Sistem Informatic DE Management AL Unei Firme Virtualizare

SISTEM INFORMATIC DE MANAGEMENT AL UNEI FIRME-VIRTUALIZARE

CUPRINS

I. Alegerea temei

I. Iconițe utilizate

II. Introducere în virtualizare

II. VIRTUALIZARE

I. Conceptul de virtualizare

II. Cum funcționează virtualizarea ?

III. EMULATOARE

I. Tipuri de virtualizări

A. Virtualizare la nivel desktop

B. Virtualizarea la nivel de server

IV. VIRTUALIZAREA DESKTOP

I. Conceptul de virtualizare desktop

II. Beneficii ale virtualizării desktop

V. LUCRARE PRACTICĂ

I. Echipamente utilizate

II. Tipul virtualizării

III. Cazul adoptat:

I. Mașina Virtuală SRVDC

II. Mașina Virtuală FILESERVER.

III. Mașina virtuală UniFLOW Server

Alegerea temei

Sistem informatic de management al unei firme-ERP,CRM,DMS cu virtualizare aplicata.

Aceasta lucrare prezintă descrierea unui sistem informatic integrat si componentele sale, cu functionalitati si beneficii pentru fiecare componenta, si ca aplicatie practica virtualizarea cu ajutorul unui emulator. Am tratat modalitatea de implementare a unui sistem informatic integrat si fazele unei virtualizari.

I.1. Notiuni Introductive – ERP

Sistemul de planificare a resurselor întreprinderii (abreviat ERP în limba engleză) este instrumentul software care realizeaza integrarea informațiilor dintr-o organizație într-o platformă unică. Scopul ERP este de a asigua transparența datelor în cadrul unei organizații și de a facilita accesul la orice tip de informație utilă în desfășurarea activității.

Sistemele ERP datează din anii 1960 cand acest tip de aplicație software era folosita pentru asistarea procesului de producție. Primul produs de acest gen a fost MRP (Material Resource Planning).

Deși utile in activitatile de producție, aplicațiile nu iși extindeau functionalitățile și spre alte zone de interes pentru o întreprindere precum contabilitate, resurse umane, vânzări.

Incepând cu anii ’90, sistemele ERP au început să ia forma aplicațiilor actuale. Deși dupa apariția MRP funcționalitățile acestui tip de programe au inceput să se extindă, ERP-ul actual a luat ființă în momentul în care informațiile au putut fi centralizate într-o platformă comună și funcționalitățile sale au fost integrate.

Astăzi, sistemele ERP fac un nou pas in dezvoltarea lor prin utilizarea internetului pentru eficientizarea funcționalităților. Clienții de la mii de kilometri distantă pot avea acces la stadiul propriei comenzi sau la stocurile companiei furnizoare prin integrarea facilităților ERP cu aplicațiile WEB.

Sistemele ERP, sunt programe modulare. Modulele unui sistem ERP funcționează integrat utilizând o bază de date comună, sau pot funcționa independent.Iata câteva categorii de module care servesc la gestionarea cu eficiența a unei întreprinderi:

Producție: planificarea si urmărirea productiei

Gestiune: evidența stocurilor, a furnizorilor, a plaților și încasarilor

Salarii: calculul salariilor și managementul informațiilor referitoare la personal

Contabilitate: evidența financiar contabilă

BI: rapoarte, analize, prognoze

ERP este un sistem vast de planificare a resurselor unei companii cu functionalitati suplimentare extrem de evoluate si de performante.

I.2. Notiuni Introductive – CRM

Sistem de gestiune a relatiei cu clientii (abreviat CRM după en. Customer Relationship Management) reprezintă un set de strategii, politici și tehnologii destinate atragerii, reținerii și fidelizării clienților. Într-un sens larg, CRM include activitățile aferente departamentelor de marketing, vânzări, financiar și suport tehnic relativ la clienți, potențiali clienți, furnizori și parteneri.

Scopul aplicației CRM este de a unifica interacțiunile unei companii cu clienții acesteia și de a valorifica informațiile pe care le obțin despre aceștia. Un sistem CRM, susține atragerea celor mai profitabili clienți și generarea de noi oportunități pe clienții existenți.

Aplicațiile software de tip CRM au 2 dimensiuni:

1. Customer facing applications

Prin interacțiunea permanentă cu clientul, oferă informațiile necesare stabilirii acestei strategii.

Automatizarea fortei de vanzari – administrarea listei de prospecți și a ratelor de succes asignate;

Customer service and support – presupune gestionarea incidentelor sau problemelor clienților;

Automatizarea activitatii de marketing – automatizarea unor activități precum administrarea campaniilor de marketing prin email, managementul conținutului acestor campanii, realizarea de sondaje, distribuirea de materiale promoționale personalului de vânzari.

2. Customer intelligence

Cuantificarea relației dezvoltate în vederea trasării unei direcții viitoare de acțiune pentru companie.

Obținerea de informații relevante de la client

Analiza informațiilor obținute

Formularea unei strategii pe bază acestei analize

Acțiuni bazate pe strategia formulată

Customer Intelligence este un proces prin care departamentul de vânzări construiește o strategie de marketing prin cercetare permanentă a clienților și cerințele lor.

Scopul unei aplicații CRM este de a unifica interacțiunile unei companii cu clienții acesteia și de a valorifica informațiile pe care le obțin despre aceștia. Un sistem CRM susține atragerea celor mai profitabili clienți și generarea de noi oportunități pe clienții existenți.

Un sistem CRM acoperă 4 componente de business:

Front-Office: operațiunile din această categorie reprezintă interacțiunile directe cu clientul, precum întâlniri de vânzări, prezentări, telefoane, e-mail-uri, servicii online etc.

Back-Office: reprezintă procesele care au efecte implicite asupra activităților de front-office, precum activitățile de marketing, prospectare, service

Managementul relațiilor de business cu alte companii: parteneri, furnizori, vendori, retaileri, influenceri, leaderi de opinie, presă. Această componentă include atât activități de front-office, cât și back-office.

Analiza centralizată a datelor: operațiune cu scopul de a elabora campanii de marketing, strategii de vânzare, fluxuri intuitive de lucru.

STRUCTURA

Un sistem CRM poate acoperi mai multe tipuri de activități specifice unei companii:

Vânzări

Managementul clienților potențiali și al contactelor

Managementul oportunităților

Managementul conturilor (clienților)

Analiză și previziuni de vânzări

Marketing

Segmentare

Planificare & Execuție campanii de marketing

Analize de marketing

Service

Managementul contactelor și al conturilor (clienților)

Managementul interacțiunilor cu clienții o Analiză servicii

În funcție de complexitatea sistemului CRM, acesta poate include mai multe sau mai puține funcționalități sau poate fi folosit doar de către departamente individuale.

La rândul sau, un modul CRM poate cuprinde o serie de submodule sau facilități:

Module de gestionare a operațiilor zilnice (apeluri telefonice, întruniri, e-mail [import – export din MS Outlook], activități generale)

Coordonare facilă a activității utilizând calendare – personale și de grup

Posibilitatea de a genera activități de amploare din browser-ele altor module conectate

Link-uri de activitate, crearea automată de noi activități de către alte activități, istoricul activităților (origine – rezultat)

Înregistrarea tranzacțiilor din toate modulele majore conectate

Analiza activităților de Business Intelligence

Gestionarea e-mail-ului și conexiunea cu Outlook

Managementul extensiv al oportunităților de vânzare

Gestionarea probabilității de închidere

Monitorizarea activităților agenților de vânzări

Raport direct de informare

I.3. Notiuni Introductive – DMS

Un Sistem de management al documentelor (cunoscut și sub abrevierea DMS, Document Management System) este un sistem software (sau un set de aplicații software) care furnizează, de regulă, capacitatea de stocare, versionare, metadate, securitate, indexare și de regasire rapidă a documentelor.

