. Simularea Schimburilor Turistice Potentiale
CUPRINS
CAPITOLUL I
TURISMUL INTERNAȚIONAL ȘI LOCUL ACESTUIA ÎN
COMERȚUL INTERNAȚIONAL CU SERVICII
1.1. Comerțul internațional cu servicii: delimitări conceptuale
Sfera serviciilor depășește astăzi cel puțin jumătate din activitățiile economiei moderne. Economia serviciilor abordează mecanismul macroeconomic din perspectiva serviciilor, detaliind, în primul rând, specificitățiile proceselor desfășurate în sfera terțiarului și rolul serviciilor în dezvoltarea economică.
Imaterialul, incluzând și serviciile, are o contribuție majoră la formarea venitului național și la crearea unei părți foarte importante a locurilor de muncă, în special, în țările dezvoltate.
Imaterialul se manifestă, de regulă, prin intermediul unui suport material variat și variabil ca formă, cum ar fi :
Obiectele manufacturate, ca rezultat al tehnologiilor, care utilizează semnale senzoriale și verbale. Sunt cuprinse aici telecomunicațiile, audiovizualul, informatica, etc.
Cadrul geografic și antropic, care poate fi receptacolul unor evenimente imateriale cum este cazul în turism.
Personajele sau în general întrega gamă a subiecților, respectiv cei care crează și oferă imaterialul.
Suporturi compuse, care asociază tehnologii, decoruri și interpreți într-un ansamblu integrat : un complex turistic de lux, un spectacol televizat, etc.
În cadrul fiecărei grupe, delimitarea între componente nu este riguroasă, mai mult chiar, aceeași componentă imaterială poate îmbrăca multiple forme, datorită lipsei de contur a conținutului ei.
Caracterizarea serviciilor ca bunuri imateriale, este deseori supusa atenției criticilor, deoarece serviciile prezintă unele elemente:
de tangibilitate (de exemplu, tipărirea raportului unui consultant, copierea unui program software de pe calculator pe dischetă);
de vizibilitate (de exemplu, tăierea părului, jocul la teatru);
de depozitare, înmagazinare (telefonul cu sistem automat de răspuns);
elemente care nu reclamă contactul direct între producător și consumator (mașinile automate de verificat).
În viziunea ONU (WTO – Liberalizing Internatinal Transaction in Services-Handook, Geneva, 1994), definiția sectorului de servicii este mult mai cuprinzătoare, incluzând în acest sector : serviciile profesionale, serviciile publice și sociale, comerțul și finanțele, transportul și comunicațiile, administrația piblică și apărarea, utilitățiile și construcțiile publice.
Majoritatea formulărilor actuale, individualizează serviciile din punct de vedere conceptual, prin : caracterul lor imaterial, prin necesitatea participării lor directe sau indirecte în procesul de producție al bunurilor materiale, ca o componentă a costurilor.
În condițiile în care nu se poate pune semnul egalității între noțiunea de imaterial și cea de serviciu, nu s-a ajuns la un punct de vedere comun privind definiția fiecărei noțiuni, încercându-se utilizarea unui concept care sa le înglobeze pe ambele.
O definiție pertinentă și remarcabilă este cea formulată de Sir Robert Giffen ”Invizibilul este ceva care poate fi vândut și cumpărat dar care nu îl poți lăsa să-ți cadă pe picior”.
Procesul și strategia dematerializării este comparabilă ca importanță cu procesul industrializării care a modelat economia mondială începând cu secolul XVIII.
Procesul dematerializării s-a extins asupra tuturor sectoarelor economice, inclusiv a celor tradiționale. El a determinat apariția unor tehnici comerciale, a unor noi soluții de organizare a intreprinderilor, diferite de cele clasice. Strategia dematerializării eliberează producția și schimburile comerciale de constrângerile geografice sau naturale.
Diferența principală între fluxurile de servicii și comerțul invizibil este aceea că aceasta din urmă include alături de activitățile de servicii tradiționale, așa cum sunt ele definite (de exemplu, de către GATT), deplasarea factorilor de producție (capital, muncă, informații), fluxurile creaților turistice și tehnice, comunicarea sub orice formă, imaginea de exprimare a identității unei națiuni, companii sau grupuri de indivizi.
Sintetizând punctele de vedere întâlnite în teoria economică se poate concluziona că serviciile sunt definite, în general, ca „activități…..care satisfac anumite necesități sociale sau individuale, fară a se concretiza în produse de sine stătătoare”. Această definiție cuprinde toate activitățile care în teoria și practica economico – socială actuală, sunt definite servicii. (Cristiana Cristureanu,Tranzacții internaționale cu servicii, Ed. All Beck, București 1999)
Tranzacțiile internaționale imateriale, denumite și tranzacții invizibile, reprezintă circa o treime din comerțul mondial, depășind în dinamică, rata de creștere a comerțului internațional, cât și pe ceea a producției industriale mondiale. Se apreciază că valoarea tranzacțiilor internaționale invizibile, împreună cu fluxurile generate de rețeaua globală a mass-media și fluxurile financiare internaționale, într-un cuvânt fluxurile internaționale imateriale, depășesc 50-70 de ori volumul comerțului internațional cu bunuri materiale.
1.2 Comerțului internațional cu servicii în dinamică și
structură
1.2.1 Trăsături caracteristice, internaționalizarea serviciilor
Comerțul internațional cu servicii, a devenit o componentă majoră a fluxului internațional de valori. Tranzacțiile cu servicii efectuate peste graniță și cuprinse în Balanța de Plăți se referă la schimburile dintre rezidenți și nerezidenți, firme sau persoane fizice. Creșterea interesului pentru tranzacțiile internaționale cu servicii, inclusiv a preocupării constante – la nivel macroeconomic – pentru liberalizarea comerțului internațional cu servicii, a dus la apariția a numeroase clasificări a acestor tranzacții.
Interpretarea serviciilor ca valori necomercializabile a fost infirmată de realitate și combătută în mod argumentat de economiști.
Una din clasificările însușite de UE, propune drept criteriu de clasificare capacitatea serviciilor de a fi comercilaizate, adică gradul de comerciabilitate evaluat pe baza caracteristicilor activității din fiecare subramură a serviciilor. Ca și suport s-a folosit o combinație de două variabile:
– gradul de tangibilitate (servicii pure cu tangibilitate redusă, servicii asociate bunurilor sau livrate odată cu acestea și servicii incluse în bunuri) și
– gradul de interacțiune al producătorului cu consumatorul de servicii (scăzut și înalt)
Cele două variabile înregistrate pe două axe vor da naștere la o matrice formată din șase sectoare în care se vor înscrie diferitele clase de servicii.
Sectorul 1 : tangibilitate redusă / interacțiune scăzută
Prezența elementelor tangibile este nesemnificativă și interacțiunea părților este minimă. Serviciile din această categorie au un potențial restrâns de internaționalizare.
Sectorul 2 : tangibilitate medie / interacțiune scăzută
Aici, elementele tangibile capătă un rol important. Bunurile cărora le sunt asociate serviciile sunt deplasabile pe piețele externe.
Grad de Gradul de interacțiune
tangibilitate Consumator/Producător
Scăzut Înalt
Servicii pure,
Tangibilitate ridicată
Servicii asociate
bunurilor sau livrate
odată cu acestea
Servicii
cuprinse în bunuri
Fig. 1.1 Gruparea serviciilor pe criteriul căilor de internaționalizare
Sectorul 3 : tangibilitate ridicată / interacțiune scăzută
Sectorul cuprinde serviciile care înglobează elemente tangibile, fie ca suport, fie ca parte componentă. Caracterul tangibil al serviciilor compensează lipsa interacțiunii dintre părți, plasându-le în categoria serviciilor exportabile prin intermediul bunurilor.
Sectorul 4 : tangibilitate redusă / interacțiune înaltă
Sunt așa numitele servicii tradiționale cu imput-uri imateriale, mai ales datorită caracterului intensiv în muncă al procesului de prestare. Atât rolul prestatorului cât și cel al consumatorului, sunt deosebit de importante pe parcursul livrării.
Sectorul 5 : tangibilitate medie / interacțiune înaltă
Implicarea elementelor materiale la prestarea serviciilor din această grupă este relativ ridicată. În această categorie se includ serviciile bancare, de călătorie, de întreținere tehnică.
Sectorul 6 : tangibilitate ridicată / interacțiune înaltă
Relaționalitatea prestatorului cu consumatorul este obținută mai repede prin metode tehnice, decât direct. Datorită dezvoltării tehnologice și a telecomunicațiilor, care au permis extinderea interacțiuni la distanță, componentele sectorului au un potențial foarte ridicat de internaționalizare.
1.2.2 Evoluția comerțului internațional cu servicii
Statisticile Balanței de Plăți ale FMI (Fondul Monetar Internațional), constituie sursa de bază în obținerea informațiilor statistice necesare evaluării dimensiunii comerțului internațional cu servicii, analiza evoluției comerțului cu servicii în total comerț mondial prin metoda comparației pe baza datelor din balanța de plăți.
Comerțul mondial cu produse a depășit, în 1999, etapa de relansare și a intrat într-o fază de creștere. După un declin de 1,6 % în anul 1998 față de anul 1997, valoarea schimburilor comerciale mondiale a crescut cu 4,5 % în 1999. De asemenea, comerțul mondial a înregistrat o creștere și ca volum : conform lucrarii “Perspectiva economiei mondiale” elaborate de Fondul Monetar Internațional în aprilie 2000, volumul estimat al comerțului mondial a crescut cu 4,9 % în 1999, comparativ cu 3,8 % în 1998. Pentru anul 2000 a fost anticipată o creștere de 8,4 %, ceea ce a marcat un nivel record, fară a depăși însă creșterea cea mai mare, de 10 % înregistrată în anul 1997.(LOOK JAPAN, octombrie 2000, vol. 46, nr. 535)
În comerțul mondial, serviciile ocupă o pondere destul de însemnată, situația la export fiind prezentată în tabelul 1.1
Din datele prezentate în tabel, se poate observa că, ponderea serviciilor, în exporturi mondiale, înregistrează o creștere de la 18,6 % în anul 2000, la 19,4 % în anul 2001. În valori absolute aceasta înseamnă o creștere cu 21,1 mil. dolari. Cu toate acestea, volumul valoric al exporturilor totale înregistrează o scădere, cu – 120 milioane dolari, descreștere datorată scăderii valorii exporturilor de bunuri cu 0,8 % în anul 2001 față de anul 2000, ceea ce în valori absolute înseamnă o scădere cu – 231,1 mil. dolari.
În ce privește repartizarea pe regiuni, pe primul loc, la export se află Europa de Vest, cu 3.055 milioane dolari în 2000 și 3.106 milioane dolari în 2001, înregistrând o creștere a exporturilor totale de 0,1 %, serviciile comerciale înregistrând o pondere de 21,2 % în anul 2000, iar în anul 2001 de 21,8 %, ceea ce semnifică o creștere de 99 milioane dolari. Asia ocupă locul doi, în ce privește exporturile cu o valoare de 1.947 milioane dolari, în anul 2000, în anul 2001, înregistrând cifra de 1.813 milioane dolari. Se observă o scădere în valori relative cu 8,4 %, datorată scăderii ponderii exportului de bunuri de la 85,7 % la 84,5 %, în timp ce exportul de servicii comerciale se menține la același nivel, chiar dacă ponderea acestora în total exporturi crește cu 2,1 %, acestea înregistrând o valoare de 302 milioane dolari. America de Nord, în perioada analizată, înregistrează o scădere a exportului total, ponderea serviciilor fiind de 22,8 % în anul 2000, iar în anul 2001 de 23,3 %, (înregistrând o creștere de 0,5 %), dar acestea se reduc cu 82,6 milioane dolari.
Tabel 1.1
Exporturile mondiale de bunuri, servicii și contribuția acestora în total comerț mondial,
pe regiuni și economii selectate, în anul 2000 și 2001
Sursa : Balanța de plăti a FMI
În privința importurilor de servicii în totalul importurilor, situația se prezintă în tabelul 1.2
Din datele prezentate în tabel, se observă o scădere o impo în tabel, se observă o scădere o importurilor totale, în lume cu 220 miliarde dolari, în timp ce ponderea serviciilor în total importuri, crește de la 18,6 % la 19,3 %, sau crește cu 0,7 %, ceea ce în valori absolute semnifică o creștere cu 11 milioane dolari.
Pe regiuni, pe primul loc la importuri de servicii se află Europa de Vest, înregistrând o creștere de 1,1 % în valori absolute aceasta însemnând o creștere cu 33 milioane dolari, urmată de America Latină cu 1,4 % ( 0,4 milioane dolari). În America de Nord, importurile de servicii se reduc cu 12 milioane dolari, Africa înregistrează o scădere a volumului de importuri, serviciile reducându-se cu 2 milioane dolari. Aceași tendință se manifestă și în Asia care a înregistrat o scădere cu 9 milioane dolari. De remarcat este faptul că țările UE înregistrează o creștere a importurilor de servicii cu 33 milioane dolari.
Tabel 1.2
Importuri mondiale de bunuri, servicii și contribuția acestora în total comerț mondial,
pe regiuni și economii selectate, în anul 2000 și 2001
Sursa : Balanța de plăti a FMI
Menținerea tendinței este evidentă decreștere în continuare a sectorului de servicii în cadrul comerțului internațional.
