Sistem de Gestionare a Încărcăturii Unui Vehicul și Controlul Deplasării Acestuia

Universitatea “Politehnica” din București

Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

Sistem de gestionare a încărcăturii unui vehicul și controlul deplasării acestuia

Lucrare de licență

Prezentată ca cerință parțială pentru obținerea titlului de

Inginer în domeniul Electronică și Telecomunicații

programul de studii Electronică Aplicată

Conducător științific Absolvent

Conf. Dr. Ing.Alexandru Vasile Ing. Popescu N. Cristina-Maria

Anul 2016

Cuprins

Lista de acronime

Introducere

Traductoare de greutate, functionare

Marca tensometrica

Arduino

Bluetooth

Android

Functionarea sistemului ABS si ESC

Introducere

În această lucrare am realizat o platformă demonstrativă cu ajutorul căreia se poate măsura viteza unui motor prin intermediul unui sensor de viteză Hall și greutatea cu ajutorul unor sensori de greutate. Rezultatul final al acestei platforme este limitarea vitezei in funcție de greutate rezultatele fiind afisate pe telefonul mobil.

Traductoare de greutate, functionare

Introducere

http://iota.ee.tuiasi.ro/~czet/Lucrari%20de%20laborator/SenzTrad/L9%20Traductoare%20tensorezistive.pdf

Traductoarele pentru forta si moment sunt folosite pentru supravegherea structurilor cinematice supuse la regimuri variabile de incarcare(de exemplu: roboti, masini-unelte). Forta apare ca vector in acest caz de acceea este necesara si determinarea directiei.

In cazul cantaririi automate ne intereseaza valoarea absoluta a fortei, directia fiind necesara pentru determinarea greutatii unei mase. Forta poate fi determinata:

F-forta care actioneaza asupra masei m; a-acceleratia; k-coefficient care depinde de alte unitati. In SI k=1, [F]=1N, [m]=1kg, [a]=1m/s².

Momentul M este produsul dintre forta , distanta dintre directia fortei si centrul de rotatie.

sau

-bratul fortei; J-momentul de inertie; u- acceleratia unghiulara

Momentul poate fi de mai multe tipuri: de încovoiere, de torsiune sau de forfecare. În industrie cel mai uzual se măsoară momentul de torsiune, numit și cuplu. În SI unitatea de măsură pentru moment este [N⋅m].

Alungirea relativa reprezintă deformația produsă de forță ce acționează pe unitatea de suprafață într-un solid:

unde ε este deformația; σ – efortul unitar , E – modulul de elasticitate. ε se masoara în [mm/m] sau în [µm/m].

Efectul tensorezistiv reprezinta modificarea rezistenței unui conductor atunci când acesta este supus unui efort care îi provoacă alungirea sau compresia, adica marca tensometrica.

Marca tensometrica

{Marca tensometrica se realizeaza dintr-un fir metalic sau o folie subtire cu proprietatea de a-si modifica rezistenta electrică proportional cu deformatia mecanică. Firul se lipeste de un suport de hârtie sau material plastic sau este montat pe o armătură. Mărcile tensometrice mai pot fi fabricate cu folie din aliaj nichel-crom sau constantan cu semiconductoare sub forma unor bastonase paralelipipedice de dimensiuni foarte mici. Acestea trebuie montate în serie cu forța ce trebuie măsurată a unui element elastic pe care s-au aplicat (lipit) traductorii tensometrici. Marca tensometrica este utilizata datorită simplitatii și usurintei de aplicare pe elementul de măsurat.

http://www.fim.usv.ro/cer-stud08/PDFS/MCT-Vornicu.Calibrarea%20regulatoarelor%20de%20forta%20cu%20ajutorul%20marcilor%20tensometrice.pdf }

Principiul de funcționare al marcilor tensometrice

Se presupune un conductor uniform cu secțiune A, lungime l și rezistivitate ρ,

alungirea ∆l, variatia rezistenței conductorului va fi :

Variația relativă de arie are relatia:

unde µ este coeficientul lui Poisson (raportul dintre contracția transversală și alungire)

Variatia liniara a rezistivitatii cu volumul V are relatia:

Vom avea relatia:

Coeficientul K tine cont de natura materialului si se numeste factor de marcă deoarece elementele tensorezistive se numesc si marci tensometrice. Acest coeficient mai poate depinde de tehnologia de realizare a mărcii și reprezintă sensibilitatea acestui senzor (variația relativă de rezistență raportată la alungirea relativă).

