. Sistem de Gestiune a Emitentilor de Valori Mobiliare

Introducere

În condițiile dezvoltării instrumentelor de investiții financiare și a pieței de capital atât pe plan internațional cât mai ales la nivelul țării noastre, se impune un studiu detaliat al acestui domeniu.

Informatizarea domeniului financiar-bancar este un proces complex care este condiționat de performanțele ridicate cerute pentru produsele software, de standardele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească cum ar fi: interoperabilitatea, mentenabilitatea, fiabilitatea, timpul de efectuare a tranzacțiilor sau timpul de păstrare a datelor în baza de date a aplicației.

Lucrarea „Sistem de gestiune a emitenților de valori mobiliare într-o unitate bancară” își propune realizarea unei aplicații de gestiune complete cu funcționalități bine definite care să ofere servicii de încredere atât pentru bancă cât și pentru clienții săi.

Primul capitol realizează o imagine de ansamblu a pieței de capital și a domeniului bancar pe piața financiară românească.

Capitolul al doilea prezintă noțiunea de sistem de gestiune, pune în evidență importanța sitemelor de gestiune pentru domeniul bancar și descrie principalele metode utilizate pentru realizarea unui sistem de gestiune bancară.

Capitolul al treilea prezintă aplicația din punct de vedere general, al scopului aplicației, al funcționalității și utilizabilității ei.

De asemenea în acest capitol am prezentat elementele de analiză și proiectare a sistemului de gestiune a emitenților, din perspectiva metodelor de proiectare obiectuale, cu exemplificare pe limbajul de modelare UML.

– am detaliat elementele specifice limbajului de modelare, exemplificând cu activitățile specifice sistemului financiar-bancar.

– am realizat un studiu de caz, aplicând UML, pentru prezentarea detaliată, prin prisma diagramelor specifice metodei, a activității de emisiune.

Capitolul contine și o prezentare a produselor CASE, detaliind funcțiile, elementele componente și tipurile de instrumente CASE.

– am realizat un studiu de caz utilizând produsul CASE Rational Rose, pentru realizarea diagramelor obiectuale specifice activității de gestionare a emisiunilor de titluri de valoare.

În final, în capitolul al patrulea am realizat o aplicație informatică financiar-bancară complexă, în Java 1.4, aplicație care gestionează principalele activități legate de emisiunea de titluri de valoare: subscriere, emisiune. Aplicația a fost implementată având la bază proiectarea sistemică prin metoda UML și poate fi utilizată cu succes atât de economiști, cât și de informaticieni.

Capitolul 1. Domeniul financiar-bancar

1.1. Prezentare generală

Cadrul juridic general al funcționării și finanțării economice, cel al investitiilor în special, este legat de operațiunile de emisiune și circulație ale instrumentelor financiare,dintre care un rol important îl au cele de capital, numite valori mobiliare, prin intermediul carora se constituie si se utilizeaza capitalul necesar dezvoltarii, distribuind în mod simultan rezultatele investiției și riscul realizării lor asupra unui număr mare de participanți, pe piața de capital.

Capitalul rezultat in urma investiției financiare , atras prin emisiunea instrumentelor, este transformat și utilizat conform scopului societății, pe baza unui plan, emis in prealabil, ceea ce face ca investiția să se materializeze și să capete aspect real., fără de care întreaga activitate de investiții nu ar avea sens.

Astfel, instrumentele de capital sau valorile mobiliare clasice sunt privite ca fiind contracte speciale, standardizate și tipizate prin care investitorul, îndeplinind funcția de furnizor de capital, pune la dispoziția agentului economic, numit in cadrul pieții – emitent al instrumentului , capitalul necesar pentru funcționarea și dezvoltarea activității , în schimbul recunoașterii drepturilor investitorului la revendicarea unei părți din rezultatele economice.

Pentru a înțelege mai bine domeniul finaciar-bancar voi da câteva explicații ale termenilor ce vor fi des folosiți în această lucrare:

TITLURI FINANCIARE

Active financiare nebancare, exprimate pe un suport material sau în cont si negociabile pe

piața secundară la valoarea de piață. Pot fi primare (acțiuni, obligațiuni), derivate (contracte futures și opțiuni).

OPȚIUNE

Titlu financiar care dă dreptul deținătorului, dar nu și obligația de a cumpăra sau vinde un

anumit activ, într-o perioada determinata, la un preț stabilit. Opțiunea poate fi de cumpărare (CALL) sau de vânzare (PUT).

PORTOFOLIU

Ansamblul titlurilor financiare (acțiuni, obligațiuni etc.) deținute de un investitor.

POZIȚIE

Situația titlurilor în contul unui operator. Aceasta poate fi „lungă” când contul este creditor sau „scurtă” când contul este debitor.

OBLIGAȚIUNI

Valori mobiliare asociate acelor emisiuni de pe piața de capital prin care o societate sau instituție realizează defapt un împrumut de la populație. Obligatiunile pot fi corporatiste si municipale.

O societate poate avea mai mult de o emisiune de tip obligațiune, care se desfășoară în paralel (spre diferență de acțiuni). Obligațiunile pot fi și ele tranzacționate la bursă, si prin urmare lista deținătorilor de obligațiuni emise de o anumită societate, este dinamică.

Lista deținătorilor de obligațiuni este, de asemenea, gestionată de o societate de registru.

ACȚIUNE (share)

Instrument financiar transferabil care atesta dreptul de proprietate (equity ownership) intr-o corporatie, reprezentat printr-un certificat (in cazul actiunilor in forma materializata). Numarul actiunilor pe care o corporatie este autorizata sa le emita este mentionat in statutul corporatiei. In general, corporatiile nu emit numarul total al actiunilor autorizate.

ACȚIUNE (stock)

Instrument financiar ce reprezinta proprietatea intr-o corporatie si confera un drept asupra castigurilor si activelor acesteia. De regula, o actiune comuna da dreptul detinatorului sau sa voteze cu ocazia alegerii directorilor in consiliul de administratie sau cu ocazia supunerii la vot a altor probleme, in adunarea generala a actionarilor sau prin intermediul unui mandat (proxy). In general, o actiune preferentiala nu confera dreptul la vot, dar are un drept prioritar asupra castigurilor si asupra activelor companiei fata de o actiune comuna – dividendele aferente actiunilor preferentiale trebuie platite inaintea dividendelor aferente actiunilor comune. O corporatie poate autoriza si alte clase de actiuni, fiecare cu propriul sau set de drepturi contractuale

ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ (preferred stock)

Tip de actiune care confera detinatorului ei dreptul la un dividend prestabilit care trebuie platit regulat, inaintea dividendelor aferente actiunilor comune. De asemenea, in cazul lichidarii companiei, detinatorii de actiuni preferentiale isi exercita drepturile asupra activelor acesteia, fiind superiori detinatorilor de actiuni comune, dar inferiori detinatorilor de obligatiuni. De regula, proprietarii de actiuni preferentiale nu au drept de vot in adunarea generala a actionarilor.

ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ RĂSCUMPĂRABILĂ (callable preferred stock)

Actiune care poate fi rascumparata de catre emitent (de obicei, la valoarea nominala sau la un pret putin peste aceasta valoare). Rascumpararile pot fi de asteptat atunci cand ratele dobanzii de pe piata scad semnificativ sub randamentul oferit de actiunea preferentiala la momentul emiterii.

ACȚIUNE TEZAURIZATĂ (treasury stock)

Actiune care a fost emisa si apoi rascumparata de catre compania emitenta. O actiune tezaurizata poate fi retrasa sau revanduta pe piata secundara. Ea este emisa, dar nu se afla in circulatie. Ea nu este luata in considerare la plata dividendelor, la calcularea castigurilor per actiune si nu confera dreptul de vot.

O corporatie isi tezaurizeaza actiunile:

pentru a oferi o alternativa la plata dividendelor impozabile, deoarece reducerea numarului actiunilor aflate in circulatie creste valoarea per actiune si adesea pretul de piata;

pentru a furniza actiuni pentru exercitarea optiunilor, a garantiilor si conversia instrumentelor financiare transferabile convertibile;

pentru a contracara o tentativa de preluare;

pentru a modifica raportul datorii pe termen lung/capitalul actionarilor (debt-to-equity ratio), emitand obligatiuni cu scopul de a finanta rascumpararea actiunilor;

ca rezultat al stabilizarii pretului de piata in timpul unei emisiuni noi.

ACȚIUNE YO-YO (yo-yo stock)

Actiune foarte volatila, al carei pret creste si scade des si intr-un interval ingust.

ACȚIUNI AFLATE ÎN CIRCULAȚIE (outstanding capital stock)

Actiuni care au fost emise si care sunt detinute de catre public. In aceasta categorie nu intra actiunile tezaurizate, adica actiunile care au fost emise, dar ulterior au fost rascumparate de catre emitent. Numarul actiunilor aflate in circulatie este folosit la calcularea valorii contabile si a castigurilor per actiune (dividende).

ACȚIUNI AUTORIZATE (authorized shares)

Numarul maxim de actiuni dintr-o anumita clasa pe care o companie il poate emite legal, conform prevederilor din statut. De obicei, o corporatie poate sa mareasca ulterior acest numar prin votul actionarilor in adunarea generala. Conform prevederilor din actele sale constitutive, corporatia nu este obligata sa emita toate actiunile autorizate.

ACȚIUNI BLUE-CHIP (blue-chip stocks)

Acțiuni comune ale unor companii mari, bine cunoscute de-a lungul timpului pentru cresterea profitului si plata dividendelor, precum si pentru calitatea managementului, a produselor si serviciilor. De regula, actiunile blue-chip au preturi relativ mari si randamente moderate. Termenul "blue-chip" provine de la jocul de poker, unde jetoanele albastre au cea mai mare valoare.

Plasamentul în instrumentele financiare are in primul rând rolul de a concentra capitalul disponibil in societate si a-l aloca pentru functionarea și dezvoltarea capacităților de productie ale agentilor economici , pentru realizarea finanțării investițiilor reale.

Interesul manifestat asupra investiției financiare este concretizat in tranzacțiile cu instrumentele financiare și valorile mobiliare, care in principal,sunt supuse riscului de piață, credit și preț, de aceea investiția din piața de capital necesită o acțiune continuă, de aplicare a unor corecții condiționate de situația evoluției pe piață, pentru a optimiza rezultatele tranzacției initiale.

Piața de capital (piața valorilor mobiliare) reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizează transferul capitalului de la cei care au surplus (investitori) către cei care au nevoie (emitenți, investitori), cu ajutorul unor vehicule sau instrumente specifice (valori mobiliare) și prin intemediul unor operatori specifici (societățile de servicii de investiții financiare).

După cum rezultă din figura nr. 1.1., prezentată mai jos, există două fluxuri pe baza cărora se alocă resursele: pe de o parte fluxul – valorile mobiliare versus bani dintre unitățile aflate în deficit de resurse și care emit valori mobiliare (emitenți) și totalitatea unitaților având surplus de resurse (investitori), iar pe de alta parte fluxul -bani versus valori mobiliare – dintre cei care posedă valori mobiliare dar care au nevoie de lichidități (investitori – pentru că ei au investit deja cel puțin o dată în valori mobiliare) și cei care au surplus de resurse bănești (investitori) și doresc să cumpere valori mobiliare de la alți investitori.

Figura nr. 1.1. Fluxurile în baza cărora se alocă resursele pe piața de capital

Piața primară presupune emiterea valorilor mobiliare și prima plasare a acestora pe piață. Astfel, investitorii (deținătorii de surplus de fonduri) pot cumpăra valori mobiliare care sunt nou introduse pe piață de către emitenți. Emitenții pot opta, cât privește promovarea pe piață a acestor produse, între a derula ei înșiși operațiunea sau a apela la serviciile unuia sau mai multor intermediari (societați de servicii de investiții financiare). Cei care emit valori mobiliare sunt societăți care se îtați de servicii de investiții financiare). Cei care emit valori mobiliare sunt societăți care se înființează prin subscripție publică în scopul acumulării unui capital inițial cât mai mare, societați care doresc să-și majoreze capitalul social, societați care au nevoie de împrumuturi de la investitori, guvernele care au nevoie de bani pentru finanțarea unor proiecte și organelle administrației de stat centrale și locale. Piața primară este cadrul în care emitenții atrag resursele bănești pe care le utilizează în anumite scopuri anunțate public, cum ar fi retehnologizarea, extinderea teritorială a activității, lansarea în fabricație a unor noi produse, acoperirea unor nevoi temporare de lichidități etc.

Piața secundară este cadrul în care se tranzacționează valorile mobiliare, odată intrate în piața de capital. Acest loc poate fi Bursa de Valori București sau Piața Rasdaq, altfel spus, acestea sunt cele două segmente ale pieței secundare de capital din România.

1.2. Piața de capital din România

Piața de capital din România se caracterizează prin câteva trăsături particulare.

Prima trăsătură o reprezintă specificitatea produselor pieței și anume negociabilitatea și transferabilitatea. Pe piața de capital acțiunea de a lua bani (fonduri) sau de a da bani (a investi) se realizează prin utilizarea unor instrumente (produse) specifice, denumite valori mobiliare.

