„singurul Drum Spre Eternitate…cartea”

„Singurul drum spre eternitate…cartea”

Prof. înv. primar OPREA DIANA,

Școala Gimnazială nr. 6, Rm. Sărat

,, Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”.

Mircea Eliade

Lectura, dintr-o perspectivă culturală și socială, este un prilej de evoluție umană, de cunoaștere a voinței, a sinelui, de acces spre un tărâm în care ne transformăm simțirea nativă în gândire rațională, bazată pe realitatea vieții, reflectată în dezvoltarea intuitivă, semnificația și exprimarea credinței pentru cultivarea valorilor ce rețin împlinirea umană, satisfacția spirituală: familia, patria, binele opus răului, rânduiala bisericească, milostenia, nepărtinirea etc.

Lectura în viața copilului este primordială pentru că îl formează așa cum nimic altceva nu cred că reușește. Din păcate tot mai puțini adolescenți citesc lectură particulară în timpul lor liber. Unii din lipsa timpului, altora pentru că nu le place această activitate, iar alții sunt atrași de calculator și nu de cărți. Dacă un tânăr nu citește este în primul rând vina părinților. Copiii trebuie învățați încă de mici cu acest obicei. Uneori chiar obligați. Pentru că un copil neîndrumat, foarte rar va face o astfel de activitate din propria inițiativă, de aceea este bine să le insuflăm de mici copiilor noștri iubirea pentru lectură.

Un copil neîndrumat de părinți foarte târziu își va cunoaște vocația și pasiunea pentru ceva, de aceea este bine să facem tot ce ne stă în putință pentru a călăuzi copilul către activități care să îl formeze frumos ca om. Dacă sportul și dansul mențin sănătatea fizică și îi fac disciplinați, lectura însă are mult mai multe beneficii. Poate că unii dintre voi nici nu știți cât de mult bine face să citești măcar o oră din zi, atât pentru psihic cât și pentru suflet. Cititul este cea mai frumoasă și mai înălțătoare îndeletnicire din punctul meu de vedere și poate transforma un om la 360 de grade. Adevărat, în bine sau în rău, depinde ce citești și cum folosești informațiile pe care le asimilezi, dar per total, cartea nu aduce decât lucruri bune și frumoase.

Cultivarea interesului pentru lectură, a descoperirii vocației pentru aceasta, distingerii nuanțelor estetice în universalitatea literaturii, deschid premisele spre autonomia gândirii, perspectivele meditative, predilecția către critica, în legătură cu varietatea conținutului lecturii și cu specificitatea ei. Gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilarie, cu îndrumarea părinților și mai târziu a dascălilor, pornind de la cele mai simple întâmplări, basme și, pe măsură ce creștem, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, însă din ce în ce mai captivante și mai pline de sens. Și asa, încetul cu încetul, învățăm despre lumea care ne înconjoară, despre viață, despre oameni și noi înșine, căci „nu există cunoaștere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasa din pământ cu frunze și fructe.”(Voltaire)

Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie.

Cartea este comoara fară preț,este învățătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi și să plângi. O carte te trimite la alte cărți și toate împreună formează baza trainica a culturii noastre.

Învățătorul este cel chemat să fie la curent cu dinamica schimbărilor informaționale, pentru a putea fi în măsură de a recomanda lecturile adaptate nevoilor de informare a elevilor și pentru a evita suprapunerie noutăților editoriale, uneori generatoare de confuzii. În afara lecturilor suplimentare, cuprinse în programa școlară, rolul profesorului în promovarea și cultivarea interesului pentru literatură, este acela de a convinge prin argumentele logicii importanța inițierii și desăvârșirii culturale a elevului interesat să cunoască, să-și formeze abilități și competențe care să-l ajute să se autoevalueze, să-și îmbogățească fondul de cuvinte, să se integreze, cât mai facil, din punct de vedere socio-profesional, să se performeze.

