995 privind Calitatea în Construcții

Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 privind Unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale

Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind Societățile Comerciale

Ordinul nr 784 – 34/N/1998

Anexa 1 cuprinde cele 3 legi în baza cărora funcționează societatea.

În calitate de agent economic S.C. “Edil Construcții” S.A. are față de bugetul statului o serie de obligații legate de vărsarea periodică (lunar, trimestrial, semestrial sau anual) a unor sume reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat. Societatea are obligația calculării sumelor datorate și a evidențierii acestora în contabilitatea proprie corespunzător reglementarilor emise de Ministerul finanțelor, cu respectarea legislației în vigoare. Dintre impozitele și taxele datorate bugetului central, local, al asigurărilor sociale, al asigurărilor sociale de sănătate sau în contul unor fonduri cu destinație specială, menționăm: impozitul pe profit, pe dividende, pe salarii, pe clădiri și terenuri, taxe de afișaj și reclamă, pentru mijloacele de transport, contribuția la asigurările sociale, la fondul special de sănătate, la fondul de șomaj etc. Societatea depune la organele de stat abilitare declarații periodice din care să rezulte modul de dimensionare a obligației ( decont de T.V.A., declarație privind impozitul pe profit, bilanțul exercițiului, dispoziție de plată tip C.A.S., ordin de plată etc. ). Sumele virate, în plus și nedatorate statului le corespund drepturi ale unității față de stat, urmând a se parcurge procedurile legale de recuperare a sumelor respective.

Menționăm că societatea analizată nu are datorii la obligațiile față de stat.

3.4. Studiul structurii organizatorice a unității

3.4.1. Prezentarea organigramei unității

Surse informaționale:

compartimentul resurse umane, financiar, contabilitate

Conținut:

Unitatea economică analizată este o unitate de producție și prestări servicii cu o structură organizatorică și funcțională ierarhizată prezentată în continuare:

Organigrama reflectă obiectivele sistemului economic, responsabilitățile, delegările de autoritate și legăturile funcționale. Pentru sistemele economice productive în organigramă se disting, în general 4 niveluri de reprezentare corespunzătoare ierarhizării obiectivelor sistemului:

nivelul conducerii strategice (“rădăcina” organigramei) cuprinde AGA, CA, directorul general

nivelul conducerii tactice sau nivelul directorilor pe funcțiuni cuprinde director tehnic

nivelul compartimentelor funcționale și de concepție care asigură conducerea operativă a sistemului cuprinde servicii și birouri.

Nivelul compartimentelor de producție care realizează funcția de producție a sistemului studiat cuprinde formații, secții și ateliere.

3.4.2. Prezentarea principalelor relații și fluxuri de informații/date dintre departamentele, compartimentele și serviciile din unitate în funcție de organigrama prezentată

Surse informaționale:

activitatea departamentului studiat

Conținut:

Adunarea Generală a Acținarilor (A.G.A.) este autoritatea supremă de conducere a unității și care ia decizii prin vot referitor la probleme de maximă importanță: alegerea membrilor Consiliului de Administrație, emisiunea de acțiuni, promovarea de măsuri de amploare pe termen lung etc.

Consiliul de Administrație este compus din 5 membrii aleși prin vot secret de A.G.A. Președintele Consiliului de Administrație este Directorul General al unității. Membrii Consiliului de Administrație trebuie să prezinte cenzorilor, cu cel puțin 1 lună înainte de ședința A.G.A., bilanțul execuției financiare precedent cu contul de profit și pierderi, însoțit de raportul lor și de documentele specifice.

Cenzorii verifică respectarea legii în unitate.

Directorul General este subordonat A.G.A. și ales prin vot deschis de Consiliul de Administrație pe o perioadă de 4 ani. Are în subordine directă următoarele funcții și compartimente: directorul tehnic, contabil șef, compartimentul juridic, compartimentul Personal, laborator CTC, compartimentul dministrativ, secretariatul

Director Tehnic și de Producție este subordonat Directorului General și are în subordine: serviciul tehnic, serviciul producție, inginer șef – AQ. El propune Directorului General programe de fabricație, analizează studii de piață elaborate de biroul marketing, informează serviciul financiar-contabil asupra modificărilor privind cheltuielile de fabricație a produselor, verifică serviciul tehnic, dispune informarea permanentă a personalului de la biroul controlul calității, urmărește activitatea compartimentului programare-urmărirea producției, dispune biroului mecanico-energetic pregătirea utilajelor și analiza lor etc.

