Sistem de Control Pentru Orientarea Unui Panou Solar

SISTEM DE CONTROL PENTRU ORIENTAREA

UNUI PANOU SOLAR

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE GENERARE A ENERGIEI ELECTRICE SOLARE

1.1.Sistemele de concentrare a radiației solare

1.2. Centrale electrice cu ciclu termodinamic pentru conversia energiei solare

CAPITOLUL 2. ALGORITMUL DE ORIENTARE DUPĂ SOARE

2.1. Radiația solară

2.2 Calculul Poziției Soarelui

2.3. Calculul unghiului de incidență

CAPITOLUL 3. SISTEMUL DE ACȚIONARE ELECTRICĂ AL INSTALAȚIEI

3.2 Elemente constructive

3.3 Dimensionarea sistemului de acționare

CAPITOLUL 4. DESCRIEREA MACHETEI EXPERIMENTALE ȘI A MODULUI DE FUNȚIONARE

4.1 Structura machetei experimentale

4.1.1 Sistemul de ștergere a panoului solar

4.1.2 Senzorul de mișcare

4.1.3 Panoul electric de comandă

4.2 Prezentare generală a automatelor programabile

4.3 Prezentarea automatului Siemens Simatic S7-200

4.4 Unitatea logica programabilă Siemens Simatic S7-200

CAPITOLUL 5. PROIECTAREA APLICAȚIEI SOFTWARE PENTRU CONTROLUL SISTEMULUI

5.1. Descrierea mediului de programare

5.1.1. Programarea în STEP7-Micro/Win

5.1.2. Realizarea unui proiect nou în STEP7-Micro/Win

5.1.3 Prezentare programului ladder

CAPITOLUL 6. INSTALAREA SISTEMULUI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Următoarea lucrare își propune studiul sistemelor de producere a energiei electrice solare și propune studiul de caz pentru a maximiza energia recepționată de la Soare. Datorită efectelor negative asupra mediului a surselor clasice de energie o sursă alternativă de energie este necesară, aceasta trebuie să nu polueze și dacă se poate să fie gratuită. Una dintre puținele surse de energie care întrunește aceste criterii este energia solară.

Totuși pentru ca energia solară să devină o sursă de energie viabilă are nevoie de metode de creștere a eficienței. Un rol important pentru realizarea acestui lucru îl au „Sistemele de comanda si control pentru orientarea unui panou solar”. Prin aceste sisteme se urmărește maximizarea energiei recepționate de la soare.

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE GENERARE DESPRE ENERGIA SOLARĂ

În structura noastră de fiecare zi nu se poate concepe nici o acțiune în afara energiei, care participă la asigurarea hranei, confortului, și a transportului. De ea se lagă îngrijorări și speranțe, iar căutările pentru a fi asigurată se întețesc și devin prioritare. Energia este capacitatea unui sistem oarecare de a produce lucru mecanic.

Energia a început să fie produsă și utilizată din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea în centrale termoelectrice și hidroelectrice. De prin 1870 s-au fabricat în câteva țări diferite feluri de generatoare electrice acționate de mașini de abur cu piston. Perfecționat prin adaptarea autoexcitației, generatorul de curent continuu s-a impus și a fost folosit la început pentru a alimenta consumatori locali, dar numai pentru iluminat.

Sursele de energie cele mai primitive sunt cele obținute din cărbune și petrol. Însă acestea sunt epuizabile și arderea acestora produce mari cantități de CO2. De aceea sunt căutate noi surse de energie. Se încearcă folosirea energiei solare captată cu ajutorul panourilor solare. Însă conversia energiei razelor solare în căldură sau electricitate se face cu o pierdere de 80-90% și acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei și astfel energia trebuie să fie stocată pentru a putea fi furnizată și pe timpul nopții.

Altă sursă este forța apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obțin mari cantități de energie. Se poate folosi apa termală pentru încălzire sau a aburilor de apă pentru a produce electricitate. Încă din 1966 la Rance în Franța funcționează o centrală mareeomotrică care folosește energia mareelor. Japonia încearcă folosirea valurilor cu ajutorul unor dispozitive plutitoare.

Altă sursă de energie este cea furnizată de curenții de aer de suprafață. Teoretic s-a stabilit că acești curenți răspândesc anual o energie de 200 de ori mai mare decât necesarul mondial. Însă pentru captarea acestei energii este nevoie de eoliene foarte mari.

Energia nucleară este una dintre cele mai folosite noi surse de energie la acest final de secol. Energia nucleară poate fi produsă în două moduri: prin fisiune și prin fuziune. Prin fisiune sunt folosiți atomi grei cum ar fi Uraniul care se dezintegrează și generează o mare cantitate de energie. Însă reacția este instabilă și se produce o mare cantitate de radiații.

Rezidiurile rămase în urma reacțiilor sunt radioactive, nocive și trebuie depozitate în condiții speciale. Prin fuziune se folosesc atomi ușori cum ar fi hidrogenul. Sunt folosiți izotopii hidrogenului deuteriul și tritiul. Prin unirea atomilor se eliberează o mare cantitate de energie. Însă și această reacție este foarte instabilă. Avantajul este faptul că hidrogenul este prezent în cantități mari, nu este poluant, este reciclabil și poate fi stocat.

În viitor se va încerca captarea energiei solare din spațiu și transmiterea acesteia pe Pământ cu ajutorul microundelor. Proiectul făcut de Boeing-NASA ocupă 10km2 și oferă o putere de 10000MW. Se încearcă folosirea energiei termice a oceanelor. Astfel este captată apă caldă dintr-o zonă superioară și cu ajutorul amoniacului se antrenează o turbină în deplasarea sa spre o zonă cu apă rece. O astfel de centrală poate furniza o putere de 200MW.

1.1.Sistemele de concentrare a radiației solare

Aceste tipuri de aparate concentrează radiația solară directă înainte ca aceasta să fie absorbită. Lumina de pe o suprafață mare este refractată sau reflectată către o suprafață mult mai mică,unde energia este colectată de un sistem tradițional de conversie a energiei. Marele dezavantaj al sistemelor este acela că pentru a se obține o bună eficiență a sistemelor ele ar trebui orientate în direcția soarelui tot timpul. În figura 1.1 sunt prezentate două sisteme de urmărire a poziției soarelui.

Figura 1.1 Sisteme de concentrare a energiei cu oglinzi, împreună cu sistemele de urmărire a

poziției solare.

Se observă că sistemele de concentrare liniare au nevoie de sisteme de urmărire pe o singură axă, în timp ce sistemele de concentrare a luminii într-un punct au nevoie de sisteme de urmărire a soarelui pe două axe.

