Sinaia Strategii de Dezvoltare Si Promovare Ca Destinatie Turistica

Lucrare de dizertație

SINAIA-STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE CA DESTINAȚIE TURISTICĂ

DE INTERES NAȚIONAL

CUPRINS

Indroducere

Capitolul I-Strategia și managementul strategic, elemente privind strategia și managementul în turism

1.1.Conceptul de strategie

1.2.Componentele strategiei

1.3.Tipuri de strategii

1.4.Importanța strategiei pentru dezvoltarea turismului

Capitolul II-Evoluții și tendințe în dezvoltarea turismului Românesc

2.1.Premisele dezvoltării turismului Românesc

2.2.Baza tehnico-materială turistică

2.3.Circulația turistică

2.4.Programele Autorității Naționale pentru Turism

Capitolul III-Dezvoltarea turistică în Sinaia

3.1.Așezare

3.2.Istoric

3.3.Potențialul turistic al stațiunii

3.3.1.Potențialul turistic natural

3.3.2.Potențialul turistic antropic

3.3.3.Infrastructura generală

3.4.4.Formele de turism practicate

3.4.5.Structuri de primire

3.5.Strategii de dezvoltare a turismului propuse pentru orașul Sinaia

Capitolul IV-Promovarea stațiunii Sinaia

4.1.Noțiuni teoretice privind promovarea în turism

4.1.1.Publicitatea în turism

4.1.2.Promovarea produsului turistic

4.1.3.Relațiile publice

4.1.4.Promovarea vânzărilor produsului turistic

4.1.5.Marketingul direct

4.2.Asociații care se ocupă cu promovarea și dezvoltarea stațiunii Sinaia

4.3.Modalități de promovare a orașului Sinaia

4.4.Propuneri de promovare și dezvoltare a stațiunii Sinaia

Concluzii

Anexa 1.STATISTICA PRINCIPALILOR INDICATORI DE PERFORMANȚĂ AI STAȚIUNII SINAIA ÎN PERIOADA 2000-2012

Anexa 2.Harta Turistică a orașului Sinaia

Bibliografie

INTRODUCERE

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia.

Prezenta lucrare, cu titlul „Sinaia-Strategii de dezvoltare și promovare cadestinație turistică de interes național ”, urmărește să prezinte potențialul turistic natural și antropic, valorificarea lui la ora actuală, cât și premisele și direcțiile strategice de dezvoltare în această stațiune. Proiectele concepute în acest sens, s-au realizat și au fost gândite în funcție de elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza funcționării activității turistice în stațiunea Sinaia.

În vederea obținerii informațiilor necesare întocmirii acestei lucrări, a fost necesară deplasarea în stațiunea Sinaia. În acest sens am luat contact cu diferite instituții cum ar fi: Primăria din Sinaia și Centrul de Informare și Promovare Turistică. În București am fost la Institutul National de Dezvoltare Turistică unde mi s-a pus la dispoziție Master Planul de Dezvoltarea în Valea Prahovei și Brașov.

Conținutul Master Planului se referă la analiza cadrului natural și socio-economic, existența infrastructurii generale și a utilităților tehnico-edilitare, la analiza stadiului actual a activității turismului în stațiunea Sinaia, strategii de de dezvoltare a zonei,a activității de turism, în scopul modernizării, diversificării și îmbunătățirii ofertei în stațiunea turistică.

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a economiei naționale. Sub influența puternicului avânt social, economic și tehnico –științific din țara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern și eficient de diversificare a căilor de refacere a capacității de muncă și de utilizare plăcută și rațională a timpului liber. România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini. De aceea, se poate spune că România este o țară turistică, o țară care poate oferi în același spațiu, diversitatea montană a Elveției și frumusețea Rivierei franceze. În centrul țării, Podișul Transilvaniei, cu livezi și vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaților. În centura Subcarpaților, a dealurilor și câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având calități terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de stațiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a poporului român. La atracțiile naturale și istorice se adaugă mulțimea realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăția creațiilor etnografice și folclorice precum și ospitalitatea poporului român.

Prin potențialul său, atât natural cât și antropic, stațiunea Sinaia, se impune atât pe plan național cât și internațional, aflându-se în același timp printre principalele stațiuni turistice ale României.

Prezenta lucrare cuprinde 4 capitole, la baza careia stau stat prelucrarea informațiilor preluate de pe teren și cele puse la dispoziție de către Primăria orașului Sinaia, Institutul Național de Dezvoltare Turistică, date statistice, pagini internet și literatura de specialitate ce încearcă să prezinte faptul că potențialul natural, antropic nu este suficient în dezvoltarea unei zone turistice, ea trebuie susținută de un management adecvat zonei, de o putere economică și de o strategie bine pusă la punct, în vederea amenajării și reamenajării cadrului turistic existent cât și demararea unor noi proiecte în obținerea unor venituri complementare dar și ridicarea nivelului de trai.

CAP. I Strategia și managementul strategic elemente privind strategia și

managementul strategic în turism

Strategia reprezintă arta de a căștiga războiul cea ce aplicat firmei după Ansoff este "ansamblul criteriilor de decizie care ghidează comportamentul ei", în vederea realizării obiectivelor propuse.

Orice strategie include decizii privitoare la alegerea și prospectarea pieței și sunt fixate în formă planurile globale de comportament pentru unități strategice ale întreprinderii sau, cu alte, cuvinte, desemnează liniile definitorii ale atitudinii și conduitei întreprinderii 1în vederea atingerii obiectivelor sale.2

Strategia stabilește calea prin care se ating obiectivele de management ale unei regiuni, dar atingerea tuturor obiectivelor prevăzute în planificarea de management se realizează într-o perioadă destul de mare de timp, de ordinul anilor sau a zecilor de ani, deci strategia se referă la aceste perioade de timp și nu la momente sau etape limitate, nesemnificative.

Strategia de piață indică atitudinea și conduita firmei și a managerului față de aspectele, exigențele și tendințele evoluției pieței 3 și trebuie să conducă la realizarea unor raporturi între fiecare firmă de turism și piață turistică, capabile să asigure valorificarea potențialului turistic,

avănd în vedere oportunitățile pieței, cu alte cuvinte, strategiile din turism trebuie sa studieze cererea și să adapteze produsele(serviciile) oferite la această cerere, avănd ca obiectv satisfacerea în cât mai mare masură a dorințelor și necesităților consumatorului, și în final, obținerea unei eficiențe maxime.

Aplicarea strategiei este realizată prin diferite metode, care la răndul lor reprezintă acțiuni practice prin care firma își valorifică în modul cel mai eficient potențialul, adaptăndu-se condițiilor impuse de piață și orientăndu-se în același timp spre atingerea obiectivelor strategice.

Cuvăntul strategie este întălnit din cele mai vechi timpuri. Astfel, acest termen a fost folosit pentru prima dată în antichitate, mai precis în urmă cu aproximativ 2500 de ani, de câtre Sun-Tzu, în China cu scopul de a defini "arta războiului", dar a fost folosit și de câtre alți istorici antici Tucidide și Xenofon, precum și de împăratul roman Cezar. Etc.

În antichitatea greacă, termenul făcea referire la rolul comandantului unei armate. Excepția a fost dată de „secolul lui Pericle”(cca 400-500 î Hr), cănd, acestui cuvănt, i s-a atribuit și sensul de abilitate de conducere administrativă, putere și convingere prin discurs, iar după un secol, în timpul lui Alexandru Macedon(cca 330-300 î Hr), strategia se referea la abilitatea desfășurării forțelor pentru a învinge armatele rivale și a putea creea un sistem unitar de guvernare în imensul, dar efemerul său imperiu.

În secolul XV-XVI, în perioada renașterii Nicollo Machiavelli și Andrea Montecuccali au utilizat acest termen în operele literare, cu scopul evidențierii pregătirilor pentru planificarea și realizarea planurilor unora dintre personajele lor. Acest concept a fost preluat și dezvoltat și de școala

franceză, strategia fiind, din nou, preocuparea pentru reușitu unei acțiuni militare ofensive 4 (aici putem enumera ca strategi pe: Maurice de Saxe, Puyseyeur, Turpin de Crisse, Mazeray, Contele de Guibert, precum și Karl von Clausewicz, strategul lui Napoleon Bonaparte).

În a doua parte a sec al XX-lea, termenul a fost „redescoperit” de Mao Tze Dong, care a conceput o strategie de război revoluționar în cadrul unui război civil și de generalul Charles de Gaulle, cel care a condus Franța în timpul celui de-al doilea război mondial, devenit ulterior primul președinte al acesteia. Nu îi putem omite nici pe Iosif Visarionovici Stalin și Adolf Hitler, cărora, „strategia” 5 le-a furnizat instrumentele pentru a-și desfășura fiecare propriul război, iar scopul războiului era obținerea unei păci avantajoase sau dominarea lumii de către rasa ariană.

1.1 Conceptul de strategie

Ca și în alte domenii, literatura de specialitate cuprinde un mare număr de interpretări date termenului de strategie, și pănă în prezent nu există o definiție universală, unanim acceptată. Astfel voi prezenta câteva definiții date strategiilor de câtre cei mai importanți cercetători în management.

Abordarea strategică pune în joc mai multe obiective: cele legate de profitabilitate, de creștere, securitate etc. fiind necesară o analiză exhaustivă și utilizarea uneii găndiri sintetice în elaborarea deciziilor strategice. Necesitatea unei găndirii decurge din caracteristicile mediului aflat într-o continuă schimbare, schimbare privită ca o conditie a progresului.

A. Chandler 6 (1962) a evidențiat legătura directă dintre structura organizației și definește strategia ca fiind "determinarea pe termen lung a scopurilor și obiectivelor unei organizații, adoptarea cursului de acțiune și alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor".

Strategiile de creștere în viziunea lui Chandler sunt: strategii ce vizează expansiunea volumului, dispersia geografică, integrarea verticală și diversificarea produsului.

Există mai multe accepțiuni referitoare la noțiunea de strategie dar, în cazul unei firme, prin strategie se determină ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung și principalele modalități de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea eficientizării activității.

I. Ansoff (1965) definește strategia ca și "axul comun al acțiunilor organizațiilor și produselor/piețelor ce definesc natura esențială a activităților economice pe care organizația le realizează sau prevede să o facă în viitor".

K. Andrews 7 (1971) consideră strategia ca fiind "sistemul de scopuri și obiective, de politici și de planuri pentru atingerea acestor obiective, exprimate într-o maniera care să contribuie la definirea sectorului de activitate în care se află organizația sau în care acceptă să intre, ca și a tipului de organizatie care dorește să devină".

B. Quinn 8 (1980) definește strategia ca fiindinuă schimbare, schimbare privită ca o conditie a progresului.

A. Chandler 6 (1962) a evidențiat legătura directă dintre structura organizației și definește strategia ca fiind "determinarea pe termen lung a scopurilor și obiectivelor unei organizații, adoptarea cursului de acțiune și alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor".

Strategiile de creștere în viziunea lui Chandler sunt: strategii ce vizează expansiunea volumului, dispersia geografică, integrarea verticală și diversificarea produsului.

Există mai multe accepțiuni referitoare la noțiunea de strategie dar, în cazul unei firme, prin strategie se determină ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung și principalele modalități de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea eficientizării activității.

I. Ansoff (1965) definește strategia ca și "axul comun al acțiunilor organizațiilor și produselor/piețelor ce definesc natura esențială a activităților economice pe care organizația le realizează sau prevede să o facă în viitor".

K. Andrews 7 (1971) consideră strategia ca fiind "sistemul de scopuri și obiective, de politici și de planuri pentru atingerea acestor obiective, exprimate într-o maniera care să contribuie la definirea sectorului de activitate în care se află organizația sau în care acceptă să intre, ca și a tipului de organizatie care dorește să devină".

B. Quinn 8 (1980) definește strategia ca fiind "un model sau un plan care integrează într-un tot coerent scopurile majore ale organizației, politicile și programele sale".

În viziunea sa, o strategie conține trei elemente esențiale:

obiectivele cele mai importante de realizat;

politicile cele mai semnificative de urmat;

programele pentru realizarea obiectivelor;

O strategie bine formulată determină o alocare a resurselor într-un mod unic și viabil, bazată pe componentele interne, pe anticiparea schimbărilor din mediu și a acțiunilor inteligente ale concurenților.

1.2 Componentele strategiei

Strategia are mai multe componente, iar R, Daft 9are următoarea clasificare: scopul, alocarea resurselor, competențele caracteristice(distinctive) și sinergia.

Scopul se refera la numărul și specificul afacerilor organizației, la produsele și serviciile care definesc domeniul în care organizația intră în corelație cu mediul.

Alocarea resurselor se referă la nivelul resurselor și la modelul folosit de organizație pentru distribuirea resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice. Se poate stabili și proveniența resurselor.

Competențe distinctive se referă la poziția pe care o organizație o dezvoltă față de competitorii săi prin deciziile sale referitoare la alocarea resurselor sau la scop.

Sinergia definește condițiile care există atunci când parțile componente ale organizației interactioneaza, producănd un efect mai mare decăt cel obținut prin acțiunea separată a parților.

O. Nicolaescu 10 detaliază astfel componentele startegiei:

Misiunea organizației(vocația, "credo-ul", carta), punctul de plecare în elaborarea strategiei, reprezintă un ansamblu de principii care ghidează activitatea acesteia, expresia generală a rațiunii sale de a exista, enunțănd direcția de evoluție a organizației , în concordanță cu așteptările firești ale deținătorilor de interese.

Misiunea se poate exprima fie printr-o singură frază cu conținut general, fie extins, cuprinzănd referiri la activitatea organizației sau la piața deservită.

Cel mai adesea, misiunea menționează orientarea comercială (principalii clienți, aria geografică, piața produselor), domeniul de activitate în care acționează (produse/servicii, tehnologii,

imagine publică), politica socială(responsabilitatea față de comunitatea locala). Ca atare, enunțurile, nu sunt menite sa exprime scopuri concrete, ci să redea o orientare generală și o filozofie care să călăuzească organizația.

Formularea corectă a misiunii organizației permite realizarea concomitentă a mai multor roluri ale acesteia:

-asigurarea consensului în cadrul firmei, asupra scopurilor urmărite;

-furnizarea unui fundament pentru motivarea utilizării într-un anumit mod a resurselor;

-dezvoltarea unei concepții unitare pentru alocarea resurselor;

-stabilirea unui climat de armonie în organizație;

-considerarea misiunii ca un reper pentru acei deținători de interese care se pot identifica cu scopurile și direcțiile de acțiune ale organizației și îndepărtarea celor care nu sunt capabili să o facă;

-formularea țelurilor, a scopurilor generale ale organizației și facilitarea translatării lor în obiective referitoare la eforturi, efecte, eficiență, obiective care să poată fi ușor evaluate și controlate. De cele mai multe ori fiecare misiune se face în mod explicit, în scris.

Obiectivele strategiei reprezintă o exprimare în termeni cantitativi a unor stări viitoare dorite pentru organizație.

Acestea, împreună cu sistemul de valori al managementului și cu misiunea organizației definesc un set de valori fundamentale și de autoconstrăngeri relativ durabile în timp, care precizează filozofia de bază a organizației și cadrul de referință fundamental pentru alegerea obiectivelor și pentru acțiunile acesteia.

Obiectivele strategice pe termen lung, de natură economică sau neeconomică, pot fi multiple.

Există șapte domenii de performanță în care trebuie fixate obiectivele, iar aceste sunt:

-profitabilitatea, exprimată printr-o serie de indicatorii financiari(rata profitului, valoarea acțiunilor pe piață, rentabilitatea investiției, valoarea dividentelor).

-cota de piață și precizarea segmentelor care prezintă interese pentru organizație.

-cota de piață și precizarea segmentelor care prezintă interese pentru organizație.

-inovarea, exprimată prin numărul de produse noi introduse în fabricație.

-productivitatea, indicăndu-se eficiența în utilizarea resurselor pentru obținerea produselor.

-resursele umane și financiare, materiale și informaționale indicăndu-se modul de achiziționare și utilizare a acestora.

-performanțele manageriale, prin indicarea unor criterii de evaluare a managerilor și a unor programe pentru îmbunătățirea potențialului profesional al acestora, dar și prin indicarea unor criterii de evaluare a personalului de execuție și a unor programe pentru menținerea unei atitudini favorabile a salariaților față de posturile lor și pentru îmbunătățirea performanțelor organizației.

-responsabilitate publică, indicăndu-se rolul organizației în satisfacerea unor nevoi sociale și îmbunătățirea imaginii publice a organizației.

Toate acestea devin obiective strategice doar dacă sunt formulate clar, exprimate cantitativ, bine precizate în timp ( utilizănd termenele inițiale, intermediare și finale) și ierarhizate, ordonate

după contribuția la creșterea performanțelor organizației și exact prin aceste atribute se deosebesc de misiune.

Organizația trebuie să opteze pentru câteva asemenea obiective fundamentale (nu unul singur, dar nici prea multe), toate urmărind scopuri primordiale, fiind formulate corespunzător și perfect coerente cu misiunea și cu valorile cheie ale organizației.

Obiectivele pe termen lung sunt indispensabile pentru a alege și a formula obiectivele pe termen mediu și scurt la diferite niveluri (pe funcțiuni, pe principalele subdiviziuni organizatorice).

Obiectivele pe termen scurt sunt destul de numeroase și sunt mai ales de natură economică și vizează obținerea unor rezultate pe termen scurt.

Ele trebuie definite în mod autonom, descentralizat, pentru fiecare subdiviziune, la fiecare nivel ierarhic al organizației. Pentru a fi coerente cu strategia de ansamblu a organizației trebuie adesea "negociate" la niveluri ierarhice succesive.

În afara de obiective, literatura de specialitate mai desemnează și termenul de scop, acesta fiind definit ca o exprimare generală a direcției de evoluție a unei organizații, de regulă de natură calitativă, în concordanță cu misiunea organizației.

Opțiunile strategice, numite și vectori de creștere a organizației, reprezintă acele direcții de acțiune pe care le poate aborda o organizație în scopul organizării obiectivelor strategice, cu implicații asupra tuturor activităților organizației sau a unei părți relevante a acestora.

Dintre cele mai frecvent utilizate opțiuni strategice menționăm: diversificarea producției, specializarea în producție, pătrunderea pe noi piețe, găsirea unor piețe țintă, asimilarea de noi

produse.

După ce o lungă perioadă firmele mari și foarte mari au fost în proprietatea statului sau în cea publică și care au funcționat într-o economie centralizată, acestea trebuie să se adapteze la cerințele economiei de piață, iar o importanță deosebita trebuie să se atribuie restructurării și privatizării.

Resursele reprezintă o altă componentă definitorie a strategiei.

În formularea strategiei trebuie să se țină cont de resursele de care dispune organizația (resurse propii) sau de care poate dispune (resurse atrase, resurse împrumutate).

Resursele existente sau care se vor obține trebuie defalcate în funcție de specificul strategiei, astfel încăt să asigure "varietatea" necesara (resurse umane, informaționale, materiale, financiare).

Resursele apar sub forma fondurilor circulante, utile în derularea activității curente și a fondurilor de investiții necesare operaționalizării opțiunilor strategice alese. Este importantă

dimensionarea corectă a resurselor din punct de vedere economic și stabilirea provenienței lor-resurse proprii, atrase sau împrumutate- în condițiile în care în unele categorii de resurse au un caracter limitat, iar furnizorii de materii prime și materiale, băncile, investitorii, ca deținătorii de interese, pot avea o influență majoră asupra operaționalizării strategiei alese.

Termenele apar în strategie sub forme diverse(termene inițiale, termene intermediare, termene finale). În majoritatea abordărilor, termenele apar ca o componentă distinctă a strategiei, fiind asociate celorlalte componente.

Cunoașterea termenelor de declanșare și de finalizare a opțiunilor strategice, respectarea lor sau chiar scurtarea perioadei de operaționalizare sunt condiții de succes în implementarea strategiei alese.

Avantajul competitiv. Prin formularea strategiei de ansamblu trebuie analizate atent consecințele pe care creșterea competitivității le are pentru susținerea măiestriei organizației în a determina și a susține avantajul competitiv.

Prin avantaj competitiv se întelege realizarea de câtre o organizație a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatorii, comparativ cu oferta de articole similare ale majorității concurenților.11

Pentru a înțelege natura avantajului competitiv este necesară o abordare multidisciplinară, deoarece toate funcțiunile organizației joacă un rol important în obținerea acestuia.

Patru variabile pot fi luate în considerare pentru aceasta:

-barierele de intrare pe piață;

-concentrarea;

-diversitatea competitorilor (ca număr și ca structură);

-puterea de cumpărare.

M.Porter 12 considera că în orice organizație există surse potențiale pentru obținerea avantajului Acesta provine din capacitatea unei organizații de a stăpăni mai bine decăt rivalii săi forțele concurenței.

Avantajul competitiv se bazează în prezent pe investiția în factori avansați de producție, dintre care îi reținem pe următorii:

-abilități deosebite ale resursei umane;

-tehnologia propriu-zisă;

-tehnologia informației;

-sisteme avansate de management;

-sisteme eficiente de transport și telecomunicații.

Sursa avantajului competitiv este inovarea, iar principala caracteristică a avantajului competitiv este obținerea acesteia pe un interval de timp îndelungat, și nu în urma vaalorificării unei oportunități favorabile întămplătoare de scurtă durată.

La nivelul oricărei firme strategia vizează în primul rănd cercetarea și dezvoltarea ca sursă a inovării, iar inovarea este stimulată de condițiile pieței (cantitate, loc, structură, cost, preț) și, astfel, se pot delimita componentele oricărei strategii manageriale:

-componentele tehnologice, cu referire la scopurile acțiunii;

-componentele axiologice, prin care este fundamentată valoric acțiunea;

-componentele praxiologice, care definesc traiectoria acțiunii manageriale pentru realizarea scopurilor asumate.

Componentele tehnologice sunt următoarele:

-misiunea fixată;

-obiectivele, care sunt de fapt liniile de ghidare ce determină modul de desfășurare a acțiunilor, iar "politicile strategice" reprezintă suportul strategiilor. Politicile pot fi considerate ca și deciziile situaționale ce sunt folosite uneori pentru rezolvarea unor disensiuni între obiectivele stabilite inițial;

-programele, care precizeaza succesiunea de acțiuni necesare pentru realizarea unor obiective. Programele se concretizează și indică locul în care se va situa în viitor firma.

Componentele axiologice ale strategiei manageriale, se refera la:

-interacțiunile prezente și viitoare, dintre mediul ansamblul și mediul social;

-opțiunile strategice ale managerilor sistemului privind abordarea strategiei de răspuns la presiunile de schimbare;

-activarea și corelarea optimă a resurselor interne, a resurselor umane cu prioritate, dar și a resurselor suport (instituționale, financiar-contabile și manageriale);

-realizarea avantajului competitiv, reflectat în poziția dezvoltată în raport cu "concurenții" prin structurile instituționale, prin gestiunea resurselor și prin implementarea "soluțiilor" găsite;

-sinergia acțională, în sensul determinării de câtre strategia managerială a consonanței și a convergenței dintre toate resursele utilizate, în temeiul misiunii strategice asumate.

În procesul de realizare și implementare a strategiilor în turism putem evidenția componentele

esențiale: desfășurarea resurselor, avantajul competitiv și sinergia..

Desfășurarea resurselor, are în vedere nivelul, structura resurselor și perfecționările abilităților personalului ce contribuie la realizarea și implementarea strategiilor de turism.

Avantajul competitiv se referă la poziția unică de dezvoltare a industriei turismului, evaluată în termeni de eficiență și eficacitate, ca urmare a gestionării resurselor și/sau prin deciziile ce vizează realizarea și implementarea strategiilor din turism.

Sinergia este definită prin efectele așteptate ca urmare a deciziei privind investițiile în turism.

Plecănd de la componentele esențiale, consider că pot fi evidențiate următoarele caracteristici:

-strategia are în totdeauna în vedere, în mod explicit și implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specifice sub formă de "misiune" și "obiective".

-strategia vizează perioadele viitoare, de unde rezultă gradul ridicat de risc și incertitudine ce-i este asociat;

-strategia se bazează pe abordarea corelativă materializată prin concordanța dintre procesul de realizare și cerințele impuse de turiști;

-conținutul strategiei se referă la elementele esențiale, concentrăndu-se practic asupra etapelor de dezvoltare, indiferent că acestea prezintă sau nu schimbări pe parcurs;

-prin strategie, se urmărește prezentarea unui comportament competitiv, pe termen lung, ținănd cont de evoluțiile pieței turistice, precum și de riscurile naturale.

-scopul strategiei, este obținerea unei strategii cât mai mari;

-strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeeholderilor;

-strategia devine operațională prin deciziile sale strategice.

Cunoașterea a cât mai multe din aceste caracteristici, este foarte importantă atât în procesul de formulare a strategiilor, cât și în cel de aplicare a lor, iar reușita acestor strategii se datorează unei marii tenacitați și unei mari doze de creativitate, manifestate la nivelul managementului, dar și al executanților, privind soluționarea problemelor și formularea strategiei de ansamblu. Avantajul competitiv rămăne componenta invizibilă a strategiei, căreia îi sunt subordonate celelalte componente vizibile.

1.3 Tipuri de strategii

Complexitatea problematicii marketingului impune o gamă largă de strategii ce trebuie abordate în cadrul politicii de marketing, cea mai cuprinzătoare și importantă fiind strategia de piață, denumită și „nucleul politicii de marketing”, celelalte având un câmp relativ limitat.13 Există o serie de opțiuni strategice pe care marketingul trebuie să le aibă în vedere, fiind grupate după poziția întreprinderii:

strategia creșterii, respectiv a dezvoltării activității de piață, a întreprinderii pe una sau mai multe piețe dinamice;

strategia menținerii activității de piață, caracteristică întreprinderilor cu potențial limitat pe piețe saturate;

strategia restrângerii activității de piață, caracteristică întreprinderilor care trebuie să-și reorienteze profilul de activitate în situația în care piața este în regres.

După poziția întreprinderii față de structurile pieței sunt cunoscute strategia nediferențiată,strategia diferențiată și strategia concentrată.

Strategia nediferențiată este acea strategie adoptată de întreprindere în cazul în care se adresează pieței în mod global și este adoptată de întreprinderile care dețin monopolul pe piață sau altă întreprindere, în cazul în care oferta este mult mai mică decât cererea.

Strategia diferențiată este utilizată de întreprinderi pentru țintirea mai multor segmente de piață, oferind produse sau servicii specifice.

Strategia concentrată este folosită în cazul în care întreprinderile își concentrează atenția asupra unui segment de piață și căruia îi cunosc foarte bine necesitățile. Această strategie implică riscuri mai mari, datorită segmentelor restrânse de piață cărora li se adresează, care, în turism, pot să-și modifice mai ușor preferințele.

Opțiunea pentru una din cele trei strategii este impusă de o serie de factori. În cazul unei întreprinderi ale cărei resurse sunt limitate, se recomandă o strategie concentrată. În turism este utilizată în cadrul competiției directe dintre marile lanțuri naționale și internaționale și majoritatea hotelurilor și stațiunilor, acestea din urmă furnizând servicii pentru a atrage turiștii în scop de afaceri sau de recreere.

În cazul întreprinderilor cu renume, este recomandată strategia nediferențiată, și mai ales în cazul produselor omogene.

Pentru produsele cu o gamă mai largă se folosește strategia diferențiată. În cadrul acestei strategii punctul forte îl reprezintă specializarea și deosebita atenție acordată unei anumite piețe.

În cazul lansării unui produs turistic pe piață, se folosește în general strategia concentrată (în cazul unui anume segment al pieței) și strategia nediferențiată (în cadrul produselor cu o utilizare mai largă).

În alegerea strategiei trebuie ținut cont și de strategiile competitorilor, fiind în acest caz nerecomandată folosirea strategiei diferențiată sau concentrată.

În funcție de poziția întreprinderii față de schimbările pieței, în literatura de specialitate sunt

recunoscute ca opțiuni strategice: strategia activă, strategia adaptivă și strategia pasivă.

Strategia activă este caracteristică întreprinderilor moderne preocupate de perfecționare, care anticipează schimbările pieței și intervin în influențarea acestor schimbări în scopul folosirii lor pentru creșterea profitului.

Strategia adaptivă presupune menținerea întreprinderii pe o anumită piață aducând schimbări în activitatea sa.

Strategia pasivă este caracteristică întreprinderilor cu posibilități reduse care își modifică activitățile în urma schimbărilor intervenite pe piață.

După poziția întreprinderii față de exigențele pieței, există strategia exigenței ridicate, strategia existenței medii sau strategia existenței reduse.

Strategia exigenței ridicate constă în acordarea unei atenții mai mari calității produselor și serviciilor urmând ca acestea să satisfacă în mod corespunzător cererea consumatorului fiind preferată de marile lanțuri hoteliere etc.

Strategia exigenței medii constă în oferirea de produse diferite consumatorilor și este caracteristică întreprinderilor cu un potențial mai modest.

Strategia exigenței reduse este folosită în cazul unei piețe mai sărace, unde nivelul concurenței este foarte scăzut.

Ca opțiune strategică se poate adopta o strategie ofensivă sau o strategie defensivă.

Strategia ofensivă este adoptată de o întreprindere ce are un potențial puternic și o marcă de renume dorind să devină lider pe piață.

Strategia defensivă este utilizată de întreprinderile cu potențial mediu și mic care doresc să-și mențină cota de piață sau chiar să și-o restrângă.

Chiar și după stabilirea unei strategii, întreprinderea trebuie să urmeze o nouă etapă, cea de control, în care rezultatele obținute sunt evaluate.

Dacă rezultatele întreprinderii sunt corespunzătoare, întreprinderea poate folosi în continuare aceeași strategie sau același tip de opțiuni strategice, iar în cazul în care rezultatul obținut nu este cel așteptat, întreprinderea trebuie să modifice strategia și să continue alegerea sau modificarea ei până la atingerea rezultatului dorit.

Figura nr. 1. 4.Tipologia strategiilor de piață

Sursa: Florescu C. (coordonator) – „Marketing”, Editura Marketer, București, 1992,pag.38

1.4 Importanța strategiei pentru dezvoltarea turismului

În prezent14, la scara planetei, turismul este caracterizat de o concurență puternică între destinații. Unele dintre acestea reușesc să facă față concurenței internaționale iar altele eșuează. În aceste condiții destinațiile au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politică turistică care

să le influențeze poziția concurențială în condițiile concurenței mondiale. Măsurile care se pot lua la nivel central pot ameliora poziția concurențială a propriei destinații sau pot să-i aducă prejudicii.

În mediul concurențial de astăzi, strategia în domeniul turismului trebuie să ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; el este o “întreprindere pluridisciplinara” care are nevoie de o strategie îndrăzneața, proprie sectorului, stabilita cu concursul responsabililor la nivel operațional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producția și comercializarea produselor turistice.

Punctul de plecare în stabilirea strategiei pentru ameliorarea poziției concurențiale a destinației îl constituie elementele determinante ale competitivității, care sunt date în principal de:

1. Condițiile factoriale, respectiv:

• resursele naturale și culturale

• resursele de capital și infrastructura;

• potențialul național și internațional de investiții

• resursele umane.

2. Un alt element de baza îl constituie calitatea și structura ofertanților care reprezintă destinația și experiențele legate de aceasta. Poziția concurențială a unei destinații este determinată într-o mare măsura de diversitatea sa, gradul său de specializare și nu în ultimul rând de calitatea ofertanților. Un important factor concurențial este calitatea produselor turistice care, la rândul ei este data de: calitatea naturală (condițiile mediului), calitatea materiala (echipamente hoteliere, de servire a mesei, transport, comerț, culturale, sportive, spectacole s.a. si calitatea imaterială ("software") – serviciile, gestionarea / administrarea, organizarea, informarea s.a.)

3. Structura pieței, circuitele de distribuție, în calitatea lor de determinante ale poziției concurențiale a destinației, sunt puternic influențate de dimensiunea întreprinderii. Față în față cu concurența mondială, numeroasele întreprinderi mici și mijlocii au dificultatea în constituirea unei destinații unice și în distribuirea produselor lor în lumea întreaga. Pe de altă parte, acestea au costuri de producție și comercializare de nivel mediu și dovedesc în general dificultatea în a realiza economii interne, necesare dezvoltării. Având în vedere aceste dificultăți, în contextul concurenței companiilor de talie mondiala, pătrunderea și rezistența acestora pe piața concurenței va deveni din ce în ce mai dependentă de gradul în care aceștia vor fi deschiși la cooperare și vor fi capabili să renunțe la o parte din autonomia lor antreprenorială în scopul asigurării supraviețuirii lor economice în sectorul turistic.