Aceste instrumente prezintă caracteristicile de negociabilitate și transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un proprietar la altul, oferă investitorului posibilitatea de a vinde produsul înainte de scadentă, iar prețul lor poate fi negociat ținând cont și de caracteristicile pieței în sfera căreia se face negocierea dintre partenerii de tranzacție.

A doua trăsatură este reprezentată de produsele pieței, care sunt instrumente pe termen lung. Această trăsatură relevă o altă distincție între piața monetară și piața valorilor mobiliare și anume, perioada de timp pentru care banii sunt atrași. Pe piața de capital banii sunt atrași pe o perioadă mai mare de un an, deci pe termen mediu și lung.

Fondurile atrase pe piața monetară sunt utilizate, de regula, pentru finanțări pe termen scurt (mai mici de un an).

A treia trăsătură se referă la faptul că piața de capital permite crearea unui cadru de contact între emitenți și investitori sau între investitorii care doresc sa vândă valori mobiliare și investitorii care doresc să cumpere. Este foarte important de reținut că nu emitenții sunt cei care îsi asumă riscul investiției, ci investitorii.

O altă trăsătură relevă natura fondurilor utilizate pe piața de capital. Piața de capital oferă modalitați de investire, respectiv de atragere a capitalului, diferite de cele din sistemul bancar. Astfel, ca o alternativă la constituirea de depozite bancare, investitorii pot achiziționa valori mobiliare, iar emitenții pentru a nu apela la credite bancare pot atrage capital prin emisiunea de valori mobiliare.

Coordonatele definitorii ale pieței de capital, menite a asigura un mediu favorabil pentru alocarea resurselor bănești și circuitului valorilor mobiliare, sunt creșterea capitalului și atragerea de împrumuturi (prin emisiunea de acțiuni și obligațiuni), ceea ce contribuie la formarea pieței primare și tranzacționarea produselor din piața primară (acțiuni, obligațiuni) formând piața secundară. Ambele segmente de piață (piața primară și piața secundară) își desfășoara activitatea după reguli specifice impuse de organismul de reglementare și supraveghere a pieței de capital – Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare. La rândul său, cel de-al doilea segment de piață – piața secundară, reprezentat de Bursa de Valori și Rasdaq prezintă, suplimentar, organisme de reglementare și supraveghere proprii.

Privită sub aspectul producerii și comercializării produselor ei, piața valorilor mobiliare cuprinde două segmente, respectiv piața primară și piața secundară.

Piața primară presupune emiterea valorilor mobiliare și prima plasare a acestora pe piață. Astfel, investitorii (deținătorii de surplus de fonduri) pot cumpăra valori mobiliare care sunt nou introduse pe piață de către emitenți. Emitenții pot opta, în ce privește promovarea pe piață a acestor produse, între a derula ei înșiși operațiunea sau a apela la serviciile unuia sau mai multor intermediari (societați de servicii de investiții financiare).

Cei care emit valori mobiliare sunt societăți care se înființează prin subscripție publică în scopul acumulării unui capital inițial cât mai mare, societați care doresc să-și majoreze capitalul social, societați care au nevoie de împrumuturi de la investitori, guvernele care au nevoie de bani pentru finanțarea unor proiecte și organele administrației de stat centrale și locale. Piața primară este cadrul în care emitenții atrag resursele bănești pe care le utilizează în anumite scopuri anunțate public, cum ar fi retehnologizarea, extinderea teritorială a activității, lansarea în fabricație a unor noi produse, acoperirea unor nevoi temporare de lichidități etc.

Piața secundară este cadrul în care se tranzacționează valorile mobiliare, odată intrate în piața de capital. Acest loc poate fi Bursa de Valori București sau Piața Rasdaq, altfel spus, acestea sunt cele două segmente ale pieței secundare de capital din România.

Piața secundară este o piață a investitorilor, fluxurile financiare fiind direcționate de la un investitor (devenit acționar – în cazul investiției în acțiuni sau deținător de obligațiuni – în cazul investiției în obligațiuni) la altul. Emitenții nu atrag resursele bănești de pe piața secundară; ei câștigă numai prestigiu și publicitate, spre deosebire de piața primară este o piață a emitenților, fluxurile financiare fiind direcționate de la investitori către emitenți.

Valorile mobiliare emise de societațile emitente (societați care au intrat în sfera pieței de capital prin faptul că au făcut, cel puțin o dată, apel la economiile publicului investitor) trebuie tranzacționate pe o piață secundară organizată, fie pe Bursa de Valori, fie pe piața Rasdaq. Fundamentele acestei precizări se sprijină pe următoarea explicație: acțiunile sau obligațiunile societăților emitente pot fi achiziționate de orice persoană și pentru a putea lua decizia de investire cumpărătorul (investitorul) trebuie să cunoască produsul pe care îl cumpăra. În consecință, numai pe o piață organizată cumpărătorul poate fi sigur că are la dispoziție informațiile necesare referitoare la produsul pe care îl cumpăra, iar informațiile referitoare la produs sau la societatea care l-a emis sunt făcute cunoscute publicului la momentul oportun. Operațiunile efectuate pe baza de informații confidențiale constituie contravenții sau infracțiuni și sunt sancționate conform prevederilor legale.

Investitorul are permanent la dispoziție un preț de piață, pentru acțiunile pe care le deține, fapt care îi permite să-și evalueze în orice moment investițiile. El poate vinde în orice moment acțiunile pe care le deține, datorită faptului că existând permanent o piață, există cerere și ofertă, și ca atare, lichiditatea este sporită; de asemenea poate obține câștiguri, în condiții legale, prin specularea diferențelor de curs pe anumite perioade de timp.

În concluzie, prin tranzacționarea acțiunilor unei societăți deschise pe o piață secundară se urmăresc două obiective majore: protecția investitorilor, realizată prin transparența, reglementarea și supravegherea pieței și lichiditatea pieței și stabilirea cursului (nu există fluctuații mari de preț și, într-o piață matură, prețul este corelat cu rentabilitatea societății cotate pe o piață sau alta).

Între cele două segmente ale pieței de capital, piața primară și piața secundară, există o strânsă legătura. Ele se influențează reciproc și mai mult decât atât, piața secundară nu poate exista fără piața primară. Această afirmație1 se bazează pe simpla explicație că piața primară oferă pieței secundare produsele care urmează să fie tranzacționate, în timp ce piața secundară oferă pieței primare informații despre vandabilitatea produselor emise și prețul la care pot fi atrase noi fonduri bănești (nivelul de absorbție și prețul unei noi emisiuni).

Obligațiunile sunt instrumente ale pieței de capital ce comportă anumite riscuri, între care cele mai importante pentru investitori sunt riscul de neplată și riscul de rată a dobânzii.

Riscul de neplată reprezintă imposibilitatea totală sau parțială a emitentului de a plăti obligațiile asumate către investitori: dobânzile și/sau principalul obligațiunilor. Investiția în obligațiuni nu este garantată printr-un mecanism de protecție de tipul Fondului de Garantare a Depozitelor din sistemul bancar.

Instrumentele de garantare cel mai frecvent utilizate de emitenții de obligațiuni corporative sunt: polița de risc financiar și garanțiile directe asupra unor active.

Riscul de rată a dobânzii este determinat de incertitudinea veniturilor viitoare datorită volatilității ratelor de dobandă. Evoluția impredictibilă a ratei dobânzii face greu de prognozat randamentul pe care îl vor primi investitorii pană la scadență.

Ratele de dobândă practicate de băncile comerciale pentru depozitele acordate și randamentele titlurilor de stat sunt legate de evoluția ratelor de dobândă pe piața interbancară; în aceste condiții investitorii în obligațiuni vor câstiga întotdeauna un spread față de ratele de dobândă de referință, comunicate de Banca Nationala a României,

indiferent de valoarea absolută a acestora. Variația semnificativă a valorii absolute a dobânzilor de referință poate duce însă la modificări ale acestui spread.

Emisiunile de obligatiuni corporative reprezinta o cale de finantare la care unele societati au inceput sa apeleze tot mai des. Motivele pentru care aceasta modalitate de finantare a proiectelor a devenit preferata sunt costurile mai reduse comparativ cu imprumuturile bancare, precum si o perioada mai lunga de timp pentru rambursarea fondurilor imprumutate. Valoarea totala a emisiunilor de obligatiuni corporative din Romania se apropie de 1.900 mld lei, depasind valoarea emisiunilor de obligatiuni municipale.

Prima emisiune de obligatiuni corporatiste a unei societati private a fost cea a societatii de leasing International Leasing SA. Acesteia i-au urmat: Impact, TBI Leasing, BCR Leasing, BRD-GSG, Raiffeisen Bank, International Leasing SA (a treia emisiune) si Finansbank SA. Ne putem astepta pe termen mediu si lung la cresterea numarului acestor emisiuni pe piata romaneasca.

O prezentare comparativa a emisiunilor de obligatiuni corporative incheiate cu succes in tara noastra este ilustrată în tabelul de mai jos:BLIGATIUNI BRD-GSG

Acest raport a fost realizat cu scopul promovarii obligatiunilor atat in randul investitorilor cat si in randul societatilor care sunt in cautarea unor surse de finantare pentru dezvoltarea activitatii. Dezvoltarea pietei obligatiunilor in tara noastra nu poate aduce decat beneficii ambelor tipuri de participanti pe aceasta piata.

Rata de dobanda anuala a obligatiunilor este egala cu rata de referinta BUBOR** la 6 luni.

Dobanda obligatiunilor se calculeaza folosind ca rata a dobanzii, BUBOR la 6 luni. BUBOR la 6 luni reprezinta rata medie a dobanzii pentru sumele plasate de banci pe piata interbancara. Informatii privind nivelul cotatiei BUBOR se gasesc zilnic pe pagina web a Bancii Nationale a Romaniei (http://www.bnro.ro/Ro/Info/pm.asp).

– obligatiunile municipale, folosesc ca formula de calcul a dobanzii, de regula media BUBID*** si BUBOR la 3 luni sau la 6 luni la care se adauga in medie 2%, caz exceptional a fost anul acesta emisiunea de obligatiuni Oradea II care a oferit 3% peste media BUBID si BUBOR la 3 luni.

Pentru a înțelege mai bine rolul obligațiunilor pe piața financiară și modul de lucru cu aceste titluri de valoare vom considera următorul exemplu:

In aprilie 2004 BRD—Groupe Societe Generale, emite 20.000 de obligatiuni,cu o valoare nominala de 25.000.000 lei, fondurile atrase ridicandu-se la 500 mld lei (12,3 mil EUR), peste 30% din plafonul stabilit a se obtine in decursul anului 2004 din emisiuni de obligatiuni. Interesul ridicat al investitorilor pentru astfel de instrumente s-a dovedit prin inchiderea anticipata a ofertei care a fost subscrisa in numai patru zile lucratoare.

In procesul investirii, se pune problema estimarii cat mai aproape de realitate a valorii unei obligatiuni, pe baza fluxurilor viitoare de numerar carora li se aplica o rata de discount corespunzatoare. Fluxurile viitoare sunt reprezentate de plata dobanzii catre detinatorul obligatiunii si de rambursarea principalului cand titlul ajunge la maturitate.

􀁘 Analiza obligatiuni

In tabelul de mai sus s-a incercat o estimare a pretului unei obligatiuni BRD, si calculele au dus la un pret de 108,68. Bineinteles ca acesta este doar estimativ,si evolutia imprevizibila a ratei dobanzii poate schimba datele problemei.

Randamentul cuponului – exprimat în procente, este randamentul sau dobânda plătită de emitentul obligațiunii de la emisiune până la scadență. Acest randament nu se schimbă niciodata și este anunțat de emitent la momentul emisiunii.

1.3. Sisteme de gestiune in domeniul bancar

Sistemele informatice financiar-bancare constituie elemente esențiale în buna desfășurare a activității bancare. Utilizarea unor metode de proiectare consacrate poate duce la implementarea unui sistem informațional fiabil, care să raspundă solicitărilor unor activități complexe, interdependente, așa cum se prezintă activitățile financiar-bancare.

O bună funcționare în timp real a acestor sisteme poate fi un factor hotărâtor în îmbunătățirea activității bancare, atât la nivel de înregistrare de operațiuni, dar și în relația cu clientul. Optimizarea activității în relația și in favoarea clientului poate constitui un argument hotărâtor pentru desfasurarea operațiunilor bancare cu o anumită unitate bancară pentru client.

În perioada actuală, în condițiile în care viteza de propagare și de prelucrare a informației constituie factori semnificativi în realizarea performanțelor financiar-bancare, diversitatea serviciilor oferite și operaționalizarea acestora sunt argumente majore care il pot determina pe client să lucreze cu o anumită unitate bancară. Nu sunt puține cazurile în care, pentru anumite afaceri, nu comisionul bacar practicat contează, oricum fiind diferențe nesemnificate între comisioanele practicate de diferite institutii bancare, ci in mod deosebit relația clientului cu banca.

Pentru realizarea sistemelor informationale financiar-bancare se pot aplica metode analitice, sistemice sau orientate obiect.

