Sistem Fiscal
=== Sistem fiscal ===
CAPITOLUL I. EVOLU}IA ISTORICA A SISTEMULUI FISCAL ~N ROMÂNIA
CAPITOLUL II. SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE
Sec]iunea I. Elementele definitorii ale veniturilor bugetare
§.1. Denumirea venitului bugetar
§.2. Subiectul impunerii
§.3. Obiectul sau materia impozabil\
§.4. Unitatea de evaluare
§.5. Unitatea de impunere
§.6. Asieta
§.7. Perceperea
§.8. Termenul de plat\
§.9. ~nlesnirile, drepturile si obliga]iile debitorului
§.10. R\spunderea debitorului
§.11. Calificarea venitului bugetar
Sec]iunea a IIa Impozitul
§.1. No]iunea de impozit
§.2. Clasificarea impozitelor
1. Clasificarea impozitelor dup\ forma lor
2. Clasificarea impozitelor dup\ obiectul lor
3. Impozite directe si impozite indirecte
A. Impozite directe
B. Impozite indirecte
Sec]iunea a IIIa. Taxele
Sec]iunea a IVa. Func]iile taxelor si impozitelor
§.1.Prezentare general\
§.2.Dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere
CAPITOLUL III OBLIGA}IA BUGETAR|
Sec]iunea I No]iune. Particularit\]i
Sec]iunea a IIa Individualizarea obliga]iei bugetare
Sec]iunea a IIIa Exigibilitatea obliga]iei bugetare
§.1.Determinarea momentului `n care crean]a devine exigibil\
§.2.Major\rile de `ntârziere
Sec]iunea a IVa Modificarea obliga]iei bugetare
Sec]iunea a Va Stingerea obligatiei bugetare
§.1.Stingerea obliga]iei bugetare prin plat\
§.2.Stingerea obliga]iei bugetare prin anulare
§.3.Stingerea obliga]iei bugetare prin prescrip]ie
§.4.Stingerea obliga]iei bugetare prin sc\dere
§.5.Stingerea obliga]iei bugetare prin compensare
§.6.Executarea silit\ a obliga]iei bugetare
CAPITOLUL IV SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
Sec]iunea I. No]iune, rol [i clasificare
§.1. No]iunea si rolul cheltuielilor publice
§.2. Clasificarea cheltuielilor publice
Sec]iunea a IIa Structura cheltuililor publice
§.1. Cheltuieli publice `n domeniul social
§.2. Cheltuieli pentru cercetaredezvoltare
§.3. Cheltuieli militare
§.4. Cheltuieli publice pentru func]ionarea aparatului de stat
§.5. Cheltuieli publice pentru ac]iuni economice
BIBLIOGRAFIE
1. Blaug Mark, Teoria economic\ `n retrospectiv\, Ed. Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1992.
2. Bistriceanu Gheroghe, Finan]e [i credit, vol. I, Ed. Metropol, Bucure[ti, 1994.
3. Cernea Emil, Molcu] Emil, Istoria statului [i dreptului românesc, Casa de editur\ [i pres\ "{ansa" S.R.L., Bucure[ti, 1992.
4. Ciobanu Dan, Introducere `n studiul dreptului, Ed. Hyperion XXI, Bucure[ti, 1992.
5. Ciobanu Dan, Drept constitu]ional român, Ed. Hyperion XXI, Bucure[ti, 1993.
6. Cochinescu Nicolae, Exercitarea Ministerului Public pe lâng\ jurisdic]ia financiar\, `n Dreptul, nr. 4/1994.
7. Clocotici Dorin, Gheorghiu Gheorghe, Evaziunea fiscal\, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995.
8. Dobrota Ni]\ (coord.), Economie politic\ (Economics), Ed. Agen]iei de Consulting Universitar – Eficient S.R.L., Bucureti, 1992.
9. Ghimpu Sanda (coord.), Dic]ionar juridic selectiv, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1985.
10. Ghi]\ Eugen, ~n leg\tur\ cu unele dispozi]ii cuprinse `n Legea nr. 94/1992 privind organizarea [i func]ionarea Cur]ii de Conturi, `n Dreptul nr. 4/1994.
11. Gorincu Gheorghe, Mic dic]ionar al economiei de pia]\, Ed. Porto Franco, Gala]i, 1991.
12. Hegel Georg Wilhelm Friedrich, Principiile filozofiei dreptului sau elemente de drept natural [i de [tiin]\ a statului, Ed. Academiei RSR, Bucure[ti, 1969.
13. Heyne Paul, Modul economic de gândire, Ed. Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1991.
14. Iord\chescu Eugen, Man Adrian, Competen]a jurisdic]ional\ a Cur]ii de Conturi `n solu]ionarea unor litigii financiare si de munc\, subsecvente privatiz\rii societ\]ilor comerciale având capital majoritar de stat, `n Dreptul, nr. 3/1997.
15. Iorga Nicolae, Anciens documents de droit roumanin, vol. II, ParisBucharest, 1931.
16.Iorga Nicolae, Istoria poporului românesc, Editura Stiin]ific\ si Enciclopedic\, Bucuresti, 1985.
17. Lupa[cu Dan, Legisla]ia taxelor de timbru [i a timbrului judiciar, Editura ALL, Bucure[ti, 1996.
18. Mayer Thomas, Duesenberry James S., Aliber Robert Z., Banii, activitatea bancar\ [i economia, Ed. Metropol, Bucure[ti, 1994.
17. Oroveanu Mihai T., Istoria dreptului românesc [i evolu]ia institu]iilor constitu]ionale, Ed. Cerna, Bucure[ti, 1992.
19. Popa Nicolae, Teoria general\ a dreptului, T.U.B., 1992.
20. Postolache Tudorel (coord.), Capitalismul. Economia [i criza sistemului, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1981.
21. Smith Adam, Avu]ia na]iunilor. Cercetarea asupra naturii [i cauzelor ei, vol. II, Ed. Academiei RSR, Bucureti, 1965.
22.Suchianu D.I., Manual de sociologie, Bucure[ti, 1930.
23. {aguna Dan Drosu, Drept financiar [i fiscal, vol. I, Ed. De[teapt\te Românie, Bucure[ti, 1992.
24. {aguna Dan Drosu, Drept financiar [i fiscal, vol. II, Bugetul public na]ional, Tipografia Universit\]ii Cre[tine "Dimitrie Cantemir", Bucure[ti, 1992.
25. {aguna Dan Drosu, Ilie Simona, {ova Dan Coman, Procedura fiscal\, Ed. Oscar Print, Bucure[ti, 1996.
26. {aguna Dan Drosu, Drept financiar [i fiscal, vol. II, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 1997.
27. Talpe[ Ioan, Finan]ele României, vol. I, Edi]ia a II-a, Colec]ia Litec, Ed. Sedonia, Timi[oara, 1996.
28. *** Tratat de economie contemporan\, vol. I, Sistemul [tiin]elor economice [i sistemele economice contemporane, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1986.
29. *** Tratat de economie contemporan\, vol. II, Reproduc]ie social\ [i mecanisme economice. Cartea I. Cadrul conceptual general, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1987.
30.Xenopol Alexandru, Istoria românilor din Dacia Traian\, vol. II, III, IV, Editura Stiin]ific\ si Enciclopedic\, Bucuresti, 1985, 1989, 1993.
CAPITOLUL I
EVOLU}IA ISTORICĂA SISTEMULUI
FISCAL ~N ROMÂNIA
Sistemul finan]elor publice se afl\ `ntro strâns\ dependen]\ de concep]iile politice, economicofinanciare [i de modul de organizare ale unei ]\ri.
Datorit\ caracterului natural al economiei, pân\ `n prima jum\tate a secolului XVI, `n }ara Româneasc\ au predominat d\rile `n natur\ [i `n munc\, pentru ca mai târziu s\ treac\ pe primul plan d\rile `n bani.
~n Evul mediu, d\rile se percepeau `n natur\, `n munc\ si `n bani.Cele `n natur\, purtând `n actele epocii numele generic de v\mi, dijme, d\jdii, se percepeau din cereale, din vite, porci, vin si stupi.Ele constituiau de obicei zeciuieli, reprezentând 10% din produse.Dijma din cereale (mai ales grâu si orz) se numeau g\let\rit (g\leat\) `n }ara Româneasc\ [i ilis `n Moldova; d\rile din vitele mici purtau numele de vama oilor, oierit, gorstin\ de oi.Darea din vin se numea vin\rici `n }ara Româneasc\ si desetin\ din vin `n Moldova.Dearea de stupi, constând `n miere si cear\, se chema vama stupilor, dijma stupilor, albin\rit, `n }ara Româneasc\, si desetin\ de stupi, `n Moldova.Erau, de asemenea, dijmuite de c\tre domnie si anumite produse animaliere; astfel, de la oile ce p\steau vara `n mun]i se lua un anumit num\r de casuri, darea numinduse c\s\rit `n }ara Româneasc\.Dintre toate aceste d\ri pe care leam enumerat, cele mai importante erau considerate: oieritul, gorstina, dijma stupilor, vin\riciul. Unele contribu]ii au fost ini]ial percepute `n natur\, pentru ca `ncepând din secolul al XVIlea s\ fie transformate `n bani.
Prest\rile `n munc\ fa]\ de domnie erau numite munci sau slujbe [i constau `n munca la cet\]i, drumuri, poduri, mori, transporturi (podvada), etc. ~ncepând din secolul al XVIIlea, muncile puteau fi r\scump\rate cu bani, iar unele au fost transformate `n obliga]ii b\ne[ti.
D\rile `n bani constau din impozitul personal, aplicat la un moment dat tuturor claselor [i categoriilor sociale din diferite taxe, ca [i din r\scump\rarea dijmelor sau slujbelor. La `nceput acest import a fost numit dare sau dajdie, apoi bir [i era fixat `n func]ie de situa]ia social\ a persoanelor.
To]i locuitorii satului erau `mp\r]i]i `n grupuri fiscale, alc\tuite dup\ criterii economice, sociale, administrative, teritoriale sau de origine etnic\.
Impunerea fiscal\ se f\cea prin sistemul "cislei", stabilindu·se o sum\ pl\tibil\ pentru fiecare grup fiscal care era apoi repartizat\ unit\]ilor impozabile, dup\ criteriul puterii economice. }\ranii erau `mp\r]i]i dup\ starea lor material\, apreciat\ `n func]ie de num\rul vitelor, `n dou\ categorii: unii care pl\teau biruri mari (]\rani de istov) [i al]ii care pl\teau biruri mici (s\raci). ~n aprecierea st\rii materiale a boierilor erau luate `n considerare numai mo[iile cultivate prin munca ]\ranilor aservi]i.
Perceperea birului se realiza prin aplicarea principiului r\spunderii colective sau solidare. Dac\ un membru al grupului fiscal nu putea pl\ti d\rile, r\spunderea ap\sa asupra `ntregii colectivit\]i, `ncepând cu rudele [i vecinii.
Datorit\ fiscalit\]ii excesive, ]\ranii c\utau s\ scape de bir prin fug\ dar datoria lor trebuia, potrivit sistemului cislei, s\ fie preluat\ de c\tre cei r\ma[i.
Pe lâng\ bir, care era principala surs\ de venituri b\ne[ti, statul feudal a fixat [i o serie de taxe asupra produselor comercializate ca [i asupra exploat\rii subsolului (sare sau aur).
Generalizarea practicii cump\r\rii domniilor cu sume enorme de bani a contribuit de asemenea la `nr\ut\]irea st\rii financiare a }\rilor Române.
Organizarea fiscal\ a voievodatului Transilvaniei diferea de cea a }\rilor Române. Astfel, ]\ranii liberi aveau obliga]ii fiscale numai fa]\ de stat, pe când cei aservi]i aveau `n plus obliga]ia s\ presteze cele trei forme ale rentei feudale fa]\ de neme[i [i fa]\ de biseric\. Sarcinile fiscale datorate regelui erau inferioare celor datorate nobililor.
Principala obliga]ie fa]\ de stat (lucrum camerae) era prestat\ ini]ial `n natur\, apoi `n bani. Aceast\ dare, fixat\ prin diplome regale, a sporit necontenit.
Secuii erau `n mare parte scuti]i de d\ri deoarece `ndeplineau `ndatoriri militare.
Regimul fiscal al sa[ilor era distinct, ei având `ndatorirea de a pl\ti 500 de m\rci de argint anual, prin contribu]ia tuturor gospod\riilor (darea Sfântului Martin).
Veniturile statului transilvan se `mp\r]eau `n dou\ mari categorii. Din prima categorie f\ceau parte cele provenite de pe urma opera]iunilor monetare, taxelor [i exploat\rilor de mine [i de saline.
Veniturile provinciale intrau `n a doua categorie [i proveneau din impozitele pl\tite de fiecare gospod\rie.
De[i a cunoscut o permanent\ tendin]\ de cre[tere, tributul pl\tit de Transilvania nu a fost la fel de ap\s\tor ca cel pl\tit de }ara Româneasc\ [i Moldova.
Sub regimul turcofanariot, sistemul fiscal din }ara Româneasc\ [i Moldova a fost reorganizat [i modernizat, `n scopul jefuirii sistematice a popula]iei.
La un moment dat, sistemul de impunere a fost unificat, astfel `ncât fiecare contribuabil trebuia s\ pl\teasc\ o singur\ dare stabilit\ `n ]idula de bir.
Un aspect nou al organiz\rii financiare din acea perioad\ const\ `n separarea visteriei statului de c\mara domneasc\.
Reforma financiar\ ini]iat\ de Constantin Mavrocordat a constat `n suprimarea unor d\ri [i `n unificarea celorlalte, acesta urm\rind s\ a[eze mai bine d\rile [i s\ `nl\ture abuzurile slujba[ilor publici.
~nc\ de la `nceputul domniei lui, ]\ranii pl\teau, `n }ara Româneasc\, "banii steagului", dare perceput\ o dat\ la `nceputul Domniei, ca si capita]ia, urma s\ fie achitat\ anual `n patru sfeturi. Pentru pre`ntâpinarea abuzurilor agen]ilor fiscali, `nainte de repartizarea sumelor, sa f\cut un recens\mânt general, dup\ care fiecare locuitor impozabil a primit o fi[\ de impunere `n care era `nscris\ suma datorat\; la fel a procedat si `n Moldova, prin introducerea unei d\ri anuale, pl\tibile tot `n patru rate trimestriale.
Tot prin dispozi]iile date de Constantin Mavrocordat s-a interzis slujbasilor fiscului s\ `ncaseze d\rile de la un locuitor pentru altul, iar agentul fiscal care ar fi `ncasat mai mult decât suma fixat\ urma s\ restituie o sum\ de zece ori mai mare. Prin aceast\ reform\, Constantin Mavrocordat a desfiin]at c\mara domneasc\, f\când o singur\ cas\ financiar\ a statului din visterie [i din caseta particular\ a domnului care era c\mara [i din care se pl\tea tributul [i cheltuielile statului, iar restul r\mânea `n folosul domnului.
O evolu]ie important\ `n sistemul fiscal, dup\ 1821, a fost adoptarea Regulamentelor organice [i trecerea activit\]ii de control a veniturilor [i cheltuielilor financiare `n competen]a Adun\rii ob[te[ti ordinare.
~n acela[i timp, domnul avea obliga]ia de a da seam\ de felul `n care asigura gestiunea financiar\ a statului.
Alte m\suri de modernizare a finan]elor statului au constat `n: separarea visteriei de c\mara domnului, desfiin]area r\surii, desfiin]area v\milor interne, inclusiv dintre }ara Româneasc\ [i Moldova.
Veniturile bugetare erau asigurate pe baza unui sistem `n care aspectele noi se `mpleteau cu cele vechi, purtând `nc\ o puternic\ amprent\ feudal\. Astfel, ]\ranii, indiferent de situa]ia material\, pl\teau un impozit de 30 de lei pe cap de familie (capita]ia), negustori, industria[i [i meseria[i pl\teau un impozit special (patenta), iar boierii [i clerul erau scuti]i de d\ri, cum ar fi cele pe circula]ia unor m\rfuri.
Tot `n aceast\ perioad\ remarc\m elemente noi ale activit\]ii financiare ce ]in de introducerea contabilit\]ii publice, de interdic]ia fix\rii unor presta]ii pentru locuitori, f\r\ o baz\ legal\, de introducere a sistemului pensiilor.
Organizarea fiscal\ `n Transilvania este caracterizat\ prin preluarea unor elemente ale sistemului anterior, tipic feudal, ca [i prin introducerea unor elemente noi, impuse de tranzi]ia c\tre societatea capitalist\.
Cele mai semnificative `ncerc\ri de modernizare a sistemului fiscal au fost f\cute de Iosif al II-lea, care inten]iona s\ oblige nobilimea la plata impozitelor.
~n a doua jum\tate a secolului al XVIIIlea se v\rsa c\tre stat un impozit pe avere, luându-se `n considerare atât bunurile mobile cât [i cele imobile [i un impozit pe persoan\, diferit de la o categorie social\ la alta.
}\rile Române treceau printr-o criz\ financiar\ `n timpul Regulamentului Organic, situa]ia ]\ranilor aservi]i `n\sprindu-se.
De aceea, printre revendic\rile cu caracter social, economic, `nscrise `n programul revolu]iei de la 1848, se num\r\ [i reglementarea contribu]iei fiscale generale care specifica necesitatea ca impozitul s\ fie pl\tit de to]i, f\r\ deosebire [i propor]ional cu puterile fiec\ruia.
Unirea Principatelor este un alt moment important `n evolu]ia fiscalit\]ii din ]ara noastr\.