4. Condițiile de manifestare a cererii și de adaptare a ofertei, elemente de baza ale competitivității, determinate de dimensiunea și structura pieței (ponderea pieței turistice specifice, nivelul veniturilor și nivelul social, gradul de saturație s.a.), de experiența călătorilor fața de noile produse și noile norme. Turiștii și consumatorii evoluați sunt un factor important pentru avantajul concurențial al unei destinații; turiștii care dau prioritate calității servesc drept control permanent al calității și pot contribui substanțial la avantajul concurențial. Pentru a adapta oferta la necesitățile consumatorilor trebuie reperate fără întârziere noile tendințe și noile posibilități de realizare a produsului turistic.

Măsura în care aceste determinante pot contribui la poziția concurențială depind de tipul destinației, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economica, particularitatea topografice, climat, cultura, regim politic, factori speciali s.a..

Politica turistică durabilă trebuie să aibă în vedere și să rezolve pe termen lung probleme principale date de slăbirea pieței și de necesitatea eliminării distorsiunilor acesteia, care, în sectorul turistic, cel mai des se manifestă în domeniile:

• Învățământ și cercetare

Absența mecanismelor moderne și competitive de creare a factorilor de producție este adesea una din slăbiciunile cele mai determinante ale unei destinații. Prin urmare, punerea în funcțiune a mecanismelor de creare a factorilor – educație și cercetare, programe de investiții în aceste domenii – este instrumentul cel mai important în obținerea de avantaje concurențiale durabile. În domeniul învățământului se manifestă o necesitate crescândă de a se insista pe educație; este vorba de exemplu de a dezvolta mijloacele de învățământ pentru a furniza turismului un personal cu spirit de întreprinzător, un "savoir – faire" în materie de organizare, capacitatea de a rezolva probleme și conflicte, o competență socială și cunoașterea limbilor străine, sau noi profiluri de post în materie, de ex., de gestiunea destinațiilor sau organizarea loisir-ului, fără însă a neglija pregătirea de baza în domeniul prestării serviciilor turistice. Utilizarea și noua valorificare a capitalului uman abundent poate a fi o strategie pentru trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calității.

• Modernizarea infrastructurii

Avantajele naturale ale unui loc (frumusețea și diversitatea peisajului, factorii climatici, aerul s.a.) nu sunt suficiente pentru atragerea vizitatorilor. O infrastructură adaptată și eficientă este în egală măsură necesară. Nu este vorba numai de aeroporturi, drumuri, cai ferate și servicii publice; centrele turistice au nevoie și de alte tipuri de infrastructură, în special în domeniul culturii, sporturilor și spectacolelor. Construcția unor asemenea echipamente este costisitoare. În măsura în care o asemenea infrastructura îmbracă un caracter public, subvențiile statului sunt de dorit și necesare.

• Organizarea și finanțarea activităților de comunicație

În multe cazuri o destinație se compune din numeroși ofertanți diferiți. Punerea în fapt a cooperărilor între aceștia și/sau a alianțelor strategice sunt un mijloc puternic de a face fata concurenței marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activități în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul organizatoric care să permită crearea și buna funcționare a unui organism pentru comercializarea unei destinații în ansamblul sau. Sarcina principala a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau țara ca o destinație turistică și de a-I ameliora global imaginea. Cum campaniile publicitare și de creare a imaginii pentru o întreaga tara sau pentru o destinație mai mare au efecte externe și repercusiuni asupra economiei regiunii sau tarii respective, activitatea organismelor respective îmbrăca un caracter public și au nevoie de o finanțare publica.

Un exemplu de efecte externe datorate unei campanii de imagine este ameliorarea condițiilor structurale și a imaginii unei destinații determinate, ceea ce atrage industrii și servicii importante care își vor stabili aici unități comerciale și/sau sedii. Ulterior, necesitățile clientelei și ale oamenilor de afaceri vor obliga întreprinderile locale să-și diversifice oferta și să îmbunătățească calitatea.

• Politici promoționale în industria turistică

Încurajarea îmbunătățirii competitivității destinației trebuie să fie unul din obiectivele majore ale politicii turistice. Este necesar sprijinul financiar pentru dezvoltarea software-ului turistic, stimularea cooperării și a alianțelor strategice. Îmbunătățirea condițiilor economice generale pe care le antrenează reforma legislației fiscale și sociale și eliminarea obstacolelor birocratice întărește de asemenea poziția concurențială a industriei turistice pe piața internațională.

• Protecția și valorificarea resurselor

Mai multe regiuni turistice riscă să atingă limitele creșterii cantitative iar starea mediului riscă să se degradeze. Aceasta situație este datorată în general supradezvoltarii ofertei, de-a lungul timpului, în anumite regiuni, precum și puternicei concentrări spațiotemporale a turismului. Se pot adopta măsuri de reglementare a turismului în zonele protejate, mai ales în zonele turistice supraaglomerate, unde este necesar să se fixeze limite de capacitate pentru protejarea naturii împotriva dezvoltării turistice. Această gestionare a capacitații se poate pune în practică într-o maniera suplă: limitarea numărului de locuri de cazare și restaurante construite, a amplasamentelor pentru staționări, limitarea fluxurilor turistice la anumite obiective, s.a.

Din acest punct de vedere politica și strategia de dezvoltare a turismului trebuie să stabilească principiile și condițiile necesare îmbunătățirii poziției concurențiale, prin prisma:

• dezvoltării produsului turistic astfel încât să asigure o valorificare superioară a condițiilor factoriale existente și ridicarea calității acestuia;

• stimulării cererii, în condițiile dezvoltării și adaptării ofertei turistice în cadrul unui program de dezvoltare și promovare a produsului turistic;

• dezvoltării învățământului și cercetării turistice necesare asigurării calității și diversității ofertei turistice și depistării din timp a tendințelor pieței, în scopul reglării din mers a pieței interne;

• modernizării și dezvoltării infrastructurii, ca o condiție de baza a existentei pieței interne și a pătrunderii acesteia pe piața concurenței;

• asigurării comunicației cu piața și disiparea referitoare la oferta turistica și condițiile acesteia;

• îmbunătățirii climatului economic general;

• organizării și dezvoltării spațiale, prin urmărirea valorificării și conservării elementelor de mediu ca și componente de baza ale ofertei prezente și de viitor.

• îmbunătățirii cadrului general de funcționare a sectorului într-o economie de piață

Se poate observa necesitatea strategiei in turism pentru sincronizarea eforturilor pentru dezvoltarea uniforma a tuturor domeniilor implicate de activitatea de turism din zona vizata.

CAP. II. Evoluții și tendințe în dezvoltarea turismului din România

Romania este o destinatie turistica importanta promovand, mai ales, produsele turistice de litoral, statiunile balneare, programele culturale si manastirile din nordul Moldovei si Bucovina. De-a lungul timpului, oferta turistica din Romania nu s-a reinnoit, din contra, a devenit tot mai necompetitiva in raport cu exigentele cererii turistice si ale produselor turistice similare de pe piata internationala.

Oferta de agrement si, mai ales, infrastructura turistica sunt invechite, necompetitive, serviciile turistice si programele turistice sunt realizate stereotip si de calitate scazuta, iar raportul calitate – pret este neconcludent si de aceea, in ultimi 20 de ani s-a constatat o scadere continua a cererii turistice pentru Romania.

Pentru ca oferta turistica romanesca sa intre in competitia turistica internationala este utila o modernizare, o relansare, practic o reinnoire a turismului prin crearea unor produse turistice moderne si competitive pe orice piata turistica. Se impun, astfel, pe langa modernizarea structurilor turistice, a statiunilor turistice, si crearea de produse turistice noi, statiuni, programe originale, atractive si inedite ce ar putea, printr-o activitate sustinuta de promovare pe piata internationala, sa directioneze importante fluxuri turistice spre Romania. In acest sens, se impune si dezvoltarea ofertei de agrement si de animatie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice si de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente in tarile cu traditie turistica din lume.

Alaturi de modernizarea si dezvoltarea unei oferte turistice diversificate si competitive sunt necesare si masuri de imbunatatire si dezvoltare de activitati de management, de marketing si promovare, de integrare in turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ si mediului financiar-fiscal stimulativ si stabil, corespunzatoare.

2.1 Premisele dezvoltării turismului în România

Vocația turistică a României este determinată de varietatea și complexitatea reliefului, de bogăția apelor de suprafață sau a celor subterane, de climatul continental de tranziție, de vegetația și fauna bogată și variată, de istoria multimilenară a poporului român, de ospitalitatea oamenilor. De asemenea poziția geografică a României asigură și funcția de turism de tranzit; teritoriul său este traversat de principalele drumuri ce realizează legătura între vestul și nordul Europei cu sudul continentului, dar și cu Orientul Apropiat și Mijlociu.

România este o țară carpato-danubiano-pontică, cele trei mari elemente naturale ale Europei îngemănându-se pe teritoriul României. Este țară carpatică nu numai pentru că pe teritoriul său se desfășoară 2/3 din suprafața acestui lanț montan, ci și pentru că relieful țării (cu excepția Dobrogei) este un rezultat al evoluției Carpaților; este țară dunăreană deoarece 1075 de km (38%) din lungimea fluviului (inclusiv gura de vărsare) ce străbate Europa de la vest la est curge și pe teritoriul României; este țară pontică prin cei 247 km de litoral ai Mării Negre. Toate aceste elemente introduc o diversitate a resurselor turistice: de la crestele montane ale Carpaților la canalele pline de stuf, păsări și pești ai Deltei Dunării și până la plajele cu nisip fin ale Mării Negre.

Dintre treptele de relief, munții sunt cei care exercită o atracție deosebită pentru turiști. În România munții ocupă o suprafață de circa 66000 kmp, mai mult decât suprafața montană a Austriei. În Carpații românești se află cel mai lung lanț vulcanic din Europa, cel mai lung defileu din Europa și peste 11 000 peșteri (din care 145 cu valoare turistică de excepție), numărul acestora fiind depășit doar de cele din Franța.

Hidrografia susține și ea în mod revelator vocația turistică a României. Cea mai mare parte a râurilor izvorăsc din Munții Carpați și se îndreaptă către granițele țării, debușând în Dunăre. Atât râurile interioare cât și Dunărea constituie atracții turistice de primă mărime. Pe teritoriul României sunt și peste 4000 de lacuri de origini diferite, multe dintre ele fiind incluse în circuitul turistic. În sud-estul României se găsește Marea Neagră care joacă un rol important în turismul balnear din această parte a Europei. Rețelei hidrografice de suprafață i se adaugă cea subterană deosebit de bogată și de valoroasă din punct de vedere turistic. În țară se găsesc circa 3000 de izvoare minerale care au jucat rolul primordial în dezvoltarea turismului balnear de cură românesc.

Poziționarea României pe paralela de 45° latitudine nordică determină un climat temperat iar poziționarea în cadrul continentului determină tipul de tranziție. Acest tip de climat – temperat de tranziție – este favorabil turismului, permițând o circulație turistică în tot timpul anului.

Strâns legată de relief și climat este și marea bogăție și diversitate a vegetației și faunei: stepă, silvostepă, pădure. O mențiune aparte merită Delta Dunării, ecosistem unic în Europa.

Vocația turistică derivă și din aportul creator al poporului român, materializat în prezența numeroaselor vestigii ce atestă vechimea milenară a populației în acest teritoriu și nivelul ridicat de civilizație la care a ajuns în decursul diferitelor etape istorice. Între aceste vestigii pot fi enumerate: cetățile dacice, castrele romane, cetățile feudale, castelele și bisericile feudale, muzeele, casele memoriale, monumentele de arhitectură.

Ceea ce oferă o autenticitate maximă actului turistic sunt obiectivele și manifestările etnografice care sunt cu adevărat unice și care reprezintă comuniunea dintre poporul român și teritoriul pe care-l locuiește.

În concluzie putem spune că vocația turistică a României se sprijină pe: apele minerale, termale și termominerale; peisajul variat (munte-mare); potențialul speoturistic; climatul favorabil; fondul turistic antropic original; ospitalitatea poporului român. Resursele turistice naturale

Potențialul atractiv al cadrului natural. Cea mai mare importanță la alcătuirea cumulului general de motivații turistice ale României o are relieful. Această pondere se explică prin: existența tuturor formelor majore de relief, răspândirea lor echilibrată, armonioasa îmbinare a lor, diversitatea și bogăția morfologică de detaliu, prezența majorității tipurilor de relief (structural, glaciar, vulcanic, carstic, litoral ș.a.). În cadrul reliefului montan se distinge cel format pe structurile cristaline caracterizat prin creste semețe și abrupturi, cum sunt cele din Munții Făgăraș, Retezat, Rodna etc.; cel vulcanic cu platouri, conuri, cratere, cum sunt cele din lanțul vulcanic de pe latura vestică a Carpaților Orientali sau din Munții Apuseni; relieful structural cu forme bizare ce exercită o atracție deosebită pentru turiști, cum sunt Pietrele Doamnei din Munții Rarău, Căciula Dorobanțului și Dochia din masivul Ceahlău, Piatra Singuratică din masivul Hășmașul Mare, Tigăile și Sfinxul din Munții Ciucaș, Babele și Sfinxul din Masivul Bucegi. O mențiune specială merită relieful carstic ce se remarcă prin forme spectaculoase, fie că este vorba de carstul subteran sau de cel de suprafață. Deosebit de atractive sunt peșterile care adăpostesc în interior forme carstice de o mare frumusețe. Zona cea mai bogată în peșteri din România este cea a Carpaților unde se remarcă masivele: Pădurea Craiului cu peșterile Meziad, Vântului, Vadu Crișului, Ponoraș; Munții Bihor cu peșterile Scărișoara, Cetățile Ponorului, Urșilor, Focul Viu, Cetatea Rădesei; Munții Aninei cu peșterile Comarnic, Popovăț, Cerbului, Buhui; Munții Retezat cu Peștera Zeicului și Peștera cu Corali; Podișul și Munții Mehedinți cu Peștera lui Epuran, Peștera Izverna, Peștera Cloșani; Munții Căpățânii cu peșterile Polovragi, Muierilor; Munții Sebeș cu peșterile Șura Mare, Cioclovina, Tecuri; Munții Bucegi cu peșterile Ialomiței, Dâmboviciorei; Munții Rodnei cu Peștera

Tăușoare; Podișul Someșan cu peștera din cariera Cuciulat; Podișul Dobrogei cu Peștera Liliecilor.

Potențialul climatico-turistic. Climatul României, temperat de tranziție, are veri calde și uscate (favorabile practicării turismului balnear) și ierni geroase cu precipitații sub formă de zăpadă ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă.

Regiunea montană este favorabilă practicării acestor sporturi datorită climatului mai aspru, precipitațiilor bogate (800-1000 mm/an), menținerii stratului de zăpadă circa 200 de zile pe an la altitudini de peste 1500 m. Stratul de zăpadă are grosimi favorabile practicării sporturilor de iarnă 4-5 luni pe an. Grosimea acestuia crește odată cu luna ianuarie și atinge maximum în prima decadă a lunii februarie și până spre sfârșitul lunii martie. Menținerea stratului de zăpadă și a calităților ei pentru schi sunt favorizate și de temperatura aerului care trebuie să se mențină sub 0°C (așa numitele zile de iarnă). Tot în zona montană timpul frumos înregistrează 100-120 zile/an favorizând drumețiile, alpinismul și expunerile la soare.

În zona litorală, durata de strălucire a soarelui însumează 2000-2200 ore/an favorizând turismul balnear. Totuși sezonul estival se reduce pe litoralul românesc al Mării Negre la 2,5-3 luni pe an, mult mai puțin comparativ cu cele 5 luni pe an la Marea Mediterană, creând astfel dificultăți deținătorilor de structuri turistice în a atinge pragul profitabilității.

Climatul este și un important factor de cură, climatologia fiind un mijloc terapeutic eficient în cazul multor afecțiuni. Astfel, în funcție de altitudine pot să apară o serie de influențe asupra organismului: până la atitudinea de 1000 m organismul se fortifică, între 1000 și 2000 m apare acțiunea solicitantă, iar la altitudini mai mari apare stressul deshidratant. Între 1000 și 2000 m funcțiile organismului sunt accelerate (respirația, circulația etc.), aerul rece descongestionează căile respiratorii, scade hipersecreția bronhică, iar aerosolii din pădurile de conifere determină o mare puritate a aerului, respectiv o aeroionizare negativă. Climatul depresiunilor este și el favorabil practicării climatoterapiei datorită duratei apreciabile a calmului atmosferic (depresiunile: Dornelor, Borsec, Bilbor, Giurgeu, Stâna de Vale). Climatul subteran prezintă valențe terapeutice de excepție datorită uniformității parametrilor. În vederea valorificării potențialului climatic subteran au fost amenajate salinele de la Tg. Ocna, Slănic Prahova, Praid, Ocna Mureș, Turda etc.

În funcție de influențele pe care le are asupra organismului, pe teritoriul României au fost identificate trei tipuri de bioclimate:

Bioclimatul de litoral și stepă care are un caracter excitant-solicitant asupra organismului.

Bioclimatul de deal și depresiune are un caracter sedativ și de cruțare, neavând contraindicații în tot cursul anului datorită stimulilor climatogeni moderați

Bioclimatul de munte este tonifiant, efectul terapeutic fiind dat de puritatea aerului.

Resursele turistice hidrografice. Apele, atât cele de suprafață cât și cele de adâncime, constituie o importantă resursă turistică având un rol esențial în recreare și în tratamentul balnear.

În cadrul turismului de week-end, râurile constituie o atracție datorită „efectului de margine" pe care-l creează, dar și posibilităților pe care le oferă pentru practicarea înotului sau a unor sporturi nautice. România dispune de o rețea hidrografică de suprafață bine dezvoltată chiar dacă râurile nu au un debit foarte mare. Cea mai mare parte a râurilor își au izvoarele în regiunea montană pe care o fragmentează, contribuind astfel la înlesnirea circulației turistice.

Acestor râuri li se adaugă colectorul principal, Dunărea, fluviul care străbate Europa de la vest la est și se varsă în Marea Neagră printr-o deltă de mare atracție turistică. La intrarea pe teritoriul României, Dunărea creează cel mai lung defileu din Europa.

Rețeaua hidrografică de suprafață este completată de numeroasele lacuri (peste 4000) care exercită o atractivitate sporită față de râuri deoarece „efectul de margine" interferează cu „efectul de insulă". Din punct de vedere turistic, lacurile se clasifică astfel:

Lacurile destinate turismului recreativ au o evidentă funcție peisagistică. Dintre acestea se remarcă cele 170 de lacuri glaciare din Carpații românești. O atracție deosebită o exercită singurul lac vulcanic din România: Sf. Ana situat în masivul Hășmașu Mare unde ocupă un vechi crater. Dintre lacurile de baraj natural, importanță pentru turism prezintă Lacul Roșu. Tot în turismul recreativ sunt folosite și lacurile antropice Porțile de Fier, Vidraru, Vidra, Izvorul Muntelui, Gilău, Tarnița etc. Limanurile fluviatile din zona de câmpie au importante valențe turistice: Snagov, Căldărușani, Comana de-a lungul Ialomiței, Fundeni de-a lungul Dâmboviței, Amara și Balta Albă de-a lungul Buzăului. O importanță aparte pentru agrement o au lacurile din partea de NE a capitalei: Străulești, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei ș.a. O a doua categorie de lacuri cu importanță pentru turiștii interesați de refacerea capacității fizice o reprezintă lacurile cu valențe curative. Acestea au ape clorurato-sodice, uneori iodurate sau sulfatate (cele din Câmpia Română), cu o mineralizare medie (30-50 g/l). Lacurile cele mai folosite în balneo-turism sunt cele din Câmpia Română (Balta Albă, Amara, Lacul Sărat) sau de pe litoralul marin (Techirghiol cu apă sărată sau Mangalia cu apă sulfuroasă) unde efectul terapeutic al băilor de lac este mărit de bioclimatul excitant. De interes terapeutic se bucură și lacurile din masivele de sare din zona deluroasă și subcarpatică (Sovata, Cojocna, Someșeni, Bazna, Ocna Sibiului, Slănic Prahova, Ocnele Mari) care prezintă interes atât prin apa sărată cât și prin fenomenul de heliotermie care completează calitățile terapeutice ale băilor (Lacul Ursu de la Sovata unde temperatura apei la suprafață este de 20°C iar la adâncimea de 3 m ajunge la 40-45°C.

O componentă importantă a resurselor turistice hidrografice o constituie Marea Neagră care oferă largi posibilități de recreare și cură heliomarină. Apa de mare, prin componenta ei chimică (apă clorurată, sulfurată, magnezică, sodică), salinitate redusă (17-18mg/l), favorabilă organismului sub aspect terapeutic și osmoza, contrastul termic apă-aer prin acțiunea valurilor și aerosolilor constituie un factor natural care favorizează thalasoterapia, indicată în diferite afecțiuni. Lipsa valurilor puternice și a mareelor permite o valorificare maximă a plajelor, iar salinitatea redusă este favorabilă practicării sporturilor nautice. Un mare beneficiu în utilizarea turistică a litoralului Mării Negre îl reprezintă și plaja care dispune de nisip cuarțos și calcaros de granulație spre medie și puritate ridicată ca și poziția favorabilă care permite expunerea la soare circa 10 ore pe zi.

Apele subterane sunt cantonate, în principal, în arealul montan, mai ales în aureola mofetică ce înconjoară zona vulcanică din vestul Carpaților Orientali (Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-Harghita), apoi în zona de contact a dealurilor subcarpatice și podișurilor cu zona montană (ape clorurate, sodice, bicarbonatate) și în zona de câmpie unde specifice sunt apele termominerale, de regulă bicarbonatate. Aceste ape au un conținut variat de elemente chimice, în România întâlnindu-se practic toate tipurile de ape cunoscute pe plan mondial. Aceste ape minerale au fost cunoscute și folosite din cele mai îndepărtate timpuri.

Potențialul turistic biogeografic. Vegetația este și ea un factor de stimulare a turismului de recreare, odihnă și agrement. Ea este componenta cea mai vizibilă a peisajului, imprimându-i acestuia particularitățile care-l individualizează și care-i sporesc atractivitatea. Valoarea turistică a vegetației crește și prin existența unor plante relicte: nufărul din lacul Pețea care este caracteristic Deltei Nilului, strugurii ursului pe care-i întâlnim în arealul munților Gilău-Muntele Mare, usturoiul sălbatic întâlnit în Cheile Turzii etc; plante endemice: garofița Pietrii Craiului, floarea de colț din zona alpină a masivelor Făgăraș, Piatra Craiului, Retezat, Bucegi, Trascău, Cheile Bicazului etc. de un interes turistic deosebit se bucură vegetația mediteraneană din Banat, îndeosebi pădurile de liliac de care se leagă și numeroase manifestări folclorice.

Fauna are din punct de vedere turistic, importanță cinegetică, estetică și științifică. România este țara europeană cu cel mai bogat și variat fond cinegetic și piscicol. Din cele circa 3600 specii, unele sunt de mare valoare: ursul brun, cerbul, râsul, căpriorul, mistrețul, cocoșul de munte, rața sălbatică, fazanul, cele mai multe dintre aceste specii fiind localizate în zona montană și în deltă. Fauna ihtiologică este și ea variată, constituind o componentă de potențial turistic. Resursele turistice antropice

România dispune de un bogat și atractiv potențial antropic, rezultat al istoriei multimilenare a poporului român în acest spațiu geografic. Din acest potențial antropic trebuie evidențiate componentele: edificii istorice, edificii religioase, edificii culturale și de artă, edificii economice și nu în ultimul rând folclorul. Ele se adresează turismului cultural, de recreare prin cunoaștere.

Edificiile istorice se impun prin gama variată și vechimea apreciabilă (peste 2000 de ani). Între acestea se remarcă:

cetățile grecești Tomis, Histria, Calatis, Enisala, ridicate la țărmul Mării Negre începând cu sec. al VII-lea î.Hr. de către coloniștii greci;

cetățile dacice din Munții Orăștiei: Grădiștea Muncelului, Costești, Blidari, Sarmizegetusa;

castrele romane ridicate în sec. I-III e.n. în Oltenia, Banat, Transilvania și vestul Munteniei, de-a lungul drumurilor și la granițe. O atracție deosebită exercită Sarmizegetusa Ulpia Traiana oraș construit de romani pentru a deveni capitală a provinciei Dacia.

Perioada medievală a lăsat mărturii concretizate în cetăți și castele care oferă informații despre nivelul de dezvoltare socială și economică pe care le-a atins poporul român de-a lungul a mai multor secole. Cetățile au fost construite fie în zona de graniță, fie în reședințele voievodale. Astăzi se mai păstrează o serie de cetăți, unele dintre ele păstrate integral, cele mai multe, însă, aflate în stare avansată de ruinare.

Edificiile religioase, de o mare varietate, datând din perioade istorice diferite reflectă evoluția culturii românești și influențele diferitelor culturi ale lumii cu care a intrat în contact.

Edificiile religioase care se bucură de cel mai mare succes în rândul turiștilor sunt mănăstirile care atrag atât prin valoare cultural-artistică dar și prin frumusețea peisajului în care au fost amplasate. Fără îndoială că cele mai valoroase sunt mănăstirile cu pictură exterioară din Bucovina: Voroneț, Gura Humorului, Sucevița, Moldovița, intrate în patrimoniul UNESCO, Putna cu mormântul lui Ștefan cel Mare, Slatina; mănăstirile Neamț, Agapia, Bistrița din Subcarpații Moldovei; mănăstirea Sinaia din stațiunea cu același nume;; mănăstirile Curtea de Argeș, Cozia, Govora, Hurez, Bistrița, Dintr-un Lemn, Polovragi, Tismana din Subcarpații Getici; mănăstirea Râmeți din Apuseni, centru al ortodoxiei transilvane; mănăstirea Sâmbăta de la poalele Munților Făgăraș.

Edificiile culturale sunt de o mare varietate și valoare, ele fiind un rezultat al contopirii culturii vest europene cu cea est europeană. Muzeele, foarte numeroase (în România funcționează peste 450 de muzee cu profiluri diverse) pot fi grupate după tematică în:

– muzee istorice: Muzeul de Istorie a României din București, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul de istorie și arheologie din Constanța;

muzee de artă: Muzeul de artă al României, Muzeul de artă al Bucureștiului, Muzeul Bruckenthal din Sibiu (cel mai vechi din țară), Muzeul de artă din Cluj-Napoca;

muzee etnografice: Muzeul Țăranului Român din București, Muzeul etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca;

muzee de profil: Muzeul ceasurilor din Ploiești, Muzeul Petrolului din Ploiești, Muzeul tiparului din Târgoviște, Muzeul chihlimbarului din Colți-Buzău, Muzeul aurului din Brad, Muzeul de geologie din București, Muzeul florilor de mină din Baia Mare.

Acestora li se adaugă aproape 1000 de case memoriale de interes local, național și internațional (casa memorială a lui Brâncuși, Eminescu, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Anton Pann), edificiile unor universități, biblioteci (Oradea, Alba Iulia, Biblioteca Națională din București).

Arta și tradiția populară prin originalitate, bogăție, varietate constituie un motiv de călătorie atât pentru rezidenții români cât și pentru nonrezidenți. Regiunile cu cel mai mare potențial turistic etnografic sunt: Țara Oașului, locuită de dacii liberi, unde pot fi admirate sate arhaice și portul costumelor populare policromice; Țara Maramureșului recunoscută pentru civilizația lemnului, portul și cântecele originale, gospodăria unicat prin poarta monumentală, cimitirul vesel de la Săpânța; Țara Năsăudului unde poate fi văzut portul cu păuni, și pieptare cu ciucuri, șezătorile și pețitul fetelor; Țara Lăpușului și Codrului ce are specific pălăriile cu calotă înaltă și prelucrarea lemnului; Bihorul este renumit pentru lăzile de zestre de la Budureasa și ceramica de la Lelești și Vadu Crișului; Țara Moților cu prelucrarea lemnului, tulnice și poveștile cu vârcolaci; Țara Pădurenilor unde pot fi admirate casele cu cămară, țesăturile originale; zona etnofolclorică a secuilor renumită pentru ceramica de Corund și cojocărit; Mărginimea Sibiului cu portul popular specific oierilor și tradiții legate de transhumanță; Banatul cu gospodării cu ocol întărit; Oltenia cu centre de ceramică, cule, călușul oltenesc; Muntenia cu portul popular al maramelor de borangic; Bucovina unde costumele populare au cojocul bogat înflorat, iar ceramica neagră și roșie de Marginea este vestită în întreaga lume.

Zonarea potențialului turistic al României. În funcție de potențialul turistic, de caracteristicile acestuia, de apropierea sau deosebirea dintre elementele acestuia, teritoriul României a fost împărțit în mai multe regiuni:

Munții Carpați, mai puțin spectaculoși din punct de vedere al altitudinilor se impun prin peisajul deosebit, climatul tonifiant, vegetația de conifere, faună bogată și valoroasă din punct de vedere cinegetic, marea bogăție a apelor subterane mineralizate. Deși potențialul turistic al Carpaților este imens, deși el răspunde preferințelor unor segmente largi de consumatori este mai puțin pus în valoare, existând zone ce dispun de modeste amenajări turistice. Un aspect important ce caracterizează modul de punere în valoare a potențialului turistic din zona montană este concentrarea foarte puternică pe Valea Prahovei și în masivul Postăvarul unde se găsește circa 75% din capacitatea de cazare, 70% din numărul instalațiilor de transport pe cablu și 90% din totalul pârtiilor amenajate. În cadrul Munților Carpați se identifică următoarele zone turistice:

– Zona Bucovina, situată în nordul țării, este una dintre cele mai pitorești zone ale țării, cu valențe turistice ce-i conferă statutul de unicat în Europa.

Zona Maramureș-Lăpuș și Oaș sunt amplasate în nordul Transilvaniei unde frumusețea locurilor este completată de folclorul autentic;

Zona Valea Bistriței se desfășoară de la Vatra Dornei până la confluența Bistriței cu Siretul, traversând în diagonală Carpații Orientali se impune prin peisajele deosebit de frumoase;

Zona Mureș-Olt încorporează văile Mureșului și Oltului și masivele printre care acestea se insinuează în Carpații Orientali dispune de cele mai numeroase izvoare minerale;

Zona Munților Banatului situată în sud-vestul țării se individualizează prin marea extensiune a reliefului carstic, dar și prin climatul cu influențe mediteraneene care a favorizat apariția castanilor comestibili și a pădurilor de liliac..

Zona Hațeg-Orăștie constituie centrul civilizației dace.

Zona Munților Apuseni, unul dintre cele mai frumoase și mai misterioase ținuturi românești.

Tot în aria montană se individualizează o serie de masive montane care prin potențial și amenajări se înscriu ca zone turistice: Rodna, Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat. Alături de Munții Carpați se înscriu și alte regiuni turistice:

Dobrogea și litoralul, constituie regiunea cea mai vizitată de turiști;

Transilvania este zona turistică a României care a conservat cel mai bine edificiile istorice, cele religioase sau cele de artă;

Moldova este ținutul din partea estică a României unde resursele turistice naturale sunt mai puțin importante dar sunt compensate de cele antropice.

Muntenia și Oltenia de Nord situate la sud de Carpați constituie o zonă cu un relief colinar, unde apele minerale și climatul sedativ de cruțare au favorizat apariția unor stațiuni balneoclimatice de renume internațional: Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora;

Câmpia Română deși nu dispune resurse naturale deosebit de atractive nu același lucru se poate spune de resursele antropice ce s-au concentrat în marile orașe;

Banatul, ținutul Crișurilor și Someșului sunt situate în partea de vest a țării unde peisajul este cel tipic de câmpie și dealuri joase. Apele minerale au permis dezvoltarea unor stațiuni balneo-climatice la Buziaș, Lipova, Călacea, Moneasa, Tinca, 1 Mai.

2.2 Baza tehnico-materială turistică

Baza tehnico-materială este reprezentată de rețeaua unităților de cazare, o parte din rețeaua unităților de alimentație, mijloacele de transport din structura turismului, instalațiile de agrement și cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice și satele de vacanță. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice o constituie rețeaua unităților de cazare, deoarece ea răspunde unei necesități fundamentale a turistului: odihna,înoptarea.

Romania a mostenit o capacitate de cazare turistica mare, comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Est, foste comuniste, cu realizari remarcabile in domeniul turismului, respectiv, Cehia, Croatia, Polonia, Ungaria.

