Sincretismul doctrinar advent premisă a prozelitismului [601774]

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS" – CONSTANȚA
ȘCOALA DOCTORALĂ DE TEOLOGIE
DOMENIUL DE DOCTORAT TEOLOGIE

Sincretismul doctrinar advent – premisă a prozelitismului
eretic. Perspectivă misionară

Rezumat

COORDONATOR: Student – Doctorand: [anonimizat]. Prof. Univ. Dr. Gheorghe ISTODOR Pr. Va sile Claudiu Miroș

CONSTANȚA
2018

2
Sincr etismul doctrinar advent –premisă a prozelitismului eretic. Perspectivă
misionară
Rezumat

I. Introducere

Misiun ea Bisericii a devenit esențială pentru viitorul acesteia, este foarte important ca
atenția membrilor Bisericii să fie direcționată în acest sens, deoarece pe acest tărâm ne afirmăm
cum suntem cu adevărat, vii sau anesteziați. Dacă suntem vii sau anestezi ați este o problemă și o
întrebare de a cărei răspuns poate depinde întregul demers misionar viitor al Bisericii, pentru că
aceasta trebuie să răspundă prompt provocărilor contemporane din societatea românească.
Proliferarea sectelor advente reprezintă o p arte a cadrului actual în care se desfășoară
misiunea Bisericii, doctrinele lor schimbând sensul creației, a eshatologiei, a universului, a
omului și a Bisericii. Prozelitismul îl face pe om să devină o entitate fără identitate, doar o
consecință a evoluți ei iraționale a universului, iar Biserica ortodoxă încetând a mai fi „laos to
teon”, adică poporul lui Dumnezeu, omul postmodern fiind îndemnat să îmbrace alte forme de
pseudo -religioase care doresc a se identifica ele însele ca popor a lui Dumnezeu.
În acest context considerăm necesară o astfel de lucrare care vine în ajutorul Bisericii
pentru a identifica reperele misionare esențiale în societatea românească contemporană. Este
nevoie ca Biserica să conștientizeze astăzi că misiunea ei se desfășoară într -un context destul de
ostil, în care produsul globalizării a îmbrăcat forme îngrijorătoare dând naștere unei culturi
nocive pentru viața creștinului, această cultură vrând să se impună ca o alternativă. Astfel,
propovăduirea Evangheliei trebuie să respecte libertatea poporului de a exprima adevărul în
propriul lui fel „însă rămânând (Evanghelia) izvorul unic al concepției fundamentale culturale.
Propovăduirea Evangheliei, dincolo de necesitatea ei în contextul cultural și social actual, trebuie
să țină cont de anumite tipare și să manifeste un anume discernământ, ținând cont de realitățile
contemporane. În acest fel, prin propovăduirea Evangheliei, Biserica poate să vegheze la
păstrarea integrității concepției fundamentale existențiale din Evanghelia lui Hri stos, în fața
noilor forme și manifestări culturale.

3
Pluralismul pseudo -religios acreditează ideea că alternativa pseudo -religioasă la adresa
adevăratei religiozități revelate este de aceeași valoare morală și doctrinară, ceea ce este fals și
periculos pen tru că alternativa la adevărata religiozitate este falsa religiozitate. Pluralismul
pseudo -religios trebuie analizat în cadrul procesului de degenerare a creștinismului și a Bisericii,
care începe să capete forma societății desacralizate seculare. Cum în c adrul acesteia, diversitatea
– culturală, economică, politică – este din caracteristicile esențiale, tot așa Biserica cu chipul
secular al lumii trebuie să accepte și să promoveze diversitatea și pluralismul pseudo -religios.
Secularizarea a însemnat o depr eciere drastică a sentimentului religios, o accentuată
descreștinare, laicizare, desacralizare, emancipare de sub tutela Bisericii și marginalizare a
acesteia, a însemnat un refuz al lui Dumnezeu și a descoperirii Sale făcute omului, secularizarea
constitu ind un fenomen antireligios, care a luat chipul ateismului militant în regimurile totalitare
sau care se insinuează lent, non -violent sau non – conflictual în societățile democratice.
Secularizarea îl izolează pe om în imanență, refuzându -i orice raport cu o transcendență iubitoare
și deschisă relației, model al relațiilor interumane; până la urmă înseamnă falimentul persoanei
umane, care aduce cu sine pierderea sensului existenței, vidul spiritual, angoasa existențială,
spleen -ul modern și în cele din urmă eșecul existențial
Unul din efectele nocive ale secularizării a fost desacralizarea omului contemporan.
Există foarte multe cauze ale desacralizării, însă unele dintre ele izvorăsc chir din interiorul
Bisericii. Un rol important în procesul de desacralizar e l-au avut comportamentele și atitudinile
inadecvate ale clerului, cel mai recent exemplu fiind scandalurile sexuale în care au fost iplicați
preoți și chiar un episcop al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, patimile pe care un preot
le are, mândria, lăcomia, zgârcenia, slaba pregătire din punct de vedere teologic dar și laic au
îndepărtat pe credincioși de Biserică și de aici renunțarea de a se împărtăși cu Sfintele Taine.
Este foarte adevărat că mulți reprezentanți ai Bisericii sunt exemple drept de urmat, însă, din
păcate, mass -media de cele mai multe ori nu promovează astfel de personalități.
Decreștinarea manifestată pregnant în post -modernism se manifestă în slăbirea vieții
religioase a unei părți semnificative a credincioșilor practicanți până n u de mult. Acest lucru
constă în participarea din ce în ce mai rar la Sfânta Liturghie și lipsa împărtășirii cu Sfintele
Taine.

4
O altă formă a procesului secularizării este apariția indiferentismul religios . În ultimii
ani asistăm și la un indiferentism s ocial demonstrat prin slaba participare la procesul electoral de
la diferite nivele. Un indiferentism al tinerei generații față de propriul său parcurs de formare
educativă.
În țara noastră, prozelitismul advent s -a intensificat după anii ’90 câștigând foa rte mulți
adepți din rândul creștinilor ortodocși nepracticanți și care erau lipsiți de o educație religioasă
autentică și corectă. De asemenea, păturile sărace au fost grav afectate de prozelitism din cauza
faptului că „predica” adventă era obligatoriu în soțită de ajutoare sociale și sprijin material al
celor care aveau intenția de a se „boteza”.
Toate acestea au făcut ca învățăturile eretice advente să se răspândească cu o viteză
amețitoare și, mai grav, ca omul contemporan care are o educație religioasă creștină precară să
creadă ereziile sectare și să se despartă de Biserica cea instituită de Mântuitorul Hristos în
favoare sectelor advente care au caracter eminamente uman.