~n bugetul anului 1859 se remarc\ principiul potrivit c\ruia to]i românii sunt egali `naintea legilor [i a impozitelor, `n acest fel fiind supuse la darea personal\ [i clasele privilegiate.
Legea pensiilor din 1868 are rolul de a face ordine `n modul de calculare [i de imozitare a pensiilor fo[tilor func]ionari.
Impozitele directe care erau temelia sistemului financiar `n timpul Regulamentului Organic au `nregistrat o sc\dere continu\, deoarece au fost desfiin]ate o mul]ime de impozite indirecte sau monopoluri.
Dup\ o scurt\ perioad\ de excedente bugetare, `ncep s\ apar\ din nou deficite. ~n 1899 se `nfiin]eaz\ noi impozite (unele se re`nfiin]eaz\ dup\ ce fuseser\ desfiin]ate `n 1891 – impozitul de 5% pe retribu]ie).
Apar impozite cu tendin]a de a lovi mai mult pe cei cu venituri mari [i cu o tent\ de protec]ie pentru cei cu venituri mai mici.
Potrivit statisticilor, anul 1903 se prezint\ cu o situa]ie financiar\ dintre cele mai bune [i va continua, constatându-se tendin]a ca bugetul statului s\ fie alimentat mai mult din impozite indirecte (50%) decât din cele directe (17%).
Via]a economic\ pân\ la primul r\zboi mondial se remarc\ printr-o perioad\ de relativ\ prosperitate.
Cele mai importante legi votate `n aceast\ perioad\ au o strâns\ leg\tur\ cu evolu]ia economic\ a ]\rii.
Se introduce patenta, impozitul personal, cel financiar si impozitul pe cl\diri.
Constitu]ia din 1923, ce cuprinde principii noi, de mare importan]\ `n democratizarea statului român, `n titlul IV "Despre Finan]e", stabileste principii consacrate de dreptul public modern din Europa occidental\. Se stabileste, `n art. 109, c\ nici un impozit, de orice natur\, nu se poate stabili si percepe decât `n baza unei legi. Art. 110 dispune c\ nu se pot crea impozite decât `n folosul statului, jude]elor, comunelor [i institu]iilor publice care `ndeplinesc servicii de stat. Si `n materie de impozite se consacr\ principiul egalit\]ii cet\]enilor `naintea legii, f\r\ deosebire de nastere sau de clase sociale, urmând ca to]i s\ contribuie la d\rile si sarcinile publice. Art. 114 stabileste c\ Adunarea deputa]ilor `ncheie socotelile si voteaz\ bugetul, toate veniturile si cheltuielile statului trebuind trecute `n acesta.
Legile din anul 1921 si 1923, legi reformatoare `n domeniul fiscalit\]ii, au `nsemnat trecerea la sistemul modern de impozite, introducând impozitul pe venit.
Reformele s-au concretizat `n Legea pentru unificarea contribu]iilor directe (L.C.D.).
Impozitul c\tre stat era o sarcin\ cu caracter obligatoriu, datorat de toate persoanele fizice sau juridice care realizau un venit sau care de]ineau un anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite `l aveau la `nceput conduc\torii locali (feudali, guvernatori, administratori, arenda[i etc.), iar apoi statul prin intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), [i uneori [i prin organele administrative de stat locale.
CAPITOLUL II
SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE
SEC}IUNEA I. ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE
§.1. Denumirea venitului bugetar
No]iunea de venit bugetar este genul proxim, diferen]a specific\ reprezentândo no]iunile de impozit, tax\, contribu]ie, prelevare, v\rs\mânt etc.
Prin urmare, denumirea concret\ a venitului bugetar este adecvat\ `n raport cu natura sa financiar-economic\ [i juridic\.
§.2.Subiectul impunerii.
Debitorul poate fi o persoan\ fizic\ sau juridic\ care datoreaz\, potrivit legii, o tax\, un impozit sau este obligat\ la efectuarea unei anumite prelev\ri la bugetul statului.
Regiile autonome, societ\]ile comerciale cu capital de stat, societ\]ile comerciale cu capital mixt, celelalte societ\]i comerciale, to]i agen]ii economici datoreaz\ statului unele impozite [i taxe, `n func]ie de veniturile pe care le realizeaz\ [i obiectul activit\]ii lor.
Unit\]ile cooperatiste, asocia]iile [i organiza]iile ob[te[ti vor datora bugetului public na]ional unele impozite [i taxe pentru veniturile ob]inute [i bunurile taxabile [i impozabile ce le de]in.
De asemenea, societ\]ile comerciale cu capital românesc [i str\in, societ\]ile comerciale vor avea calitatea de debitori ai bugetului de stat.
Persoanele fizice, cu capacitate deplin\ de exerci]iu, datoreaz\ taxe [i impozite pentru unele servicii solicitate organelor de stat, pentru unele venituri ob]inute, pentru bunurile pe care le de]in sau pe care le dobândesc etc. Persoanele fizice care datoreaz\ bugetului de stat taxe sau impozite sunt cunoscute `n practica financiar-bugetar\ sub denumirea de contribuabili.
~n ceea ce prive[te plata propriu-zis\ a sumelor c\tre buget, trebuie f\cut\ distinc]ia dintre subiectul impunerii (debitor) [i pl\titorul acestuia. Regula o constituie faptul c\ are calitate de debitor [i pl\titor aceea[i persoan\. De la aceast\ regul\ sunt excep]ii determinate de cauze tehnice financiar-bugetare, `ndeosebi pentru simplificarea actelor [i garan]iilor de stabilire [i percepere a veniturilor, când plata de la buget se face de alte persoane (ter]i) decât subiectul impunerii. De exemplu, pentru oamenii de litere, art\ [i [tiin]\, impozitul pe venit este re]inut [i virat la buget de c\tre edituri sau uniunile de creatori; contribu]ia persoanelor `ncadrate `n munc\, de unit\]ile respective etc.
§.3. Obiectul sau materia impozabil\
Aceasta este reprezentat\ de veniturile sau bunurile impozabile ori taxabile.
Venitul impozabil se poate constitui sub diferite forme: profitul regiilor autonome sau societ\]ilor comerciale, veniturile unit\]ilor cooperatiste, veniturile persoanelor fizice etc.
Bunurile impozabile sau taxabile se pot constitui fie `n bunuri imobile (cl\diri, terenuri; ele pot face parte dedin fondul de comer] al unit\]ilor economice, dac\ se afl\ `n patrimoniul acestora), fie `n bunuri mobile (mijloace de transport etc).
De asemenea, pot constitui obiect al impunerii [i actele realizate de organe ale statului pentru care se datoreaz\ taxe de timbru: legaliz\ri, autentific\ri, succesiuni, solu]ionarea unor litigii de c\tre instan]ele judec\tore[ti.
~n sfârsit, uneori si persoana fizic\ poate constitui obiect al impunerii, cum ar fi cazul stabilirii contribu]iei persoanelor f\r\ copii, care este determinat\ de anumite condi]ii reglementate prin lege.
§.4. Unitatea de evaluare
Unitatea de evaluare a venitului bugetar reprezint\ elementul care exprim\ cuantumul unitar al acestuia `n raport cu baza sa de calcul.
Cuantumul unitar al venitului se poate stabili sub diferite forme. ~n func]ie de posibilit\]ile tehnice determinate, de obiectul [i de natura venitului se stabile[te astfel: cot\ fix\ [i cot\ procentual\.
1.Cota fix\ ca modalitate de exprimare a cuantumului venitului se folose[te atunci când baza de calcul o formeaz\ anumite obiecte, fapte sau acte juridice; suprafa]a de teren, capacitatea cilindric\ a autovehiculului, ob]inerea unei autoriza]ii, eliberarea unui act etc.
2.Cota procentual\ ca modalitate de exprimare a cuantumului venitului se folose[te `n cazurile când obiectul impozitului `l constituie valoarea obiectului de]inut sau venitul realizat de debitor.
Cota procentual\ poate fi: propor]ional\, progresiv\ sau regresiv\, dup\ cum r\mâne neschimbat\ sau sufer\ modific\ri determinate de schimb\rile intervenite `n baza de calcul.
a.Cota procentual\ propor]ional\ se caracterizeaz\ prin aceea c\ r\mâne tot timpul neschimbat\, indiferent de modific\rile intervenite `n baza de calcul. De exemplu, `n cazul litigiilor introduse la instan]ele judec\tore[ti, cota taxelor de timbru este aceea[i, f\r\ s\ se ]in\ seama de valoarea litigiului.
b.Cota procentual\ progresiv\ se caracterizeaz\ prin aceea c\ ea cre[te odat\ cu cre[terea bazei de calcul, care de cele mai multe ori este un anumit venit realizat de contribuabili. ~n sistemul nostru de impunere se aplic\ o progresivitate de tran[e – cota procentual\ cre[te odat\ cu majorarea materiei impozabile aplicat\ pe trepte de sporire a bazei de calcul, [i o progresivitate simpl\ – presupune aplicarea unei cote diferen]iate de impunere, `n func]ie de modific\rile intervenite `n baza de calcul, direct propor]ional\ cu volumul acesteia. Exemple de aplicare a acestei modalit\]i de exprimare: taxa de timbru asupra succesiunilor, al c\rei cuantum se stabile[te `n func]ie de valoarea succesiunii [i de gradul de rudenie [i al succesorilor (progresivitate pe orizontal\ [i vertical\ `n acela[i timp) sau impozitul pe veniturile unit\]ilor cooperatiste, impozitul pe veniturile oamenilor de litere, art\ [i [tiin]\, pe veniturile liber-profesioni[tilor (progresivitate pe tran[e) etc.
c.Cota procentural\ regresiv\ se caracterizeaz\ prin aceea c\, pe m\sur\ ce baza de calcul spore[te, ea scade. Un asemenea mod de determinare a cuantumului venitului bugetar nu este prev\zut `n actuala reglementare a veniturilor bugetare din ]ara noastr\.
Aceste tipuri de cote sunt apreciate si practicate `n func]ie de capacitatea contributiv\ a beneficiilor impozabile si proprietarilor bunurilor impozabile
§.5. Unitatea de impunere
Unitatea de impunere reprezint\ unitatea `n care se exprim\ obiectul sau materia impozabil\, adic\: leul `n cazul veniturilor, metrul p\trat sau hectarul `n cazul terenurilor etc.
§.6. Asieta
Asieta reprezint\ modalitatea de a[ezare a obiectului sau m\rfii bugetare, identificarea subiectului [i materiei impozabile, evaluarea acesteia [i stabilirea cuantumului de plat\.
Ac]iunea de a[ezare `ncepe cu constatarea [i evaluarea obiectului sau materiei impozabile [i, totodat\, a pl\titorului.
~n practica financiar-bugetar\ se folosesc mai multe metode de identificare [i evaluare.
1.Metoda evalu\rii indirecte, `n cadrul c\reia se pot folosi mai multe c\i de realizare
evaluarea pe baza indiciilor exterioare a materiei impozabile, care se foloseste `n cazul impozitelor de tip real si conduce la stabilirea cu aproxima]ie a valorii materiei impozabile, idiferent de persoana care posed\ obiectul impozabil;
evaluarea forfetar\, care const\ `n faptul c\ organele financiare, `n acord cu subiectul impozabil, stabilesc o anumit\ valoare a materiei impozabile;
evaluarea administrativ\, care const\ `n evaluarea materiei impozabile de c\tre organele financiare pe baza datelor de care dispun.
2.Metoda evalu\rii directe poate folosi dou\ c\i de determinare a m\rimii valorii obiectului impozabil, si anume:
evaluarea pe baza declara]iei pl\titorului;
evaluuarea pe baza declara]iei unei ter]e persoane.
3.Metoda normativ\ de evaluare a materiei impozabile const\ `n determinarea bazei impozabile de c\tre `ns\si legea care reglementeaz\ materia impozitului respectiv dup\ anumite norme, stabilind venituri impozabile normate, nete.
§.7. Perceperea
Dup\ ce impozitul este calculat, urmeaz\ perceperea(`ncasarea) lui.~ncasarea venitului bugetar reprezint\ realizarea efectiv\ a acestuia. Pentru `ncasarea veniturilor bugetare se folosesc, `n practica noastr\ bugetar\, urm\toarele metode:
a. Metoda pl\]ii directe, utilizat\ de regul\ pentru veniturile provenite de la persoanele juridice. ~n acest caz, suma datorat\ este stabilit\, `n condi]iile legii, de c\tre debitor, care are obliga]ia s\ o verse, din proprie ini]iativ\, la termenele stabilite `n contul bugetului de stat.
b. Metoda re]inerii [i v\rs\rii (stopajului la surs\) este folosit\ `n cazul veniturilor impozabile realizate de c\tre persoanele fizice, prin sau de la unit\]ile specializate (oameni de litere, art\ [i [tiin]\, colaboratori externi). Unit\]ile `n cauz\ au obliga]ia s\ calculeze, s\ re]in\ [i s\ verse `n contul bugetului de stat sumele datorate de ace[tia, eliberându-se numai veniturile nete.
c. Metoda aplic\rii de timbre fiscale este folosit\ `n cadrul unor taxe cuvenite bugetului de stat pentru servicii prestate de institu]iile sale (ac]iuni `n justi]ie, autentific\ri de acte etc.). Taxele reprezentând plata unor servicii cu o valoare de pân\ la 10000 lei inclusiv, se achit\ prin aplicarea [i anularea de timbre fiscale mobile, `n momentul primirii sau eliber\rii actului pentru care se datoreaz\ taxa.
§.8. Termenul de plat\
Reprezint\ data la care, sau pân\ la care un anumit venit trebuia v\rsat la bugetul statului. ~n stabilirea termenului de plat\ se are `n vedere `ncasarea ritmic\ la buget a veniturilor, cât [i posibilit\]ile de plat\ a de]in\torilor de obiecte sau materie impozabil\.
Termenul se fixeaz\ fie sub forma unui interval de timp – an, trimestru, lun\, chenzin\, decad\ etc. – `n cadrul c\ruia sumele datorate trebuie v\rsate la buget, situa]ie `n care scaden]a (data limit\) este ultima zi a perioadei respective, sau ca o zi fix\ a pl\]ii, când atât scaden]a cât [i termenul de plat\ coincid.
Cu privire la termenul de plat\ sa ar\tat c\ momentul pl\]ii la buget a unui venit devine exigibil [i nu coincide `ntotdeauna cu cel al na[terii obliga]iei pl\titorului. Obliga]ia pl\titorului se na[te, de regul\, `n momentul când acesta a intrat `n posesia obiectului impozabil iar stingerea are loc la termenul de plat\. De exemplu, taxa pe valoarea ad\ugat\ se datoreaz\ din momentul `ncas\rii pre]urilor sau terifelor ce cuprind [i obliga]ia fa]\ de bugetul de stat.V\rsarea lui la buget `ns\, se face la intervale de timp reglementate de lege.
§.9. ~nlesnirile, drepturile [i obliga]iile debitorilor
Sunt elemente prev\zute prin acte normative care instituie venituri bugetare, de care se ]ine seama la evaluarea bazei de calcul, `n determinarea cuantumului venitului bugetar, precum [i la `ncasarea acestuia.
a. ~nlesnirile prev\zute de lege sunt stabilite de cele mai multe ori sub form\ de reduceri sau scutiri [i au `n vedere anumite situa]ii deosebite, de excep]ie, `n care anumi]i pl\titori realizeaz\ obiectul sau materia impozabil\.
Acordarea `nlesnirilor se face ]inând seama de condi]ii specifice de munc\, de faptul c\ unele unit\]i `nregistreaz\ costuri mai ridicate decât cele `n condi]ii normale de munc\, folosesc for]\ de munc\ `n curs de calificare sau cu capacitate redus\ de munc\ (invalizi) etc.
Aceste `nlesniri au ca scop stimularea valorific\rii anumitor resurse materiale, a produc]iei unor m\rfuri si sporirea rentabilit\]ii.
~nlesniri se mai acord\ si `n vederea sprijinirii familiei, favoriz\rii persoanelor `n vârst\ sau cu capacitate redus\ de munc\ etc.
De asemenea, la `ncasarea venitului bugetar se acord\ amân\ri sau esalon\ri de plat\ ale de]in\torilor obiectului sau materiei impozabile.
b. Drepturile si obliga]iile pl\titorilor sunt reglementate `n vederea asigur\rii respect\rii legalit\]ii si `ncasarea obliga]iilor bugetare. ~n acest sens debitorii au dreptul s\ cear\ aplicarea corect\ a normelor legale `n leg\tur\ cu evaluarea si `ncasarea veniturilor bugetare, s\ cear\ si s\ li se admit\ acordarea `nlesnirilor legale, s\ fac\ contesta]ii la organele competente cerând revizuirea impunerii sau reclacularea impozitului, atunci când consider\ c\ prevederile legale nu au fost aplicate corect. De asemenea, pentru pl\]ile efectuate `n plus sau f\r\ o baz\ legal\, au dreptul s\ accepte compens\ri cu obliga]ii viitoare sau s\ cear\ restituirea lor.
Dintre obliga]iile pl\titorilor men]ion\m datoria de a pune la dispozi]ia organelor financiare toate informa]iile cerute `n vederea evalu\rii corecte a bazei de calcul, declararea obiectului si materiei impozabile, plata `n cuantumul si la termenele prev\zute a veniturilor bugetare etc. De asemenea, `n cazul societ\]ilor comerciale unde calcularea si plata veniturilor bugetare se face din ini]iativa acestora, ele sunt obligate s\ respecte `ntocmai prevederile legale care reglementeaz\ veniturile bugetului de stat.