1.2. Centrale electrice cu ciclu termodinamic pentru conversia energiei solare

La centralele cu câmp de captatori parabolici, ei sunt dispuși pe șiruri paralele, prin focarul lor trecând conducte cu agent termic (figura 1.2). Captatorii se pot mișca în jurul axei astfel încât să păstreze o orientare corespunzătoare în raport cu soarele.

Centralele de acest tip funcționează pe baza ciclului Rankine și sunt de obicei hibride, funcționarea în perioadele de noapte sau insolație scăzută se face cu combustibili fosili.

Figura 1.2 Schema unei centrale cu captatori parabolici

La centralele cu turn solar principiul de funcționare constă în concentrarea cu ajutorul unui sistem de oglinzi a radiației solare pe un colector amplasat în partea superioară a unui turn.

Căldura este evacuată din colector cu ajutorul unui agent termic care ulterior va servi la producerea de abur. Acest abur evoluează într-un ciclu termodinamic de tip Hirn producând lucru mecanic și energie electrică. Inițial, agentul termic utilizat pentru a prelua căldura din colector era apa iar aburul format evolua direct în ciclul termodinamic. Ulterior s-a trecut la o schemă cu două bucle (figura 1.3). în bucla primară evoluează săruri topite, iar în cea secundară (ciclul termodinamic) apă. Datorită proprietăților termodinamice avantajoase ale sărurilor topite (capacitate mare de transport a căldurii) a fost posibilă o scădere a gabaritului turnului solar. De asemeni, prezența sărurilor topite permite o anumită stocare a căldurii.

Sistemul de oglinzi este astfel gândit încât să poată schimba orientarea în funcție de poziția soarelui.

Figura 1.3 Schema unei centrale cu turn solar

În figura 1.3 1 este colector, 2 rezervor "cald" de sare topită, 3 generator de abur, 4 turbină cu abur, 5 rezervor "rece" de sare topită.

Centralele cu oglinzi concave se bazează pe utilizarea unor oglinzi care prezinta o scobitura sub forma de adâncitura, denumite "farfurii". Acestea concentrează radiația solară pe un colector amplasat în punctul focal (figura 1.4).

Figura 1.4 Vedere a unei centrale concave

Colectorul cuprinde o buclă prin care circulă un agent termic cu propietăți termodinamice deosebite (ex. Heliu). Agentul termic preia căldură și o transmite către o instalație motoare de tip Stirling, care generează energie electrică.

Oglinzile asigură un grad mare de concentrare a radiației solare, temperatura agentului termic putând ajunge la 1500 °C. Rezultă eficiențe relative ridicate pentru astfel de instalații solare (aproximativ 30 %). Puterile unitare nu au depășit totuși nivelul zecilor de kW (9 – 25 kW). Soluția este foarte bună pentru alimentarea unor consumatori izolați.

Turnul solar are ca principiu de realizare: un turn foarte înalt plasat în centrul unei suprafețe vitrate de dimensiuni mari (figura 1.5) situată la o anumită înălțime față de sol. Suprafața vitrată generează un efect de seră. Aerul existent între suprafața vitrată și sol se încălzește până la temperaturi de ordinul 60 – 70 °C. Datorită tirajului, aerul încălzit are o mișcare ascensională prin interiorul turnului. În interiorul turnului sunt plasate generatoare eoliene care sunt antrenate de aerul în mișcare, producând energie electrică.

Figura 1.5 Vedere a unui turn solar

CAPITOLUL 2. ALGORITMUL DE ORIENTARE DUPĂ SOARE

2.1. Radiația solară

Soarele este de departe sursa cea mai mult semnificativă de energie regenerabilă. Sursele geotermale și gravitația pământului sunt relativ nesemnificative în comparație cu energia solară.

Această sursă abundentă de energie poate fi utilizată direct cu sistemele solar termale sau fotovoltaice. În principiu, energia vantului și hidro-electrică sunt transformate din energia solară și sunt denumite energii indirecte. Problema care se pune este de a maximiza puterea debitată de celulele solare. Această maximizare se poate face pe două căi: să se crească eficiența celulelor și a panourilor solare prin îmbunătățirea parametrilor constructivi ai acestora sau prin maximizarea radiației solare incidente pe aceste dispozitive.

Sistemul de orientare este un dispozitiv care realizează orientarea panoului solar astfel încât radiația solară incidentă pe panou să fie maximă, pe tot timpul zilei. Câștigul în energie dacă se folosesc pentru orientarea panourilor solare solar tracker-uri este de pâna la 40%.

Aceste dispozitive se pot clasifica astfel:

Sisteme de orientare bazată pe senzori;

Sisteme de orientare bazată pe un algoritm prealabil stabilit.

Sistemele de orientare mai pot fi împărțite în sisteme cu o singură axă de poziționare, Est-Vest și un unghi fix de înclinare pe direcția Nord-Sud, sau sisteme cu poziționare pe ambele axe E-V, N-S.

Utilizarea senzorilor pentru orientare poate conduce la situații delicate în cazul alternanțelor soare – nori dacă sistemul nu este calibrat corespunzător și la consumuri mai mari de energie. Pentru a putea determina poziția reală a soarelui pe bolta cerească importante sunt următoarele unghiuri θz – unghiul zenit și ys unghiul azimut solar.

Tabelul 2.1 rezumă cele mai importante marimi fotometrice iar tabelul 2.2 comparația între Soare și Pământ :

Tabelul 2.1 Mărimi fotometrice

Nota: W = watt; m = metru; s = secundă; sr = steradian; Im = lumen; Ix = lux; cd = candela

Tabelul 2.2 Comparația între Soare și Pământ

Oricum, distanta între Soare și Pământ nu este constanta tot anul. Ea variează între 1.47108km și 1.52km108km . Acesta cauzează o variație a enrgiei iradiante, Ee, între 1325W /m2 și 1420W /m2 . Valoarea medie, constantă solară , E0 , este:

E0 13672W /m2

Această valoarea poate să fie măsurată în atmosfera exterioară Pământului pe o suprafață perpendicular pe radiația solară. Simbolul I0 este de asemenea folosit pentru constanta solară.

Valorile măsurate pecția Nord-Sud, sau sisteme cu poziționare pe ambele axe E-V, N-S.

Utilizarea senzorilor pentru orientare poate conduce la situații delicate în cazul alternanțelor soare – nori dacă sistemul nu este calibrat corespunzător și la consumuri mai mari de energie. Pentru a putea determina poziția reală a soarelui pe bolta cerească importante sunt următoarele unghiuri θz – unghiul zenit și ys unghiul azimut solar.