{http://www.phys.ubbcluj.ro/~anghels/teaching/SIS_hide%5D/Laborator/lucrarea_1.pdf

Mărimile cele mai importante care caracterizeaza performanțele tensometrelor sunt: sensibilitatea, coeficientul de temperatură al rezistivității și liniaritatea. Sensibilitatea unei mărci tensometrice reprezinta raportul dintre variația relativă a rezistenței și variația relativă a lungimii firului sau benzii metalice:

Unde „o” se referă la valorile mărimilor respective în starea nedeformată.

Pentru găsirea unei relații practice de calcul a sensibilității, se pornește de la formula generala de calcul a rezistenței unei benzi metalice:

Daca diferentiem relatia de mai sus vom obtine:

Unde Ao=ao·bo.

Daca se tine cont de relația de definiție a coeficientului lui Poisson care caracterizează o deformație mecanică prin raportul dintre contracția transversală unitară și alungirea axială unitară:

se găsește relatia pentru variația relativă a ariei secțiunii transversale:

dar

unde k este o constanta de material

Rezulta

Se va obtine expresia pentru variația relativă a rezistenței mărcii tensometrice:

sensibilitatea tensometrului metalic va avea expresia:

Pentru majoritatea metalelor folosite în construcția tensometrelor μ=0,3 în domeniul deformațiilor elastice și μ=0,5 în domeniul deformațiilor plastice. Astfel, de exemplu dacă k=1 și se lucrează în domeniul dimensiunilor elastice, atunci S=2.}

Caracteristicile mărcilor tensometrice

Caracteristici ale mărcilor tensometrice sunt determinate de natura materialului din care se realizează.

Mărci tensometrice cu conductor metalic. Mărcile tensometrice de acest tip pot fi: cu capete libere, aderente prin lipire, transferabile pe suprafață și sudabile.

Marca cu capete libere (nelipită) constă dintr-o sârmă întinsă între două suporturi;

Se utilizează doar la doze tensometrice pentru cântărire, pentru alte aplicații nu oferă precizia necesară datorită dificultăților de amplasare și sensibilității reduse.Acest tip de marca este reprezentat in fig 1. Aceasta e formata dintr-un filament de sârmă subțire dispus în proporție de 95% pe o direcție și cimentat la bază.

Fig 1: Marcă tensometrică cu filament

Mărcile transferabile se execută pe suporturi adezive, care se dispun pe suprafața supusă la efort fără alt liant (ciment). Materialul utilizat este de obicei plasticul (vinil), dar se mai pot utiliza polyester, poliamida, azbest.

Mărcile sudabile se montează pe suporți metalici (de dorit din același material ca suprafața pe care se fixează), acestea au baza mai largă decât corpul principal pe care se dispune marca., Montarea lor implică tehnici speciale de microsudură datorită dimensiunilor reduse; utilizarea lor fiind uneori absolut necesară în aplicații dificile (de exemplu, dispunerea pe pereții rezervoarelor de lichide criogenice).

Mărci tensometrice din folii metalice se fabrica asemanator cu circuitele imprimate. Marcile in folie au dimensiuni reduse ceea ce reprezinta un avantaj. Alt avantaj e reprezentat de rezistenta la distrugere. Acestea se utilizeaza la eforturi mai mari fata de cele din conductor.