§.10. R\spunderea debitorilor
Reprezint\ aplicarea formelor r\spunderii juridice administrative, patrimoniale si penale din sfera veniturilor bugetare. De pild\, `n cazul abaterilor administrative, sanc]iunile prev\zute de normele legale sunt major\rile de `ntârziere care, potrivit prevederilor H.C.M. 113/1974, se calculeaz\ cu 0,1% pentru fiecare zi de `ntârziere, la sumele datorate de societ\]ile comerciale si cu 2% pentru fiecare lun\ sau frac]iune de lun\ de `ntârzisre, la sumele datorate de persoanele fizice. Major\rile stabilite pentru sumele datorate de persoanele fizice nu pot fi mai mari de 10 lei si nici mai mici decât debitul exigibil.
§.11. Calificarea venitului bugetar
Se refer\ la stabilirea caracterului local sau central al venitului si atribuirea prin lege spre p\r]ile bugetului de stat.
Cunoasterea temeinic\ a elementelor tehnice comune ale veniturilor bugetare este deosebit de util\, `n primul rând debitorilor, deoarece acestia pot interveni `n restabilirea legalit\]ii atunci când constat\ deficien]e `n aplicarea legii cu privire la realizarea veniturilor bugetului de stat. De asemenea, cunoasterea acestor elemente este necesar\ pentru o corect\ repartizare a sarcinilor fiscale, pentru planificarea veniturilor bugetare si corelarea lor cu volumul cheltuielilor ce urmeaz\ a se acoperi pe seama acestor resurse. ~n sfârsit, trebuie s\ se aib\ `n vedere posibilit\]ile reale ale societ\]ii si folosirea acestora cu maximum de eficien]\ `n satisfacerea trebuin]elor generale ale `ntregii colectivit\]i.
Sistemul veniturilor bugetare presupune o varietate de forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor b\nesti necesare finan]\rii si func]iilor sale. Metodele folosite de stat pentru atragerea de resurse la dispozi]ia sa difer\ nu numai de la o form\ de proprietate la alta, ci chiar `n cadrul aceleiasi forme de proprietate, `n func]ie de etapa de dezvoltare socialeconomic\ si de particularit\]ile sistemului de formare a pre]urilor si tarifelor.
Formele tradi]ionale, comune tuturor statelor sunt, `n principal, urm\toarele: impozitele si taxele.
De asemenea, veniturile bugetare ale statului, `n func]ie de regularitatea cu care se realizeaz\, se `mpart `n venituri ordinare (curente) si venituri extraordinare.
Venituri ordinare (curente) sunt considerate resursele care se `ncaseaz\ cu regularitate la bugetul statului, constituind o surs\ permanent\ si continu\. Din aceast\ categorie fac parte impozitele si taxele.
Veniturile extraordinare sunt considerate resursele la care apeleaz\ statul numai `n cazuri excep]ionale, si anume atunci când mijloacele b\nesti provenite din resurse ordinare nu acoper\ integral cheltuielile bugetare. Din categoria veniturilor extraordinare fac parte, `n principal, `mprumuturile si emisiunile monetare.
SEC}IUNEA a IIa IMPOZITUL
§.1. No]iunea de impozit
Impozitul reprezint\ o contribu]ie b\neasc\ obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorat\, conform legii, bugetului de stat de c\tre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pe care le ob]in sau bunurile pe care le posed\.
Din aceast\ defini]ie rezult\ tr\s\turile caracteristice ale impozitului, pe care le enumer\m `n cele ce urmeaz\:
1. Impozitul este o contribu]ie b\neasc\, `n sensul c\ persoanele fizice si juridice sunt datoare s\ participe, dup\ anumite criterii, la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societ\]ii, necesare finan]\rii unor trebuin]e socialeconomice `n folosul `ntregii colectivit\]i.
~n condi]iile societ\]ii moderne, contribu]ia se realizeaz\ numai `n form\ b\neasc\, spre deosebire de statele sclavagiste si feudale care percepeau impozite si `n natur\.
2. Este o contribu]ie obligatorie, o prelevare silit\, care se efectueaz\ `n numele suveranit\]ii statului
3. Impozitele sunt prelev\ri cu titlu nerambursabil, astefel c\ nici unul dintre contribuabili nu poate pretinde o plat\ direct\ din partea statului, pe baza impozitelor suportate.
4. Impozitele sunt datorate conform dispozi]iilor legale, `n sensul c\ nici un impozit al statului nu se poate stabili [i percepe decât `n "puterea unei legi", conform principiului dup\ care "nullum impositum sine legae".
5. Impozitele sunt datorate de c\tre persoanele fizice si persoanele juridice, `n sensul c\ reprezint\ o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societ\]ii.
f. Impozitul se datoreaz\ pentru veniturile realizate si bunurile de]inute, `n sensul c\ subiectele impozabile datoreaz\ contribu]ia numai `n cazul când realizeaz\ veniturile prev\zute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posed\ bunuri care, conform prevederilor legale, sunt impozabile. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele care nu sunt prev\zute `n actele normative prin care se instituie veniturile bugetare sunt abuzive si ilegale, ele fiind restituite de `ndat\ celor de la care sau perceput f\r\ temei legal. Func]ionarii publici care leau instituit si perceput urmeaz\ s\ r\spund\, dup\ caz disciplinar, contraven]ional sau penal.
§.2. Clasificarea impozitelor
Dat\ fiind diversitatea formelor pe care leau `mbr\cat si le `mbrac\ impozitele `n diverse state, acestea se pot grupa dup\ diferite criterii: forma lor; obiectul lor; scopul urm\rit; frecven]a cu care se realizeaz\; institu]ia care le administreaz\; inciden]a asupra subiec]ilor pl\titori.
1. Clasificarea impozitelor dup\ forma lor.
Dup\ forma `n care se percep, se disting impozite `n natur\ si impozite `n bani. Impozitele `n natur\, caracteristice orânduirilor trecute, `mbr\cau forma presta]iilor sau d\rilor `n natur\. Impozitele `n bani se `ntâlnesc `n mod frecvent, datorit\ transform\rii economiei de tip `nchis `ntr-una de tip deschis, bazat\, `n principal, pe rela]iile de schimb, unitatea monetar\ fiind principalul instrument de stabilire a valorii unui bun sau a unei m\rfi.
2. Clasificare impozitelor dup\ obiectul lor
~n raport de obiectul impunerii, impozitele se pot grupa `n impozite pe avere, impozite pe venit si impozite pe cheltuieli (sau pe consum).
3.Clasificare impozitelor dup\ scopul urm\rit
~n func]ie de acest criteriu, impozitele se grupeaz\ `n impozite financiare si impozite de ordine. Primele se instituie `n scopul realiz\rii de venituri pentru stat, cele din urm\ vizeaz\ limitarea consumului unor bunuri, restrângerea unei ac]iuni, atingerea unui ]el având caracter nefiscal.
4. Clasificarea impozitelor dup\ frecven]a cu care se realizeaz\
Dup\ frecven]a cu care se realizeaz\, impozitele pot fi permanente, adic\ atribuirea si perceperea lor prezint\ o anumit\ regularitate, astfel c\ ele se `nscriu `n cadrul fiec\rui buget public anual, si incidentale (`ntâmpl\toare) adic\ se instituie si se `ncaseaz\ o singur\ dat\, excep]ional, `n leg\tur\ cu apari]ia unor obiecte impozabile ce se deosebesc esen]ial de cele obi[nuite (ex. impozitul pe avere).
5. Clasificarea impozitelor dup\ institu]ia care le administreaz\
~n raport de acest criteriu, impozitele pot fi federale, ale statelor membre ale federa]iei si locale, respectiv `mpozite ale statului si impozite locale, `n cazul statelor cu structur\ unitar\.
~n literatura de specialitate se `ntâlnesc, pe lâng\ clasific\ri ale impozitelor privite `n mod individual, unele clasific\ri ale temelor fiscale dup\ criterii socialpolitice sau socialeconomice. M. Duverger distinge sisteme fiscale grele (lourds) care se caracterizeaz\ prin sarcini mari, ap\s\toare si usoare (legers), care constituie opusul celui dintâi.
Pentru a clasifica un sistem fiscal ca fiind ap\s\tor sau usor, retrograd (conservator) sau progresist, este necesar a cuprinde `n analiz\: totalitatea impozitelor directe si indirecte percepute `ntro ]ar\ de c\tre toate organele `mputernicite s\ fac\ acest lucru; repartizarea veniturilor si respectiv a sarcinilor fiscale pe clase si p\turi sociale; corela]ia dintre indicatorii care caracterizeaz\ contribu]ia diferitelor categorii de persoane fizice sau juridice la formarea veniturilor bugetare si puterea economic\ a acestora; corela]ia dintre sarcinile fiscale si cheltuielile publice repartizate pe beneficiari; gradul de dezvoltare a economiei na]ionale; obiectivele politicii interne si externe a guvernului de la putere etc. O asemenea analiz\ ar putea oferi elemente pentru caracterizarea sistemului fiscal al unei ]\ri si evolu]ia aceluia `n timp.
6. Impozite directe [i impozite indirecte
O deosebit\ importan]\ teoretic\ si practic\ prezint\ gruparea impozitelor `n func]ie de inciden]a asupra subiec]ilor pl\titori, `n: directe si indirecte.
Impozitele directe se percep direct de la persoanele fizice sau juridice care, potrivit inten]iei legiuitorului, trebuie s\ suporte, la anumite termene precizate cu anticipa]ie, sarcina fiscal\ stabilit\ pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoane, avere, posesiune, sau venitul fiec\rui contribuabil si a cotelor fixate prin lege. Impozitele indirecte nu se stabilesc direct si nominativ asupra contribuabililor, ci se aseaz\ asupra vânz\rii bunurilor sau prest\rii unor servicii.
Impozitele directe vizeaz\ existen]a venitului sau averii, `n timp ce impozitele indirecte vizeaz\ utilitatea acestora.
~n func]ie de criteriile care stau la baza asez\rii lor, impozitele directe se pot grupa `n reale si personale.
Impozitele directe reale se caracterizeaz\ prin aceea c\ se stabilesc asupra obiectelor materiale, f\r\ s\ se ]in\ seama si de situa]ia personal\ a subiectului impozitului. Aceste impozite se mai numesc si obiective sau pe produs, deoarece se aseaz\ asupra produsului obiectului impozabil. Aceste impozite se stabilesc `n leg\tur\ cu de]inerea unor obiecte materiale cum sunt p\mântul, cl\dirile, fabricile, magazinele, precum [i asupra capitalului mobiliar.
Impozitele directe personale, dimpotriv\, ]in seama, `n primul rând, de persoana (subiectul impozitului) `n leg\tur\ cu averea si veniturile acestuia sau indiferent de ele. De aceea, impozitele personale se mai numesc si subiective.
Impozitele indirecte se pot grupa `n: taxe de consuma]ie (accize), monopoluri fiscale, taxe vamale si alte taxe.
A) Impozitele directe
1.Caracterizare general\.
Prin impozitele de tip real, cele mai r\spândite, pe care practica financiar\ interna]ional\ le cunoaste, se num\r\ impozitele având ca obiect al impunerii p\mântul, cl\dirile, activit\]ile cu caracter neagricol si miscarea capitalului b\nesc. Caracteristic pentru impozitele reale este faptul c\ acestea se stabilesc pe baza unor criterii exterioare care dau o anumit\ imagine despre materia impozabil\, dar nu despre puterea economic\ a subiectului. ~n cazul impozitului financiar, spre exemplu, la determinarea sumei datorate statului se porneste de la suprafa]a terenurilor, num\rul animalelor de munc\, pre]ul p\mântului etc.; impunerea activit\]ilor industriale, comerciale si a profesiilor libere se face ]inând seama de m\rimea capitalului, num\rul muncitorilor, capacitatea de produc]ie, for]a motrice folosit\, felul activit\]ii desf\surate etc. Nu se iau asadar `n considerare venitul realizat si nici cheltuielile de produc]ie si de desfacere.
Asezate asupra unor obiecte materiale sau asupra unor genuri de activit\]i, pe baza unor criterii exterioare, care nu permit o evaluare a produsului net realizat, impozitele reale `i avantajeaz\ pe mosieri si `i dezavantajeaz\ pe micii produc\tori. Din aceast\ cauz\ impozitele reale au un caracter regresiv. Aceste impozite au un randament fiscal redus deoarece cotele de impunere sunt sc\zute, sistemul de impunere nu cuprinde ntreaga materie impozabil\, oferind numeroase posibilit\]i de evaziune. Lipsa de uniformitate `n stabilirea impozitelor reale `n cadrul diferitelor unit\]i locale si arbitrariul `n perceperea acestora accentueaz\ si mai mult lipsa de echitate a impozitelor reale. Diferen]ierea sarcinii fiscale `n func]ie de veniturile (averea) sau situa]ia personal\ a fiec\rui subiect impozabil `nseamn\, de fapt, adoptarea sistemului de impunere personal\.Impozitele personale astfel ap\rute sunt de dou\ feluri:impozite pe venit;impozit pe avere.
2.Impozitele pe venit.Practica a consacrat impozite pe venit distincte pentru persoanele fizice si respectiv pentru cele juridice.
2.1.Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
Acesta este datorat de persoanele fizice care au domiciliul sau reziden]a `ntrun anumit stat, precum si cele nerezidente care realizeaz\ venituri din surse situate pe teritoriul; acestui stat cu unele excep]ii prev\zute de lege. Acest impozit se aplic\ si societ\]ilor de persoane care au renun]at la regimul fiscal aplicat societ\]ilor de capital `n favoarea celui aplicat persoanelor fizice.
Nu sunt supu[i la plata impozitului pe venit diploma]ii acredita]i `n statul considerat, cu condi]ia reciprocit\]ii, persoanele care realizeaz\ venituri ce nu dep\[esc un anumit plafon (minimul neimpozabil), uneori militarii, suveranii si familiile regale, acolo unde este cazul etc.
Obiectul impunerii `l constituie veniturile realizate de muncitori [i func]ionari, fermieri, `ntreprinz\tori, mici me[te[ugari [i liber profesioni[ti, proprietarii imobiliari [i rentieri din munca salariat\, cativit\]i economice (industrie, agricultur\, comer], b\nci, asigur\ri, etc.); `nchirieri [i arend\ri, dobânzi la sumele `mprumutate etc.
Sunt cunoscute dou\ sisteme de impunere a veniturilor:
a. impunerea separat\ a veniturilor provenite din fiecare surs\;
b. impunerea global\ a veniturilor, indiferent de sursa din care provin.
a.Impunerea separat\ se realizeaz\ fie prin instituirea mai multor impozite, fiecare vizând veniturile dintr-o anumit\ surs\, fie prin instituirea unui impozit unic, dar care asigur\ un tratament diferen]iat fiec\rei categorii de venituri, denumite cedul\, `n func]ie de natura veniturilor. ~n acest din urm\ caz impunerea se efectueaz\ pentru fiecare cedul\ dup\ regulile [i cu cotele specifice venitului respectiv. Uneori, dup\ impunerea separat\ a fiec\rei categorii de venit, veniturile din diverse surse, cumulate, se supun unei noi impuneri.
b.Impunerea global\ const\ `n cumularea veniturilor realizate de o persoan\ fizic\, din diverse surse [i supunerea acestora unui singur impozit.
~n mod obi[nuit, calculul veniturilor brute realizate de o persoan\ fizic\ se iau veniturile provenite din: agricultur\ [i silvicultur\; activit\]i sau `ntreprinderi cu caracter industrial, comercial, construc]ii, prest\ri de servicii, profesii libere, salarii [i alte remunera]ii pentru munc\, `nchirieri [i arend\ri, alte venituri.
~n vederea determin\rii venitului impozabil, din veniturile brute ar\tate mai sus se deduc anumite cheltuieli sau se opereaz\ anumite sc\z\minte. ~n mod frecvent, se deduc: cheltuielile care concur\ la formarea sau conservarea veniturilor, cheltuielile profesionale, primele la asigur\rile de viat\, cheltuielile pentru tratament medical, alte cheltuieli specifice etc. De regul\, din veniturile brute se scad numai cheltuielile prev\zute `n mod expres de lege ca fiind legate de exercitarea profesiei sau desf\surarea activit\]ii considerate, cu excluderea sau limitarea celor având caracter de reprezentare.
~n func]ie de obiectivele urm\rite, impunerea se face pe fiecare persoan\ care a realizat venituri sau a participat la acestea sau pe ansamblul familiei ori gospod\riei; impunerea se face cu sau f\r\ luarea `n considerare a unor factori sociali (starea civil\, dac\ are copii ori alte persoane `n `ntre]inere); impunerea se face `n cote propor]ionale, progresive sau regresive. Veniturile copiilor din punct de vedere fiscal nu se cumuleaz\ cu cele ale p\rin]ilor.
Impunerea `n comun a veniturilor realizate de o familie sau gospod\rie poate da o imagine mai clar\ a puterii contributive a acesteia decât `n cazul impunerii separate a fiec\rui membru al familiei. Se apreciaz\ `ns\ c\ acesta dezavantajeaz\ familiile `n care femeia ocup\ o func]ie retributiv\.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regul\, anual pe baz\ de declara]ie de impunere a contribuabilului sau pe baza elementelor de care dispun organele financiare. Suma astfel stabilit\ se trece `n debitul contribuabilului, respectiv `n registru de rol. Perceperea impozitului aferent veniturilor din salarii, pensii, dobânzi, rente si altele se face `n mod frecvent prin stopaj la surs\, iar cel aferent altor venituri prin pl\]i esalonate `n contul debitului stabilit. Atât sumele re]inute si v\rsate de un ter], cât si cele v\rsate direct de contribuabil se deconteaz\ `n contul impozitului anual.