1.2.2.1 Evoluția în dinamică a comerțului internațional cu servicii
Această evoluție are în vedere creșterea anulă, prețul, exporturile și importurile, precum și evoluția acestora pe țări și regiuni, dar și la nivel mondial.
Stimulate de dinamismul economiei mondiale, schimburile cu servicii mondiale, au progresat cu circa 5 % în 2000, atingând 1.400 miliarde dolari, ceea ce înseamnă creșterea anuală cea mai rapidă.
Vom prezenta în cele ce urmează evoluția în dinamică a exporturilor de servicii, prin metoda comparației.(tabel 1.3).
Din datele prezentate în tabelul 1.3 se poate observa o creștere nulă, în variație relativă a exportului de servicii în lume, datorită valorilor negative înregistrate la exportul de servicii de America de Nord, America Latină, Orientul mijlociu, Asia, Japonia. În UE situația se menține în anul 2001, la fel ca în anul 2000.
Se observă că în aproape toate țările se înregistrează scăderi ale exporturilor de servicii comerciale, în China totuși situația este destul de stabilă, în comparație cu Japonia unde creșterea este de – 7 %, Orientul Mijlociu (- 7 %), America de Nord America Latină și Asia ( 3 %).
Tabel 1.3
Dinamica exporturilor de servicii pe regiune, 1990-2001
Sursa: FMI, Raport Anual ,2002
La importuri, evoluția în dinamică, se prezintă ca în tabelul 1.4
Se observă o scădere pe total a importurilor cu – 1 %. Cu toate acestea, pe regiuni creșterea cea mai importantă se înregistrează în China de 9 %, acesta fiind urmată de UE, unde se notează o creștere de 2 %. Descreșterile cele mai importante, se înregistrează în Japonia de – 7 %, la fel ca și Orientul mijlociu, apoi America de Nord cu – 6 %, în Africa se înregistrează o scădere de –3 %, la fel ca în Asia, în America Latină situația menținându-se aceeași.
Tabel 1.4
Dinamica importurilor de servicii pe regiune,1990-2001
Sursa : FMI, Raport Anual, 2002
Vom prezenta o comparație între comerțul mondial cu servicii, comerțul mondial cu mărfuri și PIB mondial.
Privit pe ansamblu comerțul internațional cu servicii, cunoaște o ascensiune mai rapidă comparativ cu comerțul mărfurilor.
Tabel 1.5
Rata anuală de creștere a exporturilor de mărfuri,
servicii și a PIB, 2001 față de 1990
Sursa: OMT, Raport Anual ,2002
Fig.1.2 Evoluția comerțului internațional cu servicii
(comparativ cu PIB și comerțul cu mărfuri)
1.2.2.2 Evoluția în structură a comerțului internațional cu servicii
Datele de care dispunem se referă la structura comerțului internațional cu servicii, ce poate fi divizat oarecum, în servicii de transport turistic, turism și „alte servicii”. Situația precum și ponderea acestor categorii de servicii comerciale va fi prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 1.6
Exportul de servicii comerciale pe categorii de servicii
Sursa: OMT, Raport Annual , 2002
Din analiza datelor de mai sus, se poate spune că ponderea cea mai însemnată în cadrul exportului de comerț internațional cu servicii, o deține “ alte servicii comerciale” urmată de turism și transporturi. Se observă o creștere în intervalul 1990-2001 a serviciilor comerciale internaționale, cu 6 %, categoria „alte servicii” crescând cu 8 %, urmată de turism cu 5 % și transporturi cu 4 %. În anul 2001 singurul ritm de creștere pozitiv în exportul de servicii comerciale internaționale îl înregistrează „alte servicii” celelalte categorii reducându-se cu 2 %, respectiv 1 %, ceea ce motivează, din punct de vedere matematic reducerea exportului de servicii comerciale internaționale.
Fig.1.3 Evoluția în structură a serviciilor
Așa cum ușor se poate observa și de pe grafic, ponderea cea mai însemantă în cadrul serviciilor comerciale a deține (în anul 1999) turismul, urmat de transporturi și „alte servicii”, în timp ce în anul 2000, raportul se inversează transporturile trecând pe primul loc, urmate de „alte servicii” și apoi turism. În anul 2001, pe ansamblul serviciilor comerciale se înregistrează stagnări, sau chiar creșteri negative (comparativ cu anii precedenți), categoria „alte servicii” înregistrează o scădere cu 6 %, turismul înregistrează o scădere cu 4 %, iar transporturile cu 7%.
Transportul ca serviciu turistic, reprezintă nu numai posibilitatea de acces la consumul turistic, ci și o componentă importantă a acestuia. În valoarea produsului turistic, serviciile de transport dețin ¼ până la ½ în funcție de modalitatea de transport, distanța între locul de proveniență a turistului și cel de destinație, sezon, conjunctura de pe piața mondială a combustibilului, etc. În calitate de componentă a consumului, deci și a producției turistice, serviciile de transport sunt un element dinamizator al circulației turistice interne dar și internaționale, existând între transporturi și turism o legătură dublă de cauză – efect. Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, fiind singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acțiunea sa de deplasare spre destinația turistică.
Perfecționarea în decursul timpului a mijloacelor de transport a determinat stimularea turismului, extinderea sa în spațiu și chiar apariția unor noi forme de turism. Unele regiuni turistice au fost incluse în circuitul turistic internațional fiind tributare progreselor în domeniul transportului aerian, etc.
Legăturile între turism și transport sunt atât de strânse, complexe și variate, încât se poate spune că transportul, prin activitatea sa, poate crea uneori impulsul de călătorie, deci, poate genera turism. Singurul serviciu care se pretează pe teritoriul extern al țării exportatoare este serviciul de transport. În acest sens, ofertanții de turism de pe piața internațională acordă o importanță deosebită organizării și transportului de turiști în condiții optime recurgând la o mare diversitate de forme, modalități de transport și mijloace de comercializare care să mărească rolul stimulator al transportului pentru consumul turistic.
Dintre tipurile de transport turistic amintim:
A. Transportul aerian
Serviciile de transport turistic, pot fi o componentă a ofertei turistice, dar se pot comercializa și separat de către acestea, de către ofertanți specializați. Cea mai specifică modalitate de a vinde serviciile de transport turistic, o reprezintă oferta de tip charter. Spațiul de transport cel mai frecvent oferit, este avionul.
B. Transportul feroviar
Turismul național și cel internațional, în secolul al XIX-lea și al XX-lea a fost dependent de transportul feroviar. Unele linii de căi ferate au intrat chiar în sfera turismului internațional, cum ar fi : Trenul albastru Paris – Coasta de Azur, Transsiberianul, Orient Expres, anumite linii ferate din munți Elveției. Mai târziu a intervenit concurența transportului aerian și rutier, astfel încât dezvoltarea transportului pe calea ferată s-a încetinit, fiind inferioară altor modalități de transport. S-au înregistrat însă, în domeniul transportului feroviar o serie de modificări calitative, tehnice și structurale care au stimulat legătura sa cu turismul.
C. Transportul rutier
Transportul rutier reprezintă mijlocul de transport privilegiat al turismului internațional, în țările occidentale. În anul 1986, 80,9 % din sosirile internaționale au folosit transportul rutier (autocar, automobil) în Germania, 92,3% în Austria și 75% în Italia.
Dezvoltarea industriei automobilistice a determinat o creștere atât a fluxului turistic, cât și multiplicarea destinațiilor turistice. Turismul automobilistic permite o mare dispersare a turiștilor în spațiu, până la cele mai izolate regiuni.
O serie de factori influențează dezvoltarea turismului automobilistic:
– producția din industria de automobile,
– evoluția prețului energiei,
– importanța întreprinderilor care închiriază automobile,
– rețeaua rutieră și autorutieră,
– facilitățile vamale și de frontieră.
(I. Popa, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, București, 1997, pag.272-280)
Ronald Shelp, clasifică tranzacțiile internaționale cu servicii pornind de la modalitățile de livrare (prestare) internațională a acestora.
a) Servicii asociate investițiilor (servicii bancare, profesionale, servicii de hotelărie și servicii de plasament personal).
b) Servicii asociate comerțului și investițiilor (serviciile de telecomunicații, asigurări, asistență pe calculator, servicii de educație și sănătate, filme, construcții, engeneering).
Putem include aici serviciile cuprinse în sectorul 3 ( fig 1.2), cele din sectorul 6, serviciile bancare, serviciile de întreținere, sectorul 4.
1.3 Turismul internațional – parte componentă a comerțului
internațional cu servicii
1.3.1. Definiții
Inclus relativ recent printre necesitățiile de consum ale omului modern, cuantificat ca indicator al calității vieții, turismul își merită pe deplin importanța pe care i-o acordă astăzi oamenii de cultură din toate domeniile cunoașterii. Infinitatea de interdependențe din economia mondială, precum și tehnica actuală care, comprimând spațiul și timpul, apropie civilizațiile și popoarele, creează turismului o funcție mult mai complexă decât cea amintită și anume pe ceea de mijlocitor al accesului întregii omeniri la tezaurul de civilizație și frumusețe al umanității.
Drumul străbătut în “timp” de omenire pe calea progresului a fost continuu sprijinit, uneori chiar devansat, de victoriile obținute în cucerirea “spațiului”. Exploratorii, comercianții, oamenii de știința și de cultură care au deschis, fiecare în lumea sa, calea spre cunoaștere, au transmis totodată contemporanilor lor posibilitatea și dorința împinsă până la necesitatea de a călătorii. Iată de ce putem afirma, ca progresul civilizației omenești se împletește până la contopirea, din secolele ce vor urma, cu drumul în spațiu al oamenilor, tot mai departe, prin cunoaștere-pentru cunoaștere (C. Cristureanu, Tranzacții internaționale cu Servicii, ed. All Beck, București 1999).
Industria internațională a turismului se caracterizează prin efecte multiplicatoare și efecte de antrenare pozitive, superioare celor din majoritatea celorlalte sectoare economice. Serviciile turistice pot stimula dezvoltarea în termeni de venituri, de locuri de muncă, de încasări în valută, de fiscalitate.
Turismul este singurul mare sector al comerțul internațional cu servicii, în care țările în curs de dezvoltare au înregistrat constant un excedent. Soldul pozitiv al balanței de plăți al acestora a creșterii de la 6 miliarde dolari în 1980, la peste 62 miliarde dolari în 1996, în principal datorită expansiunii fluxurilor turistice spre zona Asia Pacific, Africa, America de Nord și America de Sud. Această evoluție se datorează unor investiții masive în domeniu precum și a urmăririi unor politici de promovare și a unor mari eforturi de comercializare.
Furnizarea de servicii turistice se caracterizează în principal, prin mișcarea transfrontalieră a consumatorilor, invers față de cum este cazul pentru multe alte servicii. Sectorul turistic se compune, cel puțin în parte, dintr-o multitudine de servicii, astfel încât, destul de frecvent, statisticile naționale, nu țin cont în totalitate de importanța lor economică.
Turismul internațional, a devenit o componentă fundamentală a procesului de specializare internațională, alături de celelalte servicii și de producția de mărfuri. Pentru foarte multe țări turismul a reprezentat chiar șansa de activare a economiei naționale, până la acel prag de dezvoltare care le propulsa în categoria țărilor dezvoltate, cu potențial economic în plin proces de expansiune. Pentru alte țări, supradimensionarea turismului a fost generatoare a unor perturbări economice și sociale, a determinat drenarea valorilor create de munca națioanală spre exterior, a alterat cultura, uzanțele, mediul înconjurător. Între cele două extreme ale actelor induse de turism se plasează majoritatea țărilor lumii, în care includerea adecvată a turismului printre activitățile generatoare de încasări valutare influențează pozitiv atât balanța de plăți, cât și procesul creșterii economice în ansamblu.
După decenii de dezvoltare, turismul este și va fi în continuare una din industriile cele mai importante. Creșterea sa însemnată în 2000, prevăzută și în continuare, a generat beneficii enorme. În același timp aceasta poate prezenta o amenințare pentru mediu în sens larg, natural, social și construit, deoarece există în sectorul turistic numeroase lacune cum ar fi.
lipsa unor definiții armonizate;
lipsa unor studii de piață;
lipsa de armonizare a politicilor adoptate
lipsa informațiilor privind consecințele posibile ale turismului
lipsa de cooperare între actorii piețelor turistice
Aceste deficiențe au fost oarecum datorate și creșterii exponențiale a fenomenului adesea necontrolată.
Potrivit definiției comune a OMT, turismul internațional cuprinde activitățiile fiecărei persoane care efectuează o călătorie în două sau mai multe țări, pentru motive de loisir, motive profesionale sau alte motive și care din această cauză este absentă de la locul său obișnuit de reședință timp de 24 de ore cel puțin, dar nu mai mult de 12 luni consecutiv.
Clasificarea călătorilor internaționali, potrivit definiției date de OMT
Turist, este considerat orice vizitator care petrece cel puțin o noapte, dar nu mai mult de un an , în țara vizitată.
Vizitator de o zi, sunt considerați vizitatorii care sosesc și pleacă în aceași zi, pentru motive de loisir, destindere, vacanță, vizite la părinți și prieteni, afaceri și motive profesionale, tratament medical, religie, pelerinaj, inclusiv vizitatori de o zi aflați pe drum.
Pasageri în croazieră, sunt cei care sosesc într-o țară la bordul unui vas de croazieră, care sunt cazați la bord, chiar dacă debarcă pentru vizite de o zi sau mai multe zile.