II. Mișcări advente contemporane. Repere istorice și particularități doctrinare

Adventismul a luat naștere într -un context istoric, ideologic și religios dominat de
raționalism, deism și ideile revoluției franceze. Originile mișcării adventiste sunt legate de
mișcarea milerită care s -a dezvoltat în America în anii 1830, în contextul mari i revigorări a
așteptărilor apocaliptice care caracterizaseră A doua deșteptare religioasă (The Second Great
Akwaning) .
Adventiștii nu par să joace un rol important în imaginarul societății occidentale. Aceștia
sunt atașați de prozelitism și preferă să ev ite conflictul cu autoritatea seculară, astfel ei nu au
câștigat niciodată notorietate, dar nici nu s -au bucurat de popularitate. La nivel academic,
adventismul a exercitat un interes relativ mic. Sociologul Bryan Ronald Wilson descrie grupul
mai întâi ca o sectă revoluționară, pentru ca apoi să revină și să nuanțeze discuția, în contextul
procesului de denominaționalizare pe care -1 traversează mișcarea. Astfel, adventismul este un
fenomen complex care nu poate fi ușor încadrat și clasificat într -o singură noțiune. În cadrul
adventismului de ziua a șaptea există o diversitate locală apreciabilă în practici și doctrine,

5
precum și o tensiune evidentă între curente avangardist -reformiste și un tradiționalism
fundamentalist refractar dialogului.
Biserica lui Isu s Hristos a Sfinților din zilele din urma” (mormonă) a fost înființată de
către Joseph Smith (1805 -1844) în anul 1830 în Fayette, statul New York. Joseph Smith susținea
că a fost vizitat de Dumnezeu -Tatăl și de Iisus Hristos și că a primit misiunea să rest aureze
„adevărata Biserică” și „adevărata preoție” pe pământ.
Marea majoritate a punctelor doctrinare mormone sunt cuprinse în volumul „Cuvânt de
înțelepciune” care le interzice să întrețină relații sexuale premaritale, să fumeze, să se drogheze,
să consum e băuturi alcoolice, cafea și ceai negru. În schimb, sunt îndemnați să mănânce fructe,
cereale și carne. Fiecare mormon trebuie să respecte cele 10 porunci testamentare, să se roage
zilnic de cel puțin trei ori și să citească în fiecare zi câte o jumătate de oră din „Cartea lui
Mormon”.
Martorii lui Iehova a luat naștere în America, la sfârșitul secolului al XIX -lea, ca o
dizidență ruptă din cultul adventist de ziua a șaptea. Întemeietorul acestei secte este Charles Taze
Russel (1852 -1916), care se trăgea d intr-o familie de prezbiterieni din Pennsylvania, dar se pare
că avea legătură cu unele seminții vechi mozaice, prin filieră germană sau irlandeză. El a fost
crescut în austeritatea prezbiteriană pietistă pe care a respins -o fiind atras de mirajul
adventis mului motiv pentru care Russel a inițiat un studiu de cercetare a Bibliei în vederea
descoperirii datei începutului de mileniu.
Din punct de vedere doctrinar, Martorii lui Iehova se încadrează într -una din sectele
pseudo -creștină, cu un caracter doctrinar eretic, situându -se departe de învățătura creștină
autentică. Astfel, iehoviștii propovăduiesc venerarea deosebită a numelui lui Dumnezeu, pe care
ei îl numesc Iehova. Eu interpretează în mod eronat mai multe pasaje ale scripturii prin care
adevărata vener are i se aduce lui Dumnezeu doar dacă i se rostește numele de „Iehova”.

III. Repere doctrinare sincretiste adventiste de origine iudaizantă

Adventismul este o grupare care și -a conturat doctrina în jurul Parusiei Domnului pe care o
doreau atât de mult încât a speculat anumite texte scripturistice, în special Daniel, pentru a
genera o dată certă a venirii Mântuitorului. Această dată a fost una concretă, însă ce nu s -a

6
concretizat a fost însăși venirea Domnului. După această înșelătorie demascată ușor, ne -am fi
așteptat ca gruparea care număra un număr mic de adepți să se desființeze. Însă, analfabetismul
religios al oamenilor coroborat cu naivitatea lor au făcut ca secta să -și mărească necontenit
numărul de membri, numărând astăzi multe milioane de adepți.
Succesul prozelitismului advent nu ar fi fost atât de mare dacă doctrina adventă nu
împrumuta din tradiția iudaică anumite învățături doctrinare, norme morale sau prescripții
alimentare pe care le -a absolutizat și ridicat la rangul de doctrine dintre cele ma i importante.
Astfel, în primul rând mișcarea adventă a dezvoltat doctrina milenaristă, aceasta ocupând un loc
esențial în cadrul învățăturilor ei. După care, sabatul a fost împrumutat din tradiția iudaică fiind
considerată adevărata zi de odihnă (de aici și denumirea Adventiștilor de Ziua a Șaptea) în
detrimentul zilei pe care cu adevărat ar trebui să o cinstim datorită momentelor esențiale pentru
mântuirea omului petrecute în această zi – duminica. Pentru ca mișcarea să devină și profitabilă
din punct de vedere financiar, aspect de altfel cel mai important pentru sectă, adventismul a
împrumutat din tradiția iudaică și zeciuiala (10% din venituri să fie donate la vistieria sectei). De
fapt, acesta este motivul real pentru care secta a avut succes, banii co lectați fiind utilizați în
cadrul prozelitismului advent. Doctrina adventă a absolutizat anumite aspecte considerate la
prima vedere mai neimportante, respectiv alimentația și refuzul de a consuma băuturi alcoolice,
însă propaganda însoțită de aceste elem ente a avut un succes mai mare, omul fiind foarte sensibil
la aceste aspecte mai materiale ale lumii.
Toate aceste doctrine exagerate de către adventism vor fi abordate astfel încât să devoalăm
pericolul pe care îl are mișcarea prin învățăturile ei pentru viața religioasă și spiritualitatea
creștinului ortodox.
În contemporaneitate, sectele care au la baza erezia hiliastă și care și -au fundamentat
întreaga doctrină pe această erezie nu au nicio scuză deoarece Biserica e exprimat învățătura
eshatologică așa cum a fost ea transmisa de Mântuitorul Hristos prin Sfinții Săi Apostoli. În mod
evident, sectele, în special cele advente, se folosesc de această erezie în scop prozelitist și o
exploatează la maxim, având din păcate un deosebit succes în rândul așa numi ților creștini care
nu au o educație religioasă adecvată și care văd în împărăția de o mie de ani a lui Hristos pe
pământ cu cei drepți ca fiind foarte atractivă și elitistă.