In fig. 2 se prezintă 3 configurații tipice de mărci din folii: a – de lățime normală (mai lungi pe axa sensibilă, pentru a reduce efectele efortului transversal); b – de lățime sporită, recomandabilă atunci când efortul transversal este neglijabil, deoarece disipă o putere mai mare decât configurația normală, ceea ce permite alimentarea la tensiuni mai mari; c – rozete cu 3 elemente în configurație V.

Rozetele se utilizează în situațiile în care direcțiile de aplicare ale efortului sunt necunoscute. Uzual se folosesc 3-4 elemente dispuse 1a 60° sau 45°, care permit determinarea direcțiilor și valorilor deformațiilor.

Fig 2. Mărci tensometrice din folii: a – lățime normală; b – lățime sporită; c – rozetă.

Mărci obținute din depuneri metalice sunt realizate direct pe suprafața impusă măsurării, dupa ce a fost acoperită cu un strat izolator. Marca se formează prin metode de evaporare sau de bombardare cu particule. Principala utilizare a fost la diafragme pentru traductoare de presiune, dar există tendințe de utilizare și la traductoare de forță și cupluri. Avantajul important este ca acestea rezista la temperaturi înalte (1200°C) si sunt de dimensiuni reduse.

Mărci tensometrice semiconductoare sunt reprezentate printr-un factor de marcă net superior (50-200) față de cele metalice (maxim 6, uzual 2). Acestea au dezavantajul unei neliniarități mai pronunțate, al compensării mai dificile a erorilor de temperatură și al unor probleme mai dificile legate de dispunerea pe suprafața de măsurat. Un avantaj in reprezinta coeficientul de variație a rezistivității cu temperatura care este mult mai mare decât la mărcile metalice (de cca 60 … 100 ori mai mare la constantan), variația factorului de marcă de 3 … 5 ori mai mare, iar efectul thermoelectric (coeficientul Seebeck) de 10 … 20 ori mai mare. Faptul că există și mărci cu coeficient negativ de variație a rezistivității poate fi fo1osit la compensarea neliniarităților. Materialul semiconductor cel mai folosit (aproape în exclusivitate) este siliciul, în care marca difuzată are lungimi de 0,02 … 0,05 mm. Terminalele conductoare se realizează din aur, cupru, argint sau nichel.

Adaptoare pentru traductoarele tensorezistive

Variațiile relativ mici ale rezistenței mărcii tensometrice atunci când este supusă la deformații impun utilizarea unor adaptoare deosebit de sensibile. Adaptoarele constau din două blocuri distincte: o schemă de măsurare de tip punte Wheatstone, în care se conectează elementele sensibile (punte tensometrică) și un circuit de prelucrare (amplificare și apoi conversie în semnal util). Punțile sunt de două tipuri funcție de modul de lucru: c.c. sau c.a.

Punți tensometrice. Elementele sensibile tensometrice se pot conecta în punte conform schemelor prezentate în fig. 3.

Fig. 3. Tipuri de punți tensometrice: a – sfert de punte; b – semipunte; c – punte completă.

În fig. 3.a este reprezentat montajul în sfert de punte, puntea fiind formata dintr-un senzor tensorezistiv exterior și trei rezistențe calibrate montate în adaptor. Schema din fig. 3.b reprezintă montajul în semipunte și este format din două elemente sensibile tensorezistive exterioare și două rezistențe calibrate aflate în adaptor. Schema din fig. 3.c reprezintă montajul în punte completă, la care în toate brațele punții se află conectate elemente sensibile. Alimentarea puntilor se realizeaza cu o sursă de tensiune constantă Ua pe una din diagonale, iar pe cealaltă diagonală (diagonala de măsurare) se obține un semnal de ieșire Ue care, în cazul punților dezechilibrate, este folosit direct ca o măsură a variației rezistenței elementelor active ale punții. Puntea se echilibrează înaintea aplicării solicitarilor mecanice și rămâne dezechilibrată după aplicarea acesteia.