Metodele analitice au fost utilizate in anii 60-70 si implicau reducerea sistemelor la nivel de componente elementare. Acestea erau analizate separat, urmând a fi analizate și din punct de vedere al interactiunilor dintre ele.

Din punct de vedere hardware, se aplica o tehnologie de fisiere și de prelucrări prin loturi.

Această abordare prezinta avantajul simplității, dar are ca dezavantaje netratarea apectelelor de retroacțiune, de finalitate.

Metodele sistemice (cum ar fi metoda Merise) folosesc împărțirea sistemului în subansamble, dar utilizează noțiunile de finalitate, scop și obiectiv, alături de interacțiuni.

Merise este o metodă de tip descendent, care propune modelarea, utilizând concepte și formalisme. Modelele conceptuale le induc pe cele organizaționale și acestea, la randul lor, determină modelele fizice.

Obiectul real este studiat și reprezentat sub forma unui model care integrează ansamblul componentelor sistemului,interacțiunile dinte ele, finalitățile, scopurile sau obiectivele.

Punctele forte ale metodei Merise sunt principiile de bază utilizate. Merise permite modelarea elementelor caracteristice ale firmei, la nivel conceptual și organizațional, independent de aspectul tehnic; sistemul informatic este un subansamblu al sistemului informational. Modelele sunt elaborate progresiv, îmbogățite, și constituie elemente importante, în care utilizatorul poate intervene prin analiză, având ca rezultat refacerea și/sau completarea cerințelor.

Abordarea orientată obiect (in lucrare am detaliat limbajul unificat de modelare UML), are ca punct central cazurile de utilizare. Ansamblul cazurilor de utilizare traduce comportamentul sistemului în etapa de modelare. Fiecare model surprinde colaborările care descriu structura internă compusă din obiecte, dinamica între acestea când sunt solicitate de actori și rezultatele emise.

UML propune o abordare descendentă. Diagramele furnizează suport pentru materializarea unui demers progresiv, de la global la detaliu, de trecere de la un sistem informațional la un sistem informatic.

Modelele se bazează pe un număr determinat de diagrame, în funcție de complexitatea imaginii asupra sistemului. Datorită stereotipurilor, diagramele se pot adapta la cerințele firmei.

UML prezintă și diferențieri comparativ cu Merise:

în UML, avansarea în proiect este măsurată prin numărul cazurilor de utilizare, a claselor, a elementelor implementate, și nu prin documentația produsului;

în UML, gestiunea riscului este un element esențial pentru gestiunea proiectului; iterațiile constiuie instrumente de gestiune a riscului;

în UML, iterațiile servesc și pentru integrări și testări în timpul ciclului de dezvoltare; se integrează și se testează la fiecare iterație;

UML propune utilizarea prototipizării în demersul pentru un nou proiect, pentru a reduce riscurile, validarea produsului final și confortul utilizatorului față de noul sistem.

Prototipizarea poate începe încă din etapa de studiu prealabil, daca s-a obținut o imagine globală și coerentă a sistemului și a cerințelor.

În condițiile utilizării tehnicilor orientate obiect, se impune adoptarea metodei de proiectare UML.

Există puncte de convergență la nivel de concepte și formalisme, care fac posibilă trecerea de la Merise la UML, însă această trecere nu trebuie privită ca o simplă corespondență între conceptele celor două metode. Există moduri de abordare diferite, iar

Merise poate doar crea o imagine completă asupra cerințelor, reducând în mod susbstanțial etapele de proiectare în UML.

1.4. Prezentarea aplicației de gestiune a emitenților de valori mobiliare

Obiectivul acestui sistem este de a oferi o soluție informatică integrată care să susțină procesarea activitatilor aferente serviciilor oferite emitentilor de valori mobiliare, precum și gestiunea plăților către acționariatul propriu.

Activitățile cărora sistemul informatic le oferă suport sunt:

Gestiunea subscrierilor în cadrul unui proces de lansare a unei emisiuni de instrumente financiare de către o anumită instituție sau societate, care a ales BRD pentru derularea acestei activități

Gestiunea plăților (cupoane, dividende) pentru anumite instrumente financiare (acțiuni, obligațiuni, etc.) care se deruleaza prin BRD, în cadrul unor contracte cu societățile emitente

Gestiunea procedurilor de recepție fișiere din partea Societăților Emitente sau Registrului

Gestiunea informatiilor statistice privitor la actiunile BRD (în calitate de emitent)

Generarea de rapoarte și statistici pe baza datelor conținute în sistem.

Capitolul 2. Analiza și proiectarea sistemului de gestiune

Pentru analiza și proiectarea sistemului de gestiune a emitenților s-a folosit abordarea orientată obiect deoarece conține conceptele necesare pentru o cât mai buna analiză a aplicației și de asemenea se apropie cel mai mult de partea de implementare a aplicației prin folosirea încă din faza de proiectare a claselor, atributelor sau metodelor.

Pentru reprezentare a fost ales standardul UML (Unified Modeling Language) care prescrie un set de diagrame și notații pentru analiza și proiectarea orientată obiect descriind totodată și semantica acestor diagrame și simboluri. La realizarea diagramelor s-a folosit produsul Rational Rose, după cum se poate vedea în figurile de mai jos.

2.1. Modelul cazurilor de utilizare

Diagrama cazurilor de utilizare ajută la stabilirea ariei de cuprindere a sistemului.Ea documenteaza interacțiunile sistemului cu mediul, respectiv interacțiuni cu factorul uman sau cu alte sisteme. Tot cu ajutorul diagramei cazurilor de utilizare sunt identificate utilizările solicitate, este determinat comportamentul necesar pentru a susține aceste utilizări și sunt conturate cerințele sistemului de gestiune.

În figura de mai jos este reprezentat modelul general, de business al sistemului de gestiune pentru o înțelegere în sensul larg a modului de desfășurare a activității de emisiune a valorilor mobiliare și pentru a observa înlănțuirea cazurilor de utilizare.

Fig.3.1.1. Modelul de business

Emitentul de valori mobiliare este cel care inițiază efectiv procesul prin depunerea pachetului de valori mobiliare la o unitate bancară care va lansa emisiunea de titluri de valoare. Investitorii interesați de emisiune și care dispun de disponibilitățile financiare necesare achiziționării titlurilor de valoare vor depune o cerere la orice unitate a băncii, care va fi înregistrată în sistem ca subscriere. Investitorul va deveni astfel un client al băncii. Fiecărei subscrieri îi va fi asociat un reprezentat ce se va ocupa de operațiunile legate de o subscriere și de contactul cu emitenții si investitorii. Atât emitentul cât și investitorul sunt utilizatori ai băncii.

Prin cazul de utilizare „Plata către investitor” se realizează plata dividendelor către investitori în funcție de numărul de titluri deținute, de valoarea titlurilor pe piață, ținându-se seama în același timp de comisioanele aferente băncii și de impozitele pentru sumele care se plătesc.

Pe lângă modelul de business s-a realizat și diagrama cazurilor de utilizare la nivelul sistemului de gestiune care este mai detaliată și conține toate cazurile de utilizare identificate în cadrul aplicației.

Fig. 3.1.2. Diagrama cazurilor de utilizare la nivelul sistemului

Utilizatorul este actorul care realizează prin intermediul aplicației gestiunea emisiunilor, a emitenților, a clienților, acționarilor, activităților și subscrierilor.

În cadrul sistemului plata este văzută ca o activitate specializată și corespunde unei subscrieri. O entitate de tip emitent este de fapt un client care are mai multe atribute, având asociate una sau mai multe emisiuni. De asemenea gestiunea activităților și a subscrierilor se fac la nivelul unei emisiuni, aflându-se în strânsă interdependență cu aceasta.

Administratorul aplicației administrează nomenclatoarele care reprezintă tabele cu date generale la nivelul aplicației care nu se modifică în urma prelucrărilor din sistem; ele sunt doar folosite de alte procese sau metode din apliație si doar administratorul are drepturi de acces, adăugare, modificare sau ștergere pe aceste tabele.

Administratorul este cel care poate crea conturi pentru diverși utilizatori ai aplicației, poate șterge un cont și poate acorda sau revoca drepturi pentru un utilizator.

2.2. Modelul de analiză

În acest sub-capitol vor fi prezentate entitățile gestionate de sistem si asocierile dintre aceste entitati.

O mențiune specială se impune pentru nomenclatoarele aplicației.

În sistem sunt necesare o serie de informații, gestionabile la nivel central, cu caracter standard, care sunt utilizate de către toți cei implicați în procesele sistemului.

Aceste informații sunt organizate în sistemul informatic sub forma unor entități, a căror gestiune este efectuată de către utilizatori autorizați, la nivel central. Aceștia pot introduce noi înregistrări în entitățile respective, pot să modifice pe cele existente sau pot să șteargă înregistrările care nu sunt utile, atâta vreme cât această acțiune nu periclitează integritatea bazei de date.

Prin introducerea înregistrărilor necesare în aceste entități, utilizatorii autorizați efectuează o așa-numită configurare a sistemului informatic, configurare care va permite utilizarea în bune condiții a sistemului informatic de către toți ceilalți utilizatorii.

Activitate

Activitățile reprezintă procesele de plată către clienți, desfășurate în cadrul emisiunilor.

În cazul unei emisiuni de tipul “Plată dividende societatea X”, plata efectivă a dividendelor pe un an fiscal reprezintă o activitate. Plata dividendelor pe un alt an fiscal reprezintă o altă activitate. O alta activitate poate fi considerata plata cupoanelor (dobinzilor) si a ratelor emisiunilor de obligatiuni sau a sumelor suplimentare achizionate în cadrul supra-subscrierilor.

Pentru o societate pot exista mai multe activități de plată simultan active (se desfășoară în paralel). Fiecare din aceste acivitati functioneaza independent una fata de cealalta.

Fiecare activitate are o perioada de plata, adica o perioada în care se pot opera plati la ghiseu (prin numerar) sau prin virament bancar, pentru emisiunea careia ii apartine.

Activitățile asociate unei emisiuni de obligațiuni se pot asimila calendarului emisiunii respective. Acest calendar este cunoscut încă din momentul lansării emisiunii. Deoarece toate perioadele de plată incluse în acest calendar sunt cunoscute încă din momentul lansării emisiunii, ar fi necesară completarea tuturor activităților de plată asociate emisiunii imediat după momentul înregistrării emisiunii în baza de date. în acest caz, se vor putea genera alerte (sub forma de liste sau rapoarte) pentru toate acele activități de plată care vor începe în perioada imediat urmatoare (parametrabilă la nivelul aplicației).

O observație specială trebuie facută asupra modului în care perioada de plată asociată unei activități influențează plata efectivă a acesteia. în mod normal, nu se permite executarea nici unei plăți către un investitor asociat activității în afara perioadei menționate. în mod excepțional se poate accepta însă executarea plătii după data de sfârsit plată în anume cazuri reglementate juridic, dar inainte de data de prescriere

Atributele principale ale entității „Activitate” sunt:

Identificator activitate – identificator unic al activitatii, este o valoare generata de sistem, nemodificabila ulterior; de tip numeric;

Cod activitate – cod unic al activității, obligatoriu, nemodificabil, de tip șir de caractere;

Denumire – atribut ce indica numele activitatii; valoarea acestuia este de tip șir de caractere, este obligatorie si modificabila;

Identificator emisiune – identificator al emisiunii careia ii este asociata activitatea; valoarea sa este gestionata de sistem;

Codul tipului de activitate – atribut ce indica daca activitatea este de plata (obisnuita) sau de subscriere; valoarea atributului este regasita în nomenclatorul „Tip Activitate”.

Codul tipului de plata – indica tipul de plata asociat activitatii (rata, cupon etc.). Valoarea sa este gestionata de sistem si este preluata din nomenclatorul „Tip plata”.

Codul tipului de impozitare – indica tipul de impozit aplicat estimarii sumelor de platit pentru activitatea curenta. Valoarea atributului este gestionata de sistem si este preluata din nomenclatorul „Tip impozit”.

An fiscal – anul fiscal pentru care se efectuează plata dividendelor. Acest atribut este obligatoriu doar pentru emisiuni de plată dividende acțiuni. Valoarea sa este numerica si este modificabila.

Data prescrierii – dată suplimentară de sfârșit de plată pentru anumite emisiuni de acțiuni (ex: emisiunea de acțiuni BRD). Această dată este mai mare decât data de sfârșit de plată a activității și reprezintă un compromis necesar considerării unor cazuri speciale de plată pentru activitatea respectivă în afara perioadei normale de plată. Dupa data de prescriere nu se mai poate executa însă nici o altă plată investitorului, în cadrul activității respective. Atribut de tip data, opțional, modificabil.

Număr cupon – reprezintă a câta dobândă este plătită prin activitatea curentă, din lista de dobânzi asociate emisiunii de obligațiuni (disponibil doar pentru emisiuni de tip plată obligațiuni).

Număr rată – reprezintă a câta rată este plătită prin activitatea curentă, din lista de rate asociate emisiunii de obligațiuni (disponibil doar pentru emisiuni de tip plată obligațiuni).