7
IV. Puncte doctrinare sincretiste adventiste de origine protestantă

Sola Scriptura este doctrina protestantă conform căreia Biblia conține toate cunoștințele
necesare mântuirii și sfințeniei. În consecință, protestantismul susține că trebuie admise sau
mărturisite doar acele doctrine care se găsesc direct în Scriptură sau sunt deduse in direct prin
deducție logică validă sau prin raționament deductiv valid. Sola Scriptura nu neagă faptul că pot
exista și alte elemente care să ghideze viața creștină, dar toate sunt subordonate și corectate prin
cuvântul scris al lui Dumnezeu.
Doctrina desp re sola fide , din perspectiva protestantă, completează imaginea mântuirii
realizate în paralel cu lucrarea Duhului Sfânt, Persoana Sfintei Treimi care dă practic credință
(Efeseni 2, 8; 1 Cor 12, 3; Romani 8: 14 -15). Ea completează lucrarea mântuirii plani ficată și
pregătită de Dumnezeu Tatăl în „consiliul ceresc veșnic” (Isaia 42, 1 -7; Timotei 1, 9) și realizată
de Fiul Său prin lucrarea de răscumpărare (Ioan 19:30). Această lucrare de mântuire este
încheiată, deoarece Duhul creează credința în Sfântul Bot ez și prin convertire în urma predicării
și învățării Cuvântului (Matei 28,19), ambele întărind credința prin Cuvântul predicat și primirea
sacramentului (Romani 10, 13 -17).
Sola gratia a fost învățătura preeminentă a reformatorilor protestanți în privința mântuirii.
Numai harul divin este fundamentul mântuirii, iar creștinii sunt mântuiți prin har cu ajutorul
credinței.
Vorbim de contestarea acestei Sfinte Taine, precum și negarea importanța Botezului
pentru mântuire. De asemenea, ei fac o confuzie gravă î ntre botezul adus de Mântuitorul Iisus
Hristos, cu „Duh Sfânt și foc” și botezul iertării păcatelor pe care îl practica Sfântul Ioan. De
aceea ei cred că, respingând Taina Sfântului Botez, fac acest lucru în numele lui Dumnezeu.
Eshatologia adventă are la bază învățătura despre intrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc.
Doctrina despre Sanctuarul ceresc se bazează pe textele din Epistola către Evrei a Sfântului
Apostol Pavel, în care este expusă dimensiunea arhierească a slujirii lui Hristos, pe cartea
Apoc alipsei Sfântului Ian Teologul (14, 17; 11, 19) unde îl regăsim pe Hristos îndeplinind
lucrarea Sa în două lăcașuri, precum și de Cartea lui Daniel, care, din perspectiva adventă,
plasează începutul „Zilei curățirii” într -un moment concret al istoriei, res pectiv la sfârșitul celor

8
2300 de săptămâni, adică în anul 1844 calculat de adventiști. Aceasta învățătură este expusă în
articole de credință aventistă de la 13, 14, 15, 16).
Protestanții și neoprotestanții, în general și sectele advente în mod special, p e temeiul
concepțiilor lor despre caracterul nevăzut al Bisericii adevărate și potrivit concepțiilor lor despre
mântuirea obiectivă și subiectivă, ca fiind realizată pentru toți de Hristos, și că omului nu -i
rămâne decât mântuirea prin comuniunea lui Hrist os, nu recunosc Preoția bisericească ca Taină
și nici caracterul sacramental haric al celor trei trepte ierarhice, diacon, preot și episcop.
Adventiștii nu recunosc Euharistia ca taină, ci doar un simbol sau o aducere aminte a
Cinei celei de Taină la care a participat Mântuitorul Hristos și cei 12 apostoli, fapt pentru care
mai este numita și Cina Domnului sau „Comuniunea sfântă a Domnului”.
Ei spun ca aceasta a fost poruncită de Hristos conform textelor scripturii de la Matei
26:26 -29; Marcu 14:22 -25; Luc a 22:14 -20; 1 Corinteni 11:23 -34. De asemenea, se argumentează
faptul că aceasta a fost ținută în bisericile locale (Fapte 2:42; 20:7; 1 Corinteni 11:20, 33, 34).
Astăzi, adventiștii învață că atât credincioșii născuți din nou și botezați, cât și alți cred incioși ar
trebui lăsați să participe la Cina Domnului iar cei care au un stil de viață păcătos nu ar trebui să
participe până nu se pocăiesc (1 Corinteni 5:9 -12; 11:27 -32).
Școala de Sabat este o copie a școlii de duminică întâlnită la alte secte, dar ace asta este
ținută ls toate grupele de vârstă sub forma unui program de închinare și studiu în dimineața zilei
de sâmbătă, în plus față de serviciul de închinare.
Martorii lui Iehova, în definiția lor pentru căsătorie, nu o consideră nici măcar simbol:
„unir ea dintre un bărbat și o femeie, încheiată pentru a trăi împreună ca soț și soție în
conformitate cu normele cuprinse în Scriptură. Căsătoria permite soțului și soției să stabilească o
relație intimă între ei însoțită de un sentiment de securitate datorită unei atmosfere pline de iubire
și dăruire reciproce a soților. La instituirea căsătoriei scopul lui Dumnezeu nu a fost doar să -i
asigure bărbatului o însoțitoare apropiată, care să -i fie o completare ci să facă posibilă înmulțirea
ființelor umane în cadru l unui aranjament familial .
Adventismul, ca mai toate sectele, nu recunoaște necesitatea Sfântului Maslu pentru
dobândirea sănătății trupești și sufletești a omului, spunând că aceasta nu are temei în Sfânta
Scriptură. În textul de la Iacov ei nu înțeleg c ă se vorbește despre o practică obișnuită în Biserica
primară, ci pun accent pe rolul rugăciunii pe care o are în cadrul vindecării. Trebuie menționat că

9
această taină nu este o inovație, ci ea a fost practicată de însuși Sfinții Apostoli care nu pot fi
numiți inovatori, ci eu sunt adevărați iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
Adventiștii de ziua a Șaptea credem că „morții nu știu nimic” (Ecclesiast 9, 5 -6) și că
atunci când o persoană moare, „gândurile îi dispar” (Psalmul 146, 4). Cu alte cuvinte, zic
advent iștii, Biblia ne învață că moartea este un somn inconștient, din care decedatul nu se va
trezi până când nu va fi înviat de Dumnezeu (Ioan 5, 28, 1 Corinteni 15, 51 -55, 1 Tesaloniceni 4,
16 -17). Deoarece morții nu știu nimic, slujba funerară, chiar dacă o norează pe cei decedați, se
face pentru confortul și încurajarea celor vii. A consacra acest serviciu în biserică nu ajută cu
nimic starea sufletească a celui decedat .
Biserica Adventistă de ziua a șaptea cunoaște patru nivele constitutive care conduc
credincioșii din întreaga lume:
1. Biserica locală care se regăsesc credincioși la nivel individual;
2. Conferința locală sau misiunea locală, un organism organizat unitar al bisericilor într –
un stat, o provincie sau un teritoriu;
3. Conferințele sindicale for mată din mai multe conferințe sau misiuni dintr -un teritoriu
mai larg;
4. Conferința Generală, cea mai mare unitate de organizare, care cuprinde toate uniunile
din toate părțile lumii. Diviziile sunt secții din cadrul Conferinței Generale, cu responsabilit ate
administrativă care au atribuții în diverse zone geografice.
Fiecare membru al bisericii are un cuvânt de spus în alegerea reprezentanților bisericii.
Biserica alege ofițerii conferințelor de stat. Delegații aleși de conferințele de stat aleg ofițerii
conferințelor sindicale, iar delegații aleși de conferințele sindicale aleg ofițerii Conferinței
Generale. Prin această ierarhie fiecare conferință, fiecare instituție, fiecare biserică și fiecare
individ, fie direct, fie prin intermediul reprezentanților, au un cuvânt de spus în alegerea celor
care poartă principalele responsabilități în cadrul Conferinței Generale .
Adventiștii au moștenit practici ecclesiastice din cultele și sectele din care sa -u despărțit.
Între aceste practici se regăsește și modul în care este împărțit personalul care avea ca activitate
principală organizarea cultului: pastorul (în adventism se folosește termenul de ministru) sau
preotul, patriarhul și diaconul, împărțire aproape universală între bisericile creștine, chiar dacă
printr e protestanți titlul de „pastor” este mai frecvent decât termenul „preot”. Unele

10
denominațiuni protestante nord -americane, inclusiv cele de la care adventiștii au apărut cel mai
frecvent, aveau două clase de pastori sau miniștri: cei licențiați și cei hiro toniți. Printre
denominațiunile protestante semnificația "bătrânului" sau „patriarhului” și „diaconului” a variat,
uneori considerabil.
Adventiștii au preferat dintotdeauna să folosească termenul „minister” in locul termenului
„pastor” folosit de anabaptiș ti și baptiști. Inițial, cei care slujeau erau doar pastorii/predicatorii
(minister), apoi au adoptat cele trei trepte: pastorii, patriarhii și diaconii. De asemenea, ei au
adoptat practica creștină tradițională de a recunoaște public numirea la unul dintr e aceste trepte,
punând mâna pe persoana numită. Într -o fază incipientă, aceasta a fost numită „hirotonire” și a
luat forma unei ceremonii care a evoluat într -un ritual realizat pentru a simboliza natura profund
sacră a serviciului deținut de cei care au f ost hirotoniți.