Incepand cu anii 60, Romania a dezvoltat capacitatile de cazare turistica, in special pe litoralul Marii Negre, politica in domeniul turismului concretizandu-se in primul rand in realizarea unei infrastructuri tehnice si sociale importante. În anul 1970 numărul locurilor de cazare era de circa 248 mii și a crescut continuu până în 1985 când a depășit valoarea de 410 mii locuri de cazare. Această creștere s-a datorat în special politicii de transformare a turismului într-un fenomen de masă, accesibil tuturor categoriilor sociale. Practicarea unui turism de masa a facut insa sa predomine unitatile de cazare de categorie inferioara, astfel ca ponderea structurilor de 1-2 stele pe litoralul romanesc este de circa 72% din totalul unitatilor de cazare de pe litoral. La inceputul anilor 70 Romania era deja cunoscuta pe piata principalelor tari europene generatoare de turisti, in special in Germania, Marea Britanie, Tarile Scandinave, Franta, Italia, Austria, Belgia sa. După anul 1985 numărul locurilor de cazare a cunoscut o evoluție descendentă ce s-a accentuat după 1990, ajungând ca în 2004 să fie de 275,9 mii locuri (în creștere totuși față de anul anterior). Anii 2003 și 2004 marchează începutul creșterii numărului locurilor de cazare. Numărul locurilor de cazare reprezenta în 2004 93% din locurile de cazare ale anului 1999.

În ceea ce privește numărul unităților de cazare acesta a avut o evoluție mai sinuoasă în perioada 1990-1999, tendința fiind cea de stagnare. Perioada de după 2000 este marcată de o creștere susținută a numărului unităților de cazare. Acestea au crescut mai rapid decât numărul locurilor de cazare ca urmare a numărului mare de unități mici nou construite Se observă că numărul locurilor de cazare nu a evoluat în aceeași direcție cu numărul unităților de cazare, acestea

din urmă s-au adaptat mediului și cerințelor pieții, devenind mai flexibile.

Capacitatea de cazare turistică 2000-2005

Sursa: INS

Capacitatea de cazare turistică(2007-2013)

Sursă: INS

Numarul unitatilor de cazare a crescut cu cca. 25% (de la 3.121 unitati in anul 2000 la 3.900 unitati in anul 2004), in special datorita aparitiei de noi tipuri de structuri turistice de primire (pensiuni turistice rurale, urbane si agroturistice, hosteluri etc.). Cu toate acestea, numarul locurilor de cazare pe toate tipurile de unitati si categorii a scazut cu cca. 1,45% (de la 280.005 locuri in anul 2000 la 275.941 locuri in 2004) datorita retrocedarii imobilelor nationalizate, in special vile turistice, si schimbarii destinatiei unor structuri turistice de primire mari, in principal hoteluri, in centre de afaceri cu spatii pentru birouri. Acest fenomen a fost caracteristic statiunilor turistice balneare si montane, pentru vilele turistice, si capitalei Bucuresti si unor orase resedinta de judet, pentru hoteluri.

Din punct de vedere a tipului de unitate, hotelurile și motelurile înregistrau în 1995 un număr de 929 unități, pentru ca în 1998 să ajungă la 933 unități în 2004 la 1077 unități (27,6% din total), iar în 2013 la 1445 de unități.

Pensiunile turistice și pensiunile agroturistice sunt tipurile de unități de cazare care după 1990 au cunoscut cea mai accentuată dezvoltare datorită numărului mare de investitori în acest tip de cazare ca urmare a investițiilor mai mici și a unei mai bune adaptabilități la schimbările economice (peste 1300 unități în 2004 și peste 2800 unități în 2013).

Intrarea pe piata turistica din Romania a operatorilor mondiali de turism (Marriott, Hilton, Best Western, Howard Johnson, Golden Tulip, Accor, Cendant, IBIS, Ramada, Sofitel, Hunguest etc.), reflectata de cresterea numarului de locuri in hoteluri de categorii superioare, a avut un impact semnificativ atat in consolidarea fenomenului de dezvoltare a turismului romanesc, cat si in cresterea calitatii serviciilor turistice conferindu-le marca.

In anul 2004 numarul locurilor in hoteluri de 5 si 4 stele a crescut de 2,6 ori fata de 2000 (10.880 locuri in 2004 comparativ cu 4.244 locuri in 2000), iar in hoteluri de 3 stele a crescut de circa. 2 ori (36.216 locuri in 2004 comparativ cu 17.928 locuri in 2000).

În anul 2013 erau 1445 hoteluri dintre care aproape jumătate erau de 3 stele, ceea ce rezultă o creștere în confort, dotării față de anii precedenți.

O analiză a unităților de cazare din punct de vedere al perioadei de funcționare relevă faptul că mai mult de jumătate din numărul locurilor de cazare existente la nivelul anului 2013 înregistrează o funcționare sezonieră(vezi tabel 1.1); situație este argumentată de numărul mare al locurilor de cazare existente în zona litorală ce nu funcționează decât în sezon și ponderea relativ mare a unităților ușoare ce nu sunt adaptate să funcționeze în sezonul rece: căsuțe, campinguri, bungalowuri, tabere.

Tabel 1.1 În 2013, zona litorală, exclusiv orașul Constanța a oferit cel mai mare nr locuri de cazare în (mii)

Sursa: INS

În ceea ce privește mijloacelor de agrement din țara noastră, oferta este modestă, divertismentul începând să devină abia acum o prioritate pentru organizatorii de vacanțe. Instalațiile de agrement sunt concentrate în proporție de circa 50% pe litoral unde funcționează doar în sezonul estival, la care se adaugă cele de pe Valea Prahovei, Poiana Brașov, București și câteva mari orașe.

În ultimii ani oferta de agrement a stațiunilor de litoral s-a diversificat, în componența acesteia intrând agrementul terestru de interior și în aer liber și agrementul acvatic cu agrementul de plajă și cel nautic. Agrementul de interior este reprezentat de discoteci, săli de jocuri distractive și de noroc și baruri de noapte, iar ca principala funcție a acestuia este cea de divertisment care se adresează în special turiștilor tineri. Cu unele excepții, baza materială este în general bună, beneficiind de modernizări sau construcții recente și dotări de bună calitate, simțindu-se însă lipsa videotecilor și a cluburilor cu funcționalități multiple.

O formă superioară de agrement de incintă o constituie hotelul organizat pe sistem „club de vacanță " care începe să prindă contur și în România, hoteluri de acest gen existând în Jupiter (hotel Capitol), în Venus (hotel Adriana), în Mamaia complexul hotelier Yaki și Club.Scandinavia care pun la dispoziția turiștilor terenuri de tenis, volei, fotbal, minigolf, cluburi, discoteci, terenuri de joacă pentru copii, cazinouri.

Agrementul în aer liber este foarte vast, axându-se în special pe activitățile sportive. În această categorie se încadrează terenurile de sport, parcurile de distracții, închirierea de biciclete, plimbările cu trăsura, echitație, plimbări cu helicopterul sau cu avionul și salturi cu parașuta. Acest tip de agrement este cel mai bine reprezentat de stațiunea Mamaia, în celelalte stațiuni numărul acestor echipamente fiind redus, unele sunt vechi (teatrele de vară, parcurile de distracții).

În stațiunea Mamaia s-a construit parcul de distracții acvatic Aqua Magic plus alte 8 baze de agrement nautic, 4 pe malul mării și 4 pe malul lacului Siutghiol precum și o telegondolă care a atras un număr foarte mare de turiști dornici să admire panorama stațiunii.

În Saturn s-a investit pentru realizarea complexului acvatic din zona hotelurilor Hora -Balada- Sirena care cuprinde piscine, fântâni arteziene, tobogan acvatic, bar pe apă , etc.

S-a realizat primul port privat de agrement pentru ambarcațiuni ușoare din România, construit la standarde occidentale – Yacht Club – „Europa" din Eforie Nord, primul aerodrom privat autorizat din România la Tuzla, unde se oferă turiștilor posibilitatea de a efectua zboruri de agrement și salturi cu parașuta. De asemenea Herghelia Mangalia a fost modernizată în 2004.

Pentru zona montană există 30 de stațiuni unde se pot practica sporturi de iarnă. Din cele 120 de pârtii existente, doar 30 sunt omologate, 7 sunt dotate cu echipamente pentru zăpadă artificială și 13 au nocturnă. Doar câteva dintre pârtiile de schi sunt echipate cu plase de siguranță.

Domeniul schiabil actual al României este de câteva sute de ori mai mic decât în țările alpine de referință ( ex. de 120 de ori mai mic față de al Germaniei și de 510 ori mai mic față de al Franței). Acesta este prezent în 20 de masive montane ( dintr-un total de 72) și respectiv 16 județe cu relief muntos ( din totalul de 27). Cea mai mare parte a domeniului schiabil amenajat se află concentrat într-un singur areal, care aparține județelor Prahova, Brașov și Dâmbovița ( revenindu-i astfel 62.9% din suprafața totală ).

Echiparea tehnică cuprinde 61 de teleferice – telecabine, telescaune și teleschiuri, care însumează 65 de km lungime (față de cele 3.696 teleferice în Austria, 3.033 în Franța, 1.534 în Elveția) și aproape 80 de km de pârtii amenajate (față de 9.500 km în Austria, și 2.500 în Franța).

Instalațiile de deservire a domeniului schiabil sunt dominate de teleschiuri și telescaune, ponderea lor cumulată fiind de 86%. În ceea ce privește distribuția spațială, aria care cuprinde ofertele turistice de interes național și internațional concentrează cele mai multe și mai moderne teleferice.

Un alt element important care caracterizează calitatea ofertelor pentru sporturile de iarnă, îl reprezintă existența școlilor de schi și dotarea lor cu monitori și calificarea acestora, precum și programele oferite. În țările cu turism de iarnă dezvoltat practic nu există stațiune pentru sporturi de iarnă care să nu aibă minimum 2-3 școli ( pentru adulți, începători și avansați; pentru copii; pentru schi acrobatic, etc.) astfel că Franța și Elveția au peste 200, iar Austria peste 400. În România, numărul acestora este foarte redus și nu sunt dotate corespunzător.

Doar 20 de masive montane dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună ( Postăvarul, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlău, Muntele Mic, Țarcu, Făgăraș, Rodnei, etc.).

Pentru practicarea drumețiilor montane foarte importante sunt traseele montane. În munții României există circa 246 de trasee amenajate. O mare parte dintre acestea nu sunt marcate corespunzător, lipsa marcajelor reprezentând un punct slab pentru practicarea drumețiilor montane.

În România există 160 de stațiuni și localități balneare care dețin resurse de factori minerali de cură ( ceea ce face ca România să fie una dintre cele mai bogate țări din lume, sub acest raport), din care 24 de stațiuni balneare sunt de interes național, celelalte având un rol mai redus pe piața turistică internă și europeană. Acestea sunt localizate îndeosebi în zona montană, litoralul Mării Negre și zonele subcarpatice.

Multe dintre aceste stațiuni necesită modernizarea și dezvoltarearea rețelei de scurgere a apei, a sistemului de livrare, îmbunătățirea rețelei de drumuri în acestea, drumurile de acces.

Cele mai mari stațiuni, incluse în circuitul internațional, cu un număr total de locuri cuprins între 2.500 și 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix, Băile Herculane, Călimănești-Căciulata, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaș. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură și complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic și tratament sunt oferite în cadrul aceleași clădiri.

O componentă deosebit de importantă a structurilor de tratament o constituie aparatura medicală, care influențează în bună măsură aprecierea turiștilor asupra serviciilor medicale prestate în stațiunile balneoclimaterice. Nefuncționarea multor aparate din cauza pieselor defecte, a lipsei personalului calificat pentru repararea și întreținerea aparaturii conduce pe de o parte la aglomerarea și degradarea calitativă a tratamentelor, ca și la uzura permanentă a aparatelor în funcțiune, suprasolicitate.

În această categorie pot fi incluse: instalații de fizioterapie, băi, buvete, amenajări în saline, săli de gimnastică etc. România dispune de circa 40 baze de tratament care valorifică bogatul și valorosul potențial natural, în care se pot efectua zilnic circa 100.000 de proceduri.

Agrementul balnear se dezvoltă, în general, în funcție de cadrul geografic, profilul stațiunii și grupele de vârstă care frecventează stațiunea. În stațiunile destinate turismului internațional, agrementul cuprinde: ștranduri termale în aer liber, piscine acoperite, saune, terenuri de sport, spații amenajate pentru picnic, bowling, carusele, pârtii de schi, pârtii pentru săniuțe, telescaun, jocuri mecanice, cinematografe, biblioteci, muzee, discoteci, săli de spectacole, parcuri, piste pentru atletism, teren cros, cazinouri. În celelalte stațiuni, agrementul este foarte redus sau chiar lipsește.

Analizele întreprinse asupra distribuției bazei tehnico-materiale a turismului pun în evidență diferențieri importante între zone turistice cu potențial apropiat sau cu dezvoltare economico-socială asemănătoare. Astfel litoralul dispune de 42% din totalul locurilor de cazare și aproape jumătate din instalațiile de agrement; Valea Prahovei-Masivul Postăvarul concentrează 52% din instalațiile de transport pe cablu și 7% din capacitatea de cazare în condițiile în care peste 1/3 din suprafața țării are un relief montan; se adaugă județele Bihor, Harghita și Vâlcea care dețin 11% din capacitatea de cazare datorită stațiunilor balneo-climaterice. Dacă cele mai multe locuri de cazare sunt în județul Constanța (circa 120000), cele mai puține sunt în județul Călărași (circa 300).

Trebuie spus că echiparea cu dotări turistice nu reflectă în nici un caz potențialul turistic natural ci mai degrabă tendințele din evoluția cererii și unele orientări ale politicii de investiții.

2.3 Circulația turistică

Turismul internațional în România

Circulația turistică internațională a României a început să fie înregistrată cu rigurozitate din anul 1966 și pe parcursul acestei perioade a reflectat din plin toate schimbările ce au avut loc în plan economic, social și politic la nivel mondial. Între fenomenele care și-au pus amprenta asupra dinamicii și structurii circulației turistice internaționale se identifică atât unele cu caracter pozitiv (intensificarea procesului de integrare și cooperare internațională, globalizarea și internaționalizarea vieții economice și sociale, modernizarea tuturor sectoarelor economiei, dezvoltarea rapidă a serviciilor) cât și cele cu un caracter negativ (perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și a șomajului, izbucnirea unor conflicte în Europa sau în Orientul Mijlociu).

În privința sosirilor de turiști străini (incoming) se remarcă existența a trei perioade distincte:

1. Prima perioadă ( între anii 1966-1981) a fost marcată de o creștere foarte rapidă și susținută a numărului de turiști străini sosiți în țară. Anul 1981 considerat anul record al sosirilor a înregistrat o creștere de circa 10 ori față de 1966 și de trei ori față de 1970. Această perioadă se suprapune celei în care s-a desfășurat procesul de industrializare a țării dublat de o intensificare și diversificare a schimburilor internaționale.

2. A doua etapă (între anii 1982-1989) a fost caracterizată de o scădere a numărului de turiști străini sosiți în țară ca urmare a politicii de izolare pe plan internațional precum și a încetinirii ritmurilor de creștere a economiei naționale.

3. A treia etapă (după anul 1989) este caracterizată de evoluții contradictorii ce reflectă de fapt politica inconsecventă a României în plan economic, social și internațional. Astfel, anul 1990 a fost marcat de o creștere a numărului de turiști străini sosiți, ca urmare a politicii de deschidere internațională, a eforturilor de integrare europeană, a reluării legăturilor cu partenerii tradiționali europeni. Această politică, nesusținută de o bază materială turistică care să corespundă standardelor internaționale și de servicii de calitate a făcut ca numărul turiștilor să cunoască o scădere continuă până în 1998.

Această evoluție s-a reflectat și în locul ocupat de România în rândul țărilor receptoare. Astfel, dacă în 1981 România se plasa în rândul primelor 15 țări turistice ale lumii (cu o cotă de 2,5% din piața turistică mondială) în prezent ea ocupă doar locul 40 în lume și 20 în Europa (cu o cotă de doar 0,8% din piața mondială).

Tabelul 1.2 de mai jos prezintă modelul sosirilor de vizitatori internaționali și căștigurile din operațiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul Național de statistică și Banca Națională a României pentru perioada 2000-2006.

Tabel 1.2 Volumul și valoarea sosirilor de vizitatori internaționali în România, în

perioada 2000-2006

Surse: INS din România și Banca Națională a României

Sosirile vizitatorilor străini în anul 2012 a fost de 7936,7 mii, în creștere cu 4,3% față de anul 2011 și cu 2,4% față de 2006

Dacă cifrele de mai sus reflectă numărul turiștilor sosiți la punctele de frontieră, prin analiza indicatorilor „turiști străini în spațiile de cazare" sau „încasări din turismul internațional" se constată că de fapt involuția turismului românesc este și mai mare, decalajul dintre țara noastră și cele cu vocație turistică din Europa crescând tot mai mult. Raportul dintre sosirile de turiști în punctele de frontieră și turiștii străini în spațiile de cazare este de 5-6/1 iar încasările din turismul internațional al României sunt de ordinul a 400-600 milioane USD (modeste comparativ cu al altor țări cu un potențial turistic apropiat).

Cresterea progresiva a numarului de sosiri a turistilor incepand din 2002 s-a transformat in 2005 intr-o reducere de 11,5% care s-a datorat, in mare masura, izbucnirii gripei aviare, dar si inundatiilor din diverse zone a tarii.

Sosiri și înoptări turiști străini în structurile de cazare în anii (2007-2012)

Sursa: INS

Se observă o scădere a numărului de sosiri cât și a numărului de înoptări după anul 2008 pănă 2011 după care începe să crească. Această scădere se datorează crizei financiare mondiale apărute în anul 2007.

În ceea ce privește mijloacele de transport folosite de vizitatori pentru a ajunge în România se constată că cei mai mulți folosesc mijloacele rutiere ponderea acestora crescând de la 72,3% în anul 2000 la 81,8% în 2004. Pe locul al doilea se plasează transportul aerian care a cunoscut o creștere continuă dar modestă în timp ce transportul feroviar a scăzut continuu.

Ponderea turiștilor români (pe mijloace de transport) plecați în străinătate nu diferă mult față de ponderea turiștilor străini sosiți. Astfel, pentru perioada analizată ponderea cea mai însemnată o dețin în continuare mijloacele de transport rutiere în cadrul mijloacelor de transport folosite (73%-88%), urmate de mijloacele de transport feroviare (10-22%), aeriene (2-8%) și navale (1-3%).

Totuși, se observă că fiecare, la rândul lor, înregistrează oscilații în ceea ce privește ponderea pe fiecare an. În anul 1990 transporturile rutiere înregistrează o pondere de 74%, pentru ca în anii 1991, 1992 să crească până la 82-88%, după care din 1993 să înregistreze scăderi succesive de până la 75% în 1997. Oscilații aproximativ asemănătoare au înregistrat și transporturile feroviare: ponderea cea mai mare o dețineau în 1990, 22%, pentru ca în anii 1991 ș i 1992 să înregistreze o perioadă de scădere semnificativă ajungând până la 10% în 1999, urmând apoi să crească cu un procent în perioada 2000-2001 și, respectiv 4% în 2002.

Pentru mijloacele de transport navale s-au înregistrat ponderi aproximativ constante (1-3%) în perioada 1990-1995. Mijloacele de transport aeriene au început să înregistreze o cerere tot mai semnificativă începând cu anul 1995 (5%), comparativ cu 1990, când numai 1% din români au folosit avionul din totalul mijloacelor de transport folosite

Ponderea cea mai mare s-a înregistrat în anul 2002, de 9%. Aceste fluctuații au avut la bază o serie de fenomene social-economice, cum ar fi: scăderea puterii de cumpărare a leului comparativ cu cea a celorlalte monede de circulație internațională (dolarul, lira sterlină ); evoluția nivelului de trai al populației, slaba infrastructură a țării etc. O importanță majoră în cadrul ponderii mijloacelor de transport folosite o au și agențiile de turism. În funcție de prețurile practicate de acestea, de avantajele și dezavantajele pe care le oferă fiecare mijloc de transport utilizat, alegerea acestora

influențează oscilațiile prezentate anterior.

Sosiri în funcție de mijloacele de transport utilizate în perioada 2000-2006(mii)

Sursa: INS

În anul 2012:

Rutier: 6023(mii)

Feroviar:253(mii)

Aerian: 1468(mii)

Fluvial: 190(mii)

Total: 7934(mii)

Marea majoritate a sosirilor internaționale în România provin din Europa . Din anul 2000, aproximativ 95% din vizitatorii din fiecare an sunt de pe continent. Din aceștia, un număr în creștere – 75% conform cifrelor din 2006 – reprezintă sosiri din patru țări cu care România se învecinează: Ucraina, Moldova, Bulgaria, Ungaria. Analiza cifrelor privind cazarea arată că un mare număr din aceste sosiri nu se regăsesc în registrele unităților de cazare și stau fie la rude sau prieteni fie nu înnoptează în România. Astfel, este foarte dificil să cuantifici impactul lor asupra economiei.

Tabel 1.3. Sosiri internaționale din primele 10 piețe generatoare de vizitatori în 2006

Sursa: INS

Dintre țările UE, cele mai mari piețe pentru România sunt Germania, Italia, Franța, Ungaria și Marea Britanie.

Structura sosirilor/înoptărilor nerezidenților pe țări de rezidență în anul 2007(în % față de total sosiri/înoptări rezidenți)

Sursa: INS

Structura sosirilor/înoptărilor nerezidenților pe țări de rezidență în anul 2012(în % față de total sosiri/înoptări rezidenți)

Sursa: INS

În afară de Europa, principala piață internațională a României este SUA, care a arătat o creștere constantă din 2000, până la 111.000 sosiri în 2004, dar și că turiștii americani au început să fie conștienți de faptul că România este mai mult decât o destinație tip Dracula. Numărul de turiști din China va crește în viitor, de vreme ce România a primit statutul de destinație aprobată în iunie 2004.

Turismul intern în România

Turismul intern al României a fost marcat de transformările din viața economică și socială ce s-au concretizat în creșterea sau scăderea numărului turiștilor, în locul ocupat de turism în consumul populației, în durata sejurului, în locul de petrecere a vacanțelor. Astfel numărul turiștilor înregistrați în unitățile de cazare a cunoscut ritmuri înalte de creștere, de stagnare dar și de declin. În perioada 1970-1980 tendința generală a circulației turistice interne a fost ascendentă (creștere medie anuală de 6-7%) ca urmare a investițiilor masive realizate în baza tehnico-materială turistică dar și a unei creșteri a nivelului de trai și a politicii de stimulare a activității turistice. În perioada 1980-1989 tendința a rămas tot pozitivă dar cu o evoluție mai lentă (creșterea circulației turistice a fost de numai 1%) ca urmare a atingerii unui prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa jumătate din populația României petrecea un sejur într-o stațiune turistică). După 1990 circulația turistică internă cunoaște o scădere drastică (peste 10% pe an) ca urmare a deteriorării condițiilor de viață, a deteriorării bazei tehnico-materiale turistice, a calității tot mai slabe a serviciilor. Trebuie remarcat faptul că numărul turiștilor interni este mai mare decât cel înregistrat în statistici dacă ținem cont de faptul că un număr de circa 1,0-1,5 milioane de turiști nu au apelat la servicii de cazare în unități omologate, preferând locuințele particulare, camping-uri improvizate, reședințele proprii secundare al căror număr a cunoscut o creștere explozivă după 1990.O evoluție asemănătoare dar cu variații de mai mică amplitudine se remarcă și în cazul indicatorilor înnoptări și durata medie a sejurului.

Indicatorul înnoptări în toate tipurile de structuri de cazare relevă faptul că în perioada 2000-2004 acesta s-a menținut în jurul valorii de 15 milioane cu o creștere mai accentuată în 2001 urmată

de o scădere în 2002. Cei mai mulți dintre români preferă să-și petreacă concediul pe litoral și

vremea joacă un rol important în evoluția acestui indicator. În ceea ce privește durata medie a șederii turiștilor în toate structurile de primire turistică se observă că pentru perioada 2000-2004 aceasta a fost în general de 3.8 zile (excepție făcând anul 2001 când a fost de 4.0 zile).

Pentru anul 2004 se remarcă o scădere a acestui indicator la 3.5 zile ca urmare a adoptării și de către clientela autohtonă a tendințelor din turismul internațional de a petrece vacanțe mai scurte dar mai numeroase și mai uniform repartizate în cursul anului.

Cifrele din Tabelul 1.4 de mai jos ilustrează volumul turismului intern in Romania si

demonstrează predominanța covarsitoare a vacanței ca principal scop al călătoriei.

Cifrele sunt inregistrate in Studiul anual al gospodăriilor din Romania care este intocmit

pentru Institutul Național de Statistică din Romania. Acest studiu se bazează pe un

esantion de gospodării din Romania care este apoi extrapolat pentru a oferi o imagine la

nivel național privind comportamentul populației in ceea ce priveste o gamă de modele

de consum si activități. Asadar, numerele nu reprezintă cifre absolute privind volumul de

turisti interni, călătorii si innoptări in cadrul sejururilor, ci reprezintă estimări bazate pe

forma si structura chestionarului din studiu, tehnicile de selecție adoptate si abordarea

extrapolării utilizate.

Cifrele sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic elocvent

pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului față de vacanțele in țară,

in favoarea vacanțelor in afara granițelor țării in anul 2006. Călătoriile interne in scop

turistic (inclusiv călătorii in scop de afaceri) si innoptările in cadrul sejururilor au scăzut

cu 25% si respectiv 26%, in timp ce călătoriile si innoptările in scop de vacanță au

scăzut cu 23% in fiecare caz.

Datele privind sosirile includ un mare numar de calatori zilnici, in special din tarile invecinate cum sunt Ungaria, Ucraina si Moldova si acest tip de vizitatori au fost afectati de aceste evenimente.

Tabel 1.4 Numărul de turiști, călătorii și înoptări pe plan intern în 2005 și 2006(mii)

Sursa: Institutul Național de Statistică din Romania / Studiul Național al Gospodăriilor

Tabelul 1.5 de mai jos, care este de asemenea preluat din Studiul Național al

Gospodăriilor, prezintă distribuția innoptărilor in țară atat in scop de vacanță, cat si in

scop de afaceri, in diferite zone turistice.

Tabel 1.5: Înoptării aferente sejururilor în turismul intern pe zone turistice, în 2005 și 2006(mii)

Sursa: INS și Studiul Național al Gospodăriilor

În ceea ce privește opțiunile de vacanță ale turiștilor se remarcă o pondere mare a turismului cultural, spre orașe, ca urmare a numărului mare de excursii efectuate de elevi (56% din totalul opțiunilor de vacanță); litoralul și zona montană acaparează fiecare câte 16-17% din turiștii români iar stațiunile balneare numai 12%. Față de această circulație turistică generală în cursul anului apar diferențieri în funcție de sezon. În perioada iulie-septembrie 2003 peste 46% dintre turiști au preferat litoralul, circa 16% Valea Prahovei și zona Brașov iar 5% Bucovina și Moldova. Un studiu realizat de Compania Synovate în anul 2003 a relevat faptul că cei mai mulți români merg în vacanță în luna august. Turiștii care au mers pe litoral au preferat într-o proporție covârșitoare (35%) stațiunea Mamaia, urmată de Eforie (14,5%) și Neptun (10,5%). De remarcat că numărul turiștilor ce și-au petrecut vacanța pe litoral a crescut continuu în ultimii ani: 650 mii în 2002, 700 mii în 2003 circa 900 mii în 2004. Durata sejurului mediu pe litoral a fost în 2004 de 7 zile. În ceea ce privește tipul de cazare preferat 38% dintre turiștii ce și-au petrecut concediul în lunile mai-iunie au preferat hotelul (față de numai 24% în iulie-septembrie). Ponderea celor care au apelat la agroturism a crescut de la 18% în mai-iunie la 21% în iulie-septembrie cei care au apelat la vilă sau apartament închiriat a crescut de la 13% la 21%. Creșterea ponderii celor care au apelat la alte forme de cazare decât hotelul în perioada iulie-septembrie se datorează faptului că multe dintre aceste unități de cazare funcționează doar în sezonul estival.

În funcție de durata călătoriei în anul 1998, 21,5% din turiștii interni au participat la acțiuni cu durata de o z i (fără înnoptare), 24,8% la programe cu durata de 1-3 zile și 53,7% la acțiuni cu durata de minimum 4 zile.

Structura sosirilor, înoptărilor și a capacității de cazare turistică în funcțiune pe zone

turistice, în 2012 %

2.4 Programe ale Autorității Naționale pentru Turism

Programul național de dezvoltare turistică „Super-schi in Carpati" are în vedere dezvoltarea și modernizarea stațiunilor turistice montane pentru schi precum și înlocuirea instalațiilor de transport pe cablu învechite care prezintă un factor de risc în turismul montan, alinierea la standardele europene, asigurarea siguranței turiștilor.

Programul include și diversificarea agrementului în stațiunile de iarnă (programe apre-schi). Proiectul de lege pentru acest program a fost avizat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinței, Ministerul Industriei și Resurselor, Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, Ministerul Administrației Publice, Ministerul Dezvoltării și Prognozei și Ministerul Educației si Cercetării.

Efectele programului se vor reflecta în diversificarea ofertei și creșterea calității serviciilor în turismul montan, sporirea numărului de turiști străini și români.

Programul prezintă un deosebit interes ținând cont de faptul că stațiunile turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă din România necesită investiții majore îndeosebi la capitolul instalații de transport pe cablu și amenajarea pârtiilor. În stațiunile montane de pe Valea Prahovei se impune amenajarea de noi pârtii de schi ca urmare a creșterii continue a practicanților acestui sport și mai ales dotarea acestora cu instalații de producere a zăpezii artificiale datorită faptului că durata stratului de zăpadă este destul de scurtă, existând chiar ani în care aceasta este insuficientă pentru practicarea sporturilor de iarnă

Programul „Croazierepe Dunăre" vizează revigorarea turismului în orașele-port dunărene și are două componente: una care se adresează turiștilor străini atrași de Dunărea de jos, iar cealaltă se adresează turiștilor români pentru care se organizează trasee de week-end din București spre Giurgiu, de unde poate fi luat vaporul până în Deltă. Programul a fost foarte bine receptat in mediile turistice internaționale. Având în vedere creșterea constantă a numărului de opriri al motonavelor de lux în porturile românești, au fost dispuse măsurile necesare pentru crearea tuturor condițiilor efectuării unui turism civilizat.

Principalele porturi în lungul Dunării(Orșova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Brăila, Galați, Tulcea, Sulina) și obiectivele turistice naturale sau antropice pe care acestea le posedă sunt principalii beneficiari ai programului „Croaziere pe Dunăre", cu atât mai mult cu cât, în lipsa acestei inițiative, localitățile de frontieră, multe dintre ele cu o mare tradiție și o istorie importantă, rămâneau în afara circuitelor turistice care să le valorifice.

Costul unei croaziere pe Dunăre variază între 500 si 3.000 euro/persoana și în acest preț este inclus: transportul, cazarea și trei mese pe zi. Excursiile în afara vaporului sunt opționale și se plătesc suplimentar. Navele pornesc din Passau (Germania) și se călătorește în medie două săptămâni, prin Germania – Austria – Slovacia – Ungaria – Serbia și apoi România.

În urma statisticilor înregistrate de „Die Donau" (Asociația Internațională de Promovare a Turismului Țărilor Dunărene), în 2004 numărul turiștilor din vestul Europei veniți să viziteze Delta Dunării a fost de 70.000 de persoane, înregistrându-se astfel o evoluție de două ori mai mare față de

anul 2003.

Pentru ca numărul turiștilor să crească ar trebui să se respecte raportul calitate-preț, oferta culturală diversificată, peisajele atrăgătoare, siguranța turistului, personal calificat și amabil, infrastructura bună. De asemenea, se au în vedere măsuri concrete, rapide și eficiente în vederea oferirii de servicii de acostare la sol constând în pontoane adecvate, servicii de vamă și frontieră prompte și civilizate, aprovizionarea cu diverse produse și servicii specifice unor vase de croazieră.

În condițiile în care numărul turiștilor străini care vor fi atrași de aceste croaziere va crește, programul turistic „Croaziere pe Dunăre" ar putea deveni unul dintre cele mai active și productive din țară.

Programul „Romania-Tara Vinurilor" are în vedere valorificarea potențialului important vini-viticol recunoscut al României prin organizarea de vizite pentru turiști, în special străini, la podgoriile care îndeplinesc condițiile necesare. Împreună cu asociațiile profesionale se va organiza informarea adecvată a agențiilor de turism în vederea întocmirii ofertei pentru partenerii străini. În cadrul unei întâlniri la Primul Ministru cu factorii implicați (producători si exportatori de vinuri, reprezentanți ai zonelor turistice) se va definitiva strategia de implementare.

Ministerul Turismului va realiza acțiuni speciale de promovare a programului cu prilejul participării la târguri si expoziții internaționale, și va edita tipărituri și alte materiale de informare. Lansarea a avut loc la Târgul Internațional de Turism de la Berlin, cea mai importantă manifestare expozițională internațională. Cu sprijinul centrelor vini-viticole se vor organiza acțiuni de prezentare în exterior a vinurilor românești.