Tabelul 2.1 rezumă cele mai importante marimi fotometrice iar tabelul 2.2 comparația între Soare și Pământ :

Tabelul 2.1 Mărimi fotometrice

Nota: W = watt; m = metru; s = secundă; sr = steradian; Im = lumen; Ix = lux; cd = candela

Tabelul 2.2 Comparația între Soare și Pământ

Oricum, distanta între Soare și Pământ nu este constanta tot anul. Ea variează între 1.47108km și 1.52km108km . Acesta cauzează o variație a enrgiei iradiante, Ee, între 1325W /m2 și 1420W /m2 . Valoarea medie, constantă solară , E0 , este:

E0 13672W /m2

Această valoarea poate să fie măsurată în atmosfera exterioară Pământului pe o suprafață perpendicular pe radiația solară. Simbolul I0 este de asemenea folosit pentru constanta solară.

Valorile măsurate pe suprafată Pamantlui sunt de obicei mai mici decât constanta solară.

Influențele atmosferei pot să scadă iradianția. Ele sunt:

– scăderile datorită reflexiei atmosferei

– scăderile datorită absorbției din atmosferă(în special O3,H2O,O2 si CO2 )

– scăderile datorită împrăștierei Rayleigh

– scăderile datorită îmrăștierei Mie

Absorbirea luminii de diferitele gaze din atmosferă, cum ar fi vaporii de apă, ozon și dioxidul de carbon este selectivă și influențează numai unele parți ale spectului. Figura 2.1 arată spectrul exterior Pămâtului (AM0) și la nivelul suprafeței (AM 1.5). Spectrul descrie compoziția luminoasă și contribuția lungimilor de undă diferite la iradiația totală.

Figura 2.1 Spectrul radiației solare

Particulele de aer moleculare cu diametre mai mici decât lungimea de undă cauzează împrăștierea Rayleigh. Influența împrăștierii Rayleigh crește odată cu lungimii de undă.Diametrul acestor particule este mai mare decât lungimea de undă. Împrăștierea depinde semnificativ de amplasare; în multe regiuni muntoase înalte ea este relativ mică, pe când în regiunile industriale este de obicei mare.

Tabelul 2.3 arată contribuțiile împrăștierilor Mie,Rayleigh și absorția pentru diferite poziții ale soarelui. Clima de exemplu nori, zăpada, ploaie, ceață poate cauza micșorări adiționale.

Tabelul 2.3 Influența absorbțiilor la diferite poziții ale soarelui

Figura 2.2 Diferite unghiuri a pozitiei sorelui

2.2 Calculul Poziției Soarelui

Poziția Soarelui este esențială pentru multe calcule a sistemelor energetice bazate pe soare. Două unghiuri definesc pozitia soarelui:

– unghiul de elevație (înălțimea sau altitudinea soarelui) notată cu s

– unghiul de azimuth definit de poziția soarelui notats

Oricum, valorile pentru aceste unghiuri și simboluri folosite în literatura de specialitate variază.

Tabelul 2.4 Diferite valorilei ale azimutului

Notă., latitudine, a – nordul ecuatorului, b – sudul ecuatorului

Prin convenție se definește:

elevația descrie unghiul dintre soare și orizontul văzut de observator.

azimutul descrie unghiul între nordul geografic și cercul vertical prin centrului soarelui.

EN ISO 9488 definește azimutul ca unghi între poziția aparentă a soarelui și sudul măsurat în sensul direcției acelor ceasornicului în emisfera nordică și între poziția soarelui aparentă și nordul măsurat în sensul opus acelor ceasornicului. Aceasta poate să cauzeze încurcături când comparăm calcule cu definițiile unghiurilor. Tabelul 2.4 arată definițiile unghiului azimuth din surse diverse. Elevația și azimutul Soarelui depind de amplasarea observatorului geografic, dată, timp și fusul orar.

Poziția soarelui este puternic influențată de unghiul dintre planul Ecuatorului și rotația acestui plan în jurul soarelui, denumit și înclinație solară.

Inclinația solară variează între + 23o 26'.5 și -23o 26'.5 într-un an. Din cauză că orbitarea Pământului în jurul Soarelui nu este circulară, lungimea unei zile solare variază în timpul anului. De obicei, așa numita ecuatie a timpului eqt ia acest fapt în considerație. Multe algoritmuri au fost dezvoltate să calculeze poziția soarelui. Un algoritm simplu este descris pe pagina următoare (DIN 1885).

Figura 2.3 Ungiurile ce descriu poziția soarelui

Cu unghiul zilei

Înclinația solară devine:

( y ')[0.394823.2559cos( ' 9.1 )0.3915 ⋅ cos(2 ⋅ y ' 5.4o)0.1764 ⋅ cos(3 ⋅ y ' 105.2o)] (2.2)

și ecuația timpului devine:

eqt(y ' )= [0.0066 + 7.3525 cos(y ' +85.9°) + 9.9359 cos(2 y ' +108.9°) + 0.3387 cos(3 y ' +105.2°)]min(2.3) Cu Local time, Time zone (ex. Greenwich înseamnă timpul GMT = 0, Central European Time CET = 1 h, Pacific Standard Time PST= -8 h) și longitudinea λ, Timpul local devine MLT

devine:

MLT = Local time – Time zone + 4λmin (2.4)

Adunând ecuația timpului eqt cu local time MLT rezulta Solar time:

Solar time = MLT + eqt (2.5)

Cu latudinea locatiei și unghiul orar.

= (12.00 h – Solar time) 15o /h (2.6)

Unghiul elevației soalare și unghiul azimutului s devin:

= arcsincoscos cos+ sinsin) (2.8)

Alți algoritmi cum ar fi algoritmul SUNAE (Walraven,1978), algoritmul Nerel SOL POS (2000) au crescut acuratețea la altituni solare joase. Acești algoritmi includ refracția radiației de lumină cu atmosfera.

2.3. Calculul unghiului de incidență

Unghiul de incidență hor pe o suprafață orizontală este infleunțat direct de unghiul de elevație s . Acest unghi este denumit deasemenea unghiul de zenit :

hor =Z =90 – ( 2.7 )

Calcul pentru unghiul de incidență este mult mai complicat. Unghiul azimuth al suprafeței t descrie o variație a acestuia către sud. Dacă suprafața este orientată către vest t este pozitiv.Unghiul de elevație înclinația suprafeței sau panta suprafeței. Dacă suprafata este orizontală, t este zero. Figura de mai jos ne arată acet lucru.

Figura 2.4 Unghiul de incidență pe o suprafată

Unghiul tilt este unghiul dintre vector în direcția soarelui și vectorul n normal perpendicular pe suprafață.

tiltarccos(sn) arccos(coss cos cost sin sincossint sin sin cos ) ( 2.7 )

Date despre cele discutate mai sus sunt regasite in Anexa 1.