V. Impactul adventismului sincretist asupra societății contemporane. Prozelitismul
adventist

Cercetarea cu privire la profilul psiho -social al persoanei care este racolată sau către care
este îndreptată acțiunea prozelitistă a sectelor în ge neral și a mișcării advente în special a fost o
preocupare specială pentru sociologi, psihologi, psihanaliști sau psihiatri. Sociologia a identificat
două modela mari de convertire a unei persoane la o sectă. Primul model are la bază rolul activ al
noului racolat care în mod conștient și responsabil aderă la noua credință, însă decizia finală este
într-o măsură influențată de factori psihologici sau sociali. Al doilea model vede pe cel racolat
drept o victimă a tehnicilor de recrutare bine cunoscute de repr ezentanții noii credințe, acesta
fiind supus unor presiuni psihologice. Au fost identificați și șapte factori decisivi fiecare cu un
aport important în decizia personală a individului de a părăsi vechea credință și de a îmbrăca una
nouă. Tensiuni acute în viața cotidiană ; tendința de a aborda problemele într -un context reli gios;
căutarea conștienta pe p lan religios ; intrarea în contact cu membrii unui cult ; stabilirea sau
întărirea unei legături afective cu unul sau mai mulți membrii ai cultului; neutraliza rea oricărei
relații cu nemembrii; interacțiunile repetate cu membrii cultului care conduc în final convertitul
potențial la o viață de cult.

11
Procesul de r ecrutare a unui adept trece prin trei faze succesive, care determină progresiv
adeziunea la sectă, în același timp apărând și o formă de dependență intelectuală și afectivă.
Rând pe rând, prezumtivul racolat va fi sedus, persuadat și, în sfârșit, fascinat. Recrutarea are trei
faze importante: seducția, persuasiunea și fascinația, distrugerea personalități i prin îndoctrinare.
Acestea la un loc fac ca procesul de racolare să devină unul ușor de realizat și cu rezultate foarte
bune, de unde și proliferarea sectelor neoprotestante și cele de sorginte orientală în țara noastră,
cu precădere după anul 1990 când românii au fost efectiv asaltați, invadați de diverse grupări
care mai de care mai speciale și mai exotice, făcând ravagii printre creștinii ortodocși care au fost
lipsiți de o catehizare corectă din cauza regimului comunist ateu.
Misiunea globală adventă a fost definită cu claritate începând cu 1966 când a fost creat
un departament de Misiune Mondială (Department of World Mission) și un Institut de misiologie
(Seventh Day Adventist Institute of World Mission ), departamente înființate pe lângă Andrews
Univ ersity. Iinițiative de misiune globală au fost lansate și în anii 1980 prin așa numitele numite
Global Strategy. Ideile lui Louis R. Conradi (1856 -1939 au reprezentat un model pentru lucrarea
de teren: o nouă viziune pentru promovarea evanghelismului și pe ntru instruirea misionarilor,
metode de succes pentru creșterea bisericii, colportajul sau campaniile de evanghelizare; mai
multă preocupare pentru înțelegerea modelului european. Erich W. Baumgarten, arată că
eforturile lui Louis R. Conradi și ai altor pi onieri adventiști în Europa s -au concentrat pe
adaptarea la cultura locală și acest lucru a fost deosebit de important pentru supraviețuirea și
apoi pentru expansiunea adventismului. Pe de altă parte, liderii germani au făcut tot ce au putut
pentru ca Bise rica Adventistă de Ziua a Șaptea să nu fie văzută ca o sectă americană și au
încercat destul de mult să nu supere prea mult Bisericile Tradiționale.
Prozelitismul advent la nivel mondial se bazează pe așa numita munca pe teren.
Activitatea misionară a Bise ricii Adventiste de Ziua a Șaptea este desfășurată de misionarii de
carieră full -time numiți „non -residential missionaries”. Aceștia se ocupă de g rupuri
neevanghelizate din teritorii neexploatate încă de adventiști, fiind deosebit de bine pregătiți.
Mai ex istă un a lt program operează prin intermediul Tentmakers, respectiv misionari care
se integrează într -un anumit context social , cu scopul de a face prozelitism din interior. Aici
vorbim de profesori, IT -iști, medici, ingineri, etc. incluși aici profesori, ingineri, specialiști în
computere, medici sau asistenți medicali, secretari , etc.

12
Cea mai importantă organizație adventă este Adventist Development and Relief Agency
(ADRA). Aceasta este o agenție care furnizează ajutor material indiferent de vârstă, etni e,
afiliație religioasă sau politică. Cu ajutorul ei, sunt ajutate sute de mii de persoane în lume, se
organizează proiecte agricole și culturale în numeroase regiuni sărace ale lumii, se înființează
numeroase clinici și spitale etc.
Adventist Review este publicația oficial ă săptămânal ă a Bisericii adventiste de ziua a
șaptea. În 1849, James White a început să publice Adevărul prezent , o lucrare în care a
dezvoltat doctrina Sabatului ca zi de odihnă , iar în anul următor a început publicarea Advent
Review în care se încerca , printre altele, s ă demonstreze că membrii Advetismului Sabat ic au
fost adevărații descendenți ai lui William Miller. În noiembrie 1850, White a combinat cele două
lucrări în Second Accent Review and Sabbath Herald , iar în 1961 numele a fo st redus la Review
and Herald. Din anul 1978 a fost redenumită în Adventist Review . Astăzi revista se publică în
mai multe limbi pe lângă cea engleză.
Astăzi prozelitismul advent în România este deosebit de efervescent prin prisma
diverselor modalități de comunicare și resurselor financiare și umane de care dispune secta.
Membri ai sectei au pătruns în toate instituțiile țării având o activitate „misiona ră” de invidiat.
Prozelitismul este facilitat și de emiterea pe calea undelor a doctrinelor și a informațiilor
referitoare la activitatea „bisericii” cu ajutorul postului de televiziune și al postului de radio
„Speranța”. Este foarte adevărat că înmulțire a membrilor Bisericii Adventiste nu mai este la fel
de accelerată precum în anii 90 dar, în continuare, prozelitismul advent în țara noastră reprezintă
o reală provocare la adresa misiunii Bisericii Ortodoxe Române deoarece este deosebit de acid și
critic la adresa membrilor bisericii noastre multi -milenare.
Pe lângă organizațiile și publicațiile advente de care am vorbit anterior, prozelitismul
advent a mai fost susținut de înființarea și organizarea unor posturi de radio și televiziune prin
care mesajul a dvent era propagat către cât mai multă lume.
Adventist Media Center (AMC) este organizația adventistă de ziua a șaptea care
coordonează programele media pentru America de Nord. A fost î nființată în 1972 de către
Conferința Generală din Thousand Oaks, Calif ornia, Adventist Media Center devenind
facilitator de producție și difuzare pentru Vocea Profeției, Este scris și Credinț ă pentru Astăzi.
De asemenea, a produs materiale audiovizuale pentru evanghelizare și, ulterior, a adăugat Breath