2.2.Impozitul pe veniturile societ\]ilor comerciale
~n practica interna]ional\, veniturile realizate de societ\]ile comerciale beneficiaz\, de regul\, de un regim fiscal propriu deosebit de cel aplicat veniturilor persoanelor fizice. ~m majoritatea ]\rilor, cad sub inciden]a acestui impozit toate tipurile de societ\]i de caital, iar nu cele de persoane (cu unele excep]ii).
Sunt exonerate de la regimul impunerii societ\]ilor, intro serie de ]\ri, asocia]iile care potrivit statutelor lor urm\resc scopuri confesionale, de utilitate public\ sau de binefacere, colectivit\]ile locale sau sindicatele. ~n general, regimul de impunere este diferen]iat `n func]ie de modul cum sunt organizate acestea, si anume ca societ\]i de persoane sau de capital. ~n primul caz, fiind dificil\ o distinc]ie a averii fiec\reia dintre persoanele asociate de patrimoniul societ\]ii, impunerea veniturilor societ\]ii de persoane urmeaz\ adesea regimul aplicat persoanelor fizice. ~n cadrul societ\]ilor de capital, exist\ delimitarea precis\ a patrimoniului societ\]ii de averea asocia]ilor, precum si a r\spunderii materiale a acestora fa]\ de actele si faptele s\vârsite de societate.
Beneficiile realizate de societate se `mpart astfel: o parte se repartizeaz\ asocia]ilor propor]ional cu participarea lor la capital, iar o alt\ parte se prelev\ la dispozi]ia societ\]ii prin constituirea anumitor fonduri. Asadar, `n acest caz, distingem beneficiile societ\]ii `nainte de repartizare, beneficiile distribuite asocia]ilor (dividende) si beneficiile r\mase `n final la dispozi]ia societ\]ilor comerciale. Venitul se determina, de regul\, porninduse de la rezultatele de bilan] ale activit\]ii desf\surate de societate, la care se adaug\ rezultatele aferente stocurilor, veniturile din câstiguri de capital, dobânzile la conturile curente etc. Din veniturile brute astfel determinate se deduc cheltuielile aferente activit\]ii desf\surate, amortismentul, dobânzile pl\tite, prelev\rile de la fondul de rezerv\ si la alte fonduri speciale, unele prelev\ri `n scopuri socialculturale etc. De regul\, impunerea se face anual, pe baz\ de declara]ie sau, `n lipsa acesteia, pe baza datelor de care dispun organele fiscale. Fiec\rei societ\]i i se deschide o partid\ (rol), `n care se trece, pe de o parte, obliga]ia de plat\ `n exerci]iul financiar curent, iar pe de alta, sumele `ncasate `n contul impozitului.
3.Impozitul pe avere.Impozitele pe avere constituie impozite legate de dreptul de proprietate asupra anumitor bunuri mobile sau imobile. ~n practica financiar\ sunt cunoscute:
1) impozitele propriuzise asupra averii;
2) impozite asupra circula]iei averii;
3) impozite asupra cresterii averii (spor de avere).
3.1.Impozitele propriuzise pe avere sunt de dou\ feluri si anume: impozite stabilite asupra averii, dar care se pl\tesc din venitul propriu de averea respectiv\ si impozitele pe substan]a averii. ~n acest din urm\ caz, impozitul duce la micsorarea materiei impozabile, el fiind perceput nu din venitul averii, ci din substan]a acesteia.
~n cazurile `n care averea supus\ impunerii apar]ine unui `ntreprinz\tor si face parte din activul acestuia, impozitul datorat cap\t\ caracterul unui impozit asupra capitalului. Impozitele propriuzise pe avere se aseaz\ fie asupra `ntregii averi imobile si mobile a unui subiect, fie numai asupra anumitor forme de averi imobile. ~n primul caz, avem dea face cu impozitul asupra activului net, iar `n cel deal doilea, cu impozite asupra terenurilor cl\dirilor etc.La plata impozitului pe activul net sunt impuse persoanele fizice si cele juridice. Sunt exonerate sau se bucur\ de unele degrev\ri anumite bunuri mobile si imobile, ca de exemplu: mobilierul si efectele personale care sunt, cu mici excep]ii, exonerate de la impunere. Scutirile si reducerile se acord\ din ra]iuni de ordin social sau administrativ ori din dorin]a de a `ncuraja plasamentele `n anumite categorii de valori. De regul\, averea so]ilor se impune laolalt\. Adesea, bunurile copiilor aflate `n `ntre]inerea p\rin]ilor se impun `mpreun\ cu ale acestora.
La impozitele pe circula]ia averii obiectul impunerii `l constituie trecerea dreptului de proprietate asupra anumitor bunuri de la o persoan\ la alta. ~n aceast\ categorie intr\ impozitul pe succesiuni, impozitul pe hârtii de valoare (ac]iuni, obliga]iuni), impozitul pe circula]ia capitalurilor si a efectelor comerciale. La impozitul pe succesiuni sau taxa de mostenire sarcina fiscal\ se stabileste fie asupra `ntregului activ succesoral, independent de modul de `mp\r]ire al acestuia `ntre mostenitori, fie asupra fiec\rei p\r]i succesorale. Valoarea impozabil\ a succesiunii se supune unui impozit `n cote progresive diferen]iate `n func]ie de:a) gradul de rudenie existent `ntre de cujus si mostenitorii acestuia;b) valoarea succesiunii.
De o aten]ie deosebit\ se bucur\ impozitul pe dona]iuni. Pentru a putea preveni eludarea impozitului pe succesiuni pe calea efectu\rii de dona]ii de avere `n timpul vie]ii, sa instituit un impozit sub inciden]a c\ruia cad astfel de acte de circula]ie a averii `ntre vii. Impozitul pe dona]iuni este datorat de persoana care primeste dona]ia si se calculeaz\ `n cote progresive, diferen]iate `n func]ie de m\rimea dona]iei, de raportul de rudenie `ntre donatori si donatari si, uneori, si de momentul si mobilul dona]iunii.
Al\turi de impozitele de mai sus, care vizeaz\ circula]ia cu titlu gratuit a averii, fiin]eaz\ si impozitele asupra circula]iei cu titlu oneros a averii. Este vorba de impozitele care se percep cu ocazia vânz\riicump\r\rii anumitor bunuri imobiliare, a aducerii unor bunuri imobile sau mobile ca aport la capitalul unor societa]i etc.
Stabilite `n cote propor]ionale sau progresive, asemenea impozite sunt cunoscute sub denumirea de taxe de timbru sau taxe de inregistrare si se percep la `nregistrarea actului de vânzarecump\rare a bunurilor respective. Sunt supuse impunerii si actele privind constituirea, transformarea sau cresterea capitalului social al unor societ\]i.
La impozitele pe cresterea averii obiectul impunerii `l constituie sporul de valoare pe care lau inregistrat anumite bunuri `n decursul unei anumite perioade de timp. Aici intr\ impozitul pe plusul de valoare imobiliar\ etc.
Obiectul impunerii `l constituie diferen]a dintre valoarea de cesiune si valoarea de achizi]ie, corelat\ cu reevalu\rile autorizate de lege si cu lucr\rile (amenaj\rile) efectuate de proprietar. La stabilirea impozitului se ]ine seama de durata de timp cât bunul respectiv a fost de]inut de o persoan\, deoarece se presupune c\ opera]iile de `nstr\inare ale unor bunuri la scurt\ vreme de la dobândirea lor au un caracter speculativ. Cu cât perioada de de]inere a bunului este mai scurt\, cu atât cota de impozit este mai mare. Plusul de valoare se impune `n unele ]\ri `n cote propor]ionale, iar `n altele `n cote progresive.
B) Impozitele indirecte
1.Caractertizare general\.
Impozitele indirecte sunt acele impozite ce se realizeaz\, `n principal, sub forma impozitelor pe consum percepânduse la vânzarea anumitor m\rfuri sau la prestarea anumitor servicii. Ele se realizeaz\ de la to]i cei care consum\ bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situa]ia personal\ a acestora. Aceste impozite sunt colectate [i v\rsate la bugetul public de c\tre produc\tori, comercian]i sau prestatori de servicii [i suportate de c\tre consumatorii bunurilor [i serviciilor impozabile.
Fiind percepute `n cote propor]ionale asupra valorii m\rfii vândute si a serviciilor prestate ori `n sumele fixe pe unitatea de m\sur\, impozitele indirecte creaz\ impresia fals\ c\ ar fi suportate `n aceeasi m\sur\ de toate p\turile sociale, c\ ar asigura o reparti]ie inechitabil\ a sarcinilor fiscale. ~ntradev\r, cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite m\rfi este unic\, indiferent dac\ cump\r\torul acesteia este muncitor, ]\ran, mic meserias, industrias sau comerciant. Raportat `ns\ la `ntregul venit atât cel cheltuit, cât si cel economisit de care dispune o persoan\, impozitul indirect cap\t\ caracter regresiv. Asadar, cu cât o persoan\ realizeaz\ venituri mai mici, cu atât suport\ pe calea impozitului pe consum, o sarcin\ fiscal\ mai mare.
Toate impozitele directe si indirecte contribuie la sc\derea nivelului de trai al popula]iei, dar `n mod diferit. Astfel, `n timp ce impozitele directe duc la sc\derea veniturilor nominale al diferitelor categorii sociale, cele indirecte nu le afecteaz\ veniturile nominale, dar le micsoreaz\ `n schimb puterea de cump\rare. ~n urma instituirii unui impozit direct asupra unei anumite m\rfi, consumatorul va putea s\si procure o cantitate mai mic\ din marfa resectiv\ decât `nainte de aplicarea acestuia.
2.Clasificare
~n sistemul impozitelor indirecte intr\:1) taxele de consuma]ie (accizele);2) monopolurile fiscale;3) taxele vamale ;3) diferite alte taxe.
1) Taxele de consuma]ie
Taxele de consuma]ie au ap\rut `n epoca asanumitei acumul\ri de pre]uri de vânzare ale m\rfurilor produse si realizate `n interiorul ]\rii. La plata acestora sunt supuse, de regul\, bunurile de larg consum. Taxele de consuma]ie au ap\rut `n perioada acumul\rii primitive a capitalului, fiind percepute prin intermediul concesionarilor, arendasilor.
~n perioada liberului schimb taxele de consuma]ie se stabileau dup\ criterii diferite, cum ar fi: suprafa]a `ns\mân]at\ cu o anumit\ cultur\, cantitatea de materie prim\ sau de semifabricate folosit\ `n produc]ie, capacitatea `ntreprinderilor sau produsul finit. Sub presiunea mereu crescând\ a necesit\]ilor de resurse financiare ale statelor sa introdus impozitul pe cifra de afaceri, care constituie o tax\ de consuma]ie cu care se impun aproape toate m\rfurile, indiferent dac\ reprezint\ mijloace de produc]ie sau bunuri de consum.
Impozitele pe consum pot fi de dou\ feluri:
a) speciale, când se aseaz\ asupra anumitor m\rfuri sau servicii;
b) generale, când cuprind toate m\rfurile, indiferent dac\ acestea reprezint\ bunuri de consum sau mijloace de produc]ie.
Taxele de consuma]ie se stabilesc `n sume fixe pe unitatea de m\sur\ sau `n procente asupra pre]ului de vânzare [i sunt datorate `ntr-o singur\ faz\ a circuitului economic de c\tre produc\tori, importatori sau achizitori. Acestea sunt, `n principal, impozite indirecte pe lux [i vicii. Produsele importate sunt supuse acelorasi taxe ca si produsele indigene, iar cele livrate la export, cu unele excep]ii, sunt scutite. ~n cazul taxelor de consuma]ie problema care se pune este aceea a alegerii m\rfurilor ce urmeaz\ s\ fac\ obiectul impunerii.
Privitor la impozitele pe consumul general, denumite `n mod generic impozite pe cifra de afaceri, se cunosc trei forme de asezare a impozitului asupra consumului, si anume:1. forma impozitului cumulativ;2.forma impozitului unic sau monofazic;3.forma impozitului unic, dar cu plata frac]ionat\.
~n cazul impozitului cumulativ sunt impuse `n toate stadiile prin care trec din momentul iesirii din sfera produc]iei, `ntrând `n sfera circula]iei si pân\ ajung la consumator, iar impozitul se mai numeste "`n cascad\" sau impozit "`n piramid\". Desi impozitele cumulative prezint\ avantajul c\ asigur\ un randament ridicat chiar `n condi]iile unor cote mici de impozit, totusi multe ]\ri au renunat la asemenea form\ de prelevare. Fiind perceput la fiecare verig\ prin care trece o marf\, m\rimea absolut\ a impozitului care `i `ncarc\ valoarea depinde de lungimea circuitului parcurs, de num\rul firmelor care se interpun `ntre produc\tor si consumator. Acest mod de asezare a impozitului duce la perceperea de impozit la impozit.
~n cazul impozitului unic sau monofazic, impozitul pe cifra de afaceri se `ncaseaz\ o singur\ dat\, indiferent de num\rul verigilor prin care trece marfa supus\ impunerii. Uneori, impozitul se `ncaseaz\ `n momentul vânz\rii m\rfii de c\tre produc\tor si atunci se numeste tax\ de produc]ie, alteori se `ncaseaz\ `n stadiul comer]ului cu ridicata ori `n cel al comer]ului cu am\nuntul si atunci se numeste tax\ asupra vânz\rii sau impozit pe circula]ie.
Forma impozitului unic, dar cu plata frac]ionat\, constituie solu]ia la care sa ajuns `n urm\ analizei critice a problemelor pe care le ridic\ practica aplic\rii celor dou\ forme anterioare de asezare a impozitului. ~n acest caz, impozitul nu se mai calculeaz\ asupra cifrei de afaceri brute, ci asupra cifrei de afaceri nete, adic\ numai asupra valorii ad\ugate `n fiecare stadiu al circuitului economic. Acest tip de impozit mai este cunoscut sub denumirea de tax\ asupra valorii ad\ugate (TVA). Acest impozit este unul multistadial [i se aplic\ asupra diferen]ei `ntre pre]ul de vânzare [i pre]ul de cump\rare. Din acest motiv TVA este neutru fa]\ de pre]uri.
Taxa pe valoarea ad\ugat\ prezint\ unele avantaje, cum ar fi:
– aplicarea ei se face numai `n ]ara `n care produsul se consum\;
– creeaz\ condi]ii egale de concuren]\;
– asigur\ condi]ii favorabile pentru participarea economiilor na]ionale la procesele de integrare economic\, prin baza comun\ a mecanismului de impozitare.
Impozitul indirect mai sus men]ionat este un instrument fiscal care prezint\ unele dezavantaje legate de num\rul mare de opera]iuni financiar-contabile privind administrarea sa, necesit\ un volum mare de munc\ (deci un personal mai numeros) [i are un caracterregresiv ca [i impozitul pe circula]ia m\rfurilor fa]\ de veniturile popula]iei.
2) Monopolul fiscal este dreptul pe care [i-l rezerv\ statul de a produce [i/sau comercializa anumite bunuri de consum. Deci, acesta nu este un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect. Impozitul este egal cu diferen]a dintre pre]ul de vânzare stabilit de c\tre stat [i costul de produc]ie, inclusiv profitul `ntreprinz\torului. Ca [i celelalte impozite, monopolul fiscal afecteaz\ veniturile reale ale consumatorilor.
3) Taxele vamale reprezint\ un impozit indirect, perceput de c\tre stat, prin organele vamale pentru importul, exportul [i tranzitul de m\rfuri.
Taxele vamale de import se pl\tesc de c\tre importatori, pentru toate produsele care fac obiectul importurilor [i sunt incluse `n pre]urile de desfacere pe pia]a intern\.
Taxele vamale de export se percep asupra m\rfurilor indigene la exportul acestora. Ele au o aplicabilitate mai restrâns\, aplicându-se doar `n cazuri speciale, când se urm\re[te restrângerea exporturilor, de cele mai multe ori de materii prime, fiind un instrument de stimulare a prelucr\rii lor `n ]ar\ [i valorificarea lor la export ca produse finite.
Taxele vamale de tranzit se percep asupra m\rfurilor str\ine aflate `n trecere pe teritoriul vamal al statului. Acestea sunt rar folosite, deoarece statele urm\resc dezvoltarea tranzitului de m\rfuri din care ob]in venituri sub forma taxelor pentru transportul acestora pe drumurile rutiere, c\ile ferate sau pe ap\.
No]iunea taxelor vamale este strict legal\, `n conformitate cu principiul constitu]ional cuprins `n articolul 138, care prevede c\ toate taxele, veniturile bugetare se stabilesc numai prin lege, principiu reluat de Legea finan]elor publice nr. 72/12 iulie 1996, art. 2.
Func]iile pe care le `ndeplinesc taxele vamale sunt de instrument fiscal [i de instrument de politic\ comercial\. Ele sunt instituite, cu sopul de a contribui la formarea veniturilor statului, reprezint\ un instrument de coordoare statal\ a activit\]ii de comer] exterior sau pot reprezenta un instrument de negociere politic\ `n rela]iile interna]ionale.
Cele mai frecvente taxe vamale practicate de România sunt cele de import [i sunt reglementate prin Ordonan]a Guvernului nr. 26/28 august 1993 privind tariful vamal de import al României [i de principiile prev\zute `n conven]iile interna]ionale la care România este parte.
