SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE [616420]

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
„Educația nonformală a tinerei generații”
În calitate de coordonator al cercului de modelaj de la Palatul Copiilor Timișoara, pot
să afirm că experiența mea pedagogică cu copii de vârstă preșcolară sau aparținând
învățământului primar, respectiv gimnazial, mi-a demonstrat efectele terapeutice asupra
psihicului copiilor.
Cu toate că Palatul Copiilor vizează preponderent o educație extracurriculară care are
ca obiectiv prioritar selectarea copiilor cu aptitudini excepționale, a elevilor supradotați și
implicarea acestora în competiții pe plan local, național, și internațional, acesta nu exclude
nici copiii cu comportament socio-școlar dificil, cu hiperchinezie, care găsesc în activitatea
de modelaj modalități atractive de explorare psihosenzorială.
Unul din obiectivele acestei activități cultural-artistice este de a-l face pe elev să-și
conștientizeze atuurile și să le exploateze într-un cadru adecvat dezvoltării personale.
Prin modelaj copilul experimentează materialul și posibilitățile tehnice ale acestuia, își
dezvoltă deprinderile și potențialul creativ. Contactul direct cu lutul îl face să simtă că
stăpânește materia într-o luptă de supunere a acesteia, îi înlesnește percepția dominatoare
asupra lumii înconjurătoare, îl ajută să conștientizeze că este participant activ la modificarea
și construirea acesteia, determinându-i formarea viziunii asupra realității exterioare.
Interacțiunea cu materialul îi învață pe copii că lutul ascultă și este supus voinței lor și, mai
ales, că în final devine produsul îndemânării – două coordonate esențiale în demersul artistic
calitativ care este generator de satisfacții autentice, imperios necesare dezvoltării unei înalte
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
stime de sine.
Tot aici, învață că produsul artistic finalizat trebuie să fie, atât la nivel ideatic, cât și la nivel
formal, adecvat tematicii propuse de profesor. Copilul acceptă sau nu tema, fapt pentru care
este necesară o flexibilitate a dascălului care, în activtățile extrașcolare, își permite o abordare
individualizată a activității de învățare și noi provocări de a găsi strategii de optimizare ale
Curriculum-ului în educația nonformală.
Dezinhibiția, eliberarea de restricții psihologice este avută în vedere de dascălul
plastician în disciplinarea armonioasă a copilului. Aceasta se obține într-o atmosferă relaxată,
de colaborare și interactivă, în care și copilul propune idei.
Cercul de modelaj se focalizează spre a oferi un bagaj de cunoștințe pe care copilul,
după asimilare, să le utilizeze, combine și inoveze cu libertate totală de exprimare, în care
respectă reguli, fără a fi convențional. Dezinhibiția este un obiectiv important al acestei
activități; copilul vine obișnuit să se exprime plastic în bidimensional iar aici face o
incursiune în tridimensional, descoperind pe lângă lungime și lățime, și adâncimea. Astfel că
primul pas înfăptuit aici este abordarea tactilă a adâncimii spațiului și a „adâncurilor”
explorării plastice. Modelând, învață să creeze texturi diferite prin amprentarea suprafețelor
de argilă, cu degetele sau cu instrumente diverse, să alterneze volumul negativ cu cel pozitiv,
în basorelief sau ronde-bosse, în compoziții pe care în final are posibilitatea să le și coloreze.
La eliberarea de inhibiții contribuie și dimensiunea ludică a acestei activități , dacă
profesorul nu eludează jocul, interrelaționarea și interacțiunea în procesul creativ.1
În cadrul educației nonformale, ne focusăm atenția înspre implicarea cadrelor
didactice și a educabililor în proiecte educaționale și voi oferi ca exemplu de bună practică
proiectul educațional inițiat de mine în urmă cu 9 ani „Arlechinul”- Concurs Interjudețean
de Artă Plastică, inclus în C.A.E.R.I .- . Parametrii de evaluare internă indică receptivitatea
cadrelor didactice care au implicat un numar crescător de participanți, din județe diferite, de
la o ediție la alta, și implicit numărul tot mai mare de lucrări, fapt ce a necesitat organizarea
expoziției Arlechinul în două locații, la cea de-a doua ediție. Parametrii de evaluare externi
relevă un număr deloc neglijabil de mențiuni în presă și audio-vizual.
Tema Arlechinul, care a fost o constantă în cadrul primelor ediții, s-a bucurat de
aprecierea dascălilor plasticieni, apreciere ce a generat inițiative în direcția propusă de
1 Laura Teculescu – Beneficiile activității de modelaj în dezvoltarea psiho-intelectuală a copilului – (edu@rt nr.
6/2010, Editura First, ISSN: 1844-7597)
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
proiectul meu. Inițiativa colegilor care s-au alăturat cu entuziasm proiectului, rezidă în
publicarea unor articole de specialitate despre acastă acțiune, într-o revistă de educație prin
artă, despre posibilitățile multiple și generoase de abordare a acestei teme: „ Arlechinul ca
acțiune performativă contem porană dublu identitară”2 și „Concursul Interjudețean de Artă
Plastică Arlechinul” 3 în același nr. al revistei edu@art.