Sistemele de tip DMS și arhivare electronică asigură:

trasabilitatea documentelor si versionarea documentelor organizației

stocarea centralizata a tuturor documentele electronice semnificative pentru organizație

backup unitar pentru toate documentele organizației

modelarea, controlul si monitorizarea fluxurilor (workflows) de documente in cadrul

organizației.

arhivarea electronică a documentelor

Documentele electronice se impart in următoarele clase:

documente elaborate in editoare text (procesor de text ca Microsoft Word, Microsoft Excel, Open Office)

copia electronică a documentelor pe hartie (obtinuta prin scanare – exemplu: facturi furnizori, facturi emise, procese verbale, contracte)

fișiere sursa sau binare obtinute de personalul organizatiei in urma activității acestuia (exemple: fisiere program (pas,.c,java), fișiere aplicații grafice (Maya, 3D Studio Max), fișiere executabile (exe). In această categorie intră orice alt tip de fișier.

Un astfel de sistem gestioneaza bunurile digitale ale organizatiei (documente, proceduri,

schite, planuri, proiecte, coduri sursa, how-to-uri), imagini ale documentelor pe hârtie

(documente scanate), fluxurile de lucru interne organizației si managementul

inregistrărilor.

Componentele unui DMS

Metadate

Pot include data documentului și utilizatorul care a creat documentul.Acestea se impart in două categorii:

metadate generale – data documentului, autorul, data ultimei modificări, autorul ultimei

versiuni, dimensiunea documentului, versiunea curenta, numărul intern – unic, numarul de inregistrare, registrul de documente

metadate specifice – in funcție de categoria de documente in care a fost incadrat fișierul

Integrare

Sistemele de management al documentelor se integrează cu alte sisteme software (ERP, CRM, sisteme specifice) astfel incât utilizatorii să poata regăsi documentele din containerul de documente. 

Scanare

Scanarea implică in general procesarea facturilor și procesarea documentelor pe hârtie utilizând scannere sau imprimante multifuncționale.

Indexare

Utilizarea indecsilor si a unei baze de date capabile sa gestioneze indecsi de dimensiuni mari este folosita in regasirea rapida a documentelor. Indexarea poate fi simplă – un număr unic alocat fiecarui document – sau complexă, permițând căutări complexe utilizând căutări combinate dupa metadate,

Stocare

Stocarea documentelor electronice și a copiilor digitale ale documentelor pe hartie. Prin natura lor sistemele de management a documentelor utilizează capacitați de stocare mari și foarte mari, și utilizeaza sisteme de baze de date capabile să gestioneze un volum mare de date. Stocarea centralizată a documentelor asigura și un back-up unitar al tuturor documentelor gestionate de sistem. Sistemele stocheaza documentele in două moduri:

BLOB file – stocarea documentelor in baza de date

File Server – stocarea documentelor pe un server de fișiere și stocarea pointerilor catre

fișiere in baza de date

Regăsire

Regăsirea documentelor electronice din zona de stocare

Distribuție

Un document publicat trebuie să fie intr-un format care să blocheze modificarea facilă a documentului. Sistemele DMS asigură distribuția documentelor către destinatarii lor (și numai catre aceștia) pe bază de grupuri, roluri, drepturi de access și fluxuri de documente (de informare).

Securitate

Securitatea documentelor este vitală in multe sisteme de management a documentelor. DMS trebuie să asigure accesul securizat la documente, criptarea datelor de autentificare. Unele sisteme criptează și conținutul fisierelor în baza de date pentru a bloca deschiderea lor in afara sistemului.

DMS pot include și componente aditionale pentru a bloca deschiderea documentelor în afara organizatiei (exemplu: un document word să nu poată fi deschis daca a fost copiat cu ajutorul unui stick de memorie)

Fluxuri de lucru

Fluxurile de lucru (Workflows) constituie o problema complexă și anumite DMS au module incluse pentru modelare. Alte sisteme utilizeaza software specializat pentru modelarea fluxurilor și a proceselor (exemplu: BPEL).

Colaborare

Colaborarea trebuie să fie implicit moștenită din caraținutul fisierelor în baza de date pentru a bloca deschiderea lor in afara sistemului.

DMS pot include și componente aditionale pentru a bloca deschiderea documentelor în afara organizatiei (exemplu: un document word să nu poată fi deschis daca a fost copiat cu ajutorul unui stick de memorie)

Fluxuri de lucru

Fluxurile de lucru (Workflows) constituie o problema complexă și anumite DMS au module incluse pentru modelare. Alte sisteme utilizeaza software specializat pentru modelarea fluxurilor și a proceselor (exemplu: BPEL).

Colaborare

Colaborarea trebuie să fie implicit moștenită din caracterul electronic al sistemelor de tip DMS. Accesul la modificarea unui document trebuie sa fie blocat pentru restul utilizatorilor câtă vreme un anumit utilizator modifică documentul.

Versionare

Versionarea este procesul prin care documentele sunt blocate si restituite in sistemul de management al documentelor. Versionarea permite utilizatorilor sa isi regăsească versiunile precedente ale documentului și să iși continue munca de la un anumit punct din timp. Procedura este utilă documentelor care se schimbă pe parcursul timpului si au nevoie de modificări.

Numarul de versiuni istorice pastrate in cadrul DMS este configurabil + cu cat se stochează mai multe versiuni, cu atat capacitatea de stocare trebuie sa fie mai mare.

Căutare

Căutarea documentelor în cadrul containerului de documente stocate utilizând valorile atributelor (metadatelor) sau căutare full text. Documentele pot fi regăsite dupa criterii multiple sau după conținut.

I.4. Noțiuni Introductive – Virtualizare

Nu cu mult timp în urmă, dezvoltarea departamentelor IT însemna investiții în echipamente hardware pentru o mai bună gestiune și o performanță sporită la nivel de companie, dar, odată cu avansarea domeniului IT, sa început crearea de aplicații, softuri care să ajute la o mai bună comunicare și utilizare a sistemelor hardware fără a investi în echipamente suplimentare care ocupă mult spațiu și consuma energie în plus, dacă nu sunt virtualizate,virtualizarea referindu-se la un concept în care accesul la un singur echipament hardware, de exemplu un server, este coordonată astfel încât mai multe sisteme de operare oaspete, pot partaja o singură bucată hardware.

Un sistem de operare oaspete, este un sistem de operare care este hostat de un software de virtualizare instalat la nivelul hardware sau software al sistemului principal, care este denumit sistem gazdă.

Un sistem de operare oaspete apare la aplicațiile care rulează pe sistemul gazdă ca un sistem complet de operare (OS), iar sistemul de operare invitat este complet fără a ști că este executat pe partea de sus a unui strat de software de virtualizare, mai degrabă decât pe hardware-ul fizic.

VIRTUALIZARE

Ce este? Si cum funcționează virtualizarea ?

Virtualizarea este o tehnologie care partajează, dar care în același timp alocă resursele hardware ale unui server în mai multe „mașini virtuale” (VM= virtual machines) operațiune care permite să avem o rată de utilizare medie a resurselor harware de până la 10 ori mai mare, adică, prin virtualizare hardware-ul se transformă în software și se creeaza posibilitatea rulării simultane a mai multor sisteme de operare pe un singur computer.

Virtualizarea crește exponențial productivitatea angajaților, permițând instalarea automată a softului și a aplicațiilor pe masinile virtuale, reactualizarea și update dinamic, precum și reducerea la zero a timpului în care serverele sunt oprite pentru mentenanță.

De asemenea, protejează datele critice și aplicațiile companiei,iar în felul acesta compania economisește bani și timp, deoarece nu mai este nevoie de atâtea echipamente hardware, lucru care se resimte în scăderea bugetului IT alocat acestora.

Deoarece aplicațiile rulează pe mașini virtuale (VM= virtual machines) independente, separate, chiar dacă ele se află pe același spațiu fizic., astfel că, în cazul în care o aplicație încetează să mai funcționeze nu va antrena și căderea celorlalte,de unde rezultă un beneficiu major.Un alt beneficiu pe care îl mai oferă virtualizarea, pe langa multitudinea de avantaje pe care le posedă, are capabilitatea ca în cazul în care serverul hardware se prăbușește, virtualizarea are funcționalitatea de a trece virtual și în timp real toate informațiile pe un alt server, iar întreaga activitate a firmei nu este deloc afectată, munca desfășurându-se în condiții normale fără ca utilizatorul să fie conștient de cele întâmplate.