SEC}IUNEA a IIIa TAXELE
1. No]iunea de tax\
Taxele (de timbru, de `nregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare, de spitalizare, etc.) reprezint\, al\turi de impozite, cea dea doua categorie principal\ de venituri de la bugetul de stat.
Taxa reprezint\ plata efectuat\ de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de c\tre institu]ii publice. Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obliga]ii bugetare datorate de persoanele fizice sau juridice reprezentând plata neechivalent\ a unor servicii, dup\ principiul recompensei speciale. Cu alte cuvinte, taxele sunt `ncasate de la persoanele care solicit\ o anumit\ activitate din partea unor institu]ii de stat sau beneficiaz\ de servicii publice, altele decât cele cu caracter productiv.
Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizeaz\ printro serie de tr\s\turi specifice, si anume:
a. reprezint\ plata neechivalent\ pentru servicii sau lucr\ri efectuate de organe sau institu]ii care primesc, `ntocmesc sau elibereaz\ diferite acte, presteaz\ servicii [i rezolv\ alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;
b. subiectul pl\titor este precis determinat din momentul când acesta solicit\ efectuarea unei activit\]i din partea unui organ sau institu]ii de stat;
c. taxele reprezint\ o contribu]ie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane, pe când impozitele se `ntrebuin]eaz\ la acoperirea cheltuielilor generale ale societ\]ii;
d. taxele reprezint\ pl\]i f\cute de persoanele fizice sau juridice pentru servicii sau lucr\ri efectuate `n mod direct [i imediat acestora de c\tre organe sau institu]ii de stat specializate.
Aceste tr\s\turi sunt consacrate [i de legisla]ia `n vigoare, referitoare la taxele de timbru, care prevede c\: "taxele de timbru reprezint\ plata serviciilor prestate ori a lucr\rilor efectuate de diferite organe sau institu]ii de stat care primesc, `ntocmesc sau elibereaz\ diferite acte, presteaz\ servicii ori rezolv\ diferite interese legitime ale p\r]ilor".
Taxele reprezint\ deci, plata serviciilor, lucr\rilor [i altor activit\]i ale unor organe sau institu]ii de stat, `ns\, `ntre cuantumul sau m\rimea lor [i valoarea efectiv\ patrimonial\ sau nepatrimonial\ a serviciilor sau activit\]ilor prestate `n beneficiul pl\titorului, nu exist\ un raport de echivalen]\. Fiind instituite `n scopuri fiscale de realizare a unor venituri la bugetul de stat sau la bugetele locale, cuantumul taxelor nu se stabile[te pornind de la costul, pre]ul ori valoarea serviciului prestat, ci independent de criterii de ordin economic. Sub acest aspect, taxele se deosebesc radical de pre]ul m\rfurilor ori tarifele serviciilor execute de `ntreprinderile, organiza]iile economice sau de liber profesioni[ti autoriza]i. Pre]urile [i tarifele cuprind cheltuielile de produc]ie [i circula]ie, pe când taxele nu sunt stabilite `n raport de cheltuielile de `ntre]inere ale organelor sau institu]iilor de stat respective [i, de asemenea, nu se percep pentru toate serviciile, lucr\rile sau activit\]ile efectuate `n favoarea unor persoane fizice sau juridice.
~n stabilirea [i aplicarea taxelor se au `n vedere unele principii, [i anume:
a. unicitatea tax\rii, `n sensul c\ pentru unul [i acela[i serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datoreaz\ taxa decât o singur\ dat\;
b. r\spunderea pentru ne`ndeplinirea obliga]iei de plat\ revine func]ionarului sau persoanei `ncadrate de la institu]ia sau organul respectiv [i nu debitorului;
c. nulitatea actelor nelegal taxate;
d. taxele sunt anticipative, `n sensul c\ ele se datoreaz\ [i se achit\ `n momentul solicit\rii serviciilor sau lucr\rilor ce urmeaz\ a fi efectuate de organe sau institu]ii de stat.
SEC}IUNEA a IV-a FUNC}IILE TAXELOR {I IMPOZITELOR
§.1.Prezentare general\
Satul, prin politica fiscal\ aplicat\, are dreptul de a pprelua o pparte din veniturile relizate de subiectele de drept sau de a percepe o pparte din costurile serviciilor pprestate `n folosul solicitan]ilor.
Impozitele [i taxele la care sunt obligate subiectele pl\titoare `ndeplinesc, `n principiu, trei func]ii:
a. contribu]ia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societ\]ii (fondurilor bugetare);
b. redistribuirea unor venituri primare sau derivate;
c. reglarea unor fenomene economice sau sociale.
a. Contribu]ia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societ\]ii este o obliga]ie a tuturor persoanelor fizice [i persoanelor juridice care realizeaz\ venituri impozabile sau taxabile, deoarece `n aceste fonduri se concentreaz\ mijloacele b\ne[ti centralizate necesare pentru finan]area de obiective [i ac]iuni cu caracter general; finan]area institu]iilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte ac]iuni [i obiective cu caracter economic, dezvoltarea bazei materiale a unit\]ilor social-culturale de stat [i a organelor de stat, precum [i pentru alte scopuri prev\zute de dispozi]iile legale.
b. Redistribuirea unor venituri primare sau derivate este opera]iunea de preluare a unor resurse `n vederea repartiz\rii lor, pentru satisfacerea unor trebuin]e acceptate `n folosul altora decât posesorii ini]iali ai resurselor. Desigur, `n anumite limite rezonabile, redistribuirea este justificat\ [i inerent\ pentru satisfacerea tuturor trebuin]elor generale ale societ\]ii. Redistribuirea, realizându-se prin aplicarea principiului depersonaliz\rii resurselor, se `nf\ptuie[te pe multiple planuri: `ntre sfera material\ [i cea nematerial\, `ntre sectoarele, ramurile, subramurile [i unit\]ile sferei materiale, `ntre diferitele forme de proprietate, `ntre zonele [i unit\]ile teritorial-administrative ale ]\rii precum [i `n diviziunea interna]ional\ a muncii.
c. Reglarea unor fenomene economice sau sociale ac]ioneaz\ `n mod diferit `n cazul unit\]ilor sau persoanelor fizice. La unit\]ile economice, prin impozite [i taxe se influen]eaz\ pre]urile m\rfurilor [i tarifele execut\rilor de lucr\ri [i a serviciilor publice, rentabilitatea, eficien]a economico-financiar\; se stimuleaz\ realizarea produc]iei nete [i fizice, cointeresarea material\ [i r\spunderea; se asigur\ protec]ia terenurilor proprietate de stat care pot fi utilizate pentru produc]ia agricol\ [i silvic\ [i stimularea folosirii cât mai productive a tuturor terenurilor din agricultur\ etc.
La persoanele fizice, sistemul impozitelor [i taxelor este reglementat `n a[a fel `ncât s\ stimuleze executarea de lucr\ri [i prest\ri de servicii `n folosul popula]iei [i cuprinderea unui num\r cât mai mare de oameni `n activit\]i socialmente utile; stimularea utiliz\rii cât mai productive a terenurilor agricole [i cre[terea animalelor, limitarea realiz\rii de venituri exagerate la unele persoane fizice etc.
§.2. Dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere
~n leg\tur\ cu acest drept, `n literatura de specialitate au fost emise mai multe teorii:
a. Teoria organic\ a fost teoretizat\ de gânditori de frunte ai filosofiei clasice germane: Hegel, Ficthe [i Schelling. Potrivit acestei teorii “statul s-a n\scut din `nsu[i natura omeneasc\” iar dreptul de impunere este un “produs necesar dezvolt\rii istorice a popoarelor”. ~n aceste condi]ii, dreptul de impunere este necesar s\ fie justificat, deoarece toate popoarele tr\iesc organizate `n “via]a de stat [i toate statele, pentru garantarea existen]ei lor, au nevoie de exercitarea dreptului de impunere”. Scopul exercit\rii acestui drept este de a constitui fonduri b\ne[ti necesare men]inerii organiz\rii de stat, ori “scopul fiind absolut necesar, se impune ca [i mijlocul pentru realizarea scopului s\ fie imperativ”.
b. Teoria sociologic\ dup\ care statul este considerat un “st\pân absolut” n\scut din fr\mânt\rile organiz\rilor sociale [i reprezint\ “for]a brutal\” a minorit\]ilor organizate pentru a se impune `mpotriva majorit\]ii st\pânite. Conform acestei teorii, de]in\torul puterii nu era legat de drept, deoarece emana de la el – voin]a lui era chiar dreptul. Prin urmare, voin]a capricioas\ a suveranului determina normele de conduit\ social\.
Odat\ cu apari]ia unei puteri publice deosebit\ de majoritatea social\, odat\ cu crearea unui aparat public complicat, a ap\rut [i necesitatea de a crea mijloace de `ntre]inere [i func]ionare. Aceasta a determinat instituirea dreptului de a reglementa un sistem de impozite prin care s\ se asigure formarea unor mijloace b\ne[ti. Pentru a men]ine aceast for]\ public\ sunt necesare contribu]ii din partea cet\]enilor – impozitele. Acestea erau complet necunoscute societ\]ii gentilice. Pe m\sur\ ce civiliza]ia prop\[e[te, nici ele nu mai ajung – statul emite poli]e asupra viitorului, contracteaz\ `mprumuturi, datorii publice etc.
c. Teoria contractului social, care consider\ c\ statul s-a n\scut `n baza unui contract – oamenii liberi s-au `n]eles, la un moment dat, s\ creeze o autoritate superioar\ c\reia s\ i se supun\ individualit\]ile contractante. Scopul unei asemenea `n]elegeri era asigurarea [i ap\rarea intereselor individuale. Prin urmare, potrivit teoriei contractului social, este vorba de o `n]elegere `ntre cet\]eni, pe de o parte [i stat pe de alt\ parte, prin care cet\]enii renun]\ la o parte din libert\]ile lor, f\când `n acela[i timp [i sacrificii de ordin material (impozite) `n schimbul unor activit\]i realizate [i garantate de stat. ~n teoria contractului social, dreptul formal de impunere apare ca rezultatul `ntre stat [i contribuabili.
d. Teoria echivalen]ei numit\ [i teoria schimbului sau teoria intereselor a fost fondat de Adam Smith [i continuat\ de Montesquieu, consider\ c\ impozitele `[i g\sesc justificarea `n serviciile [i avantajele realizate [i garantate de stat. Statul stabile[te cota de impunere a supu[ilor `n raport de avantajele create, dând `n acela[i timp [i m\sura acestora `n raport de m\rimea serviciilor [i avantajelor – cu cât vor fi mai mari, cu atât impozitele vor fi mai ridicate.
Impozitul este “o por]iune pe care o d\ fiecare cet\]ean din bunul s\u, pentru a avea siguran]a celeilalte p\r]i sau pentru a se folosi de ea”.
Dup\ aceast\ teorie impozitele se confund\ cu taxele, de[i dac\ impozitele ar fi `ntr-adev\r echivalente, ar trebui s\ se comensureze `n mod just stabilirea [i perceperea lor. Practic `ns\, este imposibil de stabilit pentru fiecare cet\]ean `n parte, de ce anume avantaj sau serviciu se bucur\ `n organizare de stat. De pild\, `n condi]iile `n care `nv\]\mântul este obligatoriu, la constituirea fondurilor pentru finan]area lui contribuie to]i, persoane fizice [i persoane juridice – `ns\ de acest avantaj social beneficiaz\ numai familiile care au copii.
e. Teoria siguran]ei dup\ care impozitele sunt considerate ca prime de asigurare pe via]a [i bunurile cet\]enilor. Aceast\ concep]ie este asem\n\toare cu teoria contractului social [i teoria echivalen]ei, esen]a ei constând `ntr-un contract dintre stat [i cet\]eni. Statul, pe de o parte, asigur\ via]a [i bunurile, iar cet\]enii, pe de alt\ parte, pl\tesc un impozit, un fel de prim\ asigurare. Teoria siguran]ei ofer\, `n acela[i timp, [i m\sura impozitelor, deoarece m\rimea lor va fi dat\ de calitatea cet\]enului [i valoarea bunurilor pe care le posed\.
Teoria siguran]ei a fost comb\tut\ pe motiv c\ statul nu-[i asum\ vreun angajament formal de asigurare fa]\ de cet\]eni. Dac\ ar exista un asemenea angajament, s-ar impune o desp\gubire din partea statului, atunci când bunurile contribuabililor au fost distruse sau sustrase.
f. Teoria sacrificiului (a datoriei sau solidarit\]ii). Conform acestei teorii, ra]iunea impozitului este justificat\ de `ns\[i natura statului, `n sensul c\ statul este un produs necesar al dezvolt\rii istorice [i nicidecum o organizare social\ bazat\ pe voin]a declarat\ a cet\]enilor sau a unui grup de cet\]eni. Astfel, cei care vor recunoa[te c\ via]a social\, `n complexitatea ei, nu poate exista decât sub forma organiz\rii ei de stat, trebuie s\ recunoasc\ [i dreptul la impunere.
Dreptul statului de a stabili [i percepe impozite este o consecin]\ direct\ a obliga]iei sale de a `ndeplini func]ii [i sarcini de stat. Colectivitatea, to]i cet\]enii, provoac\ o serie de cheltuieli pe care statul este obligat s\ le organizeze [i, prin urmare, aceste cheltuieli trebuie finan]ate de cei care le cauzeaz\. De aici impozitul apare nu ca un contraserviciu special pentru anumite servicii sau avantaje, ci ca o datorie a tuturor cet\]enilor pentru asigurarea existen]ei [i a condi]iilor de dezvoltare a `ntregului social c\ruia `i apar]in. ~n acest sens datoria de contribu]ie a cet\]enilor este analog\ cu datoria de cet\]ean.
Dincolo de aceste teorii, mai mult sau mai pu]in filosofice, cert este c\ – arat\ autorii – impozitul reprezint\ o contribu]ie obligatorie pentru to]i cet\]enii unui stat, f\r\ a se avea `n vedere interesele fiec\rui contribuabil `n parte, ci numai interesele colectivit\]ii, luat\ ca ansamblu de entit\]i independente.
Prin analogie, `n acela[i mod se `ntâmpl\ [i cu actele normative care impun o anumit\ conduit\, ea devenind general valabil\, chiar dac\ `ntr-un anumit context sunt [tirbite unele interese cu caracter individual.
CAPITOLUL III
OBLIGA}IA BUGETAR|
SEC}IUNEA I NO}IUNE. PARTICULARIT|}I
Con]inutul fundamental al raportului juridic bugetar `l constituie obliga]ia stabilit\ unilateral de c\tre stat `n sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili, de a pl\ti o anumit\ sum\ de bani, la termenul stabilit, `n contul bugetului de stat.
Aceast\ sum\ de bani pe care contribuabilul are obliga]ia de a o pl\ti reprezint\ un venit al bugetului de stat, iar obliga]ia al c\rei obiect este va fi denumit\ obliga]ie bugetar\. Obliga]ia bugetar\ este o obliga]ie juridic\, deoarece ea define[te con]inutul unui raport juridic ce ia na[tere `ntre stat [i persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al c\rui izvor este legea, iar `n caz de nevoie, executarea sa este asigurat\ prin intermediul constrângerii de stat.
Acest specific al raporturilor juridice bugetare, la care statul particip\ ca purt\tor al suveranit\]ii, al autorit\]ii publice, este de altfel `n m\sur\ s\ justifice diferen]ele ce disting obliga]ia bugetar\ de obliga]ia civil\ clasic\.
Particularit\]ile ce individualizeaz\ obliga]ia bugetar\ privesc `n special izvorul acestei obliga]ii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum [i condi]iile de stabilire, modificare [i stingere.
a) Izvorul obliga]iei bugetare va fi `ntotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie [i reglementeaz\ un venit al bugetului de stat (impozit sau tax\). Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaz\ bugetului de stat venitul respectiv, elementele venitului bugetar, precum [i modalit\]ile de plat\ a acestuia.
b) Beneficiar\ a obliga]iei bugetare este `ntreaga societate, de[i calitatea de creditor o are statul. Scopul instituirii unilaterale de c\tre stat a acestei obliga]ii fiind realizarea veniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societ\]ii, aceasta va avea `n final calitatea de beneficiar\ a sumelor ce fac obiectul obliga]iei bugetare.
c) Obiectul obliga]iei bugetare const\ `ntotdeauna `ntr-o sum\ de bani, aceasta fiind `n prezent unica form\ `n care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat.
d) Obliga]ia bugetar\ este constat\ `n form\ scris\, prin titlul de crean]\ bugetar\ care o individualizeaz\ la nivelul fiec\rui contribuabil `n raport de veniturile ob]inute sau de bunurile de]inute.
Titlul de crean]\ bugetar\ este `ntocmit sau confirmat de organele financiare ale statului care au atribu]ii `n acest sens, `n conformitate cu prevederile legale prin care se reglementeaz\ veniturile bugetare [i cu respectarea procedurii stabilite prin aceast\ reglementare pentru fiecare categorie de venit `n parte.
e) Condi]iile de stabilire [i executare a obliga]iei bugetare sunt reglementate `n mod diferit pentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorit\ particularit\]ilor prezentate de aceste venituri. Varia]ia condi]iilor de stabilire [i de executare a obliga]iei bugetare mai este determinat\ [i de faptul c\ impozitele moderne nu mai au rolul de a acoperi cheltuielile publice, ci ele sunt folosite [i ca pârghii pentru stimularea sau, dimpotriv\, `mpiedicarea dezvolt\rii unor mecanisme economice.
f) Modificarea obliga]iei bugetare este determinat\ de cauzele prev\zute de lege, respectiv: modificarea elementelor `n raport de care s-a f\cut individualizarea obliga]iei bugetare, modificarea termenelor de plat\, stabilite anterior, modificarea situa]iei juridice a contribuabililor [i `n general orice modificare a actelor normative ce reglementeaz\ veniturile bugetare.
g) Stingerea obliga]iei bugetare se realizeaz\ prin modalit\]i comune [i altor obliga]ii juridice, cum ar fi plata, executarea silit\ sau prescrip]ia, fiind reglementate `ns\ [i o serie de modalit\]i specifice, cum ar fi compensarea, sc\derea sau anularea obliga]iei bugetare.