Considerăm că acest program este benefic atât turismului românesc cât și producătorilor de vinuri din România. Trebuie însă să se țină cont de faptul că turiștii nu vin special în România pentru a degusta vinuri și de aceea acest program trebuie să fie o completare la sejururile petrecute pe litoral, la vizitele mănăstirilor din Bucovina, la turismul balneoclimatic sau la cel de afaceri. De aceea cel mai avantajate vor fi cramele Murfatlar situate în apropierea litoralului, cramele din Prahova situate în apropierea Bucureștiului sau a Văii Prahovei dar și cele din Transilvania unde sosesc mulți turiști din Germania, Ungaria sau Austria. Totuși agențiile de turism consideră că în acest moment cerea pentru acest program este foarte redusă, cu mult sub prognoza ministerului de resort. Pentru ca acest program să reușească este necesară o promovare agresivă pe piețele externe dublată de o creștere, o diversificare și o individualizare a serviciilor la locul de desfășurare a programului. Din aceste considerente putem aprecia că acest program a fost slab mediatizat, implementat iar rezultatele sunt sub cele scontate.

Efectele programului sunt introducerea în circuitului turistic a noi zone și trasee și mai buna cunoaștere a vinurilor românești în străinătate.

Programul „Vacanță la Țară" vizează orientarea fluxurilor turistice către zonele rurale cu tradiții și cu infrastructura turistică adecvată prin dezvoltarea turismului rural. În acest scop, în colaborare cu asociațiile profesionale, vor fi promovate programe diversificate care includ servicii în zone rurale. O atenție specială se va acorda atragerii tineretului prin programe educative.

Efectele programului se vor resimți în creșterea gradului de utilizare a pensiunilor rurale care au o dinamică accentuată, diversificarea ofertei turistice cu prețuri accesibile persoanelor cu venituri mai mici. În același timp, se oferă posibilitatea cunoașterii de către turiștii străini și români a tradițiilor autentice ale satului românesc.

Programul „Vacanță la Țară" s-a dezvoltat continuu din 2003 astfel că putem spune că acesta este cel mai bine implementat dintre toate programele ANT. Un rol important îl are și ANTREC care face eforturi deosebite pentru promovare, pentru respectarea normelor de calitate. De un succes deosebit se bucură acest program în cadrul ofertei sociale unde o săptămână petrecută într-o pensiune agroturistică de 2 margarete costă în extrasezon 100 RON.

Programul Steagul Albastru (Blue Flag) vizează introducerea în România a simbolului Steagul Albastru ce constituie recunoașterea internațională a calității plajelor litoralului românesc al Mării Negre. Atribuirea simbolului se face în funcție de îndeplinirea a 27 criterii referitoare la calitatea apei, echiparea și curățenia plajei, informarea publicului etc. Simbolul este atribuit de o organizație non-guvernamentală internațională, Fundația de Educație pentru Mediu (FEE).

Acest program este un simbol al protecției mediului la cel mai înalt standard, plajele și porturile de agrement care au această distincție fiind extrem de căutate de turiști, cu precădere de către cei din Suedia, Norvegia, Danemarca, Marea Britanie, Franța și Germania. Pe termen lung, Programul „Steagul Albastru – Blue Flag" are rolul de a asigura utilizarea durabilă a resurselor costiere și de conștientizare a tuturor privind nevoia de management integrat al zonei costiere.

FEE a acordat țn anul 2006, în premieră pentru România, distincția „Steagul Albastru – Blue Flag" pentru plajele din cinci stațiuni (Mamaia, Eforie Nord, Neptun, Venus și Saturn) și pentru un port turistic din Eforie Nord.

Programe turistice cu caracter social

Se vor continua programele sociale lansate până în prezent: „Litoral pentru toți", „1 Mai la mare", „O săptămână de refacere în stațiuni balneare".

Apariția și diversificarea acestui tip de programe trebuie să se bucure de sprijin deoarece asigură accesul unei categorii cât mai mari de persoane la oferta turistică și contribuie la creșterea gradului de ocupare a structurilor de cazare în perioadele de extrasezon, de început sau sfârșit de sezon. Este necesară o cât mai bună colaborare între hotelieri și minister pentru a identifica cât mai corect aceste perioade și pentru stabilirea unor prețuri competitive.

Programul „1 Mai la mare" are priză îndeosebi în rândul tineretului (elevi și studenți mai ales) care pot participa la deschiderea sezonului pe litoral la prețuri promoționale cu ocazia zilelor libere de la începutul lunii mai. În anul 2006 prin acest program au ajuns pe litoral circa 30 000 turiști.

Programul „Litoral pentru toți" își propune să aducă turiștii mai devreme pe litoral (mai -prim jumătate a lunii iunie) și să prelungească sezonul estival până la 15 septembrie. La acest program aplică turiștii cu venituri modeste din întreaga țară sau cei care își petrec vacanța în străinătate dar care doresc să meargă și pe litoralul românesc. Oferta include o săptămână într-un hotel de 3 stele la 150 RON sau într-unul de 2 stele la 100 RON.

„O săptămână de refacere în stațiuni balneare" are aceleași facilități la tarife ca programul „Litoral pentru toți" pentru cei care doresc să meargă într-o stațiune balneoclimaterică în lunile octombrie-noiembrie sau februarie-martie.

Efectele acestor programe sunt crearea unui sistem de turism social și îmbunătățirea utilizării structurilor turistice în tot timpul anului.

Desemnarea destinațiilor ecoturistice ale României

În perioada 2010-2012 în cadrul Grupului de lucru interministerial pentru dezvoltarea ecoturismului în România, au fost realizate “Criteriile pentru desemnarea destinațiilor ecoturistice”.

România este în acest moment printre primele țări (dacă nu chiar prima) care a dezvoltat un sistem de recunoaștere a destinațiilor de ecoturism pe baza.

Lansarea oficială a criteriilor s-a făcut în cadrul Conferinței Naționale de Ecoturism, organizată de Asociația de Ecoturism din România, în luna noiembrie 2012, iar destinațíile înscrise pentru evaluare sunt următorele:

Defileul Crișul Repede – Pădurea Craiului prin Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă Bihor

Regiunea Târnava Mare din Transilvania prin Fundația ADEPT Transilvania

Băile Tușnad și împrejurimile prin Organizația GeoEcologică ACCENT

Țara Dornelor – Parcul Național Călimani, prin Asociația de Ecoturism Țara Dornelor

Gheorghieni – Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș, prin Asociația Turistică Pro Gheorghieni

Orașul Zărnești prin Primăria orașului Zărnești

Zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului prin Centrul de Ecologie și Turism Maramureș

Crișan – Chilia Veche – Murighiol – Sulina – Sfântu Gheorghe prin Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23″

Zona Țara Hațegului – Retezat prin Asociația de Turism Retezat

Comisia de evaluare, va verifica, prin deplasare în teren dacă destinațiile îndeplinesc criteriile de selecție.

Proiectul EDEN(octombrie 2012- iulie 2013)

Proiectul “Destinații Europene de Excelență” – EDEN, a fost lansat de către Comisia Europeană prin Direcția Generală pentru Întreprinderi și Industrie/ Unitatea de Turism, în anul 2006, și are ca principal obiectiv dezvoltarea unui turism european durabil și creșterea vizibilității destinațiilor non-tradiționale. În acest scop, administrațiile naționale de turism organizează un concurs național de proiecte pentru desemnarea destinației de excelență a țării respective, conform unei teme stabilite anual în cadrul Comitetului Consultativ pentru Turism și a criteriilor de selecție agreate de Comisie.

Destinațiile EDEN – winner din România sunt următoarele:

Depresiunea Horezu, în anul 2008, pentru tema turismul și moștenirea locală intangibilă

Parcul Natural Apuseni, în anul 2009, pentru tema turismul și ariile protejate

Stațiunea Geoagiu – Băi, în anul 2010, pentru tema turismul acvatic

Municipiul Alba Iulia, în anul 2012, pentru tema turismul și regenerarea siturilor fizice

Ținutul Buzăului, în anul 2012, pentru tema turismul rural

În perioada 2012-2013, sa organizat concursul național EDEN pentru tema turismul accesibil.

Proiectul Sagittarius

Proiectul Sagittarius – Lansarea antreprenoriatului patrimoniului la nivel (g)local: strategii și instrumente pentru unificarea forțelor, salvarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, realizarea schimbului de experiență, este aprobat în cadrul Programului de Cooperare Transnațională Sud- Estul Europei – SEE, ANT participând ca Partener Asociat Strategic alături de Institutul Național pentru Cercetare, Dezvoltare în Turism.

Obiectivele proiectului sunt următoarele:

creșterea atractivității turistice a zonei incluse în proiect prin medierea conflictelor dintre protejarea, conservarea și utilizarea turistică a patrimoniului cultural și natural;

înființarea de incubatoare de afaceri la nivel local pentru valorificarea durabilă a patrimoniului, prin instruirea de grupuri țintă relevante;

punerea la dispoziția întreprinzătorilor locali de instrumente și metode pentru elaborarea și implementarea cu succes a produselor și serviciilor turistice de patrimoniu, cu scopul regenerării economice la nivel local;

comunicarea valorii patrimoniului local comunității, prin implicarea tinerilor în procesul de planificare și de management.

Proiectul RUTE culturale în zona inferioarăși de mijloc a Dunării

Autoritatea Națională pentru Turism este membră în cadrul proiectului Rute culturale în zona inferioară și de mijloc a Dunării, alături de organizații din Bulgaria, Croația, România și Serbia. Liderul de proiect este Centrul Dunărean de Competențe din Belgrad, iar perioada de implementare este 1 mai 2012 – 31 octombrie 2013.

Proiectul este co–finanțat de Comisia Europeană, prin Programul (23/G/ENT/CIP/11/B/N02S008) Trans-national cooperation projects on European Cultural Routes, având ca obiectiv principal diversificarea ofertei turistice europene și creșterea vizibilității zonei Dunării inferioare și de mijloc ca o destinație atractivă și durabilă, prin dezvoltarea a două rute culturale: Ruta împăraților romani și Ruta dunăreană a vinului.

Într – o primă fază, următoarele obiective au fost incluse în cadrul rutelor:

Ruta împăraților romani:

Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Adamclisi

Histria

Apulum

Roșia Montana

Ruta dunăreană a vinului:

Dealurile Munteniei și Olteniei: Galicea Mare, Segarcea, Starmina, Vânju Mare, Oprișor.

Terasele Dunării: Ostrov, Zimnicea.

Dealurile Dobrogei:Alcovin, Murfatlar, Clos des Colombes

Cap III. Dezvoltarea turismului în Sinaia

Cap 3.1 Așezare

Stațiunea Sinaia este asezată pe Valea superioară a răului Prahova, în plină zonă carpatică, la poalele Munților Vîrful cu Dor și Piatra Arsă. Sinaia se află la o distanță de 122 km de București, 106 km de Aeroportul Internațional Henri Coandă și 37 Km de Brasov, pe drumul național DN1 Sinaia este una dintre cele mai frumoase stațiuni montane de pe Valea Prahovei.Coordonatele geografice ale localității sunt: 45 grade, 21 minute, 30 secunde latitudine nordică și 25 grade, 32 minute, 56 secunde longitudine estică. Altitudinea variază de la un capat la altul al orașului: 767 m în cartierul Izvor, 798 m în zona Gării, 845 m în Parcul Dimitrie Ghica, 860 m la Mănăstirea Sinaia, 970 m la Castelul Peleș, 980 m la Foișor.

Localitatea este dispusă sub forma unui larg amfiteatru la poalele Bucegilor și se întinde, în partea de nord, pănă la locul numit Gura Pădurii, unde se află Hanul Vadul Cerbului, iar spre sud, pănă dincolo de Valea Izvorul Dorului, unde în deceniul al noulea al acestui secol s-a ridicat cartierul Platoul Izvor. Cu excepția cartierului turistic Cumpătu, a cătorva clădiri răzlete, a Uzinei Electrice, a unor clădiri ale S.C. Mefin S.A., Sinaia își concentrează vatra pe partea dreaptă a răului Prahova. Munții Bucegi, situați la vestul asezării, domină Sinaia printr-un abrupt de peste 1000 m. În est, Munții Gărbova se întind către sud pănă la Izvorul lui Bogdan. Celelalte două masive muntoase, Bucegii și Gărbova înconjoară localitatea pe o lungime de 9 km. Vilele cochete și originale prin arhitectura lor ca și numeroasele hoteluri moderne, dau localitații înfățișarea unei adevărate stațiuni turistice de interes național și internațional. Datorită poziției sale pitorești, a căpătat renumele, de „Perla Carpaților”.

Cap 3.2 Istoric

Localitatea, așezată pe fostul drum al Prahovei, are dovezi de locuire încă din epoca bronzului. Mai tărziu, desele referiri la drumul Prahovei și la “vameșii de pe Prahova” ne dau indicații despre dezvoltarea continuă a așezării.

Prima mențiune a localității Sinaia o întălnim în sec. XVII, cănd a și fost construită aici mănăstirea Sinaia, între 1690-1695.

Postelnicul Constantin Cantacuzino a fost ucis in 1663, din ordinul lui Grigore Ghica. Fiii săi, printre care și spătarul Mihail Cantacuzino, nevoiți să fugă pentru a scăpa de prigonirile domnitorului Grigore Ghica, în drum spre Transilvania, au urcat coasta Molomotului, întălnindu-se cu niște călugări de la schitul Sf. Nicolae, care i-au ajutat să ajungă cu bine în Brașov. În timpul domniei fratelui său, Șerban Cantacuzino (1678-1688), Mihail Cantacuzino, plecănd în pelerinaj la Ierusalim, a vizitat și peninsula Sinai. Întors în țară , a hotărăt, în 1690, să construiască mănăstirea de la Sinaia, care avea să fie tărnosită la 15 august 1595, de față fiind chiar domnitorul Constantin Brancoveanu, care a facut numeroase danii mănăstirii.

Primul document care vorbeste despre țiței în țara noastră este legat de numele mănăstirii Sinaia; în 1697 un act de vănzare amintește un “cămp de pădure, apă, livezi de pomi și parcuri” s.a., care în 1702 a fost cumpărat de mănăstire. Alte două acte, din 1709, vorbesc despre achiziționarea unor terenuri cu păcură de către mănăstire.

Un document din 1733 autoriza mănăstirea să exploateze trei făntăni de păcură de pe moșiile Pelina, Hudești și Matita. Mănăstirea n-a slujit numai ca adăpost pentru călugări și drumeții de pe Valea Prahovei, ci și ca loc de popas și azil pentru băjenarii aflați în drum spre transilvania. Întămplarea a făcut ca însuși Mihail Cantacuzino să ceară azil aici, în 1711, cănd era în drum spre Transilvania.
În timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792 Sinaia a fost ocupată de austrieci. În momentul părăsirii, aceștia au dat foc lăcașului. Lucrările de reparare au durat pănă în 1795. După uciderea lui Tudor Vladimirescu și ocuparea Bucureștilor de către turci, peste 1 000 de bucureșteni au fugit la Sinaia și în padurea Molomot. Tot aici s-au retras și căteva cete de arnăuți urmărite de turci. În 1848, N. Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu și Cristian Tell s-au refugiat la Sinaia, la zvonul că trupe intervenționiste au intrat în țară . Între 1849 și 1850, mănăstirea s-a aflat sub ocupația trupelor austriece și rusești, care înăbușiseră revoluția burghezo-democratică din Ungaria.

Eforia Spitalelor Civile a fost fondată la București de familiile boierilor Cantacuzino și Ghica (1864) cu scopul de a inființa spitale cu asistență medicală gratuită. Aceștia cedează Eforiei ca fond social, o parte din moșiile lor printre care și moșia Furnica cu Mănăstirea Sinaia. De atunci Eforia și primul său efor prințul Dimitrie Ghica, vor fi și primii fondatori ai orasului. Le-a urmat Principele Carol I viitorul rege.

Sinaia va fi noul nume al comunei (1 dec. 1874) cănd și Primăria din Bușteni se va muta aici, teritoriul ei fiind de la Izvor la Predeal. Sinaia propriu-zisă luănd o mare dezvoltare față de celelalte componente ale sale, în 1884 are loc scindarea comunei: comuna urbana Sinaia pe actualul teritoriu și comuna rurală Predeal cuprinzănd Poiana Țapului, Bușteni, Azuga,Predeal.
În anul 1901, fiind reședință de vară a Casei Regale, Sinaia a fost concepută de Eforie ca o stațiune de lux pentru vacanțe, punănd la dispoziția vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii și 60 case țărănești, două cazinouri, băi de hidroterapie, o grădina zoologică, trăsuri pentru plimbări, 3 centre cu cai de călărie, manej și școală de călărie, restaurante, berării, cofetării și magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenade,supranumită"Perla-Carpaților".

Dezvoltarea orașului Sinaia ca stațiune turistică a luat amploare începănd cu a doua jumătate a secolului al XIX – lea, odată cu construirea șoselei Sinaia – Brașov (1847), a căii ferate București – Sinaia (1879), și, mai ales, a castelului Peleș, care a transformat Sinaia într-un centru al vieții politice și o zonă rezidențială privilegiată.

În oraș a fost construit un număr mare de reședințe private, amplasate în zone pitorești și beneficiind de o arhitectură (exterioară și interioară) deosebită. Dotările de patrimoniu muzeistic și arhitectural al orașului Sinaia se situează la un nivel de excepție.

Sinaia este prin excelență o stațiune în care primordială este activitatea turistică. Valențele de stațiune cu sezon permanent și dezvoltarea sa social-economică au contribuit la înzestrarea Sinaiei cu o bază materială importantă: hoteluri, restaurante, pensiuni, telecabină, case de odihnă, spatii culturale, tabere școlare, s.a. toate acestea contribuind la afirmarea puternică a turismului montan in zonă. La zestrea edilitară a orașului s-au adăugat, în ultimile decenii, noi constructii școlare , obiective sociale, amenajări sportive, cartiere de locuințe, spații comerciale, modernizări ale rețelei de drumuri, ș.a. Capacitatea actuală de cazare este de 4273 de paturi, din care 2590 în 16 hoteluri clasificate între 1 și 4 stele.

Cap 3.3 Potențialul turistic al stațiunii

Cap 3.3.1 Potențialul turistic natural

Sinaia dispune de o așezare și de o poziție excepțională față de zona muntoasă. Cadrul natural, respectiv relieful, bioclimatul, vegetația, fauna, rezervațiile naturale, constituie elementul de baza al ofertei turistice pe care o prezintă orașul Sinaia. Potențialul turistic legat de relief, oferă urmatoarele destinații turistice: drumeții montane, odihnă și recreere, sporturi de iarnă, studiu și cunoaștere stiințifică. Climatul munților înalți și mijlocii prezenți în zonă are un caracter tonico-stimulent; Aerul, la peste 1000 m. altitudine, lipsit de poluanți atmosferici nocivi, cu o dinamică mai activa, puternic ionizat, cu valențe bactericide și chimice datorate razelor solare ultraviolete, are, de asemenea, un rol terapeutic deosebit.

Calitatea climatului local constituie, deci, resursa și oferta pentru activitatea de tratament sanatorial din orașul Sinaia, alături de resursele hidrominerale.

Între aceste resurse și atracții turistice evidențiem:

Aspectele peisagistice de mare pitoresc ale Munților Bucegi (păduri de conifere, jnepenișuri, abrupturi și stâncării, pajiști alpine) și în parte, în Munții Baiului.

Abruptul prahovean al Bucegilor, aproape vertical și de sute de metri înălțime, mărginit de mari „pânze de grohotișuri” și împestrițat de brăne stăncoase de mare spectaculozitate.

Platoul Bucegilor cu întinse jnepenișuri, pajiști alpine și vârfuri semețe (Piatra Arsă, 2043 m) și forme erozionale.

Văi sălbatice cu cascade, multe pe abruptul prahovean. Se remarcă cascadele Vânturiș, Urlătoarea și Sfânta Ana.

Domeniu pentru alpinism, cu trasee ce se încadrează la toate gradele de dificultate. Stânca Sfânta Ana este o locație consacrată în acest sens.

Stâncile din Poiana Stânii denumite și stâncile Franz Josef repreyintă un punct de belvedere consacrat al orașului de unde se poate admira întreaga vale superioară a Prahovei.

Peșteri: Peștera Ialomiței, localizată la 1660 de metri altitudine, în Muntele Bătrâna, accesul din Sinaia făcîndu-se pe un traseu marcat de 5-6 ore prin Curmătura Vârfului cu Dor și Șaua Lăptici.

Rezervații naturale, unele încadrate în aria de rezervații a Parcului Natural Bucegi ( de exemplu rezervația naturală Abruptul Prahovean sau rezervația naturală Colții lui Brateș) sau altele separate ( rezervația botanică Arinișul de la Sinaia situată la intrarea în orașul Sinaia în cartierul Cumpătu).

Domeniul schiabil prin extinderea sa și posibilitățile de amenajare, este cea mai reprezentativă resursă turistică a stațiunii. Aceasta se desfășoară între altitudinile 1400-2000 m (excepțional 835-1425 m) în zonele: Valea Zgarburei – Cota 1400-Miorița, Valea cu Brazi- Valea lui carp, Valea Dorului – Valea Călugărului-Piatra Arsă, Sinaia-Hotel Alpin, Poiana Stânii (schi alpin-coborâre) și Colții lui Barbeș-Blane-Lăptici (schi nordic-fond). Alături de condiții permisive, de relief, expoziție și altitudine(configurația și declivitatea pantelor, expunerea versanților) și condițiile climatice sunt favorabile amenajării domeniului schiabil pentru schi și anume: strat de zăpadă cu grosimi medii adecvate) 30-45 cm la 1500

m, medie, 50 – 85 cm la 1800-2000 m) și durata medie apreciabilă a stratului de zăpadă(90 de zile/an la 1400-1500 m, 120-150 zile la peste 1800 m); temperatura medie anuală 6-8 grade Celsius în stațiune, 2-3 grade Celsius la 1500-1600 m și 0…2 grade Celsius pe platoul Bucegi; temperatura medie pe timp de iarnă este de -3…-5 grade Celsius în domeniul schiabil; numărul yilelor de iarnă (temperatura maximă mai mică sau egală de 0 grade Celsius) însumează circa 140-150 de yile pe culmile de peste 1600 m fiind benefice menținerii stratului de zâpadă; zilele însorite predomină în lunile ianuarie-martie; domeniul schiabil este situat în cea mai mare parte la adăpostul vântului și a viscolului în general.

Condițiile climatice se înscriu cu parametrii favorabili desfășurării turismului și în celelalte anotimpuri: temperatura medie anuală (6-8 grade Celsius); nebulozitate redusă (septembrie-octombrie); număr mare de zile senine (septembrie, octombrie, decembrie, ianuarie, circa 40 zile/an); precipitații atmosferice (1000-1200 mm/an la peste 1800 m și 700-800 mm sub 1500 m altitudine; luni deficitare în precipitații: septembrie-octombrie).

Factorii naturali de cură constituie o altă resursă turistică importantă prin exploatarea căreia se poate dezvolta și diversifica funcția balneară a stațiunii cu componenta sa profilactică. Este vorba de:

izvoarele de apă minerală „Valea Câinelui” – apa oligominerală sulfuroasă, bicarbonată, calcică și sodică (0,4461 g/l mineralizare totală, 16,8 metri cubi/24 ore debit); izvoarele sunt situate la 3,5 km față de complexul balnear Păltiniș, în prezent nu sunt captate.

Izvorul de apă minerală „Calea Moroieni” – apă oligominerală, sulfuroasă cu o mineralizare de 0,578 g/l; și acest izvor nu este captat și se găsește la 4,5 km de complexul balnear Păltiniș. Ambele izvoare minerale sunt indicate pentru cura internă în afecțiuni gadtro-intestinale, hepatobiliare, boli ale aparatului urinar și boli de nutriție; aerosoli pentru bolile căilor respiratorii.

Bioclimatul montan tonic-stimulent, cu aer puternic ozonat, lipsit de praf și alergeni cu o accentuată aeroionizare negativă, bioclimat indicat în terapia nevrozelor și a bolilor endocrino-metabolice.

Cap 3.3.2 Potențialul turistic antropic

Tradiția culturală a orașului Sinaia s-a conturat odată cu construirea Ctitoriei Cantacuzine, Mănastirea Sinaia, acesta fiind momentul inițierii unei serii de activități culturale prin înființarea unor instituții de profil: "Casa de Citit", "Cercul Cultural Mihai Cantacuzino", secția din cadrul "Ligii Culturale".

De asemenea, datorită renumelui său de "perla carpaților", Sinaia a atras numeroase personalități ale vieții culturale, care au vizitat localitatea ca turiști sau au locuit aici și au creat, inspirați de frumusețea locului: V. Alecsandri, N. Grigorescu, I.L. Caragiale, N. Iorga, G. Enescu, Yehudi Menuhin, s.a. Activitatea artistică a marilor personalități care au ales Sinaia pentru odihnă dar și pentru creație, a condus mai tărziu la organizarea unor manifestări devenite tradiționale, dintre care mentionam:

din anul 1959 – Sinaia se desfășoară cursurile de vară ale Universitații București, cu participare internațională;

anual are loc Festivalul Internațional de Chitară Clasică care se desfășoară atât la Cazinoul Sinaia cât și la sala de concerte a Castelului Peleș.

Cazinoul, gazda a numeroase conferințe, simpozioane, congrese și reuniuni naționale și internaționale, este, în același timp, locul preferat pentru organizarea unor expoziții deosebite de artă plastică și fotografie, lansări de carte, concerte și spectacole. Într-un cadru intim oferit de sala de concerte a castelului Peleș, se organizează manifestări specific culturale, seri muzicale, concerte.

Obiective turistice:

Complexul Peleș – ansamblul arhitectural (castelul Peleș, Pelișorul, Foișorul, Corpul de gardă și Economatul) construit de regele Carol I pe malul stăng al părăului Peleș ntr-un loc deosebit de pitoresc reprezintă unul din obiectivele cele mai căutate de pe Valea Prahovei.

Castelul Peleș – a fost construit ntre anii 1875-1883 fiind folosit de regele Carol I ca reședință de vară; dupa moartea acestuia (1914) devine muzeu. Construcție monumentală, în exterior castelul este realizat în stilul Renașterii germane; în interior cele circa 160 de încăperi au stiluri variate (Renaștere germană, italiană, engleză, baroc german, Rococo francez, hispano-maur).

Pelișor – este amplasat la căteva sute de metri de castelul Peleș, a fost construit ntre 1899-1903, stilul Renașterii Germane. A fost inaugurat la 24 mai 1903, fiind construit dupa planurile arhitectului Liman ce a colaborat permanent cu Regele Carol I. Pelișorul, dupa dorința lui Carol, trebuia să fie mai mult un chalet elvețian și nici de cum un castel. Pentru că așa cum spunea el, nu puteau fi două castele regești.
Cu toate acestea, Pelișorul cu arhitectura sa – Stilul renașterii germane, cu turlele sale acoperite cu țiglă smălțuită cu culori vii, cu cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel care va fi locuit permanent vara. Încă de la nceput el a constituit reședința prinților moștenitori: Ferdinand și Maria soția lui. Aici au crescut și copii lor: Carol viitor rege, Elisabeta (Regina Greciei), Mărioara (Regina Yugoslaviei) și Prințul Nicolae. Din 1993, vizitatorii au prilejul să cunoască fostele apartamente princiare și regale, camerele de lucru, apartamentele copiilor, atelierul de pictura al fostei regine Maria, precum și micuța Capelă bizantină amenajată n interiorul clădirii.

Corpul de gardă-a fost construit în același timp cu castelul, dar a fost refăcut între anii 1908-1909 în stilul Renașterii germane.

Economat-a fost construit inițial ca o casă modestă; a fost refăcut ulterior în Stilul Burg german; actualmente este hotel.

Foișor-(casă de vănătoare) a fost construit o dată cu castelul; după un incendiu devastator(1931), a fost refăcut la ordinul lui Carol al-II-lea.

Mănăstirea Sinaia – dupa trei sute de ani de existență, monumentul continuă să vegheze orașul care-i poartă numele și al cărui simbol spiritual este; cuprinde mai multe obiective:
Biserica mică – a fost ctitorită de marele spătar Mihai Cantacuzino – 1695, acesta i dă numele Sinaia după cel al mănăstirii Sinai unde a fost n pelerinaj. Potrivit unei asemânări în limba slavonă, pe un codice de la mănăstirea Sfăntul Sava, din Palestina, în anul 1682, luna aprilie, 26, se aflau aici doamna Ilinca, mama voievodului cu fiul său Mihai spătarul și fiica sa Stanca". Dintre toate așezămintele religioase din acea regiune, Mihai Cantacuzino a rămas impresionat, mai ales, de mănăstirea Sinai. Picturile Bisericii Mici au fost realizate de renumitul Părvu Mutu – Zugravu (1657-1735).
Biserica mare – a fost zidită sub stareții Ioasaf și Paisie între 1843-1846 (domnia lui Bibescu Vodă). Este primul lăcaș de cult din Romănia iluminat electric.
Muzeul mănăstirii Sinaia – este primul muzeu religios din țară, construit n anul 1895 cu ocazia bicentenarului mănăstirii.
Clopotnița – a fost construită n anul 1892; clopotul adus de la turnul Coltea din București a fost turnat (1775) și returnat (1914) căntărește 1700 kg.

Cazinoul situat în parcul Dimitrie Ghica a fost construit tot la inițiativa lui Carol I în anii 1912-1913 și l-a avut ca prim acționar pe baronul de Marcaz, acționar și al cazinoului din Monte-Carlo. Astfel arhitectura cazinoului are ca model cazinoul din Monte-Carlo. Sălile interioare au o arhitectură în stil clasic, baroc și rococo și dispun de ornamentații bogate ce le conferă identități aparte. Actualmente cazinoul este un centru pentru conferințe și simpozioane.

Casa Memorială George Enescu Se află în cartierul Cumpătul și a fost construită între anii 1923 – 1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduși de activitatea concertistică a maestrului.Întreaga vilă este mobilată și aranjată cu rafinament și imaginație, reunindu-se în mod armonios și original, elementele omamentale și de mobilier în stilurile romănești și orientale.La dispoziția vizitatorilor s-au pus adevarate bijuterii muzicale, care pot înbogăți colecția fiecăruia: CD-uri ce conțin capodoperele creației enesciene, dar și ale titanilor muzicii clasice apreciați în mod special de talentatul compozitor roman: Bach, Beethoven, Brahms, Wagner, Mozart, ce au marcat activitatea componistică a acestuia. Programul de vizitare este zilnic între orele 9.00 și 15.00. Lunea închis.

Gara Sinaia a fost construită în anul 1913 și cuprinde o clădire separată (Gara Regală) ce era rezervată exclusiv familiei regale și conducătorilor de stat care veneau în vizită. Gara regală este o clădire din piatră în stil românesc, și avea o remiză în care încăpea tot trenul regal.

Mormăntul lui Badea Cârțan se află în Cimitirul Sinaia. Badea Cârțan este considerat un promotor al culturii românești și un patriot desăvârșit. Figura legendarului cioban născut la Cărțișoara Sibiului care transporta cărți peste munți primite de la instituții și oameni de cultură din București pentru romănii din Transilvania, este foarte cinstită la Sinaia. Acesta a fost surprins de o avalanșă de zăpadă și s-a stins din viață în anul 1911. Pe piatra funerară este scris Aici odihnește Badea Cărțan, visănd întregirea neamului său.

Parcul Dimitrie Ghica datează încă din anul 1881, amenajarea acestuia făcăndu-se sub în drumarea peisagistului elvețian Eder. Acesta adăpostește mai mulți arbori seculari, iar în interiorul său se desfășoară, pe o scenă amenajată, festivalurile din Sinaia.

Muzeul Rezervației Bucegi ce cuprinde exemplare din flora și fauna Bucegilor, specii rare și ocrotite, specii pe cale de dispariție și chiar dispărute, precum și specii specifice doar Bucegilor. La dispoziția vizitatorilor mai stă și o sală de expoziții temporare, care a adăpostit zeci de expoziții cum ar fi: de goblen, cochilii, reptile vii și altele.

Crucea de pe Muntele Molomoț situată în cartierul Furnica, într-o curte privată, reprezintă una din paginile trecutului istoric sinăian. În apropierea ei s-a aflat un schit anterior construcției mănăstirii Sinaia se pare că a fost prima locuință din zonă.

Sinaia a fost vizitată de oameni de seamă care au creat și au lucrat pe aceste meleaguri cum ar fi: Cezar Boliac, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Gheorghe Tăttărăscu, Teodor Aman, Nicolae Grigorescu, I.L.Caragiale, Alexandru Vlahuță, Take Ionescu, Bucura Dumbrava, frații Alexandru și Nestor Urechea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labiș, Ion Minulescu s.a.