Data început perioadă calcul dobândă – indica data de la care se calculeaza dobinda în cazul emisiunilor de obligatiuni; atributul este de tip data, este obligatoriu si modificabil.

Data sfârșit perioadă calcul dobândă – indica data pâna la care se calculeaza dobinda în cazul emisiunilor de obligatiuni; atributul este de tip data, este obligatoriu si modificabil.

Număr de zile calcul dobândă – indica numarul de zile pentru care se calculeaza dobinda, în cazul emisiunilor de obligatiuni; atributul este numeric si este calculat de sistem pe baza atributelor „Data început perioadă calcul dobândă” si respectiv „Data sfârșit perioadă calcul dobândă”.

Data de referință – data la care se consideră lista investitorilor de plătit. Atribut de tip data, obligatoriu si modificabil.

Data de început plată – data de început a perioadei de plată. Atribut de tip data, obligatoriu si modificabil.

Data de sfârșit plată – data de sfârșit a perioadei de plată. Atribut de tip data, obligatoriu si modificabil.

Valoare platita per valoare mobiliara – atribut ce indiva valoarea dividendului per actiune (pentru activitatile emisiunilor de tip emisiune de actiuni), respectiv valoarea cuponului (pentru emisiunile de obligatiuni);

Valoare rata – valoarea ce trebuie platita ca rata în cazul activitatilor emisiunilor de obligatiuni, atunci cind tipul emisiunii este „cupon si rata”. Atributul este numeric si modificabil.

Procent dobinda – atribut ce indica procentul dobinzilor valorilor mobiliare. Atributul e numeric si modificabil.Implicit, valoarea acestuia se va considera 0%.

Cont colector – atribut șir de caractere, modificabil, completat de utilizator

Număr minim acțiuni client semnificativ – indica numărul minim de acțiuni după care se apreciază investitorul semnificativ: Acest atribut are o valoare de prag care permite evaluarea importanței persoanelor deținătoare de valori mobiliare în contextul emisiunii și activității respective. Dacă o persoană deține un număr mai mare de valori mobiliare decât cel considerat ca prag minim, atunci ea poate fi evaluată ca investitor strategic. Atribut de tip numeric, întreg, opțional, modificabil.

Arondare generala – atribut care indica daca activitatea curenta este arondata tuturor unitatilor bancare, sau are o lista restrinsa de unitati cu care opereaza. Atribut de tip boolean, obligatoriu si modificabil. Valoarea implicita e „adevarat”.

Banca

Entitate de tip nomenclator. Actualizarea entitatii se poate face fie de catre un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”, fie automat prin joburi care interactioneaza cu celelalte sisteme ale bancii (de preferat). Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Cod banca – identifica unic banca. Atribut de tip numeric, obligatoriu.

Cod sucursala – identifica unic sucursala bancii. Atribut obligatoriu, unic in sistem, de tip numeric.

Denumire banca – denumirea bancii. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Denumire sucursala – denumirea sucursalei. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Cod BNR – codul BNR al bancii. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Cod judet – codul judetului unde este inregistrata sucursala. Poate fi preluata din nomenclatorul „Judet”. Atribut obligatoriu de tip sir de caractere.

Localitate – denumirea localitatii in care functioneaza sucursala. Atribut obligatoriu de tip sir de caractere

Blocari automate

Entitate asociata unui proces de blocare pentru un numar de entitati de tip ”Invetitori de platit”. Tabela este gestionata doar de sistem.

Principalele atributele acestei entitati sunt:

Identificator operatiune de blocare – identificator operatiunii de blocare; valoare obligatorie, numerica, generata de sistem.

Identificator activitate – identifica activitatea pentru care se realizeaza procesul de blocare. Atribut obligatoriu

Data operatiune – atribut care indica data la care s-a initiat operatiunea de blocare. Atribut obligatoriu, valoarea fiind gestionata de sistem.

Nume fisier – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Codul tip de persoana – atribut optional, indica tipul de persoana care trebuie blocat („persoana fizica” sau „persoan juridica”).

Celelalte atribute trebuie sa fie in conformitate cu structurile puse la dispozitie de cele 3 societati de regsitru.

Blocati

Entitate asociata unei entitati de tip „Investitor de platit” careia trebuie sa i se modifice statusul in „blocat”. Tabela este gestionata doar de sistem.

Principalele atributele acestei entitati sunt:

Identificator operatiune de blocare – identificator al operatiunii de blocare la care participa; atribut obligatoriu

Identificator investitor – identificator al investitorului care ar trebui blocat; atribut optional.

CUI – CNP/CUI pentru persoana care se blocheaza la plata

Blocat – atribut boolean care indica daca investitorul a fost blocat. Atribut obligatoriu.

Identificator eroare – identificatorul erorii aparute in procesul de blocare (obligatoriu in cazul in care valoarea atributului „Blocat” este „fals”). Poate fi preluat

Categorie cont

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor categorii de conturi. Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Valorile dispobile sunt „card”, „cont curent” etc. Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator categorie cont – identifica unic categoria contului. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem.

Cod categorie cont – codul categoriei contului. Atribut de tip sir de caractere.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Prioritate – atribut de tip numeric, obligatoriu care indica ordinea de prioritate a fiecarei entitati relatii.

Client

Clienții sunt reprezentați de persoanele fizice sau juridice care dețin valori mobiliare și care trebuie plătiți conform cu situația deținerilor la momentele de referință ale activităților de plată.

In sistem, entitatile de tip „Client” pot aparea în doua moduri:

– fie import din registre (fișiere puse la dispoziție de Societățile de Registru) – reprezintă principala sursă de date;

– fie introducere interactivă, prin interfața utilizator a sistemului, realizată de operatori cu drept de acces la acest nivel;

La nivelul acestei entitati exista o restrictie de unicitate pe urmatoarele informatii:

Cod societate de registru

Codul tipului de persoana (fizica sau juridica)

Cod client – acesta este constituit diferit, pentru persoane fizice și juridice:

– CUI (cod unic de identificare) – cazul persoanelor juridice

– CNP (cod numeric personal) – cazul persoanelor fizice

Înregistrările din Clienți pot fi legate între ele, ierarhic, pe oricâte niveluri. Acest lucru este necesar pentru modelarea anumitor situații de genul:

Existența unor PF care moștenesc deținerile unei alte PF decedate

O PF poate opta explicit (prin cerere)

Apariția unor PJ străine care au operat pe piața de valori mobiliare sub acoperirea unei alte PJ – situația băncilor custode

Situația unor PJ care provin, de exemplu, din splitarea unei PJ și, legal, “moștenesc” anumite părți din deținerile PJ părinte, etc.

Principala problemă la nivelul acestei entități constă în imposibilitatea controlului absolut privind corectitudinea și unicitatea CUI/CNP datorită provenienței acestor informații. Prin urmare, sistemul informatic trebuie să semnaleze inconsistența acestor informații, dar trebuie să permită salvarea înregistrărilor ca atare, urmând ca, ulterior, prin asistența operatorilor, să poată fi rezolvate situațiile de eroare semnalate.

Atributele entității „Client” sunt:

Identificator Client – identificator unic al clientului. Valoarea atributului este numerica si este generata de sistem

CUI – identifică codul unic de identificare al clientului de tip persoana juridica. Atributul este de tip sir de caractere, este modficabil si este obligatoriu pentru persoanele juridice.

CNP – identifica codul persoanelor fizice. Atributul este de tip sir de caractere, este modficabil si este obligatoriu pentru persoanele fizice.

CF – identifica codul fiscal al clientilor de tip persoana juridica. Acest atribut s-a introdus în eventualitatea aparitiei de necompatibilitati cu baze de date actuale. în principiu, valoarea acestuia va fi preluata de atributul „CUI”.

Cod Registru – reprezintă codul de identificare al societății de registru care a trimis înregistrarea clientului. Atributul este de tip șir de caractere, obligatoriu.

Cod tip client – persoană fizică sau juridică. Atributul este de tip șir de caractere

Nume – reprezintă numele persoanei fizice. Atribut obligatoriu, de tip șir de caractere

Societate – reprezintă numele persoanei juridice. Atribut obligatoriu, de tip șir de caractere

Provenit din GUI – atribut boolean care specifică dacă înregistrarea e provenită prin Graphic User Interface (interfata grafica). Dacă valoarea e “fals”, înregistrarea e provenită prin import. Atributul este obligatoriu.

Identificator Restructurare – atribut care indica faptul ca inregistrarea curenta face obiectul unei restructurari nefinalizate.Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Cod Tip rezidență – reprezintă tipul de rezidență al persoanei fizice sau juridice. Atribut obligatoriu, referință la nomenclatorul “Tip rezidență”. Valori posibile identificate până în prezent sunt “Rezident”, “Nerezident”.

Data expirare – indica data la care clientul a fost considerat expirat ca urmare a unui proces de tratament carantina. Atribut de tip data, optional.

Cod valuta

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor tipuri de valute utilizate pentru gestiunea de titluri. Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”, sau se poate eventual automatiza pentru a interactiona cu celelalte sisteme ale bancii (iBank).

Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator cod valuta – identifica unic codul valutei. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem. Atribut obligatoriu.

Cod valuta – codul valutei. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Comision pe emisiune

Asociere intre o entitate de tip „Emisiune” si o entitate de tip „Tip Comision” si pastreaza regula dupa care se poate realiza calculul de comisionare. La nivelul emisiunii se propune o regula de comisionare, ea urmind sa fie modificata, daca se doreste, la nivelul fiecarei activitati alocate emisiunii. Aceasta asociere este gestionata de utilizatori cu rolul „Administrator central SEGL/TIT” sau „Administrator general al aplicatiei”.

Atributele acestei asocieri sunt:

Identificatorul emisiunii – identificatorul emisiunii. Atribut obligatoriu, de tip numeric, obligatoriu, gestionat de sistem.

Codul tipului de comision – corespunde unui cod de comision din nomenclatorul „Tip Comision”. Atribut obligatoriu.

Suma comision – atribut optional de tip numeric. Indica o suma fixa pentru comision.

Procent comision – atribut optional de tip numeric. Indica procentul care se aplica pentru comision asupra valorii brute.

Limita inferioara – atribut optional de tip numeric. Indica suma minima pentru comision. Calculul comisionului total va avea in vedere si procentul de comisionare.

Limita superioara – atribut optional de tip numeric. Indica suma mxima pentru comision. Calculul comisionului total va avea in vedere si procentul de comisionare

Comision pe activitate

Asociere intre o entitate de tip „Activitate” si o entitate de tip „Tip Comision” si pastreaza regula dupa care se poate realiza calculul de comisionare. La nivelul activitatii se poate folosi regula de comisionare stabilita la nivelul emisiunii, sau se poate modifica. Aceasta asociere este gestionata de utilizatori cu rolul „Administrator central SEGL/TIT” sau „Administrator general al aplicatiei”.

Asocierea are acelasi atribute precum „Comision pe Emisiune”.

Cont

Contul este entitatea prin intermediul careia se permite executarea unei plati prin virament. Un cont este asociat unui client si unei emisiuni, ceea ce presupune ca toate activitatile de plata pentru emisiunea respectiva vor fi executate prin virament, utilizind informatiile de cont bancar ale acestei entitati.

Atributele acestei entitati sunt:

Identificator cont – identificatorul unic al contului. Valoarea atributului este numerica, generata si gestionata de sistem.

Identificator emisiune – identificator unic al emisiunii căreia îi este asociat contul. Atribut obligatoriu

Numar cont de plata – numarul contului in care se va executa viramentul. Atribut de tip sir de caractere, obligatoriu. In cazul in care contul nu apartine băncii , atunci numarul contului trebuie sa corespunda valorii IBAN a acestuia. In caz contrar, pentru conturile BRD, se poate utiliza formatul clasic de numar de cont.

Cont intern – atribut boolean care indica daca contul aparține băncii sau nu. Atribut obligatoriu.

Cont implicit – atribut boolean care indica faptul ca oricare emisiune la care participa clientul si care nu are deja un cont asociat, poate utiliza un cont marcat ca implicit. Atribut obligatoriu.

Cont valid – atribut boolean care indica daca un virament catre contul curent a produs o eroare (de oricare tip). Atributul este obligatoriu (implicit se considera ca conturile sunt valide) si este gestionat de utilizator.

Codul tipului de card – atribut care indica, in cazul in care categoriei contului ii corespunde valoarea „Card”, tipul de card folosit. Atribut obligatoriu in acest caz.

Codul tipului de preluare refereinta – atribut care indica sursa prin care a fost preluata actuala inregistrare de cont. Astfel de exemple ar fi: cont venit de la bursa (prin registrul de la bursă), cont desemnat la subscriere (prioritat fata de cel anterior), cont venit prin cerere de plată, cont gasit prin căutare în sistemele BRD etc. Valoarea acestui atribut este gestionata de sistem, este obligatorie si este preluata din nomenclatorul „TipPreluareCont”.

Identificator restructurare – atribut care indica daca momentan contul face obiectul unei restructurari in curs de executie. Atribut de tip numeric, gestionat de sistem.