Mașina virtuală

Mașina virtuală este un calculator imaginar, dotat cu un set de instrucțiuni ce constituie limbajul (codul) virtual.

Lucrul cu cod virtual decurge astfel: textul sursă este tradus de către compilator în limbaj virtual; programul rezultat constituie intrare pentru o procedură numită executiv, care este de fapt un interpretor al limbajului virtual. Executivul este scris într-un limbaj recunoscut de calculatorul țintă (cel pe care urmează să ruleze programul compilat). Rolul executivului este acela de a parcurge codul virtual obținut de la compilator și de a executa fiecare instrucțiune, în termenii limbajului mașina al calculatorului țintă .

Avantajul acestui mod de lucru este acela că dacă un limbaj sursă trebuie tradus în mai multe limbaje obiect, compilatorul propriu-zis se scrie o singură dată (el generează doar cod virtual), iar pentru fiecare limbaj obiect se construiește câte un executiv. A scrie un executiv este un lucru mult mai ușor decât a scrie un compilator. Pe de altă parte, programul generat în cod virtual poate fi transportat pe orice mașină dotată cu interpretorul codului respectiv, deci programul are o portabilitate crescută.

Un dezavantaj al lucrului cu cod virtual este acela că viteza de execuție a programelor respective este mai mică, deoarece ele sunt executate "software" (prin intermediul interpretorului) și nu "hardware" (direct de către procesor).

Limbajul virtual și structura mașinii virtuale sunt stabilite în principiu de către proiectantul compilatorului, după următoarele criterii:

Comenzile virtuale să fie suficiente pentru a permite transpunerea corectă a instrucțiunilor limbajului sursă;

funcționarea mașinii virtuale să poată fi cât mai ușor de simulat cu ajutorul executivelor, pentru fiecare limbaj obiect.

În general, limbajul virtual este inspirat din limbajele de asamblare existente la un moment dat, având însa un grad ceva mai mare de abstractizare.

Virtualizarea este un termen larg ce se referă la abstractizarea resurselor unui calculator. Este o tehnică de ascundere a caracteristicilor resurselor unui calculator prin felul în care alte sisteme de operare, aplicații și utilizatorii interacționează cu aceste resurse. Virtualizarea include crearea unei singure resurse fizice (server,sistem de operare, hard disk), pentru a funcționa ca multiple resurse logice sau invers (mai multe mașini fizice formând una singură, o mașina virtuală).

Virtualizarea permite multiple mașini virtuale, cu sisteme de operare heterogene, să ruleze separat, una lângă alta, pe aceeași mașina fizică. Fiecare mașină virtuală are propriul ei set de hardwere (RAM, CPU, NIC, etc) pe care este încărcat un sistem de operare cu tot cu aplicații. Mașinile virtuale sunt încapsulate în fișiere, făcând posibilă copierea și salvarea rapidă a mașinii. Întregul sistem poate fi mutat în câteva secunde (sistemul de operare, aplicațiile, Bios-ul virtual, hardware-ul virtual).

EMULATOARE

Tipuri de virtualizări

Din punct de vedere a solutiei de virtualizare există 2 tipuri de virtualizare:

Virtualizare la nivel desktop

Virtualizare la nivel de server

Virtualizare la nivel desktop

Virtualizarea la nivel desktop se referă la capacitățile de virtualizare care se regăsesc pe un client adica (un sistem desktop sau laptop PC).

Motivul principal pe care îl au majoritatea companiilor este de a urmării soluțiile de reducere a investițiilor în echipamente IT. Aceste companii sunt interesate în urmărirea de soluții de virtualizare client deoarece, există probleme în gestionarea unui număr mare de PC-uri controlate de către utilizatorii finali. Deoarece încărcarea unor aplicații este usoara, sistemele client pot avea cantități enorme ale software-ului non-IT-aprobat instalate, acest lucru putând duce la infectarea calculatoarelor dintr-o retea si distribuirea viruslui în rețea, chair dacă există în acel moment sisteme de securitate performante de tip antivirus.Pe langa faptul că, aceste software-uri vicioase se pot obține pe mașinile client prin nenumărate moduri: prin viruși de e-mail, descărcări spyware accidentale, etc..

Virtualizarea la nivel de server

Există 3 tipuri de virtualizare a serverului:

Virtualizarea sistemelor de operare

– adesea menționate ca și containere

Virtualizarea unui sistem de operare, prin contrast, este instalat pe partea de sus a unui sistem de operare deja existent. Acest model de virtualizare nu permite instalarea de mașini virtuale, fiecare dintre acestea fiind izolată de oricare altă mașină virtuală. Mai degrabă, virtualizarea sistemului de operare presupune rularea pe partea de sus a unui sistem de operare gazdă (host) existent și oferă un set de biblioteci care inetracționează cu aplicații, oferind fiecărei aplicații iluzia că se execută pe o mașină dedicată pentru utilizarea acestuia.

Fig 1.Virtualizarea sistemului de operare

Avem un server care rulează un sistem de operare. Acest sistem de operare rulează software-ului care oferă virtualizarea sistemul de operare, precum și o serie de sisteme de operare virtuale care se execută în aplicația software de virtualizare. Fiecare dintre sistemele de operare virtuale are una sau mai multe aplicații instalate care rulează în cadrul acestuia. Ceea ce trebiue subliniat este că din perspectiva executării aplicației, observă și interacționează numai cu acele aplicații care rulează în interiorul sistemului de operare virtual, iar interacțiunea se realizează doar cu propriul sistem de operare și va avea control propriu asupra propriului sistem de operare.

Nu se pot vedea aplicațiile și resursele sistemului de operare dintr-un alt sistem de operare virtual. Fiecare set de aplicații este conținut în interiorul recipientului, al sistemului de operare virtual propriu alocat și nu pot interacționa cu alte sisteme de operare virtuale sau aplicațiile care rulează în acele sisteme de operare virtuale,de aceea această metodă de abordare a virtualizării este adessea menționată ca recipiente (containere).

Aceasta metodă de virtualizare este extrem de utilă în cazul în care dorim să oferim un set similar de funcționalități ale sistemului de operare la un număr de utilizatori care folosesc o aplicație instalată pe o singură mașină virtuală. Aceasta este o abordare ideală pentru companiile de hosting web, deoarece acestia folosesc virtualizarea sistemului de operare pentru a permite unui site web găzduit să creadă că are controlul complet al unei mașini, dar, de fapt, fiecare site web găzduit împarte mașina cu multe alte site-uri web, fiecare dintre acestea având propriul container. Fiecare container are propriul sistem de fișiere care arată ca un sistem de operare complet, dar, de fapt, sistemul de fișiere este mapat la sistemul de fișiere sistem de operare gazdă de bază în așa fel încât se izolează sistemul de fișiere de fiecare site web de la ceilalți.

Emularea Hardware

– este similară cu tipul virtualizării client

În emularea hardware, software-ul de virtualizare ( de obicei fiind reprezentat sub denumirea de hypervizor) este prezentat sub forma unui mediu hardware pe care emulează (rulează) sistemele de operare. Acest mediu de emulare hardware se regăsește dub denumirea de Monitor de Mașină Virtuală (VMM).

Sistemele de operare oaspete sunt instalate într-o mașină virtuală (VM) care interactionează cu acel VMM, în loc să interacționeze în mod direct cu resursele hardware pe care rulează aplicația de virtualizare.Adica, în loc de instalarea unui sistem de operare pe un hardware, este instalată o mașină virtuală care emulează hardware-ul pe care ar trebui să ruleze în mod obișnuit un sistem de operare. VMM-ul coordonează accesul și comunicarea între mașinile virtuale oaspete și nivelul hardware al echipamentului.