13
of Life . La Voz de l a Esperanza (o versiun e hispanică a vocii profeției)., Isus 101 , Institutul
Biblic și Radio Life Talk. În 1996, dreptul de proprietate asupra Centrului Media a fost transferat
de la Conferința Genera lă către divizia nord -americană. Din d in 2014 și-a actual izat și updatat
toată tehnologia pentru a se permit e programelor să se mute în locații difer ite.
Adventist World Radio (AWR) este p roiectul de radiodifuziune de scurtă durată
adventistă de ziua a șaptea. Începând cu plasarea programării pe Radio -Trans -Euro pe în 1971,
secta a folosit patru transmițătoare până în 1980 pentru a difuza 80 de ore de programare în
fiecare săptămână în 18 limbi diferite. În 1985, Conferința Generală a votat pentru a -și stabili
propria stație de radio la Guam, care să difuzeze în A sia. Până la sfârșitul anilor 1990 Adventist
World Radio a construit site -uri suplimentare de transmitere în America de Sud și Italia și a
închiriat timp pe alte posturi europene. În acest moment, difuzează circa 1000 de ore de
programare săptămânală trans mise în 46 de limbi.
Biserica adventistă de ziua a șaptea are o organizare foarte bine pusă la punct cu ajutorul
căreia se poate administra, se poate conduce și poate performa în România. Ea face parte din
organizarea „bisericii” la nivel mondial, în țara noastră vând statutul de „Uniune de conferințe”
fiind formată din șase Conferințe. Fiecare conferință este alcătuită din mai multe comunități
locale care sunt răspândite pe tot cuprinsul țării .
În general, se poate afirma că sectele prezintă un pericol pen tru societ ate prin:
destabilizare mentală, exigențe financiare , ruptură cu mediul înconjurător , atingerea integrității
fizice; înregimentarea copiilor; discursul anti -social; tulburări de ord in public; deturnare de
fonduri, infiltrare în instituțiile publi ce.

VI. Misiunea ortodoxă contemporană în fața doctrinelor și prozelitismului
adventist

Așa cum se poate deduce din manualele de misiologie și din cărțile de specialitate, noi ca
Biserică Ortodoxă, ne situăm pe poziții defensive în ceea ce p rivește misiunea și misiologia și
învățăm să ne apărăm și mai puțin să mărturisim, că suntem orientați mai mult spre trecut, în loc
să ne concentrăm pe provocările prezentului și pe perspectivele viitorului. Din nefericire , în
cadrul multor discipline care se predau la Fac ultatea de Teologie discursul și cercetarea sunt

14
orientate mai mult spre trecut, f ără să aibă o perspectivă creativă și constructivă pentru
contemporaneitate și cu atât mai puțin pentru viitor. Din acest motiv, Misiologia este prima care
trebuie să întreva dă perspective de creștere și dezvoltare a Bisericii, să se manifeste de o manieră
intensivă conducând omul la „starea bărbatului desăvârșit ” din teologia paulină, și extensivă prin
„propovăduirea evangheliei la toată făptură ”, conform poruncii Mântuitorul ui. În acest context,
anumite principii care ghidează în general învățământul teologic ar trebui reconsiderate pentru a
se ajunge la o misiune ancorată în realitățile contemporane confruntată printre altele și cu
prozelitismul advent și nu ruptă de acestea .
Acțiunea prozelitistă a mișcărilor advente are în vedere zonele ortodoxe ca fiind teritorii
potrivite pentru misiune deoarece țările fost comuniste sunt apreciate ca fiind populate de oameni
care și -au pierdut credința în Dumnezeu din cauza ideologiei ma terialist -atee promovate de
aceste regimuri. În cadrul acestei acțiuni, ce se desfășoară cel mai adesea în stradă sau la colț de
bloc, secte ca mormonii sau „Martorii lui Iehova” consideră că îndeplinesc o datorie față de
Hristos deoarece, în perspectiva l or, cei mai mulți membri ai Bisericilor tradiționale nu au primit
încă Evanghelia lui Hristos. Tocmai de aceea misiunea adventă vizează atât necreștinii cât și
creștinii care au nevoie de o reevanghelizare.
O astfel de atitudine este apreciată de Biserica Ortodoxă a fi jignitoare față de
mărturisirea pe care Bisericile ortodoxe au făcut -o de-a lungul a două milenii însă neoprotestanții
o consideră o datorie și ca pe ceva firesc. Mai mult decât atât prozelitismul neoprotestant advent
utilizează tehnici de ra colare pe care le perfecționează mereu, alături de „stimulente ” de natură
materială sau financiară. În cadrul acestor racolări, la colț de stradă, celor ce urmează a fi racolați
li se induce falsul sentiment că totul se petrece prin libera lor voință, lucr u ce favorizează o
viitoare și necesară spălare a creierului. „Este nevoie de o astfel de spălare a creierului pentru că
altfel unele idei ar fi respinse imediat. Un astfel de exemplu este cel al Martorilor lui Iehova care,
după ce au calculat greșit de mu lte ori sfârșitul lumii, au ajuns azi să recunoască faptul că nici o
creatură nu cunoaște ziua acestui sfârșit. Cu toate acestea spun că Dumnezeu poate da totuși
informații în acest sens. O astfel de atitudine, după cum bine remarcă părintele Istodor,
contribuie la întreținerea elanului prozelit ”.
O astfel de atitudine trădează duhul apostolic al urmării lui Hristos și al propovăduirii
mesajului Evangheliei Lui. Această activitate didactică a Bisericii urmărește nu doar o trasmitere

15
de informație religioasă ci și o formare a credinciosului, în strânsă legătură cu viața cultică a
Sfintei Biserici.