Contabil șef este subordonat Directorului General și are în subordine: compartimentul serviciul aprovizionare și desfacere și serviciul financiar contabil. Contabilul șef solicită Directorului General resurse financiare, reactualizează prețul de cost a producției, preia informații de la departamentul tehnic și de producție, asigură gestionarea resurselor bănești, colaborează cu Directorul Tehnic pentru contractarea unui preț de vânzare avantajos, dispune șefului biroului administrativ luarea de măsuri pentru siguranța casieriei, prezintă analize Consiliului de Administrație, informează Consiliul de Administrație, Directorul General și Directorul Tehnic în probleme specifice.

1.Compartimente subordonate Directorului General

1.1.Biroul personal fundamentează pe baza datelor furnizate de compartimentul plan-organizare necesarul de forță de muncă și fondul de salarii; elaborează împreună cu compartimentul plan-organizare statul de functii etc.

1.2.Serviciul asigurarea calității colaborează cu serviciul tehnic în proceduri operaționale de inspecție, informează serviciul asigurarea calității de neconformitățile identificate, propune Directorului General asigurarea cu resurse etc.

1.3.Biroul administrativ difuzează necesarul de materiale și echipamente serviciului aprovizionare,

1.4. Biroul juridic prezintă spre aprobare Directorului General propuneri referitoare la componența comisiei de selecționare, implementează S.I.M.

2.Compartimente subordonate Directorului Tehnic și de Producție

2.1.Serviciul tehnic furnizează serviciului aprovizionare toate datele de identificare/ specificații privind produsele aprovizionate, colaborează cu biroul mecanico-energetic la realizarea autoutilitărilor, transmite serviciului desfacere și financiar-contabil informații legate de cereri de ofertă, analizează studiile de piață.

2.2.Serviciul producție are în subordine: Formația autoutilaje, Formația PSI Betoane și Formația PSI Confecții

2.3. Inginer șef – AQ are în subordine șef șantier care coordonează:

– Formația linii CF, tramvaie

– Formația Instalații 1,2,3

– Formația Constructor 1,2,3

– Aprovizionare Desfacere

3.5. Analiza documentelor sau a altor surse informaționale privind gestionarea mărfurilor

3.5.1. Inventarul documentelor și a altor surse informaționale

Surse informaționale:

activitatea compartimentului studiat și documentele întocmite.

Conținut:

Întocmirea inventarului documentelor :

3.5.2.Fișa de analiză a documentelor

Surse informaționale:

activitatea compartimentului studiat și documentele întocmite

Conținut:

Întocmirea fișei de analiză :

3.5.3. Grila informațiilor

Surse informaționale:

activitatea compartimentului studiat și documentele întocmit

Conținut:

Întocmirea grilei informațiilor:

3.5.4.Reprezentarea fluxului informațional

Surse informationale:

-activitatea compartimentului studiat si documentele intocmite

Conținut:

Întocmirea flow-chart-urilor:

1.Notă de intrare recepție și constatare de diferențe:

completează circulă arhivare

1

2

gestionar compartimentul

financiar-contabil

În situația în care la recepție se constată diferențe Notă de recepție și constatare de diferențe se întocmește astfel:

completează circulă verifică arhivare

1

2

3

gestionar compartimentul

comisia de financiar-contabil

recepție

2.Factură vânzare:

semnează

completează arhivare

client

1

comp. fin-conta.

2

desfacere

3

serviciul fin-conta

serviciul desfacere

3.Aviz de însoțire a mărfii:

completează arhivare

client

1

comp fin-conta

2

desfacere

3

desfacere comp fin-conta,

desfacere

4.Bon de predare,transfer,restituire:

verifică

semnează circulă se reține arhivare

1 D

2

delegat comp.

În cazul aprovizionării cu mărfuri se primește factura de la furnizori la Serviciul Aprovizionare, Desfacere. Pe baza facturii se intocmește notă de recepție și constatare de diferențe (N.R.C.D.) în 2 exemplare pe măsura efectuării recepției.În cazul în care se constată diferențe se întocmește în 3 exemplare de către Comisia de Recepție legal constituită.În cazul în care gestionarul consideră că nu există aceste diferențe el poate întocmi și singur N.R.C.D.