Membri ai echipajelor (nerezidenți), echipajele avioanelor, vapoarelor străine aflate în reparație care fac escală într-o țară și folosesc cazările de aici.
Echipaje nerezidente ale țări vizitate care stau o zi.
Pasageri în tranzit, sunt considerați cei care nu definesc spațiul de tranzit, dintre aeroport, port, transferul dintre aeroporturi sau porturi.
Diplomați și reprezentanți consulari, când se deplasează din țara lor de origine spre țara unde vor fi în post (inclusiv personalul de însoțire).
1.3.2 Tendințe actuale în comerțul internațional cu servicii și turism
internațional
Tendințele care se manifestă pe plan mondial în domeniul serviciilor, implicit în cel al turismului, pot fi grupate succint în următoarele fenomene:
Mondializare = proces economic important care conduce la crearea unui nou cadru de desfășurare a comerțului internațional, în care interdependența economică între țări reprezintă elementul esențial.
Mondializarea este o caracteristică esențială actuală, a comerțului internațional și reprezintă armonizarea la nivel internațional a sistemelor comerciale naționale
Regionalizarea = un proces de tranziție și nu o alternativa la mondializare.
Reprezintă un proces de creare de noi grupări economice și comerciale regionale care reunesc astăzi aproape toate țările lumii.
Regionalizarea nu trebuia să ducă la fragmentarea sistemului economic mondial în blocuri, ci la crearea de zone economice și comerciale complementare în interiorul unui sistem economic deschis. Regionalizarea și mondializarea sunt procese economice fundamentale și complementare.
Globalizarea = este fenomenul dominant al deceniului următor
întreprinderea globală este expresia mondializării
întreprinderea globală este un participant cu avantaje comparative net superioare comerțului internațional. Avantajele concurențiale sunt : superioritatea tehnologică, poziția pe piață, competitivitatea managerială, un sistem informațional eficient, liberalizare a schimburilor comerciale, cu mărfuri și servicii, poate fi definit ca o sumă facilități în accesul la resurse. Fenomenul globalizării implică, ca și cel al integrării, renunțarea de către statele membre la o parte din atributele lor suverane, unul din fundamentele dreptului internațional.
Liberalizarea = comerțului internațional are ca efect amplificarea procesului de mondializare a acestuia. În general, procesul de de acțiuni menite să elibereze sau să atenueze efectele barierelor cu care se confruntă furnizorii externi la pătrunderea pe piață, reducând tratamentul discriminator față de aceștia. La începutul anilor 1980, țările dezvoltate (în special SUA), au manifestat un interes tot mai mare pentru deschiderea piețelor lor la tranzacțiile cu servicii, ca principal obiectiv declarat fiind încurajarea țărilor în curs de dezvoltare de a-și deschide și ele piețele. Reacția țărilor în curs de dezvoltare – la inițiativa țărilor dezvoltate – de a include serviciile în agenda negocierilor multilaterale, a fost la început, una de suspiciune față de scopul urmărit și, totodată de îngrijorare privind consecințele atingerii acestui scop. Cu toate acestea, de la debutul rundei Uruguay, în 1986, multe țări în curs de dezvoltare au avut inițiative de liberalizare a anumitor servicii, de obicei din cadrul propriilor specializări (turism, construcții, transport). În domeniul schimburilor cu servicii, tendința liberalizării este lentă și alimentată încă cu mici excepții de țările dezvoltate.(www.icnet.ro./econom./curent)
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA CIRCULAȚIEI TURISTICE INTERNAȚIONALE
2.1. Fluxurile turistice: caracteristici și indicatori de măsurare
În general, fluxurile turistice sunt măsurate prin:
– intrările, sosirile de turiști (numărul turiștilor care petrec cel puțin o noapte în aceea țară), și ………….
– încasările ce provin din cumpărările efectuate de turiști în timpul sejurului lor în țara respectivă (tabel 2.1)
Amploarea fenomenului turistic este ilustrat și de faptul că, anual peste 1,5 miliarde persoane, reprezentând aproape o treime din populația globului, efectuează călătorii în scopuri turistice, cheltuind peste 2.000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). (www.icnet.ro./econom./curent )
Turismul internațional în ultimii ani se caracterizează prin aspecte, ca și acesta : definit în sens larg, este considerat ceea mai mare industrie și una dintre cele mai dinamice, reprezentând mai mult de o treime din valoarea totală a comerțului internațional cu servicii. În cursul ultimelor trei decenii, industria mondială a turismului a înregistrat o rată medie anuală de 7,1 % pentru intrări și 12,5 % în ceea ce privește încasările (tabel 2.1).
2.2 Evoluția fluxurilor turistice internaționale
2.2.1 Evoluția sosirilor și încasărilor în turismul internațional: număr,
valoare, rata de creștere
Între anii 1950-2000, ritmul de creștere a turismului internațional, a fost în medie de 7,1 % pe an, în privința sosirilor și 12,5 % pentru volumul valoric (încasări în prețuri curente). În 1989 în fiecare zi au călătorit în afara țării de reședință 1,1 milioane persoane, care au cheltuit în total 573 miliarde pentru consumul lor zilnic.
Comparativ cu turismul internațional, foarte puține activități economice au cunoscut o rată de creștere atât de ridicată, pe o perioadă atât de scurtă. În anul 2000, considerat an de referință, turismul a înregistrat 697 milioane turiști internaționali – intrări, și 474 miliarde dolari încasări. Dacă se ține cont de transportul și deplasările interne, care constituie cea mai mare parte a turismului, potrivit estimărilor, cifrele ar trebui miltiplicate cu 10. Până în anul 2010 previziunile indică o dinamică de cel puțin două ori mai rapidă decât a PIB.
În perioada anilor 1950-1990 se pot distinge patru etape în evoluția turismului internațional, etape care corespund fiecărei decade.
Tabel 2.1
Ritmul de creștere a turismului internațional în perioada 1950-1989
Sursa : OMT, Raport Anual pe 2000
Din datele prezentate mai sus se desprinde că:
– rata medie a sosirilor mondiale, în perioada 1950-1989 registrează o scădere continuă;
– în perioada 1970-1979, încasările înregistrează o creștere, comparativ cu perioada 1960-1969, cu toate că în privința sosirilor se înregistrează o scădere, fapt datorat creșterii consumului turistic, în medie pe fiecare turist.
– în anul 1980 rata încasărilor se reduce din cauza scumpirilor produselor petroliere și inflației, secolul XI marcînd singurele ritmuri de creștere negativă din istoria postbelică atat în privința sosirilor, cât și a încasărilor.
Pentru anii următori, 1990-1999, situația sosirilor și încasărilor se prezintă astfel:
Tabel 2.2
Sosirile turiști internaționali pe plan mondial
Sursa : OMT, Raport Anual pe 2000
Din datele de mai sus se poate observa în intervalul de 14 ani, o dublare a numărului de turiști internaționali de la 327.570 turiști în anul 1985, la 649.600 turiști în anul 1999. Dacă ne referim la anumite perioade, în numai 5 ani (1985-1990) numărul turiștilor internaționali crește cu 130.077 în valori absolute, reprezentând o creștere cu 39,7%.În intervalul 1990-1997 numărul de turiști internaționali înregistrează o creștere de 153.116 mii turiști internaționali sau, în valori relative înregistrează o creștere cu 33,45%. Dacă în anul 1998 numărul turiștilor internaționali a fost de 625.236 mii, în anul 1999 acesta înregistrează creștere cu 24.364 mii turiști internaționali.
Fig.2.1 Evoluția sosirilor
Tabel 2.3
Încasări din turismul internațional
WTO – 2000, ianuarie
Fig.2.2 Evoluția încasărilor
Încasările din turismul internațional au crescut de la 2,1 miliarde dolari în 1950, la 264 miliarde dolari în 1990, ajungându-se la 474 miliarde dolari în 2000, iar în 2001 la 462 miliarde dolari. În 2000, volumul încasărilor este mai mare cu 4 %, fată de 1999 și cu 4,5 % față de 1998. În 2001, încasările de 462 miliarde dolari, au reprezentat 1,3 miliarde dolari pe zi, față de 2000, acestea au scăzut cu –2,6 %, exprimate în euro, încasările din turismul internațional au atins 516 miliarde, cu 0,5 % mai mult față de 2000, ceea ce înseamnă că dolarul american s-a apreciat cu 3 % în raport cu euro.
2.2.2 Repartizarea geografică
2.2.2.1 Sosiri
Într-o perioadă de 15 ani se constată o dublare a numărului de turiști participanți la fluxurile internaționale, în continuă creștere după 1984.
În anul 2000, considerat an de vârf, stimulat de situația economică solidă, precum de manifestările speciale organizate pentru a sărbători noul mileniu, progresul în turism a fost evaluat la 7,4 % cea mai înaltă rată de creștere în aproape un deceniu și reprezintă dublu față de creșterea din 1999. Totalul sosirilor de turiști internaționali, a atins în 2000 cifra record de 697 milioane, cu aproape 50 milioane turiști mai mult față de 1999.
În anul 2001, în lumea întreagă au fost 693 milioane sosiri turiști internaționali, ceea ce reprezintă o scădere de –0,6 % (aprox. 4 milioane) în raport cu anul 2000.
În acest sens se impun câteva observații :
creșterea turismului în 2001 a cunoscut deja o încetinire înainte de 11 septembrie 2001, în virtutea degradării simultane a situației economice a unor țări din America de Nord, Europa și Asia;
11 septembrie a agravat serios situația, rezultatul fiind acela că pentru prima dată, după 1983, numărul de sosiri de turiști internaționali a scăzut ușor.
În ceea ce privește repartizarea în spațiu a sosirilor de turiști internaționali, situația se prezintă ca în tabelul de mai jos:
Tabel 2.4
Sosiri de turiști internaționali pe regiuni și sub-regiuni
Sursa : OMT, Raport Anual pe 2002
Din tabelul prezentat se observă rezistența și stabilitatea turismului, ca sector al economiei, înregistrând un recul slab de – 0,6 % de turiști sosiți. Pentru perioada septembrie – decembrie 2001, nu toate destinațiile au fost atinse la fel. Cele mai afectate au fost Asia de sud cu – 24 %, America de Nord, Orientul Mijlociu, America de Sud, etc. Aceste scăderi se manifestă după o perioadă slabă în domeniu, în perioada ianuarie – august a aceluiași an. Pe ansamblul anului, scăderea cea mai importantă este în Americi (6 %), Oriental mijlociu (3 %), Asia de sud (6 %), în timp ce în Africa se înregistrează o creștere de 4 %, Asia și Pacific peste (5 %), Europa (- 0,6 %).
Călătoriile legate de turism internațional se desfășoară în interiorul aceleiași zone geografice
Tabel 2.5
Primele 15 destinații turistice ale lumii
Sursa : OMT – Raport Anual pe 2002
* – date nedisponibile
Pe primul loc la sosiri se află Franța, cu o cotă de piață de 11 %, variația creșterii în anul 2001, comparativ cu anul 2000 a sosirilor de turiști internaționali, fiind de 1,2 %. Pe locul doi cu o cotă de piață de 7 % se poziționează Spania, urmată de SUA, la diferență de 0,5 %. De remarcat este faptul că SUA înregistrează o scădere semnificativă a sosirilor de turiști internaționali în anul 2001, comparativ cu anul 2000, (– 10,6 %), în valori absolute, numărul turiștilor reducându-se cu 5,4 milioane turiști internaționali. Se observă o scădere a numărului de turiști în Italia, cu – 5,3 %, Marea Britanie, cu – 7,4 %, Mexic cu – 4 %, Canada cu – 0,1 % Germania cu – 5,9 %, Ungaria cu – 1,5 %, reducerea cea mai semnificativă, o înregistrează Polonia cu – 13,8 %, aflându-se pe locul 14, cu o cotă de piață de 2,2 %.
2.2.2.2 Încasări
În ceea ce privește încasările din turismul internațional, pe sosire și pe regiuni, pe primul loc se află Europa, cu o cotă de piață de 49,8 %, încasările pe sosire în EURO, fiind în 2001, de 640 miliarde EURO. În Europa cota de piață cea mai ridicată o deține Europa Occidentală (17,3 %), urmată de Europa de Sud (17,2 %). Pe locul doi, după Europa, se poziționează Americile cu o cotă de piață în anul 2001, de 26,5 %, ponderea cea mai însemnată având-o America de Nord cu o cotă de piață de 19,8 %. (tabelul 2.6)
Dacă avem în vedere țările cu cele mai mari încasări din turismul internațional, situația este prezentată în tabelul 2.6 în funcție de locul ocupat și datele pentru anii 2000 respectiv, 2001 precum și variația creșterii și cota de piață. (tabel 2.7)
Tabel 2.6
Încasări din turismul internațional pe regiuni
Sursa : WTO – 2003, ianuarie
Tabel 2.7
Primele 15 țări cu cele mai ridicate venituri din încasări turistice
Sursa : OMT, Raport Anual, 2002
Se poate observa că pe primul loc în privința veniturilor din turismul internațional, (sau în rândul țărilor exportatoare de turism) se află SUA, cu o cotă de piață de 15,6 %, ce reprezintă 72,3 miliarde încasări în anul 2001, sumă ce scade ca nivel față de anul 2000 când veniturile din încasări tiristice, se ridicau la 82,0 milairde dolari .(A se vedea în acest sens și tabelul 2.3.)