VII. Concluzii

Misiunea reprezintă activitatea esențială a Bisericii Ortodoxe multi -milenare, o activitate
exprimată în două etape: prima de a conduce pe oameni la Hri stos, a doua de a -i însoți în
parcursul lor creștin până la unirea deplină cu Hristos. Privită din perspectivă tehnică formularea
de mai sus exprimă obiectivul Bisericii, obiectiv la care se poate ajunge prin eforturile
misionarului creștin -ortodox.
Omul însă este permanent în evoluție și progres din perspectiva gândirii și a
manifestărilor lui sociale și politice, evoluție care provocă schimbarea contextului în care se
desfășoară misiunea. Schimbarea contextului misionar atrage după sine adoptarea de răsp unsuri
adecvate și de metode și mijloace cât mai eficiente, toate rămân ând fidele fondului și
fundamentelor Sfintei Tradiții care exprimă de fapt identitatea Ortodoxiei.
În acest sens misionarul de astăzi pornește de la conștientizarea că există trăsătur i și
repere primordiale ale misiunii creștin -ortodoxe circumscrise motivului și scopului creației lumii:
iubirea și împreuna locuire veșnică cu Dumnezeu. Un Dumnezeu în Treime niciodată absent sau
indiferent la mersul umanității așa cum demonstrează istori a lumii și cărțile Sfintei Scripturi.
Misionarul trebuie să dețină o limbă proprie menită să îl facă înțeles, acceptat și urmat. O
limbă care deși străină multora să poată fi înțeleasă de toți. El cunoaște terminologia proprie
vocației sale, fundamentele și formele de manifestare ale acesteia de la Cel care, interpunându -se
prin Jertfa Sa între cer și pământ, a reușit să împace pe om cu Dumnezeu, pe ca ființă eclesială și
nu doar simplu individ sau animal rațional. Eliminându -l pe Hristos din această ecuaț ie omenirea
nu mai poate ajunge după semnul egal al operației.
Fundamentele biblice și dogmatice ale misiunii abundă și revelează dorul lui Dumnezeu
de a fi cu oamenii, icoana acestei împreună locuiri fiind Biserica, Biserică dinamică, nerigidizată
în for me și ritualuri așa cum observatorul dinafară și necu noscător ar putea fi înșelat. Autorul
terminologiei și fundamentelor misiologice, instrumente ale misionarului din aceste timpuri, este

16
Hristos, misionarul prin excelență, model și îndrumător. Aceste fun damente nu există în cadrul
prozelitismului sectar de tip advent.
Misionarul creștin -ortodox își împropriază de la și prin Hristos caracteristicile și
trăsăturile necesare activității sale fie că este cleric sau laic calibrându -le pe dimensiunea
eclesiolog ică a misiunii sale, cerință sine qua non a formării unui popor religios care să adore pe
Dumnezeu și să îi slujească, fiecare după chemarea, pregătirea și posibilitățile sale, uniți în
atingerea aceluiași obiectiv, transformarea lumii în Biserică, luptăto are pe pământ și biruitoare în
ceruri.
El este chemat și trimis să fie model prin viață și cuvânt celor din Biserică pentru ca
împreună să poată lua și să fie parte la jertfa făcătoare de viață, Trupul și Sângele lui Hristos, să
împlinească dezideratul de a fi comunitate liturgică și de a chema permanent către Hristos pe
monoteiști, iudei și musulmani dar și de a răspândi, exact cu același scop, Evanghelia către
“neamuri” în regiunile încă necunoscătoare. În acest sens încă timidele eforturi misionare din
Africa și Asia ar putea provoca chemare către, mai ales, tinerii teologi sau preoți, de ce nu,
însoțiți de laici pedagogi, medici ș.a. Și în Biserică și în afara ei, misionarul, are de pus în
valoare, metodele și mijloacele pe care i le oferă modernitatea și post -modernitatea. Misiunea
trebuie să se îndrepte și către persoanele care au părăsit biserica ortodoxă, îmbrăcând diverse
forme de cult, de foarte multe ori advente.
Cunoașterea și înțelegerea contextului misionar sunt acelea care îl pregătesc pentru
abordarea optimă a lucrării ce îi stă înainte. Comparativ cu misionarul secolelor trecute cel de
astăzi are de înfruntat provocarea migrației masive pe care o traversează omenirea în general și
cea românească în special, generată de motive economice și pol itice. Emigrantul de astăzi,
confruntat cu provocarea diversității, va fi credinciosul ce va înfrumuseța Biserica din România
de mâine. El se va întoarce și cu tentația de a compara cele văzute și auzite în afara țării de aceea
lucrarea misionară din diasp ora rămâne pe aceleași coordonate unitare ale ortodoxiei românești.
Figuri ale misionarilor celebri în diaspora pot trezi în misionarul de astăzi dorul de a le urma
exemplul.

17

Bibliografie selectivă

A. IZVOARE BIBLICE ȘI PATRISTICE
1) Biblia sau Sfânta S criptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1994
2) Apologeți de limbă greacă , în PSB, vol II, EIBMBOR, București 1980
3) Saint Augustine (of Hippo), Selected Writings on Grace and Pelagianism , edited by Boniface
Ramsey, New City Press, Hyde Park,New York, 2011
4) Saint Augustine (of Hippo), The Retractions , in "The Fathers of the Church", Vol. 60, The
Catholic University of America Press, Washington, 2010
5) Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad, de Pr. Dumitru Fecior u, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al BOR, București, 1943
6) Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, în Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol.
22, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1989

B. DICȚIONARE ȘI EN CICLOPEDII

7) Bardy, G., Millenarisme, în “Dictionnaire de Théologie Catholique”, Paris, 1928
8) Chryssides, George D., Historical Dictionary of Jehovah's Witnesses , The Scarecrow Press,
Inc., Lenham, 2008
9) Chryssides, George D., Historical Dictionary of New Rel igious Movements , The Scarecrow
Press, Inc., Lanham, 2012
10) Encyclopedia of Millennialism and Millenial Movements , ed. Richard Landes, Routledge,
London, 2000
11) Encyclopedia of the American Religious Experience. Studies of Traditions and Movements , by
Charles H. Lippy, Peter W. Williams, Charles Scribner’s Sons, 1988
12) Historical Dictionary of Jehovah's Witnesses , editor George D. Chryssides, Scarecrow Press,
Inc., Lanham, Maryland, 2008

18
13) Historical Dictionary of the Seventh -Day Adventists , edited by Gary Land, Ro wman &
Littlefield, Lanham, 2014
14) Land, Gary, Historical Dictionary of Seventh -Day Adventists , Scarecrow Press, Lanham,
Maryland, 2005
15) Land, Gary, Historical Dictionary of the Seventh -Day Adventists , Rowman & Littlefield,
Lanham, 2014
16) Land, Gary, The A to Z of the Seventh -Day Adventists , Scarecrow Press, Lanham, 2009

C. CĂRȚI DE SPECIALITATE

17) Abgrall, Jean -Marie, Les mecanique des sectes , Editions Payot, Paris, 1996
18) Achimescu, Nicolae, Creștinismul față în față cu modernitatea , în “Omagiu Părintelui Prof.
Dr. Acad. Dumitru Popescu la împlinirea vârstei de 80 de ani”, Cristinel Ioja (editor), Editura
Universității “Aurel Vlaicu”, Arad, 2009
19) Achimescu, Nicolae, Noile mișcări religioase , Editura Limes, Cluj Napoca, 2002
20) Andrutsos, Hristu, Dogmatica Bisericii Or todoxe Răsăritene , Traducere de Prof. Dr .
Dumitru Staniloae, Sibiu, 1930
21) Ankerberg, John, Weldon, John, What Do Mormons Really Believe , ATRI Publishing, New
York, 2011
22) Barlow, Philip L., Mormons and the Bible. The place of the the Latter -Day Saints in t he
American Religion , Oxford University Press, 1991
23) Baumgartner, Erich W., Re-visioning Adventist Mission in Europe , Andrews University
Press, 1998
24) Bergeron, Richard, Le cotege des fou de Dieu. Un chretien scrute les nouvelles religions ,
Editions Paulines, Apostolat des Editions, Montreal, Paris, 1990
25) Bergman, Jerry, Jehovah Witnesses and Kindred Groups. A Historical Compendium and
Bibliography , Garland, 1984
26) Bitton, Davis, Les mormons, Les Editions du Cerf, Paris, 1989
27) Breck, John, Darul sacru al vieții, Editura Patmos, Cluj -Napoca, 2007