Deoarece sistemul de operare oaspete și mașina virtuală sunt stocate în fișiere, care împreună formează o imagine de sistem completă, imaginea poate fi migrată de la hypervizor (aplicația care stă între sistemul de operare și hardware-ul echipamentului) la altul, chiar dacă acest hypervizor diferă de la un echipament la altul. Avantajele portabilității mașinilor vituale stau în flexibilitatea sporită pentru integrarea sistemelor și formele de baza ale celei mai avansate tehnologii de virtualizare.

Fig. 2 Virtualizarea emulatorului hardware

Virtualizarea permite sistemelor de operare care au fost concepute și livrate pentru a rula direct de pe hardware, să ruleze de pe un nivel intermediar între cele două componente (hardware și software) sub denumirea de hypervizor. Hypervizorul preia apelurile sistemelor de operare și le redirecționează spre nivelul intermediar hardware.

Emularea hardware-ului este o tehnologie puternică de virtualizare, deoarece îndeplinește modificările sistemlor de operare oaspete care vor rula prin tehnica numită translare binară. Adica atunci când este instalat sistemul de operare oaspete, software-ul de virtualizare rearanjează inteligent software-ul intern de operare al oaspetelui, în așa fel încât apelurile care inițial au încercat să acceseze resursele hardware fizice sunt acum redirecționate catre resursele din cadrul VMM-ului.

Prin urmare, este destul de simpla utilizarea emulării hardware, deoarece se poate instala sisteme de operare oaspete nemodificate, iar simularea hardware este realizată în mod transparent, aceasta realizând modificarea biților în așa fel încât virtualizarea să funcționeze în mod corespunzător.

Există și unele aspecte negative ale virtualizării cu hypervizor. Una dintre acestea ar fi inflexibilitatea cu driverele aferente sistemelor hardware.

Companiile care oferă simularea virtualizării hardware : VMware care oferă două produse VMware Server, ESX Server și compania Microsoft care oferă așa numitul produs Virtual Server.

Paravirtualizare

-proiectata pentru a oferi o mai ușoară interacțiune sau o abordare a virtualizării cât mai performantă

Paravirtualizarea este un alt concept de virtualizare al serverelor. În această abordare, mai degrabă decât a simula un suport hardware complet, software-ul de virtualizare coordonează accesul sistemelor de operare anonime care stau la baza resurselor hardware ale echipamentului. Deci, paravirtualizarea nu creează o întreagă mașină virtuală pentru a găzdui sistemul de operare oaspete, el permite sistemului de operare oaspete să interacționeze cu hypervizorul

Această metodă de virtualizare are două avantaje:

Nu utilizează la capacitate maximă performanțele sistemului hardware, deoarece folosește o cantitate mică de cod. Simularea hardware-ului introduce un întreg strat de simulare hardware între sistemul de operare oaspete și hardware-ul fizic. Prin urmare, stratul subțire al paravirtualizării permite accesul sistemului de operare invitat la resursele fizice ale hardware-ului, în timp ce oprește toate celelalte sisteme de operare client care accesează aceleași resurse în același timp.

Al 2-lea avantaj pe care îl are paravirtualizarea în comparație cu simularea hardware este ca, paravirtualizarea nu are limite la driverele de dispozitiv cuprinse în software-ul de virtualizare. De fapt, paravirtualizarea nu include nici un fel de driver de dispozitiv.în schimb, utilizează driverele de dispozitiv conținute în unul din sistemele de operare oaspete, al acelui sistem de operare a cărui referință este ca invitat privilegiat.

Paravirtualizarea folosește o capacitate de sistem de operare numită memorie partajată pentru a obține performanță sporită. Memorie partajată este acel tip de memorie care poate fi accesată prin două programe diferite. Paravirtualizarea utilizează memorie partajată pentru a trimite data înainte și înapoi între sistemele de operare oaspete și hypervizor, obținând astfel un nivel ridicat de performanță .

Paravirtualizarea are un dezavantaj semnificativ: Pentru că este atât de ușor de implementat și totuși trebuie să asigure accesul la hardware-ul de bază, paravirtualizarea are nevoie de ajutor semnificativ din partea utilizatorului. Cu alte cuvinte, se impune ca sistemele de operare oaspete să fie modificate înainte de fi rulate pentru a interacționa cu interfețele paravirtualizării.

Pentru a putea realiza acest lucru trebuie sa avem acces la codul sursa al sistemului de operare oaspete. Acest lucru este posibil la sistemele de operare open source, cum ar fi Linux sau BSD (Berkley Software Distribution), si nu este posibil pentru nici un sistem de operare Microsoft.

VIRTUALIZAREA DESKTOP

Conceptul de virtualizare desktop

În modelele tradiționale de desktop, calculatorul rulează un sitem de operare în care acțiunile individuale sunt executate cu interfața de utilizator afișat pe ecranul computerului. Prin introducerea soluțiilor de virtualizare, se va rupe legătura între hardware-ul fizic, sistemele de operare, aplicațiile care rulează și modelul de afișare (Fig 1.).

Fig. 1

Nu exista o soluție standard care să poată fi aplicată în orice mediu; acest model poate fi o multitudine de opțiuni de integrare pentru a oferi utilizatorilor o interactiune cat mai prietenoasă cu sistemele desktop.

Fig. 1, în timp ce pe monitor va rula întotdeauna un afișaj a aplicației ce rulează (Fig. 1)exista posibilitatea de a alege cu privire dacă sistemul de operare și aplicațiile care rulează, să existe pe desktop sau pe server, și unde se stoceaza datele utilizatorilor atât în termeni de date de aplicații dar și a opțiunilor de configurare settings.

Opțiuni :

Virtualizarea la nivel de utilizator

Este cea mai simplă opțiune de virtualizare deoarece, realizată legătura dintre setările și/sau datele de configurare ale utilizatorului, care stochează aceste informații pe un server, astfel încât orice client de desktop conectat poate accesa o sesiune de utilizator.

Virtualizarea la nivel de utilizator funcționează bine în tandem cu virtualizarea aplicațiilor și medii desktop standardizate, în care fiecare desktop rulează un set similar de aplicații. Din perspectiva utilizatorului, acesta nu numai că se poate conecta de orice sistem desktop din companie, dar, de asemenea, în cazul în care există o problemă la nivel desktop, acesta își poate continua sesiunea de pe un alt sistem cu întreruperi minime.

Virtualizarea aplicațiilor

În modelul tradițional aplicațiile au fost legate / instalate pe sistemele desktop. În modelul de virtualizare al aplicațiilor, acțiunile individuale sunt incluse cu resursele de care au nevoie pentru a rula. Aplicațiile nu sunt instalate direct pe computerul client,fapt care a dus la eliminarea potențialelor conflicte cu alte aplicații și minimizează modificări la sistemul de operare de bază.

Virtualizarea sesiuni

Virtualizarea unei sesiuni este derivată din eng.(thin client architecture) , model popularizat de Citrix în anii 1990. În această configurație, mai mulți utilizatori (clienți desktop) sunt conectați pe o singură instanță a unui sistem de operare care rulează pe un singur server. În esență, toate aplicațiile sau întregul desktop rulează pe același server, iar imaginea de pe ecran este transmisă la un client desktop.

Clientul nu necesită configurații hardware decăt să existe o punte de legătură cu serverul, deoarece nu are nevoie decăt să poată afișa elementele grafice, transmiterea desktop.

Interfețe desktop virtuale (VDI- Virtual Desktop Infrastructure)

VDI este o copie în umbră a desktop-ului, inclusiv sistemul de operare, aplicațiile instalate și a documentelor, care sunte stocate și executate în întrergime de la serverul care o găzduiește. Această metodă de virtualizare oferă utilizatorilor posibilitatea de a accesa desktop-ul lor de la distanță, de multe ori chiar de pe un dispozitiv portabil, deoarece întregul proces de executare a interfeței se realizează la nivelul serverului central .

VDI funcționează prin stocarea configurației sistemelor de operare, al aplicațiilor software, documentelor și alte date personalizate pe un server în cloud.