Pe locul al doilea la o distanța destul de mare, se află Spania , cu o cotă de piață de 7,1 %, de reținut este faptul că în Spania veniturile din încasări turistice, cresc de la o perioadă la alta, cu 4,5 % în condițiile în care în țări ca Franța, Italia, Germania, veniturile din încasări turistice scade, reducerea cea mai însemnată înregistrându-se în Marea Britanie de – 18,8 %. De asemenea creșterea cea mai însemnată se înregistrează în Turcia de 17 %.
Țările în care cheltuielile turistice sunt cele mai ridicate, numite și țări importatoare de turism, sunt:
Tabel 2.8
Primele 14 țări cu cele mai mari cheltuieli turistice
Sursa : OMT-Raport Anual pe 2002
* – date nedisponibile
Pe primul loc, ca în cazul țărilor cu cele mai mari cheltuieli din activitatea de turism, se află SUA, cu o cotă de piață de 12,7 %, ce reprezintă un volum în anul 2001 de 58,9 miliarde dolari, cifră ce reprezintă o scădere cu – 8,7 %, față de anul 2000 când cheltuiele cu turismul internațional erau de 64,5 miliarde dolari. Cu o cotă de 9,9 % se situează pe locul doi Spania, urmată de Marea Britanie cu o cotă de piață de 8 %, țară în care cheltuielile cu turismul internațional a crescut de la o periadă la alta cu 1,8 %.
Comparând veniturile cu cheltuielile pe fiecare țără se poate observa ca veniturile depășesc cheltuielile, prin urmare, se înregistreză venituri suplimentare din fluxurile turistice realizate de o țară, în decursul unei perioade.
În continuare vom aborda problema turismului internațional în țările în curs de dezvoltare.
2.3. Turismul în tările în curs de dezvoltare
Există o convergență de păreri privind rolul major al turismului în consumul omului modern, deci în rândul activităților menite să acopere acest consum. Turismul ca activitate comercială, valorifică outp-utul unor ramuri economice situate atât în sectoarele I și II ale producției materiale, cât și în sectorul III – al serviciilor.
Cota țărilor în curs de dezvoltare în totalul mondial a crescut progresiv, dar în ciuda expansiunii impresionante a exporturilor, țările în curs de dezvoltare, reprezintă doar o treime din încasările turistice mondiale.
Tabel 2.9
Exportul de servicii turistice
Sursa : OMT, Raport Anual pe 2002
*Alte date despre situația importurilor în câteva din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare se regăsesc în anexa 1
Structura serviciilor comerciale pe regiuni, potrivit aprecierilor făcute de WTTC, datele arată că turismul reprezintă 11,7 % din produsul intern brut, în țările în curs de dezvoltare.
Potrivit datelor furnizate de OMT:
– turismul figurează printre primele 5 categorii de exporturi în 83 din cele 100 de țări, în special în Europa, cele două Americi, Orientul Mijlociu;
– turismul este o importantă sursă de venituri în valută în cel puțin o țară din trei țări în curs de dezvoltare;
– țările în care ponderea încasărilor turistice în PIB este cea mai ridicată, sunt țările insulare;
– sectorul în ansamblul său folosește un salariat din 10, fiind printre unul dintre cele mai absorbante sisteme din lume.
Turismul este considerat semnificativ într-o economie, atunci când depășește 2 % din PIB, și înregistrează o pondere de 5 % din exportul total.
Din tabelul 2.10 se poate observa că: turismul este semnificativ în cele 11 din cele 12, cele mai sărace țări din lume, în jumătate din țările cu cel mai scăzut nivel al venitului și în aproape toate țările cu venit mediu scăzut.
Dintre țările în curs de dezvoltare, foarte puține au dezvoltat cu adevărat o industrie turistică: Tanzania, Maldive, Cambogia, Nepal, Uganda, Mali, Laos, sunt cele care înregistrează cele mai mari încasări din turismul internațional și acestea reprezintă mai mult de jumătate din totalul încasărilor în țările mai puțin dezvoltate.
Doar 48 % din astfel de țări dețineau o cotă din totalul mondial în 2000 de 0,7 %, iar încasările nu depășesc 0,5 %.Situația variază considerabil de la o țară la alta fiind puternic influențată de stabilitatea politică, economică și de existența mijloacelor de transport. În țările în curs de dezvoltare ocuparea este importantă, crescând în continuare în raport cu dezvoltarea economică.
Tabel 2.10
Țările în care ponderea încasărilor turistice în PIB este cea mai ridicată
Sursa : OMT, Raport Anual ,2002
Vom prezenta în tabelul 2.11 importurile de servicii turistice, precum și evoluția acestora în intervalul cuprins între anii 1985 – 2001, în țările în curs de dezvoltare, comparativ cu țările dezvoltate, conform datelor furnizate de OMT.
Tabel 2.10
Importuri de servicii turistice (milioane dolari)
Sursa : OMT, Raport Anual, 2002
În privința importurilor, țările în curs de dezvoltare dețin un loc mai putin important, pe primele locuri aflându-se țările dezvoltate cu o economie de piață consolidată. Privit pe total lume, în perioada 1985 – 2001, importul de servicii turistice crește cu 1.048.567 milioane dolari, sau, în valori relative se înregistrează creștere cu 271,7 %. În țările dezvoltate, creșterea importurilor de servicii turistice este semnificativă, în intervalul amintit, înregistrându-se o creștere de 796.189 milioane dolari, în valori relative ceea ce înseamnă o creștere cu 517,3 %. În țările în curs de dezvoltare, valoarea importurilor de servicii turistice este mai redusă, totuși se înregistrează creșteri pentru perioada amintită cu 255.590 milioane dolari.
2.4.Turismul mondial în 2002 peste așteptări
Pentru mulți statisticile preliminare privind turismul pe anul 2002, au venit ca o surpriză. Pentru prima dată în istorie, numărul sosirilor de turiști internaționali a depășit 700 milioane, în ciuda tuturor așteptărilor pesimiste și a dezbaterilor despre criză, anul s-a încheiat cu o creștere de 3,1 %. Încă odată turismul s-a dovedit a fi renăscător.
În total conform datelor preliminare trimise la WTO, din surse oficiale privind fiecare țară, aproape 715 milioane turiști sosiți și înregistrați, au fost anul trecut. Aceasta înseamnă cu 22 milioane mai mult decât în anul 2001, numit „anul mileniu”, considerat de mulți experți an de referință, aproape cu 19 milioane mai mult decât în anul 2000.
Tabel 2.12
Sosiri de turiști pe Regiuni
Sursa : Worl tourism organizațion, ianuarie ,2003
„Rezultatele pe care le avem sunt credibile și reprezintă o imagine destul de clară „ a spus domnul Augusto șeful WTO, care subliniează și faptul că sosirile internaționale de turiști (ITA), sunt doar o parte din turismul mondial, unde piața bunurilor nu este inclusă.
Rezulatele preliminare pentru 2002, arată o schimbare substanțială pentru turismul mondial. Europa rămâne fermă pe primul loc, în timp ce Asia și Pacific ocupă locul doi înainte de America. Sosirile internaționale în Africa și Orientul Mijlociu, cresc ușor până la media mondială, dar baza ramăne destul de slabă. Toate regiunile din Europa au încheiat anul 2002 cu rezultate pozitive. Europa de Sud cu Spania, Italia și Grecia, conduc piața mondială, depășind cu 20 % Europa de Vest abia cu jumătate de procent. Germania continuă să se mențină, în timp ce Benelux și Austria, au cunoscut o creștere ușoară. Oricum, creșterea în Europa de Vest a fost sub media globală, în timp ce sosirile internaționale au crescut în medie cu 3,9 % în Europa Centrală și de Est. Excepțiile nefericite sunt Polonia și Cehia, cu un declin serios, mai mult de 5 %.
Mai mult de 130 milioane de sosiri turiști internaționali sunt înregistrați în Asia și Pacific. Asia de Nord – Est a condus toate subregiunile cu aproape 12 % creșteri, urmată de Asia de Sud – Est (un spor de 4 %), Oceania (cu un spor de 1 %), Asia de Sud ( 2 % ). India a suferit o scădere cu 6,6 % în timp ce Iran, Insulele Maldive și Sri Lanka cunosc o creștere peste medie, deci se pare că strategiile lor sunt bune.
America o fost singura regiune unde declinul s-a resimțit foarte mult. Acest declin poate fi datorat și evenimentelor din septembrie 2001, America de Nord, crescând datorită rezultatelor pozitive din Canada, 0,4 % în 2001. America de Nord încă deține o cotă notabilă a pieței globale de aproape 12 %, dar aceasta este mult mai mic decât 14,6 % în 1995. Insulele Caraibe au experimentat un declin pentru al doilea an la rând, înregistrând o scădere cu 3 %, scădere mult mai mare decât 1,9 %, declinul subregiunii suferit în 2001, probabil ca un efect negativ din industria aeriană a Statelor Unite, dar paguba a fost mică în comparație cu 7,9 % scădere în sosirile internaționale spre America de Sud: 1,9 % mai mult decât 5,1 % declinul ultimului an. Singura regiune care s-a bucurat de o creștere în Statele Unite, a fost America Centrală.
Africa oferă un tablou foarte diferit. În timp ce Africa de Nord înregistrează o scădere de 4 % Sub-Sahara Africa a avut o performanță peste medie, cu o creștere de 8,5 %. Orientul Mijlociu a înregistrat o scădere de aproape 4 % în 2001, dar s-a redresat destul de bine cu o creștere de 11 % în 2002.
Sindromul post 11 Septembrie, nu a fost încă depășit, deși media tinde câteodată sa-i dea o prea mare importanță. Atacurile teroriste au afectat turismul în anul 2001, oricum mai mult local și pentru scurt timp. Efectul cel mai mare, a fost simțit în Africa de Nord, unde atacul unei sinagogi din Djerba, a afectat semnificativ turismul.
Aceste evenimente demonstrează faptul că „războaiele și turismul sunt complet incompatibile, la fel ca focul și apa”, sublinează secretarul general, al WTO. „Sperăm că schimbarea militară poate fi evitată. Dacă nu, vom activa toate resursele posibile pe care le avem, comitetul de recuperare a turismului, fiind cel mai important să micșoreze impactul războiului.”Secretarul general amintește situația din iarna anului 1991, când războiul din Golf a afectat foarte mult turismul internațional, care a crescut cu numai 1,2 % în acel an. Orcum anul 1992, s-a finalizat cu o creștere de 8,2 %.
„Cea mai mare problemă în situația curentă a turismului mondial, este incertitudinea”, spune domnul Frangialli. În funcție de aceasta, situația economică în lume nu se îmbunătățește așa de repede cum se dorește. Industria turismului, reacționează rapid la schimbările structurate împărțite în sector, și la noile provocări în relația dintre cerere și ofertă.(www.world-turism.org )
Vom prezenta și situația privind topul celor cinci destinații turistice conform datelor furnizate de OMT, în ianuarie 2003.
Tabel 2.13
Sosiri de turiști internaționali
Sursa : OMT, ianuarie 2003
Fig. 2.4.Evoluția sosirilor de turiști internaționali
Din tabel și de pe grafic, se observă o evoluție pozitivă a numărului de turiști (din datele estimate pentru 2002 ) în Franța, cu 0,5 %, în Spania cu 1,6 %, în Statele Unite cu – 0,1 % (scădere), pentru Italia nu avem date estimate pentru anul 2002, iar în China se prevede o creștere a fluxurilor turistice expriat prin numărul de sosiri cu 3,6 %.
Tabel 2.14
Încasări din turismul internațional pe anul 2001
Sursa : OMT, ianuarie 2003
În ce privește încasările pe regiuni ponderea cea mai importantă o deține Statele Unite cu 33,5 milioane euro,deținând o cotă de piața de 11,3 %, urmată de Spania cu 36,7 milioane euro, deținând o cotă de piață de5,1 %. Pe locul trei la încasări se află Franța la distanță mică de Spania, cu 33,5 milioane euro, și o cotă de piață de 4,7 %, urmată de Italia cu 29 milioane euro încasări și o cotă de 4,1 %. Pe locul cinci se află China cu 19,9 milioane euro încasări și o cotă de 2,8 %.
Fig.2.5 Evoluția încasărilor și cota de piață în 2001
2.5 Estimări pentru perioada 2050
Turismul oferă posibilitatea dezvoltării într-un termen scurt. Efectele turismului asupra dezvoltării sunt notabile în țările mici sau insulare. În alte cazuri turismul a progresat în același ritm cu alte sectoare, însă sunt numeroase țările în care contribuția turismului la dezvoltare nu a fost luată în considerare, de aici și contribuția mai slabă la dezvoltare.
În esență, turismul internațional are o incidență evidență asupra comerțului și asupra încasărilor în valută.
Potrivit WTTC, între anii 1995 și 2005, turismul ar trebui:
• să-și dubleze volumul în termeni nominali;
• să crescă producția reală cu peste 50 %;
• să creeze un loc de muncă la fiecare 2,5 secunde;
• să creeze în total încă 125 milioane locuri de muncă.
Tabel 2.15
Studiu statistic al turismului în perioada 1950-2050
Sursa : Anuarul OMT, 2002
*… date nedisponibile
Din tabelul de mai sus se prevede creșterea numărului de turiști de la 25 milioane în anul 1950, la o cifră previzionată de 1,6 miliarde, pentru anul 1995, numărul de turiști internaționali fiind de 617 milioade, iar în anul 2000 ridicându-se la 700 milioane turiști internaționali. În privința locurilor de muncă generate de turism, se poate observa o creștere a acestora de la o perioadă la alta.