19
28) Bringhurst, Newell G., Brigham Young and the Expanding American Frontier , Little, Brown
and Company, Boston; Toronto, 1986
29) Broome, J.R., Martin Luther , Gospel Standard Trust Publications, London, 1994
30) Brumback, Robert H., History of the Church through the Ages: From the Apostolic Age,
through the Apostasies, the Dark Ages, the Reformation, and the Restoration , Wipf & Stock
Pub, Eugene, Oregon, 2007
31) Burt, Merlin D., Adventist Pioneer Places: New York and New England , Review a nd Herald
Publishing Association, Hegerstown, MD, 2011
32) Catechism of the Catholic Church , Vatican, 2012
33) Cayce, C. H., Editorial Writings From The Primitive Baptist , Volume 1, The Primitive
Baptist Heritage Corporation, San Antonio, Texas
34) Chemnitz, Martin, Examination of the Council of Trent , Part 1, trans. Fred Kramer,
Concordia Publishing House, St. Louis, Missouri, 1971
35) Chițescu, Prof. Nicolae, Todoran, Pr. Prof.Isidor, Petreuță, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică
și Simbolică , manual pentru Facultățile Teol ogice, vol. 2, Ediția a II -a, Cluj Napoca, 2005
36) David, Diac. Prof. Dr. Petru I., Invazia Sectelor , vol. 1, Ed. Crist -1, București 1997
37) David, Diac. Prof. Dr. Petru I., Invazia sectelor. Obsesia chipului “fiarei apocaliptice” la
sfârșit de mileniu II, Editu ra „Europolis”, vol III, Constanța, 2000
38) Ellen G. White, Testimonies for the Church , Volume 8, CreateSpace Independent Publishing
Platform, 2011
39) Felea, Ilarion V., Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009
40) Finley, Mark, Mosley, Steven R., Confidence Amid Chaos, Pacific Press, Boise, 1992
41) Folkenberg, Robert S., We Still Believe, Pacific Press, Nampa, Idaho, 1994
42) Gaustad, Edwin S. (ed.), The Rise of Adventism. Religion and society in mid -nineteenth –
century America , Harper and Row, New York, 197 4
43) Gaustad, Edwin Scott, The Rise of Adventism. A Commentary on the Social and Religious
Ferment of Mid -Nineteenth Century America, New York 1974
44) Gavrilă, Prof. Univ. Dr. Pavel; Gavrilă, Prof. Univ. Dr. Lucian; Gavrilovici, Conf. Univ. Dr.
Cristina, Asist. Soc. Drd. Andreea Băndoiu, Pricipii de bioetică. O abordare ortodoxă ,
Editura Christiana, București, 2008

20
45) Gruss, Edmond C., Jehovah's Witnesses: Their Claims, Doctrinal Changes, and Prophetic
Speculation , Xulon Press, 2001
46) Harkianakis, Stylianos S., The In fallibility of the Church in Orthodox Theology , St. Andrew's
Orthodox Press, Sydney, 2008
47) Himcinschi, Pr. Lect. univ. Dr. Mihai, Misiune și dialog . Ontologia misionară a Bisericii din
perspectiva dialogului interreligios , Editura Reîntregirea, Alba -Iulia, 2003
48) Himcinschi, Pr. Lect. univ. Dr. Mihai, Misiun e și mărturie. Aspecte misionare în societatea
actuală , Editura Reîntregirea, Alba -Iulia, 2008
49) Himcinschi, Pr. Prof. Dr. Mihai, Biserica în societate. Aspecte misionare ale Bisericii în
societatea actuală , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006
50) Hoekema, Anthony A., The Four Major Cults , Paternoster Press, Exeter, United Kingdom,
1969
51) Istodor, Pr. Conf Univ. Dr. Gheorghe, Introducere în Misiologia Ortodoxă , Ed. Dominor,
2009
52) Istodor, Pr. Conf Univ. Dr. Gheorg he, Misiunea creștină ca activitate permanentăși practică
a Bisericii , Ed. Sigma, București 2006
53) Istodor, Pr. Prof. Dr. Gheorghe, Dialogul dintre teologie și știință din perspectiva misiunii
Bisericii , Editura Do -minor SRL și Editura Rawex Coms SRL, Bucure sti, 2010
54) Istodor, Pr. Prof. Dr. Gheorghe, Fenomenul sectar “creștin” , Editura Do -Minor, București,
2009
55) Istodor, Pr. Prof. Dr. Gheorghe, Iubirea creștină și provocările contemporane , Editura
Sigma, București, 2006
56) Istodor, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe, Fenomenul sectar necreștin , Editura Do Minor,
București, 2009
57) Kelly, Ph. D. Russell Earl, Exposing Seventh -day Adventism , iUniverse, Inc., New York ,
2005
58) Kelly, Russell Earl, Should the Church Teach Tithing?: A Theologian's Conclusions about a
Taboo Doctri ne, Writers Club Press, New York, 2001
59) Kleinig, John, Grace Upon Grace: Spirituality for Today , Concordia Publishing House,
Missouri, 2008

21
60) Land, Gary, Adventism in America. A History, William B. Eerdmans Publishing, Grand
Rapids, Michigan, 1986
61) Larchet, J ean Claude, Teologia bolii , Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2005
62) Lawrence, Augustus, Outlines Of Doctrinal Theology, Concordia Publishing House, Saint
Louis, MO, 1910
63) Leaver, Robin A., Luther on Justification, Concordia Publishing House, St. Louis, Misso uri,
1975
64) Martin Luther: Selections From His Writing , edited by John Dillenberger, Anchor Books,
New York, 2011
65) Martin, Lonnie, Mysteries of the Everlasting Kingdom , Lulu Publishing, Morrisville, North
Carolina, 2014
66) Martin, Walter, Înpărăția cultelor eret ice, Editura Cartea Creștină, Oradea 2001
67) Nazarie, Iconom Constantin, Combaterea principalelor învățături adventiste, tipografia
Gutenberg, București, 1921
68) Negoiță, Athanase, Despre sabat. Originea sâmbetei și a duminicii , în Studii Teologice
III(1951), Nr . 9-10
69) Nelson, Thomas, The Orthodox Study Bible. Ancient Christianity Speaks to Today's World ,
Publisher: Thomas Nelson, Nashville, Tennessee, 2008
70) Paulien, Jon, The Book of Revelalion. Too Good lo Be False! ,Review and Herald,
Hagerstown, 1990
71) Paulien, Jon , The Day That Changed the World. Seeking God After September 11 , Review
and Herald Publishing, Hagerstown, 2002
72) Paulien, Jon, The Deep Things of God. An Insider's Guide to the Book of Revelation , Review
and Herald, Hagerstown, 2004
73) Paulien, Jon, The Mille nnium Bug. Is This the End of the World As We Know It , Pacific Press,
Boise 1999
74) Paulien, Jon, What Bible Says about the End -Time , Review and Herald, Hagerstown, 1994
75) Paulines, Apostolat des Editions, Montreal, Paris, 1990
76) Pavel, Constantin C., Tragedia omu lui în cultura modernă, Editura Anastasia, București,
1997