Emisiuni

Emisiunea reprezintă totalitatea valorilor mobiliare de acelasi tip si clasă, emise de un emitent la o anumita dată.

Valori mobiliare pot fi acțiunile, obligațiunile, instrumentele financiare ale administrației publice centrale si locale, precum si instrumentele financiare derivate sau orice alte instrumente financiare încadrate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare în această categorie.

Totdeauna, o emisiune de valori mobiliare este legată doar de o singura societate de registru (societatea de registru este firma care pastreaza registrele cu clienții emisiunilor de acțiuni sau de obligațiuni).

Având în vedere functionalitățile tipurilor de valori mobiliare, în principal le putem grupa în maniera următoare:

Acțiuni – valori mobiliare emise de societățile pe acțiuni ce presupun activități de plată a dividendelor aferente fiecărui an, către acționarii societății.

Există și emisiuni de acțiuni noi (pentru majorarea de capital a societății) care presupun mai întâi o activitate de subscriere pentru cumpărarea acestor acțiuni, urmată, ulterior, de o activitate de plată a dividendelor cuvenite acționarilor, la un loc cu celelalte acțiuni (frecvența plăților este, în general, anuală).

O societate nu poate avea decât o singură emisiune de Valori Mobiliare de tip acțiuni, activă la un moment dat. În cazul unei oferte publice se definesc acțiuni noi. Acțiunile fac obiectul tranzacțiilor financiare, si din această cauză lista acționarilor unei societăți este dinamică, ea fiind gestionata în general de o societate de registru, desemnată de către Emitent.

Plata dividendelor se realizează doar pentru acționarii care dețin acțiuni ale emitentului, într-o anumită zi, numită dată de referință și se plătesc pentru un an fiscal întreg încheiat.

Valoarea dividend per acțiune se stabilește pentru un an întreg și nu este, în mod normal, modificabilă.

Obligatiuni – valori mobiliare asociate acelor emisiuni de pe piața de capital prin care o societate sau instituție realizează defapt un împrumut de la populație. Obligatiunile pot fi corporatiste si municipale.

O societate poate avea mai mult de o emisiune de tip obligațiune, care se desfășoară în paralel (spre diferență de acțiuni). Obligațiunile pot fi și ele tranzacționate la bursă, si prin urmare lista deținătorilor de obligațiuni emise de o anumită societate, este dinamică.

Lista deținătorilor de obligațiuni este, de asemenea, gestionată de o societate de registru.

Atributele acestei entități sunt:

Identificatorul emisiunii – valoare numerica, generata de sistem, nemodificabil ulterior. Valoarea atributului identifică unic emisiunea.

Codul emisiunii – atribut obligatoriu în adăugare, introdus de utilizator, nemodificabil ulterior. Valoarea atributului identifică unic emisiunea.

Denumirea – descrie emisinea. Atribut de tip șir de caractere, obligatoriu, modificabil.

Identificatorul emitentului – identifică emitentul căruia îi este asociată emisiunea. Valoarea este obligatorie si este gestionată de sistem, prin intermediul entitatii de tip Emitent.

Codul tipului de valoare mobiliara – identifică dacă emisiunea este de tip acțiune sau de tip obligațiune. Acest atribut este obligatoriu obligatoriu si iar valoarea este selectata dintr-un nomenclator de tipuri de valori mobiliare.

Codul tipului de rambursare – valabil pentru emisiunile de obligatiuni si identifica modul în care se va rambursa valoarea obligatiunilor (in rate, la final etc.). Atributul este opțional si iar valoarea poate fi selectata dintr-un nomenclator de tipuri de rambursare.

Codul societatii de registru – identifică societatea de registru care deține lista investitorilor pentru emisiunea curentă. Valoarea este gestionată de sistem. Atributul este obligatoriu si iar valoarea este selectata dintr-un nomenclator de societati de registru.

Simbol piata – atribut de tip șir de caractere, opțional, care reprezintă simbolul emisiunii pe piața bursieră (dacă există).

Codul valutei – atribut care identifică deviza în care se desfășoară emisiunea. Atributul este obligatoriu, cu valoare selectabilă din nomenclatorul de valute.

Valoare nominala a valorii mobiliare – atribut de tip numeric care reprezintă valoarea nominală a valorii mobiliare. Atributul este obligatoriu, si modificabil.

Pretul emisiunii – atribut care indica pretul valorii mobiliare; poate fi diferit de valoarea nominala a valorii mobiliare. Atributul este modificabil.

Pretul de vinzare – atribut care indica pretul de vinzare a valorii mobiliare; poate fi diferit de valoarea nominala a valorii mobiliare

Data de inceput a subscrierii – atribut care indica data la care se poate începe procesul de subscriere al emisiunii. Atributul este obligatoriu pentru emisiuni de acțiuni noi și de obligațiuni.

Data de sfarsit a subscrierii – atribut care indica data la care se încheie procesul de subscriere al emisiunii. Atributul este obligatoriu pentru emisiuni de acțiuni noi și de obligațiuni.

Data alocării – atrinut care indica data la care se efectuează alocarea în cazul emisiunilor supra-subscrise. Atributul este obligatoriu pentru emisiuni de acțiuni noi și de obligațiuni.

Data de închidere anticipată – atribut care indica data la care se efectuează închiderea subscrierii. Valoarea este mai mică decât valoarea atributului “Data de sfârșit a subscrierii” (disponibil pentru emisiuni de acțiuni noi și de obligațiuni).

Codul tipului de alocare – identifica mecanismul de alocare al VM după subscriere. Valoarea atributului este obligatorie pentru acțiuni noi și de obligațiuni si poate fi selectata din nomenclatorul de tipuri de alocare.

Cod regula de alocare – identifica regula de alocare utilizată. Valoarea este selectata din nomenclatorul de reguli de alocare. Disponibil doar pentru valoarea “proRata” a atributului “Cod regula alocare”.

Număr total de VM – numărul total de valori mobiliare incluse în emisiune. Atributul este numeric, întreg si obligatoriu.

Număr VM la dispoziția persoanelor fizice – numărul de VM, din cel total, care pot fi subscrise de către persoanele fizice. Atributul este numeric, intreg si opțional.

Număr VM la dispoziția persoanelor juridice – numărul de VM, din cel total, care pot fi subscrise de către persoanele juridice. Atributul este numeric, intreg si opțional. Suma valorilor “Număr VM la dispoziția PF” și “Număr VM la dispoziția PJ” trebuie să fie egal cu cea a “Număr total de VM”

Număr minim de VM – numărul minim de VM care pot fi subscrise de către persoanele fizice sau juridice. Atributul este numeric, intreg si opțional.

Număr VM per lot – numărul de valori mobiliare per lot, în cazul în care subscrierea este disponibilă doar în loturi. Atributul este numeric, întreg, opțional si modificabil.

Valid –indica daca emisiunea a fost stearsa logic sau nu. Atributul este boolean iar valoarea implicita este „adevarat” (true).

Status emisiune – atribut care indica starea emisiunii (expirata sau nu). Atribut obligatoriu.

Numai retur numerar – atribut care indica daca emisiunea accepta doar plati prin numerar. Atributul este boolean iar valoarea implicita este „fals”.

Data ultimei modificari – atribut care identifica data la care entitatea curenta a fost ultima oara modificata. Pentru inregistrarile noi, se va completa cu data la care s-a efectuat înregistrarea emisiunii.

Observatii = câmp de observații referitoare la emisiunea curenta.

Identificator utilizator – identificatorul utilizatorului care a modificat ultima data entitatea curenta.

Identificator sucursala – identificatorul unitatii BRD în care s-a efectuat ultima modificare a entitatii curente.

Emitent

Emitentul este companie sau instituție care poate emite Valori Mobiliare. Intotdeauna, un emitent este o persoana juridica.

Informațiile despre Emitent ajung în sistem prin preluare și introducere directă, interactivă, de către un utilizator autorizat. Informatiile pot fi actualizate doar de utilizatori autorizati.Un Emitent nu poate fi eliminat din baza de date dacă există referințe active la acesta (ex: există Emisiuni, în baza de date, asociate acestuia).

Atributele entității „Emitent” sunt:

Identificator emitent – identificator al emitentului, este o valoare generata de sistem, nemodificabila ulterior; de tip numeric.

Cod emitent – cod al emitentului, de tip șir de caractere, introdus de utilizator, obligatoriu si nemodificabil ulterior;

Denumire – numele emitentului; atribut obligatoriu, de tip șir de caractere, modificabil;

CUI – cod unic de identificare al emitentului; atribut de tip șir de caractere, modificabil;

CF – cod fiscal al emitentului; atribut de tip șir de caractere, modificabil; acest atribut va fi utilizat doar daca se va considera necesar la importul de înregistrări din aplicațiile existente;

Adresa – adresa emitent; atribut de tip șir de caractere, optional, modificabil;

Valid – boolean care indică starea emitentului în sistem; o valoare „adevărat”(„true”) indica faptul ca emitentul a fost sters logic din sistem, el facând ulterior subiectul unei arhivări; un emitent invalid nu poate reveni în stare validă;

Investitor de platit

Investitorii de plătit sunt acele persoane care trebuie plătite, pentru o anume activitate. Situațiile în care un investitor trebuie plătit sunt :

Plata dividentelor cuvenite acțiunilor deținute

Plata cupoanelor și ratelor cuvenite obligațiunilor deținute de investitor

Plata (returnarea) către investitor a sumelor aferente subscrierii la emisiuni de obligațiuni sau acțiuni noi, în cazul în care investitorul, după aplicarea algoritmului de alocare, nu se află pe lista investitorilor cărora li s-au acceptat subscrierile.

Pentru a putea apărea în lista investitorilor de plătit, un investitor trebuie mai întâi să fie definit la nivelul tabelei de clienți.

Toate entitatile de tip Investitor de platit sunt adaugare in sistem fie prin intermediul opertiunilor de restructurare, fie ca urmare a unei subscrieri la care exista sume de returnat.

Atributele acestei entități sunt:

Identificator Investitor de platit – identificator unic al investitorului de platit. Valoarea atributului este numerica si este generata de sistem

Identificator activitate – reprezintă activitatea căreia îi este asociată înregistrarea curentă. Atributul este gestionat de sistem.

Identificator client – reprezintă identificatorul clientului asociat la înregistrarea curentă. Atributul este gestionat de sistem.

Status – reprezintă statusul plății. Atribut de tip șir de caractere, a cărui valoare este selectabilă din nomenclatorul “Status plăți”. Unele din valorile posibile sunt: „Neplătit”, „Plătit”, „Plată anulată (numerar)”, „Plată eșuată (virament)”. Aceste valori sunt gestionate automat de sistem, în acord cu evoluția plății.

Investitor semnificativ – atribut de tip boolean care indică dacă deținerile clientului sunt sau nu peste o anumită valoare prag. Valoare este determinată automat de sistem prin compararea numărului de valori mobiliare deținute de client, cu valoarea prag (si care poate fi regasita ca valoare a unui atribut al activiatii).

Număr VM – numărul de valori mobiliare deținute de client în cadrul emisiunii a cărui activitate de plată este cea curentă

Suma brută – reprezintă suma brută care trebuie plătită clientului, rezultată din produsul numărului de VM cu valoarea per acțiune. Atribut obligatoriu.

Procent individual de impozitare – atribut necesar recalcularii impozitului aferent in situatii speciale (de ex. pentru clienti nerezidenti). Atribut optional, de tip numeric.

Impozit – reprezinta suma retinuta ca impozit pentru plata curenta. Se calculeaza in conformitate cu procentul stabilit pentru clientul respectiv. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Comision – reprezinta suma retinuta ca impozit pentru plata curenta. Se calculeaza in conformitate cu regula stabilita pentru activitatea de plata. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Suma neta – reprezinta suma efectiva ce trebuie platita clientului. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Data restructurare – indica data la care s-a facut restructurarea care a determinat aparitia inregistrarii curente in sistem.

Identificator Restructurare – atribut care indica faptul ca inregistrarea curenta face obiectul unei restructurari nefinalizate.Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Cont de platit – atribut care indica contul in care trebuie executata plata, in cazul in care modalitatea de plata este prin virament. Atribut optional, de tip sir de caractere.

Codul bancii – atribut care indica codul bancii la care trebuie executata o plata prin virament. Atribut optional, de tip sir de caractere.

Codul sucursalei bancii – atribut care indica codul sucursalei bancii la care trebuie executata o plata prin virament. Atribut optional, de tip sir de caractere

Codul tipului modalitatii de plata – atribut care indica modul in care trebuie executata o plata (sau in care s-a executat o plata). Valoarea este preluata din nomenclatorul „TipModalitatePlata”. Valorile posibile sunt „Numerar”, „Virament card BRD”, „Virament cont BRD” si „Virament cont alta banca”.

Codul tipului de stare investitor – atribut care indica starea investitorului ce trebuie platit. Valoarea este preluata din nomenclatorul „TipStareInvestitor” si poate avea valorile „Blocat” sau „Neblocat”.