N.R.C.D. se predă (originalul ) Serviciului financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii). Exemplarul 2 e necesar gestionarului pentru înregistrarea în fișa de magazie și, eventual, Serviciului Aprovizionare. Se arhivează la Serviciul financiar-contabil.

Factura, în cazul aprovizionării, după întocmirea N.R.C.D. se transmite împreună cu originalul acestuia Serviciului financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică.

În cazul vânzării de mărfuri clienților se întocmește factura în 3 exemplare de către Serviciul desfacere pe baza dispoziției de livrare. Originalul facturii se trimite clientului. Exemplarul 2 se trimite Serviciului financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, iar exemplarul 3 rămâne la Serviciul desfacere pentru scăderea din gestiune a mărfurilor. Se arhivează la Serviciul financiar-contabil (exemplarul 2) și la Serviciul desfacere (exemplarul 3).

Avizul de însoțire a mărfii se completează de Serviciul desfacere pe baza dispoziției de livrare în 3 exemplare. Exemplarul 1 însoțește marfa pe timpul transportului. Exemplarul 2 se trimite la gestiune pentru scăderea din evidența gestiunii. Exemplarul 3 servește la evidența operativă în graficul de vânzări și la întocmirea facturii. Bonul de predare,transfer,restituire în cazul transferului se întocmește în 2 exemplare de către organul care dispune transferul. Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiași unități. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmește avizul de însoțire a mărfii. Ambele exemplare circulă la magazia predatoare pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar; delegatul magaziei primitoare semnează de primire pe exemplarul 1 și retine exemplarul 2;

CAP.IV PROIECTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC

4.1. Prezentarea critică a sistemului informațional existent

Surse informaționale:

activitatea compartimentului studiat și a întregii unității. Modul de organizare și corelare a sistemului informatic cu cel informațional. Transparența și rapiditatea transmiterii/recepționării informațiilor de către factorii de conducere.

Conținut :

Un sistem informațional se definește ca fiind un ansamblu de elemente interconectate și intercondiționate prin relații fizice, economice, sociale sau de altă natură care funcționează în vederea realizării unui obiectiv sau în vederea finalizării unui scop. Astfel întreprinderea ca sistem se constituie din ansamblul resurselor materiale și umane, interconectate și intercondiționate prin relații economice, tehnice și sociale care funcționează în vederea producerii de bunuri,

servicii sau lucrări.

Într-un sistem economic, sistemul informațional asigură legatura în ambele sensuri între sistemul condus și conducător. Sistemul condus asigură desfășurarea activităților specifice sistemului în vederea realizării obiectivului global pentru care a fost creat. Sistemul conducător asigură previziunea, comanda, organizarea și controlul desfășurării activității în vederea îndeplinirii obiectivului sistemului.

Studiul sistemului existent are ca obiectiv principal stabilirea cerințelor informaționale ale compartimentului de salarizare în vederea realizării unui sistem informatic performant. Acesta cuprinde un grup de activități care urmăresc cunoașterea performanțelor tehnico-funcționale ale sistemului informațional, atât în ansamblul său cât și pentru elementele de structură ale acestuia, a cerințelor informaționale ale acestui compartiment, a lipsurilor și restricțiilor pe care le prezintă sistemul existent.

În studierea sistemului existent se urmărește:

definirea caracteristicilor generale ale sistemului de salarizare, definire ce implică cunoașterea profilului, obiectivelor agentului economic, locului în care se desfașoară, relațiile de cooperare cu alți agenți economici, specificul activității de bază, nivelul tehnic și tehnologic, principalii indicatori economici ai întreprinderii și evoluția lor, etc;

studiul activităților desfășurate de sistemul de salarizare, studiu ce implică cunoașterea statutului de funcționare al societății și în funcție de acesta, atribuțiile ce revin diferitelor sectoare și compartimente;

studiul sistemului de conducere, care se referă la identificarea caracteristicilor sistemului de conducere existent;

studiul sistemului informațional care presupune elaborarea schemei fluxului informațional global, estimarea cantitativă și calitativă a informațiilor de intrare-ieșire, modul de culegere și prelucrare a datelor, situația raționalizării fluxurilor și documentelor din unitate, performanțele și limitele sistemului informațional existent;

identificarea metodelor și a mijloacelor tehnice utilizate pentru prelucrarea datelor.