22
77) Pestroiu, Pr. David, Martorii lui Iehova. Sunt ei creștini? , Editura Reîntregirea, Alba Iulia
2013
78) Pestroiu, Pr. David, Ortodoxia în fața prozelitismului Martorilor lui Iehova , Editura Insei
Print , București, 2005
79) Petraru, Pr. Prof Univ. Dr. Gheorghe, Ortodoxie și prozelitism , Editura Trinitas, Iași 2000
80) Petraru, Pr. Prof Univ. Dr. Gheorghe, Secte neoprotestante și noi mișcări religioase în
România , Editura Universitaria Craiova, Craiova, 2006
81) Rapaport, Samuel, Tales and Maxims from the Midrash , London/New York, 1907
82) Rasell, Marc, Exploring the Heavenly Sanctuary: Understanding Seventh -Day Advenist
Theology , Hardback, 2012
83) Rea, Walter T., The white lie , M & R Publications, Patterson, CA, 1982
84) Reed, David A., Martorii lui Iehova. Replică verset cu verset , Editura Gute Botschsft Verlag,
Dillenburg 1992
85) Seventh -day Adventist Church Manual , Published by Secretariat General Conference of
Seventh -Day Adventists, Hagerstown, Maryland, 2005
86) Seventh -day Adve ntists Believe , Ministerial Association, General Conference of Seventh -day
Adventists, 2005
87) Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos , trad. de Prof. Dr. Teodor Bodogae, Sibiu, 1946
88) Standish, Russell R.; Standish, Colin D., Adventism Proclaimed: The Go spel of Jesus Christ ,
Hartland Publications, Rapidan, VA, 1999
89) Statement About Adventism and the Year 2000. Declarație votată cu prilejul întrunirii
Comitetului executiv al General Conference în Silver Spring, Maryland (29 septembrie 1999)
90) Stăniloae, Pr. P rof. Dumitru, Iisus Hristos sau Restaurarea omului , Editura Institutului Biblic
și de Misiune al BOR, București, 2013
91) Stăniloae, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru, Teologia Digmatică Ortodoxă , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al BOR, București, 1978
92) Sterea, Tache, Credință și misiune , Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, București,
1999
93) Stott, Clifford L., Search For Sanctuary. Brigham Young and Ihe White Mountain Expedition ,
University of Utah Press, Salt Lake City, 1984

23
94) Straub, Kevin, Of the T imes and Seasons , AB Aspect Books, 2017
95) Summey, Keith, Kingdom Growth Through Spiritual Groups , Xulon Press, Maitland, FL,
2005
96) Tapernoux, Marc, Viitorul în lumina profețiilor , Gute Botschaft Verlag, Dillenburg, Vest
Gemany, 1990
97) Tardiff, Edna, Journey Int o Light , Teach Services, Inc., Brushton, NY, 2001
98) Taylor, David S., Bring -To-Life Book of Mormon Stories: A Reference Guide for Speakers ,
Teachers, Students and Parents, iUniverse, Bloomington, IN, 2015
99) The Laws of the Damascus Document: Sources, Tradition , and Redaction , editat de C. H.
Hempel, Brill, Leiden, 1998
100) The Lutheran Synod Quarterly , Vol. 31 -32, Bethany Lutheran College, Mankato,
Minnesota, 1991
101) The Oxford Handbook of Millennialism , editat de Catherine Wessinger, Oxford
University Press;, Oxford, 2011
102) The Sabbath In Scripture and History , Kenneth A. Strand editor, Review and Herald
Publishing Association, Washington, 1982
103) The Watchtower , Volumul 92,Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania,
1971
104) The Wiley Blackwell Companion to World Chr istianity , editat de Lamin Sanneh,Michael
McClymond, Wiley Blackwell, Malden, MA, 2016
105) This Means Everlasting Life , Watchtower Bible and Tract Society, Literary Licensing,
LLC, 2012
106) Tia, Arhim. Lect. Dr. Teofil, Fotografierea crizei valorilor: Descreștinar ea europei
contemporane , în „Spiritualitate și consumism în Europa unită”, Simpozion Internațional
2004, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
107) Tia, Arhim. Lect. Dr. Teofil, Reîncreștinarea Europei, Editura Reîntregirea, Alba -Iulia,
2003
108) Timotei Alexandrin ul, Istoria monahi lor din Egipt , Editura Lumea Credinței, București,
2010

24
109) Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor , Arhid. Prof. Dr. loan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă,
Editura Renașterea, Cluj Napoca, 2006
110) Tomka, Miklós, Church, State, and Society in Eastern Europe , The Council for Research
in Values and Philosophy, Washington, 2005
111) Torrey, R. A. , Trebuie să tină creștinii Sabatul? , București 1947
112) Townsend, Kimberly, Fundamental Concepts and Skills for the Patient Care Technician ,
Elsevier, St. Louis, Missouri, 2017
113) Tracy, David, Dialogue with the Other: The Inter -religious Dialogue , Peeters Press,
Louvain, 1990
114) Troeltsch, Ernst, The Social Teaching of the Christian Churches , vol. II, Westminster
John Knox Press, Louisville, 1992
115) Tyneh, Carl S., Orthodox Christianity: Overview and Bibliography , Nova Science
Publishers, Inc., New York, 2002
116) U.V. Koren’s Works , vol. 1, translated and edited by Mark DeGarmeaux, Published by
the Evangelical Lutheran Synod Historical Society, Makato, MN, 2014
117) Vance, Laura Lee, Seventh -Day A dventism in Crisis: Gender and Sectarian Change in an
Emerging Religion , University of Illinois Press, Urbana and Chicago, 1999
118) Vance, Laura, Seventh -Dciy Adventism in Crisis. Gender and Sectarian Change in an
Emerging Religion, University of Illinois Pres s, Chicago, 1999
119) Veltman, Fred, Report to PREXAD on the E.G. White Research Project , E.G. White Life
of Christ Research Project, 1981
120) White, Ellen G., Maranata, Editura „Alege viața", București, 1988
121) White, Ellen G., Medical Ministry. A Treatise on Medical Missionary Work in the
Gospel , Pacific Press Publishing Association, Nampa Idaho, Ontario, Canada, 1965
122) White, Ellen G., Spalding and Magan’s Unpublished Manuscript Testimonies of Ellen G.
White , Published by Digital Inspiration, Tellico Plains, TN, 2013
123) White, Ellen G., The Great Controversy Between Christ And Satan , Jazzybee Verlag
Jurgen Beck, Altenmunster, Germany, 2014
124) White, Ellen G., The Youth's Instructor Articles , CreateSpace Independent Publishing
Platform, 2014

25
125) White, Ellen G., Tragedia veacuril or, Editura Viata si Sanatate, București, 1997
126) White, Ellen G., Maranata , Ed. Alege Viața, București 1988
127) Widtsoe, John A., The Priesthood and Church Government , UT, Deseret Book Company,
Salt Lake City, 1939
128) Wilken, Robert, Remembering the Christian Past , Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1995
129) Wilks, Bonnie Saul, Sabbath: A Gift of Time , Tate Publishing & Enterprises, LLC,
Mustang, Oklahoma, 2010