Interfețele desktop virtuale au fost proiectate în primul rând pentru a oferi acces global la sistemele desktop. Ele sunt, de asemenea, utilizate în proiectarea de recuperare în caz de dezastru și soluții de backup. Acest lucru se realizează prin actualizarea în mod constant a datelor de pe un server la distanță și permite interfața cu utilizatorul, în cazul unei întreruperi.

Virtualizarea desktop bazată pe lamele

Blade-urile sunt calculatoare server standardizate menite să alunece într-un rack pentru a minimiza cerințele de spațiu și energie. La fel ca VDI, modelul de virtualizare bazat pe blade-uri înseamnă că prelucrarea se face pe un server, iar desktopul blade-ului respectiv este transmis pe un client. În acest caz, fiecare blade execută un sistem de operare, care este alocat pentru un utilizator individual în timpul rulării.

Mașini virtuală pe un desktop (Single desktop virtual machine)

Acest model de virtualizare desktop are ca scop virtualizarea unei singure instanțe desktop, în cazul în care software-ul de virtualizare este rulat pe un computer desktop.

Modelul a fost popularizat de către dezvoltatorii IT care au nevoie de un sistem de operare pentru testare, dar nu au avut hardware de rezervă pe care să îl aloce acestui sistem de operare, așa că sa creat acest model de virtualizare care permite instarea unui alt sistem de operare în sistemul gazdă. Important este faptul că acest model de virtualizare desktop nu are nevoie de o conexiune la rețea, deoarece este rulat direct în sistemul de operare gazdă.

Beneficii ale virtualizării desktop

Câteva avantaje ale virtualizării desktop ar fi:

Accesarea datelor de la orice computer client, fie că este accesat din unitate sau din exteriorul acesteia

Rularea mai multor programe fără a surveni vreun conflict între acestea, pe mașini virtuale diferite

Administrarea și alocarea resurselor aplicațiilor dintr-un singur punct, sau alocarea drepturilor utilizatorilor să își administreze propriile aplicații

Un control al securității mult mai bine structurat asupra mediului de lucru al utilizatorilor (Ex: se pot bloca sau da drepturi pentru anumite aplicatii,documente,etc. utilizatorilor)

Unele modele de virtualizare au integrate partea de securitate cum ar fi criptarea datelor, sau a comunicației releței, in timp ce tot accesul se realizează dintr-un punct central.

Un alt mare avantaj al virtualizării ar fi acela că, aceste aplicații de virtualizare permit crearea de snapshoot-uri într-un timp foarte scurt în cazul în care avem o situație de failover, putând reveni la ultima configurație în cateva minute.

LUCRARE PRACTICĂ

Echipamente utilizate

DELL Inspiron 15R 5520

Specificații:

Intel® Core™ i7-3612QM 2,1 GHz

8,00 GB RAM

Windows Server 2012 R2 Standard

AMD Radeon HD 7600M Series

1TB HDD

Tipul virtualizării

Modelul de virtualizare personal ales este Virtualizare la nivel de server . Am ales acest tip de virtualizare, deoarece am dorit prezentarea unei configurații standard care ar trebui regasita în orice companie indiferent de dimensiunea infrastructurii acesteia.

Orice companie are nevoie de o structură de lucru, ceea ce înseamnă că are nevoie de o gestiune a utilizatorilor la nivel de rețea în compania respectivă. Ca orice companie care are o bază de date a calculatoarelor (Active Directory), are nevoie și de o structură a fișierelor pentru a facilita accesul la informații.

Cazul propriu-zis:

Fie o companie de până în 15 utilizatori care distribuie si comercializeaza echipamente IT. Această companie are 4 departamente: contabilitate, vânzări, service, administrativ.

Fiecare departament are propriile fișierele, iar pentru fișierele comune de exemplu: cereri de concediu, protectia muncii, conduită internă, asigurari etc; vor avea acces toți utilizatorii la aceste date. Acest lucru se poate realiza prin atribuirea de date de acces.

Pentru o bună funcționare a reței interne potrivită acestui caz, avem de următoarele roluri la nivel de server:

DHCP Server

DNS Server

File and Storage Services

AD DS Server

Hyper-V Server

Nu este indicat să rulăm mai multe aplicații sau servicii pe un singur sistem de operare deoarece ar putea exista conflicte la nivel de acces al serviciilor care utilizează aceste roluri sau aplicații.

Pentru acest caz au fost create două sisteme de operare oaspete, care coexistă pe un sitem de operare gazdă. (Fig.1)

Fig. 1: Structura serverului fizic

Sistemul de operare gazdă este instalat direct pe configurația hardware, neexistând nici o aplicație de virtualizare între aceste două platforme. Aplicația de virtualizare este instalată peste sistemul de operare gazdă, aplicație care nu trebuie achiziționată deoarece ea există ca și rol în sistemul de operare Windows Server 2012 R2 Standard (Fig.2) .

Fig. 2: Hyper-V Role

Microsoft Hyper-V server, este un hypervizor care permite impartirea dintr-un singur server fizic în mai multe servere virtuale, acestea având în comun resursele hardware ale serverului gazdă, echipat cu rolul de Hyper-V. Hyper-V funcționează ca o soluție independentă și a fost construit pentru a îmbunătăți utilizarea serverului, dar și pentru a reduce costurile de capital, nemaifiind obligatorie achiziționare unui server fizic.

Managementul serverului se realizează din consola de administrare (Fig. 3)

Fig. 3-5: Consola de Administrare (Server Manager)

Din această consolă putem adăuga roluri pe care să le îndeplinească acest server, în funcție de necesitățile rețelei (Fig.4).

Fig.4: Adăugarea de roluri serverului

Odată adăugat rolul de Hyper-V, putem crea mașini virtuale care să îndeplinească anumite atribuții. Pentru cazul aferent au fost create două mașini virtuale :

SRVDC

FILESERVER

Pașii pentru a crea o mașină virtuală:

Din consola de administrare a mașinilor virtuale „Hyper-V Manager” accesam tab-ul „Actions” → „New” → „Virtual Machine” (Fig. 5)

Fig. 5: Instalare mașină virtuală

Pe urmă se seteaza caracteristicile mașinii virtuale, cum ar fi: (Fig. 6)

Denumirea si locația unde va fi salvată (Specify Name and Location)

Specificarea generației (generația 1, generația 2) care se selectează în funcție de sistemul de operare pe care îl va rula. (Specify Generation)

Atribuirea memoriei RAM (avem opțiunea de a selecta memoria dinamică7). (Assign Memory)

Placa de rețea la care să fie conectată. (Configure Networking)

Dimensiunea Hard Disk-ului virtual sau utilizarea unuia existent (Connect Virtual Hard Disk)

Boot-area sistemului de operare (Installation Options)

Ultimul tab al configurării mașinii virtuale ne afișează un rezumat al configurației. (Summary)

Fig. 6: Crearea unei mașini virtuale

Prima mașină creată pentru acest caz a fost SRVDC. Această mașină virtuală are ca scop administrarea domeniului la nivel de rețea. Pentru ca acest lucru să fie posibil au fost instalate următoarele roluri:

DNS Server (Domain Name System)

Cu ajutorul acestui rol fiecare calculator dintr-o rețea este capabil să se înregistreze la domeniul care îl va administra. Un server DNS rulează software-ul de rețele speciale, are o adresă IP publică la nivel de rețea, dar și de internet și conține o bază de date de nume de rețea și adrese pentru alte gazde pe Internet sau pe rețeaua privată.

DHCP Server ( Dynamic Host Configuration Protocol)

DHCP este un protocol de rețea de calculatoare utilizate de către clienți (terminale), care atribuie adrese IP și alte informații de configurare de rețea importante, într-un mod dinamic.

Acest protocol furnizează adrese IP către calculatoarele, dispozitivele portabile, care doresc o conexiune la rețea sau la Internet, dar oferă și administrarea adreselor respective.