În domeniul turismului se observă un fenomen general de „evaporare” sau „de fugă”a profiturilor, adică o redusă reținere în țară a veniturilor obținute din vânzările totale către turiștii străini. Acest fenomen se datorează unor factori precum :
– importurile de materiale, de echipamente de construcție sau de bunuri de consum (alimente, băuturi); repatrierea de către străini a veniturilor și profiturilor lor; plata dobânzilor pentru împruturi și restituirea împrumuturilor; alte cheltuieli promovate în străinătate.
Această evaporare de încasări este o problemă destul de importantă pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru cele tributare importurilor de mărfuri efectuate în vederea satisfacerii nevoilor turiștilor. Incidențele acestui fenomen, au tendința să se diminueze în măsura în care economia unei țări se dezvoltă și aceasta produce pe plan local bunuri și servicii esențiale.
CAPITOLUL III
TURISMUL INTERNAȚIONAL AL ROMÂNIEI
3.1 Determinanți ofertei turistice
3.1.1. Teritoriul
Așa cum factorul demografic reprezintă pentru cererea turistică sursa sau suportul acesteia, tot astfel teritoriul, spațiul se constituie ca o condiție esențială pentru existența ofertei turistice. Spațiul este definit în turism pe plan cantitativ prin „ capacitatea de primire a teritoriului” și pe plan calitativ prin „atractivitatea sa” sau valoarea turistică a teritoriului care poate fi naturală sau creată.
În definirea pe plan calitativ a unui teritoriu, se folosește ca metodă stabilirea unei valori turistice, care este funcție de elementele de atracție naturală, de dimensiunea fluxului spontan de vizitatori ai teritoriului și de eficiența prezumată a investițiilor necesare pentru construirea ofertei create în cadrul teritoriului. Valoarea turistică are un caracter relativ, ea fiind apreciată în raport cu inexistența oricărei surse de atracție turistică, deci cu un teritoriu virtual.
O altă metodă utilizată în practica amenajării turistice, pornește de la descompunerea teritoriului în elemente ce ar putea servi ca materie primă turistică, elementele respective fiind apreciate cu o anumită valoare, în funcție de originalitatea estetică, accesibilitatea și funcționalitatea lor.
De exemplu o posibilă descompunere a teritoriului ar cuprinde :
– frumusețea naturală a peisajului;
– configurația geografică : munți, câmpi, lacuri, litoral, râuri, cascade, peșteri;
– condiții meteorologice:tipul climatului, nivelul și frecvența ploilor, direcția curenților de aer, luminozitatea soarelui, frecvența fenomenelor negative (furtuni, înghețuri, etc.);
– patrimoniul cultural și istoric : artă, arheologie, obietive istorice, religioase, folclor;
– valoarea terapeutică a ambianței naturale : izvoare termale și minerale, npmol, etc;
– flora și fauna : originalitate, frecvență, diversitate.
În aprecierea valorii teritoriului ca determinant al ofertei turistice, nu trebuie să omitem și poziția teritoriului în raport cu bazinul cererii, respectiv față de fluxurile circulației turistice. (C.Cristureanu, Tranzacții Internaționale cu Servicii, ed. All Beck, București 1999).
Potențialul turistic remarcabil al României este dat atât de resursele naturale (varietatea reliefului, climă, floră, faună, hidrografie), cât și de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice si arhitectonice, muzee, case memoriale).
Cei mai mulți turiști străini care vizitează România, provin din Europa (în special din R.Moldova, Italia, Germania și Anglia)
O parte importantă a ofertei turistice o constituie resursele turistice antropice . Vestigiile arheologice sunt legate de formarea și continuitatea poporului român, vechile cetăți de pe litoralul Pontului Euxin, ruinele de la Orăștie. Monumentele istorice si arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial : mănăstirile și bisericile din Bucovina (Moldovița, Voroneț, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureș, cetățile și castelele din Transilvania, monumentele din orașele foste capitale ale Țărilor Românesti. La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele și casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei. Potențialul natural și caracterul carpato –danubiano – pontic al țării determină varietatea formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turism montan, turism balnear, alte forme(www.icnet.ro/econom./curent)
3.1.2 Sectorul terțiar
Oferta turistică este formată din elemente materiale (capital și resurse) și forță de muncă, deci factori de producție. Factorii de producție ai turismului sunt incluși în sectorul terțial economiei, sectorul de servicii. Existența și gradul de dezvoltare, precum și structura sectorului terțiar, reprezintă un alt determinant al ofertei turistice.
Oferta turistică cuprinde prestațiile turistice sub forma unor succesiuni de servicii cu caracter specific sau nespecific, a căror prestare este condiționată de materializarea prin consum a cererii turistice.
Diversitatea serviciilor turistice, caracterul lor eterogen, particularizat de specificul mediului în care sunt prestate, precum și de individualizarea la nivelul consumatorului, fac imposibilă standardizarea lor, la nivelul întregii oferte turistice. Totodată posibilitățiile de lărgire a „gamei sortimentale” a serviciilor turistice, devin nelimitate odată cu diversificarea necesităților consumatorilor și cu posibilitățile oferite de sectorul terțiar. Este cunoscut faptul că sectorul de servicii este mai puțin receptiv la consecințele revoluției tehnico – ștințice decât sectorul primar și secundar al economiei, el bazându-se pe o pondere importantă a muncii vii în totalul cheltuielor de muncă .
Activitățile cuprinse în prestația turistică sunt:
a) activități de organizare și comercializare a ofertei turistice;
activități de transport;
activități de cazare și restaurare;
activități producătoare și distribuitoare de bunuri de consum turistic;
activități de agrement, tratament, etc.
Combinarea celor cinci categorii de servicii în diferite proporții, dă naștere la oferte turistice diferite, iar clasa calitativă a fiecărei activități imprimă ansamblului ofertei turistice un anumit nivel calitativ. (C. Cristureanu, Tranzacții Internaționale cu Servicii, ed. All Beck, București 1999).
3.1.3. Baza tehnico-materială
Baza tehnico – materială a ofertei turistice prezintă o serie de particularități față de baza tehnico – materială a altor activități de producție. Între baza tehnico – materială și resursele naturale turistice trebuie să existe o corespondență atât pe plan calitativ – structural, cât și pe plan cantitativ, ca volum al dotărilor.
Investițiile în baza materială a ofertei turistice, sunt dependente ca volum absolut de dimensiunea și calitatea resurselor naturale, fiind în raport direct cu acestea. Ca investiție specifică pe unitatea de echipament, efortul investițional este invers proporțional cu calitatea atracției turistice a resurselor naturale.
În cadrul bazei tehnico – materiale a turismului un loc important îi revine bazei materiale a cazării. Nu este conceput un consum turistic fără utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacităților de cazare. Mai mult chiar, de dimensiunea și structura bazei tehnico – materiale a cazării depind pe plan cantitativ și structural celelalte elemente funcționale ale ofertei turistice. Dimensiunea bazei tehnico – materiale a cazării se apreciază în numărul de locuri, paturi sau camere.
Structurile de cazare turistică cuprind o multitudine de forme diverse care pot fi clasificate conform criteriului investiției (grea sau ușoară) și pe baza unor considerente de rentabilitate, amortizare, prețuri și clientelă specifică în :
a) hoteliere;
b) extrahoteliere;
c) nepermanente;
Hotelăria, formă tradițională a cazării turistice a devenit o activitate de sine stătătoare, creatoare de locuri de muncă și de venituri, din punct de vedere tehnico – administrativ, hotelurile pot fi clasificate în hoteluri independente și hoteluri integrate în lanțuri. Hotelurile independente sunt caracterizate în general prin dimensiunea lor mică și printr-o gestiune familială.
Cazarea extrahotelieră cuprinde la rândul ei trei categorii de structuri: reședințe secundare; apartamente mobilate; unități sociale de cazare.
Stucturile de cazare nepermanente sunt:campingul, caravaningul și camping-carul, vasele de agrement.
3.2 Evoluția turismului în România
3.2.1 Perioada de tranziție (decembrie 1989 – azi)
Ceea ce caracterizează turismul din țara noastră după anul 1989, se referă la lipsa de claritate cu privire la modalitățile adecvate de valorificare a potențialului turistic, în noile condiții ale tranzitiei de la statul de dictatură și economia planificată, excesiv centralizată, la statul de drept, cu caracter democratic și economie de piață. Această caracteristică se referă deopotrivă la guvernele care s-au succedat la conducerea dezvoltării societatii noastre, cât și la cei cărora le-a revenit conducerea Ministerului Turismului. Drept urmare, în timp ce fostele țări socialiste din vecinătatea noastră, care nu dispun de potențialul turistic al României, au reușit să obțină rezultate deosebite în acest domeniu, care le plasează pe poziții avansate în turismul internațional, România a coborât în această ierarhie până la punctul în care, dintr-un factor de echilibru, turismul nostru a devenit un element de dezechilibru la scara economiei naționale.
Astfel se explică faptul că, în comparație cu alte țări, România realizează cele mai mici încasări valutare raportate la un locuitor.
Într-un studiu întocmit de PHARE, publicat în nr. 3 al Buletinului Euroinfo, editat de delegația Comisiei Europene din Romania, rezultă urmatoarele date: Romania încasează din turism numai 9 dolari / locuitor, față de 115 dolari în Ungaria, 117 dolari în Polonia, 151 dolari în Cehia, 369 dolari pe locuitor în Slovenia etc.(www.icnet.ro./econom./curent )
3.2.2. Sosirile vizitatorilor străini în România
În ce privește sosirile vizitatorilor străini în România, pe principalele țări de origine, situația se prezintă în tabelul 3.1
Tabel 3.1
Sosirile vizitatorilor străini în România, pe principalele țări de origine
Sursa : Anuar statistic al României , 2001
Fig.3.1 Evoluția sosirilor
După cum se poate observa și de pe figură, sosirile în România înregistrează o scădere în intervalul de timp 1994 – 2000. Principalii vizitatori sosesc din Europa, unde în anul 2000 Republica Moldova se situează pe primul loc, urmată apoi de Ungaria, la distanță destul de însemnată se află Uniunea Europeană. Din Asia sosesc în anul 2000, 126 mii turiști, din America, 95 mii turiști, din Africa 10 mii turiști. Se remarcă faptul că pe parcursul periodei analizate poziția țărilor emițătoare de turiști se schimbă, de exemplu dacă în 1994 Bulgaria se afla pe primul loc în privința sosirilor de turiști, urmată de Republica Moldova, în 2000, ordinea se inversează. Această fluctuație se poate datora evenimentelor sociale și alianțelor de natură politică încheiate între diferite țări.
3.2.3 Plecările vizitatorilor străini
În privința plecărilor, evoluție și destinații, situația se prezintă astfel :
Tabel 3.2
Plecările vizitatorilor români în stăinătate,
pe principalele țări de destinație
Sursa : Anuarul Statistic al României, 2001
* (… date nedisponibile )
Fig.3.2 Evolutia plecărilor
După cum se poate observa și de pe grafic, dacă în anul 1994, plecările erau destul de ridicate, în anul 1995 acestea scad brusc, pentru a crește, dar nu în aceași măsură în anul 1998.
3.2.4 Turismul internațional al României după mijloacele de transport
După miljloacele de transport folosite situația se prezintă ca și datele de mai jos :
Tabel 3.3
Turismul internațional al României după mijloacele de transport utilizate
Sursa : Anuarul statistic al României
Fig.3.3 Plecările de turiști după mijloacele de transport folosite
Ponderea cea mai importantă în privința mijloacelor de transport utilizate pentru plecări o dețin mijloacele rutiere, urmate de transportul feroviar, de cel aerian și naval. La transporturile navale, amintim că acestea se realizează în cea mai mare parte pentru călătorii de croazieră, care având un preț de ofertă destul de însemnat, sunt reduse ca număr.
Fig.3.4 Sosiri de turiști internaționali după mijloacele de transport folosite
Ponderea cea mai importantă în privința mijloacelor de transport utilizate o dețin mijloacele rutiere, urmate de transportul feroviar, de cel aerian și naval, menținându-se aceași situație ca în cazul plecărilor. De asemenea, în privința transporturilor navale, acestea se realizează în cea mai mare parte pentru călătorii de croazieră, care având un cost mai ridicat sunt destul de reduse ca și număr.
Vom prezenta indicii sosirilor și a plecărilor în funcție de mijloacele de transport utilizate :
Tabel 3.4
Indicii sosirilor vizitatorilor străini în România
Sursa : Anuar statistic al României pe 2001
Tabel 3.5
Indicii plecărilor vizitatorilor români în străinătate
Sursa : Anuar statistic al României pe 2001
3.2.5 Turismul în România după formele de cazare
Printe factorii determinanți ai ofertei turistice, amintim teritoriul, care se constituie ca o condiție esențială pentru existența ofertei turistice. Spațiul este definit în turism pe plan cantitativ prin „capacitatea de primire a teritoriului” și pe plan calitativ, prin „atractivitatea” sa, sau valoarea turistică a teritoriului care poate fi naturală sau creată .
Determinarea capacității optime de primire, exprimă determinarea numărului maxim de turiști care pot fi primiți de un teritoriu, fără a prejudicia mediul ambiant, sau organizarea vieții pe teritoriul respectiv. (C.Cristureanu, Tranzacții internaționale cu servicii, Ed. All Beck,București, 1999, p.122).