Cap 3.3.3 Infrastructura generală

Cap 3.3.3.1 Infrastructura rutieră

Orașul este traversat de artera rutieră europeană E 60 /DN 1, importantă cale de acces a fluxurilor de turiști înspre și dinspre Sinaia. Categoriile de drumuri ale localității, care formează

infrastructura rutieră, sunt:

drumurile naționale:

DN1(suprapus peste E 60): București-Sinaia-Brașov

DN 71: Tărgoviște Sinaia ce face joncțiunea cu DN1, și partea sudică a orașului, între podul Izvorului Dorului și stadionul orașului.

drumuri locale

rețeaua stradală Rețeaua de străzi a orașului este foarte dezvoltată, lungimea totală a străzilor măsurănd circa 74,1 km, din care 53 km sunt drumuri orășenești modernizate.

Drumuri forestiere: create pentru valorificarea economică a zonei forestiere adiacente orașului, pot fi utilizate pentru acces sau chiar 絜 organizarea spațială a unor zone turistice; traseele acestora urmează, în general, rețeaua hidrografică sau urcă pe versanții munților.

Cap 3.3.3.2 Infrastructura feroviară

Orașul este traversat de calea ferată cu ecartament normal, electrificată, aparținănd liniei Magistrala 300. Linia de cale ferată este dublă avănd două gări pentru călători și mărfuri: Sinaia și Sinaia Sud-haltă.

Accesibilitatea aeriană

Cel mai apropiat aeroport de orașul Sinaia este aeroportul internațional Henry COANDĂ-Otopeni 106 km.

3.3.3.3 Echipare tehnico edilitară

Dotările tehnico-edilitare și de infrastructură generală existente la nivelul orașului Sinaia sunt prezente în cele ce urmează.

Alimentare cu apă

Orașul Sinaia dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă. Sursele de apă sunt următoarele: Vănturiș, Valea Izvorul Dorului, Valea Babei, Sfănta Ana, Valea Rea.

Lungimea rețelei de distribuție este de 70 de km (100 km dacă ne referim inclusiv la rețelele de aducțiune și transport).

Gradul de acoperire al localității este de 100%, iar numărul de utilizatorii este de 12.253(locuitorii permanenți ai orașului).

Canalizare

Evaluarea apelor uzate menajere se realizează în sistem centralizat printr-o rețea de conducte îngropate ( ce urmărește traseul străzilor), prevăzută cu cămine de vizitare și rupere a presiunii și o stație de epurare.

Lungimea rețelei de canalizare este de 60 de km. Gradul de acoperire al localității este de 90%.

Numărul de utilizatorii este de circa 11.028 (locuitorii permanenți ai orașului Sinaia)

în prezent se execută:

extinderea rețelei de canalizare și în zonele neacoperite(periferice)

modernizarea stației de epurare

construirea a două microstații de epurare ( dintr-un număr de 5 prevăzute într-un proiect aprobat)

Alimentarea cu energie electrică

Localitatea Sinaia este alimentată cu energie electrică din sistemul energetic național.

Energie termică

Energia termică necesară încălzirii și preparării apei calde menajere necesare locuințelor și obiectivelor social culturale este asigurată în mod diferit, în funcție de mărimea obiectivelor și modul de amplasare.

Pentru unele dintre blocurile de locuințe și pentru obiectivele social culturale (hoteluri, spital etc) sunt realizate centrale termice care funcționează cu gaze naturale sau cu combustibil lichid. Locuințele individuale și obiectivele sociale mici se încălzesc cu sobe cu gaze sau lemne, sau cu microcentrale termice cu gaze naturale.

Alimentarea cu gaze naturale

Orașul Sinaia are rețea orășenească de distribuție a gazelor naturale care funcționează în regim de presiune redusă, pentru alimentarea cu gaze a consumatorilor existenți la prepararea hranei sau pentru producerea energiei termice.

Tratarea deșeurilor

Activitatea de colectare și transport a deșeurilor menajere este administrată de S.C. URBAN GRUP S.A Sinaia. Operatorul de salubritate efectuează precolectarea, colectarea și colectarea selectivă a deșeurilor de ambalaje PET și hărtie carton, colectarea deșeurilor stradale, colectarea la cerere a deșeurilor voluminoase, transportul acestora la stația de transfer din orașul Bușteni, de unde, deșeurile menajere biodegradabile sunt transportate la depozitul ecologic din orașul Brașov, iar deșeurile PET compactate și deșeurile de hărtie / carton sunt predate la firma autorizată pentru reciclare.

Cap 3.4.4 Formele de turism practicate în zonă

Orașul Sinaia face parte din stațiunile turistice și balneo – climaterice, fiind prima ca importanță în cadrul localităților – stațiune din judetul Prahova. Statutul de stațiune se aplică întregului oraș, datorită împletirii funcțiilor unei stațiuni cu a unui oraș.
Profilul stațiunii este complex, aceasta oferind posibilități de desfășurare a mai multor activități: turism montan, turism de odihnă și recreere, turism itinerant cu valențe culturale, turism de afaceri și reuniuni, turism de tranzit, turism la sfărșit de săptămănă, turism de vănătoare, turism științific.
De asemenea, Sinaia oferă posibilitatea desfășurării activităților de tratament sanatorial, datorat bioclimatului și resurselor hidrominerale.

Cap.3.4.4.1 Turismul de odihnă și recreere

Acesta constituie o formă tradițională de turism care se poate practica în stațiunea Sinaia, adresându-se unei largi segmente de clientelă și implicit unor motivații foarte diverse. Se pot astfel organiza:

Drumeții montane: Vara, dar în unele cazuri și iarna, iubitorii de trasee montane pot întreprinde numeroase drumeții pe poteci și trasee marcate pănă la Cota 1400, Poiana Stânei, Vârful cu Dor, Valea Dorului, Piatra Arsă, Cota 2000, Piatra Arsă. Din toate aceste locuri se poate admira superba panoramă a zonei. Există un număr de 6 trasee turistice montane cu plecare din Sinaia, cele mai multe (5) în Munții Bucegi.

Sporturi de vară: stațiunea pune la dispoziția turiștilor terenuri de tenis de câmp; teren de fotbal; săli de fitnes, închirieri de biciclete, mountain Bike(există trasee de mountain-bike), închirieri de ATV-uri, alpinism(acesta este practicabil la Stânca Sfânta Ana). De asemenea, pentru cei mai curajoși, Sinaia este pregătită să ofere aventură și adrenalină în înaltul cerului, existănd posibilitatea practicării parapantei și a zborului cu balonul.

Organizarea de excursii în localitățile limitrofe: De exemplu, din Sinaia pot fi organizate excursii în celelalte stațiuni de pe Valea Prahovei (Bușteni, Azuga și Predeal) sau chiar în Brașov și Bran. Se mai poate organiza chiar un circuit de câteva ore Sinaia-Predeal-Râșnov-Brașov-Săcele-Predeal-Sinaia. Pot fi organizate și excursii câtre destinații mai îndepărtate cum sunt: Sibiu, Sighișoara, București, Valea Teleajenului, Cheia, Slănic Prahova etc.

Recent există în Sinaia un trenuleț turistic care oferă turiștilor un traseu de promenadă al orașului. Acesta este operat de o firmă privată, iar durata plimbării este de circa 20 de minute.

Cap.3.4.4.2 Turismul pentru sporturi de iarnă

Sinaia este o destinație consacrată pentru amatorii de sporturi de iarnă. Sporturile de iarnă practicabile în stațiune sunt reprezentate în principal de schi, dar se mai practică și plimbările cu snowmobilul, săniușul sau chiar parțial bob-ul.

Cap.3.4.4.3 Turismul cultural

Este bine reprezentat în Sinaia datorită obiectivelor cultural-istorice foarte valoroase, veritabile atracții turistice pe plan național și internațional cum ar fi Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Mănăstirea Sinaia, cazinoul. Totodată se remarcă arhitectura multor vile elegante construite de protipendada României, care alături de atracțiile de mai sus au dat renumele localității de Perla Carpaților. În același timp Sinaia, a atras numeroase personalități ale vieții culturale, care au vizitat localitatea ca turiști sau au locuit aici și au creat, inspirați de frumusețea locului: V. Alecsandri, N.Grigorescu, I.L Caragiale, N.Iorga, G.Enescu, Zehudi Menuhin, s.a.

Toate acestea constituie o zestre importantă de care dispune Sinaia pentru practicarea turismului cultural.

Cap.3.4.4.4 Turismul de afaceri

Existența dotărilor necesare organizării de seminarii, reuniuni, conferințe și congrese face posibilă practicarea acestei forme de turism în stațiunea turistică Sinaia. Aceste dotări se regăsesc practic în toate hotelurile de categorie superioară de confort: New Montana, Internațional, Palace, Anda, Sinaia, Mara, Bastion, Cota 1400.

Datorită îmbunătățirii ofertei specifice turismul de afaceri, acesta s-a dezvoltat în ultimi ani, devenind una dintre principalele forme de turism practicată în Sinaia. Stațiunea a devenit în ultimii ani un important punct de atracție pentru organizatorii de evenimente (conferințe, expoziții, întruniri, simpozioane, seminarii etc).

Cap.3.4.4.5 Turismul de week-end

Se desfășoară atât în sezonul estival cât mai ales în sezonul de iarnă pentru practicarea schiului, ceea ce se evidențiază, parțial, și din circulația turiștilor pe mijloacele de transport pe cablu din stațiunea Sinaia (telecabinele, telescaunul și mai recent telegondola), care sunt foarte solicitate la sfărșitul săptămănii. Acestă formă de turism este facilitată în special de apropierea de București (123km).

Cap.3.4.4.6 Turismul de tranzit

Această formă de turism este în continuă creștere și este facilitată de situarea stațiunii Sinaia pe DN1, principala arteră rutieră care face legătura între București și Brașov. Se preconizează că turismul de tranzit să fie foarte important în condițiile preconizatei autostrăzi București – Brașov.

Cap.3.4.4.7 Turism de sănătate și de tratament

Climatul și izvoarele cu ape minerale de pe Valea C稱nelui, bogate in sulf si fier, sunt remedii excelente 絈potriva surmenajului fizic și intelectual, asteniei, hipertiroidismului, afecțiunilor cronice ale căilor respiratorii superioare.

Odată cu descoperirea apelor minerale si a calitătilor terapeutice, Sinaia începe să devină în timp si statiune balneară, ca bază de tratament pentru diferite afectiuni: digestive, hepatobiliare, renale, endocrine, cardio-vasculare, respiratorii. De asemenea, statiunea este indicată pentru covalescentă, anemii, afectiuni neurologice si respiartorii, prin bazele de tratament de la hotelurile Păltinis si Mara.

Cap 3.4.5 Structurii de primire

Pentru o imagine exhaustivă a tuturor unităților de cazare din Sinaia s-au folosit două surse de date respectiv MIMMCTPL și Primăria Sinaia.

În urma analizării datelor din aceste două surse au rezultat următoarele concluzii:

total unități de cazare: 180

total locuri de cazare: 5.789

structura unităților de cazare: apartamente de închiriat(4,5%), camere de închiriat (20,7%), cabane (8,9%), hosteluri (1,7%), hoteluri (14%), hoteluri apartament (0,6%), moteluri (1,7%), pensiuni (27,9%), campinguri (0,6%), vile (19,6%).

Structura locurilor de cazare pe categorii de clasificare: 5 stele (0,3%), 4 stele(25,4%), 3 stele(27,3%), 2 stele(27,3%), o stea(5,5%), neclasificate pe stele(15,1%). Se observă predominarea categoriilor de clasificare medie și superioară (3, 4 și 5 stele) care depășește 50%.

Sursa: MIMMCTPL, Primăria Sinaia, date prelucrate

Cap.3.4.6 Structuri de alimentație

Conform M.I.M.M.C.T.P.L., în luna ianuarie 2008 în Sinaia funcționau 49 structuri de alimentație, de tip bar de noapte, bar de zi, cafe bar, cofetărie, cramă, disco bar, discotecă, pub, restaurant clasic, restaurant vânătoresc, snack bar. Dacă se adaugă și informațiile oferite de primăria Sinaia, numărul acestor unități crește la 66 structuri. Aceste 66 de structuri sunt împărțite pe categorii de clasificare astfel: lux-o unitate, 5 stele-o unitate, 4 stele-5 unități, 3 stele-19 unități, 2 stele- 33 de unități și o stea 7 unități.

În total aceste structuri dețin 8.144 de locuri de alimentație publică. Distribuția lor pe categorii de clasificare este: lux (2%), 5 stele(0,9%), 4 stele(8,4%), 3 stele (40,1%), 2 stele(45,6%), o stea(3%).

Categoria de clasificare medie și superioară deține aproape jumătate din numărul locurilor

(49,4%)

Sursa: MIMMCTPL, Primăria Sinaia, date prelucrate

Cap.3.4.7 Structuri și dotări pentru sporturi de iarnă

Lungimea totală a pârtiilor de schi în Sinaia este de 11,5 km. Următoarele pârtii sunt puse la dispoyiția turiștilor:

Valea Dorului – lung. 900 m – dificultate medie (roșie) – este deservită de telescaunul din Valea Dorului – dif. Nivel 180 m.

Valea Soarelui – lung. 900 m – mediu(roșie) – dif. Nivel 180

Carp – lung. 2500 m – dificil(neagră) – dif. Nivel 600m.

Alături de aceste pârtii, există trasee de schi care fac legătura între aceste pârtii, unde de asemenea se poate schia:

Scandurar – lung. 455 m – mediu(roșie) – dif. nivel 150 m.

Drum Vechi – lung. 4000 m – ușor(albastră) – dif. Nivel 420 m.

Drum de Vară – lung. 2900 m -mediu(roșie) – dif. Nivel 600 m.

Turistică – lung. 2800 m – mediu(roșie) – dif. Nivel 440 m – are traseul Cota 1400 – Orașul Sinaia.

Amintim totodată pârtia de schi fond de pe platoul Bucegi cu o lungime de 8.000 m și o diferență de nivel de 100 m.

Pentru practicarea săniușului există pârtia „Drumul Vechi – Cota 1300” cu o lungime de 300 m, o diferență de nivel de 60 m și pista de bob „Furnica-Sinaia” pârtie amenajată pentru competiții cu o lungime de 1500 m și o diferență de nivel de 30 m.

Tradiționalele concursuri de bob, sanie și skeleton se desfășoară pe o pârtie specială, situată în partea de vest a stațiunii, spre șoseaua ce urcă la Hotelul Alpin – Cota 1400. Pârtia are o lungime de 1500 m. Diferența de nivel între punctul de plecare și punctul de sosire este de 134 m; există 13 viraje, cu o pantă medie de 9%, pantă minimă de 3% și pantă maximă de 14%. Bobul pentru două persoane poate atinge o viteză de maxim 110 km/h, iar bobul de patru persoane, 120 km/h. Tot aici se organizează și concursuri de sanie și skeleton. Din anul 1995 funcționează Federația Română de Schi, Bob, Sanie și Biatlon. În prezent pârtia de bob este folosită doar parțial.

Instalațiile de transport pe cablu sunt dotări esențiale practicării sporturilor de iarnă și sunt reprezentate de :

2 telecabine, una între Sinaia și Cota 1400 cu următoarele caracteristici: lung. 2300 m – dif. Nivel 590 m – durata 7 min. – capac. 300 pers/h și cealaltă între Cota 1400-Cota 2000 cu o lungime de 1945 m, dif. Nivel 600 m – durat 6 min – capac. 270 pers/h

2 telescaune, unul între Cota 1400 – Cota 1950 cu o lungime de 1940 m care nu este în stare de funcționare și celălalt funcționabil între Valea Dorului – Furnica cu următoarele caracteristici lung. 980 m; dif. Nivel 180 m; durata 7 min; capac. 700 pers/h

4 teleschiuri: Valea Dorului – Vârful cu Dor, Furnica – Vârful cu Dor, Cota 1400 – Cota 1500, Vârful cu Dor – Cabana Vârful cu Dor cu o lungime totală de 1484 m.

5 babyschiuri Poiana Florilor – 250 m, Scândurari – 200 m, Valea Dorului – 200 m, Telecabina 1400 – 250 m și Furnica – 250 m.

O telegondolă care face legătura între Sinaia(zona Taverna Sârbului) – 987 m și Cota 1400. Telegondola are o capacitate de transport de 2000 de persoane pe oră și parcurge traseul cu o diferență de nivel de 402 m, în 6 minute.

Cap.3.4.8 Structuri de agrement

Structurile de agrement sunt extrem de diverse în stațiunea Sinaia de la terenuri de tenis, săli de fitness, piscine, parcuri, săli de biliard și tenis de masă, sală de bowling, teren de paintbal sau patinoar la posibilitatea închirierii de biciclete sau ATV-uri.

În Sinaia avem trei terenuri de tenis(unul la Hotel Mara, unul în zona mănăstirii și unul la Colegiul Mihail Cantacuzino), un teren de fotbal în cadrul stadionului orașului precum și două baze sportive situate la Școala Generală George Enescu și la Colegiul M. Cantacuzino. De asemenea există un teren de paintball situat în zona Vadul Cerbului între Sinaia și Bușteni precum și o sală de bowling la Hotel Internațional.

O importanță deosebită pentru agrementul stațiunii îl prezintă parcul Dimitrie Ghica. În prezent acest parc adăpostește mai mulți arbori seculari. Iarna în acest parc este amenajat un patinoar. Tot în acest parc se găsește un loc de joacă pentru copii. Alte locuri de joacă pentru copii din Sinaia se regăsesc în cartierele Izvor și Platou – Izvor.

În Sinaia există un centru de închiriere a bicicletelor, administrat de Asociația Familială Frățilă Cornel precum și patru centre de închiriere a ATV-urilor administrate de S.C. FIRST CONSULTING RODO SRL (5 ATV-uri de închiriat), S.C. INTERNAȚIONAL SA (6 ATV-uri de închiriat), S.C. STUD BAR SRL (10 ATV-uri de închiriat), S.C TORQUE EXTREM SRL (8 ATV-uri de închiriat).

Agrementul de incintă este reprezentat de săli de biliard situate în cadrul Complexului Liliana, Hotelul Bastion, SC Blu-Cafe SRL și în holul hotelului Sinaia, precum și de săli de tenis de masă la Hotel Mara, în cadrul sălii de sport a Școlii Generale George Enescu și a sălii de sport a colegiului M. Cantacuzino. Tot în cadrul agrementului de incintă avem piscinele interioare de la hotelurile Internațional, New Montana și Sinaia și sălile de fitness de la hotelurile New Montana, Regina, Sinaia, Marami, Cota 1400 și Internațional. O importantă dotare de agrement o constituie sala de sport polivalentă deținută de primărie unde se pot desfășura activități diverse: jocuri sportive de echipă (baschet, volei, fotbal, handbal), tenis de câmp, gimnastică de întreținere și fitness; totodată aceasta dispune de o sală de fitness dotată cu aparatură modernă.

Cap.3.4.9 Structuri de tratament balnear

Turismul balnear are în Sinaia o tradiție de peste un secol, dată fiind prezența unor valoroși factori naturali de cură – bioclimat și resurse hidrominerale. Istoricul balneologic al Sinaiei începe de la1880, când se inaugurează Stabilimentul Băilor de Hidroterapie. Mai târziu(1914) se deschide un al doilea edificiu cu același profil: Hotelul Băilor, în prezent actualul Hotel Păltiniș.

Hotelul Păltiniș dispune în prezent de o bază de tratament în care se tratează în special nevroze și reumatism. Pe lăngă aceste afecțiuni se mai tratează boli ale aparatului circulator și respirator, pareze, se fac recuperări post accidente vasculare, traumatisme. Există o sală de gimnastică recuperatorie, un cabinet de analize medicale și o sală de masaj. Mai există două baze de tratament de dimensiuni mai mici la hotelurile Mara și Cristal.

Cura profilactică este bine valorificată și în alte unități hoteliere care oferă centre de relaxare – spa(Hotel Internațional, Hotel New Montana, Hotel Sinaia).

Cap.3.4.10 Săli de conferință

În stațiune există spații adecvate pentru desfășurarea întrunirilor, unele dotate cu echipamente și instalații corespunzătoare, în incinta unor hoteluri și vile. Sălile actuale pot găzdui reuniuni de diferite genuri(conferințe, mese rotunde, seminarii, colocvii științifice). Aceste dotări se regăsesc practic în toate hotelurile de categorie superioară de confort(New Montana, Internațional, Palace, Anda, Sinaia, Economat,Mara, Bastion, Cota 1400).

Cap.3.4.11 Analiza circulației turistice

Analiza fluxurilor turistice în Sinaia și arealul Valea Prahovei – Brașov va avea la bază indicatorul cel mai relevant în analizele turistice de profil respectiv numărul de înoptări înregistrat în unitățile de cazare. Ca urmare, evaluarea turismului în zonă va fi derivată din preluarea datelor oferite de acest indicator.

Cu toate acestea, pentru început prezentăm cu titlu de exemplificare situația sosirilor de turiști în stațiunea Sinaia și în total areal Valea Prahovei – Brașov în perioada 2003-2007.

Sosirile de turiști în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov, 2003-2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov

Se observă că stațiunea Sinaia înregistrează o creștere importantă a sosirilor de turiști (+45,1%). Aceiași tendință pozitivă se evidențiază și per total zonă 55,9% în 2007 față de anul 2003. Ponderea stațiunii Sinaia în total sosiri în arealul Valea Prahovei – Brașov este una consistentă și se situează în jur de 30%, cu o tendință de ușoară scădere.

Revenind la analiza bazată pe numărul de înnoptări, în anul 2007 comparativ cu anul 2003, în stațiunea Sinaia s-au înregistrat cu 36,4% mai multe înnoptări, iar creșterea în arealul Valea Prahovei – Brașov a fost ceva mai mare (+39,6%).

Creșterea numărului de înnoptări în Sinia și arealul Valea

Prahovei – Brașov (2007/2003) (%)

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Dintre toate localitățile arealului Valea Prahovei – Brașov în anul 2007 cel mai mare număr de înnoptări era deținut de stațiunea Sinaia, în valori absolute peste 530 de mii de înnoptări, urmată de celelalte stațiuni.

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov

Exprimat sub formă relativă, Sinaia deținea 30,6% din numărul de înnoptări din arealul analizat în anul 2007, pondere apropiată de cea a sosirilor.

Stațiunea Sinaia se bazează foarte mult pe turismul intern, dat de o pondere de 80,3% a înnoptărilor turiștilor români în total înnoptări, turiștii străini reprezentând doar 19,7% din total înnoptări. Arealul Valea Prahovei – Brașov este caracterizat de aceiași situație cu o pondere de 80,6% a înnoptărilor turiștilor români și de 19,4% ale turiștilor străini.

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Analiza turismului receptor (engl. inbound tourism)

Se constată o evoluție pozitivă a numărului de înnoptări ale turiștilor străini intervalul 2007-2003, consemnându-se în Sinaia o creștere de 40,4% în 2007 comparativ cu anul 2003. Această creștere se consemnează și la nivelul arealului analizat (+42,4%). Totodată se constată că peste 30% din numărul de înnoptări ale turiștilor străini din arealul Valea Prahovei Brașov este deținută de Sinaia.

Înnoptările turiștilor străini în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov, 2003-2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov

Este important de văzut care sunt principalele țări de proveniență ale turiștilor străini în stațiunea Sinaia. Israelul este prima piață emitentă cu o pondere destul de însemnată (40,7%), iar a doua piață este reprezentată de SUA (7,5%), a treia și a patra de Federația Rusă (5,4%) și respectiv Spania (4,1%). A cincea piață emitentă este Italia (3,9%).

Totuși situația este puțin diferită la nivelul arealului analizat. Deși, și în acest caz cea mai importantă țară emitentă de turiști pentru arealul Valea Prahovei – Brașov este tot Israel care deține o pondere de 27,1% din numărul total de înnoptări, următoarele țări emitente sunt în ordine, Germania (9,5%), Marea Britanie (8,3%), Italia (5,6%), SUA (5,3%).

Principale țări generatoare de turiști în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov, anul 2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Notă: date bazate pe numărul de înnoptări

Un alt indicator care caracterizează turismul receptor în zona analizată este durata sejurului. În general se poate spune că în stațiunea Sinaia că nu s-au înregistrat modificări semnificative la nivelul duratei sejurului aceasta oscilând în intervalul 2,5-2,9 zile. Arealul Valea Prahovei – Brașov o durată a sejurului relativ inferioară celei înregistrate la nivelul stațiunii Sinaia (2,4-2,5 zile).

Durata sejurului turiștilor străini în Sinaia și

total areal Valea Prahovei – Brașov, 2003 – 2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Analiza duratei sejurului turiștilor străini la nivel de luni arată că în Sinaia, în luna ianuarie se înregistrează cea mai mare durată a sejurului (5 zile). Și la nivelul zonei analizate luna ianuarie este luna cu durata sejurului cea mai mare (4 zile).

Durata sejurului turiștilor străini pe luni, în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov,

anul 2007 (zile)

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Analiza turismului intern (rezidenții cazați în zonă)

În stațiunea Sinaia se constată o evoluție pozitivă a înnoptărilor turiștilor români în intervalul 2003-2007, consemnându-se o creștere de 35,5% în 2007 comparativ cu anul 2003. Arealul Valea Prahovei – Brașov consemnează o creștere de 38,9%, ușor superioară mediei la nivelul stațiunii Sinaia.

Înnoptările turiștilor români în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov, 2003-2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov

Sinaia deține în general peste 30% din înnoptările turiștilor români în această perioadă.

Spre deosebire de turiștii străini, în cazul turiștilor români se remarcă o ușoară scădere a duratei sejurului nivelul stațiunii Sinaia de la 2,6 zile în 2003, la 2,4 zile în 2006 și 2,3 zile în 2007. Această situație este vizibilă și la nivelul arealului Valea Prahovei – Brașov.

Durata sejurului turiștilor români în Sinaia și total areal

Valea Prahovei – Brașov, 2003 – 2007

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

În ceea ce privește sejurul turiștilor români defalcat pe luni, se constată că în Sinaia și la nivelul arealului Valea Prahovei – Brașov, sezonul de vară este perioada când se înregistrează cea mai mare durată a sejurului, lunile iulie și august.

Durata sejurului turiștilor români pe luni, în Sinaia și total areal Valea Prahovei – Brașov

Sursa: Direcțiile Județene de Statistică Prahova și Brașov, date prelucrate

Gradul de ocupare al locurilor de cazare (indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune)

În general în perioada 2003-2007 gradul de ocupare al locurilor de cazare în stațiunea Sinaia s-a situat în jurul valorilor de 34-36% cu oscilații anuale.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Prahova

Cap.3.5 Strategii de dezvoltare a turismului propuse pentru orașul Sinaia

Pentru a afla ce strategii au fost propuse pentru stațiunea Sinaia, am fost la Institutul Național de Dezvoltare Turistică din București, unde am găsit Master Planul de Dezvoltare în Valea Prahovei și Brașov din anul 2008, coordonatorul proiectului a fost Camelia Surugiu.

În primul rănd din studierea Master Planului am aflat că în zona Sinaia pănă în anul 2008

nu a fost elaborat un plan de dezvoltare, care să fie propus autorităților locale.

În cele ce urmează, am să prezint pe scurt proiectul, care este format din trei fraze:

Analiza Zonei

Strategia de Dezvoltare a Zonei

Strategia de implementare

Pentru analiza zonei a fost necesară deplasarea la fața locului a unui grup de cercetători pentru culegerea de informații despre zona în cauză, informațiile fiind luate de la primariile locale, institute de statistică etc.

În următoarele două subcapitole, mă voi referi la Strategia de Dezvoltare a Zonei făcănd o comparație între proiectele existente, proiectele propuse în anul 2008 și ce s-a realizat pănă în anul 2014.

3.5.1 Proiecte existente(în anul 2008)

La nivel local autoritățile au demarat o serie de proiecte de dezvoltare a infrastructurii tehnico-edilitare(alimentarea cu apă, canalizare, extinderea rețelei de drumurietc), a infrastructurii de transport pe cablu, extinderea domeniilor pentru spațiile de iarnă, dar și de îmbunătățire a oferte de agrement și a celei pentru organizarea de evenimente.

Proiectele sunt finanțate din bugetele locale, ajutor guvernamental, credite bancare ori din surse externe.

Sinaia a construit o telegondolă, investiția s-a ridicat la circa 7.7 milioane de euro, iar banii provin de la bugetul de stat, de la bugetul local și din credite bancare făcute de primarie.

Încă din 2008, autoritățile locale lucrează la Planul Urbanistic Zonal pentru arealul din jurul telegondolei, care va avea ca scop Reamenajarea Părtiei Noi, zonă care se dorește a fi dezvoltată din punct de vedere turistic și transformată în stațiunea turistică Sinaia, ce va deveni zona de agrement cu multiple funcțiuni. Suprafața acestui areal este de 70 de h și în prezent se află în curs de aprobare de către primăria Sinaia.

În cadrul aceluiași proiect se află și omologarea la standarde internaționale a părtiilor de schi Carpul și Drumul de Vară, respectiv instalații de înzăpezire artificială, instalații de nocturnă etc. Sursele de finanțare pentru acest proiect există și el va fi scos la licitație.

În ceea ce privește infrastructura tehnico-edilitară, se află în derulare programul SAMTID destinat îmbunătățirii stării tehnice a infrastructurii locale și calității serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în orașele mici, cu mai puțin de 150.000 de locuitori. La nivelul orașului Sinaia acest program urmărește îmbunătățirea rețelei de alimentare cu apă. Primăria Sinaia în ultimi 4 ani a făcut investiții importante în această direcție în sensul că au fost înlocuite tronsoanele care nu erau cuprinse în programul SAMTID, de asemenea, rampa de gunoi a orașului a fost închisă și însămănțată cu iarbă.

Pănă în 2008 au fost reabilitate 52 de străzi și sunt în proiect reabilitarea și altor tronsoane, respectiv sistem de canalizare, alimentare cu apă, trotuar, borduri, carosabil și gaze.

Din fondurile Ministerului Culturii au fost reabilitate Școala Principesa Maria, Centru Bugetar George Enescu, Colegiul Cantacuzino și Centrul Cultural Carmen Silva, iar primăria a acordat sprijin financiar pentru protejarea Casei Iorga.

3.5.2 Proiecte propuse

În Sinaia primăria orașului are elaborat un studiu de fezabilitate complex privind extinderea domeniului pentru sporturile de iarnă. Astfel, la nivelul Cota 2000 din stațiunea Sinaia se proiectează un sistem complex de înzăpezire artificială și două sisteme de transport pe cablu pentru turiștii ce aleg ca loc de practicare a sporturilor de iarnă această stațiune. Valoarea investiției se ridică la aproximativ 22 milioane de euro. Obiectivele investiționale aferente acestui proiect cuprind următoarele elemente principale:

Telescaun debraiabil Valea Soarelui cu 6 scaune și acoperit. Lungimea este de aprox. 1450 m, iar diferența de nivel de 300 m. Capacitatea de transport inițială va fi de 1800 persoane/oră, iar cea finală de 2000 persoane/oră.

Teleschi cu bare T Valea Soarelui (Laptici) pentru două persoane. Lungimea instalației este de 1050 m, iar diferența de nivel de 205 m. Capacitatea de transport de 1000 persoane/oră, iar durata cursei de 5 minute. Stația inferioară a teleschiului va fi la cota 1850, iar stația superioară se va afla la cota 1900 m.

Instalație de înzăpezit artificială a părtiilor Valea Soarelui, Valea Dorului și arealul din proximitatea stației de plecare a telegondolei (alcătuită din priză de apă, rezervor de stocare, 2 stații de pompare, sistem de distribuție a apei, electranți și tunuri de zăpadă)

Grupuri sanitare pentru schiori ce vor veni pe această vale și stația de epurare necesară

2 utilaje de bătut zăpada și clădire garaj pentru adăpostirea acestora.

De asemenea, autoritatea locală are un proiect Părtia Nouă ce urmărește amenajarea(nocturnă, înzăpezire artificială) și lățirea vechii părtii de schi în vederea omologării la standarde internaționale.

În prezent se află în curs de avizare Planul de Management pentru Parcul Natural Bucegi și obținerea terenului cu o lățime de 20 m necesar lărgirii părtiilor. De asemenea, se va amenaja o parcare de 500 de locuri în zona Telegondolei.

Totodata, Primăria Sinia dorește realizarea unui parteneriat public-privat pentru construcția unui parc acvatic și a unui hotel cu circa 100 de camere, care să fie clasificat la 4 sau 5 stele, investiția în acest proiect fiind estimată la circa 10-12 milioane euro. Aqua park-ul va fi acoperit și va avea trei sau patru bazine, dar și restaurante și baruri.