Alegerea cărților potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei maxime în urma citirii unei cărți. Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătoarei/ profesorului de limba și literatura romană, spre a preveni comoditatea, efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii, în funcție de scopul urmărit, se vor putea parcurge următoarele modalități:

verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a fișelor de lectură: se face periodic, iar corectarea acestora oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea ce citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date și personaje semnificative. Corectarea acestor caiete/fișe este urmată de analiza concluziilor în fața întregii clase, cu prezentarea aspectelor pozitive și negative.

convorbirile cu clasa și individuale despre lecturile elevilor: sunt foarte utile, deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise asupra materialului citit, elevii beneficiind și de întrebările ajutătoare ale cadrului didactic.

observarea performanțelor: se vor evidenția elevii care, în urma lecturii particulare, își completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat, apreciind acest lucru ca un gest de silință și inteligență.

afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă: va stimula concurențial cititul cărților.

controlul fișelor de cititor de la bibliotecă: ajută cadrul didactic să vadă cât de preocupați sunt elevii pentru lectura suplimentară, ce și cât citesc, ce preferințe au.

Un rol important îl are bibliotecarul documentarist care, pe lângă funcția administrativă pe care o deține, trebuie să fie un bun cunoscător al lucrărilor de specialitate, atributele sale fiind acelea de a realiza o comunicare eficientă cu elevii, pentru a putea fi în măsură de a recomanda acestora lecturi accesibile cu caracter educativ-formativ, și, nu în ultimul rând, cele care sunt utile în demersurile de interes momentan sau de interes general. Dascălul împreună cu bibliotecarul au misiunea supravegherii sufletelor copiilor, cunoscându-i și apropiindu-se de aceștia, îi pot îndruma spre lecturarea unor cărți care să le deschidă și să le lărgească universul cultural, angrenându-i în discuții ulterioare, după ce elevii le vor fi citit.

Un alt aspect îl constituie colaborarea dascălului cu familia. Elevul, în mod firesc, își petrece mai mult timp cu familia, în raport cu timpul petrecut în școală. Familia este pentru elev modelul care devine prilej de imitație, prin ținută, limbaj, comportament, gusturi. Și de aceea este de dorit ca și părinții să devină promotori în procesul instructiv educativ, alături de profesori. Ar trebui ca mai mulți părinți să îndemne tinerii spre dragostea de lectură, astfel vom avea o lume mai bună, un viitor mai deosebit și niște oameni adevărați pe care să ne putem baza. Generația de astăzi este cea care ne va face cinste, generație care fără lectură nu va cunoaște ambiția, dreptatea și importanța adevărului.

Prin aprecierea interesului pentru lectură se umărește, concret, dezvoltarea abilităților și formarea competențelor elevilor în funcție de oferta de cunoaștere și particularitățile acesteia prin: lectura de plăcere, lectura de informare, lectura instituționalizată. Lectura de plăcere, este exprimată pe animațiile de lectură, dascălului revenindu-i rolul de catalizator al acestei acțiuni.

Se dezbate în mod curent tema ofertei unui gen de lectură automotivantă pentru elevi. Pentru aceasta profesorii au prilejul și misiunea de a descoperi particularitatea documentară a realității fiecărui subiect (elev) în parte, încercând, la început să ofere și să stimuleze interesul pentru lectură în raport cu varietatea personalității elevilor, cu interesul cultural și perceptiv al acestora, mizând ulterior pe un câștig corectiv și evolutiv, dezbaterea temelor lecturate care conduc spre o mai bună comunicare, luând în calcul dezvoltarea imaginației, îmbunătățirea fondului de cuvinte, însușirea unor juste reguli de conviețuire socială, sudarea relațiilor de grup.

Iată acum câteva beneficii pe care lectura le insuflă cititorului:

Cititul îmbogățește vocabularul. Nu de puține ori am întâlnit cu toții adolescenți care au dificultăți în exprimare și nu cunosc sensul multor cuvinte. Ei bine, lectura ajută adolescentul să se exprime, îl învață cuvinte noi, noi sensuri și noi informații.