Cu toate diferen]ele existente `ntre obliga]ia bugetar\ [i obliga]ia civil\, prin aplicarea `n ceea ce prive[te obliga]ia bugetar\ a unui criteriu de clasificare folosit `n dreptul civil, aceasta a fost considerat\ `n literatura de specialitate ca fiind o obliga]ie de “a face”.
Având `n vedere faptul c\ statul impune `n mod unilateral contribuabililor obliga]ia de a pl\ti o sum\ de bani la bugetul de stat, `n virtutea faptului c\ ace[tia – fie ei persoane fizice sau juridice – realizeaz\ un venit sau de]in un bun impozabil, un element important ce caracterizeaz\ obliga]ia bugetar\ `l reprezint\ premisele care dau na[tere acesteia.
Aceste premise, `mprejur\ri de fapt, constau `n realizarea unui venit, cu alte cuvinte `n m\rirea patrimoniului contribuabilului, sau `n de]inerea unui bun. ~n acest ultim caz, obliga]ia bugetar\ apare ca o obliga]ie “propter rem”.
Premisele vor fi diferite `n func]ie de fiecare categorie de venituri bugetare, iar ele vor marca din punct de vedere juridic na[terea obliga]iei bugetare `n sarcina unui anumit contribuabil.
~n materia taxei pe valoarea adugat\, aceste premise ce determin na[terea obliga]iei fiscale `n sarcina unui contribuabil poart\ denumirea de fapt generator (art. 10 din O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea ad\ugat\).
~mprejurarea m\ririi unui patrimoniu prin realizarea unui venit (pentru care legea impune plata unui impozit) sau cea a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui bun impozabil sau taxabil vor determina na[terea obliga]iei bugetare. ~ndeplinirea acestor premise va semnifica dobândirea de c\tre o persoan\ fizic\ sau juridic\ a calit\]ii de contribuabil, din acest moment obliga]ia bugetar\ stabilit\ cu caracter general de lege va fi individualizat\ `n sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice.
Constatarea calit\]ii de contribuabil a unei persoane [i stabilirea elementelor ce caracterizeaz\ obliga]ia bugetar\ ce `i revine – `n special a cuantumului sumei ce urmeaz\ a o pl\ti bugetului de stat, precum [i a eventualelor `nlesniri legale de care beneficiaz\, are loc prin `ntocmirea de c\tre organele fiscale abilitate a titlului de crean]\ bugetar\.
SEC}IUNEA a II-a INDIVIDUALIZAREA OBLIGA}IEI BUGETARE. TITLUL DE CREAN}Ă BUGETAR|
Prin reglementarea fiec\rei categorii de venituri bugetare (impozite [i taxe), legea instituie o obliga]ie cu caracter general, a c\rei concretizare ca obliga]ie b\neasc\ `ntr-un anumit cuantum, ce incumb\ unui anumit contribuabil, se realizeaz\ prin titlul de crean]\ bugetar\.
Ca modalitate de individualizare a obliga]iei bugetare cu voca]ie general\ instituite prin lege, titlul de crean]\ bugetar\ reprezint\ actul juridic prin care se stabile[te `ntinderea obliga]iei de plat\ ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil. Odat\ stabilit\ `ntinderea acestei obliga]ii, care va fi diferit\ de la un subiect pl\titor la altul, executarea sa se va face `n condi]iile [i cu respectarea termenelor prev\zute de actul normativ ce reglementeaz\ venitul bugetar `n cauz\.
Titlul de crean]\ bugetar\ se `ntocme[te sau se confirm\ de c\tre organele ce compun aparatul fiscal al statului [i c\rora le revine competen]a de a calcula impozitele [i taxele datorate bugetului de stat.
Dat fiind faptul c\ obliga]ia bugetar\ este o obliga]ie impus\ `n mod unilateral de c\tre stat contribuabilului, [i titlul de crean]\ ce o individualizeaz\ `ntocmit de organele financiare abilitate va fi un act juridic unilateral. Manifestarea de voin]\ `n acest sens a organelor financiare `[i are temeiul `n lege, care impune o anumit\ sarcin\ fiscal\. Prin urmare, dep\[irea de c\tre aceste organe a cadrului stabilit de lege pentru individualizarea obliga]iei bugetare va da contribuabilului dreptul de a contesta titlul de crean]\ bugetar\ astfel emis.
Titlul de crean]\ bugetar\, ca act juridic unilateral, d\ na[tere unui drept de crean]\ al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datoreaz\ bugetului de stat, precum [i obliga]iei ce revine contribuabilului de a pl\ti aceste sume `n cuantumul [i la termenele stabilite.
Potrivit art. 4 din Ordonan]a Guvernului nr. 11/23 ian. 1996 privind executarea crean]]elor bugetare, “titlul de crean]\ este actul prin care, potrivit legii, se constat\ [i se individualizeaz\ obliga]ia de plat\ privind crean]ele bugetare, `ntocmit de organele de specialitate sau persoanele `mputernicite potrivit legii”.
Acest act normativ enumer\ categoriile de titluri de crean]\, determinate `n func]ie de natura obliga]iilor bugetare pe care le individualizeaz\:
a) pentru obliga]iile bugetare provenite din impozite [i taxe, care se determin\ de c\tre organele financiare pe baza declara]iilor de impunere, titlul de crean]\ `l constituie procesul-verbal de impunere sau, dup\ caz, actul declarativ al contribuabilului;
b) pentru obliga]iile bugetare care se stabilesc de c\tre pl\titor, titlul de crean]\ `l reprezint\ documentul de eviden]\ `ntocmit de acesta;
c) pentru diferen]ele constatate `ntre obliga]iile de plat\ determinate de pl\titor [i cele legal datorate, inclusiv pentru major\rile de `ntârziere datorate pentru neplata la termen a impozitelor, taxelor [i altor venituri, diferen]e stabilite cu ocazia verific\rilor efectuate de organele competente, titlul de crean]\ este actul ce cuprinde rezultatele verific\rii;
d) pentru obliga]iile de plat\ constatate `n vam\, titlul de crean]\ `l constituie declara]ia vamal\;
e) pentru obliga]iile bugetare care se percep prin plat\ direct\, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de crean]\ `l reprezint\ documentul de plat\ sau actul pe care s-au anulat timbrele fiscale mobile;
f) pentru obliga]iile de plat\ a amenzilor, titlul de crean]\ `l reprezint\ procesul-verbal de constatare a contraven]iei [i de aplicare a amenzii, `ntocmit de organul competent;
g) pentru obliga]iile de plat\ a amenzilor, cheltuielilor judiciare sau a altor crean]e bugetare stabilite de instan]a judec\toreasc\ sau de procuror, titlul de crean]\ `l constituie, dup\ caz, `ncheierea, dispozitivul hot\rârii judec\tore[ti, sau ordonan]a procurorului;
h) pentru obliga]iile de plat\ a major\rilor de `ntârziere, titlul de crean]\ `l constituie actul prin care se constat\ suma de plat\.
Enumerarea categoriilor de titluri de crean]\ nu este limitativ\, deoarece art. 4 din O.G. nr. 11/1996 dispune c\ reprezint\ titluri de crean]\ orice alte acte emise de organele competente prin care se constat\ [i se individualizeaz\ crean]ele bugetare.
La baza emiterii titlului de crean]\ de c\tre organele financiare se afl\, pentru anumite categorii de venituri bugetare, declara]ia de impunere sau taxare pe care contribuabilul are obliga]ia legal\ de a o prezenta acestor organe din momentul `n care realizeaz\ un venit impozabil sau de]ine un bun impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul are obliga]ia de a comunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate anterior. Nerespectarea acestei obliga]ii, consacrate `n art. 5 din Legea nr. 87/18 oct. 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, va fi calificat\ ca evaziune fiscal\ [i va atrage r\spunderea contraven]ional\ a contribuabilului, potrivit aceleia[i legi (art. 17 pct. A).
Prin declara]ia de impunere, contribuabilul identific\ veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile. Aceast\ declara]ie trebuie depus\ la organele fiscale competente `ntr-un anumit termen de la ivirea premiselor ce dau na[tere obliga]iei fiscale `n sarcina contribuabilului, respectiv de la ob]inerea venitului sau de la dobândirea bunului `n leg\tur\ cu care exist\ aceast\ obliga]ie.
Organele financiare au dreptul de a verifica exactitatea datelor `nscrise `n declara]ia de impunere [i de a solicita contribuabililor documentele contabile, eviden]ele [i orice alte elemente materiale sau valorice, necesare `n vederea cunoa[terii realit\]ii obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile (art. 8 din Legea nr. 87/1994).
Pe baza declara]iei contribuabililor, organele fiscale competente emit titlul de crean]\ bugetar\, act juridic unilateral, caracterizat prin anumite particularit\]i cu importante consecin]e practice.
a) Titlul de crean]\ bugetar\ este un act juridic declarativ de drepturi [i obliga]ii. Prim emiterea sau confirmarea sa de c\tre organele competente se constat\ doar dreptul statului de a `ncasa sumele de bani datorate bugetului de stat [i obliga]ia `n acest sens ce revine contribuabilui.
Prin legea ce reglementeaz\ un impozit sau o tax\ se instituie o obliga]ie ce va reveni oric\rei persoane fizice sau juridice ce va `ndeplini condi]iile cerute de acea lege.
Odat\ ivite premisele stabilite de lege pentru na[terea obliga]iei de plat\ a impozitului sau a taxei, respectiv realizarea unui venit sau de]inerea unui bun, persoana fizic\ sau juridic\ va deveni contribuabil. Ea va avea obliga]ia de a `ntocmi declara]ia de impunere sau taxare, pe baza c\reia se va emite titlul de crean]\ bugetar\. Aceasta va constata doar individualizarea fa]\ de o anumit\ persoan\ fizic\ sau juridic\ a obliga]iei fiscale cu voca]ie general\ reglementat\ de lege.
Importan]a practic\ a calific\rii titlului de crean]\ bugetar\ ca fiind un act juridic declarativ este eviden]iat\ `n ipoteza `n care contribuabilul nu `[i respect\ obliga]ia de a `ntocmi [i depune la organele fiscale, `n termenul stabilit, declara]ia de impunere. ~n lipsa acesteia, nu va fi emis nici un titlu de crean]\ bugetar\.
Ulterior se constat\, prin intermediul unui control `ntreprins de organele abilitate, sau prin declara]ia f\cut\ cu `ntârziere de c\tre contribuabil, c\ acesta realizeaz\ un venit impozabil sau de]ine un bun impozabil sau taxabil [i, `n consecin]\, se va emite titlul de crean]\ bugetar\.
~n paralel, va fi angajat\ [i r\spunderea contraven]ional\ sau chiar penal\ a contribuabilului, pentru nedeclararea `n termen a veniturilor realizate sau a bunurilor de]inute, fapta sa reprezentând o form\ de evaziune fiscal\.
~n aceast\ situa]ie `ns\, dac\ titlul de crean]\ bugetar\ ar fi calificat ca un act juridic constitutiv de drepturi [i obliga]ii, sumele datorate de contribuabil bugetului de stat ar urma s\ fie calculate din momentul `ntocmirii acestui titlu de crean]\, deoarece din acest moment a luat na[tere obliga]ia sa de a pl\ti o sum\ bugetului de stat.
~n schimb, pentru perioada `n care, `n mod culpabil, nu a `ntocmit declara]ia de impunere, contribuabilul nu va pl\ti impozite sau taxe, deoarece nu are nici o obliga]ie de ordin fiscal. Ori, r\spunderea contraven]ional\ sub forma amenzii nu se poate substitui execut\rii obliga]iei pe care contribuabilul o avea c\tre bugetul de stat pe perioada `n care nu a `ntocmit declara]ia de impunere.
Dac\ titlul de crean]\ bugetar\ va fi calificat `ns\ ca un act juridic declarativ de drepturi, efectele sale vor avea caracter retroactiv, sumele reprezentând impozite sau taxe, urmând a fi calculate [i pe perioada anterioar\ emiterii titlului de crean]\ fiscal\, din momentul `n care contribuabilul a ob]inut venitul sau a dobândit bunul `n leg\tur\ cu care exist\ obliga]iile fiscale. Aceast\ perioad\ pe care se vor calcula retroactiv drepturile b\ne[ti cuvenite statului va trebui s\ se `nscrie `n termenul de prescrip]ie a obliga]iei bugetare.
Dac\ prin aceast\ `ntârziere s-au dep\[it datele la care crean]a bugetar\ devenea exigibil\, se vor aplica major\rile de `ntârziere prev\zute de lege.
De asemenea, va fi angajat\ [i r\spunderea contribuabilului pentru evaziunea fiscal\ s\vâr[it\.
b) O alt\ particularitate a crean]ei bugetare o reprezint\ caracterul s\u executoriu. Titlul de crean]\ bugetar\ este executoriu de drept, f\r\ a mai fi necesar\ ob]inerea altui titlu executoriu, prevederile sale putând fi aduse la `ndeplinire f\r\ nici o investire special\.
Ra]iunea acestei particularit\]i a crean]ei bugetare const\ `n necesitatea realiz\rii veniturilor bugetare de stat la termenele [i `n cuantumul prev\zut de lege. Având `n vedere destina]ia taxelor [i impozitelor [i faptul c\ beneficiar\ a acestor sume este `ntreaga societate, fiind vorba prin urmare despre un interes public, legiuitorul a recunoscut caracterul executoriu de drept al crean]ei bugetare.
~n m\sura `n care contribuabilii nu `[i execut\ la termenele stabilite obliga]ia de a pl\ti sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silit\ a acestor sume.
Procedura execut\rii silite urmeaz\ a fi declan[at\ din oficiu de c\tre organele fiscale competente, nefiind necesar\ interven]ia unor alte organe ale statului care s\ autorizeze executarea silit\. Organele fiscale au obliga]ia ca, `n momentul `n care constat\ neplata la scaden]\ a sumelor cuvenite bugetului de stat, s\ procedeze la realizarea acestora pe calea execut\rii silite. Aceast\ obliga]ie este imperativ\, `n cazul nerespect\rii sale putând fi angajat\ r\spunderea persoanelor din cadrul organelor fiscale competente care aveau obliga]ia de a constata neplata [i de a trece la executarea silit\.
SEC}IUNEA a III-a EXIGIBILITATEA OBLIGA}IEI BUGETARE
§.1.Determinarea momentului `n care crean]a devine exigibil\
Obliga]ia bugetar\, odat\ individualizat\ fa]\ de un contribuabil prin titlul de crean]\ bugetar\, devine exigibil\ la o anumit\ dat\, stabilit\ prin acte normative ce reglementeaz\ venitul bugetar respectiv.
Reglementarea cu caracter de principiu `n aceast\ materie, O.G. nr. 11/1996, stabile[te c\ obliga]iile bugetare sunt scadente la termenele prev\zute de reglement\rile legale (art. 9). Ministerul Finan]elor este abilitat s\ stabileasc\ scaden]a obliga]iilor bugetare `n privin]a c\rora actele normative speciale nu au prev\zut termene de plat\.
Obliga]iile bugetare stabilite `n urma controlului financiar desf\[urat de organele competente devin scadente `n termen de 15 zile de la comunicarea c\tre contribuabil a documentului ce constat\ rezultatele controlului. Semnarea de c\tre contribuabil sau reprezentantul s\u a actului ce constat\ rezultatele controlului echivaleaz\ cu comunicarea acestuia. Actul astfel comunicat va constitui `n acela[i timp [i `n[tiin]are de plat\ (art. 10) precum [i titlu de crean]\ bugetar\ (art. 4 lit. c).
Contestarea de c\tre contribuabili a actelor de control prin care au fost stabilite `n sarcina lor obliga]ii bugetare nu suspend\ obliga]ia de plat\ constat\ prin aceste acte.
~n situa]ia `n care termenul de plat\ a obliga]iei bugetare se sfâr[e[te `ntr-o zi nelucr\toare, plata se consider\ f\cut\ `n termen dac\ este efectuat\ `n ziua lucr\toare imediat urm\toare.
Instituind `n mod unilateral obliga]ia contribuabililor de a pl\ti anumite sume la bugetul de stat, statul stabile[te [i datele la care aceste pl\]i trebuie f\cute, asigurând astfel continuitatea realiz\rii veniturilor bugetului de stat. Ritmicitatea realiz\rii acestor venituri este esen]ial\ pentru efectuarea cheltuielilor publice.
Toate actele normative ce instituie impozite [i taxe stabilesc data sau termenul `n\untrul c\ruia trebuie executate obliga]iile fiscale de c\tre contribuabili. Neplata de c\tre ace[tia a obliga]iilor fiscale la scaden]ele astfel determinate prin lege, va atrage r\spunderea lor patrimonial\, sub forma major\rilor de `ntârziere, [i va dreptul organelor financiare competente de a proceda la executarea silit\ a crean]elor bugetare.