Utilizarea mărcilor tensometrice

Marcile tensometrice si traductoarele de forta folosesc deformarea elastic produsa la aplicarea efortului. Elementele mecanice pe care se aplică marca trebuie să aibă o anumită

structură care să permită orientarea efortului spre zona de sensibilitate maximă a mărcii. Elementele mecanice pentru captarea forțelor sunt barele pot fi montate în trei variante de bază (fig4).

Fig. 4. Concentratoare de efort tip bară: a – încastrat la un capăt; b – sprijinit; c – dublu încastrat.

Pentru toate cele trei configurații deflexia maximă are loc în punctul de aplicație al forței. Avantajul barelor de secțiune constantă este acela că deformația relativă este constantă pe toată lungimea. Diafragmele (discuri circulare) sunt folosite și ele ca elemente de concentrare a forțelor, pentru ca localizează deviația maximă în centru, asigurând astfel o bună stabilitate.

Inelele standard se pot utiliza pentru amplasarea mărcilor și punctele aflate lateral la 90º, unde nivelul deformației este de același ordin deși deformația maximă apare în punctul de aplicație a forței. Inelele de probă se pot executa în variantele arătate în fig. 5.

Fig. 5. Concentratoare de efort tip inel: a – standard, b – plat, c – cu găuri.

Coloanele au punctul de deformație maximă în centru, pe axa verticală la jumătatea înălțimii coloanei și alungirea relativă maximă pe axa laterală față de centru. Caracteristicile depind de raportul înălțime/lățime (L/h). Față de varianta standard (a) se pot folosi coloane cu gaură de concentrare a eforturilor (b) sau coloana cu pereți cilindrici (c).

Fig. 6. Concentratoare de efort tip coloană: a – standard, b – cu gaură, c – cilindru.

{ http://www.ni.com/white-paper/3642/en/

În practică , măsurătorile de deformare implică rareori cantități mai mari decât cativa milimetri ( e x 10 ) . Prin urmare , este necesara măsurarea precisă a modificărilor foarte mici ale rezistenței . De exemplu , să presupunem că un specimen de testare suferă o deformare de 500 me . O marca tensometrica cu un factor de calibrare 2 va prezenta o modificare a rezistenței electrice a numai 2 ( 500 x 10 ) = 0,1 % . Pentru o calibrare de 120 Ω, aceasta este o schimbare de numai 0,12 Ω .

Pentru a masura aceste mici modificări de rezistență, marcile tensometrice sunt aproape întotdeauna folosite într-o configurație punte cu o tensiune sursa de excitație . Puntea Wheatstone, ilustrata în figura 7 , este formata din patru brațe rezistive cu o tensiune de excitație ,V , care se aplică pe punte.

Fig 7 Puntea Wheatstone

Tensiunea de iesire Vo are urmatoarea relatie:

Din această ecuație, este evident că atunci când R1 / R2 = R4 / R3, tensiunea de ieșire Vo este zero. În aceste condiții , se poate spune ca puntea este echilibrata. Orice modificare a rezistenței în oricare braț al puntii duce la o tensiune de ieșire nenula. Prin urmare, dacă înlocuiți R4 din figura 7 , cu o marca tensometrica activa , orice modificări în rezistența marcii tensometrice va dezechilibra puntea și va produce o tensiune de ieșire nenula.

În mod ideal, se doreste ca rezistenta marcii tensometrice sa se modifice in functie de alungirea acesteia. Cu toate acestea , materialul marcii tensometrice, precum și materialul proba pe care se aplică alungirea, poate suferi modificari in functie de temperatura. Producătorii încearcă să minimizeze sensibilitatea la temperatura de prelucrare a materialului marcii tensometrice pentru compensarea termică extinderea materialului de test destinat calibrarii. Calibrarea reduce sensibilitatea termica dar nu o poate elimina în totalitate .