CAPITOLUL 3. SISTEMUL DE ACȚIONARE ELECTRICĂ AL INSTALAȚIEI

3.2 Elemente constructive

În construcția actuală, mașina de curent continuu se compune în principal dintr-un inductor care formează statorul, capabil să genereze în întrefier un câmp magnetic heteropolar și un indus, care constituie rotorul mașinii. În figură pot fi evidențiate în detaliu elemente constructive specifice.

Statorul mașinii are doi poli 2p=4 poli, denumiți poli principali sau poli inductori. Miezul magnetic al acestor poli poate fi masiv, sau din tole asamblate prin nituire. Cea de-a doua metodă este mai ușor de executat și în plus asigură reducerea pierderilor datorate eventualului caracter pulsatoriu al câmpului magnetic. Bobinele aparțin circuitului de excitație al mașinii, fiind plasate în jurul acestor miezuri; modul lor de conectare este în așa fel încât sensul câmpului magnetic să alterneze de la un pol la altul în lungul periferiei statorului.

Figura 3.1 Rotorul

Indusul sau rotorul mașinii de curent continuu cu magnenți permanenți se realizeazã în două variante constructive și anume: în construcție normalã, cu poli aparenți și colivie de veverițã, respective cu poli ghiară, soluție utilizată în general la puteri mici și pentru un număr mare de poli.

Rotorul cu poli ghiarã este format dintr-un magnet cilindric, magnetizat axial și două șaibe din material feromagnetic de o parte și de alta a magnetului. Șaibele prezentând o serie de armături polare care se întrepǎtund alternativ la periferia exterioarã a magnetului formând un sistem magnetic multipolar. Aceste piese fiind masive joacã rolul unei colivii de amortizare și pornire.

Aceste motoare sunt bine cunoscute, iar tehnologia lor este bine pusă la punct. Ele – și în mod deosebit motorul serie – au fost, până relativ recent, principalele motoare folosite în tracțiunea electrică.

Motoarele cu magneți permanenți și reluctanță variabilă prezintă avantajul unei simplități

constructive deosebite, al lipsei contactelor alunecatoare – a periilor și inelelor – asigurându-se

astfel o fiablilitate ridicată și posibilitatea de a lucra fără scântei. Aceasta din urmă proprietate le face apte pentu a fi folosite în medii explozive sau corosive, în industria petrolului, chimie sau mineritului. Posibilitatea de comandă a vitezei recomandă aceste motoare pentru cele mai dificile acționări în transporturi, în industria textilă, hârtiei, laminatelor speciale, sticlei, etc.

Datorită proprietății de a menține viteza neschimbată, indiferent de perturbațiile tensiunii din rețea, aceste motoare se utilizează în antrenarea ventilatoarelor instalațiilor de condiționare a aerului, a ventilatoarelor calculatoarelor și echipamentelor electronice de putere.

Indiferent de tipul motorului utilizat, schema echivalentă a unui motor de curent continuu este, în esență, cea din figura următoare:

Figura 3.2 Schema electricǎ a unui motor de curent continuu

Ecuația corespunzătoare acestei scheme, în regim permanent, este:

U = E + R (3.1)

În care R,L sunt rezistența și respectiv inductanța circuitului indusului, iar E tensiunea electromotoare indusă în acest circuit. Se poate scrie:

E = (3.2.)

Unde este o constantă constructivă a mașinii, fluxul pe un pol al mașinii, iar Ωviteza unghiulară a rotorului.

Cuplul electromagnetic dezvoltat de motor este :

M = (3.3)

Din relațiile precedente rezultă ecuația :

(3.4)

care poate servi la construirea caracteristicilor mecanice M(Ω) ale motorului. Cunoașterea comportării lor în momentul pornirii și la funcționarea în sarcină, reglajul vitezei și frânarea instalațiilor acționate sunt importante pentru configurarea corectă a sistemelor de acționare Caracterisitcile de funcționare propriu-zise reprezintă dependențele turației n, ale cuplului M la ax și a randamentului în funcție de puterea utilă P2, pentru tensiune la borne Ub.

Figura 3.3 Caracterisitcile de funcționare

Caracteristica n(P2) are alura caracteristicii n(I) , deoarece P1 =UbI este puterea absorbită, care în sarcină diferă relativ puțin de puterea utilă P2. Pentru P2 = 0 turația are valoarea = Ub /ke, întrucât RAIA << Ub.

Dependența M(P2) este practic o dreaptă, deoarece M = P2/Ω= 60P2/2n și turația n este puțin dependentă de P2.

3.3 Dimensionarea sistemului de acționare

Orice tip de echipament, utilaj instalatie are aceleasi componente generale care il ajuta sa functioneze. El va fi alcatuit din-un motor, un lant cinematic de antrenare, masina de lucru propiu zisa. Lantul cinematic este reprezentat de reductor care poate avea o treapta sau mai multe trepte de reducere a vitezei de rotatie.

Tabelul 3.1 Reprezentarea angrenajelor uzuale cu roți circulare

Figura 3.4 Mecanism de acționare a unui sistem de orientare

Figura 3.5 Mecanism de acționare a sistemului de orientare(proiect)

Figura 3.6 Forțele ce acționează asupra lagărelor

Vom calcula raportul de transmisie :

Viteza de rotație a arborelui motorului este:

În acest caz raportul de transmisie va fi:

G = mg = 1.5 9.81 = 14.71N

F= G

 14.71 0.11.41N  1.41N

Cuplul raportat la arborele motorului:

=

 Puterea motorului calculată:

Pentru sistem vom alege un motor electric de curent continuu care are puterea de 3W și este de tipul SatControl.

Parametri motorului sunt indicați în tabelul următor:

Tabelul 3.2.Parametri motorului de antrenare

Figura 3.7 Motor de tipul SatControl si caracteristici de funcționare

Sistemul mobil panouri fotovoltaice (Sun Tracker)

Sistemul de urmărire cu două grade de libertate, urmărește soarele de la răsărit până la apus, garantând expunerea solară maximă și cele mai mari profituri economice.

Se compune în principal dintr-o bază circulară în interiorul căreia se rotește o structură de sprijin unde este fixat (în două puncte) cadrul de sprijinire a modulelor.

Structura, proiectată și realizată pentru a susține toate modulele prezente pe piață, face ca puterea maximă furnizată de fiecare urmăritor să depindă de puterea fiecărui modul instalat.

Mișcările necesare orientării modulelor fotovoltaice în direcția perpendiculară cu soarele, pe timpul întregii zile, au loc printr-un sistem electronic cu microprocesor care, calculând poziția soarelui, comandă.