Singurul act normativ care define[te no]iunea de exigibilitate este Ordonan]a Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea ad\ugat\. Potrivit art. 12, “exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde pl\titorului, la o anumit\ dat\, plata taxei datorate bugetului de stat”.
Pentru fiecare categorie de venituri bugetare legea stabile[te una sau mai multe date pân\ la care contribuabilul trebuie s\-[i execute obliga]iile fiscale. Astfel, diversele venituri bugetare urmeaz\ s\ fie pl\tite lunar, trimestrial, anual etc.
Momentul `n care obliga]ia de plat\ a unui anumit venit bugetar devine exigibil\ este stabilit expres pentru fiecare asemenea categorie de venituri prin actul normativ care le instituie [i reglementeaz\.
§.2. Major\rile de `ntârziere
Neexecutarea de c\tre contribuabil a obliga]iilor sale fiscale la momentul `n care acestea au devenit exigibile atrage obligarea sa la plata major\rilor de `ntârziere prev\zute de lege, ca form\ de r\spundere patrimonial\ specific\ dreptului fiscal.
Prin Ordonan]a Guvernului nr. 34/25 august 1995 s-a adoptat o reglementare unitar\ a major\rilor de `ntârziere pentru neplata la termen a sumelor datorate bugetului de stat, toate prevederile contrare cuprinse `n alte acte normative fiind abrogate.
Major\rile de `ntârziere se calculeaz\ `ncepând cu ziua lucr\toare imediat urm\toare celei `n care obliga]ia fiscal\ a devenit exigibil\ (ziua `n care a expirat termenul de plat\ a sumei datorate) pân\ `n ziua pl\]ii, inclusiv. Calculul se face zi cu zi, cuantumul acestor major\ri fiind de 0,12% pentru fiecare zi de `ntârziere, f\r\ a se putea dep\[i `ns\ cuantumul sumelor datorate.
~n situa]ia `n care plata obliga]iilor bugetare se face prin virament, deci prin intermediul unei b\nci, aceasta va avea obliga]ia de a vira sumele reprezentând venituri bugetare `n aceea[i zi `n care a debitat contul debitorului. Nerespectarea de c\tre banc\ a acestei obliga]ii atrage suportarea de c\tre aceasta a major\rilor de `ntârziere datorate pentru neplata la termen a sumelor cuvenite bugetului de stat.
Pe perioada pe care contribuabilului i s-au acordat amân\ri sau e[alon\ri la plata obliga]iilor bugetare, acesta va datora major\rile de `ntârziere calculate potrivit dispozi]iilor legale.
Termenele de prescrip]ie pentru stabilirea [i executarea silit\ a major\rilor de `ntârziere sunt acelea[i cu cele prev\zute expres de lege pentru venitul la care se calculeaz\.
~n situa]ia `n care actul normativ care reglementeaz\ un venit bugetar nu stabile[te termenul de prescrip]ie – atât pentru stabilirea major\rilor de `ntârziere cât [i pentru executarea lor silit\ – va fi de 5 ani (art. 3 din O.G. nr. 34/1995).
Reglementarea unitar\ a major\rilor de `ntârziere prin O.G. nr. 34/1995 con]ine [i posibilitatea acord\rii de facilit\]i contribuabililor `n executarea obliga]iilor de plat\ a acestor major\ri, sub form\ de amân\ri, e[alon\ri, reduceri sau scutiri. Aceste facilit\]i se acord\ de c\tre Ministerul Finan]elor sau consiliile locale, `n func]ie de destina]ia venitului bugetar respectiv – bugetul central sau bugetele locale, la cererea justificat\ a contribuabililor.
SEC}IUNEA a IV-a MODIFICAREA OBLIGA}IEI BUGETARE
Dup\ individualizarea obliga]iei bugetare `n sarcina unui subiect pl\titor prin titlu de crean]\, aceast\ obliga]ie trebuie `ndeplinit\ `n limitele stabilite prin actul de individualizare [i la termenele prev\zute de lege. Subiectul pl\titor va trebui s\-[i `ndeplineasc\ obliga]ia c\tre bugetul de stat, a[a cum aceasta a fost stabilit\ prin titlul de crean]\ care o constat\.
Cu toate acestea, pân\ `n momentul stingerii obliga]iei pot interveni o serie de situa]ii, expres reglementate de lege, care s\ determine modificarea obliga]iilor bugetare stabilite ini]ial. ~n asemenea situa]ii, titlul de crean]\ bugetar\ va fi modificat, obliga]ia astfel constatat\ urmând a fi adus\ la `ndeplinire `n conformitate cu noul s\u con]inut.
Modificarea obliga]iei bugetare intervine `n una din urm\toarele situa]ii:
1.modificarea elementelor `n raport de care s-a f\cut individualizarea sa;
2.modificarea situa]iei juridice a subiectului pl\titor;
3.acordarea `nlesnirilor prev\zute de lege;
4.modificarea actelor normative prin care se instituie [i reglementeaz\ venituri ale bugetului de stat.
SEC}IUNEA a Va STINGEREA OBLIGA}IEI BUGETARE
Potrivit prevederilor legale, obliga]iile bugetare individualizate prin titlu de crean]\ `n sarcina contribuabililor se sting prin urm\toarele modalit\]i:1.plat\; 2.anulare; 3.prescrip]ie; 4.sc\dere; 5.compensare; 6. executare silit\.
§.1. Stingerea obliga]iilor bugetare prin plat\
Stingerea obliga]iilor bugetare ale loc, de regul\, prin aceast\ modalitate, contribuabilii executându[i de bun\ voie obliga]ia impus\ `n mod unilateral de c\tre stat.
Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza `n func]ie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, `n una din urm\toarele modalit\]i:a) prin plata direct\; b) prin re]inere la surs\; c) prin aplicare [i anulare de timbre fiscale mobile.
Executarea obliga]iei bugetare prin plat\ direct\ poate avea loc fie prin virare (virament), fie `n numerar.
Executarea obliga]iei bugetare prin re]inere la surs\ se realizeaz\ prin calcularea, re]inerea si v\rsarea veniturilor bugetare de c\tre o alt\ persoan\ decât contribuabilul.
~ntre persoana care re]ine [i vars\ la bugetul de stat sumele reprezentând obliga]ii fiscale [i contribuabil exist\ un raport juridic, `n cadrul c\ruia prima persoan\ (fizic\ sau juridic\) are obliga]ia de a pl\ti contribuabilului o sum\ de bani. Aceast\ sum\ va reprezenta pentru contribuabil un venit impozabil.Prin re]inerea la surs\ a sumelor datorate ca impozit pentru acest venit de c\tre contribuabil, cealalt\ parte a raportului juridic va sc\dea din suma pe care o datoreaz\ contribuabilului, suma pe care acesta trebuie so pl\teasc\ c\tre bugetul de stat.Astfel, obliga]ia de a calcula [i v\rsa impozitul va reveni altei persoane decât contribuabilul, care p\streaz\ `ns\ calitatea de debitor `n privin]a impozitului respectiv.
Aceast\ modalitate de executare a obliga]iei bugetare este reglementat\ `n legisla]ia noastr\ `n materia impozitului pe salarii (Legea nr. 32/29 martie 1991, cu modific\rile ulterioare) [i `n cea a impozitului pe dividende (Ordonan]a Guvernului nr. 26/18 august 1995).
~n privin]a execut\rii obliga]iei bugetare prin aplicarea [i anularea de timbre fiscale mobile, obliga]ia bugetar\ care comport\ un asemenea mod de stingere, este aceea de plat\ a taxelor de timbru având o valoare de pân\ la 10000 de lei.
Plata prin aplicarea [i anularea de timbre fiscale mobile se face `n momentul `ntocmirii actului pentru care se datoreaz\ taxa de timbru.
~n privin]a taxelor pentru care plata sa f\cut prin aplicarea [i anularea de timbre fiscale mobile nu mai este posibil\ restituirea, deoarece prin anularea sa timbrul fiscal [ia pierdut valoarea, nemaiputând fi utilizat.
Dovada pl\]ii taxelor de timbru realizate `n aceast\ modalitate se face prin marca timbrului aplicat\ pe actul `ntocmit.
§.2. Stingerea obliga]iei bugetare prin anulare
Aceast\ modalitate de stingere a obliga]iei bugetare se realizeaz\ prin acte ale organelor financiare competente. Actele care declar\ anularea unei obliga]ii bugetare pot avea fie aplicabilitate general\ (amnistia fiscal\), fie ele vor avea `n vedere situa]ia unui anumit contribuabil. Amnistia fiscal\ priveste fie obliga]iile bugetare ce revin anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare ne`ncasate pe o perioad\ `ndelungat\.Amnistia fiscal\ se declar\ printrun act normativ care anuleaz\ obliga]ia unor categorii de contribuabili de a pl\ti o serie de sume restante c\tre bugetul de stat. Un asemenea act de clemen]\ intervine foarte rar, fiind determinat de condi]ii socialeconomice, politice sau de alte situa]ii deosebite (calamit\]i naturale, starea de necesitate etc.).Rezultatul intervenirii amnistiei fiscale este sc\derea definitiv\ a debitelor restante din eviden]ele organelor fiscale ale statului.Anularea obliga]iilor bugetare individuale poate fi acordat\ numai pentru anumite obliga]ii fiscale [i numai la cererea debitorilor.Aceast\ modalitate de stingere a obliga]iilor bugetare poate fi folosit\, cu aprobarea organelor Ministerului Finan]elor, `n situa]iile `n care cheltuielile de executare pot fi mai mari decât crean]ele bugetare supuse execut\rii silite (art. 96 din O.G. nr. 11/1996).
§.3. Stingerea obliga]iei bugetare prin prescrip]ie
Dreptul statului de a executa silit titlul de crean]\ bugetar\, având ca obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat, se stinge prin prescrip]ie dac\ nu a fost exercitat `n termenul prev\zut de lege.
~mplinirea termenului de prescrip]ie al obliga]iei fiscale duce la stingerea dreptului statului de a urm\ri `ncasarea veniturilor bugetare. Se stinge astfel [i obliga]ia de plat\ ce revine contribuabilului cu privire la venitul bugetar respectiv.
Datorit\ caracterului executoriu al titlului de crean]\ bugetar\, prescrip]ia reglementat\ `n domeniul fiscal este de fapt o prescrip]ie a dreptului statului de a executa silit crean]a sa [i nu o prescrip]ie a dreptului la ac]iune, cum este cazul dreptului civil.
Astfel, prescrip]ia reprezint\ [i `n aceast\ materie o cauz\ legal\ de `ncetare a for]ei executorii a unui titlu executoriu, producând urm\toarele efecte juridice:
stinge dreptul creditorului de a ob]ine executarea silit\;
stinge obliga]ia debitorului de a se supune execut\rii silite (d\ na[tere dreptului de a se opune execut\rii).
~n materie fiscal\, prescrip]ia poate produce [i un alt efect, [i anume stingerea dreptului contribuabilului de a cere restituirea sumelor pl\tite `n plus la bugetul de stat. Corelativ, organele fiscale au dreptul de a refuza restituirea acestor sume. De asemenea, [i `n aceast\ materie va fi aplicabil\ regula stabilit\ `n dreptul civil, dup\ `mplinirea termenului de prescrip]ie obliga]ia bugetar\ transformându-se `n obliga]ie natural\ alicându-se ragula c\ ceea ce s-a executat nu se mai poate restitui (debetur sed non exigetur) – art. 21 din Decretul nr.1167/1958.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 11/1996, debitorul nu va putea cere restituirea sumelor pl\tite `n contul unor obliga]ii bugetare dup\ `mplinirea termenului de prescrip]ie a acestor obliga]ii.
Termenele de prescrip]ie stabilite de reglement\rile fiscale `ncep s\ curg\ din momentul `n care crean]a bugetar\ a devenit exigibil\, adic\ din momentul `n care statul ar fi putut trece la executarea silit\ a titlului de crean]\ bugetar\.
Termenul general de prescrip]ie `n privin]a crean]elor bugetare provenind din impozite [i taxe, precum [i din major\rile aferente, este de 5 ani de la data na[terii dreptului de a cere executarea silit\.
Pentru alte categorii de crean]e bugetare, precum [i pentru major\rile aferente, termenul de prescrip]ie este de 3 ani.
Prin O.G. nr. 11/1996 au fost abrogate termenele speciale de prescrip]ie reglementate de o serie de acte normative `n materia unor categorii de impozite (impozite si taxe locale, impozitul pe venitul agricol).
O serie de acte normative reglementeaz\ [i prescrip]ia dreptului statului de a stabili o obliga]ie fiscal\ `n sarcina unui contribuabil.
~n materia impozitului pe profit, O.G. nr. 70/1994 stabile[te ca termenul de prescrip]ie pentru stabilirea acestui impozit este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declara]iei de impunere. ~n caz de evaziune fiscal\, acest termen este de 10 ani (art. 27).
~n cazul `n care impozitele sau taxele locale nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declara]iei sau a faptului c\ datele nu corespund realit\]ii, stabilirea sau modificarea acestor impozite sau taxe nu se poate face decât pe doi ani anterior celui `n care a avut loc constatarea (art. 62 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele [i taxele locale).
~n privin]a impozitului pe venitul agricol, dac\ obliga]ia fiscal\ nu a fost stabilit\ la termenul prevazut sau datele declarate au fost eronate, stabilirea sau modificarea impozitului nu se poate face decât pe trei ani anteriori celui `n care sa efectuat constatarea, acceptând perioada de scutire prev\zut\ de Legea fondului funciar nr. 18/1991.
§.4.Stingerea obliga]iei bugetare prin sc\dere
Aceast\ modalitate de stingere a obliga]iei bugetare intervine `n situa]iile `n care contribuabilul persoan\ fizic\ a decedat f\r\ s\ lase avere, este insolvabil sau a disp\rut. ~n situa]ia `n care debitorul este o persoan\ juridic\, aceast\ modalitate de stingere a obliga]iilor sale bugetare va interveni:
a) dac\ debitorul a fost supus procedurii de reorganizare [i lichidare judiciar\ care a fost `nchis\, potrivit Legii nr.64/22 iunie 1995 privind procedura reorganiz\rii [i lichid\rii judiciare;
b) când debitorul `si `nceteaz\ existen]a `n alt mod [i r\mân neachitate obliga]ii bugetare.
Considerea opera]iunii de sc\dere ca fiind un mod de stingere a obliga]iei bugetare este oarecum improprie, deorece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din eviden]a curent\ [i trecerea lor `ntro eviden]\ separat\ pân\ la `mplinirea termenului de prescrip]ie. ~n consecin]\, [i `n acest caz stingerea obliga]iei bugetare se face tot prin prescrip]ie. Având `n vedere situa]iile `n care intervine opera]iunea de sc\dere [i procedura pe care o presupune, aceasta este analizat\ ca o modalitate de stingere a obliga]iei bugetare.
§.5. Stingerea obliga]iei bugetare prin compensare
Acest\ modalitate de stingere a obliga]iei bugetare intervine `n situa]ia `n care un contribuabil a pl\tit bugetului de stat o sum\ nedatorat\ sau a pl\tit mai mult decât datora. Sumele astfel pl\tite se vor compensa cu alte obliga]ii fiscale ale contribuabilului, restante sau viitoare. Compensarea este alternativ\ cu restituirea acestor sume.
Se poate considera c\ debitorul obliga]iei fiscale efectueaz\ o plat\ nedatorat\ `n urm\toarele situa]ii:a) când nu exist\ titlu de crean]\ bugetar\; b) când titlu de crean]\ bugetar\ a fost emis ca urmare a aplic\rii eronate a prevederilor legale `n materie.
Contribuabilul poate pl\ti mai mult decât datoreaz\ fie ca urmare a unor erori de calcul, fie datorit\ altor `mprejur\ri, cum ar fi modificarea ulterioar\ a obliga]iei sale bugetare prin solu]ionarea unei contesta]ii `mpotriva actului constatator al acestei obliga]ii.
Termenul de "compensare" este folosit `n acest\ materie `ntrun sens diferit de cel consacrat de dreptul civil, deoarece opera]iunea de compensare `n dreptul fiscal nu presupune existen]a unor crean]e reciproce, cum este cazul dreptului civil, ci crean]ele care se compenseaz\ apar]in aceluia[i creditor statul iar obliga]ia de plat\ revine aceluia[i debitor contribuabilul.
§.6.Executarea silit\ a obliga]iilor bugetare
~n situa]ia `n care contribuabilii nu [iau executat obliga]iile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia na[tere la aceast\ dat\ dreptul statului de a trece la executarea silit\ a crean]elor bugetare. Datorit\ caracterului executoriu al titlului de crean]\ bugetar\, procedura de executare silit\ desf\[urat\ de organele financiare nu este precedat\ de o alt\ procedur\ cu caracter judiciar.
Actul normativ care reglementeaz\ executarea silit\ a crean]elor bugetare este Ordonan]a Guvernului nr. 11/1996, care a abrogat Decretul nr. 221/1960. Prevederile Ordonan]ei se completeaz\ cu cele ale Codului de procedur\ civil\.
Articolul 114 din aceast\ Ordonan]\ dispune c\ execut\rile silite ce se afl\ `n curs la data intr\rii `n vigoare a acestui act normativ vor fi continuate potrivit noii proceduri, actele `ndeplinite anterior p\strându[i `ns\ valabilitatea. Termenele care au `nceput s\ curg\ `nainte de data intr\rii `n vigoare a noului act normativ vor urma regimul juridic `n vigoare la data la care au `nceput s\ curg\.