Autoritatea locală mai are diverse alte proiecte privind reabilitarea Capelei Stirbei, amenajarea părtiei de schi pentru copii lăngă Taverna Sărbului, aducerea în administrare a părtiei de bob etc.

Surse de finanțare. În perioada 2007-2013 turismul românesc, în general și orașele fie ele declarate stațiuni, orașe turistice sau pur și simplu localități urbane vor beneficia de resurse financiare provenite din următoarele surse:

Programul operațional regional(POR)

Programul Operațional Sectorial de Mediu(POS Mediu)

Programul de Cooperare Transnațională Sud Estul Europei

Stadiul proiectelor prezentate mai sus în anul 2014

Pentru a afla ce proiecte au fost finalizate pănă în anul 2014, a trebuit să mă deplasez în orașul Sinaia la Centrul de Informare și Promovare Turistică.

Am descoperit următoarele situații:

Am aflat,că în prezent pârtia „Valea lui Carp” a fost omologată internațional odată cu candidatura stațiunii Sinaia la FOTE 2013. Pârtia „Drumul de vară” nu a fost omologată internațional, fiind omologată intern de către Ministerul Turismului. În prezent cele două părtii nu au instalații de nocturnă și nici instalații de zăpadă artificială și nici nu vor avea într-un viitor apropiat-vorbim despre părtii care au expozeu sudic-sunt cele cu fața spre oraș- și care nu vor putea atrage un astfel de proiect, în primul rănd datorită aceste poziționări- sunt părtii foarte bune în condiții de iarnă foarte serioasă, cu temperaturi constant scăzute și cu ninsoare abundentă.

Telescaunul debraiabil Valea Soarelui a fost dat în folosință în anul 2010.

Teleschiul cu bară T face parte dintr-un proiect mai mare pe care primăria îl are deja în stadiul de studii de fezabilitate, studii topo și geo, proiect legat de construirea unei linii noi de telegondolă care să lege Cota 1.400 de Cota 2.000, pe lăngă care vor fi construite și mai multe teleschiuri în afară de cel menționat mai sus. Acest proiect se va depune în acest an în 2014 spre finanțare din fonduri europene.

Instalația de zăpadă artificială pe părtiile Valea Soarelui și Valea Dorului vor fi gata în cursul anului 2014.

Grupurile sanitare sunt de tipul celor temporare pe care primăria le închiriează pe durata sezonului de schi de la o firmă specializată, și care, la sfărșitul sezonului sunt colectate și vidanjate de către firma respectivă.

Părtia Nouă a fost gata în ianuari 2014 și beneficiază atât de nocturnă cât și de instalații de producere a zăpezii artificiale-tunuri de tip lance.

A fost amenajarea părtia de schi pentru copii de lăngă Taverna Sărbului

Proiectul „Via Sinaia-Design Verde Deschis” de reabilitare a infrastructurii tehnico-edilitare este în curs de desfășurare și va fi finalizat în luna octombrie 2014.

Pentru construcția Aqua-parkului încă se caută un investitor.

Odată cu finalizarea Aqua-Parkului cu finalizarea proiectului „Via Sinaia-Design Verde Deschis” și a terminării proiectului de înzăpezire artificială a părtiilor Valea Soarelui și Valea Dorului, autoritățile se așteaptă la o creștere a numărului de turiști care vin în Sinaia.

CAP IV. Promovarea stațiunii Sinaia

Cap 4.1 Noțiuni teoretice privind promovarea în turism

Promovarea in turism15 constă într-un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizeaza transmiterea permanentă, pe diverse căi, a unor mesaje destinate informarii atât a clienților potențiali, cît și a operatorilor de turism asupra caracteristicilor pieței, produselor și serviciilor turistice oferite, spre comercializare, cu scopul de a consolida o imagine pozitivă și de a cultiva o atitudine favorabilă fata de acestea și firmă, respectiv de a determina, în mentalitatea și obiceiurile de cumpărare și consum ale turiștilor, modificari convenabile întreprinderii ofertante (emițătoare sau beneficiară a mesajelor).

Strategia de promovare turistică parcurge, în general, un proces de perfecționare și adaptare, fiind nevoită să acționeze adecvându-și strategiile în virtutea poziționării între un produs cu caracteristici complexe și în necontenită evoluție și un consumator cu o motivație diversă și o elasticitate accentuată a cererii, în condițiile unei piețe aflate într-un proces de continuă transformare. Așadar, de la produs la consumator, prin intermediul pieței de profil, acești factori esențiali de pe „traseul” promovării turistice își evidențiază pregnant specificul, complexitatea și tendința de schimbare(evoluție). De aceea elaborarea strategiei de comunicare promoțională la nivelul regiunii turistice, integrarea acesteia în strategia globală, conceperea unui mix promoțional de natură să valorifice eficient instrumentele promovării constituie premise și rigori pentru acțiuni coordonate, coerente, interdependente (inteligent corelate) în acest domeniu esențial pentru un operator de turism.

Crearea unei imagini turistice pozitive și corecte a unei destinații pe piețele turistice, recâștigarea și dezvoltarea piețelor emitente tradiționale sau a altor piețe netradiționale, și sporirea numărului de turiști străini fac necesare următoarele:

promovarea produselor prioritare în oferta turistică(agroturism și ecoturism, turism balnear, turism cultural și religios);

elaborarea de programe turistice noi pe baza studiilor de piață realizate de instituții specializate;

îmbunătățirea sistemului de finanțare a activității de marketing și promovare;

utilizarea pe scară largă a tehnologiei informației și a sistemelor create pe baza acesteia(sistemul computerizat de rezervări, sistemul computerizat de marketing al destinației);

dezvoltarea la nivel național și local al rețelei teritoriale de centre/puncte pentru informare și promovare turistică a stațiunilor, satelor, ariilor protejate, a traseelor, a târgurilor și a expozițiilor, a centrelor de congrese și a reuniunilor de afaceri;

elaborarea de materiale publicitare pentru promovarea ecoturismului(parcurile naturale, agroturism);

organizarea unor evenimente de mare amploare pe principalele piețe străine pentru promovarea ofertei turistice specifice;

reducerea numărului de participări la târgurile de turism din străinătate și concentrarea resurselor financiare pentru cele mai importante;

includerea produselor turistice în cataloagele marilor firme tour-operatoare;

realizarea și prezentarea pe marile canale de televiziune din lume a unor spoturi publicitare cu produsele turistice reprezentative;

împuternicirea unor agenți economici din diverse țări pentru a derula activități de promovare a produselor turistice, pe piețele respective sau în terțe țări(parteneriat sau lobby).

Strategiile promoționale în turism necesită investiții importante din cauza întinderii geografice mari a pițelor turistice, manifestării unei concurențe internaționalenacerbe și caracterul intangibil al produsului turistic.

Aplicarea acestor strategii ce vizează dezvoltarea turismului se realizează prin diferite metode, care, la rândul lor reprezintă acâiuni practice prin care destinația turistică își valorifică în modul cel mai eficient potențialul, adaptându-se condițiilor impuse de piață și orientăndu-se în același timp spre atingerea obiectivelor strategice.

Pentru ca toate strategiile de management să-și poată îndeplini obiectivele trebuie avute în vedere următoarele:

oferirea pașilor pentru îndeplinirea obiectivelor, iar cele strategice pot fi avantajele competitive, asigurarea rolului conducător în ce privește prețul sau calitatea unui produs turistic, segmentarea pieței și altele;

stabilirea de priorități în alegerea și prospectarea segmentelor de piață pe baza resurselor proprii;

posibilitatea executării în timp a situației realizării obiectivelor(control strategic);

prezentarea unui raport cu concluziile rezultate din aplicarea strategiei de piață;

prezentarea în scris, sub formă de documenete strategice, de cele mai multe ori cu caracter obligatoriu, a deciziilor de management.

Publicitatea în turism

Ana Ispas consideră că publicitatea face parte integrantă din planul de marketing iar punerea sa în aplicare trebuie coordonată cu celelalte mijloace promoționale (promovarea vânzărilor relațiile publice, marketingul direct etc.) și la celelalte activități de marketing legate de politica de produs, preț și distribuție.16

Publicitatea se caracterizează prin cumpărarea unui spațiu în cadrul unui suport promoțional; de aceea ea trebuie considerată ca o investiție căreia i se pot efectua o serie de calcule de rentabilitate economică.

Pentru a realiza în bune condiții publicitatea turistică și pentru a putea atinge obiectivele propuse, de la început trebuie luate șase decizii17 : ce anunțăm? (tema), cui? (publicitătii), unde? (suportul), când? campania publicitară, cum? (anunțul și cu ce efort? (bugetul), ultima decizie condiționându-le pe celelalte.

În domeniul turismului putem alege între două tipuri de medii: presa (scrisă, vorbită sau televizată); alte medii (afișajul, poșta, anunțurile etc.).

1. Publicitatea turistică în presa scrisă

A) Tema – Publicitatea turistică trebuie să ofere un mesaj cât mai simplu posibil, si nu o înșiruire de argumente sau de propuneri. Pentru aceasta trebuie să se plece de la principiul că clientul potențial nu știe – și de multe ori nu dorește – să aleagă dintr-o gamă prea variată: el preferă să i se propună produsul turistic cel mai bun.

Această unicitate a mesajului nu este totdeauna așa de simplu de realizat. Din motive financiare, este destul de frecvent întâlnită situația realizării unor campanii publicitare comune de către mai multe stațiuni turistice sau mai multe regiuni. Esențialul este ca publicul vizat să fie același pentru toți partenerii și ca mesajul să nu se disperseze, oferindu-se simultan mai multe teme; pentru aceasta, anunțul trebuie să cuprindă ceea ce partenerii au cu adevărat în comun: de regulă, un produs turistic sau o destinație.

B) Ținta – Pe piețele pe care există o concurență liberă, cazarea turistică se prezintă ca un produs relativ rigid, dificil de modificat sau de adaptat la fluctuațiile cererii. De aceea atenția este orientată asupra cercetării și identificării clientului potențial, adică adaptarea clientului la pradusul turistic, mai degrabă decât readaptare produsului la preferințele diferiților clienți.

Din această cauză, ținta publicității unui produs sau destinație turistică dată este destul de bine cunoscută și relativ nemodificată. În acest caz studiile de piață se realizează într-un singur sens: pentru stabilirea țintelor, a argumentelor publicitare adecvate acestora, stabilirea mediilor adaptate acestor ținte și pe cât posibil, asocierea mai multor mijloace publicitare convergente simultan cu forme ale relațiilor publice capabile să le crească impactul.

C) Suportul – Alegerea suporturilor pulicitare pentru o întreprindere, un lanț hotelier sau o stațiune turistică, realizată prin înțelegerea dintre client și agenția de publicitate în funcție de studiiie de piață efectuate, depinde de o serie de criterii precum:

– nivelul tarifelor practicate și tipul prestațiilor oferite: pentru stațiuni sau hoteluri de lux, se pretează reviste de lux sau cotidiene urmărite de elita societății;

– capacitatea unității: pentru stațiuni sau hoteluri destinate publicului larg se folosesc mediile de masă;

– modul de comercializare a produsului turistic: vănzarea produselor forfetare, prin agenți de turism implică, între altele, publicitatea realizată de revistele de specialitate;

– publicul vizat: anumite produse turistice, de exemplu cursurile pentru gospodine ș.a.m.d. își vor găsi locul în revistele destinate femeilor; este, de asemenea, și cazul vacanțelor de tip familial, cunoscându-se rolul femeilor în adoptarea deciziilor de petrecere a vacanței. Alte tipuri de produse turistice (cursuri de învățare a unei limbi străine, vacanțe sportive, produsele de tip eveniment) își găsesc cel mai potrivit loc în revistele pentru tineri.

D) Campania publicitară. În pregătirea unei campanii publicitare trebuie să se țină cont de timpul necesar pentru conceperea campaniei, atragerea suporturilor și rezervarea spațiilor, obținerea ilustratelor, pozelor, fabricarea afișelor etc. Toate acestea necesită, de regulă, un timp mult mai larg decât se prevede inițial.

Perioada și durata unei campanii, frecvența și datele de apariție depind de o serie de criterii, diferite de la o piață la alta și care urmăresc prezentarea mesajului în momentul cel mai propice luării deciziei de către client. O campanie excelentă, dar care a început sau s-a terminat cu 15 zile mai devreme este o irosire din punct de vedere al publicității în turism.

Numai printr-o bună cunoaștere a pieței turistice se poate alege cel mai bun moment de realizare a campaniei publicitare. De exemplu, campaniile publicitare de prezentare a produselor turistice pentru petrecerea sezonului de vară în Franța se desfășoară, în Marea Britanie, în perioada decembrie-ianuarie: rezervările se fac mai târziu, cam în perioada februarie-martie.

E) Anunțul. Pentru întreprinderea sau stațiunea care vizează clientela directă, anunțul câștigă un interes dacă se bazează, cel puțin cu titlu de exemplu, pe aspectul concret al unui produs oferit la un preț atrăgător. Ea pune astfel publicitatea în serviciul comercializării. Poate fi vorba despre un tarif de "șoc" ( cel mai adesea un produs forfetar pentru extrasezon într-o cameră modestă .

Anunțul turistic inclucle frecvet un cupon de răspans pentru a ușura decizia clientului potențial. Acest fapt este frecvent pe piețele anglo-saxone și germane, în Franța și în țările în care ziarele cotidiene au tiraje mari.

Formatul anunțului depinde de bugetul publicitar și este invers proporțional cu frecvența de repetare; el ține cont de circumstanțele proprii pieței, de obiceiurile locale ce trebuie descoperite cu ajutorul agenției de publicitate.

F). Controlul eficacității publicității și bugetul publicitar – Dacă eficacitatea publicității turistice nu mai trebuie demonstrată, bugetele publicitare sunt de puține ori corespunzătoare. Numeroase studii și sondaje au arătat că publicitatea este indispensabilă, are un randament rapid și cumulativ de la un sezon la altul.18

Controlul a posteriori asupra unei campanii publicitare, asupra relațiilor publice, promovării vânzărilor, etc: este absolut necesar. El se realizează pe două planuri și urmărește măsurarea eficacității unei campanii atât în ceea ce privește impactul asupra publicului, cât și în privința creșterii volumului activității, exprimate în număr de turiști sau în încasări din turism.

Eficacitatea unei campanii publicitare poate fi controlată chiar înainte de apariția sa, prin sondaj sau testarea mai multor variante de anunțuri în cadrul unui grup mic, așa cum se întâmplă în cazul campaniilor realizate de marile societăți de transport turistic.

2. Pubticitatea radiofonică

Rezultatele bune obținute prin publicitatea radiofonică în domeniul turismului în unele țări dezvoltate, se explică prin caracteristicile auditoriului acestui mediu publicitar: automobiliștii, pe parcursul deplasării lor cu mașina; tinerii, la anumite ore sau pe anumite posturi; mamele, pe parcursul zilei etc

3. Publicitatea televizată

Fiind un mediu scump, televiziunea nu se justifică decât pentru o pramovare a turismului de masă. Ea este folosită mai ales de marile companii de transpart și de principalii touroperatori care se adresează unui public nediferențiat, având un niwel de viață destul de ridicat și deci care poate călători nestingherit.

4. Publicitatea prin cinematograf

Este mai mult o publicitate care oferă un produs precis, comercializabil imediat sau un obiectiv apropiat, ușor de atins.

Cinematograful face parte dintr-o categorie de suporturi publicitare, relativ costisitoare, care nu-și poate identifica bine "subiecții" asupra cărora acționează.

5. Publicitatea exterioară

Include utilizarea în scopuri publicitare a afișelor, panourilor publicitare și însemnelor luminoase. În țările în care este permis acest lucru, panourile urbane de 3x4m sau 3x8m sau panourile rutiere mai mari ( 4x6m sau 4x12m ) sunt utilizate cu succes pentru promovarea stațiunilor sau a transportatorilor. Semnalizarea locală în domeniul hotelăriei are avantajul că se adresează atât clientelei locale, cât și clientelei aflate în trecere.

Promovarea produsului turistic

După crearea produsului turistic, stabilirea canalelor de distribuție și a prețurilor, în scopul vânzării lui trebuie să întreprindem o serie de măsuri pentru a-l face cunoscut consumatorului, adică să-l prezentăm pieței. Rolul de prezentare al prodsusului turistic revine promovării ca parte integrantă de marketing turistic. Prin promovarea turistică înțelegem, așadar, procesul complex de legături create între create între produsul turistic și consumatorul lui potențial, proces în care sunt folosite o serie de instrumente specifice cum sunt reclama și relațiile publice, în scopul de a determina clientul să-l cumpere.Promovarea poate îmbrăca diferite forme și poate folosi diferite instrumente. Dintre formele principale reținem câteva; în primul rând, promovarea directă care are loc atunci când desfacerea produsului turistic se face direct de către producător, fără intermedierea angrosiștilor și detailiștilor. În al doilea rând vorbim de promovarea convențională proprie desfacerii prin intermediul angrosiștilor și detailiștilor.19

Reclama reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispune lucrătorul de marketing în activitatea sa de promovare a produsului turistic. Privită sub raportul ei concret de manifestare, reclama se înfăptuiește în principal prin mesaje publicitare, menite să-l determine pe consumator să reacționeze pozitiv la ofertă făcută. Mai concret, acestea trebuie să-l determine pe consumatorul potențial să treacă de la atitudinea de totală ignoranță în legătură cu produsul nostru la cea de percepție a existenței lui și la cunoașterea principalelor caracteristici ce vin în întâmpinarea dorințelor sale. În final, el trebuie să se decidă să-l cumpere, fiind convins de avantajele și utilitatea lui.

Rolul propagandei turistice este de a face cunoscută și înțeleasă o țară, o zonă turistică sau o stațiune turistică, un produs turistic (mai puțin) și de a cultiva în cercurile largi de turiști potențiali simpatia pentru valorile culturale și atracțiile naturale pe care acestea le oferă. Scopul final este de a stârni interesul și dorința pentru vizitarea țării în cauză, a zonei turistice sau a stațiunii. Atunci când facem propagandă turistică nu ne putem limita numai la prezentarea potențialului natural și antropic al unei țări sau zone turistice, ci trebuie mers mai departe prezentând date despre rezultatele economice, despre progresul științific și social, despre literatura ei clasică și contemporană, despre tradițiile istorice, despre folclor, artă, arhitectură, muzică tec. Deci, propaganda turistică are un caracter larg, general, favorizând mișcarea turistică spre țara respectivă.

Spre deosebire de propaganda turistică, publicitatea are un rol mult mai direct și îmbracă forme mult mai concrete. Ea îndeplinește în primul rând rolul de informare a consumatorului asupra unui produs turistic bine determinat, oferit pe piață într-o anumită perioadă, de a-i crea o opinie favorabilă față de produsul turistic oferit și de a stimula pe această cale vânzările. Cu alte cuvinte, publicitatea are o arie de cuprindere mai mică decât propaganda turistică. Ea prevede vânzarea produsului turistic și, totodată, îl însoțește în scopul creșterii încasărilor. Din acest punct de vedere, publicitatea este un act pur comercial și, în consecință, diferă de propaganda turistică prin scopul pe care-l urmărește.

Domnul profesor Sandu P.20 conisderă că publicitate este o tehnică de comunicare ce-și propune să stabilească un contact între vânzător și cumpărător pentru a-l încuraja pe acesta din urmă să achiziționeze un anumit produs.

Imaginea turistică este un rezultat al acțiunilor de propagandă turistică și de publicitate. Ele sunt sintetizate în câteva repere care constau din informații turistice primite, conținutul serviciilor turistice de care a beneficiat și raționamentul propriu a turistului. Cât privește informațiile, acestea pot vi culese din anturajul turistului (el este dispus să asculte cu atenție impresiile de călătorie ale celor din jurul său), din partea birourilor turistice sau a agențiilor de voiaj, sau din diverse alte surse. Deseori aceste informații pot să aibă o tentă subiectivă de a accepte o destinație recomandată. Cel mei puternic asupra imaginii influențează, însă, conținutul serviciilor turistice, respectiv calitatea și diversificarea lor. La fața locului turistul confruntă realitățile întâlnite în timpul consumului turistic cu imaginea creată apriori prin intermediul propagandei și publicității turistice.

Pornind de la aceste constatări, rezultă că reclama trebuie să creeze și să mențină mereu proaspătă imaginea turistică a unei țari sau zone turistice. Prin concepția vizuală care o imprimă, ea trebuie să sublinieze ceea ce este caracteristic din punct de vedere turistic acelei zone sau țări.21

În dorința de a obține rezultate comerciale cât mai importante, unele organizații turistice recurg la crearea unei imagini idilice, chiar false, a patrimoniului turistic național, alterând în mod conștient realitățile. Este ușor de imaginat de consecințe poate avea o asemenea politică a reclamei. În fapt, imaginea turistică ar trebui să fie cât mai veridică, în conformitate cu realitatea concretă. De aici decurg o serie de principii după care să se orienteze activitatea din acest sector.

În primul rând, ea trebuie să fie vizibilă, folosind forme inteligente de exprimare și argumente bine selecționate. În al doilea rând, trebuie să fie remarcată (adică citită), să stârnească interesul și curiozitatea clienților cărora li se adresează mesajul publicitar. În al treilea rând, trebuie să fie înțeleasă, să fie clară. O reclamă neidentificabilă, din care nu se poate reține nimic, nici țara, nici stațiunea și care nu are nici o valoare promoțională, ne face un deserviciu. În sfârșit, ea trebuie să fie reținută. Or, pentru aceasta sunt necesare argumente logice și convingătoare.

Turismul modern presupune schimbarea rapidă a cererii. În strânsă legătură cu aceasta, oferta trebuie să se adapteze cât mai repede nevoilor pieței, atrăgând după sine o extindere a publicității. Dar, cum se știe, publicitatea costă. Din această cauză, nu ne putem permite să adresăm mesajele noastre publicitare oricărei cerințe și oricărui consumator potențial individual, ci doar acelora care, prin caracterul cererii lor, sunt cei mai apți a fi captați de aceste mesaje. Aceasta implică o preselecție a receptorilor de mesaje, adică o depistare așa-numitului public de audiență (target audience). Prin public de audiență înțelegem acea parte a peței la care urmează să ajungă mesajele publicitare privind produsele noastre. Identificarea publicului de audiență nu înseamnă numai cunoașterea cantitativă a pieței potențiale, asupra structurii de vârstă, de venituri, asupra condițiilor mediului de reședință, motivațiilor de a călători ș.a.m.d.22

După selecționarea segmentelor de piață interesante în achiziționarea produsului nostru, urmează să stabilim încă doi factori importanți pentru acțiunea de reclamă și anume: liderii de opinie și factori de decizie în cumpărarea produsului turistic.

Așa cum am mai arătat, oamenii, în general, sunt puternic influențați de comportamentul de grup. În plus, practica de până acum a demonstrat faptul că, de regulă, comportamentul consumatorului se caracterizează printr-o anume rigiditate, printr-o anumită stare de inerție, de obișnuință în consumarea unor produse acceptate în trecut, în împrejurări similare. Consumatorul acționează, deci, după modelele obișnuite, fără a lua noi hotărâri care să-i schimbe radical acest comportament. Pentru a promova noile produse turistice și pentru a întrerupe acest consum repetat, de rutină este nevoie de a identifica acei lideri de opinie capabili să influențeze decizia turistului potențial de a-și schimba mediul ambiant obișnuit, prin călătorii spre locuri noi. În ceea ce privește factorul de decizie el se adresează acelor persoane care au de spus un cuvânt important, dacă nu chiar hotărâtor, în cumpărarea produsului turistic. Se știe că, de multe ori, decizia de cumpărare aparține soției, îndeosebi în cazul călătoriilor pentru familiile cu mulți copii. Mesajele pot capta interesul publicului de audiență numai în măsura în care conținutul lor este relevant față de trebuințele, cerințele celor cărora le sunt adresate. Să luăm ca exemplu excursiile. Acestea, de regulă, au un conținut identic, indiferent de vârsta participanților la ele. Cu toate aceste, motivația cumpărării lor este diferită la grupele de vârstă mai tinere (care sunt atrase, să zicem, de caracterul lor instructiv), față de grupele de vârstă medii (care pot urmări, de pildă, scopul recreativ). În consecință, conținutul mesajelor adresate celor două categorii de cumpărători potențiali va trebui să fie diferit, deși produsul turistic în sine este același.

Principalele forme de publicitate turistică. Concurența crescândă și diversificarea continuă a ofertei turistice a generat o multitudine de mijloace și forme de publicitate turistică. În consecință, aceasta îmbracă în momentul de față forme extrem de diversificate, elaborate în concepții inedite și foarte subtile. Pe alocuri ea a ajuns să fie supradimensionată, venind în contradicție cu eficiența economică așteptată. De aceea, este necesar ca de fiecare dată firmele turistice să-și axeze atenția asupra celor mai adecvate forme, punând accentul pe ceea ce corespunde cel mai bine intereselor lor.

Există, din acest punct de vedere, mai multe criterii de alegere a acestor forme. Astfel, dacă ne referim la canalele de transmitere a mesajelor publice, acestea pot fi difuzate prin efortul propriu, prin intermediul birourilor de informații turistice din străinătate, prin intermediul agențiilor partenere de voiaj, sau prin combinarea mai multor canale de transmitere.23

Dacă ne referim la cercul de consumatori potențiali cărora ne adresăm, atunci putem practica o publicitate directă (personalizată) care se adresează direct anumitor categorii de consumatori, publicitate indirectă (impersonală) care se adresează unor cercuri largi de consumatori de pe o anumită țară. După scopul urmărit putem distinge: publicitatea de informare sau introductivă, de lansare, având scopul de a informa clienții asupra unor forme posibile de turism sau destinații, publicitatea evocativă (de reamintire) cu scopul de a menține interesul față de un anumit serviciu turistic și publicitatea ocazională folosită în condiții de conjunctură favorabilă, cu ocazia unor situații speciale (congrese, expoziții, festivaluri, datini și obiceiuri populare tec.).

Din punct de vedre al formelor de realizare distingem:

publicitatea grafică;

publicitatea prin firme luminoase;

firmele publicitare;

publicitatea radiodifuzată și televizată;

târgurile și expozițiile;

vizitele documentare ș.a.

În categoria publicității grafice un loc important îl ocupă prospectele, pliantele, broșurile, cataloagele de prețuri și tarife, ghiurile turistice, afișele și panourile publicitare, anunțurile în presă cotidiană sau săptămânală și scrisorile publicitare.24

Prospectele reprezintă materiale publicitare relativ simple, cu un număr redus de pagini, ce conțin informații utile cu privire la un număr redus de pagini, ce conțin informații utile cu privire la un produs turistic, obiectiv turistic sau alte servicii.

Pliantul constituie în momentul de față forma cea mai utilizată datorită accesibilității lui (poate fi tipărit în orice limbă), transmiterii lui (poate fi procurat gratuit la orice birou de informații sau recepție la hotel), comodității (poate fi consultat oricând de către client), veridicității sale (poate prezenta fotografii și descrieri ale diverselor locuri turistice tec.). Trebuie să subliniem faptul că fotografiile prezintă o mare importanță pentru imaginea turistică. O fotografie de calitate reprodusă corespunzător din punct de vedere grafic, are uneori o valoare înzecită față de cel mai bun text posibil. Cumpărătorul vrea să vadă ceea ce cumpără, nu să i se descrie la modul superlativ calitățile serviciului turistic.

Broșurile sunt tipărituri turistice mai voluminoase, conținând informații mai detaliate cu privire la unele zone, stațiuni, trasee turistice, procedee de tratament tec. Spre deosebire de pliant, aici textul are valoare literară, având un rol egal cu cel al fotografiei. De aceea, broșurile trebuie să-l ajute pe călător să fie lucrări de o acuratețe științifică și ținută artistică ireproșabile, într-un cuvânt o lucrare de referință. Acesta este și motivul pentru care o broșurile trebuie încredințate spre elaborare unor oameni de știință și unor scriitori cu experiență și talent, iar în străinătate unor case editoriale de prestigiu.

Cataloagele reprezintă lucrări și mai voluminoase decât broșurile, conținând prezentări amănunțite despre oferta turistică dintr-o țară sau zonă turistică, despre game de produse și servicii existente la anumite destinații, precum și prețurile informative la care se văd.

Ghidurile turistice reprezintă mijloace de polarizare a unor zone, a unor obiective, itinerarii, fiind întotdeauna însoțite de hărți, ilustrații și schițe ale unor tresee. Ele pot avea un caracter general, sau pot fi specializate, cum este cazul ghidului automobilistice.

Afișul și panourile publicitare pot lua dimensiuni foarte diferite; de la forme gigantice care acoperă, uneori, ziduri întregi, până la forme minuscule, de vitrină. El reprezintă o adevărată carte de vizită a unei țări, a unei stațiuni sau locații. De aceea, el se cere a fi văzut, nu citit. În anumite situații sunt preferate afișele mici, sub forma unor foi volante, executate în tiraj de masă, având menirea de a face cunoscut în scurt timp un anumit produs turistic nou, sau de a reaminti existența altora. Din această cauză, efectul publicitar al afișelor este de scurtă durată, publicul obosind repede văzând aceleași imagini de prea multe ori.

Presa (cotidiană, săptămânală și lunară) deține alături de celelalte forme de publicitate grafică un loc destul de important, mai ales pentru străinătate. Dintre mijloacele de presă, cotidienele sunt cele mai solicitate, pentru că ele răspund operativ nevoilor de reclamă, în funcție de mersul vânzărilor. Neajunsul principal constă în faptul că au o existență extrem de scurtă, limitată la activitatea cotidiană. Al doilea inconvenient derivă din aceea că este foarte costisitoare , mai ales pentru anunțurile făcute în străinătate. Pentru a reduce, totuși, aceste costuri se poate acționa în direcția reducerii spațiului pentru fiecare anunț, scăderea frecvenței lor și cercetarea efectelor pe care le-au avut anunțurile precedente asupra încasărilor. O mare importanță în această privință o are și alegerea mediului de reclamă, în sensul de a ne adresa unor publicații de autoritate în rândul cititorilor. De asemenea, un rol foarte mare îl are impactul pe care îl produce mesajul publicitar asupra cititorilor. Este clar că un anunț expus pe o pagină întreagă a unui cotidian sau revistă produce o impresie mai puternică decât unul pierdut printre coloanele aceleiași publicații. Și de această dată apare necesitatea redactării cu atenție a oricărui mesaj încredințat presei, mai ales atunci când ele pot îmbrăca și alte forme cum ar fi articole, reportaje, descrieri, interviuri. În fine, scrisorile publicitare (direct mal) conțin mesaje difuzate prin poștă unui cerc selecționat de clientelă turistică, urmărind contactarea acestuia și recomandarea unor produse. De multe ori, ele iau și forma unor invitații pentru participarea la vizitarea unor standuri turistice organizate în cazul târgurilor și expozițiilor. Alteori, ele constituie un bun prilej de a ne adresa unor lideri de opinie, sau de a felicita, cu diverse ocazii, unii parteneri de afaceri. În sfârșit, scrisorile publice mai pot fi folosite și ca răspunsuri directe pe adresa unor clienți care, sensibilizați de o anumită campanie publicitară, solicită informații detaliate asupra unor produse prezentate prin pliante, broșuri, cataloage tec.

Filmele publicitare proiectate în sălile cinematografelor au o valoare promițătoare relativ scăzută, din cauza reducerii numărului de spectatori. În schimb, un rol sporit pare să revină filmului documentar prezentat în cadrul emisiunilor televizate. Micul ecran permite recepționarea imaginii și a sunetului direct în locuința consumatorului, trimițându-i masajul în ore de maximă audiență. Persistă, însă, o anumită nesiguranță asupra numărului de persoane care urmăresc programe televizate, de la o zi la alta și de la o oră la alta. Ținând cont de costul foarte ridicat pentru o perioadă scurtă de emisie, va trebui să ne facem calcule destul de minuțioase cu privire la eficiența unei asemenea forme de publicitate.

Târgurile și expozițiile cum se știe sunt manifestări periodice, cu profil general sau specializate numai pe prezentarea anumitor produse. În cadrul acestor târguri și expoziții, indiferent de profilul lor, pot fi organizate și unele standuri cu caracter turistic unde, cu ajutorul unor afișe, panouri, dispozitive, filme, degustări de vinuri, mese rotunde, interviuri tec. Poate fi prezentat potențialul turistic al țării noastre și sensibilizată o parte a opiniei publice, mai ales din străinătate.

Cap 4.1.3. Relațiile publice

La ora actuală, în turism ca și în alte domenii, relațiile publice cunosc o dezvoltare considerabilă, explicabilă prin următoarele aspecte:25

– o mai mare sensibilizare a întreprinderii față de mediul în care ea funcționează;

– importanța asociațiilor consumatorilor sau a altor grupuri de interes;

– influența. tot mai puternică a mijloacelor de comunicare în masă;

-situațiile de criză economică care influențează atât comportamentul consumatorilor, cât și pe cel al personalului întreprinderilor;

– atitudinea critică a consumatorilor față de activitățile promoționale clasice publicitatea, promovarea vânzărilor).