Prin folosirea a doua marci tensometrice în punte, se poate reduce și mai mult efectul temperaturii . De exemplu , Figura 8 ilustrează o configurație a marcii tensometrice în cazul în care un calibru este activ Gage ( R + DR ) și un al doilea calibru este plasat transversal pe alingirea aplicată. Prin urmare , alungirea are un efect redus asupra calibrarii a doua , numita calibrare inactiva. Cu toate acestea, orice modificări ale temperaturii afectează ambele ecartamente în același mod . Deoarece schimbările de temperatură sunt identice în cele două ecartamente , raportul dintre rezistența nu se schimbă , tensiunea V nu se schimbă , iar efectele modificării temperaturii sunt reduse la minimum . NOTĂ : În configuratia puntii Wheatstone, calibrarea activă și cea inactiva trebuie să fie pe același brat vertical al puntii.

Fig 8 Utilizarea unui calibrare inactiva(dummy gage) pentru eliminarea efectelor cauzate de temperature

Sensibilitatea puntii tensometrice poate fi dublată prin ambele calibrari active într-o configurație de jumătate de punte . De exemplu, Figura 9 reprezinta o modalitate de îndoire cu o singură punte montată la întindere ( Rg + DR ) și cealalta montata in compresie ( Rg – DR ) . Această configurație semi-punte , a cărui schemă electrică este ilustrat în figura 9 , produce o tensiune de ieșire care este liniară și dublează ieșirea circuitului sfert de punte .

Fig 9. Circuitul semi-punte

În cele din urmă , se poate crește și mai mult sensibilitatea circuitului prin toate cele patru brațe ale punții marcilor tensometrice active, într –o configurare full- bridge . Circuitul punte completa este prezentat în figura 10 .

Fig 10 Circuitul punte completa

Măsurare marcii tensometrice implică schimbări extrem de mici în rezistență . Prin urmare , selectarea adecvată și de întrebuințare a puntii , semnalul conditionat , cabluri , și achiziția de date componente sunt necesare pentru măsurători fiabile . Pentru a asigura acuratețea măsurătorile de alungire , este important să se ia în considerare următoarele :

– punte completa

– Excitație – semnalul marcii tensometrice furnizeaza o tensiune constanta de putere a puntii. Deși nu există nici un nivel standard de tensiune care este recunoscut la nivel de industrie , nivelurile de tensiune de excitație de aproximativ 3 și 10 V sunt comune . În timp ce o mai mare tensiune de excitație generează o tensiune de ieșire proporțional mai mare , tensiunea mai mare poate provoca , de asemenea, erori mai mari din cauza auto-încălzire .

-Teledetecție – unele semnal includ un umidificator facilitate numita teledetecția pentru a compensa eroarea care poate aparea din cauza distantei dintre sursa de tensiune si circuit.

-Amplificare- Ieșirea marcilor tensometrice si puntilor este relativ mică . În practică , cele mai multe punti au tensiunea de ieșire mai mică de 10 mV / V. Cu 10 V excitație , semnalul de ieșire este mV . Prin urmare , semnalul marcilor tensometrice, include amplificatoare pentru a stimula nivelul de semnal pentru a crește rezoluția la măsurare și de a îmbunătăți raportul semnal – zgomot

– filtrarea- marcile tensometrice sunt adesea situate în medii zgomotoase electric . Prin urmare, este esențial să se elimine zgomotul. Se pot folosi filtre lowpass atunci când se utilizeaza marcile, se pot elimina zgomotele de înaltă frecvență predominante în majoritatea setărilor de mediu .

– offset- Atunci când este instalata o punte, este foarte puțin probabil ca puntea sa aibe la ieșire exact zero volți , atunci când nu este aplicata o alungire. Variațiile ușoare în rezistență între brațele punte și rezistența plumb vor genera offset nenul. Offset-ul nul poate fi realizat fie prin hardware sau software.