În Timișoara preocuparea pentru modelaj în lut este reală, manifestându-se în mediul
educației complementare sub forma unor ateliere și evenimente punctuale destinate publicului
amator de meșteșuguri tradiționale, de activități creative, în cadrul cărora am desfășurat
activități pro bono: la Muzeul Satului – Festivalul Plai , în Parcul Botanic – Festivalul Acces
Art, organizat de Fundația Rubin, la Festivalul Street Delivery organizat de Fundația
Cărturești, la evenimente organizate de Primăria Timișoara în Parcul Rozelor, Parcul
Copiilor. Corelarea acestor inițiative ar putea accentua interesul pentru educația nonformală.
O altă idee de proiect, interdisciplinar de data aceasta, spontan, fără planificări
2 Aura Bălănescu (edu@rt nr. 6/2010, ISSN: 1844-7597) „…Picasso era fascinat de fațetele acestui personaj (Arlequin,
1918) ce vor constitui un pretext deosebit în evoluția portretelor sale deconstruite. În (Arlequin, 1918) ce vor constitui un
pretext deosebit în evoluția portretel or sale deconstruite. În istoria recentă, o abordare exemplară este cea a arlechinilor lui
Corneliu Baba, ce au devenit imagini emblematice, chiar cu nuanță de autoportret. Cât de incitantă mai poate fi o temă a
arlechinului pentru generațiile tinerilor ar tiști aflați în pragul secolului XXI, în plină eră a informației? Este evident că
acest gen de personaj își extrage esența dintr-o veche paradigmă a cercului totalizator (totalitarist) în care se crea în mod
firesc arhetipul servitorului comic la curtea r egelui, capabil să detensioneze eventualele abuzuri de putere. Actual, am putea
găsi un echivalent în însăși acea posibilitate acordată de realitatea virtuală în a alege multiple fațete de tip avatar sub
imperiul cărora utilizatorul poate denunța eventuale le neajunsuri ceea ce, iată, reprezintă chiar prototipul arlechinului.
Lucrările sculpturale pregătite pentru această expoziție sunt rezultatul unei abordări polivalente. Mi s-a părut incitant să
propun elevilor această temă prin prisma unei eventuale acți uni performative, în primul rând prin caracterul de dublu
portret ce dorea să urmărească ideea arlechinului ca mască alternativă a propriei identități, ceea ce a implicat până la final
ipostaza participării autorilor, atât ca realizatori cât și ca prezențe active în operă. Sculpturile de tip mască au fost realizate
în tehnica modelării în lut, peste care a fost aplicată culoare, ceea ce reprezintă o abordare actuală a volumetriilor ca având
la bază exemple ce pornesc de la arta brută a lui Jean Dubuffet, pân ă la actualitatea sculpturilor figurative colorate ale lui
Mircea Roman sau Darie Dup. …”
3 Felicia Selejan (edu@rt nr. 6/2010, ISSN: 1844-7597) „Ideea concursului Arlechinul a venit din partea Laurei Teculescu,
profesor coordonator al cercului de modelaj al Palatului Copiilor și care demarase tema la începutul anului școlar.
Expresivitatea lucrărilor m-a convins să m ă alătur proiectului cu o secțiue de grafică. Având experiența Concursului
Interjudețean „Castele imaginare” nu m-am așteptat la un număr prea mare de lucrări. Orice început e mai dificil. Măsura
în care un concurs câștiga încredere și se impune este dată de atracția față de temă, de consecvența următoarelor ediții și
promtitudinea rezultatelor oferite participanților. Tema concursului cu siguranță a plăcut. …
… Ne-au fost trimise peste 400 de lucrări din 7 județe. E un număr semnificativ și încurajator pentru viitor. Expoziția finală
a fost găzduită de Teatrul pentru copii și tineret „Merlin”. Numărul mare de lucrări a necesitat încă o locație unde să
expunem…”
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
prealabile, a fost cea legată de expoziția personală de artă plastică, Mitologii personale,
despre care criticul de artă Robert Șerban nota într-o recenzie că „…e de apreciat
minimalismul fiecărei sculpturi în această perioadă (artistică) ahtiată până la nevroză după
senzațional, după șoc. Ostentativul e rege astăzi . Or, Laura Teculescu e în răspăr cu acest tip
de monarhie efemeră. Surpriza din lucrările ei constă chiar în lipsa de surpriză. Pagină după
pagină, piesă după piesă, se instalează o tandră monotonie care ne racordează la mitologia
familială, cea pe care o recunoaștem ca fiind universală. Serialitatea înseamnă mai puțină
informație vizuală, dar mai multă directețe și acuitate. Laura Teculescu nu se încâlcește în
firul poveștilor pe care le deapănă jurnalul ei, ci concentrează imaginea. Nu se pierde în
amănunte, nu-și colmatează mesajul, ci pune accente. Ea joacă aici, ca artist, rolul timpului în
instaurarea mitului…” Se întâmpla într-un Gerar al anului 2012, când, la Galeria Helios, am
avut o frumoasă colaborare cu doamna Elena Jebelean, profesor de limba română î n cadrul
Liceului Pedagogic „Carmen Sylva”, care a avut initiațiva de aduce în sala de expoziție mai
multe clase de elevi de a X-a si a XI -a. Ne-am întâlnit, am stat de vorba, le-am povestit
elevilor, m-au intrebat și am primit un feed-back extraordinar în urma acestei vizite: poezii,
inspirate de lucrările din cadrul acestei expoziții, scrise de acești elevi. M-au
impresionat atât de mult aceste poezii încât le-am publicat pe o pagină de internet4 și
4 http://laurateculescu.wixsite.com/laurateculescu/proiecte-educationale
Enigma artei
Soarele sta amortit, Sculpturile aveau
Vantul bate taios Forme patrate,
Gerul este neclintit. In gaura de cheie
Spre muzeu merg bucuros. Erau crestate
Armonie muzicala Fiecare deschidea
Invaluia acea sala O bucatica din amintirea sa.
Plina de picturi abstracte O poza facuta demult
Si sculpturi putin ciudate. Ce transfigura un inceput.
La inceput mi s-au parut ,,Ce n-as da sa am eu cheia,
Amintiri, luate din trecut Sa deschid sculptura ceea
Culorile erau in armonie Sa-i aflu intreg mister
Provocand stare de euforie. Ascuns de portile de fier.''
Dar nevoie nu a fost,
Caci autorul era aici
Sa-mi explice cu un rost
Opera ce am tintit.
Ea mi-a spus intr-un final
Ca totul era neclar.
Iar cheia pe care zaresc
Nu-i nevoie s-o gasesc.

Bogdan Lupean – XI D, ianuarie 2012
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
am realizat o broșură pe care am diseminat-o în comunitate, generând un impact
deosebit asupra familiilor acestor copii. Nu fără ecou a ramas acest demers și în cadrul
unei fundații culturale care ne-a propus o colaborare, deși propunerea nu s-a mai
concretizat prin aportul nostru, am impulsionat conturarea unui proiect de educație
muzeală în care coordonatoarea propunea un program educativ pe o perioadă și cu
frecvență determinată, care avea ca scop contactul copiilor cu evenimentele culturale de
prestigiu și atragerea de noi consumatori către actul cultural. Se estima ca, pe termen scurt,
acțiunile să ducă la o creștere evidentă a interesului grupului țintă pentru valorile artistice
patrimoniale iar pe termen lung, atragerea spre cultură a adulților impl icați (părinți, familie,
prieteni). 5
În opinia mea, în orice demers educativ, oricât de experimental, este benefică
stabilirea unui climat afectiv prin relații interpersonale între educator și educat, întrucât doar
astfel se pot stabili modele de urmat. Un punct slab al sistemului de educație rezidă în
standardizarea metodelor pedagogice, axate într-o măsură mai redusă pe individualitatea și
aptitudinile elevului. Școala viitorului6, așa cum o văd eu, se va focusa pe grupuri mici de
elevi, reuniți nu pe vârste ci pe interese comune și va stimula inițiativa și abilitatea acestora
de a-și gestiona singuri procesul de învățare sub îndrumarea profesorului. Deși se vehiculează
tot mai mult ideea că nu mai are rost să acumulăm informație atâta timp cât este disponibilă
pe internet, fără un bagaj de cunoștințe însușit, elevul se va rătăci în desișul informațional.
Aici intervine rolul formator al profesorului asupra discernământul educabilului și al
curriculum-ului care în educația nonformală se va adapta cerințelor imediate ale societății.
Suntem conștienți că așa cum nu există un sistem social perfect în aceeași măsură nu există
un sistem educațional fără puncte slabe.
Goethe spunea „ Există trei căi spre cunoaștere: prima ar fi să înveți de la alții, calea
cea mai nobilă, a doua imitându-i pe alții, calea cea mai ușoară și a treia din proprie
experiență, cea mai amară.” Toate aceste căi se găsesc reunite în procesul de învățământ, care
în cele din urmă are menirea de a deschide căi spre propriul drum al devenirii.
Prof. Laura Teculescu
aprilie 2018
5Adela Dumitrescu – Proiect de educație muzeală6 Laura Teculescu – „Școala viitorului”, eseu scris în cadrul proiectului POSDRU „Educatori pentru
societatea cunoașterii”, noiembrie 2011
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018

SIMPOZION ȘI SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
Lucrare premiată în cadrul ediției a VII-a, cu tema „Peștele clovn”, autor Popescu Cătălina- Palatul Copiilor Alba Iulia
Lucrare premiată în cadrul ediției a VII I-a, cu tema „Cărțile de joc”, autor Morari Larisa
„Libertate de exprimare în educație” mai 2018