De multe ori însă, există o confuzie între publicitate și relațiile publice. Delimitarea dintre aceste mijloace promoționale se poate face din mai multe puncte de vedere și anume:

– publicitatea se caracterizează prin cumpărarea unui spațiu publicitar și printr-un control al conținutului mesajului:

– relațiile publice nu permit întotdeauna un control al mesajului;

– publicitatea este o activitate cu efect pe termen scurt sau mediu;

– relațiile publice sunt activități orientate pe termen lung;

– publicitatea subliniază; în modul cel mai convingător, avantajele particulare ale unui produs;

– relațiile publice sunt, prin natura lor, mai obiective:

– scopul publicității este vânzarea;

– obiectivul relațiilor publice este acela de a creea sau de a întări climatul de încredere între întreprindere și clienții săi.

Filozofia relațiilor publice este bazată pe comunicare interactivă. Ea caută să informeze clienții cei mai semnificativi ai întreprinderii, dar și să îi asculte pe aceștia. Relațiile publice indică astfel conducerii întreprinderi care sunt mijloacele prin care se pot stabili și menține cele mai bune relații cu clienții săi.

Putem defini relațiile publice ca fiind: "ansamblul eforturilor conștiente planificate și urmate care vizează stabilirea, menținerea și dezvoltarea unei înlelegeri și unei încrederi mutuale între întreprindere și publicul acesteia".

Având în vedere că o imagine turistică ne se construiește în câteva zile sau luni, activitatea de relații publice trebuie să se întemeieze pe obiective de perspectivă îndelungată ale firmei turistice. În acst sens un rol important revine compartimentelor specializate pe relațiile publice din cadrul fiecărei firme, agenților de voiaj și birourilor de infrmații turistice din străinătate.26

Elaborarea unui program de relații publice se face în patru etape: cercetarea, acțiunea, promovarea și evaluarea.

Faza de cercetare are drept scop o mai bună cunoaștere a întreprinderii și măsurarea imaginii pe care o are aceasta în rândul publicului intern și extern. Pentru examinarea situației întreprinderii trebuie să se răspundă la o serie de probleme de genul: care este istoricul întreprinderii, care sunt caracteristicile personalului acesteia, care au fost acțiunile promoționale realizate în trecut și cu ce rezultate etc. Determinarea imaginii întreprinderii în rândul publicului acesteia se face prin întermediul anchetelor de opinie.

Programul de acțiuni depinde de imaginea pe care o are întreprincerea în rândul publicului. Dacă un touroperator este rău văzut în rândul agențiilor de voiaj, este necesară stabilirea și planificarea în timp a unor acțuni de schimbare a acestei imagini. Din contră, dacă imaginea este formidabilă, acțiunile de relații publice trebuie să aibă ca obiectiv menținerea acestei imagini.

În ceea ce privește acțiunile de promovare, trebuie ținut cont de felul că promovarea nu există decât dacă mesajul este recepționat în mod efectiv și are, efectul scontat. Nu este deci suficient să publici un catalog, o broșură sau un pliant pentru ca promovarea să existe ca atare.

Deși de multe ori este neglijată, evaluarea relațiilor publice este esențilă în conceperea numeroaselor programe de promovare în turism. Evaluarea se poate realiza în diferite moduri. De exemplu, pentru măsurarea schimbării atitudinii publicului față de întreprindere este necesară realizarea unor sondaje de opinie, care pot deveni un instrument eficient în luarea deciziilor.

Relațiile publice corespund unui proces de comunicare interactiv care implică:

– o definire precisă a obiectivelor promoționale; .

– formularea unor informații corespunzătoare publicului căruia le sunt destinate:

– alegerea suporturilor care să transmită informațiile;

o voință permanentă de a fi în asentimentul publicului și de a evalua efectele fiecărei acțiuni promoționale.

Alegerea mijloacelor de informare utilizate în cadrul relațiilor publice depinde de obiectivele promoționale, de caracteristicile publicului vizat și de tipul informațiilor care vor fi vizate. De exemplu, pentru promovarea internă se pot utiliza ca mijloace: scrisorile de informare, notele interne, raportul de gestiune, seminariile și reunimile de informare, conferințele, manifestările culturale etc. În cazul promovării exteme, aceste mijloace pot fi: conferințele de presă, comunicatele de presă, scrisori către acționari, recepții, acțiuni de sponsorizare, crearea de evenimente, buletinele de informare periodică etc.

Cap 4.1.4 Promovarea vânzărilor produsului turistic

Promovarea vânzărilor produslui turistic are rolul de a aduce produsul la întâlnirea cu consumatorul, susținând vânzarea accestuia. Succesul promovării unui produs este condiționat de trei factori și anume: continuitatea, convergența și coordonarea. Folosite izolat, sporadic sau succesiv mijloacele de promovare își pierd o mare parte din impact.

Promovarea se traduce în practică prin două tipuri de acțiuni complementare având funcția de:

a stimula intermediarii;

a favoriza vânzarea produselor.

Prin promovare se urmărește atingerea a trei obiective și anume:

informarea intermediarilor;

înscrierea în cataloagele editate de tur-operatori;

pregătirea vânzărilor și încheierea de contracte.

Este important să informeze partenerii comerciali asupra oricărei transformări aduse produsului turistic oferit, ameliorări ale bazei materiale, noi hoteluri, evoluția prețului etc. Informarea cea mai utilă constă în invitarea tour-operatorilor și agențiilor de voiaj să vină la locul produsului turistic respectiv, să descopere ei înșiși caracteristicile sale și să decidă în final acceptarea sau nu a produsului.

Experiența demonstrează că cel mai bun mod de documentare a interlocutorilor străini, constă în invitarea acestora de a cunoaște mai bine stațiunile și hotelurile, managerii și calitatea lor.

Înscrierea în catalogul de oferte al tur-operatorilor este obiectivul esențial al promovării. Distribuit prin agențiile de voiaj, acest catalog prezintă clientului ofertele reținute.27

Creștera gardului de utilizare a tehnicilor de promovare în cazul bunurilor de consum este direct legată de evoluția distribuției moderne și deci a autoservirii.

În ceea ce privește sectorul turismului, având în vedere că produsul turistic este intangibil, prezența unui vânzător sau a unui consilier este deci indispensabilă pentru informarea turistului, în cele mai multe situații. Pentru un producător de călătorii turistice este dificil să se diferențieze, în raport cu concurenții săi, la locul vânzării (la detailist). Aceasta explică și ponderea mică a activităților de promovare a vânzărilor în bugetul de marketing al întreprinderilor turistice.28

Vom prezenta în continuare, unele dintre aceste tehnici de promovare în funcție de obiectivul care trebuie atins:

1. – o mai bună cunoaștere a produsului turistic;

2. – incitarea, la cumpărarea produsului sau la efectuarea de rezervări;

3.- creșterea fidelității față de marcă ( destinația turistică ).

1. O mai bună cunoaștere a produsului turistic:

Publicitatea nu este suficientă pentru a face cunoscut un produs turistic. De fapt, există un oarecare decalaj în timp între momentul în care un turist recepționează un mesaj publicitar și cel în care el se află în situația de a cumpăra.

A face cunoscut un produs turistic în rândul turiștilor presupune în același timp, ca el să fie cunoscut și de distribuitori (agenții de turism), aceștia reprezentând o sursă de informații pentru eventualii clienți. Tehnicile de promovare a vânzărilor destinate să facă mai bine cunoscut un produs turistic pot să se adreseze atât consumatorilor finali; cât și intermediarilor. Dintre acestea menționăm: publicitatea la locul vânzării, broșurile, cataloagele, pliantete, pregătirea profesională a agenților de turism, seminarile, conferințele, etc.

Publicitatea la locul vânzării (PLV) are ca obiectiv principal anunțarea existenței unui produs la locul vânzării acestuia. În cadrul agențiilor de turism care comercializează produsule turistice regasim afișele, autocolantele, cadourile promoționale etc. Din păcate rolul PLV are tendința să se reducă, datorită mulțimii de materiale publicitare existente într-o agenție și care, din lipsă de spațiu, rămân invizibile pentru clienți.

A utiliza PLV pentru informarea clientului presupune multă creativitate în ceea ce privește conținutul mesajului și selecționarea suportului material utilizat (afișul, panoul, video; etc.). În plus se ridică și problema de a fi sigur dacă detailistul va prezenta sau nu materialul propus de producător.

Broșurile, cataloagele, pliantele casetele video sunt foarte des utilizate de oficiile de turism, producători de călătorii, companiile aeriene; prezentarea și conținutul diferitelor imprimate și suporturi variază în funcție de destinatarul acestora, (marele public sau profesionaliștii din turism ).

Cataloagele de prezentare a produseior turistice reprezintă o investiție considerabilă și ea acaparează o mare parte din bugetul de marketing al unei întreprinderi. Ca atare, mulți touroperatori, ca de pildă: Thomson Holidays în Marea Britanie, realizează teste de marketing în cadrul cărora sunt verificate diferitele moduri de prezentare a produselor turistice prin intermediul reuniunilor de grupuri de consumatori. Rezultatele acestor teste sunt de mare ajutor în conceperea definitivă a broșuri turistice.

În prezent, mulți touroperatori apelează la suporturile video pentru a informa clienții potențiali. Filmul video este difuzat în cadrul agenției de turism. Acest suport audio-vizual permite, în plus, o mai mare animare a punctului de vânzare.

Pregătirea profesională a agenților de turism este considerată a fi tot mai necesară, datorită complexității sistemului de tarifare și de rezervare a produselor turistice.

Seminariile, călătoriile de familiarizare sunt alte mijloace prin care pot fi făcute cunoscute produsele turistice. De piidă, organismul națianal de turism poate organiza seminarii în cadrul cărora vânzătorii sunt invitați să participe la un ciclu de informare de 1-2 zile. Aceste seminarii permit o prezentare generală a destinației turistice, ele putând fi organizate la sediul organismului național de turism sau în regiunea de unde provin agențiile de turism.

În ceea ce privește călătoriile de familiarizare, agenții de turism sunt invitați să viziteze o destinație turistică. Ei pot avea astfel informații precise despre produsul turistic, pe care le obțin pe parcursul sejurului și al vizitelor. Aceste călătorii de familiarizare sunt organizate și finanțate de numeroși participanți (oficiile de turism hoteliri, transportatori, etc.)

Conferințele se adresează mai ales publicului larg; ele sunt organizate seara, sub forma unor prezentări audio vizuale.

Saloanele profesionale și târgurile sunt manifestări care regrupează expozanți aparținând aceluiași sector (cazul sectoarelor profesionale) sau unor sectoare economice diferite (cazul târgulrilor). Mai mult, aumite saloane profesionale pot fi rezervate, în eclusivitate , profesioniștilor din turism, în timp ce altele sunt deschise publicului larg.

Cap 4.1.5. Marketingul direct

Grație evoluției tehnologice în domeniul informaticii și telematicii, marketingul direct permite firmei de turism o personalizare a contactelor comerciale la distanță, cu o clientelă selecționată în prealabil. Caracterizat printr-o mare suplețe față de clienți, discreție deosebită față de concurenți și largi posibilități de evaluare a eficienței acțiunilor sale, marketingul direct în turism apelează la mailing, cataloage, întâlniri directe, telemarketing și Internet.

Mailing (corespondență, mesajul poștal). O cerință primordială a acestei tehnici de marketing direct este asigurarea originalității mesajului, ce se poate realiza printr-o personalizare accentuată a acestuia pentru fiecare client sau categorie de clienți în parte. Pentru a evidenția calitățile produselor și a reține atenția turistului este necesar ca mesajul să fie însoțit de pliante care să ofere imagini sugestive, caracteristice diferitelor pachete de servicii turistice.

În vederea utilizării acestei tehnici, marketerii din turism trebuie să realizeze fișiere cu listele de adrese ale clienților existenți (pe baza datelor din voucherele sau biletele vândute acestora) și potențiali (proprietari de autoturisme, persoane cunoscute cu venituri ridicate, solicitanții în scris sau telefonic de informații privind oferta turistică).

Agențiile de voiaj și turoperatorii își promovează produsele forfetare prin intermediul cataloagelor livrate prin poștă (de exemplu, în SUA, acest sistem este principalul mod de comercializare a produselor turistice pentru vârsta a treia).

Unii organizatori de voiaje utilizează așa-numitele “numere verzi” (telemarketing), care îngăduie să fie contactați telefonic în mod gratuit de agenți de turism sau clienți potențiali în vederea transmiterii de informații sau efectuării unor rezervări.

Internetul. Strategia de comunicare a firmei de turism a fost revoluționată prin utilizarea Internetului, acesta devenind un instrument de marketing direct la care se apelează tot mai des datorită avantajelor pe care le oferă atât consumatorului (consultare rapidă a informațiilor, funcționare non-stop, acoperire mondială, prezentare interactivă de fotografii color și grafică animată ilustrând destinații și atracții turistice, costuri relativ scăzute), cât și ofertantului turistic (accesul la piețele mondiale, reactualizarea rapidă a datelor, rezervări on-line, contorizarea accesărilor de către potențialii clienți, contactarea și comunicarea cu furnizorii individuali de prestații turistice, combinarea serviciilor turistice modulare într-o formulă completă, pe baza cerințelor specifice ale clienților). Prin utilizarea inteligentă a structurii, designului și conținutului site-ului, mesajul promoțional poate fi direcționat în mod eficient către diferite categorii de public și se poate influența imaginea operatorului turistic pe piața virtuală și, implicit, volumul de vânzări realizat.

Accesarea paginii Web a unei agenții de turism îi creează clientului potențial câteva oportunități semnificative”

să obțină informații variate și detaliate (sub formă de text, sunet, imagine statică sau video-clip) despre destinațiile turistice și despre serviciile modulare care sunt disponibile, putând realiza chiar tururi virtuale;

să compare conținutul ofertelor mai multor agenții de turism concurente, alegând pe cea care se potrivește cel mai bine cu cerințele și nevoile sale personale;

să lanseze o cerere personalizată cu ajutorul aplicațiilor electronice de căutare și selectare, care vor identifica ofertele turistice cele mai potrivite;

să combine el însuși diferitele servicii complementare într-un produs turistic integrat și adaptat propriilor cerințe;

să rezerve sau să cumpere produsul turistic complet sau diferite servicii modulare complementare.”29

Trebuie să remarcăm că, pentru firmele turistice ce dispun de o pagină Web pe Internet, este indicat să își plaseze reclame și legături virtuale (banner) în alte site-uri care dispun de o audiență mai mare și convenabil profilată. Imaginea ofertantului va fi, de asemenea, îmbunătățită prin publicarea unor mesaje de felicitare sau de apreciere din partea unor clienți care au beneficiat de serviciile turistice ale operatorului respectiv și care își exprimă încântarea cu privire la calitatea deosebită a acestora.

Experimentarea interactivă a unor tururi virtuale ale unor destinații turistice, prin accesarea unor site-uri promoționale pe Internet, poate deveni o atracție complementară care se integrează în pachetul de oferte turistice. În acest mod, realitatea virtuală nu mai este utilizată doar ca o interfață informațională între potențialul client și produsul turistic, ci ca o posibilitate suplimentară de agrement, de experimentare a noului și ineditului. Ca exemple de ghiduri turistice on line putem menționa: Lonelyplanet, Roughguides, Rotravel, Travelguide, Vtourist, Etravel, Honeymoons, Ptreviewtravel, Expedia, Leisureplanet.

După apariția agențiilor de turism electronice (de exemplu, www.A2btravel.co.uk, www.DigitalTravel.com) s-a pus problema dacă nu cumva agențiile de turism de tip clasic nu vor fi amenințate sau chiar vor dispărea. Se pare însă că cele din urmă au reușit să se adapteze prin crearea unei pagini web a agenției care cumulează funcțiile de distribuție și promovare. În plus, s-a constatat că oamenii simt în continuare nevoia de a fi sfătuiți de o persoană (un agent de turism) în carne și oase, cu care să poată discuta față în față.

Cap 4.2 Asociații care se ocupă cu promovarea și dezvoltarea stațiunii Sinaia

Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova(APDT PH).

Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova este un parteneriat public-privat înființat în mai 2008, la inițiativa ANAT și a Camerei de Comerț și Industrie Prahova alături de alți cinci membri importanți din Județul Prahova.

La ora actuală, APDT PH are 11 membri marcanți(Asociația Națională a Agențiilor de Turism, Camera de Comerț și Industrie Prahova, Consiliul Județean Prahova, Primaria Cămpina, Universitatea Petrol și Gaze Ploiești, Hotel Cumpătu Sinaia, Hotel Mara Sinaia, Vila Camelia, Vigo Hotel, Hotel Internațional, Asociația Turistică Sinaia), fiind cea mai reprezentativă asociație de promovare din domeniul turismului pe plan local.

Din octombrie 2009 este membru fondator al Federației Asociațiilor de Promovare Turistică din România(FAPT), alături de alte asociații de profil din țară.

Avantajele membrilor Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova sunt următoarele:

Participă gratuit la târgurile naționale și internaționale de turism la care România este prezentă cu stand, prin Ministerul Turismului;

Sunt promovați pe toate materialele realizate de Asociație(afișe, bannere, roll-up, cataloage, broșuri, website, pliante);

Primesc informații despre posibilitățile de colaborare cu diferiți parteneri străini care contactează APT PH;

Primesc newsletter cu informații din domeniul turismului la nivel local și național;

Au acces la materialele din biblioteca Asociație;

Primesc gratuit broșurile tipărite de Asociație;

Pot beneficia de reduceri la tarife aplicate pentru anumite categorii de servicii;

Le sunt reprezentate interesele ]n cadrul diverselor acțiuni la care Asociația participă.

Scopul organizatiei este dezvoltarea durabilă și promovarea turismului din zona turistică Prahova, atât în țară cât și în străinătate.

APDT Prahova organizează de șase ani Târgul prahovean de turism ExpoVacanța și de 2 ani evenimentul internațional Criteriul primei zăpezi.

În următoarele rănduri o să prezint pe scurt Criteriul Primei Zăpezi.

Criteriul Primei Zăpezi și Bursa de Turism s-a desfășurat în Sinaia în perioada 25-28 noiembrie 2013 și a fost organizat de către Asociația pentru Promovarea Turismului Prahova, sub sloganul „Learn to ski in România” . Asociația pentru Promovarea Turismului în Prahova este membră a Federației Asociațiilor de Promovare din România, cu susținerea Autorității Naționale pentru Turism, a operatorilor privați locali și a autorităților locale.

Au participat reprezentanți ai operatorilor de turism din 12 țări – Belgia, Franța, Dubai, Iran, Italia, Malta, Turcia, Polonia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, România, peste 60 de agentii de turism, organizații turistice și de promovare turistică din România, operatori de pârtii de schi și monitori, presa internă și internațională. Timp de 4 zile s-au vizitat hoteluri, pensiuni, vile și domenii schiabile din 3 stațiuni foarte căutate de turiști: Sinaia, Bușteni si Azuga.

Evenimentul a avut mai multe componente:

Infotripul „Criteriul primei zăpezi”, 25-28 noiembrie, Sinaia, Bușteni, Azuga;

Bursa de turism „Criteriul primei zăpezi” – 26 noiembrie, Casino Sinaia;

Conferința conexă Bursei de turism intitulată „Branding turistic național și regional: Turismul activ și de aventură – 26 noiembrie, Casino Sinaia;

Gala Premiilor turismului prahovean – 26 noiembrie, Casino Sinaia.

Subiecte discutate în cadrul întălnirilor prilejuite de Criteriul Primei Zăpezi:

unul dintre cele mai importante subiecte a fost cea a vizelor. Timpul de acordare a vizelor acordate în special celor din Republica Moldova este prea lung, de exemplu cei din Bulgaria a găsit soluții pentru a scurta timpul acordării vizelor și din această cauză turiști din Republica Moldova preferă să meargă în Bulgaria deși ei ar prefera șă vină la noi mai ales datorită similitudinii lingvistice.

La această conferință s-au arătat interesați mai mulți investitori puternici din Iran și Dubai să investească în turismul românesc ca urmare a discuțiilor avute la Bursa de turism Criteriul Primei Zăpezi. Acestia au declarat ca vor să construiască o linie directă de zbor între Iran și București, vor să investească în zona hotelieră, avand banii și deschiderea europeană necesare.

Ce s-a vizitat în cadrul infotripului „Criteriul Primei Zăpezi”:

părtiile de schii din Sinaia

unitățile de cazare

hotelul Cumpătu din cartierul cu același nume la care s-au cazat cei din presa de turism

complexul Cochet din Bușteni, casa Freya, casa Magică, hotel Alexandros

Castelul Cantacuzino

partia de schi Kalinderu

Cum s-a desfășurat Bursa de Turism „Criteriul Primei Zăpezi”:

au fost prezenți 300 de participanți;

au fost semnate contractele pentru anul 2014, inclusiv de către touroperatorii străini, care s-au arătat foarte interesați de potențialul turistic al Văii Prahovei;

au fost definitivate ofertele de înscrieri ultratimpurii și de înscrieri timpurii.

Bursa de turism a avut loc la Cazinoul din Sinaia, amplasat în partea de nord a parcului Dimitrie Ghica, un adevărat simbol al stațiunii, construit în perioada 1912-1913.

Cum s-a desfășurat Conferința conexă Bursei de turism intitulată „Branding turistic național și regional: Turismul activ și de aventură”?

Primele trei sesiuni, moderate de Adrian Voican, Corina Martin și Cristian Macedonschi, au dezbătut turismul, în general, cu accent pe proiectele locale de interes internațional din județul Prahova, prezentându-se inclusiv domeniile schiabile din Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, Cheile Grădiștei și Poiana Brașov.

Ce am aflat cu această ocazie?

există 100 de monitori de ski in zonă;

în data de 20 decembrie începe sezonul de schi, care nu ține decât șase luni;

există 126 de pârtii;

dacă nu ajută zăpada naturală, sunt tunuri pentru zăpada artificială.

în Sinaia s-a demarat un proiect (în anul 2013 luna august și este preconizat a fi gata în mai anul 2014) de înzăpezire artificială a părtiilor de la Cota 2000 cu o lugime totală de 12 km.

se dorește un ski pass, dar sunt necesare investiții pe viitor;

principalul competitor al prgramului Learn to ski este Andorra;

avem hoteluri moderne;

ne adresăm unei piețe de turiști din Turcia, Ungaria, Țările Arabe, Republica Moldova;

s-au făcut mai întâi investiții în infrastructură.

În Sinaia s-a demarat un proiect de regenerare urbană care va fi gata în septembrie 2014, proiectul a costat circa 20 de milioane de euro și include: refacerea străzilor, schimbarea bordurilor, se creează locuri de parcare, se schimbă sistemul de iluminat, zonele pietonale se refac și se introduc cablurile în subteran.

Totodată s-au deschis noi părtii în 2013.

Sistemul de vize trebuie imbunătățit în România de exemplu trebuie făcut în așa fel încăt să se obțină viza online astfel se îmbunătățește timpul de obținere a vizei.

Vom avea autostrada Comarnic-Brașov care va fi gata cel tărziu în 2017.

avem microregiunea Bucegi în care sa încercat punerea la punct a unei strategii de promovare;

stațiunile din zonă nu se concurează, în fiecare stațiune putându-se face ceva diferit;

la anul ne vom promova cu stațiunile de pe Valea Prahovei la Târgurile de Turism de la Londra și Moscova, Sinaia având în acest an o prezență la Londra, cu materiale de promovare;

numărul de turiști a crescut de 3 ori în stațiunile în care s-a practicat schi;

pe viitor va exista o conferință internațională dedicată sporturilor de iarnă;

se va investi agresiv în promovare;

vor exista autobuzele Zăpezii pentru a aduce turiștii la hotelurile din stațiune (de la gară, de exemplu);

au fost lățite pârtiile de schi, investindu-se mai mult de 30 de milioane de euro în infrastructura de pârtii din Poiana Brașov, hotelierii pregătindu-se corespunzător, inclusiv prin investiții în welness și spa;

Brașov este pregătit pentru serbările de iarnă, în decembrie existând un eveniment major la fiecare final de săptămână.

La final a fost o gală unde s-au decernat premii pentru cel mai bun manager de hotel, centrul SPA al anului, centrul de conferințe al anului(Casino Sinaia), obiectivul turistic al anului-Catelul Peleș, Centrul balneo al anului-Hotel Mara, Evenimentul cultural prahovean al anului – Sinaia Forever – ediția XX etc.

Aceasta a fost a doua ediție a Criteriului Primei Zăpezi, prima a fost în anul 2012.

Prin comparație, în 2012 au fost 55 participanți români și francezi la Infotrip, reprezentanți ai unor agenții de turism și ai mass-media. De asemenea, au fost vizitate 3 stațiuni, 3 domenii schiabile și peste 20 de unități de primire turiști.

Ca o concluzie Criteriul Primei Zăpezi este un eveniment de promovare internațional foarte important pentru toate statiunile importante din județul Prahova și Brașov.

Cea mai puternica forma de promovare a unei destinații turistice este realizarea unui eveniment local unde sunt implicați toți jucătorii(privați sau publici)din domeniul turismului, iar Criteriul Primei Zăpezi este un exemplu de urmat și pentru celelalte destinații turistice din România.

Pe lăngă organizarea de evenimente,târguri, Asociația de Promovare și Dezvoltarea Turismului Prahova, se ocupă și cu crearea de cataloage, broșuri, pliante, harți, pe care le distribuie la hoteluri, pensiuni, agenții de turism, centre de informare turistică etc.

În continuare am să prezint câteva dintre aceste materiale:

Din cadrul Asociației de promovare a turismului din Prahova, am patru broșuri care au în comun promovarea județului Prahova și în speță a orașului Sinaia. Coperțile sunt foarte atractive, care au în comun imaginea somptuoasă a Castelului Peleș-simbolul vaii Prahovei.

Această imagine vorbește de la sine pentru că, dacă ai ajuns în Sinaia sau oriunde de pe Valea Prahovei și nu ai vizitat Castelul Peleș, nu ai vizitat nimic, pentru că acolo este o parte din istoria noastră, care vorbește despre fapte și evenimente.

Prahova este regina vacanțelor, pentru că aici găseșri totul: natură încăntătoare, munți falnici, monumente istorice, lăcașe de cult, parcuri unde te poți relaxa, hoteluri și pensiuni primitoare, restaurante unde poți gusta din măncărurile noastre tradiționale.

Asociația vine și în ajutorul turiștilor străini, punăndu-le la dispoziție o broșură în limba engleză numită: Prahova România-Your Royal Holiday.

Membrii asociației s-au găndit foarte bine la conceperea acestor broșuri, care atrag atât prin simplitate cât și prin detaliu. Toate sunt minuțios găndite, prezentate într-o anumită ordine: Ploiești, Breaza, Comarnic, Sinaia, Azuga, Bușteni, Predeal, Vălenii de Munte, Slănic, Cheia, împreună cu atracții naturale,rezervații naturale,atracții turistice și forme de turism practicate.

Observații:

Primele două broșuri, prezintă coperți atrăgătoare care cuprind imaginile simbol ale acestui ținut și anume Catelul Peleș(un obiectiv turistic antropic).

A treia broșură „Prahova, Regina vacanțelor tale” ne prezintă o copertă atractivă cu obiective turistice naturale și anume: Sfinxul și cascada Urlătoarea.

Ultima broșură, ne întămpină cu o copertă de ansamblu a Văii Prahovei cu principalele atracții turistice, care nu ar trebui ratate într-un sejur:Cazinoul, Castelul Peleș , Mănăstirea din Sinaia și crucea de pe Caraiman.

Se vede clar, că pe această copertă predomină mai mult obiectivele turistice din orșul Sinaia.

Asociația Microregiunea Turistică Munții Bucegi

Asociația Microregiunea Turistică Munții Bucegi (MTMB) s–a constituit prin voința administrațiilor locale din stațiunile turistice Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, Bran, Rîșnov și a consiliilor județene Prahova și Brașov cu scopul declarat de a promova și sprijini dezvoltarea durabilă a Microregiunii Turistice Munții Bucegi sub toate aspectele sale, sociale, economice, culturale, ecologice, în principal prin promovarea și susținerea turismului și a tuturor activităților complementare acestuia.

MTM Bucegi este o asociație de dezvoltare intercomunitara, de drept privat și de utilitate publică. Este persoană juridică română, înființată la sfîrșitul anului 2006.

Asociația își desfășoară activitatea avînd la bază strategiile deja elaborate la nivel național și regional, obiectivele cele mai importante fiind atragerea fondurilor structurale europene pentru finanțarea proiectelor de investiții ale membrilor asociației și rezolvarea problemelor regionale de infrastructură, în vederea unei dezvoltări durabile a Microregiunii Turistice Munții Bucegi.

Deși cu o veche tradiție în turism și cu o experiență bogată în dezvoltarea și promovarea activităților din turismul montan, cultural, rural și ecologic, administrațiile locale din stațiunile turistice care compun microregiunea și–au propus o nouă abordare a dezvoltării durabile în zona Munților Bucegi.

Unul dintre cele mai importante obiective ale Asociației MTMB a fost elaborarea unei strategii comune de dezvoltare a microregiunii. Necesitatea întocmirii unui astfel de document a venit din nevoia evidentă ca localitățile din jurul Munților Bucegi să se dezvolte unitar, pastrăndu–și totuși personalitatea. Astfel, cu sprijinul Ministerului Turismului s–a realizat Master Planul în Turism pentru Valea Prahovei și zona Brașov Rîșnov. Împreuna cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român s–a obținut găzduirea în 2013 a Festivalului Olimpic al Tineretului European, ediția de iarnă. Acest proiect ambițios a condus implicit la modernizarea infrastructurii pentru sporturi de iarna. Această modernizare a infrastructurii reprezintă un prim pas facut spre o viitoare candidatură pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă, ediția 2022. Prin acest obiectiv se va realiza atât modernizarea infrastructurii pentru sporturile de iarnă, cît și o legătură de complementaritate între stațiuni pentru asigurarea unui agrement cât mai complet.

Cel mai important proiect al asociației este „Promovarea Potențialului Turistic Antropic și Natural din Zona Munților Bucegi”.

Acest proiect a fost lansat în anul 2009 și finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013 și vizează promovarea zonei Munților Bucegi, implicit a stațiunilor de pe Valea Prahovei și Râșnov – Bran ca destinație turistică unitară, urmănd să fie realizate un portal de informații turistice, broșuri comune, hărți cu trasee ale zonei, prin intermediul cărora turiștii să fie informați, printr-un singur pachet documentar, asupra variantelor de petrecere a timpului liber.

Materialele realizate sunt puse gratuit la dispoziția turiștilor prin intermediul centrelor de informare și promovare a turismului, al agențiilor de turism, al birourilor de turism și al ambasadelor Romaniei. Avănd materiale comune, asociația participă la târguri de turism interne și internaționale cu stand propriu.

În martie 2010, a fost lansat publicului proiectul Bucegi 3D, parte a programului „Capacity building for tourism development in Carpathian Mountains”, program derulat în parteneriat cu firma belgiană Geo ID și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI).

Bucegi 3D este o reprezentare tridimensională a Munților Bucegi ce acoperă stațiunile:

Sinaia, Bușteni, Azuga,Predeal,Bran,Râșnov,Brașov,Moeciu,Moroieni,Fundata și Zărnești.

În cadrul reprezentării 3D a zonelor, pot fi admirate reconstrucții specifice a câtorva obiective turistice(Mănăstirea Caraiman, Castelul Cantacuzino (Bușteni), Castelul Peleș (Sinaia), Castelul Bran (Bran) etc.

De asemenea, cei interesați de trasee turistice au la dispoziție o serie de trasee în zona Munților Bucegi, trasee ce pot fi parcurse virtual pentru a vedea diferența de altitudine, configurația reliefului etc.

Datele referitoare la trasee, drumuri, ape și împărțirii teritoriale au fost preluate fie de la fața locului, fie de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) din București, fie de la administrația Parcului Național Bucegi.

Cei ce se folosesc de harta 3D a Munților Bucegi mai au la dispoziție și o serie de unități de cazare, inclusiv cabane și refugii montane, informații despre pârtiile de schii și transport pe cablu.

Bucegi 3D poate fi un instrument de marketing interesant pentru operatorii turistici ce își pot vinde serviciile vizitatorilor interesați de zona Bucegilor. Chiar dacă operatorii nu beneficiază neapărat de o reconstrucție tridimensională a unității pe care o administrează pe platforma Bucegi 3D ci doar de un marcaj reprezentativ, în ferestrele cu descrieri ei pot opta pentru tururi virtuale panoramice.