Codul tipului de stare a platii – atribut care indica starea platii. Atributul este obligatoriu si valoarea sa este preluata din nomenclatorul „TipStatusPlata”.

Identificatorul platii care a fost splitata – atribut care face indica daca investitorul de platit curent a fost obtinut printr-o operatiune de splitare si indica entitatea de tip „Investitor de platit” din care a fost splitata. Atribut numeric, gestionat de sistem, optional.

Data splitare – data la care s-a efectuat operatiunea de splitare. Atribut de tip data, optional.

Istoric activitate

Entitate necesara procesului de auditare al sistemului si se consituie ca fiind o istorie a tuturor starilor prin care a trecut o entitate de tip „Activitate”.Toate atributele acestei entitati sunt gestionate de sistem.

Entitatea mosteneste toate atributele entitatii „Activitate”, mai putin „Este restructurata”.

Istoric clienti

Entitate necesara procesului de auditare al sistemului si se consituie ca fiind o istorie a tuturor starilor prin care a trecut o entitate de tip „Client”.Toate atributele acestei entitati sunt gestionate de sistem.

Entitatea mosteneste toate atributele entitatii „Client”, mai putin „Identificator restructurare”.

Istoric cont

Entitate necesara procesului de auditare al sistemului si se consituie ca fiind o istorie a tuturor starilor prin care a trecut o entitate de tip „Cont”.Toate atributele acestei entitati sunt gestionate de sistem.

Entitatea mosteneste toate atributele entitatii „Cont”, mai putin „Identificator restructurare”.

Istoric emisiuni

Entitate necesara procesului de auditare al sistemului si se consituie ca fiind o istorie a tuturor starilor prin care a trecut o entitate de tip „Emisiune”.Toate atributele acestei entitati sunt gestionate de sistem.

Entitatea mosteneste toate atributele entitatii „Emisiune”.

Istoric Investitor de platit

Entitate necesara procesului de auditare al sistemului si se consituie ca fiind o istorie a tuturor starilor prin care a trecut o entitate de tip „Investitor de platit” (si eventual entitatea de tip „Plata Virament” sau „Plata numerar” asociata).

Toate atributele entitatii sunt gestionate de sistem.

Entitatea mosteneste toate atributele entitatii „Investitor de platit”, la care se adauga:

Data plata virament – data la care s-a incercat plata prin virament;

Cont plata virament – contul in care s-a incercat o plata prin virament

Banca plata virament – banca la care s-a incercat o plata prin virament

Sucursala plata virament – sucursala bancii la care s-a incercat o plata prin virament

Utilizator plata virament – utilizatorul BRD care a initiat plata virament

Data plata numerar – data la care s-a incerarcat o plata numerar

Utilizator plata numerar – utilizatorul BRD care a initiat plata numerar.

Unitate plata numerar – unitatea BRD l-a care s-a executat o plata numerar (si care a fost anulata ulterior)

Plata numerar

Entitate asociata unui investitor de platit pentru care se executa o plata numerar. Plata numera poate fi initiata daca valoarea atributului „Cod tip modalitate de plata” al entitatii „Investitor de platit” este „numerar”, atributul „Cod tip status plata” este diferit de „platit’ si valorile atributelor „Cont plata”, „Banca plata” si „Sucursala plata” sunt „nul”.

Atributele acestei entități sunt:

Identificator Investitor de platit – identificator unic al investitorului de platit. Valoarea atributului este numerica si este gestionata de sistem.

Data plata numerar – data la care executat plata numerar a investitorului;

Identificator utilizator – identificatorul utilizatorului care a operat ultima data entitatea curenta. Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Cod sucursala – identificatorul unitatii bancare în care s-a operat ultima modificare a entitatii curente. Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Plata virament

Entitate asociata unui investitor de platit pentru care se executa o plata virament. Plata prin virament poate fi initiata daca valoarea atributului „Cod tip modalitate de plata” al entitatii „Investitor de platit” este diferit de „numerar”, „Cod tip status plata” este diferit de „platit” si nici una din valorile atributelor „Cont plata”, „Banca plata” si „Sucursala plata” nu este „nul”.

Atributele acestei entități sunt:

Identificator Investitor de platit – identificator unic al investitorului de platit. Valoarea atributului este numerica si este gestionata de sistem.

Data plata virament – data la care executat plata prin virament a investitorului;

Cont plata virament – contul in care s-a executat plata prin virament a investitorului;

Banca plata virament – banca catre care s-a executat plata prin virament a investitorului;

Sucursala plata virament – sucursala bancii catre care s-a executat plata prin virament a investitorului;

Identificator utilizator – identificatorul utilizatorului care a operat ultima data entitatea curenta. Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Cod sucursala – identificatorul unitatii bancare în care s-a operat ultima modificare a entitatii curente. Valoarea atributului este gestionata de sistem.

Reprezentant subscriere

Aceasta entitate este asociata eventualului reprezentant al unei cereri de subscriere (persoanei care prezinta cererea de subscriere personalului BRD de la ghiseu).

Atributele acestei entitati sunt:

Identificator subscriere – identificator al cererii de subscriere; valoarea sa este generata si gestionata de sistem;

Nume reprezentant – numele reprezentantului persoanei care subscrie. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Cod document – atribut care arata tipul de act utilizatat pentru identificare. Valoarea este obligatorie (pentru persoanele fizice) si este preluata din nomenclatorul „Tip Document”.

Serie act – indica seria si numarul actului utilizat pentru identificarea reprezentantului. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

CNP – codul reprezentantului. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Societate – indica societatea reprezentantului. Atribut optional, de tip si de caractere.

Revocare – anulare

Aceasta entitate este asociata eventualei stergeri a unei subscrieri. In cazul in care plata subscrierii s-a facut prin virament, stergerea subscrierii poarta numele de revocare si se face pe baza unei cereri scrise. Numarul cererii de revocare coincide cu numarul cererii de subscriere, fiind insa prefixata cu caracterul ’R’. Daca cererea de subscriere are plata numerar, atunci procesul de revocare a cererii se numeste anulare.

Atributele acestei entitati sunt:

Identificator subscriere – identificator al cererii de subscriere; valoarea sa este generata si gestionata de sistem;

Utilizator revocare– identificatorul utilizatorului care a inregistrat revocarea subscrierii. Atribut gestionat de sistem. In situatia unei anulari, trebuie sa coincida cu valoarea utilizatorului care a facut subscrierea.

Unitate revocare – codul unitatii BRD care a inregistrat revocarea subscrierii. Atribut gestionat de sistem. Valoarea sa trebuie sa coincida cu unitatea care a facut subscrierea.

Data revocare – data la care s-a revocat sau anulat subscrierea. Atribut gestionat de sistem.

Nr. Cerere de revocare – indica numarul cererii cu care se face revocarea subscrierii. Este gestionat de sistem si coincide cu numarul cererii de subscriere, avind insa prefixul „R”.

Regula de alocare

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea regulilor de alocare la subscrierea emisiunilor, in cazul utilizarii tipului de alocare „prorata” . Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator regula alocare – identifica unic regula de alocare. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem. Atribut obligatoriu.

Codul regulii de alocare – codul regulii de alocare. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Tip comision

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor tipuri de comisioane aplicate emisiunilor/activitatilor. Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”.

Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator tip – identifica unic tipul. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem. Atribut obligatoriu.

Cod tip comision – codul unic al tipului de comision. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Tip cote de impozitare

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor tipuri de cote de impozitare aplicate in cazul activitatilor. Functie de aceste cote de impozitare se va calcula impozitul fiecarui investitor (avindu-se in considerare si alti factori precum tipul clientului – daca e persoana fizica sau nu, si rezidenta acestuia). Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Valorile disponibile sunt „zero”, „standard” etc. Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator tip cota de impozitare – identifica unic cota de impozitare. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem.

Cod tip cota de impozitare – codul tipului de cota de impozitare. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Tip valoare mobiliara

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor tipuri de valori mobiliare utilizate pentru gestiunea de titluri. Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator tip VM – identifica unic tipul valorii mobiliare. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem.

Cod VM – codul valorii mobiliare. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Stare subscriere

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor stari in care se poate afla o cerere de subscriere. Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Valorile admisibile sunt „Valid”, „Invalid”.

Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator stare – identifica unic inregistrarea de stare. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Societate de registru

Entitate de tip nomenclator. Permite gestiunea diverselor societati de registru cu care interactioneaza indirect aplicatia curenta (prin intermediul fisierelor de import investitori). Gestiunea acestui nomenclator trebuie realizata de un utilizator cu rolul „Administrator general al aplicatiei”. Principalele atribute ale acestui nomenclator sunt:

Identificator registru – identifica unic societatea de registru. Atribut de tip numeric, obligatoriu, generat si gestionat de sistem.

Cod registru – codul unic al societatii de registru. Atribut obligatoriu, de tip numeric.

Descriere – atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Subscriere

Aceasta entitate este asociata unei cereri de achizitionare de catre o persoana (fizica sau juridica) a unui numar de valori mobiliare ce apartin unei emisiuni pentru care exista o procedura de subscriere publica.

Atributele acestei entitati sunt:

Identificator subscriere – identificator al cererii de subscriere; valoarea sa este generata si gestionata de sistem;

Identificator emisiune – identificator al emisiunii careia ii este asociata cererea de subscriere; valoarea sa este gestionata de sistem;

Numar cerere de subscriere – atribut care indica numarul alocat de unitatea bancară pentru cererea de subscriere. Atribut obligatoriu, de tip numeric, generat si gestionat de sistem (cu exceptia situatiei aparitiei unor blocaje ale aplicatiei la nivelul unitatii la care se subscrie).

Data subscrierii – indica data la care s-a inregistrat cererea. Atribut obligatoriu, de tip dată.

Nume PF – numele persoanei fizice care subscrie. Atribut obligatoriu, de tip sir de caractere.

Este român – atribut cu valoare booleana care indica daca persoana fizica care subscrie are nationalitate romană.

Cod act de identitate – atribut care arata tipul de act utilizatat pentru identificare. Valoarea este obligatorie (pentru persoanele fizice) si este preluata din nomenclatorul „TipAct”.

Serie act – indica seria si numarul actului utilizat pentru identificare. Atribut obligatoriu (pentru persoanele fizice), de tip sir de caractere.

CNP – codul persoanei fizice care subscrie. Atribut obligatoriu ((pentru persoanele fizice), de tip numeric.

Denumire PJ – denumirea persoanei juridice. Atribut obligatoriu pentru persoanele jurtidice, de tip sir de caractere.

Nr. Registrul Comertului – numarul de inregistrare la Registrul Comertului al societatii care subscrie. Atribut obligatoriu pentru persoanele jurtidice, de tip sir de caractere.

CUI – codul unic de identificare al societatii care subscrie. Atribut obligatoriu pentru persoanele jurtidice, de tip sir de caractere

Adresa – reprezinta adresa persoanei care subscrie. Atribut obligatoriu, de tip șir de caractere

Telefon – Atribut opțional, de tip șir de caractere

Numar valori mobiliare subscrise – numarul de VM la care persoana doreste sa subscrie. Atribut obligatoriu de tip numeric.

Numar valori mobiliare acordate – numarul de VM care i-au fost alocate persoanei in urma procesului de alocare (pentru emisiunile suprasubscrise). Atribut obligatoriu de tip numeric.Poate fi cel mult egal cu numarul de VM subscrise.

Total incasat – suma totala ce a fost incasata de la persoana care a subscris. Atribut obligatoriu, calculat de sistem.

Nr. OP – numarulul ordinului de plata cu care persoana care a subscris a platit subscrierea. Atribut optional, de tip numeric.

Data OP – data ordinului de plata cu care persoana care a subscris a platit subscrierea. Atribut optional, de tip numeric.

Cont plata IN – contul in care persoana care a subscris a virat suma necesara pentru subscriere. Atribut optional, de tip numeric.

Cont plata OUT – contul in care persoana care a subscris doreste plata prin virament a valorilor mobiliare la care a subscris. Atribut optional, de tip numeric.

Cod stare subscriere – indica starea cererii de subscriere. Atribut obligatoriu, are valoarea preluata din nomenclatorul „StareSubscriere”.

Reconciliat – atribut care indica daca entitatea curenta a fost supusa unui proces de reconciliere (identificarea sumei de incasat in sistemul contabil al BRD). Atribut de tip boolean, obligatoriu. In adaugare, valoarea implicita este false.

Alocat – atribut care indica daca entitatea curenta a fost supusa procesului de alocare. Atribut de tip boolean, obligatoriu. In adaugare, valoarea implicita este false.

Data reconciliere – data la care s-a operat reconcilierea. Atribut de tip data, gestionat de sistem.

Data alocare – data la care s-a operat alocarea. Atribut de tip data, gestionat de sistem.

Utilizator subscriere – identificatorul utilizatorului care a adaugat entitatea in sistem. Atribut gestionat de sistem.

Unitate subscriere – codul unitatii BRD care a inregistrat subscrierea. Atribut gestionat de sistem

Utilizator reconciliere – identificatorul utilizatorului care a reconciliat subscrierea. Atribut gestionat de sistem.

Unitate subscriere – codul unitatii BRD care a reconciliat subscrierea. Atribut gestionat de sistem.