Principalele activități desfășurate în cadrul compartimentului financiar – contabil au în vedere:

casa–banca, note contabile, balanțe analitice și balanța sintetică, situații financiare, situația compensărilor cu terții;

urmărirea încasărilor pe clienți și a plăților pe furnizor;

gestiunea materialelor, materiilor prime, piese de schimb și obiecte de inventar;

gestiunea mijloacelor fixe;

salarizarea;

contabilitatea valutară;

situația compensarilor.

Societatea Comercială S.C. Edil Construcții S.A., în compartimentul financiar – contabil utilizează un program de contabilitate special conceput de către o firmă specializată în programe contabile. Acest compartiment dispune de 5 calculatoare legate la un server. Compartimentele Secretariat, Aprovizionare, Personal și Administrativ dispun doar de câte 1 calculator fiecare, iar programele utilizate de acestea sunt Fox Pro si pachetul Microsoft Office. Compartimentul Tehnic dispune de 2 calculatoare legate între ele și utilizează programul DOCLIB.

În prezent societatea dispune de 11 calculatoare, 6 imprimante și 1 server.

Deoarece dotarea nu este de natură să susțină implementarea unui sistem informatic integrat este necesar să se depună eforturi materiale susținute pentru a se elimina această rămânere în urmă.

Societatea comercială S.C. Edil Construcții S.A. va trebui să investească în următorii ani în tehnica de calcul și este de dorit ca această investiție să aibă un rol important în alegerea strategiei societății.

Introducerea sau perfecționarea unui sistem informatic presupune un efort material pentru achiziționarea de echipamente, produse software performante, pregătire personal propriu de informatică, pregătirea personalului utilizator ,etc.

Costurile aferente echipamentelor de calcul pot fi determinate destul de precis, în condițiile cunoașterii anvergurii problemei de rezolvat, spre deosebire de cheltuielile cu produse software care nu mai pot fi determinate cu aceiași precizie, acestea depinzând foarte mult de performanțele cerute.

Un sistem informatic integrat presupune un efort material mult mai mare decât un produs program dedicat rezolvării unei anumite probleme, deoarece gradul de generalitate este mult mai mare.

Structura costurilor impuse de informatizarea unei activități este prezentată în continuare:

Costurile de implementare a sistemului informatic pentru perfecționarea activității de persoanal-salarizare a societății S.C. Edil Construcții S.A. Arad sunt prezentate în tabelul următor:

Având în vedere aceste costuri, S.C. Edil Construcții S.A. Arad va urmării obținerea unei relații optime în structura cheltuielilor sale. Pentru a evita diminuarea profitului prin costuri exagerate la această categorie de cheltuieli.

Pe baza activității de evaluare și analiză s-au identificat neajunsurile actualului sistem, urmând să se propună căile de înlăturare a acestora. Evaluarea critică a sistemului informațional existent cuprinde obiectivele sistemului, mijloacele și metodele folosite pentru culegerea, transmiterea, stocarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor.

Principala modalitate de raționalizare a unui sistem informațional este realizarea de sistem informatic, circumscris sistemului informațional. Spre deosebire de actualul sistem, un sistem informatic performant ar asigura: securitatea datelor, perenitatea prelucrărilor, simplificarea pregătirii datelor și a schimburilor de date.

Deasemenea sistemul informatic ar trata și valorifica informația la toate nivelele sistemului în care se crează și se dezvoltă, ar asigura o informație cuprinzătoare, completă și furnizată la timp, obiectivă, bazată pe date verificate.

Având în vedere situația existentă în cadrul societății comerciale S.C. Edil Construcții S.A. Arad prelucrarea datelor pentru obținerea informațiilior dorite presupune o structură birocratica destul de rigidă ce duce la blocaje în fluxurile informaționale, fără posibilitatea luării deciziilor de către conducerea executivă și superioară într-un mod rapid și eficient.

Obiectivele sistemului informatic propus reprezintă scopuri imediate și de perspectivă ale perfecționării activității de salarizare, în vederea ridicării nivelului de informare, al perfecționării modelelor și proceselor tehnico-informaționale și de conducere pentru asigurarea eficienței și rentabilității.

Cerințele noului sistem:

să aiba în centru o bază de date complexă și completă, cuprinzând informații interioare și exterioare întreprinderii;

acces larg pentru toate persoanele din cadru sistemului decizional;

informațiile să fie utile și oportune;

prelucrare de tip interactiv.