Figura 3.8 Panou fotovoltaic

Vom calcula raportul de transmisie:

= = 48,45

Viteza de rotație a arborelui motorului este:

750 /60 = 78,5 rad/s

214,5 ∙ 0,5 = 107,25 N

=

Pentru acest sistem vom alege un motor electrice de curent continuu care are puterea de 600W si este de tipul actuator linear LA30.

Figura 3.9 Actuator linear [16]

Caracteristici:

· Cursa liniara maxima: 500mm

· Viteza 0.065 mm/s, Încărcarea dinamică: max 500 N, Încărcarea statică: 1500 N

· 24V DC, 600 W, IP65, Temperatura de funcționare -25°C- 65°C

· Numărul de impulsuri/mm: 36.44 imp/mm

Curentul de pornire :

Astfel pentru a asigura cursa azimutală se v-a folosi un moto-reductor rotativ ca cel prezentat

în Figura 3.9

Caracteristici tehnice:

· Raportul de angrenare 62:1

· Momentul de torsiune nominal 400 Nm

· Momentul de torsiune maxim 600Nm

· Viteza 0,12 rpm

· Moment de răsturnare 1100 Nm

· Moment rezistent 2000 Nm

· Încărcarea axială maximă 3000 kg

· Motor – 24V DC, 2,8 A curent nominal

· Puterea nominala 70W

· IP 55

Figura 3.10 Motor pentru actionare pe orizontala Figura 3.11 Sistem de orientare azimutal

biaxial cu două actuatoare, AR- actuator

rotativ, AL- actuator liniar [16]

Calculul elementului de acționare (releu)

Datorită faptului că motorul absorbe un curent scăzut nu este necesară pornirea sa în trepte, alegerea elementului de comutare (releu) trebuie să îndepinească urmatoarele:

– curentul nominal In  unde Un=14V , Ra90Ω;

– numarul de cicluri cat mai mare.

Am ales Releu auto de 12VDC, 40A (Anexa 3)

Figura 3.12 Releu auto 12VDC,40A

In 90 0.15A

CAPITOLUL 4. SISTEME DE COMANDĂ SI CONTROL PENTRU ORIENTAREA PANOULUI SOLAR

4.1 Prezentare generală a automatelor programabile

“Automatele programabile (Programmable Logic Controllers – PLCs) sunt sisteme de calcul special proiectate pentru controlul proceselor. Ele fac parte din marea familie a sistemelor de control distribuite și sunt sisteme de control în timp real”[10].

“Automatul programabil (AP) este un dispozitiv capabil să realizeze prelucrări numerice de date, în principal logice și în proporție redusă calcule aritmetice, fiind capabil să interfațeze, într-un context de siguranță în funcționare ridicată, un număr mare de canale informaționale de intrare și ieșire de un bit asociate procesului condus”[5].

Obiectivele principale ale sistemelor automatizărlor este rezolvarea cerințelor de conducere automată în timp real a numeroase categorii de procese discontinue, lente dar complexe, sau rapide, de tipul:

acționări electrice pentru mașini unelte cu comandă program;

roboți industriali;

contorizări, temporizări, funcții logice, etc.

PLC-urile sunt potrivite pentru folosirea în sisteme de conducere care sunt destinate comenzilor unor procese care conțin dispozitive ca: lămpi, bobine, contactoare, electrovane, etc. primind semnale de intrare atât de la senzori, respectiv traductoare cu ieșiri discrete ( ca exemplu: butoane cu revenire, limitatoare de cursă, etc.).

Pentru o perioadă lungă de timp automatizările industriale au fost rezolvate pe baza logicii circuitelor cu relee electromecanice, mai ales în domeniul sistemelor electrice de forță. Releele electromecanice constituie baza primei generații de dispozitive de automatizare.

A urmat a doua generație de dispozitive de automatizare care a folosit componente și dispozitive semiconductoare în efectuarea logicii de comandă (de exemplu: circuite logice cu diode și tranzistoare, tiristoare etc.) cât și integrate (de exemplu: circuite de numărare, temporizare, și alte funcții de prelucrare a informației, etc.).

Evoluția rapidă a electronicii a dus la apariția generației a treia de automate programabile care a depășit toate performanțele tehnice și economice ale generațiilor anterioare bazate pe logică cablată, având ca avantaje: capacitate de prelucrare a unui volum mai mare de informație, flexibilitate de adaptare la particularitățile proceselor conduse și de suportare a unor modificări ulterioare instalării și punerii în funcțiune, simplitatea programării, costuri mici de întreținere, etc.

Un automat programabil cuprinde următoarele componente:

 Unitatea centrală: care este compusă dintr-un procesor, o unitate de calcul aritmetic și memorii. Procesoare folosite de către producătorii de PLC-uri este foarte diversificată (de exemplu:

Schneider, Allen Bradley, Siemens, etc.). Procesoarele au o memorie de lucru de tip RAM pentru execuția instrucțiunilor, programul care este efectuat este de regulă memorat într-o memorie de tip Flash. Capacitatea memoriilor este diferită de la un automat la altul, influențând performanțele și costul automatului programabil.

Module de intrare: includ unul sau mai multe circuite de intrare. Acestea există fizic, sunt conectate în exterior și recepționează semnale de la comutatoare, senzori, etc. Semnalele citite pot fi de două tipuri, digitale sau analogice. De obicei circuitele de intrare sunt implementate cu relee sau tranzistori.

Module de ieșire: conțin unul sau mai multe circuite de ieșire. Acestea există fizic, sunt conectate în exterior și transmit semnale digitale sau analogice către diferite elemente de execuție (de

exemplu: lămpi, relee, contactoare, etc.).

Memorie de date: este vorba de simpli regiștri care memorează date. De regulă sunt utilizați pentru aplicații matematice sau pentru operarea datelor. Pot fi utilizați și pentru memorarea datelor cât timp PLC-ului i-a fost întreruptă alimentarea.

Circuite de temporizare: nu există fizic dar sunt simulate software și contorizează perioade de timp. Pot fi găsite în diverse variante în ceea ce privește parametrii.

Circuite de numărare: nici acestea nu există fizic; sunt numărătoare simulate și pot fi programate să contorizeze impulsuri. De obicei, aceste numărătoare pot număra crescător, descrescător și în ambele sensuri.

În general automatele programabile au două moduri de funcționare și anume:

 Term, unde procesorul permite utilizatorului ca prin intermediul dispozitivului de operare să scrie un program dintr-o aplicație sau să facă modificări în program.

 Run, în care procesorul repetă sub controlul sistemului de operare următorul ciclu format din trei secvențe:

a. Scanarea intrărilor (procesorul scanează intrările si se realizează o rescriere a condițiilor de intrare);

Execuția programului (procesorul execută programul și produce o rescriere a condițiilor de ieșire din noua imagine a intrărilor și vechea imagine a ieșirilor);

Sarcini de întreținere (comunicarea și alte sarcini sunt terminate într-o bază de timp disponibilă).