AD DS (Active Directoy Domain Services)

Acesta este un director sau o listă de obiecte.AD DS va stoca înformații despre organizații, site-uri, calculatoare, utilizatori, acțiuni, și despre orice alt obiect de rețea. In plus, AD DS ne oferă posibilitatea să înregistrăm diferite informații despre diferite obiecte.

Mașina Virtuală SRVDC

Configurația pe care o posedă această mașină virtuală este:

Panoul de configurarea al acestei mașini virtuale este afișat în Fig. 7, de unde se pot schimba preferințele alese la crearea mașinii virtuale. În acest panou se pot adăuga componente hardware virtuale pe care mașina virtuală să le recunoască și să le utilizeze, evident că în configurația hardware trebuie să existe aceste componente pentru a putea fi utilizate.

Fig. 7: Proprietăți SRVDC

Caracteristicile mașinii virtuale „SRVDC” la nivel de rețea:

Adresa IP: 192.168.10.2

Mask: 255.255.255.0

Gateway: 192.168.10.1

DNS Server: 192.168.10.2

Configurația pentru rolurile instalate:

DNS ( Domain Name System) Fig. 8

DNS Address: 192.168.10.2

Fig. 8: DNS Manager

DHCP Server (Dynamic Host Configuration Protocol) Fig.9

Fig. 9: DHCP Server

Configurația serverului de DHCP :

Intervalul de adrese IP pe care îl oferă la nivel de rețea se situează între 192.168.10.50 – 192.168.10.150. Distribuirea adreselor se face aleator.

AD DS Server (Active Directory Domain Services) Fig.10

Fig.10: Active Directory Domain Services

În serverul de active directory au fost adăugate următoarele calculatoare:

FILESERVER

PC-GAZDA

Din această consolă de administrare a obiectelor, se pot atribui fiecărui obiect (calculator, user) credențialele dorite. De exemplu: se poate atribui unui user rolul de administrator de domeniu, sau de user simplu, depinde de nivelul de acces pe care se doreste să îl aibă.

Scopul acestei tehnologii este de a pune la dispoziție informații despre obiecte, organizarea obiectelor, controlul accesului și starea securității la nivelul obiectelor (useri, calculatoare, servicii, resurse).

Mașina Virtuală FILESERVER.

Un server de fișiere este un calculator responsabil cu stocarea centrală și gestionarea fișierelor de date, stocate pe un calculator central (server), astfel încât celelalte calculatoare din rețeaua respectivă să poată accesa acele fișiere. (Fig.11)

Un server de fișiere permite utilizatorilor să facă schimb de informații într-o rețea, fără a fi nevoie să transfere fișiere fizic, de pe cd, usb stick, sau orice alt dispozitiv de stocare extern.

În forma cea mai simplă, un server de fișiere poate fi un PC (personal computer) obișnuit care se ocupă de cererile de fișiere și le trimite în rețea. Într-o rețea mai sofisticată, un server de fișiere ar putea fi și un NAS (Network Attached Storage) care deservește, de asemenea, ca o unitate de stocare la distanță hard disk pentru alte computere, care permite oricui de pe rețea să stocheze și să acceseze fișierele de pe el, acesta comportându-se ca un hard disk personal.

Fig.11: Configurație FILESERVER

Scopul acestei mașini virtuale este de a partaja accesul la fișierele companiei care sunt ținute în mod electronic, pe server.

A fost partiționată structura SHARED, de pe partiția C cu acces de citire/scriere pentru administrator, iar restul userilor vor avea drepturi de citire respectiv scriere în momentul în care vor fi creați și se va stabili structura de acces a acestora asupra fișierelor.

Mașina virtuală Papercut

Pentru ca fiecare companie are o rețea internă și câteva multifuncționale, imprimante, care au conexiune la rețeaua respectivă, am dorit să introduc si o mașină virtuală care să deservească acestui scop. Aceast print server poate fi integrat cu ușurință în mașinile virtuale descrise mai sus, dar am dorit să explic mai în detaliu de ce este bine să avem o mașină virtuală pentru acest print server.

În acest caz, pe mașina virtuală care va deservi ca un print server, vom avea un soft de gestionare si adminsitrare al echipamentelor de printare din rețeaua respectivă. De exemplu, avem 10 multifuncționale (echipamente de scanare, printare) în aceeași rețea și ar trebui gestionate pe toate dintr-un singur loc.

Pentru a face posibil acest lucru, am ales un soft al companiei Papercut, produsul având chiar denumirea de PaperCut MF.

PaperCut MF este o platformă software de unde se pot gestiona toate aceste echipamente din rețea, și se pot administra dintr-o singură consolă. Se pot adăuga echipamente pe această platformă, configura, crea restricții de printare pentru utilizatori, si de asemenea se pot crea utilizatori, cu nume și parolă, etc.

Cu ajutorul acestui soft utilizatori pot beneficia de :

O arhitectură modulară care se adaptează cerințelor clientului

O platformă deschisă, care prevede nu numai integrarea strânsă cu hardware-ul, dar, de asemenea, pentru compatibilitatea pe care o oferă, acesta fiind compatibil cu toate echipamentele de printare.

O singură platformă pentru gestionarea echipamentelor de imprimare de birou, a infrastructurii de scanare, precum și camere de imprimare corporative

Un software scalabil la orice dimensiune a companiei, pentru a oferi flexibilitate, indiferent de tipul afacerii

Incorporând PaperCUT în procesele de documente va duce la imbunătățiri reale în controlul și eficiența dispozitivelor multifuncționale, dar și într-o securitate a controlului de printare, fiind ușor de adaptat cerințelor utilizatorilor, Fig.12.

Fig. 12: Caracteristici PaperCUT

Cu ajutorul acestei platforme, printarea nu a fost niciodata mai ușoară și sigură în același timp.

Utilizatorii pot efectua cererile de printare de oriunde, acestea fiind blocate în serverul de printare până când utilizatorul, se va deplasa la echipamentul unde dorește să printeze și să solicite printajea job-ului.

Aceste job-uri de printare pot fi depuse de la PC-uri desktop, laptop-uri, servere bazate pe gazdă, telefoane mobile sau tablete, toate fiind gestionate într-un mod sigur în aplicația de PaperCUT.

In lucrarea practică am folosit ultimele tehnologii în materii de tehnologia informației,dar am dorit să arat că si dispozitivele mai vechi (Windows Server 2003) pot fi integrate cu ușurință,în noua tehnologie. De aceea pentru acest server de printare care conține platforma de PaperCUT, am ales să utilizez Windows Server 2003, deoarece este mai sărac în legătură cu flexibilitatea la ultimele soluții și tehnologii.

În hypervizorul celor de la Oracle (Virtual Box) am configurat o mașină virtuală care rulează Windows Server 2003 cu platforma de PaperCUT.

Acest hypervizor este instalat peste sistemul de operare gazdă, făcând parte din virtualizarea la nivel desktop.

Cerințele minime pentru ca acest hypervizor să poată rula sunt:

Orice procesor care să ruleze minimum platforma x86 a sistemului de operare (Intel sau AMD) cu minimum 1.5 GHz

Minim 1GB memorie RAM

Placă video integrată 512 MB

Platformele suportate de către acest hypervizor pentru sistemul de operare al mașinilor virtuale sunt descrise în Fig.13.

Fig.13: Platforme suportate

Oracle VirtualBox este un open-source, fiind destinat profesioniștilor IT, dar și pentru uzul propriu. În cazul în care se dorește testarea anumitor programe care rulează pe anumite sisteme de operare, dar nu le putem instala pe echipamente hardware deoarece nu avem suficiente, se crează mașina virtuală cu imaginea sistemului de operare și într-un timp foarte scurt putem rula programele dorite pe respectiva mașină virtuală .

Mașina virtuală creată în acest emulator rulează Windows Server 2003 Standard Edition Service Pack 2, varianta pe 32 biți. Are alocată o memorie RAM de 1024 MB, rulează adaptorul grafic al emulator-ului VirtualBox și utilizează adaptorul PCnet-FAST II care este legat la placa de rețea Realtek PCIe FE Family Controller.