Unități bancare

Entitate de tip nomenclator care modeleaza o unitate din reteaua BRD. Actualizarea datelor principale despre entitati se va face automat, prin intermediul unor joburi care interactioneaza cu celelalte sisteme ale bancii (iBank).

Atributele acestei entitati sunt:

Cod unitate – identifica unic unitatea BRD. Atribut de tip numeric, obligatoriu.

Denumire unitate – numele unitatii. Atribut de tip sir de caractere

Cod unitate contabila – codul unitatii de care apartine unitatea curenta din punct de vedere contabil. Atribut de tip numeric, obligatoriu.

Blocat la subscriere – atribut boolean care indica daca pentru unitatea respectiva a fost blocat accesul la pagina de cerere subscriere. Acest atribut este gestionat de un utilizator cu rolul „Administrator Central SEGL/TIT” sau „Administrator general al aplicatiei”.

Localitatea – numele localitatii in care functioneaza unitatea respectiva. Atribut de tip sir de caractere, optional.

Cod judet – numele judetului functioneaza unitatea respectiva. Atribut de tip sir de caractere, preluat din nomenclatorul „Judete”.

Utilizatori banca

Entitate care modeleaza un utilizator BRD al aplicatei curente. Datele despre utilizator sunt obtinute prin interfatarea cu alte sisteme ale bancii (cum ar fi Active Directory). Gestiunea utilizatorilor si alocarea acestora pe roluri este o sarcina a administratorului de aplicatie.

Atributele acestei entitati sunt:

Cod utilizator – identifica unic utilizatorul BRD. Atribut de tip sir de caractere, obligatoriu.

Identificator utilizator – identifica unic utilizatorul BRD. Atribut de tip numeric, generat si gestionat de sistem

Nume – numele utilizatorului. Atribut de tip sir de caractere, obligatoriu

Cod unitate bancară – codul unitatii bancare de care apartine utilizatorul.

Pentru a observa modul de desfășurare a activităților în cadrul aplicației au fost realizate diagramele de secvență și colaborare pentru adăugarea unei subscrieri.

Diagramele de secvență transformă evenimentele identificate în scenariile cazurilor de utilizare într-o reprezentare grafică a utilizărilor sistemului de către actor. Ea descrie cronologic interacțiunea obiectelor identificând mesajele schimbate între obiecte ca răspuns la un eveniment împreună cu secvența mesajelor.

Fig. 3.2.1. Diagrama de secvență pentru cazul de utilizare „Adăugarea sbscriere”

În cazul diagramei prezentate mai sus clientul inițiază acțiunea prin înaintarea unei cereri de subscriere către operator. Acesta introduce cererea în sistem. Aplicația verifică corectitudinea cămpurilor, respectiv dacă există unitatea bancară, reprezentantul subscrierii, contul, emisiunea. În cazul în care cererea este corectă se adaugă subscrierea și se rețin în aplicație datele legate de subscriere, operatorul care a efectuat introducerea, ora și data adăugării subscrierii.

Diagrama de colaborare descrie o examinare nonsecvențială a modului în care interacționează obiectul. Ea arată modul în care obiectele colaborează în cadrul unui singur scenariu al cazurilor de utilizare similar cu diagrama de secvență.

În figura de mai jos este reprezentată diagrama de colaborare pentru adăugarea unei subscrieri. Interpretarea mesajelor este aceeași ca la diagrama de secvență.

Fig. 3.2.2. Diagrama de colaborare pentru cazul de utilizare „Adăugare subscriere”

Diagrama de stare modelează starea dinamică a unui obiect specific. Reprezentarea ei constă din stări, acțiuni, activități și tranziții. Diagrama identifică evenimentele care fac tranziția unui obiect dintr-o stare în alta. În general prin diagrama de stare în UML se reprezintă stările prin care trece o clasă și evenimentele care provoacă schimbarea stării. Orice diagramă de stare include o stare inițială și o stare finală.

Figura 3.2.3. prezintă tranziția stărilor pentru clasa „Subscriere”.

Fig.3.2.3. Diagrama de stare pentru clasa „Subscriere”

După adăugarea unei subscrieri în sistem are loc procesul de reconciliere. . În urma acestui proces, subscrierea poate trece în starea „reconciliată” sau „nereconciliată” după cum procesul s-a încheiat cu succes sau cu eșec. Procesul de reconciliere a subscrierii constă în verificarea modalității de plată în cadrul subscrierii. Plata se poate face prin virament în contul specificat de investitor sau în numerar. Dacă reconcilierea s-a efectuat cu succes se face alocarea și plata subscrierii Dacă subscrierea a fost reconciliată, este supusă procesului de alocare în urma căruia poate avea starea „alocată” sau „nealocată”. O subscriere poate fi plătită doar daca ea a fost reconciliată și alocată în prealabil.

2.3. Proiectarea sistemului

În faza de proiectare se construiește arhitectura noului sistem, se proiectează logic și fizic componentele sistemului , se definesc mai amănunțit entitățile sistemului de gestiune. Proiectarea folosește rezultatele analizei dar se apropie foarte mult de faza de implementare a aplicației prin definirea fluxului de date, a claselor, atributelor și metodelor.

Din instrumentele UML utilizate în faza de proiectare au fost alese pentru exemplificare în cadrul aplicației diagramele de activitate și diagrama claselor ca fiind cele mai utile și sugestive pentru noul sistem.

Diagrama de activitate permite o mai bună înțelegere a operațiilor complexe și a detaliilor din cadrul unei operații a unei clase. Diagrama descrie descompunerea stării de acțiune și tranzițiile în cadrul unei anumite stări a obiectului, mai mult decât de la o stare la alta. Descompunerea stării nu înseamnă că obiectul își modifică starea.

Fig. 3.3.1. Diagrama de activitate pentru gestiunea subscrierilor

Scopul acestei activități îl reprezintă preluarea datelor dintr-o cerere de subscriere și acordarea numărului de înregistrare, precum și a datei, orei și minutului.

Actori

Operator Ghișeu

Administrator Central

Intrări

Formularul de cerere completat de către investitor

Ieșiri

Înregistrare nouă în tabela de subscrieri

Descriere

Investitorul, sau un reprezentant al său, se prezintă la ghișeu cu formularul de cerere subscriere completat.

Operatorul de la ghișeu trebuie să preia datele din cerere și să le introducă în sistem. Nu toate datele sunt obligatorii, astfel încât, dacă este aglomerație, sistemul permite salvarea cererii doar cu un set minimal de date.

În momentul salvării cererii în sistem, acesta acorda un număr de înregistrare unic pe unitate și emisiune și marchează înregistrarea cu data, ora și minutul salvării.

Numărul de înregistrare este acordat de sistem cu ajutorul unui contor ce se auto-incrementează, la fiecare inserare în tabela de subscrieri.

Flux Principal

Utilizatorul selectează emisiunea pentru care introduce cererea de subscriere. Pentru a se efectua operații asupra unei subscrieri trebuie selectată mai întâi emisiunea de care aparține subscrierea. Utilizatorul selectează tipul de persoană (fizică sau juridică) al investitorului de la ghișeu. În funcție de această selecție, sistemul prezintă pentru completare anumite câmpuri destinate introducerii informațiilor de identificare investitor. Completarea cu valori a acestor câmpuri este obligatorie.

Dacă investitorul este persoană fizică, informațiile de identificare sunt:

Numele și prenumele

CNP

Tipul actului de identitate : BI/CI, Pasaport sau alt act – selecție din lista propusă

Seria și numărul actului de identificare

Organismul care a eliberat actul de identitate

Data eliberării

Cetățenia – Română sau străină (selecție)

Dacă investitorul este persoană juridică:

Denumire – obligatoriu

CUI – cod unic de identificare

Număr înmatriculare Registrul Comerțului

Dacă investitorul subscrie printr-un reprezentant, datele de identificare ale acestuia trebuie introduse în sistem. Dacă reprezentantul este o persoană juridică, care la rândul ei este reprezentată de o persoană fizică, în sistem se va introduce denumirea persoanei juridice și datele de identificare complete ale persoanei fizice.

Utilizatorul trebuie să completeze suma depusă de investitor și să introducă opțiunea de plată (numerar sau virament). Dacă este prin virament, utilizatorul trebuie să inroducă numărul ordinului de plată și data.

Pentru virament, trebuie introduse informațiile legate de cont:

banca – sistemul va permite selectarea băncii din nomenclatorul de bănci al sistemului

sucursala – selecție din nomenclator

număr cont – dacă banca selectată este cea pentru care a fost implementat sistemul contul va fi introdus în forma internă; dacă banca selectată este alta, contul trebuie introdus in format IBAN. Sistemul modifică formatul și dimensiunea câmpului destinat conului, în funcție de selecția contului.Dacă investitorul nu este titularul contului, utilizatorul specifică acest lucru și introduce numele titularului de cont

Utilizatorul trebuie să introducă datele despre contul în care se vor efectua plățile pentru investitor. Sistemul permite utilizarea acelorași date din contul de subscriere. În cazul în care investitorul optează pentru utilizarea la plată a unui cont diferit de cel de subscriere, utilizatorul trebuie să urmeze aceiași pași ca în cazul contului de subscriere

Utilizatorul trebuie să specifice în pagina de introducere care sunt actele investitorului ale căror copii au fost depuse la dosar. Operaținea se realizează prin selecția tipurilor de acte dintr-o listă pusă la dispoziție de sistem. Utilizatorul poate adăuga observații despre documentele asociate într-un câmp de comentarii.

Informațiile despre adresa investitorului au caracter opțional la adăugarea cererii.După introducerea acestor informații în pagina de adăugare cerere subscriere, utilizatorul poate salva cererea.

Sistemul realizează o serie de verificări înainte de a salva datele:

verificări la nivelul paginii:

toate câmpurile obligatorii sunt completate

validarea conturilor IBAN – pentru conturile externe băncii

validare cifrei de control al CNP (dacă există) – dacă validarea eșuează, sistemul permite totuși salvarea înregistrării, în cazul în care valoarea CNP este greșit trecută în actul de identitate

validarea conturilor băncii locale (dacă există) prin interfața cu sistemul implementat în banca respectivă

Dacă aceste verificări sunt trecute cu succes, sistemul salvează cererea în baza de date.

Sistemul generează numărul de înregistrare al cererii și marchează data, ora și minutul salvării cererii. Sistemul modifica contorul de valori mobiliare pe emisiune, cu numărul de valori mobiliare din cererea salvată și încheie activitatea.

Următoarea figură prezintă activitățile sistemului la plata investitorilor băncii.

Fig. 3.3.2. Diagrama de activitate pentru plata investitorilor

Scop

Specificarea activității de plată, din cadrul unei emisiuni, pentru care se întocmesc listele de plată în cadrul procesului curent de restructurare. Scopul acestei activități este de a actualiza Lista Investitorilor de Plată, pentru activitatea de plată curentă, cu informații privind clienții care trebuie plătiți, situația deținerii, precum și canalul de plată.

Această activitate este realizată doar dacă restructurarea curentă este una declanșată pentru o activitate de plată, în cadrul unei Emisiuni.

Dacă restructurarea are ca scop monitorizarea situației deținerilor investitorilor în cadrul emisiunilor unde banca este emitent, actualizarea LIP (Lista Investitorilor de Plătit) nu se mai realizează, nefiind necesară.

Actori

Administrator aplicație

Sistemul

Intrări

Lista de emisiuni active, existente în sistem

Lista activităților definite pentru fiecare emisiune, nerestructurate încă

Tabela Clienți

Tabela Subscrieri

Tabela Conturi

Ieșiri

Activitatea de plată este efectuată.

Descriere

Selecția activității se realizează prin intermediul GUI (Graphical User Interface), prin selectarea emisiunii și apoi a activității corespunzătoare, din lista activităților de plată disponibile la nivelul emisiunii.

Disponibilitatea activității de plată este marcată în sistem prin valoarea “False” a atributului “Restructurată”, de la nivelul entității “Activități” (pentru a preveni selectarea de către utilizator a unei activități de plată care a parcurs deja procesul de restructurare).

Această activitate de plată nu poate fi modificată până la sfârșitul procesului de restructurare sau până la renunțarea la procesul de curent de restructurare (până la momentul în care este posibil acest lucru).

În cazul în care restructurarea are ca scop monitorizarea deținerilor investitorilor pentru emisiunile unde banca este emitent, utilizatorul selectează emisiunea, fără a mai selecta și activitatea, sistemul permițând acest lucru pentru emisiunile băncii.

După actualizarea tabelei Clienți cu informațiile provenite din Registrul temporar, sistemul trece la etapa de construire a listei cu investitorii care trebuie plătiți în cadrul activității de plată curente.

Această acțiune presupune preluarea tuturor clienților implicați în plată curentă și introducerea acestora in lista investitorilor de plătit, precum și căutarea corespondenților din registrul temporar pentru identificarea deținerilor.