Restricții :

compatibilitate cu structura organizatirică existentă, orice modificare să fie în corelație cu structura organizatirică;

orice modificare trebuie să fie aprobată de conducerea unității;

să respecte legislația existentă;

să permită controlul eficient și oportun a tuturor aspectelor legate de funcționarea societății;

să asigure posibilități de intervenție în vederea corectării eventualelor neconcordanțe.

Necesități:

angajarea unui specialist pentru supervizarea funcționării noului sistem;

pregătirea corespunzatoare a personalului utilizator;

asigurarea necesităților materiale pentru realizarea sarcinilor de lucru;

operatorii trebuie să fie utilizatori finali și nu intermediari.

Limite:

integrarea în capacitatea financiară a firmei ce poate fi orientată spre modernizare;

asigurarea minimului de pregătire a personalului în operarea pe calculator;

Figura următoare prezintă relațiile între sistemul de conducere și sistemul condus.

Evaluarea critică a sistemului informațional cuprinde:

obiectivele sistemului

mijloacele și metodele folosite pentru: – transmiterea

– prelucrarea informațiilor

– difuzarea

– personalul

– costurile de funcționare

Analiza sistemului informațional decizional este în general axată pe sistemul obiectiv și tehnicile utilizate sunt în general comune cu tehnicile analizei economice. Metodele folosite în elaborarea proiectului tehnic pot fi atât descendente cât și ascendente. Dintre tehnicile utilizate în studiul și analiza sistemului existent, în cadrul acestei lucrări, enumerăm: observarea directă, interviul, chestionarul, analiza concordanței dintre intrări și ieșiri, tabele de decizie,etc.

Tabelele de decizie în funcție de tipul relațiilor ce pot exista între ele pot fi:

tabele de decizie deshise;

tabele de decizie închise.

Tabelele de decizie pot fi utilizate pentru redarea sintetică și găsirea soluțiilor cele mai bune ale oricărei probleme din procesul de realizare a sistemului informatic deoarece ele asigură o descriere logică, completă, inteligibilă a tuturor regulilor, condițiilor și acțiunilor care apar.

4.2.Definirea obiectivelor sistemului informatic propus

Obiectivele ca scopuri principale urmărite în realizarea unei lucrări sau unei activități se pot împărți în obiective generale și obiective specifice.

Obiectivele generale

Se referă în principal la obiectivele de conducere și obiectivele funcționale.

creșterea eficienței economice a activității desfășurate;

îmbunătățirea calității datelor și a fiabilității întregului sistem;

sporirea operativității și exactității datelor furnizate în vederea luării unor decizii cât mai corecte pentru conducătorul unității;

selectarea,sistematizarea și analiza datelor în vederea îmbunătățirii metodelor de conducere;

îmbunătățirea calității produselor;

realizarea globală și structurală a indicatorilor economici.

La organizarea contabilității mărfurilor trebuie avute în vedere următoarele obiective:

evidența permanentă a existenței și mișcării mărfurilor în vederea asigurării controlului gestionar al lor;

cunoașterea valorii mărfurilor la intrarea în patrimoniu, la ieșirea din patrimoniu, la inventariere și la încheierea exercițiului.

Obiectivele specifice

Această categorie de obiective urmăresc rezolvarea unor probleme dependente strict de activitatea de bază și de cea auxiliară.

Obiectivele specifice fiecărei activități se aseamănă cu situațiile de ieșire ce se proiectează. Astfel se urmărește asigurarea unui control riguros asupra mărfurilor aflate în evidenta unității precum si obținerea cu rapiditate a oricărei informații necesare în domeniul analizat.

4.3. Elaborarea planului de acțiune

Elaboraea planului de acțiune este o etapă care trebuie să respecte următoarele principii:

Elaborarea planului de acțiune este o etapă importantă în cadrul proiectării sistemului informatic, etapă care trebuie să respecte următoarele principii:

procesul de elaborare trebuie să fie bine structurat, planificat, organizat;

proiectul trebuie să respecte parametrii: calitate,termen,costuri;

rezultatele obținute să îndeplinească condițiile de calitate;

să se calculeze indicatorii de eficiență economică;

să se evalueze efectele economice directe și indirecte;

să se stabilescă resursele necesare (costurile de sistem);

avizarea și alegerea variantei de sistem de către beneficiar;

să se specifice cerințele privind gradul de generalitate al sistemului.