-calibrare șunt- Procedura normală de a verifica dacă ieșirea unui sistem de măsurare in care se foloseste marca tensometrica cu intrare mecanică sau alungire se numește calibrare sunt. Calibrarea implică simularea de intrare a alungirii, de modificarea rezistenței unui braț în punte printr-o cantitate cunoscută . }

https://www.arduino.cc/

Arduino

Arduino este o platformă de prototipuri open – source bazate pe hardware și software ușor de utilizat . Placile Arduino sunt capabile să citească intrări – lumină de la un senzor , un deget pe un buton sau un mesaj Twitter – și transforma într-o ieșire – activarea unui motor , pornirea unui LED , publicarea de ceva on-line . Se poate programa prin trimiterea unui set de instrucțiuni pentru microcontroler de pe bord . Pentru a face acest lucru se foloseste limbajul de programare Arduino ( bazat pe conexiuni ) , și software-ul Arduino ( IDE ) , bazat pe procesare.

Arduino s-a format in Institutul Ivrea Interaction Design ca un instrument simplu pentru realizarea de prototipuri rapide , care vizează studenții fără un fundal în electronică și programare . De îndată ce a ajuns la o comunitate mai largă, placa Arduino început să se schimbe pentru a se adapta la noile nevoi și provocări , diferențierea ofertei sale de la panourile simple, pe 8 biți la produse pentru aplicații, IO, imprimare 3D ușor de purtat, și medii integrate. Toate plăcile Arduino sunt complet open – source , permitand utilizatorilor să le construiască în mod independent și în cele din urmă să le adapteze la nevoile lor specifice. Software-ul, de asemenea, este open – source, și este în creștere, prin contribuțiile utilizatorilor din întreaga lume.

Specificatii:

Microcontroler: ATmega328

Tensiune de lucru: 5V

Tensiune de intrare (recomandat): 7-12V

Tensiune de intrare (limita): 6-20V

Pini digitali: 14 (6 PWM output)

Pini analogici: 6

Intensitate de iesire: 40 mA

Intensitate de iesirepe 3.3V: 50 mA

Flash Memory: 32 KB (ATmega328) 0.5 KB pentru bootloader

SRAM: 2 KB (ATmega328)

EEPROM: 1 KB (ATmega328)

Clock Speed: 16 MHz

Fig 10 Placa de dezvoltare ArduinoUNO

Licenta

{Puterea

Arduino Uno poate fi alimentat prin conexiunea USB sau cu o sursă de alimentare externă. Sursa de energie se selecteaza automat.

Pinii de alimentare sunt următorii:

Vin – furnizează tensiunea de intrare la placa Arduino atunci când se folosește o sursă de alimetare externă.

5V – furnizează 5V setat de pe bord. Această placă se poate alimenta cu energie electrică de la mufa de alimentare DC (7-12V) sau conectorul USB (5V) al plăcii.

3V3 – furnizează 3.3V on-board.

GND – acest pin furnizează masa.

IOREF- oferă tensiunea de referință cu care lucrează microcontrolerul. Permite traductorilor de tensiune să lucreze cu 5V sau 3.3V.

Intrare și ieșire[13]

Fiecare dintre cei 14 pini digitali a-i placuței Arduino pot fi utilizați ca intrare sau ieșire folosind funcțiile pinMode(), digitalWrite() și digitalRead(). Acești pini funcționează la 5V. Unii pini sunt specializați pe anumite funcții. Exemple de pini cu funcții speciale:

Serial: 0 (RX) și 1 (TX) –acesti pini sunt folosiți pentru a primi (RX) și a transmite (TX) date seriale TTL.

Întreruperi externe: 2 și 3 –acești pini pot fi configurați pentru a declanșa o întrerupere la o valoare scazută sau o schimbare în valoare. Se folosesc cu funcția attachInterrupt().

PWM: 3,5,6,9,10,11 –furnizează 8 biți PWM la ieșire. Se folosesc cu funcția analogWrite().