După terminarea sarcinilor de întreținere, ciclul poate să înceapă imediat sau după un

interval de timp.

Figura 4.1 Structură tipică de automat programabil

4.2 Prezentarea automatului Siemens Simatic S7-200

Seria S7-200 reprezintă linie de micro-automate programabile (micro- PLC), care pot controla o varietate de aplicații automate. Designul compact, expandabilitatea, costurile scăzute

și un set de instrucțiuni puternice fac din micro-PLC-ul S7-200 soluția perfectă pentru controlul aplicațiilor mici.

Figura 4.2

Figura 4.3 S7-200 micro-PLC

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Familia S7-200 include o varietate de procesoare. Acestă varietate furnizează o gamă de caracteristici, prezentate în tabelul 4.6.

Tabelul 4.1 Caracteristici generale ale PLC-ului Siemens S7-200

Memoria

de module opționale. Micro-PLC-ul S7-200 combină unitatea centrală, sursa de tensiune și modulele de I/E într-un aparat autonom și compact.

Unitatea centrală de procesare execută programul și stochează datele pentru controlul automat al proceselor;

Sursa de tensiune asigură tensiunea necesară pentru unitatea de bază și pentru celelalte module (extinse) care sunt conectate;

Intrările și ieșirile sunt punctele de control al sistemului: intrările monitorizează semnalele de la dispozitive de intrare (cum ar fi senzorii și comutatoarele), iar ieșirile controlează pompele, motoarele sau alte aparate din proces;

Portul de comunicații permite conectarea unității centrale de procesare la un dispozitiv de programare sau la alte dispozitive;

Indicatoarele luminoase ne oferă informații vizuale despre modul unității centrale (RUN sau STOP), starea I/E și a erorilor detectate.

Figura 4.4 Siemens Simatic S7-200 fără modul expansibil

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Unele tipuri de micro-PLC-uri permit atașarea de module pentru a crește numărul de intrari sau ieșiri. În figura de mai jos este reprezentat un astfel de exemplu:

Figura 4.5 S7-200 cu modul extins intrări/ieșiri

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Auromatele programabile sunt capabile să realizeze aceeleași sarcini ca și panourile de comandă cu relee, dar de asemenea pot efectua aplicații mult mai complexe. În plus, programul PLC-ului si liniile electronice de comunicații înlocuiesc majoritatea cablurilor de interconectare necesare panourilor cu relee.

Avantajele automatelor programabile S7-200:

Dimensiuni reduse față de panourile cu relee;

Reconfigurare rapidă și ușoară;

PLC-urile au funcții integrate de diagnostic și rescriere;

Aplicațiile pot fi duplicate rapid și fară costuri ridicate.

Programarea unui micro-PLC S7-200 se face cu software-ul Simatic STEP 7, care este un mediu universal de configurare și programare pentru controlerele SIMATIC, interfețe sistem om-mașină și sisteme de control al proceselor. O varietate de opțiuni de programare sunt disponibile:limbaj de programare basic (listă instrucțiuni, diagrama Ladder și diagrmă funcții bloc), limbaj de nivel înalt (text si diagramă de funcții secvențială) și instrumente de inginerie

(S7 Structured Control Language, S7-Graph, S7-PLCSIM, S7-HiGraph și diagramă de funcții continue).

Datorită faptului că automatele sunt capabile să sesizeze și să genereze valori analogice, intern controlerul programabil folosește semnale care sunt on/off (condiții care corespund valorilor binare 1 și 0). De exemplu, 0 în binar (0 logic), indică faptul că butonul este normal deschis, iar 1 (1 logic), indică faptul că butonul este normal închis.

Figura 4.6 Exemplu logică citire intrări PLC

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Unitatea centrala de procesare este un microprocesor care conține sistemul de memorie și unitatea de decizie a automatului programabil. Unitatea centrală monitorizează intrările, ieșirile și alte variabile și ia decizii bazate pe instricțiunile conținute in memoria de programare.

Figura4.7 Unitatea centrală de procesare

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Programul automatului programului este executat ca un proces repetitiv, numindu-se și PLC Scan. O scanare începe cu citirea stărilor intrărilor de către unitatea centrală. După ce se citesc stările intrărilor se execută programul aplicației, urmând ca unitatea centrală să realizeze diagnosticurile și sarcinile interne. În final, unitatea centrală actualizează stările ieșirilor.

Procesul este repetat atâta timp cât automatul programabil este in modul RUN.

Figura 4.8 PLC Scan

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

Timpul necesar pentru o scanare depinde de mărimea programului, numărului de I/E, și de câte comunicații sunt necesare.

4.3 Descrierea mediului de programare

Programul pentru PLC-ul Siemens S7-200 este creat cu software-ul de programare STEP7-Micro/Win. Pentru a putea încărca programul din PC în automat avem nevoie de un cablu de comunicare USB/PPI Multi-Master (point-to-point interface) care se conectează prin interfața USB, de la PC, la conectorul RS-485 al PLC-ului.

Figura 4.9 Conectarea cablului de programare

USB/PPI Multi-Master

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

4.3.1Programarea în STEP7-Micro/Win

Pentru lansarea programului STEP7-Micro/Win se accesează iconița din START→… →SIEMENS STEP7, așa cum se vede în figura de mai jos:

Figura 4.10 Accesarea programului

STEP7-Micro/Win

După ce se accesează iconul programului STEP7, va apărea o fereastră în care vom regăsi versiunea de program folosită. Verisunea de STEP7-Micro/Win folosită pentru programarea automatelor Siemens S7-200 este versiunea 4.0, versiunile următoare fiind folosite pentru programarea automatelor Siemens din clasele mai mari: 300, respectiv 400.

Figura 4.11 Fereastra de început a programului STEP7

Prezentarea elementelor ferestrei programului STEP7-Micro/Win este descrisă în

(figura 4.12):

Figura 4.12 Prezentare a elementelor ferestrei programului STEP7-Micro/Win

Bară meniu. În acestă bară conține următoarele elemente:

Începerea unui proiect nou;

Deschiderea unui nou proiect;

Salvarea proiectului;

Compliarea programului;

Upload-ul/download-ul programului din/în automat;

Comanda de punere în RUN, respectiv STOP a automatului;

Status-ul programului;

Opțiunea de punere în 1 sau 0 a biților (forțarea acestora).

Bara de instrumente conține:

Inserare sau ștergerea unui rung în programare Ladder;

Opțiuni de desenare a liniilor de programare Ladder;

Opțiuni de inserare a diferitelor tipuri de contacte și bobine.