Pentru ca platforma PaperCUT să funcționeze a fost nevoie de instalarea următoarelor aplicații:

Internet Information Server (IIS) 6.0

Microsoft .NET Framework 3.5 SP1

Microsoft SQL Server 2008 R2

Foxit Reader

Pentru a putea crea utilizatorii a fost nevoie de instalarea bazei de date „Microsoft SQL Server 2008 R2”.

În Fig. 14 este descrisă mașina virtuală pe care rulează aplicația de print server. Din această consolă putem crea snapshoot-uri (backup) la care să putem reveni în caz de dezastru asupra mașinii virtuale.

Fig. 14: Consola Oracle VirtualBox

De asemenea, din această consolă putem crea mașinile virtuale, putem edita setările aferente acestor mașini dar și a aplicației de virtualizare.

Față de multe produse care există pe piață în materie de hypervizoare, VirtualBox-ul a fost conceput pentru ca fiecare persoană să poată lucra cu acest emulator. Nu este obligatoriu să fii în domeniu, sau să ai cunoștințe aprofundate în materie de virtualizare, deoarece în spatele interfeței prietenoase pe care o oferă acest produs, rulează structuri complexe de algoritmi care facilitează manevrarea acestui produs.

În următoarea figură (Fig.15) avem mașina virtuală care rulează sistemul de operare Windows Server 2003 R2, pe care avem instalată aplicația de management a print server-ului.

Fig.15: Print Server

Figura 16, reprezintă consola de administrare a aplicatiei de print server.

Fig. 16: Consola UniFLOW

Interfața consolei de administrare ne este afișată într-o aplicație de navigare (Internet Explorer, Opera, Google Chrome, Safari, etc) de unde se poate activa produsul respectiv, se poate vizualiza baza de date a utilizatorilor, se pot crea conxiuni între Active Directory și serverul de PaperCUT, pentru a face importul de obiecte (în cazul mai multor utilizatori). Pot fi tecrea profiluri de preț pentru fiecare printare, scanare pe echipamentele care au fost instalate în această consolă de administrare.

Se poate defini modul de eliberare a printării, fie că utilizatorii se autentifică cu cardul la echipament (va exista un card reader), fie că tastează un cod personal pentru eliberarea job-ului, sau scanează cu telefonul un QR-Code, din care va rezulta un cod de eliberare a job-ului.

În figura 17, sunt afisate acțiunile pe care se pot întreprinde referitor la baza de date pe care o administrează acest soft.

Fig. 17: Base Data

Din acest tab se pot crea utilizatori care să poată printa la echipamentele respective, crea grupuri de persoane, de exemplu: Contabilitate, Logistică, Resurse, etc. pentru o mai bună gestiune a personalului, în funcție de departamentul pe care este situat.

Se poate stabili un buget per user sau per general, pe care să nu îl depășească firma sau utilizatorul. Se mai pot achiziționa licențe din acest tab, în cazul în care firma se dezvoltă iar personalul devine tot mai mare, va fi nevoie de achiziționarea de licențe per user.

Un profil al unui user se prezintă în forma următoare, descrisă în Fig.18.

Fig.18: User Profile

Dina cest punct se poate selecta metoda de autentificare, cost center-ul pe care să îl utilizeze, se poate stabili un buget at utilizatorului pe care să nu îl poată depăși, se poate adăuga utilizatorul într-un grup, etc.

Iar cel mai important beneficiu pe care îl aduce acest soft, este că, putem scoate statistici per utilizator, per echipament sau per general, al consumului de printare, fie că e alb negru, fie că e color, sau tipul de printare care a avut loc, în funcție de tipul colii de hârtie suportat de către echipament.

În figura 19, avem deschis tabul „Printer”, de unde se pot administra echipamentele pe care se doresc instalate în rețea și gestionate din acest portal.

Fig. 19: Printer

Putem observa starea echipamentelor din acest loc, dacă selectăm iconița „Printer Status”(Fig.20), putem crea imprimante cu ajutorul funcției „Printer”, de unde vom alege opțiunea „New”.

Fig. 20: Printer List

În figura 19, opțiunile care se pot accesa sunt: modul de printare al documentului cu ajutorul opțiunii „Output Options” (2 părți, alb-negru, formatul colii, etc.). Se pot crea grupuri de echipamente, de exemplu: într-o încapere a companiei avem doar echipamente de printare color, în altă încăpere avem echipamente care printează color și formate mari ale colii de hârtie.

Setările pe care le putem face la echipamentele de printare / scanare ne sunt prezentate în Fig.21.

Fig.21: Printer Configuration

Din acest punct se poate atribui multifuncționalei o denumire, serverul pe care să îl utilizeze, plus multe alte facilități care țin de configurația de printare a echipamentului. Tot din acest punct se pot selecta ce profile de prețuri să utilizeze în momentul în care se printează pe aceste echipamente, modul de lucru al echipamentului, personalul care va acces la acest echipament, se poate atribui o adresă IP echipamentului, selecta modul de printare pe Eco ( pentru un consum redus de toner ).

În figura următoare (Fig.22), tab-ul „Connection” permite selectarea terminalelor de unde să se poata accesa portalul PaperCUT, se pot crea restricții de acces, adăuga o nouă cale pentru citirea bazei de date cu obiecte iar mai apoi realiza exportul utilizatorilor, în cazul unui backup.

Fig. 22: Conncetions

Este posibila configurarea unui server pe care să se țina doar evidența obiectelor și a statisticilor, iar pentru a putea crea o conexiune între serverul respectiv și platforma de PaperCUT, trebuie instalat un Processing Server, care va procesa toate informațiile referitoare la printare.

Următoarea figură (Fig.23), prezintă punctul de unde se poate configura serverul de PaperCUT. Din acest punct se pot configura caracteristici precum:

Notificare pe e-mail în cazul în care echipamentul prezintă o eroare, notificare care va conține tipul erorii, denumirea echipamentului și adresa IP a echipamentului pentru a se putea interveni chiar remote (dacă problema nu este una hardware).

Se poate selecta interfața care să apară în momentul în care utilizatorul se autentifică pe echipament

Se poate verifica versiunea aplicației, în cazul în care există update-uri de soft pentru platformă

Se poate atribui echipamentelor task-uri pe care să le îndeplinească în timpul zilei sau la un anumit interval

Se poate seta securitatea serverului de SMTP pe care dorim sa îl accesăm în momentul în care se vor trimite notificări, și este nevoie de un certificat pentru autentificare

Fig. 23: Server Configuration

Următoarea figură (Fig.24) are doar 3 facilități pe care le oferă:

Activarea produsului PaperCUT, aici va fi introdusă licența achiziționată, denumirea companiei care a efectual achiziția licenței, plus alte informații adiționale companiei

Archive/Library: acesastă opțiune oferă posibilitatea arhivării joburilor pe care utilizatorii le-au efectuat

Copy Shop: această opțiune ne oferă posibilitatea să adăugăm TVA la costul pe pagină, se poate schimba moneda utilizată, putem selecta opțiunea ca fiecare echipament să ne ofere o factură a ceea ce sa printat într-un anumit interval, sau stocarea facturilor într-un folder

Fig. 24: Module Config

Ultimul tab la care avem acces prin intermediul acestei platforme este ”Info”, care afișează informații referitoare la licența utilizată, oferă informații ale versiunii de soft a platformei, modulele de licență achiziționate și câte au fost utilizate din totalul achiziționat.

Din acest loc putem selecta și limba pe care să o utilizeze platforma.

În consecință, pentru ca o afacere să poată face față la cerințele pieței, ea trebuie să fie intr-o continuă dezvoltare, atât pe plan al afacerii, dar și a comunicării de care trebuie să dispună. Aici intervine partea de comunicație și de securitate a datelor, deoarece tehnologia avansează, iar fiecare afacere trebuie să meargă în pararel cu noile tehnologii.

Orice companie va avea nevoie să stocheze datele într-un loc de unde să poată fi accesate, de către personalul care are drepturi de acces, sau dacă se dorește transmiterea de documente la nivel de companie, unde trebuie să poată fi accesate de către orice utilizator, pentru acest lucru este nevoie de un calculator, mașină virtuală, server, care să îndeplinească acest rol.