În acest sens vom prezenta în cele ce urmează structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în România. Prin stuctură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, se înțelege orice constucție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști.
Tabel 3.6
Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică
1)Datele pe total cuprind unități școlare și locuințe contractate pentru cazare turistică
2)Pensiuni turistice urbane și rurale
Sursa : Anuar Statistic al României
Vilele turistice, bungalourile și pensiunile turistice, se constituie ca stucturi de primire turistică cu funcțiuni de cazare distincte pentru fiecare clădire în parte, chiar dacă au o recepție comună pentru mai multe vile, bungalouri sau pensiuni.
Bungalourile, sau înregistrat statistic ca tip de structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, începând cu anul 1994. Anterior acestui an, erau cuprinse în cea mai mare parte la vile.
Unitatea de tip căsuță, include căsuțele turistice care nu sunt complementare la un alt tip de structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare (camping, hotel, etc.), cu o recepție și o conducere administrativă comună. Acest tip de structură se urmărește distinct din anul 1994, iar anterior acestui an au fost cuprinse la campinguri.
Pensiunile agroturistice, s-au înregistrat statistic începând cu sfârșitul semestrului III al anului 1995.
Nu se cuprind în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică:
– stucturile de cazare folosite în exclusivitate de posesori sau chiriași pe o durată mai mare de un an, indiferent de clasificarea acestora;
– locuințele secundare ale populației, utilizate în scopuri turistice în mod exclusiv de posesorii acestora;
– căminele, internatele școlare pe perioada anului școlar, unitățile spitalicești (cu excepția sanatorilor și a altor spații similare ce practică în mod exclusiv activități turistice);
– vagoanele dormitor;
– adăposturile și refugiile montane și similare;
– barăcile și dormitoarele pentru muncitori;
– căminele de bătrâni și casele de copii.
În numărul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică au fost cuprinse, până în 1993, structurile existente la sfârșitul anului respectiv, iar începând cu anul 1994, cele existente la 31 iulie din anul respectiv, fiind excluse structurile a căror activitate a fost întreruptă pentru o perioadă mai mare de timp, în vederea realizării unor reparații capitale sau pentru modificări importante ale capacității de cazare sau / și a categoriei de încadrare.
Locurile aferente structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică complementare (căsuțe, terenuri de campare, etc.) la o stuctură de cazare turistică de bază (hotel, motel, camping, etc.) și utilizarea acestor locuri sunt cuprinse la structura de bază.
În privința capacității de cazare turistică existentă și în funcțiune, vom prezenta datele de mai jos, potrivit Anuarului Statistic al României, 2001.
Tabel 3.7
Capacitatea de cazare turistică existentă
1)Datele pe total cuprind unități școlare și locuințe contractate pentru cazare turistică
2)Pensiuni turistice urbane și rurale
Sursa:Anuar Statistic al României
Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare sau clasificare al stucturii de primire turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Începând cu anul 1994, numărul de locuri a fost determinat pentru structurile existente la 31 iulie, din anul respectiv. (tabel 3.7)
Capacitate de cazare turistică în funcțiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau pentru alte motive.
Tabel 3.8
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (locuri-zile)
1)Datele pe total cuprind unități școlare și locuințe contractate pentru cazare turistică
2)Pensiuni turistice urbane și rurale
Sursa : Anuar Statistic al României
Tabel 3.9
Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică
1)Datele pe total cuprind unități școlare și locuințe contractate pentru cazare turistică
2)Pensiuni turistice urbane și rurale
Sursa : Anuar Statistic al României
Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.
3.2.6 Balanța turistică a României
Balanța de Plăți, cuprinde două conturi standard : contul curent și contul de capital. Tranzacțiile cu servicii identificate în contul curent pot fi impărțite în „servicii factor” și „servicii nonfactor”. Serviciile factor se referă la veniturile obținute prin deplasarea peste graniță a factorilor de producție. Serviciile nonfactor, cuprind „transportul maritim”, „alte transporturi”, „călătoria”, „serviciile oficiale” și „alte servicii private”.
Tabel 3.10
Balanța de plăți a României
Sursa : Anuarul statistic al României
Din datele prezentate, se observă o îmbunătățire a situației în ce privește soldul încasărilor din turism. Dacă în anul 1997, se înregistra un deficit de – 155 miliarde, în anul 2000, soldul acestui cont înregistrează un deficit de – 66 miliarde.
Privit pe ansamblu, soldul Balanței de Plăți a României, cunoaște o oarecare îmbunătățire, reducându-se de la – 2.137 miliarde în anul 1997, la – 1.359 miliarde în anul 2000, reprezentând o reducere a acestuia cu 63,5 %.
CAPITOLUL IV
MODELUL GRAVITAȚIONAL ȘI ESTIMAREA FLUXURILOR TURISTICE ALE ROMÂNIEI CU ȚĂRILE UE
4.1 Estimarea fluxurilor turistice cu ajutorul MG
În timpul ultimelor două decenii, modelul gravitațional (MG), a devenit un instrument standard pentru modelarea și analiza comerțului internațional. MG permite evaluarea volumul și natura fluxurilor bilaterale între țări. În acest timp, modele pot fi utilizate pentru măsurarea efectelor creare și deviare a comerțului, asociate cu formarea de uniuni vamale.
Utilizând ecuația, studiul își propune o analiză empirică a exportului dintre România și țările membre Uniunii Europene.
4.1.1 Fundamente teoretice
Modelul gravitațional este mai mult decât un instrument des utilizat în cercetarea empirică, în raport cu schimburile comerciale între diferite țări.
În analiza legăturilor comerciale bilaterale între diferite țări, modelele de gravitație au fost deduse intuitiv. Datorită lor, comerțul bilateral este considerat o funcție liniară de factori, ca proprietățile relative ale partenerilor comerciali, distanța sau proximitatea geografică, aici fiind inclusă existența unei frontiere comune, taxele bilaterale de schimb, sau apartenența la o uniune economică regională.
La baza modelelor gravitaționale stă „Legea gravitației universului”, propusă de Newton în 1687, care stipula că, atracția între două corpuri este proporțională cu produsul dintre masa lor și invers proporțională cu pătratul distanței care le separă. Altfel spus, forța de atracție între două obiecte, i și j, este dată de produsul maselor lor raportat la distanța dintre ele.
Aplicată în cazul interacțiunilor sociale, legea generală a gravității poate fi exprimată, aproximativ, utilizând aceași motivație ca și legea lui Newton, în următorul mod:
(1)
unde : – Fij reprezintă „fluxul” din țara de origine „i”, în țara de destinație „j”, sau în acest
caz, volumul interacțiunilor între i și j (suma curenților între cele două direcții).
– Mi și Mj sunt indicatori economici relevanți
– G este constantă gravizațională. Dezvoltările ulterioare au arătat că G nu este întotodeauna constanță și depinde de variabile ca: granițele naționale, apartenența la acordul de liber schimb, limba comună, etc.
În 1962, economistul german Jan Tinbergen a propus aproximativ, aceași forma funcțională pentru a putea fi aplicată fluxurilor comerciale internaționale, și anume:
Mij = f (Yi, Yj,Eij) (2)
unde: – Mij – valoarea fluxurilor de schimburi între țările i și j
– Yi, Yj – este PIBN al țării i , respectiv j
– Eij – este un vector de factori introduși opuși schimburilor între țări, cum ar fi distanța între i și j, apartenența acordurilor între țări, etc.
Fundamentele teoretice ale acestui model, sunt dezvolatate mai târziu, datorită muncii lui Sieman (1966), Leamer (1970), Anderson (1979), Bergsytrand (1985 și 1989), Evenett și Keller (1998), etc. Aceste modele consideră că schimbul între două țări este o funcție de venitul real, de populația lor și de distanța dintre ele. Ca urmare, modelul gravitațional a fost aplicat unei poziții totale de „intercacțiuni spațiale”, migrații, fluxuri turistice internaționale, investiții străine directe, comerț internațional, alte operațiuni de mari dimensiuni.
Principalele caracteristici ale acestor modele sunt :
– flexibilitatea, în sensul că ele permit adăugarea, sau din contră, scoaterea câtorva din aceste variabile. În acest sens, Tibergen a propus introducerea unor variabile suplimentare, de exemlplu, patrimoniul fiecărei țări, apartenența la o aceași comunitate și cu scopul de a considera efectele de contingență, ca fiind o similaritate istorică și culturală.
– simetria, este cea de a doua caracteristică, în sensul că aceste modele pot fi aplicate în analiza comercială curentă, într-un singur sens (schimburi unltilaterale), sau în sens dublu (schimburi bilaterale). Datorită simplității variabilelor explicative, acest model este considerat un bun instrument de previziune.
Această lege generală a gravitației poate fi exprimată pentru interacțiunile sociale, cu aproximație, utilizând aceeași notație :
Fij este “fluxul” de la originea i la destinația j, sau, în unele cazuri, reprezintă volumul total al interacțiunilor între i și j (suma fluxurilor în ambele direcții) iar MI și Mj sunt dimesiunile economice relevante ale celor două locații. Dacă F este măsurat ca un flux monetar (valoarea exportului), atunci M este, de obicei, produsul intern brut (PIB) al celor două locații. Pentru fluxurile de persoane, este mai relevant să se utilizeze M ca populația.
Dij este distanța dintre locații (măsurată în general între centrul celor două locații). θ este influența spațiului, legată de eficiența sistemului de transport între două locații. Cu cât este mai mare mișcarea în spațiu, cu atât mai mare este influența spațiului. De ex., o autostradă între două locații va avea un indice beta mai slab decât o șosea. α este potențialul de a genera mișcări (emisivitate).
Mai multe sarcini care au utilizat aceste modele, le-au dovedit eficacitatea în explicarea curentelor de schimburi bilaterale, chiar dacă ele au constituit obiectul diferitelor interpretări, după cum erau considerate a fi fundamentele sale teoretice sau nu.
Pentru fluxurile de persoane, are deseori legătură cu situația lor financiară. De ex, dacă investigăm mișcări de persoane, este logic de a susține că, pentru o populație egală, o locație cu nivele mai mari ale veniturilor va genera mișcări mai multe. β este potențialul de a atrage mișcări (atractivitate), având legătură cu activitățile economice. De ex., la o populație egală, un centru ce deține importante activități comerciale va atrage mai multe mișcări.
De observat este reîntoarcerea la Legea lui Newton pentru α=β=1 și θ=2.
Acest tip de model a fost aplicat și în cazul fluxurilor turistice, cu o bază teoretică adaptată cererii turistice.
4.1.2 Aplicabilitatea MG la fluxurile turistice internaționale
Dacă aplicăm la specificul circulației turistice internaționale modelele de tip gravitațional pentru sintetizarea importanței factorilor de direcționare a fluxurilor turistice, obținem următoarea exprimare matematică :
unde : CA – numărul de turiști plecați din țara A;
PA și PB – populația țării A și populația țării B;
K – constantă de proporționalitate;
α – coeficientul care cuantifică veniturile populației țării A;
β – coeficient care cuantifică atracția prezentată de ospitalitatea, cultura populației
țării B;
c – similitudinea de limbă a celor două țări;
d – raportul de schimb valutar;
t, v, p, γ, a – ca mai sus;
În literatura de specialitate, majoritatea studiilor care au încercat să modeleze cererea turistică, s-au bazat pe modele cu o singură ecuație. Cererea turistică a fost măsurată cu ajutorul unor variabile care includ : numărul total de vizitatori, sosiri sau turiști, vizitator pe cap de locuitor din populația de origine, cheltuielile reale totale sau cheltuieli reale pe cap de locuitor. Majoritatea studiilor utilizează analize bazate pe serii temporale, în timp ce unele utilizează date încruțișate.
Modelele implică variabile de regresie a cererii turistice pe baza unor variabile care sunt considerate a avea influență asupra cererii, de exemplu, venit pe locuitor, rate de schimb, prețurile de turism în țara de destinație, prețurile turistice în destinațiile substituente, cheltuieli de publicitate, costuri de transport și variabile dummy.
Avansurile recente în modelarea turismului utilizează modele bazate pe sisteme de ecuații, care furnizează o riguroasă bază teoretică. Dacă modelele cu o singură ecuație au constituit subietul unor critici referitoare la natura lor ad hoc și lipsa unei baze teoretice explicite, modelele cu mai multe ecuații au ca limită numărul mare de observații necesare pentru aplicarea lor.
Modelele gravitaționale sunt foarte flexibile, în sensul că ele permit considerarea unui număr diferit de variabile, prin adăugarea sau eliminarea lor în funcție de studiu. Simetria este o altă particularitatea a acestor modele, ele putând fi aplicate atât pentru analiza schimburilor unilaterale cât și a celor bilaterale.
4.1.3 Ecuația de estimare, variabile utilizate
Natura multiplicativă a ecuației gravitaționale permite o formulă elementară, liniară, logaritmică (se consideră logaritmi naturali), obținând o relație liniară între logaritmii de fluxuri comerciale și dimensiunile logaritmate dinte economie și distanță. De asemenea modelul gravitațional este, în general exprimată printr-o formă liniară logaritmică, conform relației :
Logcij=αa + β1logyi + β2logyi + β3logyi + β4logyi + β5logDISTij + β6logDUMMY + uij
unde :
– variabila dependentă explicată este fluxul comercial al țării i ( România ) și țările j (UE)
– yij reprezintă venitul net pe locuitor în prețuri curente considerându-se că se poate introduce un interval, de vreme ce modelul se aplică în cazul țărilor în curs de dezvoltare;
– yi și yj dimensiunile economice ale țărilor importatoare și exportatoare, măsurate de obicei în produsul intern brut;
– introducerea unei marje de eroare uij, formează o ecuație care poate fi exprimată printr-o regresie ordinară, conform metodei celei mai mici pătrate.