Lectura lărgește orizonturile. În momentul în care citești mai multe cărți, afli lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le trăiești, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști. Și astfel adolescentul devine mai ambițios, își va dori să reușească în viață. Va învăța să privească lucrurile din mai multe unghiuri și nu va mai fi închistat.

Cititul face bine sufletului și psihicului. Lectura unei cărți aduce liniște interioară, aduce odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru adolescent. Dacă acesta suferă, să spunem, cititul îl va ajuta să se sustragă de la zbuciumul său, va descoperi noi posibilități. Pentru că eliberându-și creierul de stres, va găsi soluții. Cititul vindecă. Cartea înseamnă relaxare și plăcere.

Lectura îmbogățește cultura generală. Foarte mulți dintre cei care citesc au o cultură generală demnă de invidiat. Școala nu reușește să acopere tot ceea ce noi ar trebui să știm, ea nu va putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este esențial să citim cărți. Întotdeauna autodidacții sunt de cele mai multe ori mult mai deștepți decât cei care au mers pe un singur fir al educației. Citește orice, este bine să știi din toate câte ceva.

Cititul face viața mai frumoasă și mai ușoară. Un adolescent care citește va lua din cărți tot ceea ce îl interesează și va folosi acele informații în viața de zi cu zi. Acele detalii te pot scăpa dintr-o încurcătură sau din contră te va face să fii și mai apreciat.

Lectura educă și disciplinează. În toate cărțile sunt personaje bune și personaje negative. Și aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc rău. Pe principiul binele învinge răul, tânărul va învăța că prin tertipuri și răutate nu va ajunge nicăieri. Și datorită cărților își va dori să fie bun, drept, muncitor.

Cititul evidențiază omul. Un tânăr care citește se va putea integra oriunde și în orice grup. Datorită cunoștințelor sale va putea să poarte orice discuția și va reuși să se facă plăcut și apreciat. Cartea oferă tânărului o strălucire aparte.

Cărțile fac cunoscută iubirea. Cred că pentru prima dată în viață adolescentul descoperă iubirea din cărți și astfel el va descoperi toate fețele ei. Citind, tânărul va fi îndrăgostit de iubire, își va dori iubirea în viața lui, va lupta pentru ea și va ști cum să o păstreze în viața lui. Astfel tânărul va pune mai puțin preț pe relațiile sexuale și mai mult pe sentiment.

Cititul te ajută să cunoști viața. În cărți sunt dezbătute toate problemele omului, toate riscurile, eșecurile, împlinirile și reușitele. Citind, adolescentul va învăța să le înfrunte cu optimism și curaj. Nu va claca la prima piedică.

Cărțile formează. Lectura formează un om fără doar și poate. Face dintr-un tânăr cu multe temeri, un matur de toată isprava. Face omul inteligent, romantic, respectuos, tandru, luptător, încrezător, curajos, bun, milos și așa mai departe. Practic îi arată care sunt adevăratele valori ale vieții.

Lectura înseamnă bogăție. Un tânăr care citește mult va fi un om împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul reușitei.

„Cartea este un ospăț al gândurilor la care oricine este poftit.” Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma, verifica și stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă pentru citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieții și activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”.

BIBLIOGRAFIE:

SIMONESCU, Dan ;BULUȚĂ, Gheorghe – Scurtă istorie a cărții românești. – București : Editura Demiurg, 1994

GAGEA, Adriana ; POPESCU, Virgil. Contribuții la Istoria Culturii Românești. Cartea și biblioteca: Bibliografie Dan Simionescu. București : s.n., 1990. 48 p. III 29.779

SELEJAN, Ana. Carte rară și prețioasă : Catalog. Vol 2 : Sec. XVIII. Sibiu : Biblioteca "Astra", 1992. 242 p. II 65.339(2)