Bara de navigare. Aceasta conține două submeniuri:

A. View:

Opțiuni de limbaj de programare: Ladder, StaTement List (STL) și Function Block

Diagram (FBD);

Tabelul simbolurilor;

Intersecții de referințe a simbolurilor folosite;

Comunicații;

Setarea interfeței de comunicare.

Tools (unelte). Acest sub meniu conține ghiduri de instalare a modulelor de expansiune, ethernet-ului, internetului, interfeței TD Keypad, etc.

Submeniul instrucțiuni. Se regăsesc toate instrucțiunile necesare programarii în limbajul Ladder: bit logic, timmere, countere, operații logice, matematice, instrucțiuni de control, de mutare, de întrerupere, etc.

Fereastara de rezultate – aici se vor regasi erorile rezultate după compliarea programului.

Bară de status.

Tabel cu simbolurilor folosite în proiect.

Fereasta în care se editează programul Ladder.

4.3.2. Realizarea unui proiect nou în STEP7-Micro/Win

Pentru realizarea unui nou proiect se acceseză din bara de meniu → proiect nou și va aparea o fereastră nouă ca în figura 4.12. Următorul pas este alegerea tipului de procesor folosit: PLC → Type (figura 4.13) și realizarea comunicației între PC și automatul programabil (figura 4.14).

Figura 4.13 Alegerea tipului de procesor

Figura 4.15 Realizarea comunicației cu automatul programabil

Pentru a vizualiza informații despre automatul programabil se dă click stânga pe PLC →

Information (figura 4.16).

Figura 4.16 Afișarea informațiilor automatului programabil

Pentru a șterge conținutul cartelei de memorie se dă click stânga pe PLC → Clear (figura4.17).

Figura 4.17 Ștergere conținut cartelă

Pentru a alege limbajul de programare: Ladder, StaTement List (STL) sau Function Block Diagram (FBD) și modul de programare se dă click stânga pe Tools → Options → General (figura4.18).

Figura 4.18 Alegerea limbajului de programare și modului de programare

După ce trecem prin toți pașii de mai sus putem să implementăm programul în limbaj Ladder în fereastra de editare (vezi figura 4.12). O dată cu terminarea programului ne ducem în bara de meniu unde proiectul se salvează și pe urmă se compilează, pentru a vedea dacă avem erori în program. Erorile se vizualizează în fereastra de rezultate (vezi figura 4.12).

Dacă nu avem nici o eroare în proiectul realizat, atunci putem trimite programul în memoria automatului progamabil, pentru ne vom duce în bara de meniu → Download. Pentru a lua un program din memoria PLC-ului ne ducem în bara de meniu → Upload.

CAPITOLUL 5. DESCRIEREA MACHETEI EXPERIMENTALE

În figura urmatoare este prezintă structura machetei. Aceasta cuprinde urmatorele elemente:

sistemul de curățare a panoului solar;

senzori de mișcare;

panoul de comandă;

unitatea logică de control Siemens Simatic S7-200.

Figura 5.1 Macheta experimentala

5.1 Sistemul de curățare a panoului solar

Acest sistem realizează curațarea periodică a părții exterioare a panoului solar pentru a facilita modul de captare a razelor solare. Sistemul este format dintr-un motor, două șuruburi trapezoidale, două fulii T5 cu 15 dinți, angrenate prin intermediul unei curele T5 (realizată din poliuretan cu inserție de oțel), care ajută la ridicareă și coborârea rolei de ștergere a panoului.

Figura 5.2 Sistemul de rotire a rolei

Rola este pusă în mișcare, rotindu-se cu ajutorul unui motor. Acest motor prezintă urmatorele date caracteristice:

Tensiunea de alimentare

Un = 12V cc

Curentul nominal

In = 0.004 [A]

Turația nominală

n1 = 2200rpm

Puterea nominală [W]

P = Un ∙ In=12 ∙ 0.004=0.048 [W]

Motorul de ridicarecoborâre prezintă urmatorele date caracteristice:

Tensiunea de alimentare

Un = 12V cc dar este alimentat de la o sursa de 5Vcc

Curentul nominal

In = 4 [A]

Turația nominală

n1 = 3000rpm

Puterea nominală [W]

P = Un ∙ In=3 ∙ 4=12 [W]

P = Un ∙ In=12 ∙ 4=48 [W]

De asemenea, sistemul de ștergere mai cuprinde și un sistem prin care este stropit panoul, cu un lichid, care asigură curațarea optimă a acestuia, utilizând o pompă de apă de 12Vcc.

5.2 Senzori de mișcare

Pentru orientarea panoului solar am folosit trei senzori realizați din celule solare de la lămpile de iluminat pentru grădină.

Acești senzori au fost realizați sub formă de cub si piramidă. Forma piramidală a primilor doi senzori,respectiv forma cubică a celui de-al treilea senzor are rolul de a asigura orientarea panoului solar în funcție de poziția soarelui.

Figura 5.3 Senzorul piramidal 1

Senzorul din figura 5.3 a fost realizat cu scopul de a mobiliza panoul solar, fața 1 desfășoară orientarea panoului către dreapta, iar fața 2 desfășoară orientarea panoului către stânga.

Figura 5.4 Senzorul piramidal 2

Senzorul din figura 5.4 a fost realizat cu scopul de a mobiliza panoul solar, fața 1 desfășoară orientarea panoului în sus, iar fața 2 desfășoară orientarea panoului în jos.

Figura 5.5 Senzorul cubic și compasul cu fata 6

Senzorul cubic realizează aceleași funcții precum senzorii piramidali pe fețele 2,3,4,5, iar între fața 1 și fața 6 se măsoară diferența de tensiune.

Diferența de tensiune dintre fata 1 și fața 6 se măsoară cu ajutorul unui multimetru digital.

Masurăm tensiunea dintre fața 1 care este montată pe panoul solar (mobil) si fața 6 care este montat pe un compas (fix) pentru a compara tensiunile dintre cele doua fețe.

Date experimentale despre diferenta de tensiune dintre fețele senzorilor.