Observație.
Specificul modelului sub formă logaritmică implică numai faptul că variabilele pozitive ale fluxului, sunt luate în considerare prin estimare (de exemplu, modelul nu poate include variabile ca dezinvestiția).
Mulți autori estimează ecuațiile gravitaționale cu logaritm din veniturile pe cap de locuitor (ln VNBL) ale țărilor exportatoare și importatoare, incluzând, de asemenea, logaritmul veniturilor agregate (ln VNB).
4.1.4 Variabilele utilizate
Efecte de distanță
DIST, măsoară distanța directă între capitalele țărilor respective. Ea poate constitui o aproximare a costurilor de transport, acceptând faptul că anumite costuri (costurile de ambalaj, de încărcat, de descărcat), par a fi la început costuri fixe, care nu depind de distanță.
Cu toate acestea, chiar pentru transportul aerian, distanțele directe sunt exprimate probabile distanțe reale, în general neconsiderând rutele indirecte care includ diferite bariere ale suprafeței solului, distanțele de la capitală la capitală, dintre capitale, apărând erori, chiar în cazul țărilor vecine.
Luate împreună, aceste considerente sugerează că distanța dintre capitale, are într-adevăr o importanță foarte redusă pentru schimb. În parte, chiar dacă teoretic, există o asemenea motivație, referitoare la insuficiența legii între schimbul comercial și distanță, se dovedește că distanța impiedică în mod real schimbul.
Hummels (1999), care a făcut o analiză asupra numărului de date asemănătoare, a apreciat că aceste costuri de transport relevă o barieră cel puțin la fel de mare și frecventă ca și drepturile vamale. Studiul său efectuat, atribuit importanței UE, Noua Zeelandă și cinci țări latino-americane (în anul 1999), a relevat că totalul cheltuielilor este cuprins într-o marjă ce variază între 4 și 13 % din valoarea importurilor și efectul mediu al distanței, în aproximativ zece funcții de regresie estimate aproximativ, θ =1. Acesta înseamnă că distanța dublă, va diminua schimbul la jumătate.
În acest model, apare cu semn negativ, de obicei sugerează importanța apropierii geografice în decizia de import-expor a firmelor.
Efectul de frontieră
Intrerpretatrea frecvent sceptică, că rezulatele statistice ce includ această variabilă este grea, din cauza problemelor metedologice și de măsurare disponibile, cu toate acestea efectele frontierelor sunt apreciate ca semnificative prin importanța studiilor.
Dacă prezența unei frontiere comune, facilitează schimbul între două țări, chiar frontiera comună este de asemenea un obstacol al liberului schimb. Un obstacol identificat la frontierele naționale sunt drepturile vamale și procedurile asociate procesului vamal. Pe de altă parte, aceste costuri par a fi prea mici pentru a explica marile efecte. Din acest motiv economiști apreciază că efectele semnificative, estimate ale barierelor, atrage atenția asupra importanței marilor instituții naționale (legale, monetare, sociale) care dovedesc favorizarea schimbului.
Frontiera este un indicator variabil ce i-a valoarea 1 dacă țările au o frontieră comună și 0 dacă nu există.
Efectul de limbă
Importanța probabilă a unei limbii ca factor explicativ al costurilor comerciale are mai multe fundamente. Fiecare se raportează la un aspect de argumentație care protejează importanța efectelor frontierelor. Mult mai simplu decât aceste argumentări, este , sau poate fi cea a costurilor de operare (Wiliamson, 1989) ”bariera limbii”, face comunicarea mai costisitoare, absența unei limbi comune între doi parteneri comerciali potențiali se consideră distanță economică între două țări. Într-un anumit stat, se afirmă că este nevoie de debușeuri. Se ține cont că afinitatea limbii poate contribui la stabilirea unor legi de încredere și la crearea rețelor de instituții comune, favorizând difuzarea materialului cultural, literal, educativ, cu efecte asupra creșterii schimburilor comerciale.
Efectele apartenenței la un bloc comercial
AIR (aranjamentele de integrare regională ) este o variabilă care reprezintă punerea în aplicare a unei piețe, regionale fără bariere în calea schimbului. Acest principiu a fost adoptat prin actul unic în 1986. El are valoare 0 între anii 1980 și 1985, și valoare 1 pentru anii 1986 – 1996.
Observație:
O specificare corectă a unui model gravitațional, privind datele obținute în urma anchetei impune introducerea efectelor fixe, individuale care permit luarea în considerare a eterogenității între țări. Efectele fixe pe perechi de țări ar fi corelate foarte bine cu unele din variabilele explicative. Totuși, un model privind efectele aleatorii nu este mai semnificativ pentru un grup de persoane supuse sondajului dintr-o țară a cărei eterogenitate este foarte bine determinată. O soluție ar fi introducerea a două tipuri de efecte fixe: asupra țări de origine, pe de o parte, și asupra țări de primire pe de altă parte.
Pentru a permite o mai bună înțelegere a fluctuaților economice pentru perioada considerată în model, efectele temporare sunt singurele variabile independente care au fost introduse.
Datele provin din Anuarul Statistic al României și date oficiale ale diverselor organizații economice internaționale. Ele sunt în general date despre flux, exprimate în prețuri curente, ușor accesibile pentru ansamblul țărilor europene după 1980, când, la scară internațională s-a făcut un efort de armonizare a datelor privind comerțul internațional.
4.1.5 Analiza empirică
Schimburile comerciale între România și UE
Ecuația estimează aproximativ 15 țări euporene între o perioadă de ani (1997 și 2000) și are următoarea formă:
Ln X1997-2001 RO,UE = α0 + β1ln PIBLRO + β2 ln PIBL 15 țări UE + β3 ln PIBRO + β4
ln PIB15 țări UE + β5 ln DIST RO,15țări UE + β6 ln DUMYL + E
În ecuație sunt incluse următoarele variabile explicative:
Variabile uzuale:
PIBRO,UE reprezintă produsul intern brut al României și respectiv cele 15 țări din UE, în perioada 1997-2001.
PIBLRO și respectiv PIBL15 țări UE, reprezintă produsul intern brut pe locuitor, între doi parteneri și reflectă nivelul de dezvoltare.
Variabile care măsoară proximitatea între țările considerate:
DISTRo-15 țări UE, măsoară distanța dintre capitalele țărilor respective, distanța apare cu semn negativ sugerând importanța apropierii geografice în decizia de schimb.
Variabile fictive:
DUMMYL reprezintă variabila dummy pentru utilizarea limbii engleze în schimburile comerciale între UE și țările UE. Valoarea sa este cuprinsă între 0 și 1, în funcție de țările care o utilizează sau nu.
Observație:
Ținând cont că nu este o frontieră comună între România și țările membre și deasemenea că nici una nu a încheiat cu România un acord preferențial de liber schimb, separat, în model n-am introdus variabile dummy de frontieră sau care privesc apartenența la un aranjament de intergrare regională.
În măsurarea cererii turistice, în general se consideră că variabila cheltuieli turistice este mai indicată decât cea a numărului de turiști sosiți. Suma de bani pe care turiștii o cheltuiesc este deseori mai importantă decât numărul de sosiri, având în vedere că un flux crescut de turiști nu înseamnă neapărat și venituri mai mari. Astfel, prin dezvoltarea unui model sugerat de Bergstrand, aplicarea modelului gravitațional pentru determinarea importanței factorilor de influență a cheltuielilor turistice, primește următoarea exprimare matematică:
În model, αi sunt efectele țării de origine, γj sunt efectele țării de destinație, λt sunt efectele ciclice sau temporale iar uijt sunt efectele altor abateri posibile și neluate în calcul.
CHELTijt reprezintă cheltuielile țării de origine j (j=1 la 11, pentru un model care ia în considerare 11 țări) în țara de destinație i. YI și Yj sunt veniturile țării I și respectiv, ale țării j. YI din model reprezintă capacitatea de atracție a destinației și este asociată cu capacitatea de aprovizionare a țării, în timp ce Yj este capacitatea de generare și este un factor determinat al cererii. DISTij , din cadrul modelului, este distanța dintre I și j.
În aplicarea modelului la fluxurile specifice de turism, distanța este interpretată similar modelelor care simulează fluxurile sosirilor fizice, aproximând și costurile de transport. Costul de transport nu este ușor de cuantificat, având în vedere că ar putea include costul călătoriei pe cale aeriană, alte costuri de transport sau timpul călătoriei în termeni de ore, astfel încât, în absența unui indicator mai bun se poate presupune rezonabil că acest cost este o funcție de distanță.
Variabilele prețurilor, care sunt esențiale în modelele gravitaționale ar trebui, în mod ideal, să fie prețurile de turism. Din păcate prețurile de turism sunt greu de obținut, de obicei, utilizându-se indicele prețurilor consumatorului pentru aproximarea prețului turistic într-o anumită destinație. Decizia de a alege o anumită destinație este similară cu cererea pentru bunuri, având în vedere că depinde de prețurile din acea destinație. Astfel, turiștii aleg o anumită destinație, comparând prețurile efective. Prețurile efective sunt determinate de prețurile propriei destinații (LnPREȚijt), prețurile din destinațiile alternative (LnPijt) și variația ratei de schimb(LnRSCHijt ), care este afectată de politicile guvernamentale.
4.2. Simularea fluxurilor turistice internaționale pe baza MG
Distribuția geografică a sosirilor de turiști poate fi analizată prin utilizarea modelului gravitațional, care face legătura între volumul turismului unei țări, în cazul nostru România, de mărimea țării de destinație și a celor de origine J și de distanța între parteneri.
Mărimea țărilor analizate este dată în acest studiu de populație, în timp ce distanța poate fi interpretată ca o aproximare a costurilor de transport, cu efect asupra prețului de turism al țării de destinație.
Populația exprimă mărimea fiecărei țări, având în vedere constatările empirice care evidențiază faptul că o țară cu o populație mai mare generează fluxuri mai multe.
Prin aplicarea modelului gravitațional se evaluează fluxurile turistice ale României, ca țară de destinație, receptoare de turiști, cu 11 țări aparținând Uniunii Europene, relevante pentru fluxurile turistice ale țării noastre.
Analiza pe baza acestui model este utilizată pentru a desprinde efectele specifice României și pentru a capta relația între variabilele relevante, de-a lungul timpului. Mai mult, un număr de variabile, în special infrastructura României, politica monetară, facilitățile sanitare, adăugate ecuației gravitaționale de bază, se dovedesc a fi determinanți importanți ai fluxurilor turistice internaționale.
4.2.1. Modelele econometrice de simulare a fluxurilor turistice între România
și Uniunea Europeană
4.2.1.1 Scenarii propuse
Modelul gravitațional este utilizat pentru a analiza relația între volumul și direcția fluxurilor internaționale și mărimile economice ale țărilor uniunii, modelul fiind completat cu o serie de variabile pentru a testa relevanța acestora în explicarea fluxurilor.
Prin intermediul modelului gravitațional, sunt analizați determinanții fluxurilor turistice între România și 11 țări din Uniunea Europeană: Olanda, Germania, Italia, Franța, Austria, Marea Britanie, Grecia, Suedia, Spania, Belgia, Irlanda. În construcția modelelor se consideră un eșantion de 11 țări din Uniunea Europeană, pe o perioadă de timp de 5 ani (1997-2001), numărul de observații fiind de 55.
Pentru simularea fluxurilor turistice ale României cu Uniunea Europeană, am folosit următoarea ecuație gravitațională:
unde:
Ln SOS este variabila dependentă, ai cărei factori determinanți se analizează;
sunt variabilele independente cu valori logaritmate referitor la țările de origine: VNBL, VNB, POP;
sunt variabilele independente cu valori logaritmate referitor la România: VNBLR
sunt variabilele independente cu valori nelogaritmate referitor la țările de origine: IM, EG, LAT;
sunt variabilele independente cu valori nelogaritmate referitor la România: FSR, INFR ,PLMR , FISCR.
În prelucrarea datelor am parcurs următorii pași:
Datele aferente pe perioada 1997-2001, au fost extrase din bazele de date ale OMC, BM, UNCTAD, și introduse în Excel.
Am logaritmat variabilele în vederea liniarizări ecuației. În econometrie se recurge adesea la efectuarea unei transformări a ecuației originale cu scopul de a se “liniariza” forma de exprimare a legăturii.
Datele logaritmate au fost apoi prelucrate prin intermediul programului Eviews, în vederea determinării parametrilor aferenți variabilelor independente, parametrii pe baza cărora se analizează și interpretează sensul influenței variabilelor independente asupra variabilei dependente a sosirilor de turiști.
Am presupus 6 scenarii de ecuații de regresie multifactorială, funcție de variabilele utilizate, ținând cont de flexibilitatea modelului general ce permite utilizarea unui număr variat de factori.
Coeficientul de deteminație R2 procentajul de informații inițiale conținute în cadul modelului, fiind raportul dintre dispersia explicată și dispersia totală. Valoarea R2 indică în ce măsură variabilele folosite în model influențează distribuția geografică a fluxurilor turistice internaționale, putând lua valori între 0 și 1. Valori apropiate de 1 ale coeficientului de determinație indică faptul că o parte importantă din variația variabilei dependente este explicată prin regresie.