Acțiunile principale și cele induse pentru realizarea sistemului informatic pefecționat sunt prezentate în tabelul următor:

La stabilirea acțiunilor principale și a celor induse este necesară colaborarea cu utilizatorii produsului informatic pentru eventuale recosiderări a anumitor fișiere și stabilirea periodicității prelucrărilor.

4.4 Prezentarea situațiilor de ieșire a sistemului informatic

Realizarea obiectivelor oricărui sistem informatic are loc practic prin satisfacerea cerințelor informaționale ale conducerii, deci furnizarea la cerere a rapoartelor ce grupează informații necesare pentru fundamentarea deciziilor.

Utilitatea și viabilitatea sistemului informatic este determinată de tipul, conținutul și operativitatea cu care se transmit situațiile de ieșire factorilor de decizie. În proiectarea ieșirilor sistemului informatic pentru perfecționarea activității de salarizare s-a ținut cont de o serie de cerințe ale factorilor de decizie.

Ieșirile informaționale proiectate în cadrul sistemului informatic de perfecționare a activității de salarizare sunt atât sintetice (situații de personal, dări de seamă statistice, etc) în scopul desfășurării activității manageriale, dar și suficient de detaliate pentru a putea fi utilizate de restul personalului cu acces la ele. Ieșirile informaționale proiectate în cadrul acestui sistem informatic folosesc atât monitoarele echipamentelor de calcul , pe care sunt reprezentate ieșirile în mod text, cât și suportul hârtie pentru imprimare.

SI-FACTURA (DE VÂNZARE)

Loc obținere: serviciul desfacere

Destinație: serviciul desfacere,compartimentul financiar contabil,client

Nr exemplare: 3

Dispozitiv sau periferic de ieșire:

SI-AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

Loc obținere: serviciul desfacre

Destinație: serviciul desfacere, compartimentul financiar contabil, client

Nr exemplare: 3

Dispozitiv sau periferic de ieșire:

4.5. Formalizarea documentelor de intrare

SI-SITUAȚIA INTRĂRILOR (pe gestiuni și firmă)

Loc obținere: Serviciu Aprovizionare

Destinația: Serviciul Aprovizionare, Magazie, Compartimentul financiar-contabil

Număr de exemplare: 1-2

Frecventa: zilnic

Dispozitiv sau periferic de ieșire:

SI- SITUAȚIA VÂNZĂRILOR ( pe firmă)

Loc obținere : Serviciul Desfacere

Destinația : Serviciu Desfacere, Compartimentul financiar-contabil

Număr de exemplare : 1

Frecventa : Lunar

Dispozitiv sau periferic de ieșire :

Proiectarea structurii conceptuale este realizată de către echipa de proiectare a sistemului de administrare a bazei de date. Proiectarea structurii conceptuale a bazelor de date presupune realizarea următoarelor activități:

definirea detaliată a colecțiilor de date;

determinarea legăturilor dintre colecții ;

definirea modelului conceptual de ansamblu al datelor.

1. Definirea detaliată a colecțiilor de date presupune analiza colecțiilor de date și normalizarea lor pentru creșterea performanțelor în stocarea, actualizarea și prelucrarea lor.

2. Determinarea legăturilor între colecții se face pe baza legăturilor naturale care există între obiectele descrise cu ajutorul entităților identificate. În cazul aplicației informatice de salarizare proiectate, legăturile între entități sunt legături de tipul 1 la .

3. Definirea modelului conceptual se realizează prin integrarea tuturor entităților definite în prima etapă -1-, prin intermediul relațiilor definite în etapa a doua -2- , într-un model unic de ansamblu al datelor.

4.6.Proiectarea bazei informaționale

4.6.1.Determinarea conținutului bazei informaționale

4.6.2.Definirea entitățiilor bazei informaționale și a relațiilor dintre acestea

Atributele din cadrul bazei informaționale vor fi structurate sub forma unor entității.

Denumirea acestor entități și structura lor este prezentată în tabelele următoare.