Datorit\ faptului c\ obiectul obliga]iei de plat\ a impozitelor [i taxelor `l reprezint\ o sum\ de bani, executarea silit\ a obliga]iilor fiscale se va face `ntotdeauna `n natur\ [i nu prin echivalent.
CAPITOLUL IV
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
SEC}IUNEA I NO}IUNE, ROL {I CLASIFICARE
§.1. No]iunea [i rolul cheltuielilor publice
Cheltuielile publice reprezint\ modalit\]i de repartizare [i utilizare a fondului b\nesc bugetar `n vederea satisfacerii necesit\]ilor generale ale societ\]ii.
~n orice stat, o parte din venitul na]ional este preluat la dispozi]ia acestuia pentru a servi la acoperirea cheltuielilor pe care le genereaz\ `ndeplinirea func]iilor [i sarcinilor sale. Statul, ca orice institu]ie, serve[te societatea din punct de vedere politic [i social, adic\ creaz\ condi]iile necesare pentru perpetuarea concep]iilor [i institu]iilor publice, de drept, religioase, filozofice etc.
Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru acoperirea nevoilor militare, `ntre]inerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subven]ii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor socialculturale, precum [i a celor de cercetaredezvoltare. Neparticipând la activitatea productiv\, statul `[i acoper\ cheltuielile legate de nevoile enumerate mai sus pe seama unei p\r]i din venitul na]ional creat `n sfera produc]iei materiale.
~ndeplinirea celor dou\ func]ii ale statului intern\ [i extern\ se face prin intermediul unui sistem complex [i variat de institu]ii [i organe. ~ntre acestea, armata permanent\, poli]ia, jandarmeria, siguran]a, justi]ia [i procuratura, aparatul administrativ, [coala [i biserica joac\ un rol deosebit de important. Pentru `ntre]inerea acestora statul cheltuie[te `n fiecare an importante sume de bani.
De la o perioad\ la alta, cheltuielile publice cresc, atât ca expresie valoric\, b\neasc\, cât [i ca m\rime real\, absolut\. Evolu]ia cheltuielilor publice, exprimate `n pre]uri curente, este influen]at\ de modificarea puterii de cump\rare a monedei na]ionale. Deprecierea monetar\, ca urmare a proceselor infla]ioniste, atrage dup\ sine majorarea pre]urilor, respectiv cre[terea nominal\ a cheltuielilor pe care le efectueaz\ statul cu procurarea unei cantit\]i determinate de bunuri [i servicii. Invers, `n situa]ia reducerii pre]urilor ca urmare a unor factori conjuncturali, pentru aceea[i cantitate de bunuri statul va pl\ti o sum\ mai mic\ de bani. M\rimea real\ a cheltuielilor publice este influen]at\ deci de muta]iile monetare, determinânduse cu ajutorul pre]urilor constante.
Pentru a avea dimensiunea cre[terii reale a cheltuielilor publice este necesar ca evolu]ia acestora s\ fie analizat\ `n corela]ie cu aceea a produsului intern brut (sau a venitului na]ional) [i a num\rului popula]iei [i s\ se refere, bine`n]eles, la acelea[i teritorii. Ponderea cheltuililor publice `n produsul intern brut arat\ muta]iile care au intervenit `n reparti]ia produsului intern brut, `ntro perioad\ de timp determinat\, prin intermediul statului.
§.2. Clasificarea cheltuielilor publice
~n literatura de specialitate cheltuielile publice se grupeaz\ dup\ diferite criterii, unele administrative, altele economice.
1. Astfel, este cunoscut\ o clasificare administrativ\ a cheltuielilor, care are la baz\ structura organelor [i institu]iilor de stat. Aceast\ clasificare poate s\ fie: a) organic\, atunci când se grupeaz\ cheltuielile dup\ institu]iile la care se refer\: ministere [i alte organe centrale, unita]i administrativteritoriale, alte institu]ii publice [i dup\ fondurile din care sunt finan]ate: bugetul de stat, bugetele anexe sau conturile speciale de trezorerie; b) func]ional\, atunci când grupeaz\ cheltuielile dup\ profilul activit\]ii institu]iilor publice, puterea public\ [i administra]ia general\, justi]ie [i poli]ie, rela]ii interna]ionale, armat\, cultur\, `nv\]\mânt, ac]iuni sociale, ac]iuni economice.
2.Clasificarea economic\ a cheltuielilor folose[te mai multe criterii. Dup\ rolul lor `n procesul reproduc]iei sociale, spre exemplu, cheltuielile publice se `mpart `n reale (negative), economice (pozitive) [i neutre. ~n prima categorie intr\ cheltuielile care constituie definitiv venit na]ional, [i anume: cheltuielile militare, cheltuielile cu `ntre]inerea aparatului administrativpoli]ienesc, dobânzile aferente datoriei publice etc. ~n cea dea doua categorie intr\ cheltuielile care constituie o avansare de venit na]ional [i contribuie la cresterea avu]iei na]ionale, ca de exemplu: cheltuielile pentru construirea de `ntreprinderi noi, reutilarea celor existente, lucr\ri de asan\ri [i iriga]ii, contruc]ii de c\i ferate, porturi, aerodromuri, drumuri [i poduri etc. ~n cea dea treia categorie intr\ celelalte cheltuieli care nar avea nici o influen]\ asupra venitului na]ional. ~n realitate, asemenea cheltuieli nu exist\. ~n m\sura `n care cheltuielile sunt corect `ncadrate `n primele dou\ categorii, o asemenea grupare poate fi folosit\ cu succes `n munca de analiz\ economic\ a cheltuielilor publice.
O alt\ grupare economic\, pe care o `ntâlnim `n literatura de specialitate, cuprinde: a) cheltuieli de func]ionare; b) cheltuieli de transfer; c) cheltuieli de investi]ii.
Sunt considerate cheltuieli de func]ionare (sau curente) cele necesare bunului mers al activit\]ii institu]iilor publice, adic\: salariile pl\tite func]ionarilor publici, cheltuieli cu procurarea materialelor [i serviciilor necesare activit\]ii curente a institu]iilor respective (iluminat, `nc\lzit, cur\]enie, repara]ii, rechizite de birou, po[t\, telefon, telegraf etc.). Aceste cheltuieli au la baz\ ideea contrapresta]iei.
~n categoria cheltuielilor de transfer sunt incluse sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv [i nerambursabil, ca de exemplu: dobânzile aferente datoriei publice, ajutoarele de [omaj, pensiile acordate veteranilor de r\zboi sau altor categorii sociale, subven]iile acordate `ntreprinderilor etc.
Din categoria cheltuielilor de investi]ii fac parte cele care se materializeaz\ `n bunuri publice cu caracter durabil, cum ar fi: construirea de noi `ntreprinderi, reconstruirea ori utilarea celor existente, lucr\rile de iriga]ii sau de drenaj, construc]iile de [coli, spitale, cl\diri administrative, caz\rmi, drumuri, str\zi, procurarea de nave fluviale, maritime ori aeriene etc.
3.~ntro alt\ clasificare, cheltuielile publice sunt grupate `n urm\toarele cinci categorii: a) cheltuieli care se autolichideaz\. Aici intr\ cheltuielile publice pentru diferite servicii prestate de institu]ii, ale c\ror costuri se recupereaz\ de la beneficiarii acestora ; b) cheltuieli reproductive, adic\ cele care la sporirea venitului na]ional, respectiv la cre[terea `ncas\rilor din impozitul pe venit ; c) cheltuielile care creeaz\ comodit\]i curente vie]ii, f\r\ s\ sporeasc\ baza fiscal\ a veniturilor; d) cheltuieli neproductive, din care fac parte cheltuielile militare excesiv de ridicate, care `ntrec necesit\]ile ap\r\rii na]ionale etc.;e) cheltuieli care se efectueaz\ `n prezent pentru a economisi cheltuielile publice mult mai mari `n viitor .
4.Cheltuielile publice se mai grupeaz\ `n cheltuieli de personal [i de materiale. Primele cuprind salariile, pensiile ajutoarele [i alte indemniza]ii asem\n\toare acordate de stat persoanelor fizice, iar `n cele din urm\ cheltuielile pentru procurarea de materiale, combustibil, obiecte de inventar, utilaje, tehnic\ militar\, prest\ri de servicii etc., necesare `nzestr\rii [i func]ion\rii institu]iilor publice.
5.Dup\ caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se subdivid `n ordinare [i extraordinare sau excep]ionale.
6.~n sfâr[it, din punct de vedere juridic, cheltuielile publice se grupeaz\ `n cheltuieli cu titlu definitiv [i cheltuieli cu caracter temporar (avansul `n contul unei furnituri, `mprumutul acordat unei unit\]i administrativteritoriale de la bugetul central etc.).
SEC}IUNEA a IIa STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE
§.1. Cheltuieli publice `n domeniul social
~n structura cheltuielilor publice cheltuielile `n domeniul social au o importan]\ deosebit\ dat fiind rolul lor de investi]ii `n "capitalul uman" [i s\n\tatea societ\]ii.
~n aceast\ categorie intr\ cele pentru finan]area `nv\]\mântului public [i subven]ionarea celui privat, pentru ap\rarea s\n\t\]ii prin `nfiin]area re]elei de spitale de stat [i organizarea altor ac]iuni sanitare, pentru organizarea sistemului securit\]ii [i asisten]ei sociale etc.
Cheltuielile f\cute de stat, pentru `nv\]\mânt, au un randament pentru colectivitate mai ridicat decât investi]iile clasice de capital, cu toate c\ finan]area acestei activit\]i se asigur\ nu numai pe seama resurselor bugetare, ci [i a `mprumuturilor contractate pe pia]\ de colectivit\]ile locale, precum [i a resurselor care provin din taxe [colare, dona]ii, venituri ob]inute prin exploatarea propriet\]ilor apar]inând [colilor sau din unele servicii desf\[urate de c\tre ace[tia c\tre ter]i.
Cheltuielile publice pentru s\n\tate au un caracter diferit `n func]ie de vârsta beneficiarilor [i mobilul urm\rit prin asisten]a medical\. Astfel, cheltuielile efectuate `n perioada copil\riei [i adolescen]ei, deci pentru asigurarea s\n\t\]ii unor persoane care se preg\tesc s\ intre `n activitatea productiv\, fac parte din investi]iile `n resurse umane, având acela[i caracter cu cheltuielile pentru `nv\]\mânt. Cele efectuate `n perioada `n care beneficiarii lor desf\[oar\ o activitate productiv\ fiind `ndreptate spre men]inerea st\rii de s\n\tate a popula]iei active, sunt ni[te cheltuieli de consum intermediar, fiind recuperabile din veniturile realizate de cei c\rora li sa men]inut capacitatea de munc\. Cheltuielile efectuate pentru `ngrijirea medical\ a persoanelor `n vârst\ sau care [iau pierdut definitiv capacitatea de munc\ au un caracter de consum final pur, fiind suportate din veniturile create de acestea `n perioada de activitate productiv\ a lor.
§.2. Cheltuieli pentru cercetaredezvoltare
O parte din fondurile publice este dirijat\ spre finan]area cheltuielilor pentru cercetaredezvoltare. ~n aceast\ categorie se includ cheltuielile pentru:
a) cercetarea fundamental\, care are ca obiectiv dezvoltarea cuno[tin]elor `ntr-un anumit domeniu al [tiin]ei;
b) cercetarea aplicativ\, care are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee tehnologice;
c) dezvoltarea, care urm\re[te verificarea prealabil\ a posibilit\]ii realiz\rii unui produs pe scar\ industrial\, prin construirea de prototipuri, sta]ii pilot etc. Ca urmare, rezultatul activit\]ii de cercetare se materializeaz\ `n elucidarea unor aspecte cu caracter teoretic sau `n rezolvarea unor probleme cu caracter practic legate de nevoile economiei na]ionale.
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare fiind concentrate la un num\r restrâns de `ntreprinderi, rezult\ c\ de sprijinul financiar al statului se bucur\, `n primul rând, marile monopoluri.
§.3. Cheltuieli militare
Cheltuielile militare reprezint\ unul din capitolele cele mai importante ale cheltuielilor publice, având o pondere ridicat\ `n bugetele statelor.
Aceste cheltuieli sunt neproductive, constituind un consum final de produs na]ional brut.
Cheltuielile militare sunt clasificate `n literatura de specialitate `n dou\ categorii: directe [i indirecte.
Din prima categorie fac parte cheltuielile cu `ntre]inerea `n ]ar\ [i pe teritorii str\ine a armatei, flotei maritime [i aeriene, cump\rarea de armament, echipament militar, mijloace de subzisten]\, etc. care figureaz\ `n bugetele ministerelor respective. Pe lâng\ bugetele acestor ministere mai exist\ `ns\ [i bugete speciale cu caracter militar, precum [i cheltuieli militare directe camuflate `n bugetele unor departamente cu caracter civil. La stabilirea volumului cheltuielilor militare directe este necesar a se ]ine seama de toate aceste elemente.
Din cea de-a doua categorie fac parte cheltuielile legate de lichidarea urm\rilor r\zboiului, repara]iile (desp\gubirile) de r\zboi; pensiile datorate invalizilor, v\duvelor [i orfanilor de r\zboi; cheltuielile legate de aplicarea unor acorduri interna]ionale cu caracter militar (de exemplu, acordarea de "ajutoare militare"), cheltuielile cu preg\tire de r\zboaie (pentru cercet\ri stiin]ifice `n scopuri militare, dezvoltarea industriei de r\zboi etc.).
Ponderea cheltuielilor directe [i indirecte `n totalul cheltuielilor militare se schimb\ continuu de la o etap\ la alta. ~n timpul r\zboiului, de exemplu, greutatea specific\ a cheltuielilor militare directe cre[te `n mod vertiginos, iar `n perioada postbelic\, cre[te greutatea specific\ a cheltuielilor indirecte.
§.4. Cheltuieli bugetare pentru func]ionarea aparatului de stat
O categorie important\ de cheltuieli publice o constituie cele pentru `ntre]inerea [i func]ionarea organelor de administra]ie.
Situate pe toate treptele structurii organzatorice a statului, acestea ac]ioneaz\ ca organe ale puterii sau administra]iei de stat, alese sau numite, [i se preocup\ de cele mai variate probleme, `ncepând de la elaborarea [i adoptarea legilor, `ntre]inerea de rela]ii diplomatice cu alte state, stabilirea [i `ncasarea impozitelor [i taxelor, canalizare, salubritate, iluminatul public, `ngrijirea parcurilor, `nregistrarea actelor de stare civil\ [i pân\ la sistematizarea teritorial\, construirea de drumuri [i poduri, `ntre]inerea [i repararea str\zilor, protec]ia mediului `nconjur\tor, ap\rarea contra inunda]iilor, paza contra incendiilor [i altele. La acestea se adaug\ cheltuielile privind organele `ns\rcinate cu men]inerea ordinii publice, [i anume: poli]ia [i jandarmeria, siguran]a statului, justi]ia [i procuratura, deci `ntreg aparatul, cu atribu]ii coercitive.
M\rimea cheltuielilor pentru func]ionarea aparatului de stat spore[te odat\ cu cre[terea complexit\]ii vie]ii economico-sociale, ajungând ast\zi `n ]\rile dezvoltate la peste o treime din venitul na]ional [i de]inând ponderea cea mai important\ `n totalul cheltuielilor publice.
§.5. Cheltuieli publice pentru ac]iuni economice
Func]ia economic\organizatoric\ a statului se manifest\, `ntre altele, `n dezvoltarea sistematic\ `n ramurile economiei na]ionale, potrivit cerin]elor legilor economice. ~n acest scop, an de an, statul a alocat [i aloc\ o bun\ parte din resursele sale b\ne[ti `n scopul dezvolt\rii ne`ntrerupte a economiei na]ionale.
Resursele b\ne[ti destinate finan]arii economiei na]ionale servesc pentru:
– l\rgirea fondurilor fixe pe calea investi]iilor. Aici se includ construirea de `ntreprinderi, fabrici [i uzine noi [i echiparea lor cu ma[inile, utilajele [i uneltele necesare produc]iei, precum [i reconstruirea, modernizarea [i l\rgirea celor existente;
– readucerea fondurilor fixe par]ial uzate `ntr-o stare de func]ionare cât mai apropiat\ de cea ini]ial\, pe calea repara]iilor capitale;
– asigurarea `ntreprinderilor nou create cu mijloace circulnte proprii necesare [i acoperirea cre[terilor de mijloace circulante la `ntreprinderile `n func]iune;
– acoperirea unor diferen]e de pre];
– acoperirea cheltuielilor pentru finan]area ac]iunilor agro-zoo-veterinare, de gospod\rie comunal\, `ntre]inerea [i repararea drumurilor [i podurilor [.a.;
– constituirea rezervelor materiale de stat.
Organele financiare realizeaz\ planurile financiare ale ministerelor [i `ntreprinderilor `n ceea ce prive[te necesit\]ile de resurse b\ne[ti ale acestora, ]inând seama de condi]iile concrete `n care `[i desf\[oar\ activitatea, precum [i de necesit\]ile lor de dezvoltare. ~n cursul anului, aceste organe exercit\ un control sistematic asupra activit\]ii unit\]ilor economice [i verific\ dac\ resursele financiare de care dispun au fost utilizate `n mod ra]ional [i `n conformitate cu scopul pentru care au fost acordate.
Cheltuielile publice cu caracter economic au cunoscut o cre[tere deosebit\ `n perioada postbelic\, concretizând con]inutul politicilor interven]ioniste.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistem Fiscal (ID: 131290)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.