Testul F permite verificarea gradului de semnificație a relației liniare identificate între variabila dependentă – sosiri de turiști – și variabilele independente, testând astfel validitatea modelului. F calculat de programul Eviews, ca raport între dispesia medie explicată și dispersia medie reziduală, trebuie să fie mai mare decât valoarea Fα : Prob (F-statistic).
Modelele prezentate au fost selectate urmărindu-se respectarea condițiilor cerute de validitatea ecuațiilor de regresie multifactorială, fiind elocvente în ceea ce privește evidențierea determinanților esențiali ai fluxurilor turistrice internaționale.
Estimarea fluxurilor turistice este conform tabelului 4.1,
Tabel 4.1
Modelarea fluxurilor turistice internationale România – UE
* indică un nivel de semnificație de 5 %
4.2.1.2 Interpretarea rezultatelor
Modelul 1
Acest model urmărește influența exercitată de prețurile și salariile din țara generatoare de turiști, ca variabilă independentă ce concentrează prețul turistic al țării de origine. Coeficientul de 0,387391 arată exercitarea unei influențe pozitive a acestei variabile asupra sosirilor de turiști în România, astfel, cu cât sunt mai mari prețurile și salariile din țara de origine, cu atât mai mare va fi fluxul de turiști orientat spre destinația analizată. Modelul surprinde și influența prețurilor și salariilor din România, care reflectă de fapt prețul de turism al țării noastre. Influența acestei variabile este în sens invers, o creștere a prețurilor și salariilor din România generând o scădere a fluxurilor turistice.
Distanța geografică este un impediment în calea fluxurilor de turiști, ea concentrând costuri de transport care cresc prețul turistic al României ca destinație alternativă. Semnul negativ al coeficinetului acestei variabile indică faptul că turiștii preferă, în general destinații apropiate.
Variabila veniturilor naționale brute pe locuitor concentrează influența venitul național brut și a populației din țara de origine, coeficientul pozitiv al acestei variabile indicând un efect tradus în creșterea fluxurilor de turiști receptate de țara noastră odată datorate creșterii posibilității turistului străin, ca subiect al cererii turistice, de a importa servicii turistice.
Efectul politicii monetare a României concentrează efectele inflaționiste (media ratei inflației) în distribuția fluxurilor internaționale de turism. O creștere a inflației înseamnă întotdeauna o scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale. Deprecierea monedei naționale în raport cu o monedă străină, deci aprecierea valutei respective, este un proces care impulsionează fluxurile turistice internaționale, prin creșterea puterii de cumpărare a monedei străine.
Modelul 2
În acest model se evidențiază influența pozitivă exercitată de variabila facilități sanitare în România, cu un coeficient pozitv de 6,439813, indicând importanța existenței unui sistem sanitar eficient, pentru interacțiunile sociale. Turiștii vor prefera acele destinații care acordă mai multe facilități sanitare în comparație cu destinațiile alternative. Dezvoltarea sistemului sanitar în România, în perioada studiată, prin importul de aparaturi sanitare din Uniunea Europeană și acordarea de asistență sanitară promptă în caz de accidente a influențat pozitiv fluxurile de turiști. Cu cât România va urmări acordarea mai multor facilități sanitare, cu atât mai mulți turiști vor alege țara noastră ca destinație pentru vacanțele lor.
Modelul 3
Evidențiind, la fel ca modelele precedente, efectul negativ ale distanței între țara generatore și cea receptoare de turiști, efectul pozitiv al populației celor două locații și al venitului național brut, reprezentând mărimea economică a țărilor incluse în model, modelul 3 aduce ca noutate introducerea unei variabile dummy reprezentată de ieșirea la mare a țărilor de origine. Astfel, o țară generatoare de fluxuri turistice spre România va primi valoarea 1 dacă are ieșire la mare și valoarea 0 în caz contrar. Coeficientul negativ al variabile dummy (-0,308974) arată influența în sens invers a acestei variabile în distribuția fluxurilor țărilor de origine. Țările generatoare, cu ieșire la mare, orientează mai puține fluxuri turistice spre România, influența variabilei dummy fiind chiar mai importantă decât a venitului național brut care primește în cadrul acestui model un coeficient de 0,044863.
Speranța de viață a populației din țara j are o influență pozitivă asupra fluxurilor turistice, coeficientul obținut de această variabilă în cadrul modelului gravitațional fiind de 0,562126.
Modelul 4
Acest model evidențiază un alt factor important în distribuția spațială a fluxurilor turistice internaționale și anume similitudinea de limbă și cultură. Această influență este surprinsă cu ajutorul unei variabile dummy care ia valoarea 1 dacă țările din panelul de date sunt de origine latină și valoarea 0 în caz contrar. Coeficientul acestei variabile independente (-0,788961) surprinde o influență în sens invers, ceea ce poate fi interpretat în cazul distribuției fluxurilor turistice prin motivația de a vizita o anumită țară, motivație care poate fi cunoașterea unor culturi diferite, atracția generată de diversitate. Cel mai elocvent exemplu în ceea ce privește influența acestei variabile dummy este dat de Germania, țară aflată în fruntea clasamentului importatorilor de servicii turistice românești.
În cadrul acestui model gravitațional, infrastructura României, adăugată ecuației gravitaționale anterioare, reiese a fi un factor de influență important al fluxurilor turistice internaționale. Prin infrastructură s-au luat în calcul totalul drumurilor pavate din total drumuri naționale. Semnul coeficientului noii variabile introduse ( 0,453731) indică influența în același sens a infrastructurii din România asupra distribuției fluxurilor. Dezvoltarea infrastructurii unei țări, ca destinație turistică, determină creșterea fluxurilor turistice orientate spre acea destinație, infrastructura putând fi privită ca fiind un determinant al costurilor de transport, reflectate în prețul turistic al României ca destinație turistică.
4.2.3 Analiza evoluției abaterilor sosirilor reale față de cele simulate
Folosind un model de tip gravitațional de forma:
Ln SOSRJ = + 1 DISTRJ + 2 LnPOPJ + 3 LnPOPR + 4 LnVNBJ + 5 LnVNBR + 6 LnSVJ + uRJ
Determinanții sosirilor sunt derivați și utilizați pentru simularea nivelurilor așteptate ale sosirilor de turiști din țările de origine aparținând Uniunii Europene, în România. Graficele prezintă abaterea fluxurilor reale față de cele simulate pe baza modelului gravitațional, abatere datorată altor factori decât cei luați în considerare în ecuația de regresie liniară multifactorială. Astfel, estimările bazate pe analiza modelului gravitațional necesită un anumit nivel de prudență în interpretare.
Graficul ilustrează rezultatele sosirilor simulate pentru Germania, aflată în fruntea clasamentului importatorilor de servicii turistice românești, în periada analizată. Deși se înregistrează abateri între fluxurile reale și cele estimate, trendul constant al fluxurilor estimate se reflectă și în evoluția fluxurilor reale. Pe perioada 1997-2000, curba reală se află deasupra celei estimate, sosirile reale depășind cu mult cele așteptate, fapt datorat unor factori neincluși în ecuația regresie. Evoluția surprinzătoare dată de scăderea bruscă a fluxurilor, spre punctul de extrem minim înregistrat în anul 2001, poate fi datorată unor cauze legate de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 care au agravat statisticile turismului din lumea întreagă.
Italia manifestă o evoluție a sosirilor asemănătoare cu cea a Germaniei. Deși fluxurile estimate urmează o tendință de menținere a nivelului pe toată perioada analizată, cele două curbe se confundă spre sfârșitul anului 1999, determinând un punct de inflexiune. Scăderea foarte mare în anul 2001, a fluxurilor reale față de cele estimate, poate avea aceleași cauze care au generat abaterea înregistrată de Germania.
Pentru Belgia, ecuația de regresie estimează perfect evoluția reală a fluxurilor turistice, ceea ce semnifică faptul că variabilele independente ale modelului gravitațional surprind într-o măsură foarte mare influențele totale exercitate asupra fluxurilor provenite din această țară. Curba reală atinge un nivel minim în anul 1998, nivel datorat scăderii unuia din factorii cuprinși în model, cu influență inversă asupra evoluției fluxurilor de turiști. Dacă până în anul 1996, curba sosirilor reale se afla sub cea simulată, odată cu atingerea punctului de inflexiune, fluxurile reale depășesc așteptările, îndreptându-se spre un punct de extrem maxim în anul 2000. Trendul descrescător al turiști belgieni sosiți în România este estimat corect, curba reală intersectând cea ajustată la mijlocul anului 2000 pentru a se îndrepta spre un nou punct de extrem, însă de data aceasta de minim, în anul 2001.
Trendurile înregistrate de curba fluxurilor ajustate și de cea reală pentru Franța, indică o corectă ecuație de estimare a influențelor exerictate de factorilor de influență ce acționează asupra cererii turistice provenite din această țară după 1998. Anul 2000 aduce și în acest caz o creștere surprinzătoare a fluxurilor turistice reale îndreptate spre România, care ating un punct de extrem maxim.
Tendința de scădere a curbei estimate este respectată de evoluția reală a sosirilor de turiști din Grecia, până în anul 1999, după care punctul de inflexiune marchează tendințe diferite în evoluția celor două curbe până în anul 2000. Punctul de maxim atins și de fluxurile acestei țări în “anul mileniului” este urmat de un punct de minim în anul 2001. Diferențele destul de semnificative între cele două fluxuri ne duc la concluzia că, și în cazul acestei țări, în analiza evoluției trebuie identificați și studiați și alți factori de influență.
În cazul Suediei, curbele ilustrate în grafic nu sunt perfect confundate, datorită unor factori neicluși în modelul garvitațioanl, însă trendurile se identifică, în special după atingerea celui de-al doilea punct de inflexiune. O evoluție asemănătoare o înregistrează și Austria, curba reală depășind așteptările pe perioada 1998-2000, tendința manifestată după punctul de extrem maxim din anul 2000, fiind de scădere.
Spania și Olanda prezintă evoluții asemănătoare ale fluxurilor reale față de cele estimate, trendul indus de ecuația de regresie fiind cel corect, dar, diferența mare între valori conduce la necesitatea studierii influenței unor noi variabile într-o analiză detaliată.
Deși estimările derivate din modelul gravitațional induc un trend aproximativ constant în cazul Irlandei, evoluția reală contrazice aceste estimări prin variația puternică a curbei, cu scăderi și creșteri bruște.
Marea Britanie a experimentat o diminuare puternică a plecărilor de turiști spre România după anul 2000, scădere ce trebuie explicată prin alți factori decât cei curpinși în analiza pe baza acestei regresii multiple. Pe perioada 1995-2000, curbele se confundă ceea ce semnifică o perfectă estimare a factorilor determinanți a fluxurilor turistice din această țară spre România.
Bibliografie
Anderson Anne Kaag, A Commuting Model, AKF, Institute of Local Government Studies, Denmark, Copenhagen, 2001
Blake A., , Modellind Tourism and Travel using Tourism Satellite Accounts and Tourism Policy and Forecasting Models, Nottingham 2000
Cosmescu I., Turismul -Fenomen complex contemporan, Editura Economică, 1998
Cristureanu Cristiana, Comerțul internațional cu servicii, Editura All Beck,București, 1999
Ecaterina Putz, Pârjol Florentina, Economia turismului, Editura Mirton, Timișoara, 1996
Glăvan V., Turismul în România, Editura Economică, București, 2000
Howard J. Wall, Gravity Model Specifications and the Effects of the Canada-US border, Federal Reserve Bank of St. Louis, Sept.2000
Howard J. Wall, Using the Gravitz Model to Estimate the Costs of Protection, Federal Reserve Bank of St. Louis, 1999
Ionescu I., Turismul – fenomen social – economic și cultural, Editura Oscar Print, 2000
IPK International, The World Travel Monitor Company Ltd., Berlin, March 10, 2003
Jivan A., Economia sectorului terțiar, Editura Sedona, 1998
Jivan A., Economia Turismului, Partea a II-a, Tipografia Universității de Vest, Timișoara, 1995
Jivan A., Servicitatea, Editura Sedona, 2000
Morariu Daniela, Concepte și politici de turism internațional, Editura Alfabet, Deva, 1999
Morariu Daniela, Funcțiile serviciilor în economia mondială, Editura Mirton Timișoara, 1999
Pearce D., Géografie du tourism, Editura NATHAN, 1993
Postelnicu Gh., Introducere în teoria și practica turismului,Editura Dacia, 1997
Popa I., Tranzacții comerciale internaționale,Editura Economică, București, 1997
Son Liana, Notițe de curs “Comerțul internațional cu servicii”, 2002
Yair Eilat, Liran Einav, The Determinants of International Tourism, Horvard University, February 2003
Zaman C., Structural Adjustement of Romanian Foreign Trade, Societé Française de Réalisation, d’Etudes et de Conseils, Paris / Centre for Social and Economic Analysis CASE, Warsaw
***, Raportul anual OMT, 2001, 2002
***, Raportul anual OMC,1999
***, Turismul României – Breviar statistic, 2002
***, World Bank – World Devepeloment Indicatores, 2002
***, WTO – Year Book of Internațional Economics, 2002
***, Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2001
***, Look Japan, octombrie, 2000, vol. 46, nr.535
http://faculty.washington.edu/krumme/szstems/interactions.html/
***,www.icnet.ro./econom./curent
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Simularea Schimburilor Turistice Potentiale (ID: 168299)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.