LED:13 -LED-ul este conectat la pinul digital 13. Atunci cand pinul primește o valoare mare, LED-ul este aprins iar atunci când pinul primește o valoare mică, LED-ul este oprit.

Intrări analogice: 6 (de la A0 la A5) –fiecare oferă 10 biți de rezoluție (1024 valori diferite).

TWI: A4 sau pin SDA și A5 sau pinul SCL –oferă support de comunicare TWI folosind libraria Wire.

Aref –reprezinta tensiunea de referință pentru intrări analogice.

Comunicarea

ATmega328 oferă UART TTL (5V) de comunicație serială disponibilă cu pinii 0 (RX) și 1 (TX). În urma acestei comunicații seriale pe USB apare pentru software-ul computerului ca un port COM virtual. Software-ul Arduino include un monitor serial (Serial Monitor) care permite datelor de tip text sa fie transmise la și de la placa Arduino. Când datele sunt transmise LED-urile RX și TX de pe placă vor clipi. ATmega328 suportă și I2C (TWI) și comunicarea SPI. Soft-ul Arduino include librăria Wire pentru a simplifica utilizarea I2C. Pentru comunicarea SPI se utilizează librăria SPI.}

Bluetooth

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bluetooth

Bluetooth este un set de specificații (un standard) bazată pe unde radio pentru o rețea personală (engleză: personal area network, PAN) fără fir (wireless). Aceasta tehnolgie a fost creata in 1994.

„Bluetooth” este o traducere în engleză a cuvântului scandinav Blåtand/Blåtann, cum era supranumit regale viking Harald I al Danemarcei din sec. al X-lea. Harald I a unit Norvegia și Danemarca; el era renumit ca fiind foarte comunicativ și se pricepea să îi facă pe oameni să comunice între ei. În română bluetooth s-ar traduce „dinte albastru”.

https://www.bluetooth.com/what-is-bluetooth-technology/bluetooth

Una dintre cele mai populare aplicații in istoria Bluetooth au fost castile audio fără fir și conectivitate hands-free în mașini pentru difuzoare fără fir. Acesta utilizează o versiune a Bluetooth numita BR / EDR (rată de biți / rată de date îmbunătățită), care este optimizata pentru trimiterea unui flux constant de date de înaltă calitate (adică muzică) într-un mod eficient de energie.

Bluetooth permite crearea unor senzori mai mici

Bluetooth necesita un consum redus de energie (Bluetooth inteligent sau BLE), dezvoltatorii sunt acum posibilitatea de a crea senzori mici, care se execută pe baterii mici, rotunde care pot functiona luni de zile, sau poate chiar ani. Mulți dintre acești senzori Bluetooth utilizează atât de puțină energie incat dezvoltatorii încep să găsească modalități de a utiliza energia scavenged, cum ar fi solară și cinetică, pentru a le da o putere de viață cu potențial nelimitat. Astfel tehnologia Bluetooth se gaseste în miliarde de dispozitive, de la telefoane la seturi de căști. Utilizarea aceste thenologii este limitata doar de imaginatia unui dezvoltator.

BR / EDR și Bluetooth cu consum redus de energie sunt fundamental diferite. Bluetooth cu funcționalitatea energetică scăzută este construit pe un cadru complet nou de dezvoltare, folosind atribute generice sau GATT. GATT este extrem de flexibil din punctul de vedere al unui dezvoltator si se poate folosi doar despre orice scenariu. Ca rezultat, Bluetooth conectează dispozitive împreună într-un mod eficient ultra-putere, dar, de asemenea, se conectează direct la dispozitivele pentru aplicații de pe telefonul smartphone, PC sau tabletă. Bluetooth se poate folosi perfect pentru IOT (Internet of Everything).