De asemenea, prin această acțiune, sistemul verifică canalele de plată posbile:

Dacă la nivelul tabelei Clienți, clientul nu figurează cu cerere specială ca toate plățile să fie efectuate în numerar (prin cerere depusă la ghișeu) – în acest caz, orice cont disponibil pentru client nu este luat în considerare

Dacă activitatea de plată este prima la nivelul emisiunii, sistemul verifică în tabela de subscrieri dacă clientul figurează și dacă a specificat un cont pentru a fi utilizat la plata prin virament

Dacă activitatea de plată nu este prima, sistemul verifică în tabela de conturi dacă, pentru clientul respectiv, există un cont asociat emisiunii (specificat de client prin cerere)

Tot la nivelul acestei activități, sistemul preia din Registru temporar situația deținerilor clientului și pe baza acesteia calculează suma brută datorată, suma netă, impozitul și comisionul (dacă e cazul).

Dacă clientul este carantinat, sistemul efectuează calculele necesare și marchează plata ca „blocată”, astfel încât aceasta nu va putea fi efectuată nici la Centrală prin virament, nici la ghișee, prin numerar. Acest statut se poate modifica doar prin intervenția ulterioară a utilizatorului, atunci când acesta ridică carantina (procesul de ridicare a carantinei).

Flux Principal

Utilizatorul acționează meniul „Restructurare” al aplicației. În pagina pusă la dispoziție de sistem, userul selectează emisiunea căreia îi corespunde activitatea de plată pentru care dorește să realizeze restructurarea.

În aceeași pagină, userul selectează activitatea de plată dorită, din lista celor disponibile la nivelul emisiunii selectate la pasul anterior

Sistemul identifică clientul în Clienți pe bază identificatorului restructurării curente și îl inserează în LIP

Sistemul caută în Registru temporar informațiile privind deținerile. Evaluează dacă numărul de VM deținute este mai mare decât pragul minim parametrat (investitor “semnificativ”). Dacă nu este client “semnificativ” nu poate fi propus la plata prin virament.

Sistemul verifică, în Clienți, dacă clientul a solicitat prin cerere plata în numerar

Dacă nu a solicitat și dacă numărul de VM deținute este peste valoarea prag, caută în Conturi dacă există un cont asociat Clientului, pentru emisiunea curentă.

Dacă identifică un cont disponibil (intern sau extern), la nivelul Emisiunii, îl inserează în LIP la clientul respectiv

Sistemul calculează suma brută datorată și o inserează în LIP

Sistemul calculează impozitul și inserează valoarea în LIP

Sistemul calculează comisionul (dacă există) și îl inserează în LIP

Încheiere activitate

Fluxuri alternative

Plata în numerar

– Dacă clientul a solicitat prin cerere plata în numerar SAU

– Dacă clientul nu este „semnificativ” SAU

– Dacă în Conturi nu se regăsește nici o referință bancară pentru emisiunea curentă

Sistemul marchează clientul pentru plata în numerar și îi pune statutul „neplătit”

Diagrama de clase este cea mai importantă in cadrul analizei și proiectării orientate obiect. Scopul ei este de a structura natura statică a claselor în termeni de atribuire, operații și asocieri.

Celelalte diagrame din UML furnizează diferite puncte de vedere din care să fie identificate atributele, operațiile și asocierile între clase.Ele există în principal pentru a alimenta creșterea și modificarea diagramei claselor, fiecare cu o intenție diferită. O clasă este un model pentru un obiect cu structură, comportament și relații similare. Fiecare clasă are un nume, atribute și operații.

În figura de mai jos este prezentată diagrama claselor pentru sistemul de gestiune a emitenților de valori mobiliare.

Fig. 3.3.3. Diagrama de clase

Diagrama conține doar clasele cu o importanță majoră în cadrul sistemului. La implementare s-au folosit și alte clase, atribute și metode care nu apar în diagrama de clase.

2.4. Structura bazei de date

Fig. 3.4.1. Baza de date a aplicației

Capitolul 3. Implementarea sistemului de gestiune a emitenților

3.1. Programarea activităților

Programarea activităților a fost folosită pentru a gestiona în mod eficient progresul activităților de realizare a aplicației „Sistem de gestiune a emitenților de valori mobiliare”.

S-a folosit produsul software Microsoft Office Project 2003 care face parte din pachetul Microsoft Office și este un produs free doar în versiune „trial”. El oferă toate facilitățile necesare programării activităților prin stabilirea datelor de începere și de finalizare a proiectului, a volumului de resurse necesare pentru realizarea proiectului și a volumului de resurse alocate pentru proiect. Resursele sunt exprimate în Microsoft Project prin numărul de persoane care vor lucra la proiect (resurse umane) și prin timpul de lucru exprimat prin ore de muncă (resursa timp de muncă).

Programarea timpului de muncă se face la nivelul unei săptămâni, pentru fiecare săptămână din perioada de realizare a proiectului. Se specifică un format standard al orelor de lucru pe săptămână și a zilelor în care nu se lucrează, așa cum se arată în figura de mai jos.

Fig. 4.1.1. Programarea timpului de lucru pe săptămână

De asemenea se pot include și alte zile nelucrătoare cum ar fi sărbători religioase, naționale sau alte zile în care se decide că nu se va lucra din diferite motive.

Se evaluează timpul necesar întregului proiect prin specificarea activităților în ordinea lor logică de realizare și a numărului de zile alocate pentru fiecare activitate.

Fig. 4.1.2. Raport al activităților

Pentru realizarea sistemului de gestiune au fost identificate următoarele activități:

Studiul pieței de capital și al domeniului bancar;

Stabilirea obiectivelor și funcțiilor aplicației;

Analiza;

Proiectarea orientată obiect folosind UML ;

Implementarea bazei de date SQL;

Construire interfață grafică;

Implementare aplicație de gestiune;

Testare aplicație;

Modificări și corectarea erorilor;

Pentru fiecare activitate a fost alocată o persoană și a fost stabilită o dată de început și o dată de sfârșit în funcție de numărul de zile alocat pentru activitatea respectivă. La unele activități se poate lucra in paralel, începerea unei activități nefiind condiționată în mod obligatoriu de încheierea activității precedente. Astfel, s-au stabilit date de începere pentru unele activități anterioare datelor de finalizare ale activităților care le preced.

De asemenea s-a specificat în procente cât s-a realizat din fiecare activitate pentru a putea evalua stadiul de dezvoltare al proiectului.

Fig. 4.1.3.Evoluția activităților

Microsoft Project permite obținerea unor rapoarte cu ajutorul cărora putem vizualiza stadiul la care s-a ajuns în dezvoltarea proiectului prin reprezentarea grafică a activităților, după cum se poate observa în figura 4.1.3.

Graficul Gantt este un concept luat din statistică dar care este folosit și în alte domenii și metodologii de Project Management. În cazul Microsoft Project este utilizat pentru a identifica, la diferite momente de timp, activitățile care decurg conform planului stabilit precum și activitățile în stare critică asupra cărora trebuie să se concentreze eforturile echipei de realizatori.

Fig. 4.1.4.Graficul GANTT

Compararea progresului activităților față de volumul total de lucru

3.2. Arhitectura hardware

Din punct de vedere hardware, aplicatia BRD-Emitenti va rula intr-o configuratie similara cu cea din imaginea de mai jos:

Serverul de date

Serverul de date va fi de tip IBM Informix® Dynamic Server (IDS) 9.4. Producatorul recomanda pentru un spatiu minim de disc de 750 MB, minimum 256 MB RAM si un processor de tip PowerPC.

Cresterea dimensiunii bazei de date va fi semnificativa in decursul primelor 6 luni de exploatare (care sa includa si importul actionarilor SIF), timp in care spatiul necesar pe server va fi de cca 40 GB. Ulterior, cresterea dimensiunii bazei nu va depasi 10% lunar.

Serverul de aplicație

Aplicatia va rula pe un server Websphere 5.0 instalat pe o platforma Windows 2000. Serverul are urmatoarea configuratie hardware:

In situatia in care aplicatia va fi rulata pe un server Websphere 5.1 instalat pe o platforma Windows 2000, atunci va fi nevoie de urmatoarea configuratie hardware:

Spatiul pe disc necesar pentru instalarea aplicatiei nu va depasi 35 MB.

Din punct de vedere software, serverul de aplicatie trebuie sa includa urmatoarele:

In situatia in care se doreste importul de date in format dbf (FoxPro) este necesar ca sistemul de operare sa aiba instalat Microsoft Visual FoxPro Driver (VFPODBC.DLL).

Stația de lucru

Software-ul instalat pe statia de lucru include Internet Explorer 6 (SP1), ceea ce implica existenta unuia din urmatoarele sisteme de operare:

Microsoft Windows® 98 sau

Windows 98 Second Edition sau

Windows Millennium Edition (Windows Me) sau

Windows NT® 4.0 cu Service Pack 6a (SP6a) sau mai mult, sau

Windows 2000 sau

Windows XP.

Necesarul minim de RAM si de spatiu pe disk pentru Internet Explorer 6 depinde de sistemul de operare, acestea fiind:

Suplimentar, pentru tiparirea unor documentele, pe statiile de lucru trebuie fie instalata o versiune de Microsoft Word compatibila cu versiunea fisierului folosit ca template pentru documentul respective.

Instalarea unei versiuni Microsoft Word 2000 (Standard), implica existenta urmatoarelor cerinte hardware minime (specificate de producator):

3.3. Arhitectura software

Modelul general de implementare al aplicatiei BRDEMI este construit avandu-se in vedere modelul MVC utilizat in aplicatiile Java coroborat cu tehnologia Struts.

Modelul general utilizat este prezentat in diagrama urmatoare:

Principalele clase utilizate in aceasta arhitectura sunt urmatoarele:

DBUtils

Aceasta clasa helper contine metode de access la baza de date folosite in mod comun (creare conexiune etc.) de toate segmentele aplicatiei.

Configurarea pool-ului de conectare se realizeaza prin intermediul fisierului eg.jocl.

NomenclatorPersist

Aceasta clasa permite regasirea listelor de tip nomenclator din baza de date. Listele vor fi definite ca colectii de obiecte de tip GenericListBean ( sau instante de clase mostenenite din aceasta. Aceste obiecte vor avea doar rolul de a descrie entitatile tip nomenclator.

EntityPersist

O clasa de tip EntityPersist implementeaza sablonul de proiectare DAO intr-un mod simplificat (renuntandu-se la utilizarea pattern-ului AbstractFactory).

Aceasta clasa permite:

incarcarea/salvarea/stergerea entitatii (similara cu o instanta a unei clase model) din baza de date

încarcarea listelor ce descriu entitati. Listele returnate pot contine obiecte de tip GenericListBean, EntityListBean sau ModelBean-uri.

Clasa de persistenta foloseste clasa DBUtils pentru operatii cu baza de date.

GenericListBean

Clasa care modeleaza un element dintr-o lista generica. Aceasta clasa poate descrie atat un nomenclator, cat si o entitate in versiunea ei restransa.

De regula, clasa contine 2 atribute (identificator si Descriere) si va fi folosit mai ales pentru popularea controalelor tip dropdown (controlul SELECT in HTML)

EntityListBean

Aceata clasa este un element al unei liste returnate de clasa EntityPersist si este destinata transportului de date. Clasa contine atribute din mai multe entitati. Daca aceasta clasa contine atribute specifice unei singure entitati, se poate folosi direct o clasa model.

ModelBean

Clasa de business pentru entitatea principala afisata in pagina curenta, entitate ce se doreste a fi editata si salvata ulterior

Aceasta clasa implementeaza metode de tip getter/setter pentru citirea/scrierea valorilor atributelor elementare

E de asteptat ca fiecare clasa de business sa aiba un corespondent folosit in layer-ul de interfata (aceasta clasa corespondenta va fi de tip FormBean) .

Poate contine reguli de business minimale. Nu este recomdat ca acest tip de clase sa contina reguli de business mari (de tip workflow etc). Pentru aceste cazuri este recomandabil sa se creeze clase specializate.

FormBean

Clasa de tip FormBean extinde clasa Struts ActionForm si furnizeaza metodele getter/setter pentru atributele ce trebuie expuse in pagina jsp

Aceasta clasa va fi mapata in/din perechea ei ModelBean folosind org.apache.commons.beanutils.BeanUtil

Aceste clase se folosesc doar cand exista pagini html ce permit introducerea de date. In caz contrar, se folosesc direct clasele furnizate de layerele inferioare

BaseAction

Aceasta este clasa de baza ce extinde clasa Struts Action si include metode/attribute ce se presupune a fi comune claselor ce o vor implementa

ConcreteAction

Aceaste clase implementeaza clasei BaseAction, cate una pentru fiecare actiune ce poate fi executata de catre utilizator, ea avand rolul controllerul din pattern-ul MVC

In general, aceste clase implementeaza doar metoda execute()

Modul de funcționare

Pentru a intelege mai bine modul in care clasele enumarate mai sus interactioneaza, diagrama de secventa urmatoare prezinta principalul proces ce are loc in aplicatia noastra: afisarea/editarea/salvarea unei entitati

3.4. Interfața cu utilizatorul

Top of Form

Top of Form

Top of Form

Bottom of Form

Bottom of Form