Bucegi 3D poate fi accesat la adresa bucegimountains.com(optimizat pentru Internet Explorer și FireFox), pentru vizualizare fiind necesar plug-in-ul Terra Explorer.

În linii generale, Asociația Microregiunea Turistică Munții Bucegi își dorește ca, pas cu pas, regiunea limitrofă Munților Bucegi să se dezvolte unitar, să devină o destinație turistică unde vizitatorii să găsească o ofertă de agrement diversificată în orice sezon.

Majestatea Sa, Muntele este titlul proiectului „Promovarea potențialului turistic antropic și natural din zona Munților Bucegi (2007-2013).

Acest proiect are două componente respectiv o hartă integrată a traseelor turistice și o broșură descriptivă a traseelor montane: Bucegi, Baiului, Ciucaș, Piatra Craiului, Piatra Mare, Postăvaru.

Toate traseele turistice sunt prezentate în detaliu, iar cărările umbroase te invită la drumeție.

După cum se vede, predomină culoarea verde, pentru că pădurea ocupă peste 90% din suprafața masivului Bucegi.

Asociația de Dezvoltare Rurală „BBO”

Asociația de Dezvoltare Rurală „BBO” este persoana juridica de drept privat fara scop patrimonial.

Asociatia a fost constituita in iulie 2009, avand drept membri fondatori, la acea data, pe: Iacob Ana-Viorica, Craciun Carmen Georgeta, Oancea Cora-Maria.

Scopul asociatiei il constituie:

promovarea si realizarea proiectelor de dezvoltare regionala de interes comun in domeniile: servicii sociale, transport, mediu, turism, educatie, utilitati publice, resurse umane, cercetare inovare, administratie, mediu de afaceri, dezvoltare durabila si obtinerea de finantari interne si externenecesare derularii acestora.

promovarea cooperarii rurale

promovarea dezvoltarii economice si sociale

definitivarea, reprezentarea si promovarea intereselor comune ale localitatilor si microregiunilor

sprijinirea proiectelor de educare, pregatire si informare ca procese ce stau la baza dezvoltarii turismului

sprijinirea proiectelor ce vizeaza minimalizarea impactului activitatilor turistice asupra mediului natural din zonele protejate, in vederea obtinerii durabilitatii ecologice, contribuind astfel la pastrarea si conservarea elementelor naturale

minimalizarea impactului negativ al activitatilor turistice necontrolate asupra comunitatilor locale si membrilor ei, in vederea obtinerii durabilitatii sociale

dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturba viata de zi cu zi a populatiei din destinatia turistica

dezvoltarea unei componente ecologic-educative pentru turisti si vizitatori, localnici, administratia locala, populatia mediului rural si urban etc.

Pe coperta broșurii „Circuitul cultural și istoric în Vestul Văii Prahovei” regâsim Castelul Peleș cel mai important obiectiv de pe Valea Prahovei și în stănga titlului avem rosa vănturilor iar în centrul ei avem Castelul Peleș.

În broșură ne sunt prezentate obiectivele turistice importante din : Cămpina, bănești, Comarnic și Sinaia.

Față de prima broșură în a doua „Trasee turistice și obiective naturale pe șirul prahovean”, regăsim o panoramă a văii Prahova. În prima broșură regele obiectivelor turistice de pe valea Prahovei a fost Castelul Peleș, pe când în a doua broșură regele naturii este muntele.

În această broșură ne este prezentată la început o hartă cu poziționarea stațiunilor: Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga. După această hartă ne sunt prezentate: masive muntoase, căi de acces(rutier și feroviar), obiective naturale,climă, trasee montane din fiecare stațiune etc.

Asociația Turistică Sinaia

Asociația Turistică Sinaia s-a înființat în anul 2011, avănd ca membri fondatori 6 pensiuni turistice clasificate cu categoria 3 stele și un restaurant de calitate, majoritatea situate în zona centrală și ultracentrală a stațiunii, cu scopul definit de a promova turismul montan din stațiunea Sinaia și de a renaște spiritul „Sinaia-Perla Carpaților”.

Asociația dispune de un număr total de 180 de locuri de cazare grupate în camere duble, triple,garsoniere și apartamente modern mobilate și cu dotări de calitate, fiecare cu grupuri sanitare proprii.

“Asociația Turistică Sinaia” pune la dispoziția turiștilor un pachet cât mai complex de servicii în stațiunea Sinaia și împrejurimi, precum și posibilitatea de agrement cât mai diversificat pentru a folosi din plin zilele sejurului petrecut în stațiune , cum ar fi :

cazare în pensiuni clasificate la minim 3 stele, cu prețuri avantajoase;

servicii de masă la restaurante de cea mai bună calitate, clienții asociației beneficiind de un discount atractiv de 10%;

transferul de la / la aeroport, gară CFR cu autocar/ microbuz/ autoturism asigurat de partenerii noștri;

excursii pe diferite trasee montane cu autoturisme de teren și microbuze de ultimă generație, pentru ca turiștii să poată cunoaște și admira muntele cu toate atracțiile lui: cota 1400, cota 2000 , Schitul Sf. Ana , Stăna Regală cu Stănca lui Franz Josef de unde puteți admira Valea Prahovei, de la Comarnic pană la Azuga, în toată splendoarea ei , Lacul Bolboci și cabana cu același nume, Peștera Ialomicioarei și Mănăstirea Peștera, Cheile Tătarului, Cabana Diham, Cheile Rășnoavei și multe altele , locuri deosebit de pitorești, de unde veți pleca cu amintiri de neuitat și cu măndrie în suflet că sunteți romăni și că toate aceste minuni ale naturii sunt în România;

închirieri de material sportiv (vara – biciclete și iarna – schiuri , snowboard, patine), atv-uri , având un discount de 10%;

service și spălătorie auto la prețuri cu un discount de 10%;

transport pe cablu cu telecabină, telegondolă, telescaunul și teleschiul la prețuri avantajoase;

intrări la muzee (casa memorială “George Enescu”, Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Mănăstirea Sinaia) cu bilete la prețuri avantajoase;

pachete atractive de petrecere a sejururilor în stațiunea Sinaia pentru grupuri de copii, grupuri de tineret, familii cu copii, grupuri de pensionari etc.(excursii organizate la Parc Aventura în Brașov, la Parcul Acvatic din Brașov, paintball , etc;

promovarea turismului montan din Sinaia în străinătate pentru ca și turiștii de pe alte meleaguri să cunoască frumusețile naturale din zona noastră .

Asociația Turistică Sinaia, a organizat în perioada 26-28 februarie Info tripul „Sinaia – Perla Carpaților”, la care au participat reprezentanții a peste 20 de agenții de turism din Republica Moldova. Scopul acestui eveniment a fost familiarizarea invitaților cu obiectivele turistice și unitățile de cazare din stațiunea Sinaia, pentru a fi bine promovate potențialilor turiști din Republica Moldova. Prezentă la această întâlnire a fost și Corina Martin președintele Asociației Nationale a Agențiilor de Turism din România. În urma acestui eveniment s-au încheiat contracte de colaborare între pensiunile din stațiunea Sinaia și reprezentanții agențiilor de turism din Republica Moldova.

Asociația Turistică Sinaia, începe prezentarea broșurii cu o copertă reprezentativă, din care ne dăm seama, că merită să vizităm obiectivele turistice, să practicăm sporturi de iarnă sau să facem drumeții.

Coperta îmbină în mod plăcut trecutul cu prezentul după cum putem observa imaginea principală este reprezentată de Castelul Peleș, iar în partea din stănga avem o serie de imagini cu obiective/atracții turistice din Sinaia cum ar fi: Cazinoul, Gara,Mănăstirea, Casa memorială George Enescu, părtiile pentru practicarea schiului și a săniușului, mountain bike, off-road, parapantă,telegondolă. Sinaia este una dintre cele mai importante și de tradiție stațiuni pentru sporturile de iarnă.

Menționez că prezentarea stațiunii este făcută bilingv în română și engleză.

Datorită obiectivelor turistice variate, arhitecturii renascentiste germane și al frumuseții naturale, a locului, Sinaia își merită pe deplin titulatura de „Perlă a Carpaților”.

Ca o concluzie, toate cele patru asociații pentru promovarea turismului în județul Prahova au ales să imprime pe coperți, cataloage, broșuri, obiective turistice importante din Sinaia în special Castelul Peleș ceea ce denotă importanța stațiunii Sinaia.

Cap 4.3. Modalități de promovare a orașului Sinaia

Promovarea stațiunii Sinaia se poate face prin publicitate grafică

Publicitatea grafică conține:

pliante

broșuri

cataloage

ghiduri turistice

afișele și panourile publicitare(nu există panouri publicitare cu stațiunea Sinaia pe niciunul dintre drumurile naționale sau europene)

inserțiile publicitare în presa periodică

scrisorile publicitare

În Sinaia putem găsi pliante, broșuri, cataloage, ghiduri turistice la Centrul de Informare și Promovare Turistica la hoteluri, pensiuni și agenții de turism.

În ziare cum ar fi: ziarul de Bușteni, ziarul Valea Prahovei, ziarul local(Expresul de Sinaia) și sit-urile aferente acestora cum ar fi:www.expresuldesinaia.ro, www.ziardebusteni.ro, www.zvp.ro,

sunt prezentate obiective turistice, trasee turistice, agrement, baruri și restaurante, cazare, evenimente etc.

La radio cum ar fi: Mix Montan Sinaia, radio Best FM Prahova și radio Kiss FM Sinaia.

Există și o televiziune regională(Valea Prahovei TV) și sit-ul:www.vptv.ro, Mix-ul de programe propus de VP-TV este unul de tip generalist, care include jurnale de știri, reportaje, emisiuni specializate, talk-show-uri, divertisment, muzică, filme documentare și programe pentru copii.
Programele VP-TV sunt destinate publicului din localitățiile aflate în zona de acoperire, în special celor care sunt interesați zi de zi de știri și emisiuni cu specific local. Emisiunile televiziunii pun accentul pe actualitate și au rolul de a oferi o mai bună informare și comunicare între instituții și cetățenii, la nivel local și regional.

Televiziunea regională VP-TV oferă campanii de promovare:

Spoturi publicitare – durata standard 30 secunde.

Cartoane publicitare – durata 8-10 secunde.

Reportaje publicitare.

Stiri publicitare.

Sponsorizari pentru emisiuni si proiecte speciale.

Valea Prahovei TV a televizat cel mai important eveniment de promovare a stațiunii Sinaia și nu numai, numit Criteriul Primei Zăpezi.

Alte modalități de promovare a orașului Sinaia sunt tărgurile de turism organizate în străinatate exemplu tărgul de turism de la Londra din 2013 și tărgurile de turism din țară cum ar fi cel din Ploiești, București la Romexpo etc. În 2014 o să fie un tărg de turism la Moscova și Londra.

Festivalurile reprezintă o modalitate de a atrage turiști(români dar și străini), iar Sinaia nu duce lipsă de astfel de festivaluri cum ar fi:

1. Cel mai important festival din Sinaia: Sinaia Forever ținut în fiecare an pe 27-29 septembrie.

Festivalul de chitară din Sinaia, a ajuns la a 7 ediție în 2013.

Scopul Festivalului de Chitara Clasica Sinaia – Romania este de a oferi tinerei școli de chitara clasica din tara noastra posibilitatea studierii cu cei mai importanti maestri internationali ai momentului, de a audia instrumentiști de valoare ai marilor scene de concert precum si de a se compara cu scoli de traditie ale genului din toata lumea.

3. Festivalul „Enescu și Muzica Lumii” a ajuns la a XIV-a ediție oferind un regal al artelor frumoase in care sunetul, imaginea si ambientul se imbina pentru ca muzica sa atinga si sa faca sa vibreze sufletul si spiritul unui public tot mai tanar.

Orașul Sinaia este înfrățit cu câteva orașe din străinătate cum ar fi:

Aosta-Italia, înfrățit din anul 1968

Gainesville-Texas-SUA înfrățit în anul 1980

Athis Mons-Franța, 1994

Ilyichevsk-Ucraina, 2000

Dimona-Israel, 2004

Ohrid-Macedonia, 2006

Kușadasi-Turcia, 2006

Castelbuono-Italia, 2010

Cetinje-Muntenegru,2008

Thame-Anglia, 2012

Sinaia a dezvoltat relații de colaborare cu aceste orașe constănd în: schimburi culturale între tinerii, stagii de formare și schimburi de experiență în domeniul sănătății și culturii, schimburii de elevi între liceele orașelor și Sinaia, organizări de tărguri de turism etc.

Un moment important îl reprezintă Festivalul Sinaia Forevăr atunci cănd toți primarii din orașele înfrățite sunt invitați.

Centrul de informare turistică și promovare din Sinaia are un rol important în informarea turiștilor romăni și străini și de promovare (prin pliante, broșuri, ghiduri turistice, CD-uri, DVD-uri etc) a stațiunii Sinaia, acest centru a fost înființat în anul 2002.

4.4 Propuneri de promovare și dezvoltare a stațiunii Sinaia

Pentru dezvoltarea și promovarea stațiunii Sinaia m-am găndit la următoarele obiective și acțiuni:

Obiective principale:

1.Creșterea numărului de turiști în stațiunea Sinaia

O promovare intensă prin spoturi publicitare(reclamele la televizor să fie promovate de câtre personalități), reclame pe internet, pe situ-rile de socializare.

Organizarea de tărguri de turism în fiecare oraș important din țară și din străinătate și promovarea lor.

Promovarea și crearea de noi festivaluri, târguri, concursuri etc.De exemplu crearea unui concurs pe perioada sezonului de iarnă în care să se decerneze premii pentru cel mai bun slalom,pentru cel mai scurt timp parcurs din vărful părtiei pănă la baza părtiei etc.

Promovarea atracțiilor mai puțin cunoscute cum ar fi: paint ball, zborul cu parapanta, mountain bike.

Creearea de noi atracții cum ar fi: bungee jumping, rafting pe râul Prahova

Diversificarea produselor turistice cu ajutorul programelor de recreere post ski,

pentru care sunt necesare terenuri de tenis, piscine, patinoare, saloane de intretinere,programe cultural – muzicale.

2.Creșterea calității serviciilor oferite turiștilor

Construcția unui centru de perfecționare profesională în turism.

O pregătire de calitate a personalului în domeniul turismul este foarte importantă pentru a-i atrage pe turiști și pentru a reveni cu plăcere data viitoare.

Dacă cifra unităților de cazare a crescut după ce s-a schimbat regimul în 1990, calitatea personalului calificat a scăzut considerabil. Din această cauză este necesară construcția unui centru de perfecționare modern la standarde europene în domeniul turismului. În prezent în Sinaia există doar Colegiul „Mihai Cantacuzino” care pregătește și meserii pentru turism cum ar fi: tehnician hotelier, recepționer, ghid de turism, agent de turism-toate sub cuprinderea „tehnicianului hotelier”-o meserie nou apărută.

Impunerea unor standarde superioare de calitate a ofertei și serviciilor turistice, prin asistarea și stimularea ofertanților de servicii turistice.

Introducerea ultimilor noutăți în tehnici la hoteluri cum ar fi: sisteme automate de informare și rezervare, sisteme de telecomunicații moderne, aigurarea transportului câtre hotel, jocuri electronice, instalații automate de trezire, automate pentru băuturi, țigări, cafea etc.

Diversificarea prestațiilor fără plată suplimentară oferite de hotelieri cum ar fi: descărcarea bagajelor, păstrarea încălțămintei, comenzi taxi, rezervări locuri la masă etc.

Diversificarea prestațiilor cu plată: convorbiri telefonice, vănzări de ziare, schimb valutar, coafură etc.

Dezvoltarea infrastructurii

Dezvoltarea cartierului Cumpătul

Mai întăi am să prezint un scurt istoric al acestu frumos cartier.

Cumpătul este situat de cealaltă parte a Prahovei și are o poziție privilegiată față de restul orașului beneficiind de o așezare deschisă, însorită și care oferă o largă perspectivă spre întreg masivul Bucegi. Separarea lui de oraș, l-au ajutat să devină la un moment dat un cartier select, o mică oază izolată de liniște și de verdeață, care a atras numeroși artiști sau oameni importanți ai vremii.

Spre sfărșitul sec XIX însă zona, pe atunci pustie, era cunoscută de oamenii locului doar prin urletele haitelor de lupi care se adunau primăvara la împerechere, pe botul de deal unde mai tărziu s-a amenajat poligonul de trageri al Unității Militare din Sinaia.

Prin legea di 1883 locuitorii din Sinaia sunt împroprietăriți fie de Casa Regală, fie de Eforia Spitalelor și găsim deja în arhivele vremii, în Cumpătu o stratificare socială: fruntași(care dețineau mai mult de 4 perechi de boi) ca familia Nica Ienculescu; mijlocași(având 2 perechi de boi) precum Chiva Seranga și pălmași. Toți aceștia și-au ridicat case într-o zonă unde și azi mai găsim fântâna denumită „șipotelul” care dădea apă bună de băut drumeților, dar și ciobanilor care urcau turmele la munte pe poteca ce trecea pe aici. Și tot pe aici, spun legendele locale, trecea “drumul comorilor” bătut multă vreme de tot felul de aventurieri în căutarea presupuselor comori ascunse în munți de haiduci.

Prin anii 1935-1936, primarul Matheescu dă dispoziție inginerului Sangiorgian să traseze străzile care se mai păstrează și azi și să parceleze terenul existent. Imediat după asta încep primele construcții: vila Luminiși(azi Casa memorială „George Enescu”), Stațiunea Zoologică Sinaia și mai tărziu vila ing. Matak(restaurantul „Vănătorul”). Noul cartier, denumit pe atunci ”Sinaia nouă” se umple repede de lume bună și înflorește la umbra renumelui stațiunii, până după cel de-al doilea Război Mondial. În perioada ce a urmat, frumoasele vile au fost confiscate de comuniști și folosite fie drept case de creație pentru artiști plastici și scriitori (atunci apare și restaurantul denumit ”Creație”) fie ca vile de odihnă ale Gospodăriei de Partid. Clădirile, împrăștiate prin verdeața abundentă, multe dintre ele proiectate de arhitecți importanți precum: Duiliu Marcu sau Toma Socolescu, sunt exploatate în scop turistic, irațional (chiar și casa Enescu a funcționat ca vilă turistică) iar anul 1989 le găsește în mare parte degradate și în paragină. Retrocedările care au urmat nu au putut salva mare lucru iar tăvălugul imobiliar din anii 2000 a strivit tot ce scăpase până atunci neatins. Deși lipsit de un minim suport edilitar (drumuri, apă, canalizare) cartierul s-a întins necontrolat spre zona de la releu, spre poligon sau în pădurea (defrișată azi) din spatele hotelului BNR.

Astăzi, cartierul Cumpătu e trist. Pe străzile pustii, în timpul săptămânii, nu întâlnești aici nici măcar un câine sau o pisică, și asta pentru că în zonă locuiesc permanent doar câteva familii. Pentru a ajunge la obiectivele sau unitățile turistice de aici, ești obligat să te iei serios la trântă cu gropile uriașe de pe singurul drum de acces în zonă. Și asta doar dacă ști încotro să o iei, fiindcă aproape nimic nu e semnalizat. Vechiul cartier al artiștilor, locul luminos unde a locuit și a compus George Enescu, a ajuns să fie tratat ca o mahala.

Din cauza acestor inconveniente prezentate în rădurile de mai sus propun:

Refacerea drumului principal(asfaltarea). Acest drum are și un inconvenient, și anume trece pe dedesubtul căii ferate și nu permite trecerea autocarelor câtre cartierul Cumpătu, pentru a ajunge în incinta Casei memoriale „George Enescu”. Construcția unui nou drum din șoseaua principală câtre cartierul Cumpătul care să traverseze răul Prahova și calea ferată ar fi necesară pentru a facilita accesul autocarelor câtre cartier.

Introducerea unor mijloace de transport câtre cartierul Cumpâtul; în prezent nu se poate ajunge, decăt cu mașina personală sau cu taxiul.

Refacerea, vilelor deteriorate

Introducerea indicatoarelor în centrul stațiunii Sinaia și la intrarea în stațiunea Sinaia, care să-i informeze pe turiști în legătură cu cartierul Cumpătu și cu obiectivul principal Casa memorială „George Enescu”.

Crearea unui complex alimentar și a unui bar cu mese de biliard și darts.

Dezvoltarea cartierului Cumpătu o consider voarte importantă pentru atragerea de turiști la Casa memorială „George Enescu”dar și pentru cei care vor să se odihnească și să admire o priveliște frumoasă a Munților Bucegi.

Crearea de trasee pentru practicarea cicloturismului(mountain bike)

Din păcate în Sinaia nu există asemenea trasee speciale, marcate și întreținute. Sunt des folosite traseele de drumeție pe care se poate practica numai pe unele cicloturism, mai precis mountain bike.

Crearea unui roller coaster alpin cum e cel din imagini:

Asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale

Educarea ecologică a comunității locale prin programe educative cum ar fi: prezentarea unui curs denumit „ape mai curate”, iar în cadrul acestui curs să fie prezentată importanța păstrării apelor curate.

Popularizarea legislației de mediu și creșterea nivelului educațional

Antrenarea agențiilor de turism în conservarea și întreținerea mediului, ca element de bază al ofertei turistice

5. Crearea unei mărci turistice Sinaia

Înregistrarea mărcii turistice Sinaia la OSIM(logo, siglă, brand etc)

Crearea unui site a orașului Sinaia, în care să fie prezentate produsele turistice

Identificarea unui număr restrăns de produse turistice pentru piața externă, originale și inedite.

Identificarea, reamenajarea de structuri de primire mai vechi.

Conceperea și promovarea unui voucher care să permită vizitarea mai multor obiective turistice din Sinaia la un preț promoțional.

Promovarea unor prețuri mici pentru pachete minime de servicii oferite de structurile de primire turistică din Sinaia.

Toate strategiile de dezvoltare care au fost create pănă în prezent s-au axat pe o dezvoltarea unitară a stațiunilor importante din județele Prahova și Brașov cum ar fi: Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, Poiana Brașov, Ghimbav, Brașov.

Din această cauză eu propun dezvoltarea unui brand turistic Sinaia cu scopul diferențieri de celelalte stațiuni.

Brandul turistic reprezintă acel element de imagine care identifică produsele sau serviciile turistice ale unei zone, generează sentimentul de mândrie al locuitorilor regiunii, recunoaștere și satisfacție în rândul consumatorilor. În jurul unui brand se țese un sistem complex de legături ce contribuie la comunicarea valorilor create. Un brand se construiește plecând de la un logo și un slogan dar puterea acestuia rezultă din toate suporturile pe acesta este comunicat și promovat: direct, prin spoturi audio-video, ad print-uri, bannere online, postere, cataloage, corespondență directă. Chiar dacă se investesc sute de mii de dolari în campanii de comunicare a brandului turistic, consumatorii sunt cei care decid dacă el se ridică la nivelul așteptărilor, dacă se poate achita de promisiunea pe care o face clientului. Lupta între branduri se dă întotdeauna în mintea și sufletul omului și în nici un caz în cadrul calupurilor de publicitate sau în paginile publicațiilor, care nu sunt decât unelte și în nici un caz țeluri ale unui brand adevărat.

Brandingul turistic reprezintă procesul de creare și de întreținere a unui brand din industria ospitalității, totalitatea metodelor prin care o organizație sau un produs comunică, simbolizează și se diferențiază către audiențele sale.

Brandingul turistic constă în identificarea și/sau crearea apoi exploatarea unor avantaje competitive sustenabile, în cazul nostru fiind vorba de punctele tari ale produsului / stațiunii turistice Sinaia.

Avem de a face cu un proces de dezvoltare al unui produs turistic (din punct de vedere al marketingului), lansarea lui pe piața turistică națională și internațională și mai ales realizarea conexiunii între consumator și produsul respectiv pe seama calităților produsului (sau „unicității”lui).

Beneficiile aduse de un branding turistic de succes pentru Sinaia sunt:

diferențiază stațiunea Sinaia față de celelalte stațiuni într-un mod unic, relevant și motivant pentru potențialii clienți. Îi acordă un plus de valoare.

Oferă posibilitatea lansării de produse noi mult mai repede și mai eficient din punct de vedere al costurilor.

Mărește percepția valorii produsului global impulsionând și susținând prețul de vânzare al produselor turistice particulare legate de Sinaia cum ar fi: turismul montan, turismul de afaceri și congrese, turismul balnear etc.

Pentru atragerea turiștilor străini în stațiunea Sinaia dezvoltarea brandului turistic Sinaia și promovarea lui pe piața internațională este foarte importantă.

Pentru a-i ține cât mai mult pe turiști în Sinaia este nevoie de: diversificarea formelor de turism, creșterea calității serviciilor oferite de câtre lucrătorii în turism, o infrastructură modernă, crearea de pachete turistice la preț redus(de ex: plătești pentru patru zile și stai șase)etc.

CONCLUZII

În comparație cu alte țări, România are, fără îndoială, „comorile“ ei turistice. Dar sunt atât de bine ascunse în „hățișul“ țesut din politică, lipsa de profesionalism și de interes, mentalități învechite și lene, încât descoperirea lor, chiar de către români, este deosebit de dificilă. Piața cunoaște o concurență foarte mare între țări, iar cele mai multe își vând imaginea mai bine decât România, care ar trebui, în primul rând, să-și constituie o marcă națională prin care oamenii să înțeleagă rapid și ușor oferta specifică nouă.

Prin potențialul său, atât natural cât și antropic, Sinaia, se impune atât pe plan național cât și internațional, aflându-se în același timp printre principalele stațiuni turistice ale României.

În urma prezentării elementelor caracteristice și a premiselor de dezvoltare pe baza cărora se dezvoltă activitățile turistice, în Sinaia se poate emite o primă concluzie și poate cea mai importantă, aceea, că o activitate turistică trebuie susținută de o activitate economică. Sinaia este una dintre cele mai mari stațiuni cu caracter turistic din Valea Prahovei atât prin faptul, că este o stațiune balneoclimaterică cât și a potențialului sportiv și de agrement.

În acest sens, Primăria Sinaia în colaborare cu alte instituții au creeat și au pus în aplicare proiecte cum ar fi: regenerarea urbană, lățirea părtiilor, instalații de zăpadă artificială etc. Un impact mare asupra stațiunii Sinaia din pdv al creșterii turiștilor străini, al atragerii de investitori o va avea noua autostradă Comarnic-Brașov(A3), care va face legătura cu vama Nădlac. Această autostradă conform autorităților, va fi gata în anul 2017.

Sinaia față de alte stațiuni din țară a ajuns aproape de nivelul maxim de dezvoltare, acum nu mai rămăne decăt să fie promovată intens în străinătate. Cea mai bună metodă de a face acest lucru este organizarea de tărguri, conferințe, în care să fie prezenți și agenții de turism din străinătate și cel mai bun model de promovare este Criteriul Primei Zăpezi.

În concluzie, în cel mai scurt timp Sinaia o să devină o stațiune cunoscută pe plan internațional.

ANEXA 1. STATISTICA PRINCIPALILOR INDICATORI DE PERFORMANȚĂ AI STAȚIUNII SINAIA ÎN PERIOADA 2000-2012

STATISTICS OF THE MAIN PERFORMANCE INDICATORS FOR SINAIA SKI RESORT FOR THE PERIOD 2000-2012

ANEXA 2. Hartă turistică Sinaia

Bibliografie

1. Bruhn, M-Marketing, Editura Economică, București, 1999

2. Florescu C-Marketing, Editura Marketer, București, 1992

3. Florescu C-Marketing, Independența Economică, Pitești, 1997

4. Istocescu, A-Strategia și managementul strategic al organizației: Concepte fundamentale, Aplicații manageriale, Editura ASE, București, 2005

5. Le Roy, Doctrines militaires et management strategique des entreprises, teză de doctorat Universite Montpelilier, 1994

6. A Chandler-Strategie, structure, decision, identite Strategor, Paris, Editura Dunod, 1993

7. A Kenneth, Strategor,

8. B. Quinn, H. Mintzberg, Mr, James, The strategy Process, New York, Prentince Hall, 1988

9. R. Daft, Management, The dryden Press, NY

10. O. Nicolescu, I. Verboncu-Management, Editura Economică București, 1999

11. O. Nicolescu, I Verboncu-Profitul și decizia managerială, București, Editura Tribuna Economică, 1998

12. Porter, M.- L'avantage concurrentiel, Paris, Inter Edițions, 1986

13. Florescu C-Marketing, Editura Marketer, București, 1992

14. Strategii de dezvoltare a județului Neamț(Referat)

15. Al. Nedelea, Politici de marketing în turism, editura Economică, București, 2003, pag 125-127.

16. A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. “Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 155

17. R. Lanquar, R. Hollier – Le marketing touristique, P.U.F., Paris, 1993, pag. 81

18. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 159

19. GH. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 164

20. P. Sandu – Marketing în turism și servicii, Ed. Univ. din Suceava, 1998, pag. 226

21. F. Bran, ș.a. – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998. pag116

22. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Univ. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 167

23. F. Bran, ș.a. – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998. pag.78

24. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia , Cluj-Napoca, 1997, pag. 170

25. A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. „Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 160

26. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1997, pag. 172

27. P. Sandu – Marketing în turism și servicii, Ed. Univ. din Suceava, 1998, pag. 234

28.A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. “Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 164

29. C. Gurău, O. Ban – Strategii promoționale în turism prin Internet, Marketing-Management nr. 6/1999, pag. 302.

Resurse Web:

1.www.primariasinaia.ro

2.www.primaria-sinaia.ro

3.www.turism.gov.ro

4.www.vptv.ro

5.www.zvp.ro

6.www.asociatiaturismprahova.ro

7.Master Planul pentru turismul național al României 2007-2026.

8.Dezvoltarea Turismului în România-Referat(Regie live).

9.www.cazaresinaia.eu

10.www.bbo-romania.ro

Bibliografie

1. Bruhn, M-Marketing, Editura Economică, București, 1999

2. Florescu C-Marketing, Editura Marketer, București, 1992

3. Florescu C-Marketing, Independența Economică, Pitești, 1997

4. Istocescu, A-Strategia și managementul strategic al organizației: Concepte fundamentale, Aplicații manageriale, Editura ASE, București, 2005

5. Le Roy, Doctrines militaires et management strategique des entreprises, teză de doctorat Universite Montpelilier, 1994

6. A Chandler-Strategie, structure, decision, identite Strategor, Paris, Editura Dunod, 1993

7. A Kenneth, Strategor,

8. B. Quinn, H. Mintzberg, Mr, James, The strategy Process, New York, Prentince Hall, 1988

9. R. Daft, Management, The dryden Press, NY

10. O. Nicolescu, I. Verboncu-Management, Editura Economică București, 1999

11. O. Nicolescu, I Verboncu-Profitul și decizia managerială, București, Editura Tribuna Economică, 1998

12. Porter, M.- L'avantage concurrentiel, Paris, Inter Edițions, 1986

13. Florescu C-Marketing, Editura Marketer, București, 1992

14. Strategii de dezvoltare a județului Neamț(Referat)

15. Al. Nedelea, Politici de marketing în turism, editura Economică, București, 2003, pag 125-127.

16. A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. “Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 155

17. R. Lanquar, R. Hollier – Le marketing touristique, P.U.F., Paris, 1993, pag. 81

18. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 159

19. GH. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 164

20. P. Sandu – Marketing în turism și servicii, Ed. Univ. din Suceava, 1998, pag. 226

21. F. Bran, ș.a. – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998. pag116

22. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Univ. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 167

23. F. Bran, ș.a. – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998. pag.78

24. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia , Cluj-Napoca, 1997, pag. 170

25. A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. „Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 160

26. Gh. Postelnicu – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1997, pag. 172

27. P. Sandu – Marketing în turism și servicii, Ed. Univ. din Suceava, 1998, pag. 234

28.A. Ispas – Curs de marketing turistic, Ed. Univ. “Transilvania”, Brașov, 1998, pag. 164

29. C. Gurău, O. Ban – Strategii promoționale în turism prin Internet, Marketing-Management nr. 6/1999, pag. 302.

Resurse Web:

1.www.primariasinaia.ro

2.www.primaria-sinaia.ro

3.www.turism.gov.ro

4.www.vptv.ro

5.www.zvp.ro

6.www.asociatiaturismprahova.ro

7.Master Planul pentru turismul național al României 2007-2026.

8.Dezvoltarea Turismului în România-Referat(Regie live).

9.www.cazaresinaia.eu

10.www.bbo-romania.ro

ANEXA 1. STATISTICA PRINCIPALILOR INDICATORI DE PERFORMANȚĂ AI STAȚIUNII SINAIA ÎN PERIOADA 2000-2012

STATISTICS OF THE MAIN PERFORMANCE INDICATORS FOR SINAIA SKI RESORT FOR THE PERIOD 2000-2012

ANEXA 2. Hartă turistică Sinaia