Bluetooth SIG funcționează pentru a asigura interoperabilitatea

Tehnologia Bluetooth este construita pe baza unei specificații de bază și stratificata cu diferite servicii. Grupul Bluetooth Special Interes (SIG) este îngrijitorul și creatorul caietului de sarcini și a serviciilor de bază. Grupurile de lucru asigură specificația și serviciile de lucru pentru cele mai înalte standarde de interoperabilitate astfel încât consumatorii să poată ști, cu încredere, ca produsele lor care utilizeaza Bluetooth funcționează pur și simplu.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie:Bluetooth

‘Bluetooth comunică prin unde radio cu o frecvență de aproximativ 2,45 gigahertzi. Când un dispozitiv ce rulează Bluetooth intră în raza de acțiune a altuia, are loc o mică conversație electronică stabilind dacă trebuie să se transfere informație . De regula dispozitivele (telefon) solicită utilizatorului o parola din considerente de confidențialitate și securitate dar uzual nu trebuie să faceți nimic(de exemplu când utilizați un set cu cască sau un set auto compatibile Bluetooth ) Între două dispozitive Bluetooth nu se pot trimite numai pachete mici de date. Bluetooth suportă și conexiuni de voce și audio Interferențele se evită prin comutarea aleatoare de 1600 de ori pe secundă între aceste 79 de canale radio aflate intre frecvențele de 2,40 la 2,48 gigahertzi.Când două sau mai multe dispozitive sunt conectate ("pair"), aceste comută sincronizat. Dacă prin absurd două „conversații” diferite au loc pe același canal de frecvență radio simultan , timpul de interferență este atât de scurt încât nu poate cauza probleme.’

Android

https://ro.wikipedia.org/wiki/Android_(sistem_de_operare)

Android este o platformă software și un sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată inițial de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance. Android permite dezvoltatorilor să scrie cod în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google. Aplicațiile scrise în C și în alte limbaje pot fi compilate în cod mașină ARM și executate, dar acest model de dezvoltare nu este recomandat oficial de către Google.

Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunțată prin fondarea Open Handset Alliance, un consorțiu de 48 de companii de hardware, software și de telecomunicații, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile. Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licența Apache, o licență de tip free-software și open source.

Caracteristici

Configurații dispozitive

Platforma este adaptabilă la configurații mai mari, VGA, biblioteci grafice 2D, biblioteci grafice 3D bazate pe specificația OpenGL ES 1.0 și configurații tradiționale smartphone.

Stocare de date – Software-ul de baze de date SQLite se foloseste în scopul stocării datelor

Conectivitate Android- suportă tehnologii de conectivitate cum ar fi GSM/EDGE, CDMA, EV-DO, UMTS, Bluetooth și Wi-Fi.

Mesagerie instant – formele de mesagerie instant disponibile sunt SMS și MMS, conversații de mesaje text.

Navigatorul de web folosit de Android este bazat pe platforma de aplicații open source WebKit.

Codul scris în Java poate fi compilat și executat în mașina virtuala Dalvik, care este o implementare specializată de mașină virtuală concepută pentru utilizarea în dispozitivele mobile, deși teoretic nu este o Mașină Virtuală Java standard.

Android acceptă următoarele formate media audio/video/imagine: MPEG-4, H.264, MP3, AAC, OGG, AMR, JPEG, PNG, GIF.

Mediu de dezvoltare include un emulator de dispozitive, unelte de depanare, profilare de memorie și de performanță, un plug-in pentru mediul de dezvoltare Eclipse.

Similar cu App Store-ul de pe iPhone, Android Market este un catalog de aplicații care pot fi descărcate și instalate pe hardware-ul țintă prin comunicație fără fir, fără a se utiliza un PC. Inițial au fost acceptate doar aplicații gratuite. Aplicații contra cost sunt disponibile pe Piața Android începând cu 19 februarie 2009.

Android are suport nativ pentru multi-touch, dar această funcționalitate este dezactivată (posibil pentru a se evita încălcarea brevetelor Apple pe tehnologia touch-screen) O modificare neoficială, care permite multi-touch a fost dezvoltată.