Tabelu 5.1.Măsurători realizate in data de 30.06.2014, la ora 13:45 Mioveni, România (Anexa 1)

Tabelu 5.2 Măsurători realizate in data de 30.06.2014, la ora 14:45 Mioveni, România (Anexa 1)

Tabelu 5.3. Măsurători realizate in data de 30.06.2014, la ora 15:25 Mioveni, România (Anexa 1)

Tabelu 5.4. Măsurători realizate in data de 29.06.2014, la ora 18:30 Mioveni, România (Anexa 1)

Tabelu 5.5. Măsurători realizate in data de 30.06.2014, la ora 17:40 Mioveni, România (Anexa 1)

5.3 Panoul electric de comandă

În figura urmatoare se prezinta tabloul electric de comanda:

Figura 5.6 Panoul electric

Pentru realizarea panoului electric de comandă am folosit urmatoarel tipuri de echipamente:

Sursa de alimentare de 12VDC, 30A

Sursa de alimentare de 36VDC,9.5A

Relee de acționare cu contact normal deschis și cu bobina de acționare de 12V

În figura 5.7 am reprezentat schema de forță a motoarelor folosite în macheta experimentală (Anexa 4)

Figura 5.7 Schema de forță

5.4 Unitatea logica programabilă Siemens Simatic S7-200

Unele tipuri de micro-PLC-uri permit atașarea modulelor pentru a amplifica numărul de intrări sau ieșiri. În figura de mai jos este reprezentat un astfel de exemplu:

Figura 5.7 PLC Siemens Simatic S7-200

Descrierea principiului de funcționare.

Pentru funcționarea în mod manual am folosit butoane cu revenire cu contact normal deschis pentru acționarea bobinelor releelor. În momentul acționării acestora, se închid contactele normal deschise și se alimentează motoarele dorite.

Pentru motorul rotativ (M2), motorul liniar (M3) și motorul (M1) al mecanizmul de ridicare a rolei de ștergere a panoului solar, am folosit patru relee pentru (M2), patru relee pentru (M3) și patru relee pentru (M1), montate câte două în paralel deorece acestea își schimbă sensul.

Motorul pompei (M5) și motorul rolei de curățare (M4) folosesc câte un releu întrucât nu se modifică sensul rotației.

Pentru funcționarea în mod automat am folosit un PLC Siemens Simatic S7-200 cu un modul pentru a amplifica numarul de intrari sau iesiri.

Identificarea intrarilor și ieșirilor PLC Siemens Simatic S7-200

Tabelul 5.6 Identificarea intrarilor

Tabelul 5.6 Identificarea ieșirilor

CAPITOLUL 6. PROGRAMUL DE CONTROL AL SISTEMULUI DE ORIENTARE AL PANOULUI SOLAR

6.1 Prezentare programului LADDER

CAPITOLUL 7. INSTALAREA SISTEMULUI

Între Soare si panoul fotovoltaic nu trebuie sî inrervină nici un obstacol (copaci, acoperiș) Se alege o locație atsfel încât sistemul să se rotească100° (figura6.1 si figura 6.2)

Figura 7.1

Figura 7.2

Unghiul de pe brida de prindere corespunde latitudini geografice. Ea este dată in grade pe brida de prindere a motorului.

Exemplu: pentu Pitești latitudinea este 44°51'36"N ce corespunde cu 45° . In timpul ierni înclinația Pămantului este de 23.5° si de aceia înclinația (elevația) sistemului de orientare este de 23.5°catre N. În timpul veri (iulie) înclinatia Pămantului se schimbă cu 23.5°catre sud se poate crește (23.5° ). Înclinatia sistemului se alege in așa fel încât razele solare sa fie perpendiculare pe panou. De aceia înclinația se corectează de cateva ori pe an. În timpul iernii înclinatia are urmatorea valoare latitudinea -15°, în timpul primăveri și toamnei înclinația are valoarea latitudinea +15°, iar verii înclinația are valoarea latitudini (figura 7.3).

Iarna

noiembrie,decembrie,

ianuarie ,februarie

Vara

mai ,iunie, iulie,august

Primavara -Toamna

la echinoțiu

martie,aprilie,

septembrie,octombrie

Figura 7.3

Exemplu de reglaj pentru latitudinea de 45°

Figura 7.4

BIBLIOGRAFIE

Kelemen, A., Acționări electrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

Fransua, Al., Măgureanu, R., Câmpeanu, A., Condruc M., Tocaci, M., Mașini și Sisteme de acționare electrice, Editura Tehnică, București, 1978.

Volker, Quaschning, Understanding Renewable Energy Systems – Based on the German book Regenerative Energiesysteme. 3rd ed. 2003.

Fransua, Al., Măgureanu, R., Mașini și acționări electrice. Elemente de execuție, Editura Tehnică, București, 1986.

Diaconescu E., Ionescu M., Automate programabile. Aplicații, Ed. UNIVERSITĂȚII DIN PITEȘTI, Pitești 2004.

http://www.gaisma.com/en/location/mioveni.html

http://www.sensu.pl/download/CB-new.pdf

http://nakin.gmc.globalmarket.com/products/details/2012-36v-low-noise-actuator-naid-mn-1161504.html

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

http://test.mrxl.ro/joomla/images/Cursuri/uem/Cap7.pdf

http://www.digchip.com/datasheets/parts/datasheet/614/CB1-12V-pdf.php

http://www.adelaida.ro/releu-auto-12vdc-mccma31-dc12vc-40a-spdt.html

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/PROIECT-DE-DIPLOMA-PENTRU-OBTI14272.php

Anexa 1(Mioveni)

Anexa 2 (Pitești)

Anexa 3 (Releu)

Anexa 4 (Schema de forță în SEE Electrical)

Anexa 5 ( Programul de control al sistemului de orientare)

BIBLIOGRAFIE

Kelemen, A., Acționări electrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

Fransua, Al., Măgureanu, R., Câmpeanu, A., Condruc M., Tocaci, M., Mașini și Sisteme de acționare electrice, Editura Tehnică, București, 1978.

Volker, Quaschning, Understanding Renewable Energy Systems – Based on the German book Regenerative Energiesysteme. 3rd ed. 2003.

Fransua, Al., Măgureanu, R., Mașini și acționări electrice. Elemente de execuție, Editura Tehnică, București, 1986.

Diaconescu E., Ionescu M., Automate programabile. Aplicații, Ed. UNIVERSITĂȚII DIN PITEȘTI, Pitești 2004.

http://www.gaisma.com/en/location/mioveni.html

http://www.sensu.pl/download/CB-new.pdf

http://nakin.gmc.globalmarket.com/products/details/2012-36v-low-noise-actuator-naid-mn-1161504.html

http://www.siemenssupply.com/pdfs/s7.pdf

http://test.mrxl.ro/joomla/images/Cursuri/uem/Cap7.pdf

http://www.digchip.com/datasheets/parts/datasheet/614/CB1-12V-pdf.php

http://www.adelaida.ro/releu-auto-12vdc-mccma31-dc12vc-40a-spdt.html

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/PROIECT-DE-DIPLOMA-PENTRU-OBTI14272.php

Anexa 1(Mioveni)

Anexa 2 (Pitești)

Anexa 3 (Releu)

Anexa 4 (Schema de forță în SEE Electrical)

Anexa 5 ( Programul de control al sistemului de orientare)