ENTITĂȚIILE BAZEI INFORMAȚIONALE

CONȚINUTUL ENTITĂȚIILOR

DESCRIEREA ATRIBUTELOR OBȚINUTE PRIN CALCUL:

Relațiile dintre atributele entităților bazei informaționale

CAPITOLUL V

PROIECTAREA DE DETALIU A UNITĂȚILOR

5.1.Proiectarea fișierelor de bază

5.1.1.Proiectarea fișierelor permanente

Au fost identificate următoarele fișiere permanente:

FURNIZOR

MATERIAL

Fișierul Furnizor.DBF

Fișierul Material.DBF

5.1.2.Proiectarea fișierelor variabile

Fișierul Recepții.DBF

Fișierul Clienți.DBF

5.1.3.Proiectarea fișierelor temporare

Fișier Fisa.DBF

5.2.Determinarea unităților de prelucrare

Unitatea de prelucrare 1:INTRĂRI DE MĂRFURI

În sistemul de evidență a mărfurilor va intra factura de cumpărare corespunzător fiecărei operații de achiziție efectuată de firmă. Utilizatorul va introduce datele achiziției prin selectarea în prealabil a furnizorului și a mărfii achiziționată dintr-o listă oferită de sistem. Operația de achiziție determină încărcarea bazei de date Recepții cu noua intrare și cu repartizarea mărfii pe gestiuni, concomitent având loc încărcarea gestiunii ce preia marfa prin încărcarea bazei de date.

Dacă achiziția provine de la un furnizor nou, utilizatorul va introduce datele acestuia în fișierul Furnizori.dbf, iar dacă firma achiziționează în premieră marfă, se va actualiza de utilizator fișierul Material.dbf cu datele noii mărfi.

Unitatea de prelucrare 2:VÂNZĂRI

Vânzarea se poate înregistra în Avizul de însoțire urmând ca factura să fie completată ulterior,la completarea facturii după vizualizarea acesteia utilizatorul va șterge ( alegând opțiunea Modificare din meniu) înregistrările introduse în fișierul Recepții.dbf, și în Gestiune.dbf cu ocazia întocmirii ulterioare a facturii, pentru evitarea dublei înregistrări a datelor aferente vânzării, introduse deja la întocmirea avizului se poate opta pentru înregistrarea directă a vânzării pe bază de factură.

Vânzarea unei mărfi se realizează prin introducera de către utilizator a datelor vânzării în limita cantității de marfă existente,sistemul limitează automat posibilitatea de vânzare prin selectarea în prealabil a gestiunii vânzătoare și a mărfii din listele oferite de produsul informatic, urmând ca sistemul să opereze descărcarea gestiunii vânzătoare de cantitatea vândută de marfă prin actualizarea (descărcarea ) din fișierul Gestiune.dbf. Concomitent are loc încărcarea cu datele corespunzătoare vânzării fișierul Clienți. Descărcarea de marfă se efectuează automat prin diminuarea cantității existente din marfa selectată de utilizator după codul mărfii . Vânzarea este înregistrată și în fișierul ce reflectă activitatea gestiunii prin adăugarea datelor aferente vânzării cu introducerea valorii “-1” în câmpul “Nr. Receptie” pentru noua înregistrare aferentă vânzării. La dorința utilizatorului se poate vizualiza Factura sau Avizul de însoțire aferent operațiunii efectuate (după caz).

Unitatea de prelucrare 3: COMPLETAREA FIȘEI DE MAGAZIE

Fișa de magazie este completată și afișată în mod automat de sistem, corespunzător datelor existente privind gestiunea aleasă de utilizator, de fiecare dată când se dorește acest lucru. Având în vedere că datele sunt preluate în întregime din alte fișiere, fișierul Fișa.dbf este utilizat doar pentru vizualizarea fișei, fiind șters automat după părăsirea acestei opțiuni, datele necesare rămânând disponibile în continuare în fișierul sursă al fișei (Gestiune.dbf)

Celelalte vizualizări sunt afișate automat pe baza datelor din fișierul sursă corespunzător fiecăreia dintre ele, utilizatorul optând pentru sfera de întindere a situației. Toate vizualizările sunt în mod Video-format, documentele completându-se pe baza acestora.

Modificările se fac prin selectarea domeniului vizat (având corespondent un fișier) și a unui criteriu de selecție a înregistrării de modificat specific fiecărui domeniu. Utilizatorul poate opta pentru transformarea operației de modificare în una de ștergere, având ca efect ștergerea înregistrării aferente selecției.