Pentru a putea utiliza la capacitate maximă toate facilitățile pe care le oferă un server de fișiere, trebuie să ținem cont și de serverul de administrare, care va conține cel puțin rolurile de Active Directory Domain System(AD DS) și Domain Name System (DNS).

Deoarece există trei soluții de virtualizare dominante pe piața IT, am dorit să le enumăr și să fac o comparație între facilitățile pe care le oferă 3 produse dintre aceste soluții dominante, pe care am realizat-o sub forma unui tabel :

După cum se poate observa, Microsoft a ajuns din urmă liderul Vmware, pe care în ultimul trimestru la și depășit cu multitudinea de facilități pe care le oferă.

Un mare minus pe care produsul celor de la Microsoft îl are, este acela că, nu este compatibil decât cu sistemele de operare gazdă, Windows Server 2008 R2 și Microsoft Windows Server 2012 R2.

Flexibilitatea pe care o oferă Vmware, îi face lideri de piață, deoarece au soluții care se adaptează fiecărui mediu, Microsoft fiind mai limitat din acest punct de vedere al flexibilității sistemului de operare gazdă.

Prețurile de pornire pentru un sistem de virtualizare încep cu cei de la Oracle, deoarece produsul acestora este open-source, fiind accesibil oricărui utilizator.

Cei de la Vmware vin cu o soluție de calitate și de încredere, care este asigurată de garanția produsului oferită de către aceștia, dar și de experiența în virtualizare pe care acestia o au, compania fiind înregistrată în 1998, principalul obiectiv al acestei companii fiind de a crea soluții de virtualizare și cloud.

Produsul celor de la Microsoft „Hyper-V” vine la pachet cu sistemul de operare Windows Serevr 2012 R2 și Windows Server 2008 R2, aplicația de virtualizare fiind integrată în sistemul de operare ca și un rol pe care trebuie să îl îndeplinească sistemul de operare, serverul respectiv.

Concluzii

Deoarece necesitatea puterii de prelucrare a datelor și a securității care este obligatorie, domeniul IT este în continuă creștere, companiile fiind obligate să investească în echipamente IT, dar nu doar investiția va ridica compania ci faptul cum se realizează această investiție.

Virtualizarea vine în sprijinul companiilor și al personalului IT dedicat, cu scopul de a oferi noi metode de utilizarea a componentelor hardware la capacitate maximă, dar și o mai bună gestiune a sistemelor de operare din cadrul platformei de virtualizare.

Flexibilitatea și disponibilitatea sunt doar două dintre multele beneficii pe care le oferă o soluție de virtualizare. Libertatea și ușurința sunt alte două criterii care vin în ajutorul personalului dedicat, prin faptul că implementarea uneia astfel de soluții se realizează foarte ușor dacă ai minimum de cunoștințe asupra acestui trend.

Alocarea și utilizarea resurselor sunt punctele critice pentru multe companii, deoarece există resurse disponibile în cadrul multor companii care nu se utilizează, iar companiile doresc utilizarea acestora în scopul dezvoltării proprii a afacerii. Ca acest lucru să fie posibil se apelează la o metodă de virtualizare care va utiliza resursele serverului respectiv la capacitate maximă, prin rularea mai multor aplicații și sisteme de operare pe același echipament, astfel companiile investesc în soluții software pentru o prelucrare mai productivă a sistemelor hardware deja existente.

Într-un mediu economic în care siguranța datelor și continuitatea afacerii este critică, se pot enumera cel putin 5 motive pentru care ar trebui investit în partea de virtualizare:

Reducerea costurilor înfrastructurii fizice

Înbunătățirea flexibilității și a timpului de răspuns mult mai mic

Consolidarea serverelor virtualizate

Optimizarea infrastructurii existente

Creșterea disponibilității aplicațiilor

Managementul îmbunătățit și securitatea sporită a stațiilor de lucru

Deoarece administrarea desktop-urilor nu este muncă ușoară, aplicarea unei soluții de gestiune care să ofere un punct central de unde să existe posibilitatea administrării tuturor acestor echipamente, este un prim pas spre o mai bună flexibilitate și securitate a rețelei respective.

O administrare potrivită poate crește productivitatea companiilor extrem de mult. Soluțiile de management a rețelelor, a echipamentelor, a documentelor, vin în suportul companiilor care doresc utilizarea fiecărei resurse disponibile pe care o au.

Soluțiile de management a printării, vin în folosul companiilor pentru a-i ajuta la reducerea costurilor în materie de consumabile, dar și la o securitate sporită față de un sistem care nu are un suport de management potrivit.

Deoarece am implementat soluțiile descrise în lucrarea practică, pot spune că platforma PaperCUT, este o soluție ușor de utilizat, și flexibilă în același timp. Virtualizarea serverelor este esențială pentru utilizarea în siguranță și la capacitate maximă a serverelor.

Bibliografie

Ing. Georgiana Irina Macariu: „Advanced Scheduling techniques in virtualized multi-core systems ” ,2011;

Venkata Josyula, Malcom Orr, Greg Page: Cloud Computing: „Automating the Virtualized Data Center”, 2012;

Hyper-V

http://technet.microsoft.com/en-us/library/hh833684.aspx

Infrastructura VDI

(http://www.techopedia.com/definition/26809/virtual-desktop-infrastructure-vdi)

Virtualizarea

(http://www.virtualizare.ro/-Page-/virtualizarea/Default.aspx )

Virtualizarea serverelor

(http://searchservervirtualization.techtarget.com/definition/server-virtualization)

Hyper-V

(http://www.techopedia.com/definition/26675/microsoft-hyper-v-ms-hyper-v )

FileServer

(http://technet.microsoft.com/en-us/library/cc780253(v=ws.10).aspx

UniFLOW

(http://nt-ware.com/home/products/uniflow/about-uniflow.html )

UniFlOW

(http://download.nt-ware.net/partner//ntware_website_download.php?file=uniflow%5Csales_material%5C2014_04_uniflow_5_2.pdf&hash=n7wf641c79ba518517a3eaf13b05afcbc7 )

PrintServer

(http://kb.netgear.com/app/answers/detail/a_id/229/~/what-is-a-print-server%3F )

VirtualBox

http://www.oracle.com/us/technologies/virtualization/oraclevm/oracle-vm-virtualbox-ds-1655169.pdf

NTware

http://nt-ware.com/home/home.html

Bibliografie

Ing. Georgiana Irina Macariu: „Advanced Scheduling techniques in virtualized multi-core systems ” ,2011;

Venkata Josyula, Malcom Orr, Greg Page: Cloud Computing: „Automating the Virtualized Data Center”, 2012;

Hyper-V

http://technet.microsoft.com/en-us/library/hh833684.aspx

Infrastructura VDI

(http://www.techopedia.com/definition/26809/virtual-desktop-infrastructure-vdi)

Virtualizarea

(http://www.virtualizare.ro/-Page-/virtualizarea/Default.aspx )

Virtualizarea serverelor

(http://searchservervirtualization.techtarget.com/definition/server-virtualization)

Hyper-V

(http://www.techopedia.com/definition/26675/microsoft-hyper-v-ms-hyper-v )

FileServer

(http://technet.microsoft.com/en-us/library/cc780253(v=ws.10).aspx

UniFLOW

(http://nt-ware.com/home/products/uniflow/about-uniflow.html )

UniFlOW

(http://download.nt-ware.net/partner//ntware_website_download.php?file=uniflow%5Csales_material%5C2014_04_uniflow_5_2.pdf&hash=n7wf641c79ba518517a3eaf13b05afcbc7 )

PrintServer

(http://kb.netgear.com/app/answers/detail/a_id/229/~/what-is-a-print-server%3F )

VirtualBox

http://www.oracle.com/us/technologies/virtualization/oraclevm/oracle-vm-virtualbox-ds-1655169.pdf

NTware

http://nt-ware.com/home/home.html