3.3.Proiectarea unităților de prelucrare

3.3.1.Proiectarea dialogului cu unitățile de prelucrare

ADĂUGARE

ADĂUGARE MARFĂ

NR.RECEPȚIE:

NUME FURNIZOR:

COD FISCAL:

DATA RECEPȚIE:

MARFĂ: COD MARFĂ:

CANTITATE:

PREȚ:

COTA T.V.A.: VALOARE:

VALOARE T.V.A.:

GESTIUNEA 1 ?

CONTINUAȚI ADĂUGAREA POZIȚIILOR ? (D/N)

CONTINUAȚI ADĂUGAREA RECEPȚIILOR? (D/N)

ADĂUGARE FURNIZOR

COD FISCAL:

DENUMIRE FURNIZOR:

CONTINUAȚI ? (D/N)

MATERIAL

COD MARFĂ:

DENUMIRE MARFĂ:

UNITATE DE MĂSURĂ:

PREȚ UNITAR:

COD FURNIZOR:

CONTINUAȚI ? (D/N) :

IEȘIRE

AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

GESTIUNEA VÂNZĂTOARE:

NUMĂR AVIZ DE ÎNSOȚIRE:

MARFĂ: COD MARFĂ:

DATA VÂNZĂRII:

PREȚ UNITAR:

CANTITATE VÂNDUTĂ: CANTITATE TOTALĂ:

COTA ADAOS: VALOARE VÂNZARE:

CLIENT:

COD FISCAL:

CONTINUAȚI ? (D/N) :

VIZUALIZARE AVIZ ? (D/N):

FACTURA VÂNZARE

GESTIUNEA VÂNZĂTOARE:

NUMĂR FACTURĂ FISCALĂ:

MARFĂ: COD MARFĂ:

DATA VÂNZĂRII:

PREȚ UNITAR: COTA TVA:

CANTITATE VÂNDUTĂ: CANTITATE TOTALĂ:

COTA ADAOS: VALOARE TVA:

CLIENT: VALOARE VÂNZARE:

COD FISCAL:

NUMĂR AVIZ DE ÎNSOȚIRE:

CONTINUAȚI ? (D/N) :

VIZUALIZARE FACTURĂ ? (D/N):

MODIFICARE

CONȚINUTUL BAZELOR DE DATE

1.FURNIZORI

2.MĂRFURI COMERCIALIZATE

3.ACHIZITII MARFĂ

4.ACTIVITATEA GESTIUNII

5.CLIENȚI

ALEGEȚI DOMENIUL DORIT:

Doriți ȘTERGEREA înregistrărilor pentru câmpul selectat ? (D/ N) :

CONTINUAȚI ? (D/N) :

5.4.Proiectarea prelucrărilor specifice ale unității de prelucrare

5.4.1.Determinarea modulelor de prelucrare

Unitatea de prelucrare 1:INTRĂRI DE MĂRFURI

modul 1: ADĂUGARE MARFĂ

modul 2: ADĂUGARE FURNIZOR NOU

modul 3: ADĂUGARE MATERIAL NOU

Unitatea de prelucrare 2:VÂNZĂRI

modul 1: VÂNZĂRI GESTIUNE – AVIZ ÎNSOȚIRE MARFĂ

modul 2: VÂNZĂRI GESTIUNE – FACTURA VÂNZARE

Unitatea de prelucrare 3: COMPLETAREA FIȘEI DE MAGAZIE

modul 1: AFIȘARE FIȘA DE MAGAZIE

UP1

M1:ADĂUGARE MARFĂ

M2:ADĂUGARE FURNIZOR NOU

M3:ADĂUGARE MATERIAL NOU

UP2

M1:VÂNZĂRI GESTIUNE

UP3

M1:AFIȘARE FIȘA DE MAGAZIE

5.4.2.Organigrama de sistem a unităților de prelucrare

Cap VI Prezentarea programului informatic

Forma de introducere în tabelul ANGAJAȚI:

Forma de introducere în tabelul CLIENȚI:

Forma de introducere în tabelul FURNIZORI:

BIBLIOGRAFIE

HORINF L. (1991) – Administration of physical education and sport programs, (ed. a 2-a), Dubuque, IA: Brawn.

JONES R.L. și TRENTIN H.G. (1971) – Budgeting: Key to planning and control. (ed. A 2-a), New York: American Management Association

WRIGHT B.J. (1983) – Automated purchasing: Key to new potential. New York: