Simion Eugen Scriitori Romani De Azi Vol4 (cartea) [623025]

Licență

Simion Eugen Scriitori Romani De Azi Vol4 (cartea) [623025]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Eugen
SCRIITORI ROM~NI DE AZI
vol. 4SIMION

CUPRINS
NICOLAE BREBAN …………………………………………..3
GEORGE B{L{I|{ ………………………………………… 28
SORIN TITEL ………………………………………………. 47
D. R. POPESCU ……………………………………………. 74
AUGUSTIN BUZURA …………………………………… 116
RADU PETRESCU ……………………………………….. 149
OCTAVIAN PALER ………………………………………. 187
MIRCEA NEDELCIU …………………………………….. 206
MIRCEA C{RT{RESCU ………………………………… 232
}NCHISORILE LUI N. STEINHARDT ……………….. 256
ION D. S~RBU …………………………………………… 266
VALERIU MATEI …………………………………………. 293
NICOLAE DABIJA ……………………………………….. 298

2 Eugen Simion
ISBN 973–9355–04–8
ISBN 9975–74–090–1 © DA VID & LITERA, 2002Coperta: Vladimir Zmeev
Fotografii: Vasile BlendeaCZU 859.0–09
S 57
Edi\ie de autor

3 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Nicolae BREBAN
PROZA DE ANALIZ{
Dup[ ce a publicat ]n reviste c`teva schi\e =i nuvele care n-au con-
vins, N. Breban (n. 1934) s-a impus numaidec`t prin Francisca (1965),
roman de aproape 600 de pagini, stufos, dens, cu o structur[ ce rezu-
lt[ din combina\ia mai multor metode narative. Una este aceea,
tradi\ional[, a prezent[rii unui mediu din punctul de vedere al unui
personaj (]n cazul de fa\[, o fat[ de 20 de ani). Alta, veche =i ea, uti-
lizeaz[ fic\iunea naratorului care comenteaz[ liber evenimentele. Nou
=i neobi=nuit prin propor\iile lui este eseul sub forma reflec\iei morale
=i sociale, introdus ]n toate straturile =i la toate nivelurile nara\iunii.
Prozatorul se substituie curent personajelor, dezvolt[ teorii ]n numele
lor, realizeaz[, pe scurt, acel transfer autor—personaj care nu intr[ ]n
prevederile ro mancierului obiectiv, impersonal.
CUPRINS

4 Eugen Simion
Romanul cuprinde dou[ planuri cu o slab[ leg[tur[ ]ntre ele.
Francisca, o felceri\[ t`n[r[ care lucreaz[ ]ntr-o uzin[, poveste=teprietenului s[u, Chilian, activist social, copil[ria ei =i desprinderea
din clasa din care face parte: mica burghezie ardelean[. E primulnivel al nara\iunii =i cel mai important sub aspect estetic. Al doi-lea ]nf[\i=eaz[ mediul uzinei de azi =i are ]n centrul lui pe Cup=a,\[ran ardelean intrat cu iner\ii vechi ]ntr-o realitate social[ nou[.Agentul de leg[tur[ ]ntre aceste nara\iuni paralele este Chilian,
cel mai pu\in realizat, altfel, din punct de vedere literar. Chilian
cunoa=te pe Francisca =i dragostea dintre ei este ]mpiedicat[ s[se manifeste normal din cauza firilor lor puternice. Ei provin dinmedii diferite =i deosebirea de mentalit[\i (exist[ ]n subtext =iaceast[ sugestie!) se manifest[ =i ]n via\a afectiv[. }n gros limbajsociologic, Francisca este o burghez[ rupt[ de clasa ei, energic[ =i
orgolioas[, cu crize, din c`nd ]n c`nd, de intelectualism, hot[r`t[,
oricum, s[ se deta=eze definitiv (un fel de bovarism pe dos!) din
lumea din care a ie=it. Chilian este un proletar cu oroare decomplica\ii, ambiguit[\i. El are c`teva idei sigure =i ac\ioneaz[ ]nvirtutea lor. Pentru Francisca, el este un semn al societ[\ii ]n carevrea s[ intre =i confesiunea ei lung[ are o valoare terapeutic[.
Povestind, ea retr[ie=te (reconstituie) ruptura de care suntem
aviza\i de la primele r`nduri =i, retr[ind, ea se elibereaz[. }naintede a fi un b[rbat iubit, dorit, Chilian este un duhovnic. Accentul]n carte nu cade, totu=i, pe drama acestei fete ce sufer[ de un felde boal[ a lucidit[\ii, ci pe descrierea unei clase sociale ]n timpul=i dup[ un eveniment capital: r[zboiul.
Nu este cu totul nou ]n proz[ cazul personajului care intr[ ]n
conflict cu familia. Literatura modern[ e plin[ de copii care nu se]n\eleg cu p[rin\ii =i de indivizi care ]=i detest[ clasa. CazulFrancisc[i (oarecare sugestii din Sartre =i Simone de Beauvoir suntvizibile!) surprinde prin precocitatea =i vehemen\a criticii. Sur-prinde, de asemenea, viziunea ei de clas[ foarte precis[, expri-
mat[ ]ntr-un limbaj de manual de economie politic[. Felceri\avorbe=te de „caracterul burghez contractual al c[s[toriei p[rin-

5 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
\ilor”, de „=coala lucidit[\ii rela\iilor sociale”, de „orbita conven-
\ional[ a moralei mic-burgheze”, de „acea for\[ uria=[ de a stoarce
plusvaloarea” etc., ]ns[, de d[m deoparte aceste cli=ee, afl[m o
analiz[ fin[ a destr[m[rii unei clase de veche tradi\ie. Tat[l, Cor-
nel M[nescu, pe care Francisca ]l detest[ ]n chip special, este un
preot f[r[ personalitate, c[s[torit ]n chip avantajos cu nepoata
episcopului local, o femeie frumoas[ =i energic[. Ei formeaz[ un
cuplu (un prim cuplu, vor fi =i altele ]n carte, c[ci N. Breban ob-
serv[ indivizii nu separat, ci totdeauna ]n cupluri !) nepotrivit,
mediocru. L`ng[ p[rin\i, cele dou[ surori mai mari, Cecilia =i
Maria, lipsite =i ele de personalitate, dominate de mam[ (]n lite-
ratura lui N. Breban mama este totdeauna superioar[ fiicei, =i
eroul, de regul[ t`n[r, oscileaz[ ]ntre ele, aspir`nd la gra\iile ma-
mei pentru a se consola la urm[ cu cele ale fiicei). }mpreun[ cu
tat[l, ele constituie ramura nereu=it[, mediocr[ (autorul zice
l`nced[ ) a familiei. Familia tr[ie=te lini=tit, ]n spiritul conven\iilor
sociale, ]ntre\ine prietenii profitabile, prime=te =i re]ntoarce vi-zite, se ocup[ de educa\ia copiilor (nu lipsesc lec\iile de pian). Pe
aceast[ insul[ apare ]ns[ Penescu, om politic din Capital[, spirit
rafinat =i puternic ]n acela=i timp, care subjug[ ]ntreaga familie.
}n prezen\a lui, mama se preface , ]=i schimb[ firea, din rece, so-
lemn[, energic[ devine tandr[, vis[toare, feminin[. Transformarea
nu scap[ ochiului nemilos al Francisc[i, ]ndr[gostit[ =i ea de Pe-
nescu. Penescu face curte Mariei, una din fiice, dar numai pentru
a masca pasiunea lui pentru mam[. Cuplul Penescu—Ana (e nu-
mele mamei) nu se constituie (dou[ energii care se resping), dar
gr[be=te constituirea altuia: Petra=cu—Ana. Dibaci, Penescu
ocrote=te acest ]nceput de iubire, apoi atac[ din nou, l[s`nd
manierele deoparte. Inutil, preoteasa rezist[ =i, ]nainte de a se
retrage, Penescu \ine acest discurs cinic =i profetic: „Eu fac ce
vreau, eu sunt puternic =i lucid, cunosc florile lumii =i le pot rupe,
le pot st[p`ni. Aceasta e r[splata pentru via\a infernal[ pe care o
duc, dreptul de a lua ceea ce vreau s[ iau mi s-a dat mie ]n schim-

6 Eugen Simion
bul acestui blestem cu care m-am n[scut de a fi supra-dotat, de a
fi clarv[z[tor ]ntr-o lume mincinoas[ =i absurd[. Eu tr[iesc pentru
voi to\i co=marul acestei lumi, strig[ el deodat[ a\`\at, ne]nfr`nat,
eu m[ zbat pentru milioane de imbecili ]n chinurile acestui iad
prin care voi trece\i cu un z`mbet prostesc =i nesim\itor pe buze,
eu pl[tesc pentru voi to\i, s`ngele meu curge ]n valuri grozave
pl[tind nu numai ne]nsemnata mea via\[, dar =i vie\ile voastre,
miile, milioanele, voi, nesim\itorilor, nemernicilor, imbecililor,
dobitoacelor…”
Mai fericit este cuplul Petra=cu—Ana M[nescu. Ace=tia cump[r[
o moar[ veche =i pun pe picioare o afacere rentabil[, paravan pen-
tru marea lor dragoste. Devin, la propriu, morari, car[ saci, cur[\[
pietrele, caut[ clien\i, situa\ie oarecum nepotrivit[ pentru locul
pe care ]l ocup[ ]n societate: Petra=cu este preot, iar Ana M[nescu,
nepoat[ de episcop =i so\ie de preot. Opinia public[ nu se scan-
dalizeaz[ ]ns[ =i cuplul prosper[, sub ochii ]n\eleg[tori ai so\ului
=i ai so\iei (Petra=cu este =i el ]nsurat, tat[ de copii). Un proiectde extindere activeaz[ ]ns[ pe adormitul M[nescu =i tihna celor
doi morari ]ndr[gosti\i este ]n primejdie. El trece la c`rma ]ntre-
prinderii, face investi\ii curajoase, dovede=te ambi\ie, cruzime,
=iretenie — calit[\i necesare ]n afaceri. M[nescu este o „unealt[
a ]mprejur[rilor”, =i ]mprejur[rile dezl[n\uie ]n el energii necu-
noscute. Se rupe de vechiul lui caracter, dovedind o l[comie vul-
gar[. Moare trivial ]n urma unui accident de ma=in[, prilej pen-
tru Francisca de a face noi reflec\ii severe despre lumea ]n care
se formase =i care se preg[tea s[ dispar[ ]n acest chip lipsit de
glorie (ultimele evenimente la care se refer[ romanul sunt din
jurul anilor 1948—1950).
Ce se re\ine din aceast[ confesiune este, mai ]nt`i, imaginea
unui mediu ce a intrat =i alt[ dat[ ]n literatur[, cu o tipologie
specific[. E vorba de mica burghezie, clas[ pozitiv[, ]ntreprin-
z[toare ]n literatura lui Slavici =i Rebreanu, surprins[ acum ]n
momentul destr[m[rii ei. Ana M[nescu =i Penescu sunt, ]n aceast[

7 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
lume de teologi, oameni politici, profesori provinciali, burghezi
lacomi =i vicleni, figurile cele mai vii. Penescu e un caracter tare
(exist[ la N. Breban o fascina\ie a for\ei!), ]ns[, ca eroii lui Dos-
toievski, trece prin crize de sl[biciune. C`nd este respins de Ana
M[nescu, d[ dovad[ de un brutal orgoliu, apoi izbucne=te ]n pl`ns
=i se t[v[le=te, ca apucat, ]n iarb[. Nicolae Breban nu zugr[ve=te
propriu-zis tipuri , c`t energii =i moliciuni umane. Pentru el indi-
vizii sunt de dou[ feluri: puternici =i slabi. Evenimentele pot pro-
voca treceri dintr-o categorie ]n alta, disloc`nd unitatea unui me-
diu (cazul lui Cornel M[nescu). Francisca este, din acest punct
de vedere, un roman al energiilor ]nfr`nte .
}n cel[lalt plan al c[r\ii, e vorba tot de trezirea, sub for\a
]mprejur[rilor, a unei energii neobi=nuite. Cup=a, \[ran de peste
mun\i, venit la Bucure=ti s[ c`=tige bani, e trimis de Chilian la o
=coal[ de calificare =i, ]n mai pu\in de doi ani, ]nva\[ dou[ meserii.
Este b[nuitor =i =iret (vrea s[ profite de protec\ia pe care i-o arat[
Chilian), se teme de cei cu care lucreaz[, dispre\uindu-i (sunt„pro=ti-de-a-nume!”) ]n clipa ]n care descoper[ c[ ace=tia nu sunt
at`t de puternici. Este, spune prozatorul, istoria unei realit[\i ]n
alt[ realitate . Eliberarea social[ ia la Cup=a forme violente, mon-
struoase, din cauza marii lui vitalit[\i. Monologul lui final este
comparabil cu acela al lui Penescu, cu care realizeaz[, dealtfel, o
simetrie simbolic[ ]n roman:
,,— M[, pro=tilor =i nebleznicilor ce sunte\i, de nimica nu v-o
fost capul ce-l purta\i ]ntre urechi, la nimica nu v-o folosit =i nu
v-o ajutat aceea c[ a\i vrut s[ m[ arunca\i pe mine de aici =i s[
m[ batjocori\i ]n t[t felul =i ]n t[t[ forma! Numai iat[ c[ eu am
fost mai tare dec`t a\i crezut c[ sunt =i dec`t m-a\i crezut ]n stare
=i, p`n[ s[ v[ dezmetici\i voi bine de cap, m-am pupuit aci printre
voi =i ]n mijlocul vostru =i ]mpart banii cu voi f[r[ s[ vre\i voi =i
]n ciuda voastr[! Voi nici nu =ti\i c`t ]s eu de tare!” Intui\ia aces-
tui spirit primar, agresiv, ]n noile realit[\i sociale, este una dintre
cele mai fine ]n Francisca . Romanul, judecat ]n totalitatea lui, este

8 Eugen Simion
inegal, cu multe bucle inutile =i cu c[deri, ]n ce prive=te limbajul
comentariului, la stilul falsei proze jurnalistice: „pumnul uria= al
for\ei poporului”, „ochii ro=ii =i tulburi de poft[ de c`=tig” etc. S[
re\inem c[ acesta este limbajul Francisc[i, felceri\a ce cheam[, ]n
alt[ parte, autoritatea lui Hegel pentru a-=i justifica p[rerea ]ntr-o
chestiune social[. Transferul de care vorbeam nu-i fericit la ac-
est nivel. Exist[, ]n genere, o nepotrivire, o voce strident[, ne-
verosimil[ ]n confesiunea acestei fete ]ndr[gostite, un limbaj, pe
alocuri, abstract =i artificial, care pune sub semnul ]ndoielii seri-
ozitatea reflec\iei.
Reflec\ia (eseul) este, dealtfel, punctul cel mai tare =i, ]n acela=i
timp, cel mai slab al prozei lui N. Breban. E puternic, original,
pentru c[ d[ alt[ dimensiune faptului de via\[ =i sile=te analiza
s[ coboare spre zone psihologice mai pu\in cercetate. S[ lu[m un
exemplu din carte. O feti\[ inteligent[ =i curioas[ asist[ ]ntr-o
noapte la o scen[ oribil[: al[turi, ]n camera vecin[, p[rin\ii ei se
iubesc, tat[l (]n ipostaza de b[rbat, acum) este penibil, spune lu-cruri triviale: „Ce-\i lingi m`inile?… […] pot s[ \i le ling ca un c`ine!
Anicu\a, ]ngera= dulce, de ce te fere=ti, d[-mi, d[-mi m`inile, am
s[…” La aceast[ replic[ feti\a inteligent[ =i curioas[ ]=i astup[ ure-
chile =i scena continu[ ]n planul imaginarului. Mintea ei caut[
scuze =i nu g[se=te dec`t ]nvinuiri grave. Perechea de al[turi este
trivial[ , se ur[=te =i se umile=te reciproc. Situa\ia este autentic[
=i poate suporta un comentariu pe tema nepotrivirii , a falsului
cuplu, lucru pe care, dealtfel, prozatorul nu ]nt`rzie s[-l fac[.
Reflec\ia este, ]n acest caz, nu o ram[ a evenimentului, ci o
ad`ncire, o implicare a evenimentului ]n psihologie. }ns[, ]n Fran-
cisca, d[m =i peste comentarii f[r[ rost, dintre acelea ce complic[
inutil banalit[\ile (comentariul despre actul na\ionaliz[rii din 1948
este un exemplu).
Este ]n afar[ de orice ]ndoial[ c[, oric`te insatisfac\ii am avea,
Francisca impune o voca\ie de romancier obsedat de c`teva teme.
Una este, de exemplu, tema cuplurilor. Am semnalat ]nainte

9 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tendin\a indivizilor, ]n Francisca , de a se constitui ]n cupluri,
complet`ndu-=i, ]n acest fel, personalitatea. Francisca =i Chilian
formeaz[ primul cuplu, ]n care rela\ia nu este de dependen\[, ci
de egalitate. De obicei, un individ mai slab accept[ domina\ia
unuia mai puternic. Copil, Francisca se apropie de Marilena, pe
care o transform[ ]n vasal[. Ana M[nescu formeaz[ cu M[nescu
un fals cuplu, cel real fiind acela stabilit cu Petra=cu. +i aici feme-
ia este mai puternic[, dar iubirea ]i ]mbl`nze=te orgoliul domi-
na\iei. C`nd Francisca =i Chilian intr[ ]ntr-o sear[ ]ntr-o c`rcium[
periferic[, ei descoper[ o osp[t[ri\[ frumoas[, Elvira, atras[
cur`nd de un client ]ntreprinz[tor. Ei formeaz[, fulger[tor, un
cuplu bazat pe seduc\ie sexual[. C`nd exist[ indivizi solitari, ca
R[teanu, ra\iunea lor este aceea de a admira un cuplu deja con-
stituit (]n cazul citat Francisca-Chilian). „}mi permit s[ insist asu-
pra calit[\ilor doamnei — elogiaz[ el pe Francisca ]n prezen\a lui
Chilian — care sunt ]ntr-adev[r extraordinare.” }n fine, Chilian =i
Cup=a manifest[, din motive diferite, atrac\ie unul fa\[ de altul, con-stituind (pe plan social) un alt cuplu al c[r\ii. Rela\iile ]n cadrul cu-
plului nu sunt totdeauna de afec\iune. }ntr-o scen[ pe care o g[sesc
simbolic[, prozatorul descrie prietenia dintre doi b[ie\i de v`rste
diferite =i rela\iile de for\[ ce se stabilesc ]ntre ei. N. Breban vrea,
negre=it, s[ sugereze prin aceast[ tem[ raportul for\elor ]n societate.
Francisca este mai ales un roman al cuplurilor care se devor[.
* * *
}n absen\a st[p`nilor , a doua carte a lui N. Breban (1966), nu e
propriu-zis un roman, =i precizarea de pe copert[ deruteaz[. Ce
leg[tur[ poate fi ]ntre cele trei secven\e ale c[r\ii: Batr`ni , Femei ,
Copii
1 dec`t aceea a mijloacelor de analiz[, a c`torva identit[\i
psihologice (bunica doamnei Iamandi =i E.B., E.B. =i Herbert)?!
1 Titlul ascunde parabola psihologiei v`rstelor (b[tr`ni, femei, copii);
lipsesc b[rba\ii, adev[ra\ii st[p`ni. Cartea e un elogiu adus energiei lor.

10 Eugen Simion
Citind ]ns[ totul f[r[ prejudec[\i, consta\i c[ sub diverse chipuri
obiectul analizei e acela=i, c[ o realitate moral[ particular[ obsedea-
z[ pe autor, c[, ]n fine, aceea=i tem[ revine ]n toate nara\iunile.
Prima nara\iune ( B[tr`ni ) e de un interes estetic limitat ]n
raport cu celelalte dou[, excep\ionale. Ceea ce domin[ aici e
eseul moral, pl[cerea analizei, chiar o anumit[ be\ie a analizei.
Totul e supus unui examen nemilos al abjec\iei, al disolu\iei mo-
rale =i fiziologice, al grotescului ]n formele lui tragice. O umani-
tate insolit[ cade sub observa\ia prozatorului, atras, acum, mai
mult dec`t ]n Francisca , de complicitatea psihologiilor mediocre.
Doamna Capri=, d-na Willer, cei doi Berinde, dna Ni\a=, dna Pleini-
ceanu, d-l Ple=oianu sunt ni=te b[tr`ni r[i, unicul lor sentiment e
ura, unica lor realitate moral[ e r[utatea . Totul, ]n rest — limba-
jul, elegan\a gesturilor, sentimentul de solidaritate =i chiar de sacri-
ficiu — constituie o mistifica\ie. Mul\i dintre b[tr`ni apar\in
fostelor clase deposedate de revolu\ie sau de r[zboi =i, odat[ ce
=i-au pierdut pozi\ia social[, ei =i-au pierdut =i personalitatea.Aceast[ idee, pe care G. C[linescu o dezvoltase magistral ]n Scrinul
negru , e, ]n cartea lui N. Breban, sugerat[ ]n c`teva nota\ii pre-
gnante, interesul fiind aici nu de a explica social fenomenul, ci
de a examina efectele lui morale. }nf[\i=`nd toate acestea, proza-
torul neag[ reprezent[rile mai vechi despre filozofia =i frumuse\ea
v`rstei patriarhale =i inculc[ cititorului ideea c[ indivizii depose-
da\i de bunurile lor materiale tr[iesc un sentiment intim al
abjec\iei =i-=i hr[nesc existen\a lor din unicul aliment al urii.
Aceast[ realitate moral[ dezolant[ nu-i str[in[ de sentimentul
disolu\iei, de con=tiin\a degrad[rii fiziologice. Sub imperiul aces-
tei realit[\i psihologice, sim\urile naturale ale indivizilor se modifi-
c[ (dna Willer cap[t[ insignele rapacit[\ii masculine, dl Ple=oianu
se efemineaz[), abjec\ia devine, realmente, modul lor intim de
existen\[.
O excep\ie de la legea tiranic[ a disolu\iei o constituie doam-
na Iamandi =i, ]ntr-o oarecare m[sur[, Pamfil, anticarul. }n

11 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
concep\ia autorului, ace=tia justific[ vicleniile instinctului erotic
la o v`rst[ =i la o psihologie critic[. Pamfil, un individ comun, ]n
jur de 60 de ani, suferind de o boal[ cronic[ a pielii capului, se
culc[, sub ochii doamnei Iamandi — o v[duv[ retras[ cu obstina\ie
]ntr-o via\[ asexual[ — cu o femeie t`n[r[, neru=inat[, d`nd ast-
fel o lec\ie de brutalitate distinsei =i rezervatei doamne. Anticarul
face, prin chiar meseria lui, leg[tura dintre aceste „c`rduri” de
b[tr`ni, cum zice cu o vorb[ rea prozatorul, pretext pentru a de-
scrie mediile ]n care ac\ioneaz[ psihologia infernal[ a senilit[\ii.
Pe solul acesta moral degradat se ridic[ povestea doamnei la-
mandi =i povestea bunicii sale, asem[n[toare, ]n c`teva am[nunte,
cu aceea a personajului E.B. din Femei . O dram[, singura dealt-
fel, care scap[ de sarcasmul autorului, unicul desen mai suav ]n
acest tablou plin de fapte teribile. Doamna Iamandi e, ca =i Fran-
cisca, un caz de bovarism à rebours . Retras[ ]ntr-o existen\[ „din-
colo de sex”, orgolioas[, tr[ind prematur o b[tr`ne\e distins[, ea
e supus[ unei experien\e grote=ti (asist[ paralizat[ la scenaacupl[rii), =i ea ]ns[=i simte, ca un reflex t`rziu, demonul seduc\iei
pentru lemurianul Pamfil.
Analiza psihologic[ se fixeaz[ pe un teren epic mai ferm ]n
celelalte nara\iuni. Invers`nd cronologia, s[ spunem c[ Copii (sau
Oglinzile carnivore ) e un fragment de psihologie abisal[ de o
excep\ional[ precizie a analizei. Universul psihologic care intr[
acum sub observa\ie e cel infantil. Herbert (amintit =i ]n Femei )
e, ca s[ copiem pe cineva, un copil universal, cu nimic ie=it din
comun, dornic de joac[, sociabil, fascinat de cei din jurul lui,
doritor s[-i imite etc. Dincolo de aceast[ realitate comun[ tr[ie=te
alta, obscur[, terorizant[. Semnele timpurii ale unei structuri com-
plicate (cum sunt toate la N. Breban) apar aici ]n c`teva atitudini
capitale. }n contradic\ie cu ceea ce se spune adesea despre v`rsta
de aur a omului, copilul tr[ie=te la o alt[ gam[ =i cu alte repre-
zent[ri toate dramele existen\iale: spaima, plictisul, senzualitatea
incipient[. „Nimeni — zice prozatorul, justific`nd atitudinile ero-

12 Eugen Simion
ului s[u — n-ar putea b[nui c`t de puternic b`ntuie plictiseala, ca
o adev[rat[ epidemie, printre tinerii ]n jurul v`rstei de 10 ani.”
Copiii sunt oglinzile care devor[, chip metaforic de a sugera
suferin\a prin care trece individul care descoper[, la o v`rst[
fraged[, existen\a sub formele ei cele mai brutale (printre ele =i
atrac\ia erotic[). Piciorul dezgolit al m[tu=ii provoac[ la Herbert
o curiozitate plin[ de spaim[. Dar ceea ce presimte la aceast[
v`rst[ Herbert va deveni realitatea moral[ terorizant[ a eroilor
din Femei , afla\i ]n alt[ faz[ a psihologiei. S[ remarc[m ]n Copii
=i cea de a treia tem[ a prozatorului (dup[ aceea a eroticului cotro-
pitor =i a senilit[\ii maligne): tema energiilor morale, prezent[ =i
]n Francisca . Etiologia ]ndep[rtat[ a acestui motiv o afl[m ]n Dos-
toievski. La el, indivizii se ]mpart ]n dou[ categorii: napoleonieni ,
]nc[lc[torii de legi, =i cei supu=i legilor, victimele celor dint`i. Cri-
ma lui Raskolnikov porne=te din dorin\a de a verifica dac[ apar\ine
sau nu celor care sfideaz[ ierarhiile. Personajele lui Breban, fiin\e
voluntare, cad adesea victim[ for\ei colosale ce pune ]n mi=careresorturile vie\ii lor morale. }n Herbert , prozatorul descoper[ o
asemenea energie manifestat[ ]n formele particulare ale v`rstei.
Pentru a-=i verifica voin\a, curajul de a ]nfrunta spaima, Herbert
se supune unei probe hot[r`toare. C`nd Tina-tante admonesteaz[
sever pe t`n[rul cu imagina\ia fierbinte, el g`nde=te la un zeu
atot=tiutor =i puternic, judec[tor necru\[tor; mai t`rziu, adaug[
autorul, Herbert va ]ncerca sa devin[ el ]nsu=i acest zeu.
Vitalismul prozei lui Breban se vede mai bine ]n cea de a treia
nara\iune: Femei . E romanul unei tinere, E.B., jurnalul unei ado-
lescente curioase, lucide, con=tiin\a rebel[ a familiei. Asem[narea
cu Francisca, sub raport moral, e evident[. Nara\iunea urm[re=te
destinul acestei tinere de la primele semne de independen\[ mo-
ral[, p`n[ la gestul ei final, tragic, care ]ncheie o existen\[ miste-
rioas[, victim[ a propriei energii. +i E.B., ca =i Francisca =i Her-
bert, apar\ine spe\ei dificile a ]nc[lc[torilor de legi. Deocamdat[
posibilit[\ile voin\ei sale nietzscheene se verific[ ]n cadrul fami-

13 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
liei, construit[, ca =i ]n Francisca , pe raporturi de indiferen\[. Pe
tat[l s[u, domnul Barta, ]l ignor[, pe mama sa o dispre\uie=te.
C`nd doamna Barta ]i procur[, ca =i surorii sale, Lia, un logodnic
]n persoana mediocrului doctor Subu, E.B. iese din rezerva ei
dispre\uitoare =i las[ s[ ac\ioneze, nestingherit[, for\a voin\ei sale.
Ea ]=i alege un prieten (R.V .), inventeaz[ o iubire fulger[toare, ca
o form[ de ap[rare ]mpotriva iubirii tenace, m[runte, a doctoru-
lui Subu. Declan=`nd o iubire real[, E. B. sufer[ prima ei ]nfr`n-
gere: se ]ndr[goste=te de R.V .: „Acum ]ncep s[ ]n\eleg ce mare
for\[ au vorbele, ce puternic e cuv`ntul odat[ vorbit, chiar c`nd
el denume=te lucruri ne]nt`mplate, imaginare. Cum se ]ntoarce
el asupra noastr[ =i ne oblig[ aproape s[-i recunoa=tem realitatea
=i for\a sa.”
Spre deosebire de mama =i sora sa, E.B. are ceea ce se nume=te
caracter , adic[ puterea de a st[p`ni sim\urile, energia de a domi-
na actele morale. P[r[se=te pe R.V . c`nd acesta d[ dovad[ de in-
consecven\[ =i, pentru a pedepsi sl[biciunea de a se fi ]ndr[gostitde un individ slab =i neserios, se c[s[tore=te cu doctorul Subu,
inferior ei. Dup[ 9 ani ]l p[r[se=te =i pe acesta, pentru Catargi, ]n
care b[nuie o for\[ ce o dep[=e=te. C[snicia fusese pentru E.B. un
refugiu ]mpotriva caracterului ei voluntar, „costumul ei de sca-
fandru”, vulnerabil totu=i, ]n fa\a cuplului Catargi, tat[l =i fiul.
Ajung`nd la acest punct, s[ re\inem ]nc[ o dat[ la N. Breban
preocuparea pentru via\a cuplurilor. Ele sunt totdeauna polari-
zante, indivizii izola\i tind s[ fie admi=i ]n intimitatea lor. Gut-
man, logodnicul =i apoi so\ul nefericit al Liei, e atras de cuplul
format din doamna Barta =i fiica ei, Lia. Doctorul Subu este, la
r`ndul lui, fascinat de aceea=i doamn[ Barta =i de E.B., de un
cuplu, cu alte cuvinte, ]n care dou[ realit[\i morale =i erotice se
asociaz[ ]ntr-un chip neprev[zut. E.B., victima aceleia=i ambi-
guit[\i, e atras[ de cuplul Catargi. Catargi-fiul e o capcan[, a=a
cum ]n familia tinerei femei doamna Barta servise, con=tient sau
incon=tient, unui scop similar. Dominat[ de acest copil precoce,

14 Eugen Simion
pentru care are un sentiment indecis de iubire matern[ =i, ]n
acela=i timp, lilial, erotic, E.B. sf`r=e=te prin a iubi, cu adev[rat,
pe Catargi-tat[l. Caracterul ei tare iese ]nfr`nt: sim\urile nu o mai
ascult[, =i E.B. este pentru a doua oar[ victima for\ei sale mo-
rale. Puternica E.B. alege voluntar moartea, ]n condi\ii =i din mo-
tive pe care autorul nu le dezv[luie. El las[, astfel, posibilitatea
de a medita asupra destinului acestui personaj pe care voin\a lui
ie=it[ din comun l-a dus nu spre triumf, ci spre moarte.
E.B., ca =i Francisca, are ]n firea ei intim[ ceva nefemeiesc,
b[rb[tesc, o luciditate maxim[, o for\[ de re\inere =i de propul-
sare care o duc spre situa\iile-limit[. D`nd la o parte ]nveli=urile
vitaliste, nietzscheene ale acestei literaturi, descoperim notele
prozei ardelene=ti, unde femeile sunt ]ntreprinz[toare, voluntare,
ca Mara lui Slavici =i Ludovica lui Pavel Dan, modele ale energiei
rasei.
* * *
Animale bolnave (1968) e un fals roman poli\ist, ]n sensul pe
care ]l cultiv[ literatura modern[ de la Dürrenmatt la Alain Robbe-
Grillet. Crima e un pretext de analiz[, iar reconstituirea, prilej de
a fixa medii =i psihologii variate. }ns[ N. Breban sparge sistema-
tic =i cu bun[-=tiin\[ oglinzile acestei scheme. El nu urm[re=te o
unic[ ac\iune =i nu grupeaz[ faptele ]ntr-un singur plan de
observa\ie. Cititorului i se ]ntind, deodat[, mai multe fire =i, c`nd
acesta a ales unul, are surpriza s[ descopere c[ prozatorul nu re-
spect[ promisiunea ini\ial[. Cineva e, de pild[, interesat de des-
tinul t`n[rului Paul, ochiul dilatant, deformator al romanului. Va
c[uta, atunci, povestea acestui simpatic n[scocitor de fapte teribile.
}i va fi ]ns[ greu s-o afle pentru c[ a\a nara\iunii se rupe des =i
sonda prozatorului cade ]n alt[ parte. N. Breban nu-=i cru\[, ]ntr-
un cuv`nt, cititorul comod, iar atunci c`nd ]i satisface gustul pen-
tru senza\ional, nu-i la mijloc dec`t o inteligent[ =iretenie: inten\ia
e de a-l c`=tiga pentru un examen mai atent =i mai profund, a

15 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
observa, de pild[, psihologia monstruosului , terifiantului ]n ordinea
existen\ei curente. Procedeul nu e nou =i, de la Stendhal =i Dos-toievski, s-a cercetat adeseori ]n literatur[ psihologia crimei =i s-auc[utat implica\iile omenescului ]n zonele patologicului. Meritullui N. Breban e de a fi pus o agerime nou[ =i o ambi\ie inteligent[]n scopul de a analiza astfel de fenomene la noi, ]ntr-o literatur[,]n care romancierul nu dep[=e=te, de regul[, trei-patru tipuri deconflict =i nu iese dec`t rareori din grani\ele tipologiei tradi\ionale.Un merit, fire=te, ce nu explic[ nici structura, nici valoarea c[r\ii.Aceasta depinde, cum se =tie, de profunzimea percep\iei =i define\ea ce se pune ]n observarea fenomenului moral. Animale bol-
nave verific[ aceste ]nsu=iri, vizibile =i ]n romanul anterior.
Se cunosc datele scrierii. }ntr-un or[=el industrial (N[drag, dac[
\inem bine minte!) se s[v`r=esc trei crime, absurde prin lipsa lorde mobil vizibil =i aproape perfecte prin marea lor simplitate.Prozatorul d[, cum se obi=nuie=te ]n scrieri cu subiecte de acestfel, mai multe piste false =i o \ine ascuns[, p`n[ ]n ultimul capi-tol, pe cea adev[rat[, pentru ca, la sf`r=it, un individ cu spirit deobserva\ie (Mateia=) s[ reconstituie filmul crimelor =i s[ luminezedetaliile trecute, p`n[ atunci, cu vederea. T[ria romanului nu st[]ns[ ]n noutatea subiectului: suntem siguri c[ un autor special-izat ]n nara\iuni poli\iste ar fi ]ncurcat mai bine lucrurile =i ar fig[sit, cu mai mare ingeniozitate, solu\ii derutante. Pe N. Brebannu-l intereseaz[ ]ns[ at`t ce se ]nt`mpl[, ci cum se ]nt`mpl[. El
este un analist (totu=i), preocupat de ceea ce se ascunde ]n spateleunor acte demen\iale. Studiaz[, ]ntr-un cuv`nt, psihologia crimei=i urm[re=te, mai ales, consecin\ele ei asupra unor indivizi cu unsubcon=tient ]nc[rcat.
Dintre ace=tia, doi sunt memorabili, ca personaje de proz[ spe-
culativ[: Paul =i Krinitzki. Cel dint`i este un mitoman, un t`n[rcare tr[ie=te la hotarul dintre vis =i realitate, sub o ciudat[ starede surescitare. Imagina\ia lui fabric[ mon=tri =i judecata lui cade

16 Eugen Simion
dincolo de lucruri, deplas`nd sensul lor real. Neav`nd propriu-
zis un trecut, o biografie spectaculoas[, ]=i creeaz[ una, modi-fic`nd, dup[ circumstan\e, datele esen\iale. Viziunile lui au o oare-
care coeren\[ =i cine nu e atent la mersul ac\iunii nu surprinde
clipa ]n care relat[rile lui Paul trec din real ]n fantastic =i din planul
imagina\iei ]n acela al observa\iei exacte. Memoria lui tr[deaz[,
complic[, =i acela=i fapt (c[l[toria cu decovilul) este relatat (]n
genul noului roman! ) ]n mai multe variante. }n centrul n[scocirilor
lui Paul e totdeauna o fat[ ]n negru, obsesia idealului erotic, foarte
puternic[ la tineri =i d[t[toare de dureroase, naive volupt[\i. N.
Breban vrea s[ sugereze criza pubert[\ii sub formele ei delirante,
aproape patologice, =i personajul s[u, Paul Sucuturdean, repre-
zint[ pe ve=nicul adolescent, androginul terorizat de grija de a
nu avea autoritate. Aceasta se explic[, o dat[, prin v`rst[, a doua
oar[ (=i aici intervine propriu-zis traumatismul moral al indivi-
dului) printr-o dereglare a fiin\ei lui interioare, o lips[ de coeren\[
a ac\iunilor =i o team[ paralizant[ de a nu fi luat ]n seam[. Paul
e ]nt`iul animal bolnav al romanului lui Breban, =i boala lui e in-
capacitatea aproape patologic[ de a-=i st[p`ni imagina\ia, ceea
ce, ]n limbajul c[r\ii, ]nseamn[ neputin\a de a avea voin\[.
Curios, ]ns[, acest t`n[r ce nu se poate smulge din placenta
unei copil[rii febrile spune ]n roman adev[rurile cele mai pro-
funde despre om =i condi\ia lui precar[ de a tr[i ]ntre animale cu
spirit practic. „Oare acest animal ciudat, bolnav — se ]ntreab[ el
— nu poate face nimic f[r[ folos imediat, concret, trebuie s[ ne
]mbog[\im neap[rat =i din g`ndul, din tortura propriei noastre
nimiciri, a propriului nostru asasinat?!” Aceasta e una din fra-
zele-cheie ale romanului. Paul e, deci, un idealist, un martor ne-
putincios (la=, spune despre el acutul Mateia=) al crimei =i, f[r[
voia sa, prin chiar psihologia lui =ov[itoare, un complice tragic
(provoac[, f[r[ s[ =tie, cea de-a doua crim[). }n spa\iul coeren\ei
generale, el reprezint[, ca =i Krinitzki, Irina, Miloia, principiul dis-
locator, excep\ia ce tulbur[ lucrarea legii. Singurul lui curaj e de

17 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
a fi altfel , de a suferi de o boal[ necunoscut[, c`nd to\i se tem de
necunoscut. Paul e singurul personaj tragic al romanului, pentru
c[ el tr[ie=te ]n permanen\[ ipostaza de victim[. „Cine — se ]ntrea-
b[ el odat[, ]ntr-un moment de inconformism orgolios — ]n-
dr[zne=te s[ sufere de o boal[ necunoscut[?! Cine are acest curaj?”
Curajul nu trece ]ns[ ]n imperiul voin\ei =i personajul r[m`ne
ve=nic ]n stare de nehot[r`re, de ambiguitate, incapabil de a dis-
cerne, ]n neputin\[ de a g`ndi logic =i de a tr[i ]n adev[r. Boala
lui Paul dep[=e=te astfel patologicul =i intr[, prin nuan\a ei de
autentic tragism, ]ntr-o zon[ mai rarefiat[ a spiritului.
Inconformismul ra\ional este reprezentat ]n roman de Titus
G`rdea, un individ ce ]=i nutre=te orgoliul din propria suferin\[.
Un spirit, altfel, eminamente burghez, exaltat, dar cu m[sur[, ca-
pabil oric`nd de a trece la atitudini mai pozitive. El e un posedat
voluntar =i, ca eroii din romanele ruse=ti, cade ]n genunchi =i cere
iertare femeilor pe care le posed[ brutal =i ]n locurile cele mai
nefire=ti (pe un c`mp de pietroaie, l`ng[ o troi\[ etc.): „Irina,minunata mea… uneori m[ conving eu ]nsumi c[ nu sunt vrednic
de tine…” Tipul e, literar vorbind, nereu=it =i cam f[r[ rost ]ntr-
un roman ce nu duce lips[ de naturi duplicitare. Mai ]n nota ge-
neral[ a romanului =i mai autentic[, sub raport psihologic, e Iri-
na, alt animal bolnav , aduc[tor de nenorociri. Femeie fatal[, f[r[
s[ vrea, p[guboas[, de o stranie frumuse\e, ea e victima unei or-
golioase lipse de voin\[. }n tipologia lui N. Breban, unde femeile
se pr[bu=esc din pricina unei prea mari for\e interioare (ca E.B.
din }n absen\a st[p`nilor ), Irina este o frumoas[ excep\ie. E o na-
tur[ slab[, pur feminin[, iremediabil condamnat[ s[ piard[. Pro-
prietarul destinului ei (cuvintele sunt ale autorului) nu iart[ ]n
nici o ]mprejurare, =i femeia tr[ie=te mereu cu spaima de a aduce
suferin\e. Are, de aceea, ]n\elegere pentru victime =i prime=te su-
pliciul cu resemnare. Scena anchetei nocturne e, din acest punct
de vedere, de mare efect, pentru c[ arat[ o orgolioas[ abandon-
are ]n suferin\[, o nefireasc[ voin\[ (la un individ lipsit, ]n ge-

18 Eugen Simion
nere, de voin\[ practic[!) de a ocroti, cu pre\ul unor mari umilin\e,
am[nunte delicate din existen\a ei traumatizat[. Cu un cuv`nt,
Irina e victima insuportabilei ei m`ndrii, niciodat[ ]ns[ conver-
tit[ ]ntr-o atitudine activ[, dominatoare.
Uria=ul Krinitzki e un mistic ce se teme de for\a lui lumeasc[
=i-=i pune violen\a sub scutul Bibliei . Religia este pentru el o fr`n[
]n calea instinctelor, =i cel mai mare p[cat de care e con=tient e
acela de a fi ascultat din fric[. El provoac[, f[r[, iar[=i, s[ =tie,
crimele =i cade ]n cele din urm[ victim[ dezechilibratului Miloia,
ucenicul cel mai fidel. }n cartea lui N. Breban nu sunt, a=adar,
propriu-zis criminali, ci numai unelte, complici ai crimei , crimi-
nalul real (Miloia) fiind iresponsabil. Crima plute=te ]n aer =i e
greu de stabilit cine este =i cine nu este vinovat. }ntr-o oarecare
m[sur[, to\i (Krinitzki, Paul, Irina) sunt victime =i c[l[i, ]ngeri =i
demoni, sfin\i ai abjec\iei =i demoni ai suferin\ei. }n aceast[ intui\ie
mi se pare a sta nota cea mai profund[ a romanului.
S-a discutat, ]n leg[tur[, mai ales, cu Krinitzki, de dostoievski-
anismul lui N. Breban, dar cum a ar[tat foarte conving[tor Vale-
riu Cristea ( Rom`nia literar[ , 22.II.1969), termenul trebuie fo-
losit cu pruden\[, dat[ fiind predilec\ia prozatorului pentru nu-
meroase naturi morale nedostoievskiene. C`teva filia\ii tipologice
exist[, f[r[ ]ndoial[, =i autorul ]nsu=i ne atrage aten\ia, ]ntr-un
loc, c[ personajul s[u (Krinitzki) face parte din familia pro-
pov[duitorilor din romanele ruse=ti. Sub latura lui exterioar[,
personajul acesta a mai intrat o dat[ ]n romanul rom`nesc (prin
George Mihail Zamfirescu), f[r[ a fi vorba de vreo leg[tur[ ]ntre
N. Breban =i prozatorul citat. Autorul Animalelor bolnave pune ]n
observarea acestui personaj o fine\e =i un excep\ional spirit de
crea\ie, deplas`nd drama de pe teren erotic (a=a cum o aflam ]n
scrierile mai vechi) pe acela, mai elevat, al sentimentului religios.
Tipul tr[ie=te estetic prin paradoxalul amestec de luciditate =i fa-
natism, deta=are de dramele lume=ti =i ascu\it sim\ de orientare,
c`nd e cazul, ]n labirintul lor. Sub aceste structuri (s[ le spunem

19 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
astfel) exist[ o observa\ie ]ntins[ =i o tensiune a demonstra\iei
psihologice ce fac din Animale bolnave , nu mai ]ncape vorb[, unul
din cele mai bune romane pe care le avem.
Romanul nu e scris, pe toat[ ]ntinderea lui, cu lini=tea =i
siguran\a cerute de o mare oper[. }i lipse=te lui N. Breban, deo-
camdat[, ceea ce un mare scriitor numea =tiin\a elipsei necesare ,
=tiin\a conciziei =i arta de a-=i st[p`ni fraza. Animale bolnave sufer[
de o dilatare a frazei, de un exces de eseism ce ]mpiedic[ ochiul
s[ urm[reasc[ ideea mare a c[r\ii =i desfacerea ei ]n \es[tura
nara\iunii p`n[ la nervurile cele mai fine.
* * *
Stilul r[m`ne neschimbat ]n }ngerul de gips (1973), unde
epicul este =i mai mult absorbit de analiz[. N. Breban trateaz[ acum
un caz de e=ec existen\ial, introduc`nd o alt[ perspectiv[ asupra
erorii ce st[ la baza unei c[deri morale. }n romanele anterioare,
indivizii ratau din prea marea lor vitalitate, din dezacordul ce se
ivea, ]ntr-un moment-limit[ al existen\ei, ]ntre for\a lor colosal[
=i via\a afectiv[ propriu-zis[. }n }ngerul de gips , ]n prim plan este
]mpins[ o alt[ rela\ie cauzal[: aceea dintre adev[r =i ]ndr[zneal[ ,
eroare =i la=itate . Un citat din Nietzsche ( Ecce homo ), pus ca motto
la volum =i reprodus ]n text ]ntr-un moment important al na-
ra\iunii, poate s[ dea o idee despre natura acestei rela\ii: „C`t
adev[r suport[ , c`t adev[r ]ndr[zne=te un spirit? Aceasta a de-
venit pentru mine tot mai mult adev[rata norm[ a valorii. Eroarea
(credin\ei ]ntr-un ideal) nu este obtuzitatea, eroarea este la=i-
tatea …” Doctorul Minda, conferen\iar universitar =i diagnostician
reputat, este logodit cu Ludmila, femeie voluntar[ =i pur[, form`nd
un cuplu (un prim cuplu al romanului) admirat, stimat, invidiat.
B[rbatul este puternic, greoi, cu o idea\ie ]nceat[, dar sigur[, fe-
meia este inteligent[ =i, ca toate femeile din proza lui N. Breban,
orgolioas[. Cuplul are o valoare social[ , Minda =i Ludmila au
\inut[ , =i apari\ia lor ]n public — spune prozatorul — este remar-

20 Eugen Simion
cat[ favorabil. Doctorul a mai fost o dat[ ]nsurat, Ludmila nu-i la
prima experien\[ sentimental[. Dragostea este pentru ei un act
de libertate, de reumanizare (termenul exist[ ]n text), o victorie,
]n fine, ]mpotriva mor\ii. Victoria presupune un protocol (scotch
f[r[ ghea\[, contemplarea trupurilor goale, evident frumoase, sta-
tuare, competi\ie sexual[ p`n[ la epuizare, discu\ii pe teme inte-
lectuale ]n pat, plimb[ri, apoi, prin pie\ele ora=ului adormit etc.),
protocol pe care prozatorul ]l prezint[ pe larg ]n fraze f[r[ culoa-
re =i f[r[ poezie, dar exacte =i sugestive.
}n via\a cuplului p[trunde ]ns[ Mia Fabian, fost[ coleg[ de
=coal[ a Ludmilei, femeie insa\iabil[ =i vulgar[. Fabian reprezint[
]n romanul lui Breban ceea ce reprezint[, ]n Patul lui Procust ,
actri\a Emilia: fascina\ia vulgarit[\ii. Ea are despre dragoste teorii
primitive: „Eu sunt ]n amor ca =i la m`ncare, nes[\ioas[: vreau
totul! C`nd las un b[rbat, las numai pielea de pe el, =i aia scorojit[
=i rupt[.” }n vulgaritatea ei profund[, Fabian are un aliat: sinceri-
tatea, ca arm[ a feminit[\ii ei acaparatoare. Lui Minda ]i spunede la obraz: „Nu-mi placi deloc ca b[rbat, iart[-m[ c[ \i-o spun”.
Minda o detest[ cu cordialitate, sim\indu-se totu=i atras de ea,
a=a cum indivizii one=ti (explic[ prozatorul) simt uneori tenta\ia
spre viciu =i cei rafina\i atrac\ia spre via\a primar[. Este o prim[
explica\ie a c[derii puternicului Minda. Doctorul accept[ cu su-
perioritate avansurile femeii, f[r[ s[-=i dea seama c[ acest „pe=te
durduliu”, pe care ]l ironizeaz[, va fi instrumentul e=ecului s[u.
Fabian, pe de alt[ parte, n-are cea mai bun[ impresie despre doc-
tor. }l socote=te snob =i nu-l accept[ dec`t ca pe un c[\elu= de ras[
cu care iese. Pentru pat (precizarea ]i apar\ine) ]l are pe Gelu
Babe=, individ gelos, agresiv =i, se pare, destoinic ]n alte privin\e.
Minda este uluit de aceast[ rezisten\[ complice =i ]ncearc[ s[ pre-
cipite lucrurile, inutil. Fabian ]l ridiculizeaz[ ]ntr-o lupt[ cu „pul-
pele ei fusoidale”. Lovit[ ]n orgoliu, femeia apeleaz[ la sprijinul
lui Gelu Babe=, =i acesta, ]nso\it de un amic, aplic[ doctorului o
sanc\iune exemplar[.

21 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Este momentul ]n care nara\iunea, p`n[ aici nehot[r`t[ ]n ce
prive=te personajul central, d[ un indiciu mai clar despre ]nceputul
e=ecului s[u. Minda, umilit, respins, continu[ s[ se intereseze de
vulgara Fabian, =i ]n acest sens face o vizit[ la locuin\a lui Nestores-
cu, un fel de cas[ a Arnotenilor, unde intr[ cine vrea, se ascult[
muzic[ de jazz, se bea =i se flirteaz[. E primul semn c[ vanitosul,
tarele Minda intr[ definitiv ]n raza de atrac\ie a ]ngerului de gips .
Existen\a lui continu[ s[ se desf[=oare paralel, ]ntre Ludmila,
]ngerul bun, autentic, =i Fabian, ]ngerul fals, care pune pe doctor
]n situa\ii vexante. Accept`ndu-le, Doc (e numele de bibelou dat
de Fabian) ]ncepe un lung exerci\iu al umilin\ei . Formula, inspirat[
de Dostoievski, din care N. Breban citeaz[ un lung pasaj, vrea s[
sugereze acea inexplicabil[ pr[bu=ire a firilor voluntare, pl[cerea
pe care o au oamenii cei mai lucizi =i mai st[p`ni pe sim\uri pen-
tru o existen\[ inferioar[ condi\iei lor. Literatura rus[ e plin[ de
astfel de indivizi care pun toat[ energia ]n a-=i gr[bi distrugerea.
}n cazul lui Minda, e=ecul este nespectaculos =i, p`n[ la urm[,
f[r[ o cauz[ precis[. Pr[bu=irea ia la el aspectul unei panici f[r[
motiv, a unei sile de sine ]nsu=i . Social, continu[ s[ promoveze
(este numit profesor), iar moralmente nu arat[ nici unul din sem-
nele pe care trecerea ]n alt[ condi\ie le implic[, pierderea orgoli-
ului ra\ional, de pild[. Minda e, dimpotriv[, lucid, calm (calmul
fiind la el semnul for\ei), con=tient de c[derea lui, =i c`nd Fabi-
an, definitiv cucerit[, ]l anun\[ ca l-a alungat pe Gelu Babe=, nu
se gr[be=te s[-i ia locul. R[t[cirea prin c`rciumile ora=ului, ]nainte
de a intra ]n casa care va marca ]nfr`ngerea orgoliului s[u, este
una din scenele cele mai substan\iale, sub raport literar, din ro-
man. Desp[r\irea de Ludmila este de ne]nl[turat =i, intr`nd ]n
alt[ zon[ de via\[, panica se instaleaz[ definitiv ]n spiritul s[u,
iar odat[ cu ea, sentimentul rat[rii ]n plan psihologic. Spiritul
caut[ forme de ]mpotrivire, cum ar fi, de pild[, religia, la care
Minda se g`nde=te o clip[ ca la o solu\ie de salvare, sau idealul
fericirii casnice (desele vizite ]n familia prietenului s[u, Ceea),

22 Eugen Simion
f[r[ nici o consecin\[ ]ns[. O c[l[torie la Bra=ov, la amicul Bibi
Medoia, individ socialmente perfect adaptat, nu schimb[ nimic.
Un animal sinuciga= i s-a cuib[rit definitiv ]n suflet, =i doctorului
vanitos nu-i mai r[m`ne dec`t s[ mediteze, cu perspectiva mor\ii
]n fa\[, la ]ngerul c[derii lui, ]ngerul de gips Fabian (Fabian, scoas[
din condi\ia ei, murise ]ntre timp): „Mia Fabian, ce respira acum,
moart[, at`t de aproape de el! Mia Fabian, ]ngerul s[u de gips,
]ngerul s[u mortal! Ar fi putut s[ se ]ndr[gosteasc[ de ea acum
abia, de trupul ei l[t[re\, de inima ei vioaie, care b[tea ]n p[m`nt!
Ea, dulcea, ]nec[cioasa lui moarte, grea\a din gur[ pe care o
sim\ise c`nd o ]mbr[\i=a cu at`ta virilitate o avea =i acum, grea\a
aceea scr`=nind[, ca atunci c`nd iei p[m`nt ]ntre din\i. Fiecare
fuge de moarte ]n felul s[u. Cum spusese cineva, o Voce: „Uneori,
intrarea la iubita noastr[ candid[, cu genele ve=nic speriate ca
ni=te aripi de porumbel, e tocmai o scar[ dosnic[ pe care se arunc[
l[turile!”
}n romanul lui N. Breban este vorba =i despre alte e=ecuri, s[
r[m`nem ]ns[ la cel semnalat mai ]nainte. Care s[ fie, ]nc[ o dat[,
explica\ia lui mai ad`nc[? O motiva\ie deplin[ nu exist[. Indi-
vizii rateaz[ de cele mai multe ori sub presiunea circumstan\elor
sau din cauza unei inaptitudini psihologice. Autorul face ]ns[ ca
Minda sa aib[ toate circumstan\ele de partea lui, iar, psihologic,
este vorba de o natur[ f[cut[ s[ triumfe. E=ecul nu poate fi justi-
ficat nici altfel, spiritual, Minda av`nd o inteligen\[ mai mult prac-
tic[, dezinteresat[ de metafizic. Nu mai apare ]n romanul lui N.
Bieban conflictul dintre real =i ideal prin care se explic[ ]n lite-
ratura mai veche ]nfr`ngerile ]n sfera psihicului. E=ecul lui Minda
este existen\ial =i atrac\ia pe care o manifest[ pentru elementara
Fabian nu este cauza, ci numai mijlocul acestui e=ec. Minda — ne
sugereaz[ romanul — sufer[ de o boal[ mai subtil[: fascina\ia
ad`ncurilor , boala naturilor puternice. Merit[ a fi re\inut[ remar-
ca pe care o face prietenul s[u, filozoful Ceea, c`nd afla c[ doc-
torul frecventeaz[ pe pictorul Mi=u, instalat ]n subsolul blocului:

23 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
„Inutil s[ ne facem probleme, el ar fi ajuns oricum acolo!… Am
b[gat de seam[ ]nc[ din seara aceea, c`nd povestea Maica, cum i
se aprinseser[ ochii ca unui =acal! Probabil ardea de curiozitate
s[ vad[ ce se petrece acolo jos [s.n.] , ]n lumea pictorilor-calo-
riferi=ti.”
Acolo jos , adic[ ]n zona ]n care se tr[ie=te dup[ alte legi dec`t
acelea ale existen\ei normale, zona fascinant[ =i distrug[toare a
ad`ncurilor . Atrac\ia pentru Fabian are aceea=i surs[. Curiozitatea
este c[ Minda se supune acestei tenta\ii cu un fel de sil[ eroic[.
Nu-i place, evident, vulgaritatea, =i glumele proaste ale Miei Fa-
bian ]l deprim[, dar, printr-o r[sturnare de sensuri, voin\a ]l ]m-
pinge s[ ]mbr[\i=eze ceea ce detest[ mai tare. Alunecarea ]n trivi-
alitate este o prob[ a ]ndr[znelii lui de a cobor] spre cercurile de
jos ale existen\ei, acolo unde se afl[ R[ul. Propozi\iile lui Nietzsche
au ]n acest context alt r[sunet: c`t adev[r suport[, c`t adev[r
]ndr[zne=te un spirit? P`n[ la autodistrugere, fire=te, c[ci dac[
posibilit[\ile ]ndr[znelii sunt nelimitate, for\a spiritului de a revenidin ad`ncuri nu este f[r[ limit[.
Minda nu are fervoarea eroilor dostoievskieni. Ca orice face,
pr[bu=irea cere la el o cazn[, o elaborare ]nceat[ sau, cum spune
acela=i Ceea, un eroism inuman : „Minda a p[\it exact lucrul de
care fugea mereu; el avea oroare s[ stea la mas[, ]ntr-un restau-
rant, cu o societate g[l[gioas[, care atrage aten\ia asupra ei prin
scandal, pe scurt, de vulgaritate! Ei bine, iat[-l pe doctora=ul nos-
tru, he, he, ancorat p`n[ la urm[ la o astfel de mas[, =i ini\iatorul
scandalului e, de multe ori, chiar el! +i s[ nu crezi c[ a ]nceput
s[-i plac[ scandalul sau vulgaritatea, nu-nu, la fel de pu\in ca
]nainte […]”.
Cuvintele lui Ceea ne pun ]n gard[: Minda ar fi adus neferici-
rea ]n via\a Miei Fabian, =i nu invers. Argumentul este c[, s[n[toas[,
echilibrat[, f[cut[ pentru cea mai odihnitoare =i mai trivial[ din-
tre fericiri , femeia a fost smuls[ cu brutalitate din lumea ei =i,
bine]n\eles, a pierit. Fabian este — ]n termenii propu=i de roman

24 Eugen Simion
— o martir[, superficial[, vulgar[, dar o martir[, victima unei
coliziuni de for\e morale inegale. Victima provoac[ la r`ndul ei
pr[bu=iri, disloc[ri. Ideea ar fi c[ ]ntre agresor =i victim[ diferen\a
dispare ]n acest plan. N. Breban face, cred, eroarea de a ridiculi-
za acest personaj insist`nd asupra trivialit[\ii lui. }ns[ pentru a
avea o idee despre vulgaritatea unei femei nu-i nevoie ca femeia
s[ fie =i proast[ =i abject[. E ]ndeajuns ca vulgaritatea ei s[ fie
seduc[toare, altfel conflictul moral n-ar mai fi posibil =i e=ecul lui
Minda ar ie=i ]n afara interesului literar.
Simpatia autorului merge spre Ludmila, simbolul feminit[\ii
distinse =i pasionate. Ea iube=te cu orgoliu =i se desparte din vani-
tate c`nd afl[ de leg[tura doctorului cu Fabian. Femeia distins[
=i inteligent[ nu are, totu=i, ca doamna T . (un model posibil),
sim\ul pudorii, c[ci relateaz[ din via\a ei intim[ lucruri ce sunt
]ndeob=te trecute sub t[cere. O sugestie a neru=in[rii femeii, a
cruzimii instinctelor sub masca senin[t[\ii? Ludmila este mai ales
o vanitoas[ =i, ca =i Minda =i, p`n[ la un punct, ca =i Fabian, aresim\ul competi\iei (un snobism al competi\iei) ]n amor. }ntr-o clip[
de intimitate cu Minda, poveste=te performan\ele erotice pe care
le-a realizat cu alt b[rbat, cu o fervoare cel pu\in nepotrivit[ cu
situa\ia ei: „Dup[-mas[, ]ntre dou[ =i patru, noi obi=nuiam s[ ne
odihnim, de=i dormeam arareori… f[ceam dragoste, oh, ]n mate-
ria asta el era formidabil. Da, a=a era, cu soarele acela torid ]nma-
gazinat, cu trupurile noastre ce ardeau aerul ]n jur, ne iubeam ore
]ntregi, p`n[ la o total[ epuizare, p`n[ la sufocare, la demen\[,
uneori nu mai puteam s[ leg[m dou[ cuvinte […] =i Florin [Florin
era un adolescent ]ndr[gostit de Ludmila ] st[tea dincolo de u=[…”
Mai reu=it[, chiar =i literar, este mama, doamna Ogrin. Rea-
pare astfel ]n }ngerul de gips cuplul mama—fiica =i, din nou, mama
este superioar[ fiicei. Minda face o vizit[ la Sebe= pentru a scoate
din ]ncurc[turi pe viitorul s[u socru, domnul Ogrin, implicat ]ntr-
un proces, =i acolo cunoa=te pe mama Ludmilei, femeie ]nc[ t`n[r[
=i cu o personalitate puternic[. Doamna Ogrin are g`tul ludmili-

25 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
an =i este mai inteligent[ dec`t fiica ei. Ea accept[ de mul\i ani
iubirea devotat[ a unui mic func\ionar local, dl Gherman, ridi-
col, dar invincibil prin for\a de a se l[sa subapreciat, umilit.
B[rbatul (domnul Ogrin) este la ]nchisoare, =i so\ia, dup[ ce se
agitase toat[ ziua pentru a-l sc[pa, ascult[ noaptea cu ]nc`ntare
lectura pe care o face dintr-o veche carte domnul Gherman, Egis-
tul din Sebe=. Leg[tura, pur sentimental[, este veche, acceptat[
de toat[ lumea, inclusiv de so\ =i de fiic[. Dl Gherman este, sub
aparen\e modeste, un individ brav, capabil de mari sacrificii. +i-a
ratat cariera, lucru de ne]nchipuit ]n provincie, pentru aceast[ iu-
bire. Minda, tulburat de feminitatea m`ndr[ a mamei (m`ndria
fiind deviza clanului ludmilian ), caut[ ardoarea t`n[r[ a fiicei.
Este aici un joc de for\e (inclusiv resentimentul violent al Ludmilei)
de o mare subtilitate, pe deasupra oric[rei implica\ii licen\ioase.
Fiindc[ am amintit de cuplul doamna Ogrin—Ludmila, s[ cit[m
=i altele ( cuplul fiind o tem[ obsesional[ ]n proza lui N. Breban).
Bibi Medoia, cu care ]n adolescen\[ Minda constituise un cuplu ,
formeaz[ acum, prin firea lui intempestiv[ =i s[n[tos vulgar[, un
cuplu posibil (l`ng[ cuplurile reale, constituite, exist[ =i cupluri
virtuale) cu Fabian. Cei doi se ]n\eleg de la prima vorb[, ]n timp
ce sofisticata Ludmila prive=te pe acest inginer gras =i chel cu o
sil[ plin[ de team[. Medoia are, la r`ndul lui, oroare de firile
sofisticate: „E=ti un bou, Minda,… te ]n=eli total, ele tocmai pe
mine m[ viseaz[, exact un tip ca mine, gros la trup =i ferche= la
minte! Eu sunt b[rbatul ideal, eu sunt ce le trebuie! […] Printre
cucoanele tale sofisticate, pline de idei ca g[ina de p[duchi, care
r`d cu un ochi =i l[crimeaz[ cu cel[lalt, depilate pe picioare =i pe
la sub\ioare, ca ni=te…”
Mai complicat este cazul lui Lauren\iu Ceea, al doilea perso-
naj important al c[r\ii. Minda ]l nume=te ]ntr-un loc dublul s[u
=i, ]ntr-un anumit sens, Ceea reprezint[ un alt Minda, dialecti-
cian al nega\iei, un fel de Ivan Karamazov ]ntr-o lume de intelec-
tuali snobi. Contestatar =i filozof, Ceea este =i un mitoman. Un

26 Eugen Simion
Paul Sucurtudean ( Animale bolnave ) mai instruit =i cu imagina\ie
mai coerent[. S[ remarc[m circula\ia tipurilor de la un roman la
altul, odat[ cu circula\ia motivelor . Florin, adolescentul care se
]ndr[goste=te de Ludmila, repet[ ]n alte ]mprejur[ri =i la alt[ v`rst[
gestul lui Herbert, copilul concupiscent din }n absen\a st[p`nilor .
Ludmila face parte din aceea=i familie de spirite cu Francisca, E.B.,
]n timp ce doamna Ogrin se ]nrude=te cu Ana M[nescu, doamna
Iamandi, doamna Barta (tipul mamei-concurente). Tat[l este =i
aici mediocru, secundar, dominat de personalitatea Mamei (so\iei),
superioar[ pe toate planurile.
Povestirea neterminat[, confuz[ a lui Ceea constituie un al
doilea plan al romanului =i are, ]n raport cu primul (analiza
e=ecului lui Minda), valoarea =i rolul pe care ]l are o ram[ fa\[ de
un tablou. Lauren\iu Ceea (“ur`t, osos, ple=uv, cu nasul mare”)
]ncearc[ s[ reconstituie epoca adolescen\ei lui, f[r[ s[ reu=easc[,
pentru c[ povestirea se ]ntrerupe des, planurile se schimb[, per-
sonajul ]nsu=i d[ mai multe versiuni despre acela=i eveniment,substituind, suprapun`nd situa\iile, figurile. Tehnica este ingenioa-
s[, pentru c[ sugereaz[ nelini=tea incoerent[ a unei v`rste (“isto-
ria pubert[\ii noastre politico-erotico-sentimentalo-existen\ialo-
proustiano-filozofarde”). Licean, Ceea iubise pe Pitina, o adoles-
cent[ fanatic[ =i capricioas[, ]ndr[gostit[ la r`ndul ei de un alt
licean, Guga, factor important ]n via\a local[. Felul ]n care se
r[sfr`nge ]n lumea adolescen\ilor mi=carea vie\ii sociale este ob-
servat cu fine\e. Ceea tr[ie=te „revolu\ia” printr-o femeie, fantas-
tica, inaccesibila Pitina fiind, din acest punct de vedere, un sim-
bol. Personajul are, altfel, o g`ndire complex[ =i, ca s[-l ]n\elegem
pe Minda, trebuie s[-l ascult[m pe Ceea ( alter-ego -ul s[u). El
reprezint[ vocea , dublul care se exprim[, spre deosebire de Min-
da, dublul care tr[ie=te drama. Complexul lui Ceea provine dintr-o
fric[ inexplicabil[ de eveniment: A vorbi este atunci un exerci\iu
contra fricii: „T[cerea prelungit[ […] m[ face s[ intru ]n panic[“.
Nu crede ]n valoarea cuv`ntului (“o la=itate”) =i nici ]n posibili-

27 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tatea unei transform[ri reale a individului, teza lui fiind c[
„evolu[m ca s[ r[m`nem ceea ce suntem”, ca s[ supravie\uim.
Ceea sufer[ ca =i Minda de o panic[ existen\ial[ pe care o st[-
p`ne=te prin exerci\iul nega\iei , ]n timp ce Minda alege calea
umilin\ei , ]ncheiat[ printr-un e=ec ]n sexualitate. Ceea g[se=te,
apoi, o compensa\ie ]n via\a de familie, filozoful acesta batjocori-
tor fiind un excelent so\ =i un bun p[rinte.
Toate acestea le desprindem dac[ citim cu aten\ie un text nu
totdeauna clar. Analiza ]n }ngerul de gips este incoerent[, confuz[,
mai ales la ]nceput, =i pentru a ajunge la materia propriu-zis[ a
romanului trebuie s[ treci prin spa\iul a 100 de pagini cam pro-
lixe, cu trei-patru determin[ri pentru aceea=i nuan\[. N. Breban
intr[ greu ]n subiect (autorul, ca =i personajul s[u, realizeaz[ to-
tul „nepl[cut de greoi”), demersul s[u epic este lent =i presupune
o acumulare de detalii de acela=i plan. }ns[ de la un punct
am[nuntele nu mai ]mpiedic[ analiza psihologic[ =i textul cap[t[
o remarcabil[ densitate.

28 Eugen Simion
George B{L{I|{
P`n[ la Lumea ]n dou[ zile (1975) =i Ucenicul neascult[tor
(1977), romane care l-au impus ]n con=tiin\a criticii literare,
George B[l[i\[ (n. 1935, Bac[u) a publicat trei c[r\i de povestiri
=i nuvele ]n stilul cunoscut al prozei tinere din anii ’60: proz[ sim-
bolic[ despre universul infantil =i despre dezalienarea individu-
lui. |[ranii lui sunt, ca =i aceia din epica lui F[nu= Neagu, D. R.
Popescu, N. Velea, suci\i =i euforici, iar copiii sunt curio=i =i im-
previzibili. Colectivistul Florea Inu st[ m`ndru ]n carul plin cu
saci =i vorbe=te tare cu nevasta ca s[-l aud[ toat[ lumea: „Vreau
s[ v[d unul acuma s[ nu m[ lase s[ vorbesc dac[ a=a ]mi place
mie, vreau s[-l v[d eu, acuma s[-l v[d.” Col\osul Costic[ Alistir ]l
ia peste picior: „Unde stai tu, acolo sus, tot ca pe la noi e vremea,
Inule? Ce spune: mai plou[ sau nu?” }mpreun[ cu feciorul s[u
mijlociu, Gheorghe, Florea Inu astup[ ]n zorii zilei o f`nt`n[
CUPRINS

29 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
p[r[sit[, iar la urm[ feciorul suduie: „Parc[ nici n-a fost, tu-i nuca
m[-sii.” ( C[l[toria , 1964). F`nt`na este, desigur, simbolul trecutu-
lui. Feti\a Nona este istea\[ =i nume=te pe tat[l s[u Nea Fane. Ea
se plimb[ cu ma=ina =antierului =i, la urm[, ]n drum spre colonia
]n care tr[ie=te, este trist[ nu se =tie de ce =i m[rturise=te tat[lui:
„Nea Fane, azi am c`=tigat de trei ori jocul, dar ]mi vine s[ pl`ng,
nu =tiu de ce ]mi vine s[ pl`ng, nea Fane, nu =tiu.” Un b[ie\a=
merge descul\ prin ploaie =i se bucur[, mama lui se ]nsp[im`nt[
=i-l duce repede ]n cas[, ploaia st[, apoi b[ie\a=ul pl`nge nest[-
p`nit p`n[ ce ploaia ]ncepe din nou. Personajele au, ca =i la N.
Velea, nume bizare (Far\adi, Iacob Nesf`ntu, Ion Anisia, Axinte
Sava Cucule\, Toric[, Vilu\[, Trif Milinton, Teir[u, Vecu Oancea,
Doand[, Olbeu…), vorbesc ]n dodii =i fac gesturi simbolice. Prin
ele prozatorul vrea s[ dovedeasc[ persisten\a fondului de inocen\[
=i puritate al \[ranului frustrat de istorie. E, ]n ordine epic[, primul
pas spre o psihologie mai complex[.
Volumul Convers`nd cu Ionescu (1966) arat[ deja o dorin\[ de
]nnoire a tipologiei =i a tehnicii epice. Dou[ sunt nara\iunile care
anun\[ pe romancierul de mai t`rziu: }ntoarcerea eroului cunoscut
=i Palladion . Locotenentul Valter Descu vine, ]n 1943, ]n permisie
=i ]n drumul de la gar[ p`n[ acas[ rememoreaz[, ]ntr-o succesi-
une confuz[, scene din adolescen\[ =i din r[zboiul la care par-
ticip[. }n fapt, nara\iunea ]ncepe cu sf`r=itul. Doi consumatori dis-
cut[ la cafenea despre un incendiu =i despre moartea glorioas[ a
unui ofi\er care a vrut s[-=i salveze sora. Filmul e dat ]napoi =i
povestirea re]ncepe cu descinderea eroului ]n gara din t`rgul na-
tal =i c[l[toria lui (]n real =i ]n imagina\ie) printr-un t`rg marcat
de r[zboi. George B[l[i\[ descrie, ]n fapt, un caz de falsificare a
con=tiin\ei tinere, tem[ predilect[ ]n proza din deceniul anterior.
Deosebirile sunt totu=i importante. Personajul lui B[l[i\[ nu-i nici
sublim, nici (]n ordine moral[) abject. Maniheismul ]=i pierde au-
toritatea ]n r`ndurile noii genera\ii de prozatori, din ce ]n ce mai
interesa\i de situa\iile care se abat de la regul[. O regul[, dealt-

30 Eugen Simion
fel, simplificatoare, c[ci exclude tocmai ceea ce este fundamental
pentru literatur[: individualul, ireductibilul din om. Revenirea la
„cazuri”, abunden\a indivizilor bizari =i, ]nc[ o dat[, p[trunderea
„suci\ilor” ]n proza din anii ’60, reprezint[ o prim[ nega\ie a mode-
lelor epice proletcultiste. Valter Descu e un t`n[r timid =i fricos
(simbolul iepurelui se repet[ ]n nuvel[), pus de via\[ intr-o situa\ie-
limit[. Pe front, el trebuie s[ aleag[ ]ntre durul Manea Gelcu =i
scepticul Paraschiv. Actele lui de vitejie sunt lamentabile =i, ]ntors
acas[ ca erou, moare ]ntr-o ]mprejurare ambigu[. Nuvela nu-i ]n
totalitate bun[ (discu\ia dintre p[rin\i, ]n a=teptarea eroului, nu-i
prin nimic semnificativ[), dar din multe nota\ii se simte ochiul
p[trunz[tor al prozatorului autentic =i puterea de a pune faptele
]n perspectiv[ epic[.
Convers`nd despre Ionescu este, ]n fapt, o carte de experiment.
Autorul ]nva\[ s[ st[p`neasca o tehnic[ nou[ pe m[sur[ ce ]ncepe
s[ g`ndeasc[ ]n alt mod, indiscutabil mai profund, literatura. Se
simte =i influen\a lecturilor din proza modern[. Doi indivizi dis-cut[ la c`rcium[ despre al treilea, Ionescu, ]n modul acela frag-
mentar =i aluziv pe care ]l ]nt`lnim =i ]n schi\ele lui Caragiale.
Dialog absurd, incongruent =i pitoresc, Lache =i Mache ]n varian-
ta m[runtei birocra\ii actuale:
,,— Dealtfel, eu am zis c[ nu-i a bun[ cu Ionescu.
— Parc[ nu era, cum s[ spun, suspect, numai ochii…
— Numai ochii!?
— Cum s[ spun eu…
— Eu am zis-o tare, =i primul. Ei dr[cie, mi se pare c[ ne-au
dat alt rom. Hei, unde e=ti? Vino te rog, domnule !
Cel[lalt ]l c[lc[ pe v`rful pantofului:
— Las[, nu striga pentru nimica, e rom ca tot romul, nu face,
vezi doar ce bine serve=te, ce amabil e, nu face. […]
— Las[, las[, drag[, s[ ]ntreb, de ce s[ nu ]ntreb, ]n [=tia s[ n-ai
]ncredere. De ce s[ nu ]ntreb?
— Bine, ]ntreab[, f[ ce vrei, de strigat spuneam… m[ =tii.

31 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
— Tu te la=i c[lcat pe coad[, n-am ce-\i face. Se sc[rpin[ la
subsuoar[, foarte satisf[cut. N-am ce-\i face.
— Este chiar felul ]n care ]l repezeai pe Ionescu, zise prietenul lui.
— Ce spui? Nu te aud.
— De [sta ziceam… ]l cam repezeai…
— Ionescu? Trebuia s[-l repead[ cineva!
— De ce s[-l repead[, ]n definitiv? Z[u, vorbe=te mai ]ncet.
— Mai ]ncet, mai ]ncet, asta =tii. Avea ceva, ro=ea, se b`lb`ia,
m[ rog toate astea te f[ceau s[-l repezi, crede-m[.”
Alte nuvele ( Prima zi a s[pt[m`nii ) p[streaz[ ]nc[ tipologia =i
prejudec[\ile vechii proze. Moise Aanei a avut o via\[ cr`ncen[
=i, ]n noile ]mprejur[ri sociale, se adapteaz[ greu. Nevasta lui,
aproape copil, se joac[ ]n ascuns cu p[pu=ile. Mai t`rziu este aspr[
=i t[cut[. O b[tr`n[, Raveca, alearg[ ici, colo, p[r`nd a fi un agent
m[runt al destinului ]n condi\iile lumii moldovene=ti. Moise
str[bate, ]n fine, vestitul drum al ]n\elegerii , dar nu p`n[ la cap[t,
c[ci ]n ultimele r`nduri ale nuvelei ]l vedem st`nd pe dunga pa-tului =i g`ndindu-se la ziua de luni. Un ]nceput, deci, o promisi-
une de ie=ire din starea de alienare…
Schimbarea cea mai serioas[ ]n optica prozatorului se vede ]n
Palladion , unde afl[m, sub o form[ incipient[, modul de a nara
din Lumea ]n dou[ zile . Este, aici, o discontinuitate voit[, o ru-
pere sistematic[ a cronologiei reale, o deliberat[ confuzie ]ntre
real =i imaginar… cu efectul de a \ine cititorul ]n stare de p`nd[
=i de a-l sili s[ participe la un complicat joc narativ. Apare din
c`nd ]n c`nd =i autorul ca personaj-narator, zic`nd c[ autoritatea
lui asupra fic\iunii pe care tocmai o scrie este limitat[. Ca ]n ro-
manele publicate peste un deceniu, nuvela ]ncepe s[ aib[ =i o tem[
a nuvelei:
„Acum, c`nd v[d c[ mare lucru nu =tiu despre cei cinci, m[
g`ndesc la discu\ia pe care am avut-o nu de mult cu un scriitor
cu mare experien\[, foarte priceput =i la critic[ literar[, p[rerea
lui fiind deopotriv[ ascultat[ la cafenea =i acas[ la el, pe plaj[,

32 Eugen Simion
unde vrei =i unde nu vrei. }mi spunea b[tr`nul: „Nu te-apuci de
scris p`n[ nu =tii totul despre personaj. S[ ai schema lui. }n\elegi,
dragul meu, tu e=ti creierul, inima, tu e=ti Dumnezeul personaju-
lui. Tu =tii tot; nu e=ti scriitor dac[ nu =tii tot, precis, de la ]nceput.
Altfel nu merge. Numai a=a po\i s[ redai, da, numai ]n felul aces-
ta po\i reda realitatea. Asta-i singura =i cea mai convenabil[ me-
tod[. Eu am =tiut ]ntotdeauna tot =i am fost fericit.” „Bine, mae-
stre”, r[spunsei eu.”
Nuvela se constituie din fragmente, iar fragmentele, ]ntocmai
ca ni=te c[r\i de joc, sunt dinadins amestecate. }nceputul este voit
ambiguu. Palladion este un joc cu numai cinci piese pe o tabl[ de
=ah =i se poate juca de unul singur. Precizarea o face naratorul,
apoi, tot el, f[r[ nici o alt[ explica\ie: „]ntr-o var[, cei cinci pro-
fitar[ de lipsa mea de experien\[ […] =i o =terser[ la Bucure=ti.
Cei cinci nu erau al\ii dec`t: Grigore, Baltazar, Sp`nul, Contele =i
Patrocle”…Ceea ce urmeaz[ las[ s[ se ]n\eleag[, dar numai p`n[
la un punct, c[ totul este un joc al fanteziei epice, c[ peripe\iilecelor cinci ]n tren se desf[=oar[ doar ]n capul naratorului care
st[ ]ntr-un bloc la etajul VIII =i ]i place s[ joace Palladion… Sunt,
]n cuprinsul nuvelei, =i alte elemente ce ]nt[resc aceast[ ambigu-
itate tocmai c`nd faptele epice par a respecta cu mai mare fideli-
tate logica realului. Baltazar discut[ cu Grigore, amicul s[u, apoi
vedem c[ el discut[, ]n fapt, cu valiza lui Grigore. Nici nu ne-am
da bine seama de aceast[ substituire dac[ n-ar interveni, com-
plice, naratorul care ia u=or ]n r`s personajele, aduce ]n fa\[ pe
autor, apoi ]l scoate din nou ]n afara spa\iului epic, mereu cu ae-
rul c[ se amuz[, c[ a=a e piesa… O relativizare continu[ a
nara\iunii =i o fug[ ]n ambiguitate pentru a ]nt[ri suspiciunea citi-
torului. George B[l[i\[ a prins deja acest rafinament al jocului =i,
]n romane, ]l va urm[ri pe mari spa\ii epice.
P`n[ atunci, prozatorul mai scrie o fantezie ]n genul Micului
Prin\ : }nt`mpl[ri din noaptea soarelui de lapte (1967), cu ale-
goriz[ri simpatice =i naivit[\i studiate. Micul Cantemir (personaj

33 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
care apare =i ]n Convers`nd despre Ionescu ) st[ de vorb[ cu Cire=ul ,
cu Frica de ]ntuneric , cu Umbra , cu un domn jum[tate turbin[,
jum[tate farmacist, numit Nu-vreau-s[-fiu-pisat , fuge de acas[ spre
locul unde apune soarele =i se adun[ delfinii, ]nt`lne=te ]n drum
o carte groas[, un om care caut[ ceart[, un ]n\elept care-i d[ o
veveri\[ =i-i spune o poveste cu mai multe ]n\elesuri… Apare =i
un pui de vulpe, dar puiul de vulpe nu-i at`t de filozof ca ruda lui
din cartea lui Exupéry… George B[l[i\[ scrie o povestire ingenio-
as[ ]n care se vede cum un copil ia ]n serios ceea ce spun c[r\ile
pentru copii. Micul Cantemir este intrigat c[ vulpea lui nu vorbe=te
=i caut[ singur o justificare. Prozatorul amestec[ elementele de
basm ]ntr-o nara\iune discret simbolic[.
Saltul de la aceast[ proz[ experimental[ la romanul publicat
peste aproape un deceniu este enorm. Citindu-l, ne d[m seama
c[ adev[rata voca\ie a lui George B[l[i\[ aici se afl[. Lumea ]n
doua zile este o nara\iune profund[ =i original[, admirabil scris[,
printre cele mai bune publicate la noi dup[ 1970. Surprind ma-turitatea stilului =i =tiin\a de a condensa o mare cantitate de fapte
]ntr-un spa\iu epic limitat. Augustin Buzura noteaz[ ]n Absen\ii
(1970) ceea ce i se ]nt`mpl[ =i, mai ales, ceea ce trece prin min-
tea personajului s[u timp de dou[ ore, George B[l[i\[ descrie dou[
zile (21 decembrie, 21 iunie) din existen\a lui Antipa, voind s[
dovedeasc[ faptul c[ nu-i nevoie s[ reconstitui istoria unui per-
sonaj de la na=tere p`n[ la moarte pentru a da o sugestie despre
destinul lui. Modelul Joyce ]i st[ =i lui ]n fa\[. }n Ulysse sunt tran-
scrise 18 ore din via\a unui m[runt func\ionar din Dublin (]n ziua,
celebr[ de acum, de 16 iunie 1904). Butor descrie ]n Passage de
Milan (1959) o noapte ]ntr-un imobil parizian, iar Malcom Low-
ry reconstituie ]n Sub vulcan (1947) ultima zi din via\a unui di-
plomat englez ]n Mexic (2 noiembrie 1938). }n Moartea cotidian[
(1946), Dinu Pillat descrie, dup[ acela=i model, via\a personaje-
lor ]ntr-o singur[ zi. R. M. Albérès vede ]n astfel de cazuri o or-
dine secret[ =i o sugestie ini\iatic[. Dar ]nainte de orice este o

34 Eugen Simion
conven\ie epic[ nou[. Romanul ]=i restr`nge spa\iul =i timpul
nara\iunii, ]ns[ le recupereaz[ printr-o permanent[ evaziune din
tem[. Memoria unei zile este ]nc[rcat[ de memoria zilelor ante-
rioare, textul unei confesiuni este, ]n fapt, o suprapunere de texte.
E suficient s[ r`c`i pu\in pentru a da de alte straturi =i de alt[
ordine a faptelor =i tot astfel p`n[ ce biografia eroului se ]ntre-
ge=te. George B[l[i\[ introduce ]n c[r\ile lui (tehnica este aceea=i
=i ]n Ucenicul neascult[tor ) =i alte procedee din romanul modern.
Folose=te, de pild[, mai mul\i naratori =i, fatal, mai multe per-
spective epice asupra aceluia=i personaj. Reproduce, apoi, confe-
siunea unui maniac (Anghel) dup[ exemplul lui Faulkner =i con-
semneaz[ discu\ia dintre c[\elu=a Eromanga =i ]n\eleptul c`ine
Argus, ]ntr-un stil deloc alegoric (un posibil model mai ]ndep[rtat:
Gogol care, ]n }nsemn[rile unui nebun , pune dou[ c[\elu=e, Meg-
gy =i Fidela, s[ fac[ schimb de scrisori ]ntre ele =i s[ vorbeasc[
despre faptele st[p`nilor). Nara\iunea, ]n genere, nu-i o ]nl[n\uire
de fapte, este o necontenit[ mi=care de fapte sistematic ]mpiedi-cate s[ intre ]ntr-o cronic[ determinabil[, coerent[. Prozatorul
vrea s[ sugereze ]n acest chip fluxul existen\ei interioare, vechi
deziderat epic, suprapun`nd perspectivele =i not`nd, pe c`t este
posibil, reac\iile unei con=tiin\e agresate simultan de mai multe
r`nduri de imagini =i ]nt`mpl[ri. Prozatorul clasic voia s[ prind[
succesiunea unei existen\e, prozatorul modern tinde s[ surprind[
simultaneitatea ei. La primul, omul este o fiin\[ determinabil[ prin
c`teva categorii (morale =i psihologice), la cel de al doilea omul
este o sum[ de aproxima\ii, o fug[ — vorba filozofului — ]naintea
g`ndirii. Cum poate s[-l prind[ =i s[-l cuprind[ romanul?
Lumea ]n dou[ zile ]=i fixeaz[, ]nt`i, un teritoriu epic: Albala
(]n prima zi), Dealul Ocna (]n cea de a doua), cu mici deosebiri
]ntre ele. O lume sensibil asem[n[toare, ]n plin[ dizlocare =i ]n
plin[ constituire. }n centrul ei st[ Antipa, m[runt func\ionar la
Consiliul Popular din Dealul Ocna, om cu dou[ existen\e paralele.
Unul dintre naratori (fostul judec[tor Viziru) crede c[ Antipa din

35 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
21 decembrie (ziua cea mai scurt[ a anului) este omul domestic ,
iar cel din 21 iunie (ziua cea mai lung[, zi cu valoare ini\iatic[)
este omul infernal . Asta trimite la un vechi mit romantic (mitul
dualit[\ii, mitul omului angelic =i demonic), ]ns[ autorul nu-=i
asum[ integral aceast[ perspectiv[. Este opinia unui singur mar-
tor, nu a tuturor. Al\ii v[d ]n Antipa un cabotin sau un filozof, un
spirit profund care ]nt`mpin[ via\a cu ironie… Prima zi ]nf[\i=eaz[
existen\a lui Antipa ]n familie, ]n ora=ul Albala. Cei care spun ceva
(ceva aproximativ) despre via\a domestic[ a personajului sunt
b[tr`nul August p[l[rierul (simbol al timpului =i simbol al con=ti-
in\ei care ]nregistreaz[ =i judec[ micile evenimente ale timpului),
bizarul profesor Baroni, specialist ]n ihtiologie, =i mai bizarul
Pa=aliu, autor de cronici muzicale, de-o erudi\ie monstruoas[, atins
de simptomele rat[rii… Sunt, ]n fine, =i al\i naratori care judec[
pe acest prim Antipa, omul casnic. C[\elu=a Eromanga, de pild[,
=i Argus, dul[ul filozof sau Marta, o iubit[ din tinere\ea eroului.
Naratorii spun, dar mai ales nu spun acela=i lucru, se contrazic]ntre ei =i se contrazic ei ]n=i=i ]n succesivele confesiuni. S[ nu
sc[p[m din vedere un element important: Lumea ]n dou[ zile este,
]n fapt, o reconstituire prin intermediul unui narator care ]=i asum[
rolul de a asculta =i a ]nregistra ceea ce martorii (naratorii) de
prim[ instan\[ relateaz[. Dup[ =apte ani de la moartea lui Anti-
pa, la Albala vine judec[torul Viziru care vrea s[ afle adev[rul
despre fostul lui prieten. Viziru a cunoscut =i pe cel[lalt Antipa,
omul infernal de la Dealul Ocna. El face leg[tura ]ntre cele dou[
zile =i, evident, ]ntre cele dou[ ipostaze ale personajului. }ns[ Vizi-
ru moare ]nainte de a-=i ]ncheia cercetarea =i ]nsemn[rile sale sunt
citite =i preluate de alt narator, Alexandru Ionescu, absent din
relat[rile judec[torului. Acesta este naratorul (personajul) din
afara spa\iului epic, personajul care ]=i reclam[ autorul. S-ar putea
b[nui c[ este autorul ]nsu=i care n-are loc ]n text, vocea autori-
tar[ pe care discursul epic modern a trimis-o la plimbare.
P`n[ s[ ne d[m bine seama de statutul bizarului narator (nara-

36 Eugen Simion
torul f[r[ nara\iune!), s[ vedem ]ns[ ce se ]nt`mpl[ cu perso najul
care stimuleaz[ =i concentreaz[ at`tea m[rturii, delimit[ri, co-
mentarii… Antipa este un navetist enigmatic care are o nevast[
frumoas[ =i geloas[, Felicia, =i mai mul\i prieteni printre care un
b[tr`n p[l[rier, August, un literat bovaric, Pa=aliu, un alt me=ter
b[tr`n =i filozof, Iacubovici… Ace=tia, ]mpreun[ cu Antipa-tat[l,
]l viziteaz[ ]n ziua de 21 decembrie. Prietenii cred c[ Antipa
preg[te=te ceva m[re\, ]ns[ Antipa nu face practic nimic, judec[
doar pe al\ii =i trage totul spre fars[. E un filozof de provincie,
inteligent =i ironic, moale =i absent , zice despre el profesorul Baroni.
C[\elu=a Eromanga crede c[ st[p`nul ei lucreaz[ ]n ascuns la o
mare oper[, ]ns[ Argus, dul[ul sceptic, o contest[. Dul[ul scrie el
]nsu=i un poem ( mondo cane ) ]n dou[ p[r\i: una care se ocup[ de
lucrurile calme, sigure, caraghioase ( Domestica ) =i alta care rela-
teaz[ faptele tulburi =i ira\ionale ( Infernalia ). Disocierea o afl[m,
mai t`rziu, ]n comentariul lui Viziru referitor la existen\a dubl[ a
lui Antipa. O anticipare, a=adar, simbolic[, un caz de mise en ab]me
]ntr-un roman care utilizeaz[ multe din procedeele romanului
modern. Cert este c[ George B[l[i\[ are o mare capacitate de a
crea o atmosfer[ =i de a fixa, ]ntre at`tea aproxima\ii, lunec[ri =i
suprapuneri de m[rturii deformante, un univers uman =i chiar o
tipologie memorabil[, de=i el respinge deliberat romanul clasic.
Destinul lui Antipa r[m`ne, p`n[ la urm[, incert, ]ns[ lumea ]n
care el tr[ie=te este a=a de vie, de pregnant[. Adev[ratul per-
sonaj al c[r\ii este Albala, ora=ul de provincie, cu filozofii,
memoriali=tii, rata\ii =i ]nt`mpl[rile lui f[r[ istorie. A da o
semnifica\ie faptelor f[r[ semnifica\ie din via\[ este ambi\ia proza-
torului. El are un dar special de a impune prin descrieri =i comen-
tarii succesive asemenea fapte m[runte, ca o cin[ prelungit[ ]ntr-
o familie provincial[ sau dialogul dintre un paznic =i o chelneri\[
ori discu\ia interminabil[ dintre doi me=te=ugari uita\i de vreme…
Stilul este alert, ironic, pe alocuri burlesc, dar =i serios, penetrant,
cu multe observa\ii morale de extrem[ fine\e. C`teva figuri se \in

37 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
minte. August p[l[rierul, ]n primul r`nd, simbolul unei lumi
disp[rute, martorul care judec[ lumea veche =i lumea nou[ prin
toleran\a =i iubirea lui. El are o biografie, dar biografia se pierde
]n extraordinarul v[lm[=ag al faptelor care acoper[ spa\iul roma-
nului. August tr[ie=te dup[ o ]n\elepciune veche =i crede c[ ]n
via\[ trebuie s[ dai fiec[ruia ce i se cuvine =i s[ nu obligi pe ni-
meni s[ fac[ ]ntocmai ca tine. Este un sceptic pozitiv, un spirit
care accept[ spectacolul lumii =i vrea s[ r[m`n[ ]n toate senin.
Iat[ fi=a lui ]n roman:
„Frica, ]i spunea b[tr`nul August p[l[rierul fostului judec[tor
Viziru, are un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coad[ vesel[ de
=op`rl[. M[ ]ntrebi ce fel de om sunt eu? De unde s[ =tiu? Eu am
tr[it mul\umit: niciodat[ o nenorocire nu mi s-a p[rut prea mare.
Cea mai mare nenorocire nu exist[. }ntotdeauna alta mai mare
dec`t cea de anul trecut sau de ieri se poate ]nt`mpla. +i atunci
cum s[ nu tr[iesc mul\umit ]ntre ai mei?! Nu eu am f[cut legile,
eu nu le-am c[lcat, dar n-am spus: gata, aici ]ncepe =i sf`r=e=tetotul. Cine poate vorbi despre ]nceput =i sf`r=it ]n lucruri?”
Nici o biografie nu-i, ]n fapt, spectaculoas[ ]n Lumea ]n dou[
zile, nici chiar aceea a dementului Anghel. Naratorii ]mpiedic[
biografia, prin indeciziile lor, s[ capete amplitudinea =i acuitatea
unui destin. Antipa este, ]n felul lui, un om f[r[ destin, un Ulrich
]ntr-un \inut imaginar ]n care bufoneria =i tragedia, realul =i fante-
zia, adev[rul =i minciuna sunt de neseparat. El ]nsu=i tr[ie=te ]n
dou[ planuri =i, prin ironie, ]ncearc[ s[ se ridice deasupra lor.
„Tu glume=ti, dar necredin\a se pl[te=te. Po\i s[-\i ba\i joc c`t vrei,
dar via\a este credin\[. Tot ceea ce am scris ]n jurnalul meu era
adev[rat, dar tu \i-ai b[tut joc […]. Tu min\i. Cine e=ti tu? Ai tre-
cut =i tu prin acela=i timp cu noi, dar neparticiparea ta, cum spui,
nu te-a salvat a=a cum vrei s[ m[ faci acum s[ cred […], nep[sarea
ta ascunde team[ =i dispre\. Tu e=ti deasupra =i glume=ti? Crezi
c[ ai s[ scapi cu gluma, Antipa? O, nu, nu! Crede-m[, pl[tim tot,
nu scapi” — ]i spune Marta Wiegler, iubirea p[r[sit[, =i vorbele ei

38 Eugen Simion
se adeveresc, dar mai t`rziu, c`nd omul domestic va deveni
„func\ionar al neantului”.
Este ipostaza lui infernal[ , a doua identitate, mai enigmatic[
dec`t prima. Antipa merge zilnic la Dealul Ocna =i ]nregistreaz[
actele de deces. A c[p[tat cu timpul o curioas[ putere de a presim\i
moartea =i prietenii lui de la c`rciuma lui Moiselini (paginile care
]nf[\i=eaz[ chiolhanul de aici sunt admirabile) cred c[ Antipa
poate chiar provoca moartea. El vede ]ntr-o diminea\[ pe Cos-
tache Onu, =eful de gar[, =i spune c[ va muri ]n aceea=i zi, ceea
ce se ]nt`mpl[. Prevede, apoi, moartea lui Biduc[ =i a popii Zota,
previziuni care, iar[=i, se confirm[. Completeaz[ dinainte certifi-
catele de deces =i le arat[ prietenilor s[i, fascina\i =i ]ngrozi\i de
for\a necunoscut[ a m[runtului func\ionar de la oficiul st[rii civile.
Intervine =i alt personaj, fanaticul gr[dinar =i paznic de la Casa
de ap[. Acesta crede c[ Antipa ]ntrupeaz[ o veche voca\ie demoni-
c[, ]l stimuleaz[ ]n acest sens =i, ]n cele din urm[, ]l omoar[.
Solu\ia epic[ este discutabil[ =i, p`n[ la urm[, confuz[ =i irele-vant[. Toat[ povestea despre Oglinda str[veche =i spiritul lui Su
Cio, trecut[ prin mintea tulbure a unui gr[dinar din Dealu Ocna,
este f[r[ noim[ ]n roman. Paginile care preced acest sf`r=it sunt
]ns[ profunde. Aici apare naratorul ascuns, Alexandru Ionescu,
care este totodat[ =i primul personaj-lector al romanului, ]ntruc`t
el cite=te ]nsemn[rile lui Viziru =i d[ o judecat[ despre ele: „Dar
eu eram acolo, mereu cu ei, la Moiselini, pe strad[ etc. […]. Pen-
tru mine r[ul e doar semnul c[ binele exist[ pretutindeni. N-o s[
m[ schimbe nimeni. Viziru a l[sat la o parte lucrurile =tiute de
toat[ lumea, cunoscute =i de el foarte bine. }n via\a particular[ =i
]n soarta prietenului s[u Antipa el a ]ncercat sa g[seasc[ adev[rul:
schimbarea =i mi=carea ne]ntrerupt[ a vie\ii. El a v[zut lucruri
peste care eu am trecut cu nep[sare. Sunt poate o natur[ fericit[
care nu face sechele . Dar asta nu ]nseamn[ c[ sunt mai pu\in
adev[rat. +i acum, c`nd scriu =i aud coco=ul, cum =i el ]l auzea ]n
puterea nop\ii c`nd ciudatul lui contract cu Antipa ]l f[cea s[ caute,

39 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
s[ scormoneasc[ ]n ad`nc f[r[ odihn[, m-am hot[r`t: n-am ajuns
un inginer bun, voi fi un judec[tor str[lucit. }nc[ n-am ]mplinittreizeci de ani. Trebuie sa m[ gr[besc. Am ]nt`rziat zece ani. }n
loc de =aptezeci am nevoie de optzeci pentru a duce la cap[t totce mi-am pus ]n cap. }i voi avea.”
Alexandru este unul dintre mesagerii autorului care ]=i pune
]n discu\ie, ]n chiar paginile romanului, romanul pe care tocmai]l scrie (idee care, de la Gide, se repet[ ]n proza din secolul nos-
tru). Exist[ o tem[ a autorului absent =i exist[ o tem[ a discursu-
lui care se constituie sub ochii =i cu participarea noastr[. Roma-nul modern, s-a spus pe drept cuv`nt, este o arhitectur[ de inte-roga\ii, o ]nchidere care se deschide, cum zice un filozof contem-poran. Lumea ]n dou[ zile este, ]ntr-un anumit sens, =i romanul
con=tiin\elor care se disperseaz[ ]nainte de a se configura ]n des-
tine. Despre Antipa nu =tim, la sf`r=it, mai mult dec`t =tiam la
]nceput ]n privin\a structurii lui adev[rate. „A existat ]ntr-adev[ro putere a lui Antipa?” ]ntreab[ nu mai =tiu ce narator al c[r\ii,
voind s[ sugereze c[ totul n-ar fi dec`t proiec\ia unui nebun (An-ghel) =i c[ ]nt`mpl[rile ciudate nici n-au existat dec`t ]n ]ntu-nericul min\ii lui. Viziru ]nsu=i, anchetatorul =i, p`n[ la un punct,
grefierul acestui caz, nu este prea sigur ]n privin\a lui Antipa. El
scrie nu ca s[ elucideze o enigm[, ci s[ p[streze imaginea unuiprieten fermec[tor =i ambiguu care tr[ie=te ]n nep[sare =i vedelumea ca o fars[.
Antipa r[m`ne p`n[ la cap[t, ]n acest joc de umbre =i lumini,
crea\ia imperfect[ a naratorilor (martorilor) s[i. Este el omul care
tr[ie=te ]n refuz, incapabil de revolt[? Dualitatea (omul domestic
=i omul demonic) reprezint[, cu adev[rat, esen\a fiin\ei lui im-penetrabile? Sau Antipa ilustreaz[, ]n inten\ia prozatorului, ceeace un personaj al c[r\ii (Baroni) spune despre om: „un complexbiologic ratat”?! Antipa nu acoper[ integral nici una dintre solu\iileavansate de cei care vorbesc despre el. El este din toate c`te ceva
=i nimic precis. Destinul lui este, ]nc[ o dat[, s[ nu aib[ destinsau s[-=i refuze un mare destin.

40 Eugen Simion
Despre construc\ia =i stilul numai ]n parte sarcastic al c[r\ii s-a
vorbit mult ]n critica literar[ =i unii comentatori au c[utat si-
metriile dintre cele dou[ p[r\i ale romanului. Ovid S. Crohm[lni-
ceanu ( ]n P`inea noastr[ cea de toate zilele , 1981) =i N. Manoles-
cu (]n Arca lui Noe , III, 1983) dau un num[r de exemple care
confirm[ ideea c[ este o ordine ]n roman =i chiar un sistem de
coresponden\e ]ntre cele dou[ p[r\i (domestica =i infernalia). Dac[
este a=a, atunci nu mai este adev[rat[ a doua idee dup[ care
Lumea ]n dou[ zile ar fi o „formul[ hibrid[ de bric-à-brac”.
Adev[rul este c[ la prima vedere romanul lui B[l[i\[ pare a nu
respecta nici o regul[ (cum =i zice un personaj: „s[ po\i scrie ce-\i
trece prin cap, s[ nu cenzurezi nimic, s[ faci un colos de cuvinte,
ceva ca Sfinxul sau Golemul pe care nici v`ntul de=ertului, nici o
formul[ magic[ s[ nu le poat[ distruge; s[ po\i spune, chiar =i
fluier`nd cu m`inile ]n buzunare: ceva statornic, definitiv, nimic
provizoriu. Cu toate c[ un g`nd care se contrazice totu=i se ive=te:
oare eu ]nsumi n-am pornit pe drumul [sta dintr-o glum[?” =i,totu=i, romanul aspir[ s[ impun[ o ordine =i s[ lumineze o exis-
ten\[ (Antipa) ce refuz[ s[ se configureze. Stilul este, uneori, de
o verv[ bufon[. Un stil al parantezelor ce se deschid la infinit.
Stil de eseu romanesc, de o mare mobilitate. Cartea nu-i u=or de
citit, faptele lunec[ repede ]n comentariu, temele se schimb[ f[r[
veste, de la Robbe-Grillet se trece u=or la o veche parabol[ din
epoca Tang. Asta este posibil deoarece eroii nu sunt l[sa\i s[
tr[iasc[ liber (autorul nu le d[ drumul ]n via\[ , cum procedeaz[
prozatorul de tip realist), eroii tr[iesc doar ]n comentariile despre
ei. }nceput[, poate, ca o pasti=[ ironic[ a procedeelor romane=ti
(critica a judecat-o mai ales ]n acest fel), cartea lui George B[l[i\[
sf`r=e=te prin a fi profund[ =i substan\ial[, de-o originalitate fra-
pant[ ]n c`mpul prozei noastre.
Ucenicul neascult[tor (1977) folose=te acelea=i procedee epice,
de=i se observ[ o diminuare a spiritului parodic =i un mai mare
accent pus pe proza de observa\ie social[ =i psihologic[. George

41 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
B[l[i\[ anun\[, ]n Cuv`nt ]nainte , c[ e vorba de o „medita\ie dis-
continu[“, o prim[ parte dintr-o trilogie. Schema =i ]n parte chiar
tipologia din Lumea ]n dou[ zile sunt respectate. Locul b[tr`nului
p[l[rier August este luat aici de artimonierul Artimon, cronicar
obscur al ]nt`mpl[rilor din Albala, Casa de Ap[ devine Casa Zidi-
t[, loc privilegiat de observa\ie =i taifas. Exist[, apoi, unele simili-
tudini ]ntre Naum Capdeaur, scribul din Ucenicul neascult[tor , =i
Viziru din cartea anterioar[. Romanul de acum ]ncepe astfel:
„Dac[ ]n ora=ul Albala povestea lui Antipa s-a uitat, povestea
lui Naum Capdeaur abia ]ncepe. Dar Naum este ]nc[ departe. Abia
chipul lui se strecoar[ printre lucruri, trece t[cut de la o ]nt`mplare
la alta. }n mijlocul mul\imii el se ive=te vesel =i nep[s[tor ca o
masc[ ]mpodobit[ cu pene colorate ]n carnaval. Lic[rind ]ntune-
cat piere =i apare ]n alt[ parte, la doi pa=i sau la mari dep[rt[ri,
precum capul omului care ]noat[ sau se ]neac[ ]n largul m[rii
pierdut printre ]nspumatele creste piezi=e ale valurilor. }ntr-
adev[r, aceast[ parte a cronicii despre Naum =i Albala este maidegrab[ istoria unor oameni (un tunet, o fulger[tur[, o parte
doar din ei!) care l-au cunoscut ]ndeaproape sau numai ]n
treac[t. Prin ei ]ns[ avem ]nc[ o ]nf[\i=are a lui. Ca un bun
v`n[tor de istorii, cronicarul nu va l[sa s[-i scape urma asta.
Cronic[, poveste, roman\ sentimental cu aventuri =i filozofie,
balad[, fars[, epopee, ehei, fresc[, mozaic, Kaaba, ehei, carte
de ]nv[\[tur[, de joc, de visare, sigur, sigur, bildungsroman,
avatarurile unui t`n[r ]n prima, a doua sau a treia tinere\e, c`te
nu poart[ ]n lada c[ru\ei trupa noastr[…”
O mic[ fabul[ care d[ o idee despre stilul c[r\ii. „P`n[ la Naum
drumul e lung =i ]ntortocheat” mai spune unul dintre naratorii
c[r\ii =i tot el sau altul (poate chiar autorul care ]=i ]ng[duie s[ se
amestece ]n text =i s[-=i asume rolul de voce obiectiv[ =i autori-
tar[): „R[m`i ]nc[ nev[zut, Naum! Ceilal\i vorbesc despre tine.
Destinul lor, vie\ile lor m[runte, dar nu f[r[ semnifica\ie au nevoie
de fermec[toarea ta lips[ de experien\[. Adic[ de tinere\ea ta.

42 Eugen Simion
Nu e=ti un ideal, e=ti o nostalgie. Ei nu se ]ntorc la tine ca la o
credin\[, umili\i dup[ ce s-ar fi lep[dat de ea, tu e=ti prezent ]n
fiin\a lor ca o amintire de neuitat. Ei nu =tiu de ce, pomenindu-\i
pe nea=teptate numele, ]ncep s[ vorbeasc[ despre tine ca =i cum
atunci ai fi plecat dintre ei, doar pentru scurt timp, =i trebuie s[
te ]ntorci s[-\i continui povestea. Ei ]=i amintesc =i mult mai t`rziu
amintirea lor ]=i va aminti. Vei fi =i ]n ultimul lor g`nd, vei trece
astfel ]nainte de propria ta trecere, cu fiecare dintre ei, ]n neant.
Vei fi un fel de rege al memoriei lor. Nu \i-ai dorit acest regat, dar
dac[ \i se ofer[ ]l st[p`ne=i ca un adev[rat rege. Ave. Nimeni nu
=tie de ce ?, dup[ cum nimeni nu =tie ce i-a spus b[tr`nul Toma
din Modra fiului s[u Dumitru ]nainte cu o clip[ de moarte. Tu, cu
tinere\ea ta nep[s[toare, e=ti ]n vie\ile lor at`t de diferite, at`t de
departe de a ta. Nev[zut, asemenea lui Peter Schlemil ascuns de
gluga lui fermecat[, mai norocos dec`t el, fiindc[ umbra ta \ine
cu tine, ucenicule neascult[tor! Mai mult, ea te urmeaz[ ca un
c`ine credincios. E drept, l[tratul aminte=te prin insisten\a lui di-fuz[ inelul p`lp`itor care ]n unele nop\i se arat[ ]n jurul lunii.”
Ceea ce se =i ]nt`mpl[. Naum Capdeaur scrie istoria familiei
Adam =i face, ]ntr-o oarecare m[sur[, cronica ora=ului Albala =i a
satului Modra, dar el, ca personaj, ]nt`rzie s[ apar[. Romanul cu-
prinde opt nara\iuni ]ntinse, numai ]n aparen\[ independente.
C[r\ile de joc sunt, ]n continuare, amestecate (jocul memoriei in-
fidele, jocul naratorilor), dar sunt evidente o coeren\[ mai mare
]ntre episoadele (istoriile) care formeaz[ acest mozaic =i o preo-
cupare sporit[ de a construi o tipologie moral[. Istoria, rela\iile
sociale cap[t[ un loc mai important ]n comentariile naratorilor,
]n continuare numero=i =i inventivi. George B[l[i\[ face, ]ntr-o
oarecare m[sur[, roman politic ca to\i din genera\ia lui, dar din-
tr-un unghi epic superior =i cu o verv[ intelectual[ remarcabil[.
Intriga este simpl[: Naum, t`n[r jurnalist la Albala, vrea s[ scrie
istoria familiei sale (neamul Adamilor pornit din satul Modra de
sub Muntele Ou =i de l`ng[ Lacul ]ntins) =i noteaz[ ceea ce-i spun

43 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Artimon ]n\eleptul, autodidactul Palaloga, primar ]n satul Iernatic,
fost activist de partid, sau ceea ce transmite tradi\ia familiei.
P`n[ s[ prindem simbolurile mai ad`nci ale romanului, re\inem
c`teva destine ]n mai vechiul stil al romanului realist. B[tr`nul
Toma Adam este patriarhul de la Modra, ]ntemeietorul clanului.
Cobor`rea lui la Albala este un eveniment, moartea lui este sim-
bolic[. E legea veche =i bun[, e omul de la munte tare =i drept
care trece neschimbat prin evenimentele tragice. Fiul s[u, Visari-
on, nu mai vrea s[ fie \[ran. El pleac[ la ora= =i dore=te s[ capete
putere. O ob\ine, o pierde, apoi iar o cap[t[ =i rateaz[ ]n plan
moral. Filozofia lui este simpl[ =i eficace. Lumea se ]mparte, dup[
el, ]n or[=eni =i \[rani =i toat[ strategia lui se bazeaz[ pe aceast[
disociere elementar[. E un om puternic, un spirit posesiv, via\a
lui e un =ir de erori. Are ]n carte „o poveste =i un destin”, am`n-
dou[ bine ]nf[\i=ate. La fel este Dabija, activistul orgolios care
moare ]n chip absurd pe un viscol cumplit, pentru c[ n-are r[bdare
s[ a=tepte. Sentimentul lor este acela al unor lupt[tori de pro-fesie, sunt duri =i exercit[ puterea f[r[ a \ine seama de valorile
omului. Prozatorul descrie cu aten\ie aceste procese, nu face pam-
flet, nu se gr[be=te s[ condamne istoria, nici s-o scuze. Vrea s-o
]n\eleag[ =i pune, ]n acest sens, un num[r de martori s[ vorbeasc[.
Ei au participat la evenimente, au povestirile lor =i din adi\iunea
povestirilor individuale iese o nara\iune fragmentat[, cu multe
pagini fanteziste ( discursul diavolului de iarmaroc sau discursul
scribului ), care au rostul de a sugera lectorului c[ via\a este o
comedie =i c[ ]n spatele istoriei reale =i tragice st[ alt[ istorie:
jovial[ =i enigmatic[, dominat[ de diavoli mici =i vorb[re\i, ac-
tori b[tr`ni =i rata\i, circari malefici ca Al. Ve=tea sau Chiric[ Sam-
ca. Ei stau la Casa Zidit[ =i v[d lumea ca un spectacol.
Foarte viu, memorabil ca personaj de comedie moral[, este is-
toricul Rafael Fin\i, din galeria distra\ilor, genero=ilor energici.
Sosit la Albala s[ ]ntemeieze un muzeu, Fin\i colind[ jude\ul, tero-
rizeaz[ cu verva lui dr[ceasc[ autorit[\ile locale =i ob\ine ]n cele

44 Eugen Simion
din urm[ ceea ce vrea. Peroreaz[ pe teme istorice ]n fa\a servi-
toarei =i ]nc`nt[ pe osp[tari =i pe v`nz[toarele de la Alimentara
prin comentariul lui erudit =i spiritual. Pare scos din c[r\ile lui G.
C[linescu, un Panait Sufle\el sau un Gaittany ]n turnee provin-
ciale. Sunt =i alte figuri episodice (tuberculosul Io=ca Mu=at,
buc[tarul Z[g[nel, un num[r, apoi, mare de m[tu=i care popu-
leaz[ c[r\ile lui George B[l[i\[, specializate ]n sarmale =i dulce\uri),
care dau culoare \inutului Albala, proprietatea imaginar[ a proza-
torului acesta cu mintea ascu\it[ =i ochiul lacom, senzual, „un rea-
list fantasmagoric”, un observator al concretului sensibil, al exis-
tentului ]n feeria realului, cum l-au numit comentatorii lui.
George B[l[i\[ are, cu adev[rat, un neobi=nuit talent de a
prinde sensul faptelor m[runte, de a sugera fream[tul obscur al
existen\ei. Ni=te \[r[nci vin la t`rg =i, la marginea ora=ului, ]=i
pun pantofii ascun=i p`n[ atunci ]n desag[. Un copil m[n`nc[
p[m`nt (detaliul apare ]n folclor, la Sadoveanu =i ]n proza lui Za-
haria Stancu ]nainte de a-l ]nt`lni ]n celebrul roman al lui Mar-quez!) =i este vindecat cu greu de acest straniu viciu. Un nepot al
b[tr`nului Toma, Filip Adam ajunge din gre=eal[ ]n pu=c[rie, iese
dup[ mul\i ani =i devine un fel de comis-voiajor ]ntr-o fabric[,
b[iat bun la toate, iubit =i temut. Alt nepot Alexandru, vrea s[
scape de autoritatea tat[lui, Visarion, =i nu poate. Tat[l trece
printr-o boal[ grea, ur`t[, apoi ]=i revine ]n chip miraculos =i o ia
de la cap[t. Cornelia, so\ia aceluia=i teribil Visarion, este o femeie
modest[, inadaptabil[ la noua situa\ie a b[rbatului =i cade ]n cele
din urm[ ]n patima b[uturii. }n romanul lui George B[l[i\[
lipse=te, dealtfel, erosul (excep\ie aceste nefericite ipostaze con-
jugale). Cronica familiei Adam (c[ci Ucenicul neascult[tor este ]n
bun[ parte o cronic[ de familie) las[ deoparte via\a femeilor. O
scen[ epic[ antologic[ este moartea b[tr`nului Toma. Sunt, ]nt`i,
semne prevestitoare, apar de peste tot rubedeniile =i la c[p[t`iul
nonagenarului se desf[=oar[ o veritabil[ ceremonie a trecerii. Ro-
mancierul o prelunge=te peste m[sur[ =i, de la un punct, intro-

45 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
duce prea multe elemente de literatur[, diminu`nd astfel suges-
tia tragicului. Moartea nu trebuie s[ ]nt`rzie prea mult ]n spec-
tacol.
Mai pregnant[, mai insistent[ revine ]n Ucenicul neascult[tor
dec`t ]n Lumea ]n dou[ zile tema romanului ]n roman =i, ipso fac-
to, tema autorului. To\i au citat monologul scribului care, ]ntr-
adev[r, este de mare efect =i prefigureaz[ orgoliul =i spaima cre-
atorului (“sunt mai profund dec`t cerul, p[m`ntul =i lumea de
dincolo […], avid de lucruri =i ]nt`mpl[ri ca un burete de mediul
s[u […], memoria mea este ca lumina =i ]ntunericul; c`t scriu este
lumin[; c`nd am ]ncheiat papirusul este ]ntuneric…”), dar ]n afara
lui exist[ =i alte discursuri ale autorului ]n acest vast discurs care
sparge cronologia evenimentelor =i multiplic[ unghiurile de ve-
dere. Naratorii sunt, mereu, ]ngrijora\i de soarta lui Naum, scribul
care ]=i asum[, pe fa\[, rolul de a pune ordine ]n ]nt`mpl[rile a=a
de dispersate =i confuze. Naum, Naum al nostru , ce face el ]n
acest timp?, ]ntreab[ c`te un personaj ]n toiul confesiunii. +i tot-
deauna este cineva care s[-i dea un r[spuns, pentru c[ to\i sunt
]ngrijora\i de soarta marelui absent, to\i =tiu c[ povestirile lor de-
pind de b[iatul ne]ndem`natic care =i-a asumat o responsabili-
tate cople=itoare. George B[l[i\[, care continu[ s[ \in[ naratorul
tradi\ional (omniscient =i impersonal) pe tu=[, ]l strecoar[ une-
ori ]n acest chip deghizat ]n joc. D[, pe deasupra, =i iluzia c[ nu
ascunde nimic cititorului, romanul se configureaz[ tocmai acum
=i, ]ntr-o bun[ m[sur[, ]n afara voin\ei romancierului:
„Dar Naum? El era pe atunci ucenicul, ]nv[\[celul plin de zel
care se d[ ]n v`nt dup[ aventura cunoa=terii, cum va spune care-
va ]ntr-o sear[ de pomin[, cu mult mai t`rziu, la Casa Zidit[?
C[uta el cu patim[ =i r[bdare taina, jocul rela\iilor, balan\a ne-
sigur[ a sentimentelor, ambiguitatea unei conversa\ii, spectaco-
lul form[rii unui caracter? Era el ucenicul etern ]n c[utarea
]nv[\[torului ideal? Pasionat de lume =i via\[, renun\ase pentru o
vreme la =coal[ =i se dedicase experien\ei? }n c[ru\a lui hodoro-

46 Eugen Simion
git[, hai, hai pe drumurile lungi, tras[ c`nd de un melc b[tr`n,
c`nd de doi m[gari sfriji\i, umblaser[ c`ndva ]n anii lor cei mai
lipsi\i de grij, energicul Wilhelm Meister, nehot[r`tul Frédéric
Moreau, problematicul Castorp, z[naticul, dulcele prin\ Harry, uce-
nic la vremea lui ]n atelierul lui Falstaff? Settembrini, Naphta,
Falstaff, oho, ce ]nv[\[tori ilu=tri, l-ar fi chemat ei oare la osp[\ul
lor pe Naum?”
Ucenicul neascult[tor este un roman de-o remarcabil[ bog[\ie
=i varietate, scris cu mare verv[, nu neap[rat ironic[, parodic[.
Ironia, parodia prezente ]n roman (]n capitolul, mai ales, Un dia-
vol de iarmaroc , dar =i ]n celelalte) nu modific[ prea mult sensul
grav al lucrurilor, ]nf[\i=area adesea tragic[ a unei lumi ]n stare
de constituire. Acest prim volum anun\[ o construc\ie epic[
impun[toare.

47 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Sorin TITEL
1935—1985
Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare fo-
los ]n proza noastr[ pare a fi Sorin Titel (1935-1985). Spirit cul-
tivat, lucid =i ambi\ios, el a luat ce trebuie dintr-o formul[ epic[
p`ndit[, prin repeti\ie, de sterilitate =i a adaptat ceea ce a ]nv[\atla temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil
original =i un univers epic u=or de diferen\iat ]n geografia imagi-
nar[ a literaturii postbelice. Primele povestiri ( Copacul , 1963;
Re]ntoarcerea posibil[ , 1966; Valsuri nobile =i sentimentale , 1967)
sunt ]n spiritul lui Alain Fournier =i Saint-Exupéry: proz[ cu in-flexiuni lirice, concentrat[ =i simbolic[. O tem[ r[zbate prin ele:descoperirea adolescen\ei =i, ]n c[r\ile de mai t`rziu, desp[r\irea
de adolescen\[. Sorin Titel vede =i judec[ lumea din perspectiva
acestei v`rste. Via\a este, la el, o prelungire sau o tr[dare aadolescen\ei. Critica veche considera c[ adolescen\a, neav`nd o
CUPRINS

48 Eugen Simion
psihologie specific[, nu poate constitui obiect de analiz[ ]n ro-
man. De la Gide ]ncoace lucrurile s-au schimbat. Literatura post-
belic[ (]ndeosebi cea occidental[) este plin[ de tineri abia ie=i\i
din copil[rie, complica\i =i refractari fa\[ de morala p[rin\ilor. Un
sociolog face chiar observa\ia c[ adolescen\a a ajuns ]n epoca noas-
tr[ =i o v`rst[ social[ , nu numai o v`rst[ (o stare) afectiv[ =i mo-
ral[. De observat c[ Sorin Titel scrie mai pu\in despre adolescen\i,
dec`t despre adolescen\[ ca stare de spirit: starea c`nd omul este
curat =i cap[t[ sentimentul plenitudinii. E spa\iul de securitate =i,
]n clipele de primejdie, e spa\iul de refugiu al omului. +ansa omu-
lui depinde de rezerva de adolescen\[ ce a r[mas ]n fiin\a lui.
Cam astfel ar putea fi judeca\i indivizii ace=tia mode=ti =i nos-
talgici care populeaz[ literatura lui Sorin Titel, analist fin =i po-
vestitor (trebuie subliniat) foarte ]nzestrat. Exist[ o evolu\ie ]nceat[
=i sigur[ ]n scrisul lui. Un caz fericit de cre=tere a talentului =i de
deschidere progresiv[ a spiritului epic spre mai multe formule de
crea\ie. Tema adolescen\ei r[m`ne =i, ]n jurul ei, se constituie olume special[ care nu seam[n[ deloc cu aceea folclorizant[ =i
pitoreasc[ impus[ de proza b[n[\ean[ (Sorin Titel este un b[n[-
\ean f[r[ complexe dialectale). A debutat odat[ cu N. Velea,
George B[l[i\[ =i al\i povestitori la ]nceputul anilor ’60 =i, ca =i
ei, scrie despre copii care descoper[ cu mirare lumea obiectelor.
Domnica vrea s[ ajung[ la locul ]n care holda se ]nt`lne=te cu
cerul. M[tu=a ei cea b[tr`n[ joac[ ]n =opronul casei cu alt[ bab[
=i c`nt[ „c[ eu c`nd p[=esc pe drum, pa=ii mei miroase-a rum”
(}ntr-o zi de prim[var[ ). Un b[iat firoscos ]ntreab[ pe bunicul s[u
dac[ exist[ sau nu cai n[zdr[vani =i, cum bunicul nu r[spunde,
b[iatul se urc[ pe gard =i se uit[ la doi cai incendia\i de amurg
(Gardul ). Cade z[pada =i oamenii sunt mul\umi\i s-o priveasc[.
O gospodin[ e speriat[ c[ a prins-o iarna f[r[ s[-=i termine tre-
burile. „A nins, =i eu n-am pus ]nc[ mur[turile” — zice ea ( Dimi-
nea\a ). E povestirea cea mai pregnant[ din volumul de debut al
lui Sorin Titel. E o prefigurare a lumii pe care o va fixa ]n ro-

49 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
manele de mai t`rziu. Apare, aici, mama , mica zeitate a familiei
=i apare, ]n genere, via\a familiei care constituie spa\iul predilect
al prozei lui Sorin Titel. }n fa\a z[pezii, mama se g`nde=te la „zilele
]ndep[rtate ale tinere\ii”, la nunta de acum treizeci de ani… Fa\a
]i ]ntinere=te, noteaz[ prozatorul, „pentru c`teva clipe mama arat[
ca o copili\[“. O transfigurare despre care va fi vorba =i ]n alte
texte. O aten\ie special[ are prozatorul, ]nc[ de la debut, pentru
psihologia senectu\ii. Povestirile =i romanele lui sunt pline de
b[tr`ni care ]=i aduc aminte de via\a de alt[dat[ =i privesc cu re-
semnare cum ce-i m`ndru =i frumos se duce. Babei Cuca ]i place
s[ bea \uic[ =i las[ vorb[ ca, atunci c`nd o muri, s[-i lege de cruce
o sticlu\[. Baba Ana o ascult[ cu mil[ =i se g`nde=te la tinere\ea
ei (Dup[-amiaz[ de var[ ). O alt[ b[tr`n[ intr[ ]n agonie, =i lui
Mo= |i=lea, b[rbatul, ]i e fric[ s[ primeasc[ ideea mor\ii. Se duce
dup[ sanitar =i, la ]ntoarcere, r[m`ne ]n urm[ =i spioneaz[ casa.
Clopotele de la biseric[ ]i dau de veste c[ a r[mas singur. Pe
p[m`ntul scorojit cad prune putrede ( C[ldura ). Luca e trist c[ a
fost p[r[sit de femeia pe care o iubea =i d[ acum sfaturi unui pri-
eten: „mare lucru e s[ iube=ti, fr[\ioare, s[ sim\i cum, de durere
c[ nu e=ti destul iubit, taie cineva ]n tine ca ]n carne vie. S[ sim\i
asta, fr[\ioare, c[ de asta e=ti om.” E =ofer =i, de c`te ori ajunge
l`ng[ canton, se opre=te l`ng[ un pom singuratic =i-i spune: „M[i
dragule, fr[\ioare, cre=te, m[ micule, m[ frate, cre=te =i ]nflore=te
pe p[m`nt” ( Copacul ). Un mod naiv simbolic de a transmite
suferin\a interioar[. Povestirile sunt minore =i substan\a lor, de-
pendent[ de g`ndirea literar[ a timpului ]n care au fost scrise,
s-a ]nvechit.
Ca s[ descoperim pe adev[ratul prozator trebuie s[ mai a=tep-
t[m pu\in. Re]ntoarcerea posibil[ e un mic roman pe tema sin-
gur[t[\ii creatorului. Se deschide cu c`teva propozi\ii din Fra\ii
Karamazov care anun\[, intr-un anumit sens, programul autoru-
lui: „oamenii, c`t ar fi ei de r[i, sunt adeseori mai naivi dec`t s-ar
putea crede =i au o candoare pe care nimeni nu le-ar b[nui-o. Ca

50 Eugen Simion
oricare dintre noi, dealtfel”… O idee pe care Sorin Titel n-o va
p[r[si niciodat[. El nu va abandona omul m[runt, ne]nsemnat =i
nu va scrie despre el dec`t din perspectiva umanit[\ii lui po-
ten\iale. Prozatorul respect[, ]n aceast[ privin\[, principiile litera-
turii din secolul al XIX-lea, interesate de omul f[r[ istorie. Sem-
nele modernit[\ii vin ]n proza lui Sorin Titel din alt[ direc\ie. E,
]nt`i, o chestiune de tehnic[ epic[ =i, prin ea, de schimbare a
punctului de vedere asupra realului. Chiar din a doua carte
(Re]ntoarcerea posibil[ ) se vede tendin\a de a renun\a la cronolo-
gia liniar[ =i de a introduce ]n nara\iune, dup[ o sugestie luat[
din cinematografie, mai multe planuri de percep\ie =i mai multe
voci narative. }n limbajul lui Sorin Titel asta ]nseamn[ c[ g`ndurile
personajelor o „iau oarecum razna” ]n timp =i spa\iu. „Amintirile
]l n[p[dir[, venind oarecum la ]nt`mplare”, zice prozatorul despre
+tefan, eroul s[u, t`n[r pictor dat afar[ din facultate, observator
oarecum indiferent al vie\ii. A n[p[di =i oarecum sunt dou[ cu-
vinte importante ]n proza lui Sorin Titel. El le folose=te des =i,mai important dec`t at`t, cuvintele traduc o rela\ie dintre text =i
lucrurile din afar[. E prematur s[ explic[m, acum, aceast[ rela\ie,
s[ observ[m numai c[ ]nt`mpl[rile mici n[p[desc pur =i simplu
proza lui Sorin Titel =i c[ prozatorul le prime=te cu oarecare
circumspec\ie, oarecum mirat, bucuros =i, totu=i, ne]ncrez[tor.
Lucrurile, ]nt`mpl[rile se domolesc, ]=i pierd din agresivitatea
ini\ial[, spiritul ce se \ine aproape de oarecum =i oarecare le fil-
treaz[ =i le trece prin mai multe trepte ale memoriei. Autorul
(naratorul) este el ]nsu=i n[p[dit de vocile care =u=otesc ]n text,
de martorii care spun lucruri diferite despre acela=i eveniment.
}n Re]ntoarcerea posibil[ , doi fra\i, +tefan =i Dan, stau de vorb[,
duminica, ]ntr-un ora= provincial =i ei sunt n[p[di\i de imagini
vechi. Sorin Titel are ]nc[ de pe acum predilec\ie pentru desti-
nele proiectate ]n trecut. Cam tot ce se petrece ]n c[r\ile lui se
petrece ]n alt timp. Prezentul nu-i dec`t treapta de sus a unei sc[ri
cufundate ]n cea\a timpului. Dan, elev, admir[ pe fratele s[u, pictor

51 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
singuratic ]n c[utare de adev[r. Naratorul este ]n preajma lor, ]i
spioneaz[ =i, din r[sf[\ sau din oboseal[, se opre=te =i se adreseaz[
direct cititorului pentru a-l pune la curent cu problemele dificile
ale nara\iunii. Un prim semn (suntem ]n 1966) c[ estetica ro-
manului devine o tem[ a romanului: „Ar trebui probabil s[ fie
descrise, s[ descriu dulapurile lor „Biedermayer”, mesele imense
care umpleau ]ntregul spa\iu al od[ii, paturile vechi care sc`r\`iau
penibil, perdelele ]ng[lbenite de la ferestre, tablourile de familie,
din care priveau militari \an\o=i, l[mpile de petrol cu garnitur[
de por\elan =i metal. […]. Ar fi necesar, f[r[ ]ndoial[, s[ vorbesc
despre toate acestea ca s[ redau atmosfera acelei dup[-amiezi de
duminic[. Dar cred c[ fiecare om cu pu\in[ imagina\ie =i care a
tr[it o parte din via\[ ]ntr-un astfel de ora= cunoa=te toate astea.”
Stilul cap[t[ =i mai mare acurate\e ]n Valsuri nobile =i senti-
mentale , volum care ]ncheie perioada de ucenicie a lui Sorin Ti-
tel. Sunt acelea=i teme, dar tratate cu mai mare siguran\[. Nara-
torul este, ]n continuare, un copil. El observ[ lumea din jur,moartea =i na=terea, =i relateaz[ cu vocea ]necat[ de duio=ie. Baba
Iulia, fost[ hoa\[ de cai, cunoscut[ ]n =apte \inuturi, e acum tare
b[tr`n[ =i spre a se feri de c[ldur[ st[ ]n =opron sub cada mare
de prune. Vorbe=te singur[ =i nepotul ascult[. Nepotul (naratorul)
adaug[ =i ceea ce-i spune mama Ana despre teribila b[tr`n[. So-
fica, numai de 15 ani =i cu burta la gur[, ]i aduce de m`ncare.
Bunica bunicii moare =i nepotului ]i pare r[u ( Vara cu ochii ]nchi=i ).
Mo= |`rlea ]=i prive=te picioarele descul\e =i ]=i aduce aminte c[
=i-a cump[rat odat[, de Rusalii, c`nd era copil, o p[l[rie. Copiii
strig[ ]n spatele lui: „a murit soarele” =i mo= |`rlea nu =tie dac[
sunt nepo\ii s[i sau vechii s[i tovar[=i din copil[rie. B[tr`nul vrea
s[ spun[ ceva, dar nu e auzit de nimeni =i moare ]ntristat ( Moartea
lui mo= |`rlea ). Dorca st[ ]ntins[ pe iarb[ =i sfor[ie u=or, apoi se
scald[ ]n r`u =i colegii ei sunt tulbura\i. Mai t`rziu se zvone=te c[
ea se m[rit[ =i adoratorii ei tineri =i confuzi sunt cuprin=i de o
mare triste\e. Dup[ mult[ vreme, din frumuse\ea somnoroas[ a

52 Eugen Simion
Dorc[i nu mai r[m`ne nimic ( Somnul Dorc[i ). O b[tr`n[, ]nso\it[
de un copil, car[ la cimitir o cruce de lemn: „— O duc la cimitir
— explic[ ea copilului — s[-mi \in loc pe c`nd n-oi mai fi […]. Se
umple cimitirul, =i eu nu mai am loc. Mor tare mul\i oameni cu
r[zboiul [sta”… Copilul ]=i a=teapt[ bunicul ]n fa\a morm`ntului
]n care zace tat[l, dar bunicul nu vine ( Fa\a mirat[ a copilului ).
Mai toate aceste fragmente vor fi reluate sub alt[ form[ ]n |ara
]ndep[rtat[ =i romanele ulterioare. Se vede limpede, ]nc[ de acum,
c[ prozatorul are un univers (un spa\iu) uman pe care ]l descrie
prin relu[ri succesive. Povestirile aduc primele elemente. Sunt
imagini disparate, momente din via\a unei comunit[\i str[vechi,
cu obiceiuri =i legi morale proprii. Sorin Titel introduce discret =i
un limbaj specific. Naratorii vorbesc ]n limba lor =i unele ap[s[ri
dialectale ( tare greu, tare frumos miroase acum p[m`ntul, prun-
cu\… ) dau culoarea locului. Stilul epic este lini=tit =i sigur, po-
vestirea nu are elemente de prisos.
Sunt ]n Valsuri nobile =i sentimentale =i nara\iuni care ies din
universul rural. Ele nu au ]ns[ savoarea =i autenticitatea celor di-
nainte. Merit[, totu=i, s[ fie luate ]n seam[ ca exerci\ii pentru
opera viitoare. Doi so\i o duc bine, apoi se ]nstr[ineaz[ deodat[
pentru c[ b[rbatul, care are ]nclina\ii artistice (c`nt[ la pian), ]=i
d[ seama c[ femeia lui, fiin\[ eminamente casnic[, nu descoperise
niciodat[ artistul din el. Artistul se revolt[ =i, cum ]n provincie
sunt pu\ine forme de manifestare a revoltei existen\iale, se apuc[
de b[ut =i-=i brutalizeaz[ nevasta. E casier la Sfatul Popular de
zece ani =i, c`nd este numit =ef de sec\ie, se potole=te. Revolta
artistului dispare =i func\ionarul se ]ntoarce fericit ]n tihna
c[minului ( Valsuri nobile =i sentimentale ). Trei tineri stau pe ma-
lul lacului =i se laud[ cu ispr[vile lor erotice, imaginare desigur
(Trei tineri pe malul lacului ). Intelectualii naveti=ti se adun[ la
doctorul psihiatru =i ascult[ muzic[ bun[, beau votc[ ]n pahare
de cristal =i se uit[ la sfe=nicele de fier =i la mobila masiv[. Tine-
rii n-au sentimentul frustr[rii sociale =i sunt cuprin=i de o melan-

53 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
colie pl[cut[ ( Mi-am amintit de z[pad[ ). Unele povestiri nu-i
reu=esc deloc t`n[rului prozator ( Soare pentru fiecare ).
Cu Dejunul pe iarb[ (1968) =i Noaptea inocen\ilor (1970) pro-
za lui Sorin Titel merge ]n chip mai hot[r`t spre parabol[ =i oni-
rism. P`n[ acum dominant[ a fost nota\ia simbolic[, transfigura-
toare (“un echilibru prudent ]ntre realismul esen\ial al descrierii
=i infuziunile lirismului evocator” — scrie ]n Prozatori de azi , G.
Dimisianu, unul dintre criticii de prim[ or[ ai lui Sorin Titel). Lec-
turile moderne (din Kafka =i din noii romancieri francezi) =i
experien\a dob`ndit[ ]n scrierile anterioare ]l hot[r[sc s[ schimbe
strategia nara\iunii. Accentul ]ncepe s[ cad[ pe aventura scriiturii
=i pe sugestia de simultaneitate a tr[irilor. Livius Cioc`rlie desco-
per[, ]n aceast[ faz[, un „expresionism oniric” ( Eseuri critice ), ]ns[
termenul de expresionism este discutabil la un prozator care es-
tompeaz[, de regul[, brutalit[\ile concretului =i vede lumea fie
]n diminea\a, fie ]n amurgul existen\ei. }n micul roman Dejun pe
iarb[ nara\iunea r[stoarn[ complet cronologia =i epicul se dizolv[
]ntr-o nota\ie difuz[ =i lent[. Nu exist[ aici personaje principale,
cum nu exist[ o intrig[ determinabil[. „Analismul” de care a fost
suspectat autorul se limiteaz[ la senza\ii =i la juxtapunerea de mici
]nt`mpl[ri, imagini, st[ri a=a cum le aduce pe h`rtie o memorie
acut[ =i capricioas[. Fragmentul din scrisoarea lui Kierkegaard
c[tre Regina Olsen, reprodus pe prima pagin[ a c[r\ii, spune mult
despre demersul epic al lui Sorin Titel. Realul e prezentat prin
clarobscurul reamintirii ; „pentru mine — scrie filozoful danez lo-
godnicei sale — orice contact armonios al idealului cu via\a se
transform[, se transfigureaz[ instantaneu ]ntr-o reamintire =i, ]n
vreme ce apropie de mine trecutul cel mai ]ndep[rtat, acest con-
tact ]mpinge ]napoi cel mai recent trecut, ca s[-l prezinte ]n clar-
obscurul reamintirii. De=i clipa ne refuz[ ast[zi ajutorul, de=i scri-
ind aceste r`nduri ora n-a sosit ]nc[, ]mi amintesc toate acestea
ca un trecut ]ndep[rtat, ]n care durerea ]=i pierde ghimpele =i-n
care melancolia ]=i p[streaz[ toat[ dulcea\a”…

54 Eugen Simion
R`ndurile de mai sus explic[ ]ntr-o oarecare m[sur[ modul ]n
care func\ioneaz[ timpurile narative la Sorin Titel. Procesul se
bazeaz[, ]n esen\[, pe o fragmentare a cronologiei reale =i pe evi-
tarea contactului direct, brutal cu obiectul. Primul aspect este
aproape general ]n proza modern[. E la mijloc o tehnic[ pe care
Sorin Titel a deprins-o =i a complicat-o ]n func\ie de proiectele
lui spirituale. Al doilea este, ]ntr-un anumit sens, mai profund
pentru c[ traduce o dimensiune a spiritului creator, un mod —
cum am zis adesea — de a privi lumea din afar[. A primi lumea
prin memoria ei infidel[, iat[ un mod neobi=nuit ]n proza noas-
tr[. }n Dejun pe iarb[ preocuparea cea dint`i este pentru scrii-
tur[. Romanul are patru p[r\i =i fiecare parte este scris[ ]ntr-un
anumit fel. E ]nt`i stilul prozei obiective (descrierea familiei), vine,
apoi, prezentarea fragmentar[, mai bine zis rememorarea co-
pil[riei prin scene disparate, gesturi, imagini care se ]nv[lm[=esc
=i se ]ntind la suprafa\a textului ca o solu\ie uleioas[. Urmeaz[
aventura naratorului (o aventur[ erotic[) trecut[, iar[=i, prin fil-trul rememor[rii =i, ]n fine, o abolire a trecutului ]n nara\iune =i
o revenire la prezent: sunt ]nf[\i=ate ultimele evenimente ]ntr-un
stil ]ns[, dac[-l putem numi astfel, al ]nstr[in[rii. Naratorul care
trece prin aceste moduri ale povestirii se opre=te din c`nd ]n c`nd
=i se consult[ cu lectorul s[u: „Ar urma, probabil, descrip\ia nop\ii
]n care, ]n sf`r=it, eroul se na=te (a=a cum se ]nt`mpl[ ]n frumoa-
sele c[r\i de alt[dat[…)” sau, dup[ ce d[ un num[r de informa\ii
despre eroii s[i, pune ]n discu\ie verosimilitatea lor, f[c`nd cu ochi-
ul cititorului credul, dispus s[ ia totul ]n serios: „S[ credem oare ]n
ele? }n aceste amintiri dulci, ]n aceste clipe duioase de alt[dat[?”…
Implicarea lectorului ]n text epic =i transformarea lui ]ntr-un
personaj (personajul productiv, sintetizator), recomandate de noii
critici =i noii romancieri , sunt evidente. Sorin Titel o face ]n mo-
dul s[u: cu umor bl`nd =i r[sf[\ intelectual. O mic[ ]ndoial[ menit[
s[ dezmor\easc[ pu\in cititorul =i s[-l fac[ s[ g`ndeasc[ la ceea
ce i se spune. Faptele vin spre cititor ]n ordinea (dezordinea) trans-

55 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
mis[ de o memorie ]nc[rcat[. Unele fuseser[ deja amintite ]n po-
vestirile anterioare. Via\a, de pild[, a Anei, hoa\[ de cai, narat[
acum ]n chip sec. Sunt povestite, apoi, ]nt`mpl[rile prin care trece
fiul ei, Simion, ]nsurat tot cu o An[. Arta scriitorului se vede mai
limpede ]n nota\ia st[rilor difuze. Senza\ia pe care o provoac[
ninsoarea sau trecerea prin gr[dina de var[ pustie, fuga unui co-
pil printr-un lan de s`nziene, dispersarea eului ]n lucrurile din
jur =i brusca lui trezire la realitate. Totul este ]nregistrat ]ntr-un
stil de mare migal[, ]ntr-o curgere somnoroas[, muzical[. Ov. S.
Crohm[lniceanu este de p[rere (]n P`inea noastr[ cea de toate
zilele ) c[ asemenea texte se sustrag judec[\ii critice. Nu de tot,
din moment ce criticul ]nsu=i le g[se=te puerile. Adev[rul este c[
Sorin Titel face ]n Dejun pe iarb[ un experiment care ]n unele
privin\e aminte=te de noul roman . Simpatia lui pentru individ =i
credin\a c[ proza nu poate ignora via\a simpl[ =i fundamental[ ]l
]mpiedic[ s[ r[m`n[ ]ns[ ]n aventura scrisului .
Noaptea inocen\ilor =i Lunga c[l[torie a prizonierului (1971)
indic[ ]n chip mai direct lecturi aprofundate din Kafka =i, ]n ge-
nere, din proza parabolic[. Decorurile sunt mai sumbre, apare
sentimentul de angoas[. Un individ se treze=te ]n fiecare dimi-
nea\[ ]ntr-o camer[ necunoscut[, mereu alta. Singura lui grij[
este ca vecinii s[ nu afle nimic ( Dimine\i ciudate ). Un t`n[r „ur`\el
=i sl[bu\” aude un strig[t ]ngrozitor ]ntr-o cl[dire =i vrea s[ afle
ce se ]nt`mpl[. R[t[ce=te ca eroul lui Kafka ]ntr-un labirint de
camere =i nu descoper[ nimic. Proza, dens[, bine lucrat[, ]nre-
gistreaz[ un co=mar tr[it ]n stare de luciditate ( Strig[tul ). Nara-
torul se ]ndep[rteaz[ la un moment dat de personaj =i-l urm[re=te
cinematografic: „peste c`teva minute vom da peste el deschiz`nd
alte u=i…” Alte nara\iuni sunt scrise ]n stilul unui jurnal de regie:
„camera ar trebui s[ aib[ tavanul foarte ]nalt, ]nc`t ridic`nd privi-
rea s[ fie greu s[ distingi locul ]n care pere\ii v[rui\i ]n alb, un
alb nu tocmai curat, se zugr[vise nu de mult a=tept`ndu-se mereu
ca b[tr`nul s[ moar[“… ( Moartea lui Iacob ). Se fac, apoi, preciz[ri

56 Eugen Simion
asupra decorului, c`ntecului, mi=c[rii personajelor… Este vorba
de sf`r=itul unui b[tr`n, nota prozei este tragic[, ]ns[ — depla-
sat[ ]n acest registru — tragedia cap[t[ o abia perceptibil[ not[
teatral[. Cea mai kafkian[ =i cea mai oniric[ dintre povestirile
din volum este Tinere\ea lui Aldo . Aldo aterizeaz[ cu o para=ut[
]ntr-un ora= =i trece prin fel de fel de ]nt`mpl[ri tragi-comice. Trei
domni cu p[l[rii negre cu boruri tari =i cu c`te o umbrel[ ro=ie ]n
m`n[ ]l urm[resc, un grup de poli\i=ti ]nve=m`nta\i ]n ro=u into-
neaz[ Gaudeamus igitur … Lui Aldo i se face o opera\ie la ochi =i
opera\ia nu reu=e=te. Aldo r[m`ne orb ca o statuie. E a=ezat, de-
altfel, pe un soclu ]n parc. }n alt[ parte ( Magnificat ) naratorul st[
]nchis ]ntr-o camer[ circular[ =i mai mul\i indivizi ]l p`ndesc ziua
=i noaptea, mai ]nainte fusese legat cu sfori udate ]n pia\[, iar
c`teva b[tr`ne =tirbe =i scof`lcite aruncaser[ peste el „l[turile
fierbin\i ale dorin\elor lor”. Cel martirizat ]n chip a=a de grotesc
rezist[ cu m`ndrie. Simbolurile nu sunt limpezi =i impresia, la
lectur[, este c[ prozatorul complic[ enorm o tehnic[ de a narap`n[ ce s`ngele viu al emo\iei se scurge.
}n Lunga c[l[torie a prizonierului parabola este profund[.
Cartea a fost tradus[ ]n fran\uze=te =i a avut succes. Sorin Titel
descrie, ]n stilul din Procesul , c[l[toria f[r[ cap[t a unui de\inut
=i a ]nso\itorilor lui. O trecere prin labirint, o isp[=ire ad`nc[, un
individ culpabil care gre=e=te mereu drumul. Nici paznicii lui nu
sunt mai lumina\i. Li se spusese la plecare (de unde?, ]n ce
]mprejur[ri?) doar at`t: „ave\i un drum lung de f[cut […], un drum
plin de greut[\i, dar v[ descurca\i voi, suntem convin=i”. Roma-
nul ]nf[\i=eaz[ aceast[ b`jb`ire ]n timp =i spa\iu, iarna =i vara, ani
]n =ir, ]ntr-o succesiune rapid[ de anotimpuri =i situa\ii. Pare o
ini\iere ]n moarte, o c[l[torie prin micul infern ]nso\it[ de o lent[
depersonalizare a individului. La ]nceput, paznicii sunt cruzi =i-l
supun pe prizonier la probe teribile. }l oblig[ s[ mearg[, pe frig,
dezbr[cat, =i acesta, ]nlemnit, spune cu bl`nde\e: „m[ cam ia cu
frig”. Cuvintele sunt ]n\elese anapoda =i prizonierul este g[sit

57 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
mereu vinovat. „V[ iubesc — strig[ el biblic — v[ iubesc ca pe
fra\ii mei”, iar ]nso\itorii traduc: „Ne ur[=te ca pe du=manii lui”…
Faptele se desf[=oar[ la ]nceput ]n planul realului, apoi, prin
aglomerarea de imprecizii, aluzii, observ[m c[ am intrat deja ]n
plin simbol. Apare mereu o femeie c[runt[ ce se cheam[ Maria =i
ea este (]n imagina\ia prizonierului) mama ]ndurerat[, singura
fiin\[ a c[rei imagine r[m`ne nealterat[ ]n acest periplu al
suferin\ei: „Doamne Dumnezeule, (…) ce lucru mare e s[ ai o
mam[, o mam[ pus[ pe a=teptat (…) Mama mea e fecioar[! +i
iat[-m[ pe mine, fiul ei r[t[citor care se ]ntoarce la ea, st`nd deo-
camdat[ ]n aceast[ groap[ puturoas[ =i lu`nd ap[ la picioare.”
Pe o noapte geroas[, un barcagiu cu priviri rele ]i trece un fluviu
=i fluviul pare a fi Stix, iar barcagiul Caron. Prizonierul r[stignit
]ntre cei doi paznici duce g`ndul la un martiraj biblic, tradus acum
]n termenii unei parabole existen\iale. Faptele sunt prezentate ]n
a=a fel ]nc`t ele pot fi citite =i ]n plan realist =i ]n plan fantastic.
Un transfer curios se petrece =i diferen\ierea dintre prizonier =ic[l[ii s[i dispare lent. Destinele se amestec[, chipurile se estom-
peaz[, cei trei r[t[cesc la urm[ ]nfr[\i\i ]ntr-o singur[tate cosmic[.
La ]nceput naratorul vorbe=te la persoana a treia, apoi (de la pag.
31) naratorul se schimb[. Poveste=te prizonierul sau unul dintre
paznicii lui, nu se =tie cine. O confuzie premeditat[ =i semnifica-
tiv[. C`t[ vreme diferen\a dintre victim[ =i tor\ionari exist[, isto-
ria poate fi relatat[ la persoana a III-a. Se exprim[ distinct un eu
=i un el, vocea subiectivit[\ii =i vocea naratorului din afar[. C`nd,
]n lungul exerci\iu al fricii, omul =i-a pierdut consisten\a (perso-
nalitatea), nara\iunea unific[ vocile. Vorbe=te un eu nediferen\iat,
rezultat din confuzia inocen\ei =i a crimei. }n fa\a mor\ii, Isus =i
cei doi t`lhari devin egali. Romanul vorbe=te, ]n fond, despre fric[
=i depersonalizarea omului ]n imperiul fricii.
|ara ]ndep[rtat[ (1974) deschide un ciclu de romane care, f[r[
a avea acelea=i elemente de intrig[ =i tipologie, se mi=c[ ]n acela=i
spa\iu socio-moral =i impun, ]n cele din urm[, un univers uman

58 Eugen Simion
diferen\iat. Sunt cele mai solide c[r\i ale lui Sorin Titel =i unele
din cele mai originale ap[rute la noi dup[ r[zboi. }n |ara ]nde-
p[rtat[ (\ara, desigur, a copil[riei =i adolescen\ei), naratorul prin-
cipal este Andrei — „acel b[ie\a= sl[bu\, care str[b[tea, tremur`nd
de frig, acele vremi pline de entuziasm”. Sunt primii ani de dup[
cel de al doilea r[zboi mondial, dar, potrivit unei strategii pe care
o cunoa=tem din povestirile anterioare, timpurile =i modurile nara-
tive se amestec[. }ntr-o pagin[ se aud dou[ sau chiar trei voci.
Eva Nada poveste=te despre aventura surdo-mu\ilor lui Bantu =i,
]n mijlocul povestirii, intervin Bantu, babele =i plutonierul. Alt[-
dat[, nara\iunea ]nainteaz[ printr-o imperceptibil[ succesiune de
discursuri (plutonieri\a, mama, Eva Nada…). Despre doamna Bin-
der, nem\oaic[ fanatizat[ de oratoria Führerului =i disp[rut[ ]n
circumstan\e tragice, nareaz[ mai mul\i martori: fiul cel mic (“voi
fi un povestitor foarte exact”, promite el), Frau Lise, Eva Nada =i,
bine]n\eles, Andrei, b[ie\a=ul slab =i ur`\el care rememoreaz[ totul
=i unific[ timpurile nara\iunii. Verosimilitatea faptelor este pus[]n discu\ie de mai multe ori =i, tot de at`tea ori, ]nt[rit[ prin noi
dovezi. Eva Nada, teribila buc[t[reas[, exprim[ ]n felul ei simplu
ceea ce romancierul g`nde=te f[r[ s[ spun[: ,,— Umbl[ tot felul
de pove=ti, doamn[, unele ]nt`mplate, altele nu — dar ceva
adev[r tot o fi ]n ele, e drept c[ e greu s[ afli care or fi de-
adev[ratelea =i care nu, spun =i eu ce-am auzit de la al\ii, dac[
mint [ia care mi-or povestit, mint =i eu; minciuni, spun drept
nu-mi vine s[ cred c[ sunt, c[ \i se face pielea de g[in[, c`te s-or
mai ]nt`mplat =i ]n ultima vreme cu r[zboiul [sta, s[ m[ crezi,
doamn[, s[ moar[ [l care te minte, azi-noapte n-am putut
]nchide o clipit[ ochii. M-am g`ndit la pove=tile astea care umbl[,
]nt`mpl[ri adic[ de tot felul.”
Din acest caleidoscop de istorii m[runte se desprinde imagi-
nea unei lumi vechi agresate de evenimente. O ceat[ de =colari
a=teapt[ ]ntr-o gar[ minuscul[ de provincie trecerea trenului.
Mamele — croitorese, pil[ri\e, \[r[nci corpolente — vorbesc ]ntre

59 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ele despre profesori, copii =i ]nt`mpl[ri din via\a lor. Andrei, care
ascult[, are propriile amintiri. Doamna Binder, so\ia directorului
de fabric[, d[ tonul modei ]n mica localitate =i organizeaz[ pe-
treceri c`mpene=ti. Doi dintre copiii ei mor ]n urma unui bom-
bardament =i femeia nu-=i mai g[se=te rostul. Dup[ c`tva timp
pleac[ =i se sp`nzur[ ]ntr-un hotel. Fiul cel mic d[ o variant[ asu-
pra curioasei =i tragicei mame. Frau Lise, care petrecuse mul\i
ani ]n deportare, propune alt[ versiune. Ea ]ncurc[ pu\in eveni-
mentele =i, de la un punct, nu se mai =tie despre ce moarte este
vorba. Eva Nada, specialist[ ]n sosuri =i mur[turi, se duce la
]nv[\[torul Dr[gu\oiu s[-i scrie b[iatului Ionel, dar nu-i ]n stare
s[ dicteze dec`t dou[ vorbe curioase: „S[rac[ Lin[“. }nv[\[torul
este nedumerit, cere l[muriri, ]ns[ femeia b[tr`n[ nu =tie ce s[
zic[ =i, la urm[, tot ea se sup[r[. Este personajul cel mai bine
conturat ]n roman. Eva Nada este ]ncrez[toare ]n justi\ia divin[.
Dou[sprezece femei sunt violate =i ]mpu=cate ]n timpul r[zboiului,
=i Eva Nada e de p[rere c[ f[ptuitorii nu vor sc[pa de pedeaps[.S-a luat la ]ntrecere cu v[ruica Veta, de Pa=ti, cine m[n`nc[ mai
multe ou[, a m`ncat dou[zeci =i de atunci nu vrea s[ mai vad[
ou ]n fa\[. Mo= Poldi, c[ruia ]i place \uica, poveste=te despre Ban-
tu, om apuc[tor =i bizar, =i Eva Nada aduce complet[ri utile.
Un loc important ocup[ ]n proza lui Sorin Titel buc[t[ria. Se
m[n`nc[ enorm ]n c[r\ile lui. Numai la Sadoveanu mai g[sim
asemenea interes pentru gastronomie. Plita ]ncins[ e locul ce con-
centreaz[ aten\ia familiei. Eva Nada prepar[ mur[turile de iarn[,
pune frunze de dafin =i piper, gust[ din zeam[, consult[, apoi,
st[p`na ]i adaug[ o linguri\[ de zah[r. Plutonierul din localitate
e mort dup[ =unc[ afumat[, se scoal[ noaptea =i m[n`nc[, pe
furi=, apoi se culc[ din nou. Mama ridic[ spre lumin[ cozonacul
rumen =i ]ntreab[: „Ce zici de cozonacul [sta, ai mai v[zut vreo-
dat[ un cozonac at`t de frumos?”. Tot mama taie col\una=ii cu
marmelad[ cu un cu\it cu roti\[. Naratorii (cu prec[dere inepui-
zabila Eva Nada) gust[ ]nt`i din bucate =i dup[ aceea spun ceea

60 Eugen Simion
ce =tiu. Este o impresie, ]n ciuda vremurilor grele (secet[), de pros-
peritate =i opulen\[ ]n c[r\ile lui Sorin Titel. Aromele col\una=ilor
(m`ncarea, se pare, favorit[) ne ]nt`mpin[ aproape ]n fiecare pa-
gin[. Istoria trece prin buc[t[ria Evei Nada.
|ara ]ndep[rtat[ este, ]n maniera lui, un roman substan\ial. El
reconstituie o existen\[ colectiv[ (Sorin Titel nu are propriu-zis
eroi principali) din micile ]nt`mpl[ri =i impune o lume tragic[ =i
frumoas[, pierdut[ ]n memoria unui copil.
Nimic senza\ional nu se petrece nici ]n Pas[rea =i umbra
(1977): un \[ran moare =i so\ia lui, ]mb[tr`nind, poveste=te la
nesf`r=it (]ntr-o suit[ de fragmente care dau sentimentul discon-
tinuit[\ii vie\ii =i al efortului depus de individ de a trece peste
fatalele rupturi) ]mprejur[rile acestei mor\i. Faptele se petrec ]n
alt timp, de aici imaginea lor aburoas[, pauzele memoriei. L`ng[
acest plan epic exist[ altele desf[=urate ]n fa\a =i cu complicitatea
cititorului. La un punct al nara\iunii, autorul scoate capul dintre
r`nduri =i se adreseaz[ (=i aici) lectorului s[u. Sarcina pe careteoreticienii noului roman o pun ]n seama lectorului productiv
(aceea de a asambla =i de a da un sens coerent fragmentelor)
Sorin Titel o trece ]n competen\a acestui personaj-autor arhitect
al fic\iunii =i comentator sceptic (demolator) al ei: „Cine s[ mai
confrunte cele povestite cu cele ]nt`mplate ]n realitate? Unde s[
mai g[se=ti pe acei „martori oculari”, gata s[ strige ]n gura mare
c[ lucrurile nu s-au petrecut a=a, c[ autorul minte, ad[ug`nd de
la el, pe ici-pe colo, c[ nu spune ]ntotdeauna adev[rul?
Se observ[ numaidec`t ]n proza lui Sorin Titel intruziunea fan-
tasticului ]n planul realist al nara\iunii, mi=carea cli=eului, ambi-
guitatea voit[ a situa\iilor, personajelor. Un \[ran vegheaz[ ago-
nia prietenului s[u din tinere\e =i aude, deodat[, o voce pe care o
cunoa=te, apoi ]=i aminte=te c[ vocea apar\ine unei femei b[tr`ne,
moarte de mult. |[ranul este nedumerit de descoperirea sa =i hol-
beaz[, neputincios, ochii. Andrei, sanitar ]ntr-un spital ( persona-
jul martor, receptor ]n carte), are propria lui dram[, =i drama lui

61 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
bate, uneori, spre oniric. El st[ ]n parc =i vede ]ntr-o fulgerare a
privirii pe tat[l s[u, decedat. Alt sanitar caut[ un b[ie\a= operat
de amigdale fugit din spital, =i se adreseaz[ aceluia=i Andrei, uluit
de at`tea coinciden\e: el ]nsu=i suferise ]n copil[rie de amigdalit[,
fusese operat =i probabil ]ncercase s[ fug[… Lipse=te la Sorin Ti-
tel ceea ce am putea numi anticamera fantasticului . Deplasarea
se face f[r[ nici unul din acele semne premonitorii din nara\iunea
fantastic[ tradi\ional[ (atmosfer[ stranie, or[ imprecis[ etc.).
Ideea este c[ fantasticul este o form[ de existen\[ a realului. Este
suficient s[ intervin[ viziunea interioar[ sau imaginile altui timp
]n prezentul concret pentru a deplasa liniile =i a face loc altui timp
afectiv =i altor forme ale imaginarului. C`nd intervine explica\ia
ra\ional[, realist[ (“nici vorb[ s[ fie tata, ]=i spune Andrei. De
mirare c-am putut face o asemenea confuzie. Ochelarii sunt de
vin[, desigur, ]=i spuse el, c[ut`nd s[ se justifice ]ntr-un fel”),
explica\ia pare mai degrab[ o scuz[, impresia de ambiguitate,
coexisten\[ a planurilor r[m`ne.
Un alt mod de a tulbura mi=carea normal[ a epicii =i de a da
realismului (esen\ial ]n Pas[rea =i umbra ) o deschidere spre fan-
tastic este reflectarea aceluia=i fapt ]n mai multe oglinzi subiec-
tive. Procedeul este mai vechi ]n proz[, noul roman i-a dat ]ns[ o
func\ie primordial[ ]n structurarea (=i, ]n acela=i timp, fragmen-
tarea) nara\iunii. Honoriu Dorel Ra\iu vede un coco= crescut ]ntr-
un turn =i, ]n chipul lui mediocru de a reflecta, spune totu=i un
fapt important: „C`t de fantastic[ poate fi realitatea, c`t de pu\in
trebuie s[ o modific[m”. Pict`nd fabuloasa pas[re, Ra\iu are un
moment de iluminare, ]=i dep[=e=te talentul (modest) =i d[ un
tablou de un realism halucinant, ]ns[ opera nu dureaz[ deoarece
coco=ul, v[z`ndu-=i imaginea pe p`nz[, este cuprins de furie =i
atac[ opera =i autorul. Dou[ fete b[tr`ne, Leti\ia =i Tili, tr[iesc ]n
armonie, apoi una dintre ele, Tili, o ia razna, spune c[ s-a ]nt`lnit
cu fostul ei logodnic, c`nt[re\ul Caius Perian, mort de c`teva de-
cenii. Apare =i un t`n[r cu o umbrel[ =i t`n[rul (ambiguitate stu-

62 Eugen Simion
diat[!) pare a fi logodnicul ]n discu\ie. Cealalt[ sor[ simte c[
]nnebune=te =i, pentru a nu-=i p[r[si sora, se interneaz[ ]mpre-
un[ cu ea, spre stupoarea croitorului b[tr`n din curte care =i el
vede un purcelu= roz urc`nd pe o scar[ de m[tase.
Fantasticul (provocat, „]nchipuit” ]n cazul din urm[ de persona-
jul-autor care vrea s[ rotunjeasc[ ]n acest chip nara\iunea =i s[
ajung[ acolo unde romanul realist nu poate ajunge) nu este venit
din afar[ =i, repet, nu exercit[ o agresiune asupra normalit[\ii.
Banalul, insolitul, straniul tr[iesc ]mpreun[, ]n acela=i flux, f[r[
s[ se stinghereasc[. Exemplar[ este, ]n acest sens, istoria lui Tisu,
prezentat[, ]nt`i, indirect (din perspectiva altui personaj), apoi
direct de c[tre narator =i, din nou, printr-un inteligent clivaj ]n
cronologia nara\iunii, direct, dar ]n alt plan temporal. Tisu este
un doctor b[tr`n care ]=i ur[=te meseria, se abrutizeaz[ cu alcool
=i cade ]ntr-o mizantropie grea. Peste acest destin m[runt, tragic,
se las[ ]ns[ umbra altei istorii (tinere\ea lui Tisu) =i, f[r[ s[ ne
dea de veste, prozatorul prezint[ alt[ nara\iune, deta=at[ de pri-ma, despre t`n[rul medicinist Tisu ]ntr-o Vien[ baroc[ =i petre-
c[rea\[. Paginile despre c[l[toria la castelul de pe Rin (un sce-
nariu epic ]mprumutat din nara\iunea romantic[: scenariul ini-
\ierii) nu sunt cele mai consistente din roman, ]ns[ ideea de a
]nf[\i=a un Tisu-t`n[r are un rost ]n carte. Personajul (spectator
=i, ]n acela=i timp, actor al propriei drame) anun\a tema mare a
romanului: ie=irea din copil[rie, descoperirea sentimentului mor\ii.
Copil, Tisu asistase la moartea lui Mo= B[lu, apoi, devenit medic,
tr[ie=te mereu ]n preajma mor\ii. El este cel dint`i, dintre eroii
c[r\ii lui Sorin Titel, care p[r[se=te paradisul inocen\ei. Exerci\iul
suferin\ei i-a distrus spiritul adolescen\ei =i, pierz`ndu-l, omul a
dec[zut, =i-a pierdut un punct de reper, existen\a devine o moro-
c[noas[ alerg[tur[.
Mai este ceva ce trebuie observat ]n acest original roman: pro-
liferarea nara\iunii , ]nmul\irea celulelor epice. Romanul realist
clasic este o oglind[ care se plimb[ de-a lungul unui drum (peste

63 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
o realitate, altfel zis, constituit[, stabilizat[), romanul nou este o
pelicul[ despre o realitate ]n stare de ebuli\ie. Oglinda s-a sf[-
r`mat, cioburile nu prind dec`t fragmente dintr-o realitate la
r`ndul ei ]n stare de accelerat[ metamorfoz[. Semnul acestei
deplas[ri continue este, ]n plan epic, o nara\iune care se consti-
tuie =i se desface ]n alte mici nara\iuni produse =i prinse ca bul-
boanele ]n pasta ini\ial[. Asta d[ sentimentul mai acut al diver-
sit[\ii vie\ii. Pas[rea =i umbra este, prin calitatea observa\iei psi-
hologice =i complexitatea tehnicii epice, un roman excelent.
}n Clipa cea repede (1979) tema este, ca =i ]n romanul prece-
dent, dispari\ia unei lumi, agonia lucrurilor vechi. O medita\ie
epic[ despre moarte, un univers ce st[ ]ntre real =i imaginar, ]ntr-
un timp nehot[r`t =i ]ntr-un spa\iu pe care memoria naratorilor
]l schimb[, ]l „lucreaz[“ mereu. Spa\iul sau timpul? }nt`i timpul,
]ntr-o cronologie capricioas[ (cronologia memoriei subiective),
apoi spa\iul care se metamorfozeaz[ pe m[sur[ ce memoria ]l
str[bate de mai multe ori. Sorin Titel scrie despre \[rani =i liceenitimizi, despre ]nv[\[tori =i preo\i de \ar[, uneori ]ntr-un r[sf[\at
grai regional (“v[ru\u”, „n[rodatic”, „z[bunatic”, „bitang[“ „du-
ba=i”, „netoci”, „=tiin\ere”, „golomoz”) =i cu un lirism care abia se
st[p`ne=te, ]ns[ complexitatea nara\iunii =i calitatea observa\iei
dau acestor ]nsemn[ri ]nsu=irile intelectuale ale prozei moderne.
Iat[ de ce este greu s-o introduci ]ntr-una din cele dou[ direc\ii
ale epicii tradi\ionale: proz[ rural[, proz[ citadin[. O dovad[ ]n
plus c[ nu tema, ci stilul (prin stil ]n\eleg`nd un mod de a cunoa=te
=i un mod de a scrie) este hot[r`tor ]n proz[.
Romanul lui Sorin Titel are un prolog (]n opt p[r\i) =i =ase
capitole ( Ana, Gr[dina, Casa etc.) care nu se ]n\eleg dec`t ]mpre-
un[. Ele dezbat din unghiul unui personaj sau al mai multora
aceea=i tem[ ]ntr-o suit[ de povestiri progresive, proliferante. Un
narator vorbe=te despre cineva (un personaj absent), apoi, deo-
dat[, personajul absent apare =i ]ncepe la r`ndul lui s[ poves-
teasc[ ceva, o alt[ ]nt`mplare, =i a=a mai departe. Nu=ca, Persida,

64 Eugen Simion
Cornel povestesc despre domni=oara Ana, o ]nv[\[toare destoini-
c[ plecat[ din sat sau moart[ de mult, nu se =tie bine, apoi apare
=i domni=oara Ana care dialogheaz[ ]n vis cu p[rin\ii ei, tineri.
}ns[ faptele sunt astfel prezentate ]nc`t prezen\a sau absen\a unui
personaj nu este niciodat[ sigur[. Povestirea o face doar verosimil[.
A existat, cu adev[rat, domni=oara Ana sau ea este numai proiec\ia
imaginar[ a unor femei b[tr`ne care, vorbind despre domni=oara
Ana, vorbesc despre tinere\ea lor pierdut[? Cornel a ]nt`lnit-o pe
c`nd domni=oara ]n discu\ie era t`n[r[ de tot =i intra ]ntr-un sat
b[n[\ean, ne=tiutoare, dar hot[r`t[ ca un personaj slavician s[
fac[ fapte mari. Dintr-o ]nsemnare scurt[ de la sf`r=itul c[r\ii ne
d[m seama c[ istoriile s-au petrecut ]naintea ultimului r[zboi
mondial, dar, ]nc[ o dat[, timpul real este relativizat de timpul
epic pierdut ]n nisipul micilor ]nt`mpl[ri.
Re\inem o prim[ observa\ie privitoare la tehnica romanului: e
vorba de tehnica anvelopei =i a ]nl[n\uirii progresive . Domni=oara
Ana este, ]ntr-o parte a romanului, punctul care leag[ firele aces-tei p`nze epice. }n alt[ parte este Domnul Director, un dasc[l de
=coal[ care se preg[te=te s[ moar[, pentru ca mai t`rziu faptele
epice s[ se adune ]n jurul casei „La }mp[ratul Traian”, loc de pe-
trecere =i suferin\[ al intelectualit[\ii provinciale.
Nu este vorba, a=adar, ]n Clipa cea repede de o singur[ istorie,
ci de o lume care tr[ie=te ]n amintirea deformant[ a unor supra-
vie\uitori: Nu=ca, Persida (femeile sunt, de regul[, ]n proza lui
Sorin Titel depozitarele memoriei, agen\ii timpului!), Cornel, Dezi-
deriu, naratori care au propriile lor istorii =i, ]n marginea lor, fa-
bric[ altele. Cele care se \in mai u=or minte, dovad[ c[ sunt mai
expresive, sunt acelea care se petrec ]n absen\a actorilor, ]n planul
doi al textului. Iat[, de pild[, pe acest „v[ru\” (Ion sau altfel!),
fl[c[u dezghe\at, curajos, cu s`ngele iute, soldat ]n armata lui
Fran\ Iosef, tulburat de o insa\iabil[ Erji, apoi de o M[ri=ca =i de
surorile ei, focoase =i enigmatice, dintr-un sat cople=it de z[pad[
=i de eresuri. Fl[c[ii merg cu dubele =i se ]nchid cu trei surori (]ntre

65 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ele teribila M[ri=ca) ]ntr-o cas[ p[r[sit[, ]n timp ce un alt fl[c[u,
naratorul de acum, st[ ]n grajd de vorb[ cu b[tr`na C[r[ba=,st[p`na casei, moart[ de mult. Am semnalat acest procedeu ]nPas[rea =i umbra . }n Clipa cea repede el revine, tulbur`nd ca =i aco-
lo nivelul realistic al nara\iunii. Nu=ca st[ de vorb[ la c`mp ]n tim-pul unei amiezi somnolente cu domni=oara Ana, disp[rut[ de mult[vreme. Sora ei (vocea lucidit[\ii) o brutalizeaz[, aduc`nd-o la reali-tate. Domnul Director, b[tr`n, converseaz[ ]n zori cu tat[l sau,Goian, =i acesta mort, tat[l fiind acum mai t`n[r dec`t fiul. Acesteevaziuni din real sau rupturi ]n real (cum s[ le numim?) nu pro-duc un sentiment de teroare, nu agreseaz[ normalitatea. Fantas-ticul a devenit o dimensiune a timpului, o umbr[ a memoriei.
Nara\iunea din Clipa cea repede este povestit[, ]nt`i, la per-
fectul compus, apoi, odat[ intra\i ]n timpul ]ncheiat, a fost este
]nlocuit pe neobservate cu este =i ]n aceast[ trecere ceva se pier-
de, ceva se adaug[. Autorul nu intervine dec`t de dou[ sau treiori (exact ca ]n Pas[rea =i umbra ) pentru a da cititorului un senti-
ment de deta=are (“trebuie s[ spunem neap[rat acest lucru pen-tru ca nu cumva s[ arunc[m asupra m[tu=ii o lumin[ fals[ =i ne-potrivit[“), ]ns[ deta=area nu este posibil[ =i, pe drept cuv`nt, proza-torul nici nu vrea ca ea s[ se produc[. Obiectivitatea, indiferen\a
epic[ nu constituie nici specialitatea, nici amibi\ia sa. }n epica luiSorin Titel drumul cel mai scurt dintre dou[ puncte nu merge ]nlinie dreapt[. Ocolul este figura retoricii sale, ]ntoarcerea este
modul lui de a l[muri o istorie: „S[ arunc[m, totu=i, o privire ]nurm[, s[ nu ne gr[bim precipit`nd desf[=urarea evenimentelor.S[ ne ]ntoarcem la acea zi c`nd unchiul Rubin…”.
S[ nu ne gr[bim, s[ ne ]ntoarcem, s[ nu anticip[m, s[ arunc[m,
totu=i, o privire indic[ o pl[cere a scrisului, o fric[ imperceptibil[
c[ p`nza se va ]ncheia, c[ timpul r[m`ne definitiv ]nchis. Fin[, =i]n acord cu tema fundamental[ a romanului, aceast[ sugestie atextului care refuz[ s[ devin[ un depozit de fapte moarte. Livius

66 Eugen Simion
Cioc`rlie ar vedea aici =i ]n alte fragmente o metafor[ textual[.
Iat[ una dintre ele: „Cu mult[ aten\ie Gheran prinse s`rmele,
alc[tuind cele ]ncruci=ate =i mai fanteziste trasee. […]. Zb`rn`iau
]n fel =i chip, a=a cum zb`rn`ie s`rmele de telegraf c`nd ]\i
apropii urechea de ele, purt`nd mesaje tainice =i necunoscute,
de la un cap[t la cel[lalt al p[m`ntului.”
Romanul ]nsu=i este o metafor[ (despre trecerea =i petrecerea
sufletelor simple =i candide), o metafor[ cu mai multe ]nveli=uri,
greu de rezumat, pentru c[ nu exist[ un singur fir epic, ci mai
multe, =i acelea rupte, ]ntret[iate, reluate ]n plan real =i ]n plan
simbolic. }n\elesul acestor istorii („orice ]nt`mplare […] ascunde
]ntotdeauna o ]nv[\[tur[ din cele ad`nci”) este rezumat de
urm[toarea fraz[ care revine, sub diverse forme, ]n roman: „Cum
s[ nu pl`ng […] c`nd tot ce-i m`ndru pe lumea asta piere de parc[
n-ar fi fost. Azi ]i =i m`ine nu-i, cum s[ nu fie ]ntristat[?” }n\eles
simplu, moral[ cunoscut[, filozofie a resemn[rii ]n fa\a implaca-
bilei treceri. }ns[ sentimentul trecerii angajeaz[ un num[r de des-tine =i, din observarea lor, prozatorul scoate o nara\iune profund[.
Un ]nv[\[tor de \ar[ a fost t`n[r =i harnic, dar pe nesim\ite a
]mb[tr`nit l`ng[ =coal[, gr[din[ =i doamna Leti\ia, =i acum st[
de vorb[ cu umbrele. M[tu=a Valeria are gust pentru frumos, casa
=i gr[dina ei arat[ ca mici paradisuri. Ea cultiv[ flori =i str`nge ]n
cas[ por\elanuri fine, nu ]n alt scop dec`t acela de a-=i bucura
ochiul. }ns[ casa decade, gr[dina se p[r[gine=te =i por\elanurile
sunt distruse cu ciomagul de colericul Gherman, b[rbatul servi-
toarei Carolina. B[tr`nul Goian a construit o cas[ ( casa =i gr[dina
sunt ]n proza lui Sorin Titel simboluri ale trecerii, ca la Poe), o
cas[ trainic[ =i impun[toare, pe care a botezat-o „La }mp[ratul
Traian” spre a marca ob`r=ia noastr[ latin[. Balintoni, Munteanu
=i Bujor vin aici s[ joace c[r\i, sc[p`nd astfel de monotonia vie\ii
conjugale. Unul e pop[ s[rac =i sper[ s[ c`=tige pentru a-=i
cump[ra o vac[, altul s-a ]nsurat cu fiica ur`t[ =i rea a Vl[dic[i =i
face ce-i st[ ]n putin\[ pentru a toca zestrea =i a r[zbuna, astfel,

67 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
umilin\a compromisului. Al treilea este un juc[tor cu voca\ie,
]ndr[cit, ]mp[timit. Preotul care joac[ pentru a pierde se pe-
depse=te =i altfel: prin ascetism, fugind de ispita c[rnii. }ntr-o
noapte el vede ]ntr-o cas[ singuratic[ o femeie goal[ =i popa fuge
ca de diavol, r[t[cind ]ntristat prin f[get. Dostoievskian este ]n
Clipa cea repede =i alt personaj, Carolina, femeia care suport[ cu
mul\umire umilin\a din partea impudicului Gherman.
}n analiza acestor st[ri mijlocii (nu exist[ la el marile suflete
tragice, patetice, cum nu exist[ caracterele demen\iale), Sorin Titel
atinge o fine\e =i o poezie discret[, cum e aceea pe care o observ[m
]n cutare pagin[ ]n care misterioasa Domni=oar[ Ana umbl[ n[uc[
prin gr[din[ =i acoper[ roadele cu brusturi pentru a le feri de
ar=i\[. Nimeni, cred, dintre prozatorii mai noi n-a sugerat ca proza-
torul acesta b[n[\ean cu trupul robust, cu favori\i falstaffieni =i o
musta\[ ce se revars[ lin peste obrajii rumeni, inspir`nd simpatie
=i mul\umire de via\[, nimeni, zic, n-a scris mai bine ca el despre
melancolia lucrurilor ce pier.
Romanul englez are, ca =obolanul, coada lung[ =i rece, zicea
Thibaudet. Judec`nd dup[ proza lui Sorin Titel, romanul rom`-
nesc are, ca racul, picioare multe =i fr`nte. Deplasarea ]ntre dou[
puncte este anevoioas[ =i complicat[. Abia un bra\ se mi=c[ ]ntr-o
direc\ie c[ altul o apuc[ ]n sensul contrar, un fir o\elos cerceteaz[
spa\iul dinainte =i trupul, fr[m`ntat de zeci de cartilagii, ]=i croie=te
b`jb`ind drum ]napoi. O invizibil[ sincronizare se petrece, totu=i,
]ntre aceste m[dulare rebele. }n Femeie, iat[ fiul t[u (1983)
ac\iunea ]ncepe ]ntr-un sat b[n[\ean, pe la ]nceputul secolului,
apoi peste 50 de pagini ne afl[m la Paris, ]n anii ’70 =i, din nou,
ne trezim ]n lumea \[r[neasc[ de peste mun\i, aceea pe care So-
rin Titel a descris-o ]n c[r\ile anterioare, spa\iul lui de referin\[.
T`n[rul care p[trunde ca vestitul erou balzacian ]n Paris e pictor
=i se cheam[ Marcu, soldatul care moare pe frontul din Gali\ia,
]n primul r[zboi mondial, se nume=te tot Marcu. Pe cel din urm[
]l pl`nge, o via\[ ]ntreag[, o mam[ sublim[, neresemnat[ ]n fa\a

68 Eugen Simion
destinului, pe cel dint`i ]l scoate din agonie, ]ntr-un spital pari-
zian, o mam[ venit[ de la Dun[re s[-=i vegheze fiul grav acciden-
tat. O mic[ neaten\ie, la lectur[, =i timpurile se amestec[ =i per-
sonajele se confund[. Confesiunea primei mame nu difer[ de con-
fesiunea celei de a doua; Marcu, soldatul chezaro-cr[iesc, =i Mar-
cu, nepotul agonizant la Paris, sunt fiii aceluia=i destin. Tr[iesc ]n
singur[tate =i sunt oameni f[r[ noroc. Prozatorul potrive=te ]n a=a
fel lucrurile ]nc`t s[ scoat[ din aceste similitudini un num[r de
simboluri =i de arhetipuri. Cel dint`i este arhetipul mamei. Fe-
meie, iat[ fiul t[u! este un roman despre iubirea matern[ =i, ]n
genere, despre misia sacr[ a femeii ]n lume. O carte scris[ cu mult[
=tiin\[ epic[ =i o mare pasiune. Dac[ termenul n-ar fi compromis
]n literatur[, a= zice c[ Femeie, iat[ fiul t[u ! este un roman cu
tez[, g`ndit =i scris ]n lumina unei mari idei. Ideea se desface ]n
timp =i spa\iu, se adun[ =i iar[=i se desplete=te ]ntr-o puzderie de
istorii laterale. E stilul cunoscut al prozatorului, ajuns, aici, la
maturitate deplin[, hot[r`t s[ se confrunte cu marile teme. +imarile teme nu pot ocoli situa\iile fundamentale din existen\[:
iubirea, moartea, sentimentul fericirii =i al nenorocului, sin-
gur[tatea =i suferin\a… Trebuie spus, de la ]nceput, c[ prozatorul
acesta care, ]n via\a de toate zilele, pare distrat =i absent, are o
mare profunditate ]n scris =i aproape toate scenele mari ]i reu=esc.
Este un indiciu pentru posibilit[\ile talentului s[u.
}n Femeie, iat[ fiul t[u! situa\iile de existen\[ (=i, ]n func\ie de
ele, tipologia) sunt cele obi=nuite. O femeie uitat[ de timp, Sofia,
nu-=i uit[ fiul cel mic, mort cu decenii ]n urm[. Ea retr[ie=te la
infinit momentele din ]ndep[rtata tinere\e =i din reamintirile
]nv[lm[=ite se desprinde un destin n[scut pentru durere =i devo-
tament. Re]nvie, odat[ cu el, o lume frumoas[ moralmente, cu pe-
trecerile =i tragediile ei. Cititorul pune singur ordine ]n dezordinea
faptelor reproduse de memoria unei b[tr`ne =i reconstituie
biografiile personajelor din cioburile oglinzii sparte. Cartea ]ncepe
cu un vis (visul unei b[tr`ne \[r[nci) =i visul se repet[, av`nd ]n

69 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
centrul lui imaginea ]ns`ngerat[ a fiului care spune mamei sale:
„c[-i tare greu, mam[, a=a s[ =tii, nu-i defel u=or s[ fii ca mine:
str[in ]n tot locul =i ne]mp[cat cu lumea! C[ci om mai singur =i
mai f[r[ noroc nu cred s[ fie altul, oric`t ai c[uta =i oric`t ai um-
bla”… E tema central[ a c[r\ii, reluat[ sub mai multe chipuri =i
]ncorporat[ ]ntr-un num[r mare de fapte. Sofia, mama care
prime=te mesajul ]ndurerat, fusese t`n[r[ =i fericit[, acum este
b[tr`n[ =i ]nchis[ ]ntr-o amintire tragic[. Are trei copii care, la
r`ndul lor, au f[cut copii =i a=a mai departe… Cel de-al patrulea,
Marcu, n[scut t`rziu, a fost cel mai drag. Ca eroul din basm, el
nu voise s[ se nasc[. }=i prev[zuse destinul =i refuza s[ ias[ ]n
lume. Mama era, atunci, fericit[ =i mult[ vreme, dup[ ce copilul
se hot[r`se s[ se nasc[, fusese fericit[. Marcu cre=te greu, la 3—
4 ani nu vorbe=te, =i fra\ii lui, care nu-l iubesc, ]i spun mutul.
Este ]n el o fragilitate =i o spaim[ de existen\[ care se traduce ]n
felurite chipuri, ]n dragostea, de pild[, boln[vicioas[ pentru un
vi\el. Simion, Petre =i Pavel (fra\ii mai mari) ]l ]nchid ]n biseric[=i Marcu (s[ se observe c[ toate numele sunt biblice =i c[ romanul
sugereaz[ parabola fra\ilor du=mani =i, implicit, un mit: mitul cai-
nian! ), ]nsp[im`ntat, se roag[ de ei s[-l elibereze: „Fra\ii mei dragi
[…], veni\i =i sc[pa\i-m[, da\i-mi o m`n[ de ajutor”…
Acestui Marcu, preg[tit pentru jertf[, ]i ia locul ]n nara\iune
un alt Marcu (pictorul), iar ]n locul Sofiei ]ncepe s[ vorbeasc[ o
alt[ mam[, so\ia unui ]nv[\[tor de \ar[, 30 sau 40 de ani mai
t`rziu. Nepotul sau str[nepotul ]i seam[n[ la chip ]n mod curios
=i ]ncepe s[-i semene =i ]n destin. O prim[ coresponden\[ (identi-
tate) iese la iveal[: aceea dintre str[mo= (Marcu Cr[ciunescu) =i
Marcu (pictor) =i o prim[ manifestare a temei dublului. Vor fi =i
altele. Marcu (]nainta=ul) merge la armat[ =i ajunge ordonan\a
ofi\erului s`rb Ivo Filipovac. Prin ce miracol, nu =tim, soldatul
rom`n seam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[ cu ofi\erul s[u. Marcu
(pictorul) ajunge la Deauville =i acolo ]nt`lne=te un t`n[r hippy
care are aceea=i ]nf[\i=are. Par doi fra\i care se reg[sesc dup[ o

70 Eugen Simion
lung[ r[t[cire. +irul asem[n[rilor continu[ ]n alt plan. Marcu,
fiul Sofiei, e luat drept superiorul s[u =i b[tut aprig de un circar,
fratele gelos al frumoasei trapeziste Anny Scheindler. El isp[=e=te,
astfel, pentru cel[lalt, geam[nul s[u, ]ndr[gostit de trapezist[.
Moare ]n cele din urm[ ]n r[zboi, ]n Gali\ia, ]n timp ce dublul
s[u, Ivo Filipovac, tr[ie=te =i va fi fericit ]n iubirea sa. Cincizeci
de ani mai t`rziu, Roger La Fontaine, dublul lui Marcu (pictorul)
isp[=e=te pentru fratele s[u str[in: moare ]ntr-un accident de
ma=in[. Cupluri misterioase, isp[=iri simbolice. Fra\ii buni (Simi-
on, Pavel, Petre, Marcu) nu se ]n\eleg. Fra\ii ]nt`mpl[tori se iubesc
=i pl[tesc unii pentru al\ii.
Numai mamele sunt totdeauna acelea=i, indiferent de loc =i
de timp. Sofia =i so\ia ]nv[\[torului de \ar[ tr[iesc doar pentru
un sentiment =i printr-un sentiment, e drept, fundamental: de-
votamentul matern. Cartea lui Sorin Titel este ]n chip figurat =i
direct, prin pasaje eseistice, un elogiu adus femeii =i, cu prec[dere,
mamei. „C[ci numai o femeie — zice Ivo Filipovac — poate s[]n\eleag[ ]ntr-adev[r lumea, p[trunz`ndu-i ]n a=a fel esen\a, ]nc`t
nici o discordan\[ s[ nu apar[, nici o discrepan\[, nici cea mai
mic[ sau ne]nsemnat[ nepotrivire. }i va fi ]ntotdeauna u=or s[-=i
g[seasc[ locul pe p[m`nt fiind pretutindeni la ea acas[.” Marcu
fiul (probabil pictorul) v[zuse ]ntr-o biseric[ o icoan[ sugestiv[:
„Maica Domnului ]=i \inea inima cu am`ndou[ m`inile”. Am putea
considera aceast[ imagine o form[ de „mise en ab]me” ]n romanul
cu at`tea canale secrete al lui Sorin Titel. O imagine a suferin\ei
eterne =i o previziune a ceea ce urmeaz[ ]n carte. }n alt[ parte e
vorba de celebra Pietà , alt simbol al durerii materne. Exist[ ]n
roman =i o mic[ polemic[ imaginar[ cu Jean-Paul Sartre pe tema
existen\elor m[runte. Filozoful ]=i asum[ — am amintit deja —
sarcina lumii ]ntregi. El g`nde=te ]n sensul totalit[\ii =i e sensibil
numai la dramele umanit[\ii. C`nd ai ]n seam[ marea istorie, zice
contrariat Sorin Titel, nu po\i avea ]n\elegere pentru durerea unei
mame care-=i pierde fiul. +i, totu=i, durerea mamei este mai im-

71 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
portant[ pentru existen\[ dec`t grija arogant[ a filozofului pen-
tru soarta umanit[\ii: „Pentru c[ suntem convin=i c[ fiin\e asemeni
mamei duc tot greul lumii acesteia =i fac, ]n acela=i timp, ca lumea
s[ continue s[ existe, s[ fie posibil[ via\a noastr[, oric`t de
necru\[toare ar fi calamit[\ile de tot felul”… Polemica se poate
duce =i, din unghiul s[u, creatorul are dreptate. Sarcina lui este
omul ca fiin\[ individual[, nu abstracta umanitate. Problema este,
totu=i, inabil pus[ ]n roman, pentru c[, dac[ e adev[rat c[ iubi-
rea pentru umanitate nu trebuie s[ ne ]mpiedice s[ iubim =i s[
respect[m individul, adev[rat este =i c[ filozoful are dreptul s[
g`ndeasc[ la destinul speciei =i s[-=i asume sarcina lumii ]ntregi.
Mai trist este c`nd scriitorul justific[ injusti\iile istoriei (s-au v[zut
cazuri) ]n detrimentul individului.
Delimitarea de Sartre, nesatisf[c[toare sub aspect intelectual,
serve=te lui Sorin Titel ca premis[ teoretic[ ]n dialogul mai am-
plu pe care ]l duce ]n roman (“]ntre dragoste =i singur[tate, ]ntre
misterul dragostei — har =i enigma singur[t[\ii — blestem”, ob-serv[ Valeriu Cristea ]n Rom`nia liber[ , 9. IV . 1983). Acesta este,
cu adev[rat, profund ]n carte. Sorin Titel e mult mai elocvent c`nd
g`nde=te ]n termenii fic\iunii. A=a =i st[ bine unui scriitor. }n Fe-
meie, iat[ fiul t[u! el se ]ntoarce la lumea c[r\ilor sale =i o recon-
stituie, acum, ]n func\ie de rela\ia citat[. E un roman despre iubi-
re =i singur[tate, despre via\[ =i moarte, cu fa\a ]ntors discret spre
mituri. Romanul arat[ un rafinament al stilului =i un respect enorm
pentru adev[rul uman. Exist[ o frumoas[ umilin\[ =i o mare te-
nacitate ]n scrisul lui Sorin Titel, convertite ]ntr-o bucurie a jocu-
lui epic. El aduce, =i aici, tema romancierului ]n pagin[, discut[
despre dificultatea de a g[si o solu\ie acceptabil[, caut[ un final
reu=it =i d[, ]n cele din urm[, mai multe (sf`r=itul trapezistului
Lutz Scheindler). Sugestia pe care vrea s-o provoace este aceea
de a transcrie ]n proz[ o existen\[ care exist[ ]nainte de a exista
proza, iluzie veche ]n art[, trecut[ acum prin noua estetic[ a ro-
manului care se face pe m[sur[ ce lectorul ]i d[ un sens. Sorin

72 Eugen Simion
Titel pune inteligen\[ artistic[, ironie fin[ =i, mai ales, un extraor-
dinar sim\ al realului ]n discursul s[u epic lini=tit =i penetrant.
Mai este, apoi, autenticitatea limbajului =i culoarea vederilor de
ansamblu, este talentul neobi=nuit al artistului de a da culoarea
t`rgului b[n[\ean. Iarmarocul pe care ]l descrie este tot at`t de
pitoresc =i de viu, artistice=te, ca =i acela celebru din Paustovski.
Prozatorul are o sensibilitate special[ pentru mi=carea lent[ a
mul\imii =i, a= zice, pentru psihologia petrecerii . T`rgul pe care ]l
vede copilul Marcu (pictorul) este formidabil. Hora tinerilor, psi-
hologia fetei nubile, timiditatea =i ]nc[p[\`narea fl[c[ului b[n[-
\ean, nesf`r=ita lui r[bdare sunt notate bine ]n roman. Sau bucu-
ria Sofiei c`nd se ]ntoarce de la petrecere, iubirea care izbucne=te,
nebun[, dup[ mul\i ani de la c[s[torie. Tandre\ea =i for\a interioar[,
jocurile cu copiii, nefireasca =i, totu=i, frumoasa prelungire a
adolescen\ei la o femeie care a n[scut trei b[ie\i =i se preg[te=te,
ru=inat[, s[-l nasc[ =i pe al patrulea, toate sunt trecute ]n pagini
memorabile.
Sorin Titel este ]n continuare atent la momentele capitale din
scenariul existen\ei \[r[ne=ti. Plecarea ]n armat[ a lui Marcu este
]nf[\i=at[ ca un ritual. Fl[c[ii se ]mbat[ =i sunt elegiaci, fetele fac
jur[minte, mamele pl`ng pe furi=, l[zile grele de lemn cu lac[te
ruginite sunt date jos din pod =i preg[tite pentru marea plecare.
+i, apoi, sentimentul trecerii =i ]mb[tr`nirii, triste\ea oamenilor
care se opresc din c`nd ]n c`nd =i privesc f[r[ ur[ ]n urm[: „+i
c`nd a fost mai frumos =i m`ndru s-a sf`r=it!…” Ce-i interesant
de observat ]n proza lui Sorin Titel este frumuse\ea =i complexi-
tatea moral[ a \[ranului, ]ndeosebi a femeii. Prozatorul nu face
analiza feminit[\ii, ci analiza vie\ii ]n care femeia este o mic[ di-
vinitate. Sofia din primele =i ultimele pagini din Femeie, iat[ fiul
t[u! tr[ie=te, parc[, ]n afar[ de timp, ca un simbol al duratei =i al
iubirii ]n singur[tatea lumii. Nepo\ii =i str[nepo\ii vin din c`nd ]n
c`nd la ea, un copil o umile=te pun`nd-o s[-i c`nte, b[tr`na iart[
totul =i, ]n destinul ei de furnic[, duce mai departe, c`t s-o putea,

73 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
povara lumii ]ntregi. Sunt nota\ii str[lucite =i, din ele, \`=ne=te
imaginea arhetipal[ a mamei , ]nconjurat[ de o armat[ de rube-
denii, de v[ru\i =i m[tu=i cu pove=tile =i petrecerile lor. Sorin Ti-
tel nu-i, cu toate astea, un prozator al gloatei. E un prozator al
existen\ei obscure ]n care amestec[ miturile =i nelini=tile lui de
om cultivat. De aici vin impresia de fine\e intelectual[ a talentu-
lui, nota acut modern[ a romanului. Inautentice =i, la drept vor-
bind, inutile ]n roman sunt doar paginile despre Fran\a, prea
reporterice=ti (excep\ie fac nota\iile despre spital). Ele sunt ]ns[
pu\ine =i nu tulbur[ prea mult structura solid[ a c[r\ii.

74 Eugen Simion
D. R. POPESCU
Formula literar[ a lui D. R. Popescu (n. 1935) asociaz[, de re-
gul[, trei elemente: gustul pentru mister =i spectaculos, o intrig[
bogat[ =i, instalat ]n inima nota\iei realiste, poeticul , manifestat
]n preferin\a pentru simboluri. Acestea din urm[ sunt variate =i
acoper[ un spa\iu vast de via\[, unde e vorba mereu de crime,
iubiri tragice, c[l[torii bogate ]n evenimente, personaje ciudate,
chiar diabolice, animale malefice etc. }ntr-o pagin[ de D.R. Popes-
cu se concentreaz[ toate nuan\ele pe care existen\a obi=nuit[ le
poate cuprinde, de la asasinat la poezia naturii, antren`nd un
num[r impresionant de istorii pe care memoria naratorilor (sunt
totdeauna mai mul\i naratori ]n c[r\ile sale), le dilat[, modi-
fic`ndu-le ]n\elesul ori de c`te ori sunt reluate. Via\a apare astfel
ca o poveste confuz[, ne]ncheiat[, constituit[ dintr-un amalgam
de fapte, bune =i rele, ur`te =i frumoase, verosimile =i neverosi-
CUPRINS

75 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
mile, care se agreseaz[ reciproc =i se ]ng[duie cu dificultate. }nf[-
\i=`nd-o, prozatorul nu inten\ioneaz[ s-o ordoneze =i s-o judece
more geometrico . La sf`r=itul c[r\ii, istoriile sunt tot at`t de tul-
buri, contradictorii, iar cititorul este silit s[ caute el ]nsu=i un sens
=i s[ dea o solu\ie.
Ideea c[ scriitorul nu trebuie s[ introduc[ ]n oper[ o realitate
gata f[cut[, o via\[ dinainte hot[r`t[ e foarte modern[. Realistul
mai vechi prezenta o lume deja explorat[, digerat[ (zice cineva
ironic) =i oferit[ spre consumare publicului printr-o scriitur[ fru-
moas[. El cunoa=te ]ncheierea dramei =i =tie dinainte ce vor face
destinele pe care le-a adoptat pentru o vreme: le d[ drumul ]n
lume ca ]nving[tori sau ]i va pierde din vedere la o cotitur[ a
nara\iunii. Neprev[zutul, surpriza, r[sturnarea spectaculoas[ a
vie\ii personajelor astfel elaborate sunt dinainte calculate, spre
uimirea cititorului, care are iluzia c[ asist[ la o istorie desf[=urat[
sub ochii lui. Se creeaz[, astfel, iluzia simultaneit[\ii , =i lectorul
are naivitatea (frumoasa naivitate) s[ cread[ ]n ea.
Prozatorul mai nou nu mai vrea s[ cultive aceast[ iluzie =i,
lu`ndu-=i un colaborator pre\ios (acela=i lector ]ng[duitor), ana-
lizeaz[ o lume despre care nu =tie ]nc[ nimic, o lume subiectiv[,
]n curs de constituire. El nu d[ iluzia simultaneit[\ii (falsei
simultaneit[\i), se situeaz[ chiar ]n simultaneitate , accept[ riscul
lucrului necunoscut =i renun\[ la orgoliul de a se ]nf[\i=a dinaintea
cititorului ca un creator atoate=tiutor, ci doar ca un umil c[ut[tor
de adev[r ]ntr-o lume de relativit[\i. Un roman, spune Robert
Pinget ]n ni=te inteligente Pseudoprincipii de estetic[ , este „un amal-
game d’histoires qui s’enchevêtrent et dont à premiére vue res-
sort une maniére de verité moyenne que le lecteur localise mal,
mais qui ne le déroute pas trop, car elle s’énonce en termes sim-
ples et selon les thémes familiers que j’ai dits. L’esprit s’accroche
involontairement à quelques mots-clefs, tels forêt, maison, larcin,
meurtre, viol, fuite, promenade et caetera, ne se doutant pas que
je le mène ailleurs par le truchement justement de cette simpli-

76 Eugen Simion
cité qui normalement conduit à reconna]tre des situations déjà
connues de lui. Ce lecteur peut donc très bien «marcher», pourvu
qu’il ne soit pas trop exigeant sur la vraisemblance…”
F[r[ s[ ]mping[ lucrurile p`n[ la acest punct, D.R. Popescu a
deprins din proza modern[ gustul de a relativiza adev[rurile
nara\iunii, =i istoriile sale, debitate repede, ]ntr-un stil colorat =i
]mpleticit, vorbesc ]n chip firesc de ]nt`mpl[ri nefire=ti =i de indi-
vizi ce tr[iesc normal ]n bizarerie. Un personaj (F , 1969) st[ ]n
v`rful unui plop, \ine ]ntr-o m`na o umbrel[ neagr[, ]n alta re-
ceptorul unui telefon =i spioneaz[ satul, zi =i noapte. Un altul,
profesor de desen, dispre\uind formele civiliza\iei, umbl[ descul\
=i d[ bun[ ziua vacilor, vaca fiind un animal sf`nt. Noe, lemnar =i
psihanalist al satului, construie=te o corabie ]nc[p[toare =i a=teapt[
]ncrez[tor potopul. O femeie teribil[, Ileana, se ]mpreun[ pe
acoperi=uri. Ic[, tat[l ei, pre=edintele machiavelic al satului, fost
actor de circ, are un picior de lemn =i un ochi de sticl[; un \[ran
alcoolic umbl[ cu o capr[ dup[ el, iar c`nd capra d[ semne denestatornicie, o ucide etc. Astfel de fapte se petrec ]ntr-un cadru
firesc de via\[ =i nu degradeaz[ substan\a realist[ a nara\iunii,
de=i liniile ei se deplaseaz[ adesea =i, ca ]n literatura fantastic[,
apare sentimentul de ruptur[ ]n coeren\a structurii.
Romanul F cuprinde, ]n fapt, trei nuvele legate ]ntre ele printr-
un personaj comun, Tic[, tipul confidentului justi\iar. Prima ( Ninge
la Ierusalim ) este mai degrab[ fantastic[, compus[ ]n genul prozei
lui Mircea Eliade. Un antrenor de fotbal c[l[tore=te noaptea pe o
vreme rea cu ma=ina =i, ]n timp ce ]=i aminte=te de un vis ur`t,
aude un miorl[it suspect. Apare =i o bab[ ]nf[=urat[ ]ntr-o gub[
maramure=ean[ =i ]nso\it[ de o pisic[. Baba e moart[ sau a fost
omor`t[, din neaten\ie, de antrenor? }n orice caz, el o urc[ ]n
ma=in[, apoi, cum ochii ei sticlo=i ]i dau g`nduri negre, o suie pe
caroserie =i-o leag[ temeinic cu funii. }n acest timp 20 de pisici
sar, url`nd infernal, din portbagaj. Echivocul cre=te c`nd, ajuns
la mili\ie, antrenorul constat[ c[ baba, sub ]nf[\i=area c[reia se

77 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ascundea, se pare, un t`lhar celebru, disp[ruse. Intervin =i alte
elemente spre a spori echivocul nara\iunii: un medic, prieten al
antrenorului, trecuse printr-o ]nt`mplare asem[n[toare cu deo-
sebirea c[ baba nu disp[ruse, ci fusese ]nmorm`ntat[ de medic
]n gr[dina casei, spre a fi apoi descoperit[ de poli\ie; =i ca =i acum,
baba ]n chestiune era un notoriu asasin travestit. Noapte , vreme
rea, vis (co=mar), pisic[ diabolic[, bab[ — metamorfoz[ ]n toat[
literatura popular[ a Diavolului =i simbol al vr[jitoriei maligne,
iat[ elementele prin care se exercit[ agresiunea fantastic[ (orice
crea\ie fantastic[ este o agresiune ]mpotriva simetriei realului, o
violentare a normalit[\ii! ) ]n proza lui D.R. Popescu. Povestirea
nu are o ]ncheiere =i nici nu poate avea, practic, vreuna, deoarece
orice precizie ]n plus ar distruge sentimentul de incertitudine din
care tr[ie=te, ]n fond, fantasticul. A ]nt`lnit sau nu antrenorul
teribila bab[, a v[zut, cu adev[rat, 20 de pisici s[rind din port-
bagaj sau totul este o n[scocire a fanteziei lui sub influen\a unui
vis r[u =i a unor ]nt`mpl[ri auzite de la al\ii? Regula este s[ nu=tim nimic precis din toate acestea.
Literatura fantastic[ modern[ ]=i scoate temele din existen\a
obi=nuit[, ocolind miraculosul, feericul, supranaturalul. D. R. Popes-
cu aplic[ =i ]n acest caz, cu bune rezultate, o tehnic[ verificat[ =i
d[ povestirii sale un cadru normal de via\[. Antrenorul despre
care este vorba se ]ntoarce de la Timi=oara de la un meci de fot-
bal, ascult[ radioul, mediteaz[ la soarta unui juc[tor excep\ional,
sabotat de antrenori mediocri, asist[ la un accident de tren, se
adreseaz[ la urm[ mili\iei relat`nd o fapt[ care, dealtfel, nu se
poate verifica, personajul urmeaz[, cu un cuv`nt, un itinerar nor-
mal, =i tocmai acest =ir de fapte banale face posibil[ (=i verosimil[)
inser\ia elementului fantastic ]n nara\iune.
Cursul faptelor este mai iute =i intriga mai complicat[ ]n cea
de a doua parte a romanului ( Boul =i vaca ), ce se poate, dealtfel,
deta=a =i citi ca un bun roman poli\ist. Prozatorul este interesat
de psihologia crimei, ]n sensul lui Dürrenmatt, ]n lumea iner\iilor

78 Eugen Simion
rurale. Nara\iunea ]ncepe cu relatarea unei agonii =i se ]ncheie
cu sugestia potopului. }ntre aceste dou[ trepte, un lung =ir de asa-
sinate, anchete, confesiuni adev[rate =i false, dela\iuni ce se con-
tinu[ =i se l[muresc, ]n parte, ]n povestirea urm[toare, Cele =apte
ferestre ale labirintului , care =i aceasta se sf`r=e=te cu o crim[. De
data aceasta este ucis procurorul, cel care voise s[ dezlege firele
unei ac\iuni complicate =i salvase un inocent ce-=i asumase o crim[.
Inocentul omoar[ pe salvatorul s[u, s[v`r=ind, astfel, un act sim-
bolic: procurorul devenise culpabil prin ]ncercarea de a da la o
parte misterul ce st[p`ne=te peste o lume plin[ de tragedii irecu-
perabile. }ns[ aceasta poate fi o justificare fantezist[. Ceea ce e
sigur =i d[ farmec acestei nara\iuni ]n care se concentreaz[ mate-
ria a 10 filme de groaz[ este, ]n afar[ de puterea de inven\ie a
prozatorului, =tiin\a de a crea o atmosfer[ unde tragicul =i grotes-
cul, crima =i sfin\enia tr[iesc laolalt[.
}n satul lui D.R. Popescu se petrec tragedii shakespeareene.
Povestirea ]ncepe cu anun\area unei agonii. La c[p[t`iul Marieilui Vasile Ciulama se perind[ neamurile, vecinii care, sub impre-
sia mor\ii apropiate, simt nevoia s[ vorbeasc[ mult, povestirea fi-
ind o form[ de ap[rare. Din dialogurile lor fragmentate, confuze
se poate reconstitui istoria dur[ a unei familii \[r[ne=ti ]n epoca
noastr[. Maria =i Vasile Ciulama avuseser[ mai mul\i fii =i to\i
pieriser[ ]n ]mprejur[ri neclare. Manoil[, cioban, a fost g[sit mort
]ntr-o mla=tin[. Din P[un, alt fiu, donjuanul satului, n-a mai r[mas
dec`t scheletul. Fusese omor`t, t`r`t ]n p[dure =i devorat de =obo-
lani. Un ginere, Gogu, a stat degeaba la ]nchisoare, victim[ a unei
]nscen[ri de furt din avutul ob=tesc. }n fine, b[tr`nii =i nepo\ii au
fost deporta\i la Frumu=ica, ]n urma unui aranjament local de care
nu este str[in, iar[=i, diabolicul Ic[. Cine a s[v`r=it acest m[cel =i
]n ce scop? Un nume revine, adesea, ]n discu\ie, Ic[, ]ns[ Ic[ fu-
sese =i el ucis ]ntre timp (i se t[iase capul cu sapa), =i din comen-
tariile \[ranilor se deduce c[ =i al\ii ar fi implica\i. Moise, direc-
torul =colii viticole, d[ o explica\ie posibil[ a faptelor, zic`nd c[

79 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
la originea lor ar sta voin\a de putere a defunctului Ic[. Fostul
actor de circ venise ]n sat =i-=i c[s[torise fiica, frumoasa Ileana,
cu Celce, un spirit primar, posesiv, devenit repede un ]ncornorat
primejdios. Ileana ]l umile=te =i-l ]n=al[ ]n circumstan\e insolite.
Am citat mai ]nainte ca loc de refugiu pentru insa\iabila femeie
acoperi=ul casei conjugale, ]ns[ de regul[ tr[darea se petrece ]n
gr[dina special amenajat[ de Celce cu flori =i plante rare. Pe aici
trec b[rba\ii din toate genera\iile satului, ]n timp ce Celce este
\inut departe =i umilit. Din r[zbunare, Celce ar fi ucis pe P[un =i,
tot el, ]mpreun[ cu Dimie, ar fi omor`t, din motive de data aceasta
obscure, pe Manoil[. Ic[ a f[cut din Celce un instrument al dorin\ei
lui de putere =i, ]ncuraj`ndu-l s[ omoare, inten\ioneaz[ s[ rea-
lizeze, dintr-o dat[, dou[ lucruri: s[ domine, prin teroare, satul
=i s[ ]nt[reasc[ sentimentul de vasalitate a ginerelui.
Explica\ia lui Moise este coerent[, verosimil[, ]ns[ discutabil[,
\in`nd seama de =iretenia personajului =i de pl[cerea lui de a fa-
bula. Mai mult, Moise ar fi el ]nsu=i un criminal =i ]ncercarea de astabili o leg[tur[ ]ntre evenimente are scopul (cel pu\in a=a cred
Don Iliu\[ =i Tic[) s[ ]ndep[rteze pe curio=i de cauza real[ a at`tor
tragedii. }ns[ nici aceast[ ]ndoial[ nu ne face s[ progres[m, c[ci
amintirile lui Tic[, martor, dup[ c`te ]n\elegem, la un asasinat
comis de Moise, nu sunt sigure, iar Don Iliu\[ recunoa=te c[ ceva
este adev[rat ]n povestirile directorului Moise, =i anume fic\iunea:
„Tu vorbe=ti foarte mult despre mor\i =i despre o stare a materiei
care nu mai este, s-a destr[mat =i s-a risipit. +i ]n fa\a acestei ma-
terii care se distruge ireversibil tu =tii c[ singura form[ care este
eternitatea este povestirea.” }ns[ Moise alege din ]nt`mplare partea
]ntunecat[, p[catul, pedeapsa =i, ]nc[ o dat[, ]n ce scop? R[spunsul
ar fi c[ directorul inventeaz[, creeaz[ raporturi verosimile ]ntre
ni=te ]nt`mpl[ri tragice, voind sa dea oamenilor care au ie=it din
aceste tragedii o justificare lini=titoare =i s[ treac[, astfel, ]n umbr[
participarea lui la aceste evenimente.
Exist[ =i alt[ versiune a faptelor, =i aceasta implic[ ad`nc per-

80 Eugen Simion
sonajul dinainte ]n istoria acestor ]nt`mpl[ri necurate. Tic[, fiul
]nv[\[torului Dun[rin\u =i nepotul Mariei, muribunda, asistase
nev[zut la uciderea lui Manoil[ de c[tre Moise. }nt`mplarea ]l
dezechilibrase =i t`n[rul n-are curajul sa m[rturiseasc[ ceea ce
v[zuse. Alt martor, Nicolae, confirm[ mai t`rziu c[ Moise (vic-
tim[, =i el, al unui accident de tren) fusese un cinic =i omor`se,
cu adev[rat, f[r[ scrupule. }ns[, abia ie=i\i din aceast[ p[dure de
fapte fioroase, c[dem din nou ]n incertitudinea cea mai mare, c[ci
Nicolae omoar[ cu un briceag pe Tic[, procurorul care se apropi-
ase mai mult de adev[rul faptelor. Relieful nara\iunii se ]ntunec[
]nc[ o dat[. D. R. Popescu nu renun\[ la tehnica pe care =i-a ales-o
=i cartea se ]ncheie, cum ]ncepuse, sub semnul relativit[\ii eveni-
mentelor.
Din num[rul mare de personaje care se mi=c[ ]n acest roman
extrem de dinamic re\inem, ]n leg[tur[ cu ideea de mai sus, dou[
tipuri: unul reprezint[ spionul (confidentul, martorul), cel[lalt —
o spe\[ curioas[ de uciga= vorb[re\, imaginativ , cinic, cu un mare
apetit de putere. Tic[, Dimie, Nicolae intr[ ]n prima categorie.
Ic[, Celce, Moise ]n cea de a doua. Un spion poate fi ]n acela=i
timp un uciga= =i invers. Dimie care supravegheaz[ din v`rful plo-
pului mi=carea satului a participat la uciderea lui Manoil[. Moise,
care spune adev[rul despre Ic[ =i Celce, a omor`t pe Manoil[ =i
pe o t`n[r[ \[ranc[, Leopoldina, =i a pus la cale numeroase alte
asasinate morale. }n fine, Nicolae, confidentul lui Moise, ucide
cu adev[rat dup[ ce ]=i asumase o crim[ imaginar[.
Trecerea ]n prima categorie vine =i dintr-un sentiment aproape
general de culp[ pe care ]l au ni=te indivizi care au participat,
direct sau indirect, la provocarea unor mari tragedii. Elocvent este,
pentru aceast[ situa\ie, Dimie. Instrument al lui Moise =i Ic[, Dimie
a ucis, a mistificat documentele prim[riei pentru a ]nfunda fa-
milia lui P[un, apoi, c`nd toate acestea au trecut, el s-a exilat ]n
pomul amintit =i supravegheaz[ satul pentru a ]mpiedica r[ul s[
se manifeste. Dar este o convertire sincer[? Moise crede c[ nu.

81 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Izol`ndu-se ]n v`rful plopului, purt`nd cravat[ =i pantaloni tot-
deauna c[lca\i, Dimie vrea nu s[ se umileasc[, s[ se purifice de
r[ul pe care l-a f[cut, ci s[ dispre\uiasc[ satul asupra c[ruia nu
mai are nici o putere. Dintr-un motiv sau altul, Dimie este un sim-
bol al suspiciunii, sub forme, e drept, nebune=ti, comice. Lanter-
na pe care o \ine totdeauna la ]ndem`n[ pentru a lumina noap-
tea cur\ile oamenilor este, prin excelen\[, un obiect de spionaj =i
de teroare . Dimie s-a retras din lume, dar vrea, ]n continuare, s-o
supravegheze =i s-o ]nsp[im`nte. Ic[ a fost omor`t, Celce zace de
mult timp f[r[ s[ poat[ s[ moar[, victima (m[tu=a Maria) ago-
nizeaz[, el singur, Dimie, a supravie\uit =i scr`nteala lui traduce
o veche deprindere de a teroriza.
Mai complicat este cazul lui Nicolae Pop, dispre\uit de familie
=i de sat pentru lenea =i be\ia lui perpetu[. Un caz de psihanaliz[
]n proza lui D. R. Popescu. Nu singurul, dealtfel, c[ci Noe, t`mplar,
doctor =i filozof, utilizeaz[ metode freudiste empirice. Convingerea
lui este c[ orice boal[ are o cauz[ sufleteasc[ =i, pentru a lecuitrupul, trebuie sa lecuie=ti mai ]nt`i sufletul. Metoda se bazeaz[
pe stingerea obsesiei (complexului) printr-o opera\ie de convin-
gere. O terapeutic[ de acela=i gen folose=te =i procurorul Tic[ ]n
cazul lui Nicolae. Argumentul lui Nicolae e puternic: martor la
at`tea crime, intrigi =i, culpabil, pentru c[ a t[cut =i a tr[dat pe
oamenii pe care ]i stima, el a hot[r`t s[ ucid[ pe Moise pentru a
r[zbuna, astfel, multele umilin\e =i a ]mpiedica alte tragedii. Con-
fesiunile lui ofer[ o alt[ explica\ie asupra evenimentelor din sat.
Moise ar[tase numai o parte a adev[rului =i ascunsese alta, ]n
care era implicat. El, Nicolae, ]nso\ind pe Moise, a v[zut totul =i
poate lumina =i partea ]ntunecat[ a tragediilor ce au zguduit
acest sat lini=tit. Dar, s[ nu uitam, Nicolae este un bovaric, el ]=i
asum[ o crim[ pe care n-a s[v`r=it-o, de=i, omor`nd capra de care
se legase, are sentimentul c[ a ucis un om . Aceast[ ]nlocuire a
obiectului pentru a justifica o inten\ie la nivelul subcon=tientului
este frecvent[, =i psihanaliza a l[murit-o de mult. Nicolae este

82 Eugen Simion
tipul spionului pozitiv, ochiul =i urechea adev[rului. Slab, com-
plexat (infirm, lene=, alcoolic), el a fost mult[ vreme confidentul=i instrumentul lui Moise. St`nd ascuns sub pat, a asistat la uci-
derea Leopoldinei =i la umilirea lui Adolf, morarul, care, pentrua-=i salva moara, aduce ]n camera lui Moise pe so\ia lui, frumoasaAdolfi\a. Moise a distrus, apoi, via\a ]nv[\[torului Dun[rin\u, tat[llui Tic[, =i tot Moise, diabolic, ar fi ajutat pe Ic[ =i Celce laarestarea lui P[un, fabric`nd o prob[ fals[ (un pistol aruncat ]n
f`nt`n[). +tiin\a lui este de a inculca ideea vinov[\iei. C`nd, bru-
talizat[ de el, dup[ ce o sedusese, Leopoldina cade =i moare, Moiseconvinge pe Br[descu, b[rbatul, s[-=i asume crima. Dezorientat,b[rbatul accept[, a=a cum Dimie acceptase ideea c[ el l-a omor`tpe Manoil[, de=i faptele se desf[=uraser[ altfel. Moise e, pe scurt,un cinic cu o imagina\ie pervers[. Povestirea reprezint[, pentru
el, mai pu\in o form[ de eternizare a evenimentului, dec`t o form[
de falsificare a istoriei. Deviza lui e c[ „totul este posibil, fiindc[totul e imposibil” =i c[ istoria este „un joc, un tangou sau un vals,o direc\ie a pa=ilor, un ritm…” Omor`ndu-l (]n subcon=tient), Nico-lae, martorul , face un act de justi\ie imaginar[ =i, totodat[,
]ncearc[ s[ se vindece de un complex. A c[zut — zice el — „=i
atunci lumina a crescut ca o mare lini=te ]n jurul meu: sc[pasem”.
Ins[ sagacele Tic[ dovede=te c[ totul este o inven\ie =i ]ncheiereao cunoa=tem. Martorul devine, realmente, criminal , =i planurile
se confund[ definitiv. Istoria a culpabilizat pe to\i, martori =iuciga=i, pentru c[ inocen\a tr[ie=te mereu ]n preajma vinov[\iei=i, de la un punct, se confund[ cu ea.
* * *
Tot cu o moarte ]ncepe =i romanul Cei doi din dreptul |ebei
sau Cu fa\a la p[dure (1973): „+tefan st[tea pe pat =i lum`n[rile
ardeau ]n jurul lui”… =i continu[, ca =i ]n F, cu un priveghi unde
se discut[ ]nt`mpl[ri pe care le ]n\elegem mult mai t`rziu, c`nd
filmul acesta zdren\uit se va ]ntregi, =i din dialogurile fragmen-
tare ale personajelor putem trage un sens.

83 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Tema c[r\ii este simpl[ =i reia vechiul motiv al dragostei neferi-
cite dintre doi tineri care fac parte din comunit[\i ]nvr[jbite. Ilie
=i Ilona se iubesc =i, pentru a sc[pa de r[zbunarea lui Tibi, fratele
fetei, fug ]n p[dure, unde tr[iesc ca s[lb[ticiunile, adic[ ]n ino-
cen\[, sub ochii binevoitori ai unui b[tr`n utopist, G[l[tioan. Tibi
ajunge pe Ilie =i cei doi vor muri lega\i de o salcie ]n timpul unui
bombardament. Morala povestirii se ]n\elege numaidec`t =i,
]ntruc`t faptele se petrec ]n vremea r[zboiului ]ntr-un sat arde-
lean locuit de rom`ni, maghiari, evrei, ea are un ]n\eles mai larg.
Atrocit[\ile frontului favorizeaz[ orgoliul na\ionalist ce produce,
la r`ndul lui, tragedii absurde ca cea dinainte. Un preot ortodox
este ]ntins pe cruce =i torturat ]n chip diabolic de ni=te adolescen\i
care n-au ]nc[ sentimentul cruzimii lor. Satul fiind apoi ocupat
de armata rom`n[, al\i adolescen\i, inocen\i =i cruzi ca cei dina-
inte, r[stignesc pe preotul catolic =i-i umfl[ burta cu pompa de
biciclet[. Cei doi sunt, apoi, p[r[si\i =i stau fa\[ ]n fa\[ ca ni=te
Cristo=i uci=i ]n condi\ii grote=ti.
Ca peste tot ]n proza lui D. R. Popescu trivialul alterneaz[ cu
diafanul, grotescul cu tragicul, cruzimea cu inocen\a. Disconti-
nuitatea stilului vrea s[ dea o idee despre discontinuitatea vie\ii,
caracterul nelogic, absurd al situa\iilor. Ni=te indivizi comenteaz[
un fapt ce s-a petrecut de mult =i frazele lor n-au nici un ]n\eles,
alunec[ paralel, ca ]n C`nt[rea\a cheal[ , pentru c[ fiecare de\ine
un adev[r =i adev[rurile nu converg. Moartea lui Ilie =i Tibi e co-
mentat[ mai ]nt`i de un evreu b[tr`n =i filozof, I\ic, =i de nevasta
lui, =i ]n discu\ia lor se aud =i voci str[ine, replici ]mprumutate,
acceptate, corectate, respinse. Cei doi p[\iser[ un lucru similar:
fata lor fugise de acas[ de frica p[rin\ilor habotnici cu un ofi\era=
rom`n =i fuseser[ g[si\i, dup[ oarecare vreme, mor\i ]ntr-un lan
de porumb. E de presupus c[ b[tr`nii, discut`nd cazul lui Ilie =i
al Ilonei, vor manifesta oarecare ]n\elegere. Ceea ce se =i ]n-
t`mpl[: b[tr`na evreic[ trece la cre=tinism, iar I\ic vrea s[ ]mpace
lucrurile.

84 Eugen Simion
Spiritul lui pacifist provoac[ replica intolerant[ a Ilonei, ad-
monestat[ la r`ndul ei de al\i martori ai tragediei. C[ci =i aici
reapare personajul martorului, spionului . O femeie cu apetit sexu-
al, Saveta, care ini\iase pe Tibi =i v[zuse ceva din ceea ce se
]nt`mplase pe |ebea, g[se=te c[ vinovat[ este Ilona, care prin dra-
gostea ei ira\ional[ ar fi ]mpins la moarte pe Ilie =i pe Tibi.
M[rturia este totu=i relativ[. Personajele v[d =i nu v[d ]n acela=i
timp. Pu=i ]n fa\a faptelor, ezit[, schimb[ vorba =i transform[, ]n
cele din urm[, pe am v[zul ]n am auzit . Cineva care relateaz[ o
]nt`mplare exprim[ aceast[ substituire, curent[ la personajele lui
D. R. Popescu: „+i i-a v[zut cineva acolo? Se zice. Asta ]nseamn[
c[ se poate. Eu nu cred dec`t ce v[d =i ce aud . Dar nu zic c[ nu se
poate. Ce e ]ngrozitor, de ce s[ nu se poat[? Sau poate c[ a visat
cineva…”
Personajul memorabil al romanului este Ciungu, din aceea=i
familie moral[ cu Noe din F. C`nd este evocat[ tragedia de pe
|ebea, Ciungu este absent. A murit, a plecat din sat, nu =tim, faptulnu are, dealtfel, importan\[. Ciungu are un picior de lemn =i face
sicrie, e, deci, ca =i Noe, lemnar, =i ca =i acela practic[ empiric
medicina. Specialitatea lui este vindecarea sterilit[\ii la femei.
Tratamentul este eficace, =i femeile, p`n[ atunci nefertile, nasc
copii care au, curios, ochii alba=tri ca ai lemnarului. Caz de
vr[jitorie, fire=te! Ciungu este un spirit speculativ =i detest[ =ovi-
nismul. C`nd I\ic este persecutat ca evreu de horthy=ti, Ciungu ]l
ascunde ]ntr-un sicriu =i-l salveaz[. Ni=te b[ietani ame\i\i de r[zboi
(]ntre ei, Tibi) ]l urc[ pe un m[gar =i-l poart[, batjocorindu-l, prin
sat. Lemnarul face fa\[ =i \ine discursuri din care nimeni nu
]n\elege nimic, dar care au totu=i un t`lc: „Domnilor, sunte\i ni=te
]ngeri! }ntr-adev[r ni=te ]ngeri pu=i pe =otii, nevinova\i =i cura\i
ca lacrima. +i cum s[ fi\i voi vinova\i de ceva, doar n-ave\i cap.
}ngerii n-au cap, ei au doar aripi =i capul lor e la Dumnezeu. +i
bine face\i! Voi sunte\i ]ngerii Domnului! A=a e =i adev[rat, nime-
ni nu g`nde=te cu capul lui, tot ce spunem este suma, \ine\i minte,

85 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
c[ doar adunarea p`n[ la o sut[ o cunoa=te\i, este suma g`ndurilor
celor ce ne ]nconjoar[ =i cu care tr[im =i voi tr[i\i ]n jur cu Dom-
nu, c[ci fiecare dintre voi fiind ]nger este o parte a Domnului nos-
tru iubit.”
Aceea=i nebunie ]n\eleapt[ o are =i alt personaj (absent =i el
din povestire), G[l[tioan-b[tr`nul, fost acordeonist la circ =i, dac[
re\inem bine am[nuntul, lupt[tor anarhist. Tr[ie=te izolat pe |ebea
=i, c`nd cei doi tineri, Ilie =i Ilona, fug din sat, el ]i prime=te ]n
casa de v`n[toare ]n care tr[ie=te, ]i ]mbrac[ ]n frac =i rochie de
mireas[, aprinde lum`n[ri lungi =i albe ]n sfe=nice =i toarn[ (se-
ria simbolurilor continu[) vin ro=u ]n c[ni de lut negru. Umbl[
pe picioroange, ]n timp ce p[durea este spintecat[ de obuze.
G[l[tioan este g[sit mort, cu o coroan[ de frunze uscate pe cap.
E limpede c[, form`ndu-=i un stil =i st[p`nind bine o tehnic[
epic[, D. R. Popescu le aplic[ ]ntr-un num[r nelimitat de cazuri,
schimb`nd, ]n func\ie de tem[, accentul de pe nota\ia realist[ pe
cea poetic[ =i invers. }n Cei doi din dreptul |ebei lirismul este mai
puternic dec`t ]n Dor =i F, favorizat =i de nota\ia discontinu[ ce
permite s[ creasc[ ]n spa\iile libere ale nara\iunii, ca ]ntr-o f`=ie
de bitum plesnit[, iarba aspr[ a simbolurilor. }ntre at`tea mor\i
=i fapte atroce d[m peste detalii poetice =i fantastice: o veveri\[
alb[ ron\[ie alune pe malul unui lac s[rat, 7 vaci grase =i 7 vaci
slabe se scald[ =i mugesc de pl[cere, o g[in[ st[ pe gard =i as-
cult[ versuri ungure=ti spuse de un c`ine iste\, un oarecare +tefan
(nu se =tie dac[ este vorba de cel ce st[tea ]n sicriu sau de altul,
autorul avertiz`ndu-ne doar: „s[ nu-l confund[m pe +tefan cu
+tefan!”) +tefan, deci, trece lacul s[rat ]n picioare =i pletele lui
ard ]n fl[c[ri…
Detaliile nu sunt izolate, discursul epic al lui D. R. Popescu
are, c`nd presiunea faptelor cedeaz[, asemenea respira\ii lirice
calme, purificatoare. Am[nuntele se organizeaz[ uneori ]ntr-un
simbol mai general, cum este acela al celor doi tineri care se scald[
]n Amire=, ]n timp ce doi nem\i travesti\i ]n preo\i ucid cu auto-

86 Eugen Simion
matele pe G[l[tioan sau simbolul final al povestirii care ]nf[\i=eaz[
pe Ilona, scr`ntit[ de dragoste ca Ofelia, tr[ind singur[ ]n p[dure
=i al[pt`nd un pui de c[prioar[…
Romanul este ]n genere bine scris =i, ca ]n toata proza lui D.R.
Popescu, simbolurile sunt profunde. Nu i se poate repro=a dec`t
oarecare aplecare spre vorb[rie a personajelor =i abuzul de ma-
cabru, mai pu\in vizibil aici, mai accentuat ]n F.
* * *
Temele, personajele =i formula epic[ din F continu[ ]n V`-
n[toarea regal[ (1973), roman format din mai multe p[r\i care
pot fi citite =i ca nuvele autonome. Ac\iunea este plasat[ ]n acela=i
spa\iu imaginar (P[t`rlagele, C`mpule\, Turnuvechi) la care D.
R. Popescu va reveni =i ]n c[r\ile ulterioare. Un spa\iu epic =i un
ciclu romanesc prin care prozatorul fixeaz[ o lume postbelic[ ob-
sedat[ de violen\e vechi (crime, dispari\ii, dela\iuni) =i ]n c[utare
de solu\ii noi de existen\[. Ideea mai profund[ a acestor pagini
]n care istoriile se ]ntrep[trund =i se substituie, iar planurile tem-
porale sunt deliberat r[sturnate, este aceea sugerat[ deja ]n pro-
zele anterioare: amestecul de inocen\[ =i culpabilitate, rela\ia din-
tre putere =i adev[r ]ntr-o istorie (primele decenii postbelice) ]n
plin[ febr[ a prefacerilor sociale. D. R. Popescu o ilustreaz[ ]n
felul s[u, folosind mai multe perspective epice =i un stil care trece,
neprev[zut, de la sarcasm la elegie, de la reprezentarea grotescu-
lui =i a macabrului la notarea direct[, stenografic[ a faptelor de
via\[, pentru ca un capitol mai ]ncolo s[ deducem c[ tot ceea ce
p[rea adev[rul cel mai sigur s[ fie o ipotez[ fals[, o m[rturie su-
biectiv[ (romanul ca atare, =i nu numai acesta, ci toate prozele
lui D.R. Popescu se constituie dintr-un =ir de confesiuni, declara\ii,
amintiri care nu coincid) sau pur =i simplu o n[scocire a nara-
torului. }n F era sugerat[, de pild[, uciderea procurorului Tic[
Dun[rin\u, con=tiin\a structurant[ a romanului. }n V`n[toarea
regal[ , personajul reapare, nev[t[mat; ipoteza dispari\iei lui nu

87 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
se adevere=te, totul fusese, ca =i ]n alte cazuri, un joc al imagina\iei
epice, o crim[ care se ]nf[ptuise doar ]n reveriile tenebroase ale
naratorilor. Astfel de schimb[ri nu sunt izolate. }n V`n[toarea re-
gal[ fantasticul, miraculosul, macabrul, simbolicul, elementul
poli\ienesc, cronica evenimentelor prezente =i cronica imperfect[
a faptelor din trecut se combin[ ]n nara\iune =i ating chiar o anu-
mit[ performan\[ epic[, p[c[lind mereu cititorul. }ns[ p[c[lirea
face parte din scenariu, surpriza intr[ ]n stilul reprezent[rii, am-
biguitatea nu este numai un mod de a sugera complica\iile vie\ii,
dar chiar un stil de via\[.
Romanul — s[ accept[m indica\ia de pe copert[ — se deschide
cu un prolog ( Moartea este un arm[sar care nu se mai ]ntoarce ) ]n
care sunt anun\ate personajele (Tic[, Moi=e, Liliac, Vasile Cris-
toloveanu, Petru Gheorghe Ionescu, Ilie Manu, Patriciu…) =i c`teva
elemente epice ce vor fi par\ial l[murite abia ]n ultimele pagini
ale nara\iunii. Procurorul Tic[ Dun[rin\u, care caut[ s[ afle
adev[rul despre moartea (dispari\ia) tat[lui s[u, prime=te acumo scrisoare anonim[ prin care este informat c[ ]n burta unui cal
]ngropat ]n cimitirul animalelor se afl[ scheletul unui om. Primirea
scrisorii coincide cu dispari\ia unui oarecare Patriciu, administra-
torul =colii hortiviticole din C`mpule\. Deschidere de roman
poli\ist. Cine a trimis scrisoarea? Se afl[ sau nu se afl[ scheletul
unui om ]n locul indicat de scrisoare? De ce =i unde se ascunde
Patriciu? Ce leg[tur[ se afl[ ]ntre aceste fapte =i moartea ]nc[
nel[murit[ a ]nv[\[torului Horia Dun[rin\u? Iat[ ]ntreb[rile pe
care le sugereaz[ argumentul de la ]nceputul acestui roman ]n
care se ]nt`mpl[ multe fapte bizare =i naratorii rup mereu firul
cronologiei. }n prima secven\[, naratorul pare a fi anchetatorul
(Tic[ Dun[rin\u) =i credin\a lui este c[ „orice cercetare e inutil[,
fiindc[ cei care cunosc adev[rul nu vorbesc, iar cei care vorbesc
nu cunosc adev[rul. +i a=a r[m`ne un mister total…”. Credin\a
se confirm[, adev[rul iese pentru un moment la suprafa\[, apoi
dispare ]n r`ul tulbure al ]nt`mpl[rilor =i supozi\iilor. Acest pro-

88 Eugen Simion
log se petrece pe stadion la un meci de fotbal =i singurul fapt si-
gur este c[ b[nuielile procurorului merg spre Moise, personajul abil,
malefic, cunoscut din F, vinovat, probabil, de crimele din P[t`r-
lagele, greu ]ns[ de dovedit pentru c[ „el niciodat[ nu s[v`r=ise
nimic cu m`na lui, =i de-aici ]i venea marea siguran\[ de sine,
=tiindu-se acoperit =i deci invulnerabil. Un asemenea om nu putea
fi ]nvins dec`t l[s`ndu-te mereu ]nvins de el, ca s[-=i descopere
c`t de c`t armele =i oamenii prin care te ]nvingea”… Strategie
complicat[, condus[ cu r[bdare de procurorul Tic[ Dun[rin\u,
]ngreuiat[ de faptul c[, ]n P[t`rlagele, toat[ lumea fabuleaz[ =i
]nt`mpl[rile ajung ]n pagin[ dup[ ce trec printr-un lan\ de nara-
tori cu mintea sucit[ =i limbajul programatic ambiguu.
Except`nd secven\a expozitiv[ de la ]nceput, romanul este for-
mat din =ase nara\iuni la persoana ]nt`i, legate ]ntre ele printr-
un num[r de personaje (Moise, Tic[, doctorul D[nil[, Calaghero-
vici…) =i, ]n plan secund, prin istoria disp[rutului Horia Dun[rin\u.
Naratorii sunt Nicanor, student medicinist, de fel din P[t`rlagele,ziaristul Dumitru Pop, un p[durar al c[rui nume ]mi scap[, ]n
fine, Aurelia Cristoloveanu, fost[ elev[ la =coala hortiviticol[,
martor[ indiscret[ a intrigilor puse la cale de administratorul ge-
los =i diabolic Patriciu. Naratorul din prima nuvel[ ( Marea Ro=ie )
este un v[r al procurorului Tic[ =i tot el este =i eroul unei poves-
tiri fantastice, comparabil[ ]n plan estetic cu aceea liminar[ din
F (Ninge la Ierusalim ). Ca =i acolo, un individ necunoscut merge
pe vreme de ploaie ]ntr-o noapte rea, =i trece printr-un =ir de
]nt`mpl[ri inexplicabile. Stilul Eliade =i, ]n genere, stilul fantasti-
cului modern este complicat prin ruperi dese de planuri temporale
=i fuga ]n mici nara\iuni adiacente.
Dar iat[ datele povestirii: naratorul (numitul v[r) r[m`ne cu
ma=ina ]n pan[ ]n p[durea Miersigului (“ca ]ntr-o pe=ter[ de
lemne”) =i este recuperat de o „Pobed[“ veche ]n care se afl[ dou[
femei ]n negru =i un =ofer ciudat. Femeile sunt surori =i se ceart[
ur`t ]ntre ele. Una e tuns[ scurt =i pare a avea voca\ie de intri-

89 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
gant[. Naratorul ]i spune +col[ri\a, Circ[reasa. Cealalt[ este asis-
tent[ la un spital (“cea mai b[tr`n[ sp[l[toare de fese =i de puroaie
din spital”) =i duce cu sora ei o b[t[lie aprig[, insult[toare. Sunt
referiri =i nume de indivizi pe care cititorul nu le ]n\elege =i nu le
re\ine. Femeile ]n doliu ]ncurc[ anii, datele, dar aceast[ ]ncurc[tur[
e general[ =i face parte, cum am zis, din stilul prozei lui D. R.
Popescu. V[rul ]n cauz[ anun\[ moartea lui Moise (“i-am v[zut =i
morm`ntul”), iar +col[ri\a care a jucat, dup[ toate probabilit[\ile,
un rol nefast ]n via\a politic[ a jude\ului sus\ine ideea c[ Horia
Dun[rin\u nu e mort, e doar ascuns de fric[. Circ[reasa, ]nso\it[
acum de un =arpe de plastic, fusese, se pare, pe timpuri asesoare
popular[ =i b[gase groaza ]n oameni prin pedepsele teribile date
de ea. Dar toate acestea sunt relative, Moise reapare ]n povesti-
rile ulterioare ( O bere pentru calul meu, Ploile de dincolo de vreme ),
Horia Dun[rin\u nu d[ ]n nici un fel semne de via\[. Alte istorii
(despre un anume Ieremia, un arivist local, sau despre Ic[, per-
sonaj mai bine identificat ]n F) ]ndep[rteaz[ nara\iunea de la li-
nia principal[. Este, cum am semnalat deja, un procedeu la mijloc
=i el const[ ]n a sugera haosul, incoeren\a, labirintul din mintea ,
indivizilor, care nu-i dec`t un reflex al labirintului istoriei. Ei nu
se pun niciodat[ de acord ]n privin\a unui fapt, ]n cazul de fa\[
(=i ]n toate povestirile din ciclul F) asupra vie\ii =i mor\ii ]nv[-
\[torului Horia Dun[rin\u, rana vie a acestor con=tiin\e culpabile
sau culpabilizate.
Linia fantastic[ din Marea Ro=ie , trec`nd prin aceast[ p[dure
de supozi\ii, aluzii, deturn[ri de la cronologia faptelor, confesiuni
subiective incontrolabile, cap[t[ spre sf`r=itul nara\iunii o nuan\[
poli\ist[ (]n maniera Poe, Eliade): naratorul ajunge noaptea ]n
casa celor dou[ femei, fumeaz[ o \igar[, ]=i uit[ tabacherea de
argint =i, c`nd vine a doua zi s-o ridice, afl[ c[ b[tr`nele ]n negru
fuseser[ ucise de dou[ s[pt[m`ni. Stupoare, suspiciune din partea
vecinilor, alerta autorit[\ilor, ]nc[p[\`narea naratorului de a
sus\ine c[ a c[l[torit cu o noapte ]nainte cu femeile ]n cauz[ =i a

90 Eugen Simion
b[ut o cafea ]n casa lor. Ofi\erul de mili\ie Liliac ]l suspecteaz[ de
crim[, doi indivizi (un medic psihiatru =i un poc[it), vecini cu
femeile ucise, cred c[ t`n[rul este un criminal nebun, ]ns[ fapt
sigur este c[, atunci c`nd se face reconstituirea, tabachera de
argint se afl[ pe masa din sufragerie. Prozatorul nu d[ o explica\ie
logic[ acestei ]nt`mpl[ri ciudate =i, la drept vorbind, nu exist[
una care s[ l[mureasc[ un =ir de fapte care nu concord[ ]ntre
ele. Fiecare martor are adev[rul lui =i adev[rul nu acoper[ dec`t
o parte din elementele povestirii. Anchetatorul Liliac este aproape
sigur c[ naratorul aiurit e criminalul ]ntors la locul faptei, iar cri-
minalul are la r`ndul lui motive s[ cread[ c[ adev[ratul vinovat
este ]nsu=i ofi\erul de mili\ie. Acesta din urm[ d[ pe fa\[ morala
nara\iunii: „N-a= vrea ]n ruptul capului s[ m[ g`ndesc c[ Marea
Ro=ie este o mare de s`nge unde este inutil s[ mai cau\i adev[rul
petrecut c`ndva, cred doar c[ uneori e greu s[ g[se=ti o solu\ie,
r[ul =i binele fiind adesea ]ngem[nate, tr[iesc ]mpreun[, nu ]n
stare pur[, =i oric`t ai da cu toiagul (fiind ni=te ipoteze uneoripur =i simplu imaginare), apa nu se d[ ]n l[turi sau lipse=te Moise
cel b`lb`it ca s[ s[v`r=easc[ minunea”… Moise din Biblie , bine-
]n\eles, „cel scos din ap[“, c[ci Moise din prozele lui D. R. Pope-
scu este mereu prezent, inventiv ]n acest labirint pitoresc =i bi-
zar care este satul descris ]n F , V`n[toarea regal[, O bere pentru
calul meu …
Nara\iunea urm[toare ( Frumoasele broa=te \estoase ) schimb[
c`mpul epic, modific[ =i naratorul =i, ]ntr-o oarecare m[sur[, ti-
pologia. }ns[ ]n planul profund =i ]ndep[rtat al povestirii, r[m`ne
rela\ia Horia Dun[rin\u — Calagherovici — G[l[tioan — Moise.
Ea revine ]n toate cele =ase p[r\i ale romanului =i va fi reluat[ =i
]n c[r\ile ulterioare. }n jurul acestui ax epic (cu implica\ii politice,
morale, existen\iale) se grupeaz[ un num[r enorm de alte istorii,
personaje, fapte m[runte de via\[, dialoguri care trec de la un
narator la altul =i, bine]n\eles, se amplific[ =i se deformeaz[. Au-
torul (naratorul) este de p[rere c[ multe am[nunte notate ]n pagi-

91 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
nile nara\iunii n-au semnifica\ie =i, ]n genere, nu conteaz[ ce spune
un personaj pentru c[ el nu spune adev[rul, iar c`nd ]l spune nu-i
vorba dec`t de adev[rul lui, nu de adev[rul obiectiv. Sunt posibile,
]n consecin\[, „mai multe variante plauzibile, mai multe adev[ruri
[…] =i mai multe erori”. Prozatorii de tip tradi\ional cred ]n putin\a
spiritului de a ajunge la adev[r =i pun, de regul[, ordine ]n h[\i=ul
faptelor contradictorii, elimin`nd din principiu ceea ce este
inesen\ial, nesemnificativ. Prozatorul modern are con=tiin\a
semnifica\iei, ]n ordine epic[, a nesemnificativului din via\[ =i
noteaz[ ]n paginile romanului g`ndurile lui privitoare la acest fapt:
„Toat[ aceast[ descriere nu are nici o importan\[; fiindc[ un
impiegat de 104 kilograme n-are nici o ]nsemn[tate nici intr-o
gar[ unde singura sa fapt[ ie=it[ din comun este c-a spart cu co-
tul termometrul farmaciei; fiindc[ ]n acea zi putea s[ fie mai cald
sau s[ existe o alt[ tr[sur[ ]n sta\ie, sau Petru Ionescu s[ n-aib[
un geamantan scorojit =i deci s[ nu simt[ nevoia s[ se urce ]ntr-o
tr[sur[; fiindc[ putea s[ nu existe cafea, sau Iolanda s[ fie ple-cat[ ]n ora= =i soneria s[ fie stricat[. Balzac putea s[ lipseasc[ =i
el, ori s[ fie ]nlocuit cu Seneca, ori cu oricine. Toate aceste
am[nunte, inclusiv ora sosirii acceleratului, inclusiv luna =i anul,
puteau s[ lipseasc[. Clima, ora=ul, dimensiunile =i numele pro-
tagoni=tilor, tot acest decor „]n spa\iu =i ]n timp” nu valoreaz[
nici m[car c`t o str[mo=easc[ „ceap[ degerat[“ dac[ protagoni=tii
nici ei nu valoreaz[ nimic. Pe cine mai poate s[-l intereseze ce-a
zis Petru Ionescu? Pe nimeni. Nu se mai poate suporta ambalajul
exact al faptelor, s-a dep[=it de mult… Da, e ]ngrozitor s[-\i
]nchipui c-ar trebui s[ supor\i un Hamlet povestit de un prozator:
«}n Danemarca (o descriere c`t mai am[nun\it[ asupra climei;
apoi num[rul locuitorilor, locuitorilor pe kilometri p[tra\i etc.)»
Nu. Iar ]n cazul lui Petru Ionescu, de o mie de ori nu. Nu se anun\[
un erou, fiindc[ ]n prima sa replic[, ]n momentul c`nd este sin-
gur =i deci nu-l oblig[ nimeni s[ nu fie sincer fa\[ de sine, el spune
r[spicat o minciun[ grosolan[: c[ Ilie Manu este mort. Ilie Manu

92 Eugen Simion
tr[ia.” +i patruzeci de pagini mai ]ncolo, dup[ ce nara\iunea a
]nregistrat un num[r enorm de alte am[nunte ]ndep[rtate de firul
epic central:
„Toate acestea n-au nici o importan\[. Unele am[nunte mai
deosebite s-au uitat, ori nu s-au aflat niciodat[, altele poate sunt
eronate; ]ns[ nu conteaz[, cum nu conteaz[ nici ce-a spus exact
baba Sevasti\a ]nainte de-a pleca ]n Brani=te sau c`nd se ]nt`lnea
cu Don Iliu\[, nici starea mintal[ a Iolandei, nici altceva nu con-
teaz[.”
Este la mijloc, bine]n\eles, o =iretenie a prozatorului =i =irete-
nia are un nume ]n retoric[. Te ]ndoie=ti de ]nsemn[tatea unui
fenomen =i, ]n acest timp, ]l notezi cu exactitate. Sugestia este c[
scriitura trebuie s[ prind[ toate culorile realului, indiferent de ceea
ce crede naratorul despre importan\a lor, pentru c[ indivizii tr[iesc
]ntr-o lume amestecat[, impur[, incongruent[. Nu-i nimic de
obiectat ]mpotriva acestei teorii, proza modern[ valorific[, indis-
cutabil, inesen\ialul, banalul, consider`nd (de la Flaubert ]ncoace)c[ destinul se reveleaz[ prin nimicurile vie\ii. Dar teoria este nu-
mai par\ial aplicat[, pentru c[ nici un prozator nu poate nota tot
ce g`nde=te, ce face =i ce spune un individ ]ntr-o zi. I-ar trebui
sute de caiete, mii =i poate zeci de mii de pagini care s[ transcrie
o asemenea epopee a derizoriului. O selec\ie, o ordine exist[, pe
fa\[ sau ]n ascuns, ]ntr-un text care vrea sa spun[ ceva despre
destinul unui individ sau al unei colectivit[\i umane. }n V`n[toarea
regal[ am[nuntele parazitare sunt mai reduse, ]n O bere pentru
calul meu ele anihileaz[ ]n bun[ parte pagina epic[, =i nu at`t
am[nuntele, c`t dezordinea lor, fragmentarea discursului, deschi-
derea la infinit a parantezelor.
Dar s[ revenim la tema prozatorului. }n Frumoasele broa=te \es-
toase este urm[rit[ o alt[ istorie obscur[, aceea a lui Ilie Manu, a
so\iei sale, Iolanda, =i a unui tip bizar, Petru Gheorghe Ionescu,
care face comer\ tenebros cu cenu=a mor\ilor sau a celor presupu=i
mor\i. Naratorul este, aici, ziaristul Dumitru Pop, care relateaz[

93 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
prietenului sau, Tic[ Dun[rin\u, ceea ce a auzit de la al\ii =i, mai
rar, ceea ce a v[zut cu ochii s[i. Numitul Ilie Manu, prieten cu
Calagherovici =i, deci, cu Horia Dun[rin\u, fusese ]nchis ]n urma
unei intrigi locale, iar so\ia lui, Iolanda, a=teapt[ s[ nasc[. Feme-
ia este vizitat[ noapte de noapte de o n[luc[, e obsedat[ de cru-
cile albe =i le vede cobor`nd din cimitir. Baba Sevasti\a, prietena
ei, st[ de vorb[ cu strigoii =i mai t`rziu (]n O bere pentru calul
meu) inspecteaz[ noaptea iadul =i aduce de acolo ve=ti despre
cunoscu\ii din P[t`rlagele. Ilie Manu e dat mort =i Petru Gheo-
rghe Ionescu transport[ ]ntr-un geamantan jerpelit cenu=a lui. }ns[
totul este o fars[ sinistr[. Ilie Manu tr[ie=te =i, ]n ]nchisoare, d[
peste un paznic primitiv =i diabolic (Bondoc) care s[v`r=e=te, dup[
toate aparen\ele, crime abominabile. Din discursul epic fragmen-
tat, cu un num[r derutant de voci narative, ]n\elegem c[ omul
onest, Calagherovici, fost ilegalist, fusese eliminat de G[l[tioan
]n complicitate cu Moise =i al\ii. Ilie Manu, victim[ ca =i Horia
Dun[rin\u, a aceleia=i conjura\ii, iese din ]nchisoare =i, pentru c[sufer[ de ochi, Iolanda ]i stoarce din s`nii ei volumino=i lapte de
mam[ pentru a-i limpezi vederile. Aceea=i Ioland[, terorizat[ de
femeia de fum cu copilul ei negru de m`n[, lipe=te lum`n[ri pe
spatele broa=telor \estoase =i broa=tele se mi=c[ ordonat =i halu-
cinant prin gr[dina cuprins[ de cea\[. Faptele au, =i aici, o de-
schidere simbolic[.
Romanul ]=i schimb[ din nou c`mpul de observa\ie =i nara-
torul ]n partea a IV-a ( Linii colorate ). Cel care relateaz[ acum se
cheam[ Nicanor, student medicinist, =i el aduce date din lumea
universitar[. Alt r`nd de drame, alte personaje, alte istorii crude
=i tenebroase. Capacitatea de inven\ie ]n cascad[ a indivizilor
descri=i de D. R. Popescu este fabuloas[. La prima vedere, istori-
ile relatate aici (suferin\ele asistentului universitar Dealatul,
moartea actorului Marius F[r[, incompeten\a fudul[ a profesorului
Dun[re, cinismul poetului mercenar Ion Logofet, scenele amuzante
=i grote=ti din sala de disec\ie) n-au nici o leg[tur[ cu tema c[r\ii,

94 Eugen Simion
apoi se observ[ c[ o rela\ie exist[: studentul recalcitrant Nicanor
este din P[t`rlagele =i ]n copil[rie umblase prin sat pe catalige,
fiind unul dintre martorii ( spionii ) evenimentelor de acolo. Exi-
st[ =i un al doilea plan, simbolic, al nara\iunii care se leag[ de
cel dinainte =i anume: Nicanor descoper[ adev[rata boal[ a unui
pacient aflat ]n grija impostorului cu titlu academic, profesorul
Dun[re. El caut[, cu alte cuvinte, adev[rul =i, c`nd ]l afl[, este
dezam[git pentru c[ adev[rul ]nseamn[ pentru pacientul Cristescu
moartea iminent[. Asistentul Dealatul, care trecuse nevinovat
printr-o deten\iune grea =i e p[r[sit de femeile pe care le iube=te,
este ]ns[ de p[rere c[, indiferent de consecin\ele tragice, adev[rul
trebuie c[utat =i g[sit. C`nd studentul s[u Nicanor pune diagnos-
ticul real, ]i prinde degetele =i i le s[rut[. O umilin\[, iar[=i, sim-
bolic[. Nicanor, Dealatul, Tic[ Dun[rin\u, Dumitru Pop fac parte
din aceea=i familie moral[ =i reprezint[ ]n proza lui D. R. Popes-
cu (cea din ciclul F) ra\iunea inflexibil[ ]ntr-o lume str`mb[, con-
fuz[, lovit[, cum se sugereaz[ ]n cea mai ]ntins[ =i cea mai bun[nara\iune din roman, de o boal[ teribil[ (turbarea). Substan\a
c[r\ii =i for\a epic[ a prozatorului se v[d mai limpede ]n aceste
pagini dense, scrise ]n dou[ registre: unul realist, cobor`t spre
zonele joase ale umanului, acolo unde vulgaritatea ia forme ma-
cabre, altul fantastic =i simbolic, adun`nd elemente din mistica
popular[ =i din folclorul slobod al satului.
V`n[toarea regal[ (povestirea de peste o sut[ de pagini cu acest
titlu) ]ncepe cu descrierea unei mor\i false =i continu[ cu co=ma-
rurile unui copil n[zdr[van, Nicanor, care asist[ la scene de de-
men\[ colectiv[: ]n P[t`rlagele intr[ turbarea ]n c`ini, ]n pisici,
]n =obolani, ]n vite =i, mai ales, ]n mintea oamenilor. E vorba de
una din acele molime simbolice (ciuma, holera), descrise deseori
de literatur[, =i care sugereaz[ un fenomen social grav, ca =i com-
portamentul indivizilor, ]n astfel de circumstan\e. D. R. Popescu
se refer[ la evenimentele =i mentalit[\ile socio-politice din anii
’50, transpun`ndu-le ]ntr-o parabol[ ]n stilul prozei sud-ameri-

95 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
cane =i, ]ntr-o mai mic[ m[sur[, ]n maniera Jünger din Pe falezele
de marmur[ . Este vorba de turbarea (real[ sau doar ]nchipuit[) a
c`inilor din P[t`rlagele =i de o boal[ mai fioroas[ dec`t aceasta,
turbarea fricii care se instaleaz[ ]n oameni. La sf`r=itul unei
v`n[tori (v`n[toare cu valoare premonitorie), cineva observ[ c[
un c`ine numit Franz Iosif are ochii ro=ii =i din gura lui curg bale…
E primul semn al nebuniei care va cuprinde aceast[ mic[ a=ezare
uman[ =i, desigur, simbolul unei maladii sociale mai generale.
|[ranii ]=i omoar[ c`inii, Cioc[nelea se distinge prin cruzimea =i
abilitatea lui de hingher, asistenta medical[ Florentina poart[
mereu la ea o siring[ cu care ]n\eap[ animalele, un gospodar, cu-
prins de panic[, suce=te g`tul g[inilor din curte, un altul ]njunghie
vaca =i, ]n spatele acestor fapte, se profileaz[ o stihie social[ cu
efecte de schizofrenie colectiv[. Un c`ine puternic, ro=covan,
]nt`mpin[ nep[s[tor demen\a satului =i lichidarea lui anun\[,
spune naratorul, lichidarea lui Calagherovici =i, apoi, a doctoru-
lui D[nil[.
Scena lin=[rii acestuia din urm[ este memorabil[. Se observ[
bine, aici, m`na sigur[ de prozator, abilitatea de a aduna faptele
]ntr-un mare simbol. D[nil[ este un medic priceput =i loial, el vrea
s[ vindece satul nu numai de turbare, dar mai ales de spaima de
turbare, ]n\eleg`nd c[ sminteala oamenilor este o boal[ mai grav[.
Doctorul este ]ndr[gostit de excentrica, demonica Florentina Fi-
rulescu care iese goal[ ]n curte s[ se spele =i se las[ privit[ de
piticul |eav[lung[ =i de Nicanor, b[iatul care merge pe picio-
roange. „Domni=oara moa=[“ organizeaz[ o v`n[toare pentru a
distruge vie\uitoarele suspecte de turbare din p[durile ]nvecinate
=i, apoi, a\`\[ ceata de oameni =i de c`ini ]mpotriva doctorului
D[nil[. Doctorul o surprinde sc[ld`ndu-se ]n r`u =i vrea s[ se apro-
pie de ea, ]ns[ femeia, cuprins[ de inexplicabil[ ur[, ]l d[ pe m`na
v`n[torilor, declar`ndu-l molipsit de turbare. Isteria moa=ei, mira-
rea, singur[tatea b[rbatului, frica =i, ]n cele din urm[, nebunia
general[ sunt notate cu fine\e. Doctorul ]ncearc[ s[ se apere, apoi

96 Eugen Simion
renun\[ =i este ]mpins ]n Dun[re =i sf`rtecat de c`ini. Imagine
puternic[ a tragicului individual ]n inima co=marului colectiv: „El
se muiase =i nu-i mai p[sa de mu=c[turi =i nu se mai ferea de
gurile lor negre =i ori c[ era ca Cioc[nelea, cum ziceau ei, =i atunci
tot ]ngrozitor era ce f[ceau ei, adic[ exact ce nu f[ceau ei, ori se
l[sase h[rt[nit, ca s[ termine odat[ cu ce aveau ei ]n g`nd cu el
=i ceea ce-i puteau face javrele p`n[ atunci: fiindc[ zb[t`ndu-se
]=i prelungea de poman[ durerile =i nu-i mai folosea la nimic =i
nici nu-i convenea poate s[-i vad[ cum ]l privesc la nesf`r=it. Doar
]i privea. Dar spre plopul meu nu se uita, fie c[ m[ uitase, =i atunci
era turbat =i nici nu m[ re\inuse ]n minte ca s[ m[ uite, fie c[ s[
nu-i duc[ spre plop cu g`ndul =i s[ m[ g[seasc[ acolo =i s[-=i dea
seama c[-i v[zusem =i s[ m[ cread[ =i pe mine ca pe el, sau de
teama c[ am s[-i spun s[ pun[ =i pe mine c`inii. Nu =tiu ce era
sau nu era ]n capul lui. Dar el chiar de era cum ziceau ei, ei ]l
l[sau pe seama javrelor cu str`mb[tate =i pe nedrept =i orice s-ar
fi ]nt`mplat, de-ar fi murit el sau nu, bolnav sau nu, din capetelelor trebuia s[ fie r[scump[rat[ pieirea. M-am g`ndit c[ el putea
muri atunci c`nd s-a ridicat din nou ]n picioare =i-a ]nceput s[ se
bat[ cu haita de c`ini; nu mai putea s[-i vad[ ]ncol\indu-l =i s[
mai asculte pocnetele de arm[ ce-i a\`\au =i s[ stea de lemn. Dar
era f[r[ vlag[ =i c[dea ]n genunchi =i-i ]nt[r`ta =i mai tare lovin-
du-i =i ]ncerc`nd s[ scape de ei, alerg`nd. Doamne, cum de la noi
]n sat ]nnebuniser[ c`inii, c[ prin alte locuri din ]mprejurimi ]=i
vedeau de m[m[liga lor, n-aveau bale, ori ]i duseser[ din timp la
injec\ii =i-i priviser[ ]n gura lor c[scat[, de ce la noi? +i atunci m-am
]ntrebat: dar dac[ el nu era turbat? Dac[ erau ei, cei care ]ncer-
cau s[-l piard[? +i ei asmu\iser[ c`inii pe el =i-l ]mpingeau spre
groap[ f[r[ vin[. Dar atunci nici ei poate n-aveau nici o vin[. +i
era =i mai groaznic, c[ ei aveau sa tr[iasc[ =i seara s[ mearg[ ]n
sat =i f[r[ dreptate puteau =i pe altcineva s[-l pun[ ]n locul lui.
Au tras cu armele ]n v`nt, umpl`nd aerul cu miros de pulbere
ars[ =i c`inii ]nc[lzi\i =i slei\i =i ei de vlag[ l-au ]mpins ]n Dun[re

97 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
=i el a ]nceput s[ se apere azv`rlindu-le ap[ ]n ochi =i ei au n[v[lit
pe el =i l-au dobor`t la mal ]n ap[ =i nu se mai vedea ]ntre valuri
om de c`ine, erau unul peste altul, ca un alt soi de animal: f[cut
din capete de c`ine =i din trupuri de c`ine =i av`nd =i un cap de
om =i m`ini =i picioare de om. }n c`inii ce se speriau de ap[ =i
voiau s[ vin[ la mal ei tr[geau cu alice =i-i for\au s[ nu p[=easc[
pe p[m`nt =i ei se ]ntorceau spre el =i unii de-abia l`ng[ el erau
cuprin=i de moartea dat[ de alice =i ]ncepeau s[ pluteasc[ f[r[
suflare ]n jurul lui. I-a luat apa =i a ]nceput s[-i ]nece ]nv[lm[=i\i
=i s[-i duc[ ]n jos, plutind =i nu prea. Nu l-am mai z[rit dintre ei
=i dintre schel[l[iturile lor pline de ap[. }l b[ga Dun[rea la fund
=i ce era formidabil era c[ soarele str[lucea ro=u ]n amurg =i frun-
zele frem[tau =i r[s[rea luna.”
Asemenea scene, de un vizionarism negru, ]i reu=esc lui D. R.
Popescu. Remarcabil[ este sugestia de complicitate ]ntre crim[,
nebunie =i supersti\ie popular[. Cioc[nelea, hingherul, ]=i m[rit[
fata =i, beat, ]ncepe s[ latre. Cei de fa\[ cred c[ a turbat, ]l leag[=i-l ]nchid ]ntr-un cote\ de g[ini, apoi se duc la spital, la C`mpule\,
s[ verifice dac[ n-au semnele turb[rii. Cioc[nelea st[ ]n cote\, apoi
scap[ =i se arunc[ ]n f`nt`n[. Sinucidere sau crim[? Ambele ipo-
teze sunt avansate. O ]nt`mplare asem[n[toare este povestit[
]n Un veac de singur[tate . Sunt =i alte am[nunte ]n V`n[toarea
regal[ care sugereaz[ isteria unei colectivit[\i umane ]ntr-un
mecanism istoric dereglat. Baba Sevasti\a ]i taie pe p[t`rl[geni
sub limb[ =i le schimb[ numele pentru a nu fi identifica\i de de-
monul turb[rii. Pe |eav[lung[ ]l cheam[ acum Chilipir, pe Moise
— Cazan, Florentina devine Mia =i prozatorul duce mai departe
nara\iunea folosind noua onomastic[. Este, apoi, gustul pentru
macabru =i preferin\a pentru senza\ional, bizar, grotesc, observate
de to\i comentatorii romanului. „E un preaplin de ciud[\enii ]n
V`n[toarea regal[ ”, zice Valeriu Cristea ( Domeniul criticii , 1975).
Unele accente sunt, ]ntr-adev[r, excesive =i abat nara\iunea de la
tema ei profund[ (faptul se vede mai bine ]n O bere pentru calul

98 Eugen Simion
meu), altele sunt, epic vorbind, pregnante =i ]nt[resc nota alegoric[
a c[r\ii sau arat[ explozia imagina\iei \[r[ne=ti. Vaca lui |ea-
v[lung[ ]nghite monezi, calul lui Belivac[ „st[ cu m[ciulia aprins[
de dou[ zile”, i se ia s`nge, apoi calul moare ]n aceea=i condi\ie
grotesc[. Piticul |eav[lung[ sufer[ de priapism, umbl[ toat[ ziua
beat =i atac[ femeile disponibile. Margareta este o nimfoman[
am[r`t[ =i este poreclit[ ru=inos Cur de Fier sau Barza pentru c[
na=te ]n fiecare an un copil f[r[ identitate patern[. |eav[lung[,
cuprins de streche, trage pe Bita ]n bozii =i femeia c`nt[ pope=te
]n timp ce p[catul se ]mpline=te. Scena este dubioas[. Acela=i
|eav[lung[ (Chilipir) merge prin sat cu lum`narea aprins[ =i intr[
gol ]n biseric[, apoi se leag[ de funia clopotului. Fetele dintr-un
internat spioneaz[ casa administratorului Patriciu =i v[d lucruri
care le a\`\[ sim\urile =i imagina\ia. Patriciu le ademene=te ]n
pivni\a liceului printre butoaiele cu mustul ]n fierbere, =i acolo se
petrec fapte de spaim[ (inclusiv, probabil, o crim[: omor`rea pro-
fesorului Haralamb). Apare din nou un arm[sar, Irod, ca simbolal acestei frenezii sexuale. Irod este castrat =i, apoi, ucis. Petra se
]mboln[ve=te de o boal[ ciudat[ de care n-o vindec[ dec`t profe-
sorul Haralamb prin metode magice, ceea ce treze=te gelozia fio-
roas[ a so\ului, Patriciu. O explica\ie a crimei ce se profileaz[.
Petra r[m`ne ]ns[rcinat[ =i credin\a ei este c[ are s[-l nasc[ pe
Iisus Cristos.
}n fine, scenariul poli\ist-fantastic se complic[. Aurelia, nara-
torul din secven\a Orizontul ni se pare ]ntotdeauna mai departe
dec`t zenitul , ]=i asum[ uciderea lui Patriciu, dar Tic[, procurorul,
]=i d[ seama la timp c[ este vorba de o crim[ imaginar[, de un
act ritualic, explicabil prin psihanaliz[. Fosta elev[ (povestirea
faptelor se face, =i aici, mult mai t`rziu dec`t s-au ]nt`mplat ele,
=i acest decalaj de timp explic[ fabula\ia naratorilor, imprecizia
datelor) duce din nou aceast[ istorie ]ncurcat[ ]n preajma lui
Moise =i G[l[tioan, iar ultimul narator, fost =ofer al lui G[l[tioan,
acum p[durar, d[ ve=ti despre biografia personajelor principale

99 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
(Calagherovici, Moise, Horia Dun[rin\u, Calistrat Peralta) ]n tim-
pul r[zboiului, ]n a=a chip ]nc`t, la sf`r=itul romanului, =tim multe
lucruri despre intrigile lui Moise =i despre cruzimea lui G[l[tioan,
dar nu =tim ]nc[ adev[rul integral despre dispari\ia (moartea) lui
Horia Dun[rin\u. Cercetarea continu[. C[ut`ndu-=i tat[l, fiul, Tic[,
d[ peste o lume original[, tr[snit[, incapabil[ s[ mai despart[
binele de r[u, strivit[ de istorie =i terorizat[ de in=i abili =i dia-
bolici ca Moise. D.R. Popescu introduce acest mozaic ]ntr-o
parabol[, dar are iscusin\a s[ ias[ mereu din ea, evad`nd fie ]n
fantastic (episodul din Marea Ro=ie ), fie ]ntr-o descrip\ie acut re-
alist[ a satului postbelic, cu spaimele, supersti\iile =i tragediile
lui. Tema tragic[ st[ ]n ad`nc, la suprafa\[ este un carnaval de
]nt`mpl[ri ciudate. Judecat[ estetic, cartea este original[ =i are
substan\[. Al[turi de F , paginile de aici sunt cele mai bune publi-
cate de D. R. Popescu =i reprezint[, indiscutabil, un punct de
referin\[ ]n proza postbelic[.
Formula epic[ =i conflictele din F =i V`n[toarea regal[ continu[
]n O bere pentru calul meu (1974). Personajele sunt cele cunoscu-
te: Moise, Celce, Don Iliu\[, |eav[lung[, Nicanor, Sevasti\a, Tic[
Dun[rin\u =i, ]n planul ]ndep[rtat, G[l[tioan, Calagherovici =i
Horia Dun[rin\u. Nume noi ]n acest scurt roman sunt Opric[ Mi-
titelu, c`rciumarul satului, Gelu Fruntelat[, un uria= cu bra\ul
v`njos =i capul dur, nevasta lui, Pitulicea, moa=a clandestin[ a
satului, =i calul Mi=u care are har divinatoriu =i darul vorbirii.
Calul este proprietatea lui Moise, dar Iago din P[t`rlagele nu-i
pricepe limbajul. Singura care se ]n\elege cu n[zdr[vanul Mi=u
=i-i t[lm[ce=te vorbele este baba Sevasti\a. Cartea, cu multe ele-
mente r[mase din nara\iunile anterioare, se organizeaz[ ca o ale-
gorie =i are aceea=i deschidere spre simbolurile existen\ei sociale.
}n p`nza complicat[ a ]nt`mpl[rilor =i a vorbelor care se contrazic,
descifr[m desenul cunoscut: Tic[ Dun[rin\u caut[ s[ descopere
adev[rul despre tat[l s[u =i spionii s[i (martorii sau numai co-
mentatorii evenimentelor trecute) ]i dau ve=ti contradictorii. E

100 Eugen Simion
dificil de precizat cine este naratorul pentru c[, aici, mai mult
dec`t ]n c[r\ile precedente, vorba trece din gur[ ]n gur[, istoria
este povestit[ de ni=te indivizi cu mintea sucit[ =i febril[. D.R.
Popescu folose=te, de regul[, urm[toarea schem[: „Nicanor:
Sevasti\a mi-a spus: s[ mergem, i-am zis lui Moise, s[-l vedem pe
Celce” sau: „Nicanor: nu ]nt`mpl[tor a venit Moise cu Mi=u la
c`rciuma lui Opric[ Mititelu, mi-a zis Don Iliu\[, =i i-a spus =i lui
|eav[lung[ ca s[ aud[ =i Moise”…, de unde se vede c[ a (istoria,
fapta, vorba spus[ de cineva) nu ajunge la b (receptor, ]n cazul
de fa\[ Tic[ Dun[rin\u) dec`t dup[ ce trece prin imagina\ia =i
limbajul a trei sau patru intermediari. O caracteristic[ a indivizi-
lor din prozele lui D.R. Popescu este c[ to\i fabuleaz[, duc vorba
de colo-colo, anun\[ dezastre (decese) =i, apoi, le contest[, sar
dintr-un timp ]n altul =i spun rareori ce g`ndesc cu adev[rat.
Adev[rul iese, c`nd iese, din suma acestor confesiuni sucite =i
ne]ncheiate. Personajele cele mai pregnante formeaz[ o familie
de mitomani situa\i la jum[tatea drumului ]ntre crim[ =i inocen\[.
}n O bere pentru calul meu faptele ar fi urm[toarele: Moise
cump[r[ un cal de la t`rg ]n scopul de a da de urma lui Horia
Dun[rin\u pe care ]l caut[, se =tie, =i fiul s[u, Tic[. Ra\iunea lui
Moise, suspectat de a-l fi lichidat pe colegul s[u, este simpl[: s[
arate celor care ]l b[nuiesc de o crim[ odioas[ c[ nu are nici un
amestec =i, dac[ descoper[ cadavrul, s[ aib[, ]n fine, certitudinea
c[ adversarul s[u e mort. Mi=u, calul, vorbe=te =i oamenii din
P[t`rlagele =i din ]mprejurimi se ]nchin[ =i fac rug[ciuni ]n fa\a
lui. Cartea se deschide, dealtfel, cu ]nf[\i=area unei procesiuni. O
femeie s[rut[ copitele calului, ]=i pune \[r`n[ ]n cap =i se boce=te
(“vai de mine ce p[c[toas[ sunt, vai ce nenorocit[ sunt”), alta ]=i
scoate hainele =i le a=terne, biblic, ]naintea lui Mi=u, socotit ani-
mal sacru. Mi=u este, bine]n\eles, un pretext, un oracol progra-
mat, manipulat, un simbol, ]n fine, luat din basm =i adus ]n furni-
carul de la P[t`rlagele. Baba Sevasti\a, vestala, traduce vorbele
calului, dezv[luind, ]n felul acesta, istoria ocult[ a satului, cu

101 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
dispari\ii, crime, tr[d[ri, complicit[\i nel[murite. Afl[m, acum,
c[ |eav[lung[ Costic[ a avut un frate geam[n, Liviu, =i din prici-
na lui a stat nevinovat 13 ani la pu=c[rie. Ie=ind de acolo, i-a t[iat
g`tul cu secera. Moise ]l sc[pase de o nou[ deten\ie =i |eav[lung[
este, acum, omul lui Moise. Apare ulterior b[nuiala c[, ]n fapt,
Liviu omor`se pe fratele s[u Costic[, =i, deci, cel care se d[ drept
Costic[ |eav[lung[ este ]n realitate fratele impostor, delatorul,
uciga=ul Liviu |eav[lung[. Faptele trimit, din nou, la un mit biblic
(Cain =i Abel) degradat ]n circumstan\ele existen\ei de la P[t`r-
lagele. Cine a ucis pe cine =i din ce pricini? Cine este supra-
vie\uitorul? Uciga=ul ia, poate, identitatea victimei, Cain a devenit
Abel.
Tema confuziei dintre inocen\[ =i culpabilitate este ]mpins[ ]n
acest plan. Lin=area doctorului D[nil[ mai este o dat[ povestit[,
ca =i istoria, mai veche, a omor`rii lui P[un, relatat[ ]n F . Celce
nu poate s[ moar[, putreze=te ]n pat, are co=maruri =i, c`nd Moise
se duce s[-l ]ntrebe de morm`ntul lui Horia Dun[rin\u, nu vreas[ vorbeasc[. Alt simbol. Celce este p[c[tosul nepoc[it, blestemat
s[ agonizeze la infinit. Sunt reluate =i ]nt`mpl[rile din C`mpule\
(dispari\ia profesorului Haralamb, dispari\ia gelosului Patriciu).
Haralamb este un om onest, cu scaun la cap, din familia moral[
a ]nv[\[torului Horia Dun[rin\u. El se opune m[surilor represive
luate de st`ngista, fanatica Ani=oara Caramalis ]mpotriva eleve-
lor de la =coala hortiviticol[. Dispare dup[ un timp f[r[ urm[
(toate acestea le =tim din cartea precedent[) =i cazul lui este din
nou povestit. Se l[mure=te ceva? Doar faptul (=i aceasta va fi regu-
la) c[ dramele m[runte, izolate duc spre acela=i mecanism =i c[
]n centrul lui st[ dorin\a scelerat[ de putere a unor indivizi ca
G[l[tioan. Don Iliu\[ vorbise de r[u pe Gugu=tiuc (simbolul pu-
terii dogmatice) =i este urm[rit, dar scap[ ascuns ]ntr-un clopot
(refugiu simbolic). Doctorul D[nil[ aflase ceva despre omor`rea
lui Calagherovici =i a=a se explic[ lin=area lui. C`rciumarul Opric[
Mititelu, aliat cu Moise, f[cuse denun\uri ]mpotriva lui Horia

102 Eugen Simion
Dun[rin\u =i se spovede=te, acum, ]n fa\a preotului Izidor. El are
un maculator ]n care a notat totul =i acest fapt nelini=te=te pe pru-
dentul Moise. Calul Mi=u, care dezv[luie prin gura Sevasti\ei
dedesubturile unei istorii tenebroase, devine primejdios =i Opric[,
Fruntelat[ =i Moise vor s[ se debaraseze de el. }l ]mping, ]nt`i,
]ntr-o mla=tin[ pentru a-i verifica puterile supranaturale, apoi ]l
ucid =i-i dau carnea la porci. Aceast[ mi=care a maselor su-
persti\ioase este bine sugerat[ ]n carte. Aruncarea ]n mla=tin[ (sce-
na repet[ ]ntr-o oarecare m[sura pe aceea din V`n[toarea regal[ :
uciderea doctorului D[nil[) are =i ea o valoare simbolic[. Ima-
ginea epic[, ]n datele ei materiale, este remarcabil[: calul e atacat
de lipitori ]n apa st[tut[, putred[ =i, pe margine, indivizii care
p`n[ atunci ]l adoraser[ =i-i trimiseser[ scrisori ]n care notau
p[catele =i dorin\ele lor privesc acum cu bucurie chinurile ani-
malului…
Romanul se ]ncheie a=a cum ]ncepuse: nici o revela\ie ]n
privin\a conflictului central, doar o sum[ de detalii care ad`ncescsecretul dispari\iei lui Horia Dun[rin\u. }nt`mpl[rile nu au or-
dine =i nu au, totdeauna, nici semnifica\ie. Prozatorul ]nsu=i
recunoa=te (printr-unul din naratorii s[i) c[ nu faptele ]n sine con-
teaz[, ci altceva =i anume ceea ce cred indivizii despre ele. O idee
pe care o ]nt`lnim =i ]n c[r\ile de p`n[ acum =i ]n cele care ur-
meaz[: „Toate astea sunt ]nt`mpl[ri, fapte — =i ]nt`mpl[rile n-au
nici o importan\[, ele sunt, cum ar zice Nicanor, indiferente, ni=te
mi=c[ri, ni=te pove=ti (=i pove=ti au mai fost =i-or s[ mai fie), impor-
tante nu sunt aceste ]nt`mpl[ri, c[ Horia e ]n cutare morm`nt, c[
|eav[lung[ Costic[ a b[gat secera ]n g`tul lui frate-s[u: conteaz[
ce credem noi despre ele, de le uit[m sau nu, de zicem c[-s bune
sau le blestem[m, de-o s[ asmu\im =i noi c`inii pe doctori sau
nu, de ]n sufletul nostru le trecem la bine sau la negru. Omul la
urma urmei nu e dec`t o cruce de oase.” Istoriile pot fi, atunci,
verosimile sau nu. }n O bere pentru calul meu ele sunt de toate
felurile. Unele vor s[ sugereze demen\a colectiv[, „haloimisul”

103 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
(zice naratorul) ]n care au intrat p[t`rl[genii. Nevasta lui Patri-
ciu pretinde c[ l-a n[scut pe Isus, ni=te \[rani supersti\io=i sap[la temelia casei =i, la apusul soarelui, cinci c[\ei sar din groap[;nevasta lui Fruntelat[, Pitulicea, sp`nzur[ icoanele, apoi le arunc[]n ap[, se b[rbiere=te ]n fiecare diminea\[ =i umbl[ cu fusul ]nn[sc[toarea femeilor; \iganii fur[ p[rul calului Mi=u =i-l v`nd, ni=tecopii adun[ balega „sf`ntului”, baba Sevasti\a st[ de vorb[, ]n rai,cu g`scanul lui Gelu Fruntelat[, |eav[lung[ sufer[, ]n continuare,de satiriazis =i suferin\a este amplu comentat[ ]n carte… Este o not[licen\ioas[ ]n aceste pagini prolixe, indivizii spun prea multe m[sc[ri
=i nu totdeauna au haz =i, ]n genere, nota pur[, profund[ a fiin\eilor nu se simte. Romanul pare uneori o ]nsumare de anecdote =i,atunci, tema grav[ se pierde. }ns[ cartea trebuie judecat[ ca osecven\[ dintr-un ciclu care, deocamdat[, nu s-a ]ncheiat.
* * *
Dou[ romane noi ( Ploile de dincolo de vreme , 1976; }mp[ratul
norilor, 1976) vin s[ completeze datele despre lumea semirural[
din spa\iul P[t`rlagele-C`mpule\-Turnuvechi-L[z[reni, plasat un-deva ]n apropierea Dun[rii de sus. Cronologia nu este nici aiciliniar[ =i criticul care vrea s[ pun[ faptele ]n ordine =i s[ urm[-reasc[ evolu\ia unor personaje este derutat de anacronismele,revenirile prozatorului cu informa\ii contradictorii, la subiecteletratate anterior. A murit sau nu Moise, cum se spune ]n finalulromanului F? A disp[rut Tic[, anchetatorul? Este Horia Dun[rin\u
mort, cum se sugereaz[ de o sut[ de ori de c[tre prietenii =idu=manii s[i, sau tr[ie=te sub alt[ identitate (c[lug[rul Paisie)]ntr-o m`n[stire, cum, iar[=i, se spune ]n mai multe r`nduri? Iat[subiecte pe care martorii din prozele lui D.R. Popescu nu leepuizeaz[.
}n construc\ia romanului a intervenit, totu=i, un element nou:
materia epic[ nu mai este dispus[ ]n nara\iuni autonome, ci ]n

104 Eugen Simion
80 de scurte capitole (fragmente) care, ]mpreun[, formeaz[ un
imens mozaic. Exist[ o leg[tur[ ]ntre ele, dar nu ]n chip direct.
Centrul ac\iunii se mut[ pentru moment ]n satul L[z[reni de unde
vine unul din personajele c[r\ii, Lilica. Aici se petrec acelea=i fapte
misterioase, se cultiv[ du=m[nii vechi, curge s`ngele r[zbun[rii
=i, mai ales, aici ca peste tot ]n proza lui D.R. Popescu indivizii
vorbesc mult =i ]n dodii. Un t`n[r, Adrian, iese din ]nchisoare cu
ideea fix[ de a-l ucide pe du=manul s[u, Dol`ng[. Adrian este
fiul p[durarului Dinache =i cumnatul lui Calagherovici. A intrat
]n ]nchisoare nu se =tie, deocamdat[, de ce =i nu vom =ti nici la
sf`r=itul c[r\ii. Faptele s-au petrecut ]n alt timp (anii ’50), anteri-
or oricum evenimentelor relatate la sf`r=itul romanului F, unde
se anun\[ moartea lui Moise. Moise din Ploile de dincolo de vreme
este ]nc[ ]n via\[, nu mai este, adev[rat, t`n[r =i nici puterea lui
]n P[t`rlagele =i C`mpule\ nu mai este mare. Acestea ]ntr-un plan
al nara\iunii, dar, cum =tim din prozele de p`n[ acum, planurile
temporale se suprapun =i se confund[. Memoria naratorului leamestec[ =i, la lectur[, trebuie s[ fii cu ochii ]n patru ca s[ nu-\i
scape alunec[rile dintr-un timp ]n altul. Prozatorul cultiv[ acest
stil folosit de Faulkner =i preluat de unii romancieri sud-ameri-
cani. El d[ iluzia simultaneit[\ii vie\ii =i sugereaz[ o memorie
colectiv[ ]nc[rcat[ =i haotic[. Adrian iese, deci, din ]nchisoare =i
st[ de vorb[ cu Ghenadie Manoilescu, fost gardian, =i cu Mi\a, pe
numele adev[rat Ani=oara Caramalis, prietena gardianului. Mi\a
cite=te Biblia =i se d[ruie, cre=tine=te, b[rba\ilor care au stat mult
timp ]n deten\iune. Prin Adrian p[trundem ]n istoria L[z[renilor.
Dinache, tat[l, fusese un gospodar priceput =i ajunsese pre=edintele
cooperativei din sat. Adversarul s[u, Dol`ng[, ]l sap[ =i-i ia locul.
Dol`ng[ nu ac\ioneaz[ singur, ]n spatele lui se afl[ inevitabilul
Moise =i, dincolo de el, G[l[tioan, dornic s[-l doboare pe Calaghe-
rovici. Este imposibil de prins toate firele acestei conspira\ii care
se ramific[ ]n progresie geometric[. Calagherovici luase de so\ie
pe Lilica, fiica lui Dinache, dar despre ]nceputurile acestei alian\e

105 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
vom afla date mai sigure de-abia ]n cartea urm[toare, }mp[ratul
norilor .
Spre a simplifica lucrurile, s[ spunem c[ romanul de acum co-
boar[ spre r[d[cinile conflictului central (Calagherovici-G[l[tioan-
Dun[rin\u-Moise), dar nu prea mult, c[ci naratorii (martorii) des-
chid mereu p`rtii noi, ba revin, ba se ]ndep[rteaz[ de tema cen-
tral[. Naratorii sunt acum: V`nturache, Ghenadie, circarul Fran-
cisc, Lilica, asculta\i direct sau prin intermediari de acela=i Tic[,
personajul-pivot al romanului. Ghenadie, miner, se pare, la origi-
ne, luase parte la b[t[liile politice din primii ani de dup[ r[zboi;
fusese apoi exclus din partid pentru c[ f[cuse nunt[ ]ntr-o zi de
doliu (moartea ]nv[\[torului Gugu=tiuc, simbolul puterii ]n epoc[),
ajunge la ]nchisoare =i, apoi, gardian, iar mai t`rziu — dac[, iar[=i,
nu ]ncurc datele — e poli\ist amator. Francisc, fost dentist, este
iluzionist, mag, =arlatan, seduc[tor cinic. Un oarecare Eftimie,
infirm, are darul de a ]n\elege limbajul plantelor =i al animalelor.
El vede =i comunic[ la distan\[, presim\ind ]nt`mpl[rile tragice…Dol`ng[ ucide cu cruzime lupoaicele cu pui mici =i strive=te cu
motora=ul s[u p[s[rile de curte. Adrian, ]ntors din ]nchisoare, ]l
p`nde=te s[-l ]mpu=te, dar Dol`ng[ moare ]n alte circumstan\e
str[puns ]ntr-o noapte de fer[str[ul motorului de t[iat lemne.
Accident? Crim[? Mister. Dol`ng[ fusese implicat mai ]nainte, el
]nsu=i, ]ntr-o crim[ r[mas[, iar[=i, nedezlegat[: uciderea lui Marin
Butiseac[, naivul =i imprudentul activist politic trimis ]n L[z[reni
s[ colectivizeze satul. Fostul miner este un om simplu, ]nfl[c[rat
de ideile revolu\iei, hot[r`t s[ schimbe numaidec`t r`nduielile
\[r[ne=ti. |[ranii ]l trag pe sfoar[, se fac c[-l ascult[ =i-=i v[d de-
ale lor. Dol`ng[, care nu vrea s[ se ]nscrie ]n gospod[ria colec-
tiv[, propag[ abstinen\a ca metod[ de lupt[ politic[. El umbl[
noaptea prin sat ]nso\it de tinerii ]nsura\i =i organizeaz[ petre-
ceri ]n scopul de a-i ]mpiedica pe \[rani s[-=i fac[ datoria conju-
gal[. Butiseac[ nu pricepe aceste manevre =i, c`nd ]ncepe s[
priceap[, este omor`t. De c[tre cine?

106 Eugen Simion
Ac\iunea romanului ia alt curs, reg[sindu-l pe infatigabilul in-
trigant Moise spre care duc, s-a putut constata p`n[ acum, toate
firele acestei vaste conspira\ii. Fostul ]nv[\[tor este ]ntr-o faz[ de
declin. G[l[tioan se debaraseaz[ lent de el, oamenii din P[t`r-
lagele =i C`mpule\ ]l ocolesc. Tic[ procurorul n-a abandonat ideea
lui de a afla adev[rul, ]ns[ Moise nu-i o prad[ u=oar[. Noua lui
victim[ este Lilica, fosta so\ie a lui Calagherovici, eliminat de
G[l[tioan cu ajutorul aceluia=i Moise. O victim[ prin seduc\ie. Li-
lica accept[ prietenia =i, apoi, c[s[toria cu du=manul fostului ei
so\, =i toat[ lumea se ]ntreab[, uluit[, de ce?! }n cartea de acum
=i ]n cea urm[toare ( }mp[ratul norilor ) se va da un r[spuns, ]ns[
r[spunsul este tot echivoc. Femeia ]ns[=i explic[ ]n mai multe
r`nduri hot[r`rea ei, vorbind de ur[, de sl[biciunea c[rnii, de dis-
perarea omului singur, de fric[… Mai t`rziu ( }mp[ratul norilor )
afl[m c[ Lilica p[c[tuise pe c`nd era ]nc[ so\ia lui Calagherovici.
Moise se folosise de ea pentru a c[p[ta date compromi\[toare (fic-
tive scrisori din str[in[tate trimise de du=manii puterii populare,declara\ii false) despre omul pe care voia s[-l rad[. Fapt sigur este
c[, dup[ moartea lui Calagherovici, Lilica d[ pe fa\[ leg[tura cu
Moise; a=teapt[ un copil =i, dup[ o vreme, dispare ]n condi\ii
neclare (aceste dispari\ii au devenit aproape ritualice ]n romanele
lui D.R. Popescu). Prilej ca ancheta lui Tic[ Dun[rin\u s[ se in-
tensifice. Apar noi martori (naratori), indivizi care fac ipoteze,
aduc probe, dau o versiune a adev[rului, ]ns[, ca =i p`n[ acum,
adev[rurile nu concord[. Moise este, bine]n\eles, cel dint`i sus-
pect =i declara\iile lui se contrazic. Lilica disp[ruse, se pare, ]n
apele Amire=ului ]mpins[ acolo de Moise. Tic[, procurorul, as-
cult[ pe to\i (circarul Francisc, V`nturache, Ani=oara Caramalis,
Ghenadie, Moise) =i nu crede pe nimeni. Incidentul de acum re-
deschide rana veche (adev[rul despre dispari\ia ]nv[\[torului
Dun[rin\u =i despre moartea lui Calagherovici) =i la voluminosul
dosar se adaug[ probe noi. Unele dialoguri (acelea, de pild[, din-
tre Francisc =i Moise) sunt ]ns[ f[r[ rost =i, ]n genere, toat[ discu\ia

107 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
despre presupusa moarte a Lilic[i este lung[ =i f[r[ justificare
epic[. Cititorul mai este o dat[ p[c[lit (alarm[ fals[: Lilica nufusese ucis[, Lilica tr[ie=te, na=te =i, ]n romanul ce urmeaz[, areun copil, copilul cre=te mare =i e, la r`ndul lui, r[pit sau omor`t),dar p[c[lirea =i suspansul se prelungesc peste limitele surprizei.
Rela\ia dintre Lilica =i Moise, ca proces psihologic, este ]ns[
interesant[. D. R. Popescu examineaz[, ]n stilul s[u simbolistic-cazuistic, doi oameni care se ur[sc =i, totu=i, se unesc sub putereasim\urilor, se p`ndesc, se insult[ =i se instaleaz[, ]n cele din urm[,]ntr-o c[snicie infernal[. Justificarea femeii care se ]mpreun[ cuun om pe care ]l detest[ este dur[ =i inconcludent[ moral: „Cechichirez avea aceast[ puturoas[ la=itate a mea ]n fa\a unui cri-minal care se spunea c[ pe Horia Dun[rin\u ]l… =i poate =i pe Calaghe-rovici? … De ce? nu ]n\elegeam =i-mi venea s[ urlu de ciud[. Poate
pentru c[… da, m-am uitat pe sub gene la el, pe furi=, era un insobosit =i ru=inat =i care nu mai era nici t`n[r… Ei, da, Moise numai avea neobr[zarea s[ nu-i pese ca oric[rui t`n[r c[ st[ sf`r=itl`ng[ o muiere goal[, suferea ca un c`ine, avea cre\uri ]ntre pome\i=i spr`ncene =i pete de ficat pe dosul palmei… +i ce c`=tigase defusese un tic[los, doar o bucurie scurt[ =i pe furi=, ]ntr-o camer[de oaspe\i, la c[p[t`i cu o cup[ primit[ la oin[… Dar fusese el olepr[? Ar fi ]ndr[znit el atunci… de-i f[cuse un r[u lui Calaghe-rovici s[?… Ce-avea el cu Calagherovici, s[ zici c[ totul fusese or[zbunare’? +i cu Horia? C`nd lumea nu g[se=te un r[spuns la oboal[ zice c[ e cancer, =i la o ]ntrebare, la o via\[ de om, c[ evorba de crim[… De ce s[-i dau eu cu vaza ]n cap =i s[-i urlu:«Criminalule? Cu ce drept? }i consider[m buni numai pe cei careni se supun dorin\elor =i voin\ei noastre =i-i distrugem f[r[ mil[pe cei care nu se las[ domestici\i ca ni=te oi… Moise a avut cura-jul s[-l ]nfrunte deschis pe Dun[rin\u =i s[ nu-mi spun[ nici mieminciuni, c[ e bine cu Calagherovici… Moise a f[cut tot ce-a cre-zut el c[ \ine de credin\a lui, are o con=tiin\[ =i cine are con=tiin\[
nu e un ins prea simpatic, nu iart[… Ce a c`=tigat el din ce-a f[cutp`n[ acuma?».”

108 Eugen Simion
Critica st`ngismului, ca metod[ politic[ ]n anii dogmatismu-
lui, este mai direct[ ]n Ploile de dincolo de vreme , dec`t ]n c[r\ile
anterioare. G[l[tioan este un mic satrap local, specialist ]n
lichid[ri, raderi . El ]mparte oamenii ]n dou[ categorii: (l) cei care
bat coasa =i (2) cei care bat nituri. Acestea sunt singurele cate-
gorii pozitive admise. Ceilal\i indivizi sunt, prin chiar condi\ia lor,
suspec\i =i, deci, vinova\i. Ca s[-l ]nfunde pe Calagherovici ]i fa-
bric[ un trecut dubios (legionar, agent de siguran\[), cump[r[
m[rturiile a doi comersan\i vechi (Marconi, Salzbergher) =i, dup[
presiuni dure, Calagherovici sf`r=e=te prin a recunoa=te (recu-
noa=terea face parte din cadrul lichid[rii). Suspec\ii sunt du=i la
Frumu=ica, ]n deportare, sau s[ lucreze la Valul de Nisip… Ro-
manul politic, dispersat ]n tot ciclul F, este substan\ial =i recurge,
ca form[ de expresie, fie la parabol[, fie (]n cazul de fa\[) la co-
municarea direct[, realist[.
* * *
Unele ]nt`mpl[ri se l[muresc ]ntr-o oarecare m[sur[ ]n }mp[-
ratul norilor (1976), ultimul roman al ciclului F. Adrian, fiul lui
Dinache =i fratele Lilic[i, intrase la ]nchisoare pentru c[ ]ntr-o
noapte, pe c`nd se ]ntorcea de la o petrecere cu mai mul\i tineri
din sat, are loc o ]nc[ierare =i, la urm[, unul dintre fl[c[i este
]njunghiat. Cine este criminalul? Vina cade pe Adrian care n-are
curajul s[ protesteze =i, ]n consecin\[, st[ nevinovat opt ani ]n
deten\ie. Dol`ng[, al c[rui fiu participase la cearta tinerilor, pare
c[ a manevrat justi\ia =i a ]nfundat, ]n chip abil, pe b[iatul
du=manului s[u. Tot Dol`ng[ este indicat ca uciga=ul activistului
Butiseac[. }ntr-o noapte, ]l love=te cu o furc[ ]n cap =i-l arunc[
]ntr-o carier[ de piatr[, l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ e vorba de un
accident. Dar, cum se spune de mai multe ori ]n roman, „nimic
nu e sigur, totul e ca o cea\[ care se ]ngroa=[“ =i „adev[rul nu e
unul singur” =i, tot astfel: „dar care e adev[rul adev[rat cine poate
spune?”, „adev[rul se pierde”… Aceasta este, cum =tim, tema de

109 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
profunzime a prozelor lui D.R. Popescu. }n }mp[ratul norilor
adev[rul pare a ie=i la suprafa\[ (dovad[ dezleg[rile de mai sus),
dar nu de tot. Enigma esen\ial[ (Horia Dun[rin\u) r[m`ne nede-
zlegat[, de=i apar, =i ]n leg[tur[ cu acest caz, elemente noi pe
m[sur[ ce biografia altui personaj, ]n rela\ie str`ns[ cu cel di-
nainte, se completeaz[. Este vorba de Moise, figura central[ a ro-
manelor din aceast[ serie =i, ]n mod premeditat, simbolul epocii
dogmatice (obsedantul deceniu). Ac\iunea din ultimul roman se
situeaz[ la o oarecare distan\[ de timp fa\[ de cel precedent. }n
Ploile de dincolo de vreme Moise abia se ]nsoar[ cu Lilica, ]n
}mp[ratul norilor are deja o fiic[, Anita, =i fiica a ajuns la v`rsta
adolescen\ei.
Intriga nara\iunii (]mp[r\it[ ]n 117 fragmente) se desf[=oar[
]n leg[tur[ tocmai cu aceast[ adolescent[ care-=i judec[ aspru tat[l
=i, ]n cele din urm[, dispare (asasinat[). Cine este autorul acestei
noi =i abominabile crime? Cel dint`i suspect este Francisc, cir-
carul care face s[ vorbeasc[ spiritele celor du=i din lume. Sedezv[luie, acum, =i biografia lui. Magicianul este fiul unei prosti-
tuate, cre=te ]ntr-o cas[ de toleran\[ printre hamali =i gunoieri =i
]nva\[ de mic c[ nu trebuie s[-i fie fric[ de sine. Ajunge tehnician
dentar, dar este fascinat de lumea circului =i face exerci\ii de ilu-
zionism. Gurile rele din C`mpule\ spun c[ Francisc, instabil sen-
timental =i refractar fa\[ de c[s[torie, este sadic =i c[ el ar fi ucis
pe fiica lui Moise dup[ ce a sedus-o. Zvonul prinde =i poli\istul
voluntar Ghenadie Manoilescu ]ntocme=te cu r`vn[ un dosar vo-
luminos. Circarul ]=i asum[ crima =i este arestat, apoi reneag[
totul =i dosarul se redeschide… B[nuielile se opresc, ]n cele din
urm[, asupra lui… Moise, tat[l cu un trecut ]nc[rcat. Acesta =i-a
pierdut puterea ]n C`mpule\, dar nu =i deprinderile. G[l[tioan l-a
abandonat (=tim aceste lucruri din cartea anterioar[), Lilica —
so\ia — ]l detest[, oamenii care ]l cunosc se feresc de el ca de un
ciumat. }l judec[, acum, cu mare severitate copiii s[i, Ilarion =i
Anita. Ilarion, n[scut dintr-o leg[tur[ veche, crede c[ labirintul

110 Eugen Simion
este ]n om, =i Moise, tat[l, nu poate ie=i din el. Pe el, fiul, nu-l
intereseaz[ adev[rul, nu are sentimentul complicit[\ii ]n istorie
=i vrea s[ tr[iasc[ liber, departe de „labirintul de ]ntuneric” ]n care
s-a ]nfundat tat[l s[u. „Eu nu visez ca tine s[ adun m[rturii despre
un adev[r — spune el lui Tic[ Dun[rin\u — =i nici nu-\i spun s[
te la=i p[guba= =i s[ nu-\i mai pierzi toat[ energia =i tinere\ea ca
s[ construie=ti o utopie pe care o =tii de la ]nceput efemer[… Nu
e=ti singurul, o s[-mi spui, trebuie s[ mai fie =i al\ii, fenomenul
ce se ]nt`lne=te cel mai des trece ]ntotdeauna aproape neb[gat ]n
seam[. Utopia asta este pentru tine speran\a ce te \ine viu, ea e
revolu\ia ta. Dar de ce speri tu c[ a spune adev[rul e ceva minu-
nat? Cui, unor aiuri\i, unor m`nji\i, unor nep[s[tori ca mine? A,
mai ai o rezerv[: viitorul. Dar dac[ el va avea treburile lui? Tu
tr[ie=ti acum, bea, du-te la muieri, fii ca mine cu picioarele pe
p[m`nt.”
Anita, fiica n[scut[ dintr-o iubire p[c[toas[, vrea s[ =tie
adev[rul despre tat[l s[u =i aceast[ curiozitate o va duce la moarte.Moise, tat[l scelerat, surprins ]ntr-o situa\ie ru=inoas[ (]nchis ]n
birou cu o femeie str[in[), nu se d[ ]n l[turi s[-=i ucid[ fiica. Dar
o ucide cu adev[rat? Concluziile merg ]n aceast[ direc\ie. Fran-
cisc crede c[ Moise =i-a ucis fata ca un Irod care =i-a sacrificat
chiar propriul copil ca s[ fie sigur c[ omoar[ pe Cristos (adev[rul).
+i mai necru\[toare, ]n acest proces cu miz[ moral[, este Lilica.
Ea se mai justific[ ]n c`teva r`nduri dup[ ce ]n romanul prece-
dent d[duse mai multe variante. St[ruitoare este acum ideea c[
femeia a f[cut ceea ce a f[cut dintr-o ur[ ad`nc[: „Eu m-am su-
pus din calcul, ca o t`rf[ dac[ vrei, dar necer`ndu-\i nimic, nici
un ban, =tiind c[ n-aveai s[-mi dai nimic, necer`nd nimic m-am
supus pl[cerii tale ca s[-mi pot p[stra totu=i ]ntreag[ ura fa\[ de
tine pentru moartea lui Calagherovici =i grea\a fa\[ de carnea ta
rece ca de =arpe, m-am l[sat ]n voia ta ca s[ te pot privi cu dispre\
cum te zba\i s[ ai o pl[cere =i cum ]\i put picioarele =i cum
diminea\a ]\i pute gura ca lui Ion Logofet toat[ ziua… Am ]n\eles

111 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
de ce erai tu puternic, pentru c[ puteai s[-i faci pe al\ii =i s[ m[
faci =i pe mine s[ ne fie fric[…” Simbolul femeii care ]=i d[ trupul
du=manului pentru a se r[zbuna ]l aflam ]n Biblie =i ]n tragedia
antic[. Lilica nu are dimensiunile epice necesare unui simbol tra-
gic, dar cazul ei se remarc[ ]n roman. Fiica lui Dinache este nu
numai opera voin\ei de r[zbunare, este =i juc[ria soartei. Ea ]l
accept[ pe Moise din calcul, dar =i din o sl[biciune pe care ra\iunea
o detest[. Dispari\ia Anitei =i b[nuiala c[ uciga=ul este chiar Moise,
p[rintele infernal, o radicalizeaz[ =i-o ]mping la crim[. Finalul
romanului o arat[ ]n circumstan\e echivoce: ]l omoar[ pe Moise,
]mping`ndu-l sub ro\ile trenului =i bea, apoi, otrav[ sau este cu
premeditare otr[vit[?!… Nici crima ei nu este sigur[, s-ar putea
ca Moise s[-=i fi luat singur zilele pentru a sc[pa pe aceast[ cale
de co=marul din el… O ipotez[, pe l`ng[ at`tea altele, care
traverseaz[ aceste romane construite ]n chip programatic pe ideea
coruperii adev[rului.
Sunt =i alte destine care particip[, ca martori sau ca actori, la
aceast[ tragedie lung[, mocnit[. Vechea cuno=tin\[, Ani=oara Ca-
ramalis, reapare =i afl[m acum date noi despre tinere\ea ei. Fu-
sese telefonist[ ]ntr-un ora= ardelenesc, apoi activist[ social[ =i, ]n
aceast[ calitate, cunoscuse pe G[l[tioan =i participase, deloc ino-
cent[, la evenimentele din C`mpule\. Via\a ei erotic[ este o suit[
de e=ecuri. A devenit, acum, bigot[, cite=te c[r\ile sfinte =i caut[
m`ntuirea. Se leag[ afectiv de c[\elu=a Marga =i c[\elu=a este stri-
vit[ de un camion; adopt[ o iepuroaic[, numit[ tot Marga =i, c`nd
n-o mai poate \ine ]n cas[, o d[ cu durere pentru a fi sacrificat[;
cunoa=te, ]n fine, o bab[ credincioas[ care pretinde c[ a v[zut pe
Dumnezeu… Baba umbl[ ]nso\it[ de o g[in[ pe nume Marga =i
moare fericit[. Ani=oara este ]n romanele lui D. R. Popescu un
agent de leg[tur[ important, ea duce vorba de colo-colo, are
intui\ia r[ului =i, ]n faza mistic[, viziunea ei este apocaliptic[. Un
personaj de fond ce se \ine minte, Ghenadie Manoilescu, fostul
gardian, numit cu o vorb[ rea „rahatolog” sau „rahatometru”, s-a

112 Eugen Simion
specializat ]n alc[tuirea dosarelor mincinoase. El adun[ cu o
r[bdare inuman[ probele pentru a trimite la moarte pe nevino-
vatul Francisc. +tie s[ ticluiasc[ bine dovezile, competen\a lui ]n
a pune ]n mi=care mecanismul minciunii este incontestabil[. Unul
dintre naratorii din }mp[ratul norilor nume=te acest fenomen
„veri=orismul”: fric[, mistifica\ie, slug[rnicie fa\[ de putere =i cru-
zime fa\[ de oamenii m[run\i =i f[r[ rela\ii… Ghenadie face parte
din categoria moral[ pe care romanul =i filmul politic din ultimele
decenii au impus-o: aceea a fanaticilor corup\i . Poetul Ion Logofet
face curte lui G[l[tioan (omul puterii locale) =i c`nt[ sondele
patriei. Prozatorul este ne]ndur[tor cu acest personaj, face din el
o caricatur[ a necinstei =i conformismului de spe\[ joas[. Logofet
cumuleaz[ prea multe vicii morale pentru a mai r[m`ne, ]n or-
dine epic[, verosimil. E ling[u, slinos, imoral, profitor… Pe nevas-
ta lui, numit[ ]n deriziune Monaclisa =i Os`nzeana, o ]mpinge
]ntr-o aventur[ trivial[ cu =eful pompierilor voluntari din locali-
tate numai pentru c[ pompierul este rud[ cu un om cu influen\[.
}n roman este =i un scenariu simbolic care, la sf`r=itul acestui
ciclu epic ]ntins =i ]ntortocheat, se ]n\elege mai bine. Am sem-
nalat deja prezen\a c`torva mituri degradate (cum sunt de re-
gul[ miturile ]n romanul modern). }n }mp[ratul norilor trimiteri-
le la textele sacre sunt mai frecvente. Prozatorul speculeaz[, de
pild[, asem[narea de nume dintre personajul s[u (malefic) Moise
=i Moise din Vechiul Testament . Istoria scoaterii din robia egiptea-
n[ =i a r[t[cirii ]n pustiu este pe larg prezentat[, ]n a=a chip ]nc`t
cititorul are b[nuiala c[ este o leg[tur[ ]ntre parabola sacr[ =i
parabola profan[ pe care o urm[re=te. Care ar putea fi aceast[
leg[tur[? Moise, biblicul, moare ]nainte de a intra ]n p[m`ntul
f[g[duin\ei, iar to\i evreii care cunoscuser[ robia egiptean[ mor
]n pustiu. Moise, personajul lui D. R. Popescu, este, desigur, un
corespondent derizoriu al p[rintelui spiritual =i al legislatorului
biblic. }nv[\[torul din P[t`rlagele este un apostol al minciunii =i
pedeapsa lui este s[ nu poat[ ie=i din labirintul (co=marul) insta-

113 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
lat ]n fiin\a lui. Neamul lui e blestemat s[ se sting[ =i el ]nsu=i nu
va trece Iordanul, nu va cunoa=te, cu alte vorbe, lini=tea =i ierta-
rea oamenilor. Tic[ Dun[rin\u ]l las[ s[ tr[iasc[ liber pentru c[ nu
este o pedeaps[ mai crud[ pentru un individ care a avut puterea
=i-a exercitat-o ]n chip abuziv dec`t s[ simt[ ]n orice clip[ ]ntor-
c`ndu-se spre el ura =i suferin\a pe care le-a provocat. Moise cre-
de c[ „lumea e plin[ de nebunie” =i se ap[r[ d`nd vina pe istorie.
}ns[ copiii =i so\ia lui nu-l cred =i nu-i accept[ scuza. El ]nsu=i a
sem[nat nebunia ]n lumea din P[t`rlagele =i C`mpule\, a fost ]n
chip con=tient instrumentul dezordinei =i cruzimii =i, acum, la
b[tr`ne\e, este prizonierul unui labirint murdar. Muntele gunoaie-
lor care cre=te ]n Valea Plopilor este semnul acestei istorii impure
din care nu poate evada =iretul Moise. El este ]nfr`nt (=i aceasta
este os`nda cea mai grea pe care o prime=te) ]n existen\a intim[,
fiind renegat de copii =i de femeia cu care ]mparte patul. „N-ai
impresia — ]i spune Lilica ]ntr-unul din asprele ei rechizitorii —
c[ tr[im ]ntr-o luntre ciudat[ care nici nu merge ]nainte =i nicinu pleac[ ]napoi, se leag[n[ pe loc ]ntre ni=te maluri negre ca de
canal de sub ora= prin care zoaiele =i ]mpu\iturile =i =obolanii mor\i
par s[ nici nu mai curg[, at`t sunt de la fel zilnic, =i f[r[ sf`r=it…
O luntre cu dou[ persoane, f[r[ lope\i =i f[r[ c`rme, parc[ prins[
]ntr-un v`rtej ce-o rote=te sau o \ine aproape ]n acela=i loc ca
sp`nzurat[ de o ancor[… +i cineva ne-a legat unul de altul ca pe
ni=te fra\i gemeni: st[m de-acela=i buric lega\i, luntrea fiind casa
=i buricul ce ne \ine ]n via\[ pe apa asta de sod[ =i de pucioas[ =i
grea de-at`ta noroi ce o ]ngroa=[…”
La cap[tul acestor c[r\i care fac o navet[ imprevizibil[ ]ntre
un prezent nesigur =i un trecut plin de enigme, putem s[ vedem
mai clar scenariul epic =i ad`ncimea simbolurilor. Este limpede,
dup[ felul cum se desf[=oar[ nara\iunea, c[ autorul a scris ]nt`i,
un roman ( F) ]n care a concentrat un num[r de destine =i de
]nt`mpl[ri =i a revenit, apoi, la ele cu noi am[nunte, f[r[ a mai
p[stra o cronologie strict[. Naratologii numesc acest procedeu

114 Eugen Simion
bazat pe relu[ri succesive, reveniri, acumul[ri epice, principiul
seriilor deschise (o bun[ analiz[ face, ]n acest sens, Mioara Apol-
zan ]n Casa fic\iunii , 1979). }n limbaj mai simplu, asta ]nseamn[
c[ nici o istorie narat[ nu este ]nchis[ =i, ]n ansamblu, nara\iunea
se constituie prin acumul[ri nesf`r=ite de mici nara\iuni adiacente.
Epicul prolifereaz[ ]n pagin[ =i autorul nu intervine ]n text, nu
ordoneaz[ =i nu judec[ faptele. Este vorba de o tehnic[ narativ[
=i ea ar putea fi numit[ tehnica prolifer[rii dezordonate , deliberat
g`ndit[ ]n acest sens =i, din fericire, infidel aplicat[ ]n nara\iune
pentru c[, altminteri, nu ar exista un sens major al faptelor =i
totul s-ar pr[bu=i ]ntr-o anecdotic[ m[runt[. Principiul este c[
naratorii nu cunosc dec`t o parte din adev[r =i punctul lor de
vedere este fatalmente subiectiv. Este o primejdie ]n aceast[
]nmul\ire haotic[ a celulelor epice (vizibil[ ]n O bere pentru calul
meu =i, ]n parte, ]n Ploile de dincolo de vreme =i }mp[ratul norilor ),
]ns[, pe spa\ii mari, nara\iunea lui D. R. Popescu ]=i fixeaz[ lini-
ile =i ]=i impune temele, simbolurile =i tipologia.
C`teva se repet[. Este, ]nainte de orice, tema istoriei impure
=i a omului ca labirint ]ntr-o istorie ]n care valorile morale se ame-
stec[ ]n a=a m[sur[ ]nc`t „toate sunt v[zute invers, ]nt`i moartea
=i apoi via\a”. Ideea lumii pe dos , veche ]n literatur[, este urm[rit[
]ntr-o lume acut politizat[, destructurat[ social =i debusolat[ moral.
Este, apoi, motivul p`ndei =i, ]n leg[tur[ cu ea, circul[ ]n c[r\ile
lui D. R. Popescu numero=i observatori, spioni, martori mincino=i
ai adev[rului . Unul st[ ]ntr-un pom, altul umbl[ pe picioroange,
al treilea st[ ascuns ]n ierburi, totdeauna este de fa\[ un p`ndar
care observ[ =i ]nregistreaz[ gesturile indivizilor… Impresia este
c[ ]n spa\iul de la C`mpule\ =i P[t`rlagele domne=te suspiciunea
=i guverneaz[ dela\iunea. De aceea, to\i indivizii sunt, poten\ial,
criminali pentru c[ nici un comportament nu mai este normal =i
nici un semn nu mai este sigur. Romanele lui D. R. Popescu sunt
pline de indivizi bizari de felul lui Francisc, circarul, oameni care
par nebuni =i, de multe ori, sunt ]n\elep\i (Don Iliu\[, baba

115 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Sevasti\a, b[tr`nul G[l[tioan, Dimie, Nicanor, Solomon Pexa).
L`ng[ ei se afl[ o alt[ categorie: fiin\ele diabolice =i brutale, micii
fanatici corup\i, intrigan\ii de provincie, profitorii revolu\iei (Celce,
Ic[, Moise, G[l[tioan, Florentina, Dol`ng[, Br`nza=, Logofet etc.).
Unii dintre ei agonizeaz[ la propriu =i la figurat: Celce nu poate
s[ moar[, Moise este un strigoi ]ntr-o lume care nu-l prime=te…
N-a trecut neobservat[ repeti\ia acestei teme ( tema priveghiului ),
prilej pentru a studia tragicul =i grotescul, c[ci, ]nc[ o dat[, nici o
no\iune nu r[m`ne pur[, moartea (tragicul) suport[ agresiunea
trivialului =i a mistifica\iei.
Romanele din ciclul F formeaz[ o ]ntins[ =i substan\ial[
parabol[, cu punctele de v`rf ]n F =i V`n[toarea regal[ . Ea im-
pune ]n proza noastr[ un stil, o viziune epic[ (]n care toate valo-
rile =i toate categoriile se amestec[), un mod de a nara =i, cum
am spus deja, un spa\iu imaginar inconfundabil.

116 Eugen Simion
Augustin BUZURA
Salutat de critic[, la apari\ia volumului de nuvele De ce zboar[
vulturii (1966), ca un prozator greoi , viguros =i grav, interesat de
psihologia izb`nzii =i a e=ecului ]n mediile elementare (Valeriu
Cristea), Augustin Buzura (n. 1938) se impune prin Absen\ii
(1970) ca unul dintre anali=tii cei mai p[trunz[tori din ultimuldeceniu. Cartea, cu o structur[ epic[ complex[, a fost pus[ ]n
leg[tur[ cu tehnica noului roman (Butor, Robbe-Grillet, Claude
Simon), filia\ie discutabil[, pentru c[ Buzura prezint[ mai mult
scriitura unei experien\e dec`t experien\a unei scriituri . Timpul li-
mitat ]n care se petrece ac\iunea (aproximativ 2 ore =i jum[tate)poate trimite la Ulysse , ]ns[ tema c[r\ii lui Buzura este alta =i, ]n
genere, mijloacele sale romane=ti n-au un model precis. Notareasenza\iilor pe care le provoac[ angoasa =i revolta a=eaz[ Absen\ii
]n r`ndul jurnalelor morale, specie r[sp`ndit[ ]n proza modern[.
CUPRINS

117 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
}ns[ jurnalul lui Buzura dep[=e=te sfera vie\ii subiective, se des-
chide spre social =i nu evit[ st[rile de co=mar. Epicul p[trunde,
apoi, ]n analiz[ sub forma unor nara\iuni ]ntrerupte la jum[tate,
reluate =i uitate din nou ]n momentul de flux al confesiunii.
}nregistr`nd momentele unei rupturi ]n planul psihicului, cu sal-
turi uria=e de la prezent la imaginile unei copil[rii traumatizate,
de la subiectiv la obiectiv =i de la real la oniric, analiza e coe-
rent[, clar[, plin[ aproape pe tot parcursul ei.
Prin nelini=tile personajului central, Absen\ii se apropie mai
mult de tipul romanului existen\ialist, de=i Buzura nu cultiv[
interoga\ia metafizic[ =i nici parabola enigmatic[. Suspicios, re-
voltat, ]ngre\o=at de conformism, Mihai Bogdan este un Roquen-
tin care caut[ o solu\ie de salvare ]n ironie. T`n[r medic psihia-
tru, el lucreaz[ ]ntr-un institut academic de cercet[ri, =i =eful lui,
profesorul Poenaru, ]i fur[ sistematic ideile pentru a le prezenta
la numeroasele congrese la care particip[. Un furt aproape legal.
„Negrii” =tiin\ifici caut[ s[ descopere solu\ii noi, directorul d[
indica\ii , le procur[ aparate =i, la urm[, ]=i ]nsu=e=te rezultatele
cercet[rii lor. Cei care nu accept[ acest rit feudal sunt elimina\i
f[r[ mil[. Mihai Bogdan, dup[ un prim gest de revolt[ (va p[lmui
pe impostorul cinic ]n timpul unei discu\ii), admite formal aceast[
vasalitate neav`nd alt[ =ans[ s[-=i continue lucr[rile. Spiritul lui
contestatar caut[ alte forme de manifestare, =i cea mai frecvent[
este ironia agresiv[. Un punct de sprijin este =i prietenia cu doc-
torul Nicolae, spirit inclement, sarcastic =i acesta. Ironia este for-
ma lor de libertate. Prietenia le d[ un echilibru =i-i ap[r[ de pre-
siunea exercitat[ de al\i cercet[tori, intra\i ]ntr-o ierarhie a com-
promisului. }n aceast[ zon[ de libertate =i justi\ie p[trunde, totu=i,
imperceptibil, suspiciunea =i frica. Mihai Bogdan observ[ ]ntr-o
zi c[ prietenul s[u Nicolae ascunde ceva, atitudinea lui, ]n orice
caz, s-a schimbat. S-a schimbat, cu adev[rat, sau e numai b[nuiala
unui spirit care, prin exerci\iul ]ndelungat al nega\iei, nu mai poate
distinge binele de r[u =i nu mai crede ]n nimic, nici chiar ]n el

118 Eugen Simion
]nsu=i?! }ndrept[\it[ sau nu, ]ndoiala — sub forma, deocamdat[,
a pruden\ei — a p[truns ]n teritoriul p`n[ atunci ap[rat, pur, al
prieteniei. Romanul ]ncepe la acest punct de derut[ =i solitudine
pe care lunga introspec\ie a doctorului Bogdan nu face dec`t s[
le agraveze. }nchis ]ntr-o camer[ mizerabil[, ]n vecin[tatea unui
pensionar alcoolic =i limbut, ]n acompaniamentul unei ploi mono-
tone, el va ]ncerca, ]n a=teptarea doctorului Nicolae, s[ pun[ or-
dine ]n lumea lui interioar[. Ordinea depinde ]ns[ de multe lu-
cruri pe care g`ndirea t[g[duitoare, iritat[ a eroului nu le poate
st[p`ni. }ntoarcerea ]n trecut echivaleaz[ cu intrarea ]ntr-o lume
de co=mar. Memoria aduce ne]ncetat fapte traumatizante —
moartea tat[lui, nebunia mamei, moartea, apoi, a unei Magdalene
]n condi\ii neclare. La acestea se adaug[, prin alternan\e bru=te
de planuri, imagini ale prezentului: tr[nc[neala b[tr`nului, dia-
logul absurd, ionescian, cu nevasta (o b[tr`n[ infirm[), ]ncerca-
rea unui alt b[tr`n bizar de a desfunda pe strad[ un canal, apari\ia
=i dispari\ia unei femei ]n curtea casei din fa\[, strig[tele istericeale Mirelei, „posibila borfi=oar[“ de al[turi, dialogul personaju-
lui, apoi, cu vedeniile pe care le fabric[ ne]ncetat imagina\ia lui
febril[. Tema c[r\ii ar putea fi angoasa a=tept[rii. Mihai Bogdan
a=teapt[ ca ceva s[ se petreac[, s[-l smulg[ din solitudinea rea ]n
care a c[zut =i s[-i umple timpul gol pe care ]l traverseaz[.
A=teapt[ pe Nicolae, pe domnul Jules, fostul lui profesor de
francez[, un nebun bl`nd care vine s[ cear[ bani pe orele pe care
nu le mai pred[ de mul\i ani, a=teapt[ ca vecinii s[ termine cear-
ta lor insuportabil[, iar b[tr`nul de pe strad[ s[ desfunde, odat[,
canalul ce va r[m`ne dealtfel nedesfundat, a=teapt[, ]n fine, pe
Mirela sau alt[ femeie, ]ns[ judecata lui prev[z[toare ]i spune
dinainte c[ nimic nu se va schimba ]n existen\a lui, chiar dac[ cei
a=tepta\i vor veni. Toate aceste imagini au, fire=te, o valoare sim-
bolic[, sunt — cum s-a observat — semnele imposibilit[\ii de a
ie=i din recluziunea moral[ proprie. Ascult`nd confesiunea f[r[
sf`r=it =i f[r[ logic[ a profesorului Matei, psihiatrul g`nde=te c[

119 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
acesta-i „prototipul meu senil”, iar prototipul confirm[, voind s[
dea o dovad[ c[ ratarea p`nde=te pe to\i: „Eu ]i sunt cel mai ide-
al model”. Din incoeren\a discursului s[u se deduce, dealtfel, c[
trecuse prin momente dificile, fusese torturat, umilit, un oarecare
Varlaam marcase, ]ntr-un chip pe care nu-l putem =ti, via\a lui =i,
ca =i doctorul Bogdan, profesorul Matei aspir[ la un refugiu, la
un loc curat unde s[ poat[ tr[i f[r[ umilin\[: „N-am vrut dec`t
un loc curat, c`t de mic, dar curat. Un loc unde s[ m[ pot refu-
gia, s[ m[ simt =i eu om… C`nd ai unde te retrage, se schimb[
lucrurile… Am gre=it oare c[ut`ndu-l?”
O cas[ la \ar[ ar fi simbolul acestei retrageri. }ns[ casa este de
mul\i ani neterminat[ =i b[tr`na so\ie a profesorului, o An[ cu
picioarele mai bine ]nfipte pe p[m`nt, nu mai crede ]n sf`r=itul
acestei construc\ii. Dac[ judec[m lucrurile simbolic, casa ar
reprezenta ordinea interioar[, lini=tea la care aspir[ =i t`n[rul
psihiatru. Simbolul este r[u prevestitor, ca toate celelalte, dealt-
fel. Mihai Bogdan vrea s[ repare ceasul ce s-a oprit de mult, s[pun[, cu alte vorbe, timpul interior ]n acord cu timpul obiectiv,
s[ g[seasc[ un limbaj comun cu lumea dinafar[. }ncercarea
e=ueaz[, opera r[m`ne =i ]n acest caz ne]ncheiat[. Este de remar-
cat modul inteligent ]n care prozatorul creeaz[, prin simboluri
din lumea material[, o atmosfer[ de nelini=te interioar[. Este, mai
]nt`i, distan\a dintre personaj =i obiecte. Camera este aproape
goal[, rece, patul vechi d[r[p[nat, ceasul stricat, pe strad[ curge
o ap[ murdar[, g[lbuie, noroioas[, cerul este jos, pere\ii, sub\iri,
las[ s[ se strecoare zgomotele de afar[. Soneria care se aude din
c`nd ]n c`nd sau numai pare c[ se aude e semnalul de alarm[
care desparte universul ]nchis, lipsit de securitate al eroului, de
cel de dincolo de ziduri. Obiectele sunt, pe scurt, agresive, u=a este
o poart[ ce d[ spre infern (pe o u=[, dealtfel, Mihai Bogdan se
crucific[ voluntar, =i tot ]n acea u=[ profesorul Matei bate, vio-
lent, cu pumnii!), fereastra las[ s[ se ]ntrevad[ o priveli=te de apo-
calips, patul pare un sicriu.

120 Eugen Simion
Sugestia izol[rii se asociaz[ cu aceea a timpului , o alt[ obsesie
a c[r\ii. Timpul provoac[, mai ]nt`i, team[ prin ]ncetineala lui.
Timpul se dilat[ , deformeaz[ =i agreseaz[ prin vidul, imateriali-
tatea lui: „Un timp imens, absolut gol, pe care, nefiind capabil de
altceva, trebuie s[-l umplu, s[ fug de el, s[ nu-i spun pe nume
[…], s[ g[sesc o alt[ solu\ie pentru a umple un timp imposibil,
nefiresc de lung, timp al unei lumi manevrate cu ]ncetinitorul de
c[tre un operator adormit sau cretin”.
}ns[ imensitatea, ]ncetineala, golul timpului subiectiv intr[ ]n
contradic\ie cu timpul real, concentrat la c`teva ore, ]n care se
desf[=oar[ introspec\ia. Imposibilitatea suprapunerii celor dou[
reprezent[ri arat[, pe acest plan, conflictul tragic ]n care a intrat
personajul, izolat ]n revolta =i singur[tatea lui. Via\a lui moral[
se desf[=oar[ dup[ alt orar =i ]ncercarea de a-l potrivi dup[ rit-
mul vie\ii obi=nuite nu face dec`t s[ m[reasc[ decalajul.
A=teptarea, agresivitatea lucrurilor, sentimentul ie=irii din timp
nu sunt dec`t teme adiacente, obsesii secundare. Tema esen\ial[a Absen\ilor este, a= spune, raportul dintre revolt[ =i valoare ]n
existen\a individului. Mihai Bogdan crede, ca eroii lui Camus =i
Sartre, c[ odat[ cu revolta se na=te con=tiin\a valorii. Valoarea
nu-i, ]n orice caz, o floare ce cre=te ]n solul conformismului. M[
revolt, deci sunt . C`nd doctorul Nicolae d[ semne de adaptare,
echilibrul constituit pe raportul dinainte se clatin[, =i Mihai
Bogdan trece prin criza pe care o cunoa=tem. Nicolae m[rturisise:
„Eu ]ns[ […] m-am decis s[-mi sorb ciorba la bufetul de peste drum,
adic[ s[-mi ]ntre\in existen\a din moment ce determin[ con=ti-
in\a…”, ceea ce vrea s[ spun[ c[ el ]ncepe s[ cedeze, c[ vrea s[
ias[ din starea de revolt[ . C`nd acela=i Nicolae vine, ]n sf`r=it, ]n
camera doctorului Bogdan =i-i confirm[ c[ l-a vizitat pe profe-
sorul Poenaru acas[, a b[ut cu el =i a f[cut conversa\ie agreabil[
cu so\ia lui, suspiciunea se confirm[: accept`nd ierarhia existent[
]n institut, Nicolae este, voit sau nu, pe punctul de a intra ]n cur-
sa ispitei de a domina. N-a =tiut sau n-a voit s[ reziste p`n[ la

121 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
cap[t teribilului mecanism. Mihai Bogdan r[m`ne singur, drape-
lul negru flutur[ ]nc[ pe catargul lui: „A nu ceda e, se pare, un
joc. Un joc umoristico-fantastic, antrenant, scapi de presiune, nu-\i
las[ spa\ii pentru g`nduri colaterale… E groaznic de greu, ]ns[
m[ voi distra ]nving`nd […] Nu exist[ s[ pierd […] Chiar dac[ voi
r[m`ne singur, nu se poate… Nobil anestezic… Dar nu se poate…
Timpul trebuie umplut cu ceva… A a=tepta… Da… Cam asta ar
fi… Numai c[ nu se poate. Trebuie… Trebuie… Trebuie ”.
Revolta continu[, deci, s[ r[m`n[ forma de existen\[ a erou-
lui din Absen\ii =i dup[ tr[darea (real[ sau ]nchipuit[) a prietenu-
lui s[u Nicolae. }ns[ calea spre revolt[ nu-i dreapt[ =i nici u=oar[.
Drama lui Mihai Bogdan provine din faptul c[, tr[ind prea mult
]n starea de revolt[, se revolt[ contra ineficacit[\ii ei ]n ordine
practic[. Inconformismul lui absolut nu clatin[ ierarhia stabilit[
]n institut. Profesorul Poenaru prosper[, titlurile lui na\ionale =i
interna\ionale se ]nmul\esc, devine cordial, bate, paternalist, pe
umeri pe tinerii ce lucreaz[ pentru el. Adjunctul s[u, B[lan, maidotat, dar de o moralitate discutabil[, caut[ s[-i ia locul, folosind
mijloacele (intriga, denun\ul) pe care Poenaru le-a folosit contra
predecesorului s[u, profesorul Onaca, un savant autentic acela.
Revolta , sugereaz[ Camus, smulge pe om din singur[tate; e
singura terapeutic[ eficient[ contra absurdului ]n care tr[ie=te
individul. }n Absen\ii revolta ]ncepe prin ]ncercarea personajului
de a fugi de sine ]nsu=i (“mereu fugi de ceva”). Nevoia de a fugi
— cum spune doctorul Bogdan — se asociaz[ cu nevoia de a
dep[=i condi\ia disper[rii lui violente. Intoxicat de sine , el caut[
un sens =i o organizare interioar[. }ns[, ca ]n co=marurile pe care
le tr[ie=te ]n somn, ma=ina descompus[ nu mai poate fi reconsti-
tuit[. Introspec\ia, rememorarea faptelor din trecut n-au f[cut
dec`t s[-l aduc[ din nou ]n pragul revoltei. Romanul lui Buzura
cuprinde spa\iul dintre dou[ momente de explozie ]n via\a unui
intelectual obsedat de ideea valorii =i a justi\iei morale.
}n interiorul acestei scheme, cartea adun[ fapte din mai multe

122 Eugen Simion
domenii =i trece cu u=urin\[ de la vis la realitate, renun\`nd la
pasajele explicative. Cititorul este nevoit, astfel, s[ urm[reasc[
]ndeaproape textul =i s[ participe la organizarea unui film frag-
mentat. O singur[ clip[ de neaten\ie, =i cursul relat[rii e pierdut.
Buzura a asimilat inteligent mijloacele epicii moderne =i folose=te
deliberat confuzia de planuri , analiza ]n analiz[, stilul direct =i
stilul indirect liber, automatismele g`ndirii, juxtapunerea de dia-
loguri, pentru a sugera fluxul intermitent, capricios, al unei g`ndiri
rapide, p[trunz[toare =i dezordonate.
* * *
Fe\ele t[cerii (1974) reprezint[ o deschidere spre proza obiec-
tiv[ =i o penetra\ie mai ad`nc[ a istoriei ]n sfera analizei. Pe primul
plan trece acum prezentarea a dou[ destine sociale ce ilustreaz[
dou[ fe\e posibile ale aceleia=i istorii crude =i confuze. Autorul
este =i aici absent, nara\iunea constituindu-se din trei monologuri
ce se ]ntretaie =i se confrunt[ pe parcursul a 600 de pagini de
proz[ dens[, cu \es[tura str`ns[, bine b[tut[. Monologul, la r`ndul
lui, dep[=e=te curent spa\iul unei subiectivit[\i dilematice, specu-
lative, ]mbr[\i=eaz[ cauze =i fapte str[ine, l[rgind enorm, prin
aglomerarea de am[nunte din domeniul vie\ii sociale, tema ini\ial[
a romanului. Fe\ele t[cerii devine ]n cele din urm[ o pictur[ so-
cial[ vast[, apropiat[, prin realismul =i aparenta ei lips[ de stil,
de literatura ardelenilor. Se desparte, totu=i, de aceasta prin
preponderen\a dat[ analizei ]n raport cu crea\ia , prin ]ncercuirea
epicului cu largi zone eseistice. Personajele lui Buzura au darul
specula\iei, =i confesiunea lor atinge problemele cele mai variate,
de la raportul dintre clasa social[ =i individ p`n[ la chestiuni mai
delicate de metafizic[. Crea\ia (epicul) se strecoar[ dificil prin
aceste structuri greoaie =i complexe. Ziaristul Dan Toma, spirit
justi\iar, este vizitat de viitorul lui socru, Gheorghe Radu, fost ac-
tivist de partid mul\i ani ]n satul Arini. Rela\iile dintre ginere =i
socru sunt neprietene=ti. De la logodnica lui, Melania, gazetarul

123 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
a aflat c[ b[tr`nul a fost un instrument al violen\ei acelor ani, a
comis, chiar, crime. Socrul vine s[-i cear[ ajutor ]ntr-o chestiune
delicat[: r[mas ]n satul pe care l-a colectivizat, =i-a construit cu
greu o cas[ =i, ]n ziua c`nd s-o s[rb[toreasc[, cineva i-a dat foc.
B[nuie pe vechii lui adversari politici, M[gurenii. Romanul ]ncepe
de la acest punct. Ziaristul Toma ascult[, mai ]nt`i, confesiunea
b[tr`nului activist, apoi, spre a verifica lucrurile, ascult[ =i pe
b[nuitul incendiator, Carol M[gureanu, singurul supravie\uitor
dintre fiii lui M[gureanu.
E vorba de dou[ destine, de dou[ justific[ri sociale, de dou[,
]n ultim[ instan\[, drame. Activistul d[ o versiune a faptelor. A
fost, desigur, un dur, dar nici al\ii n-au fost mai bl`nzi cu el (“le-
gea urii, prima lege pe care am ]nv[\at-o”). Violen\a s-a n[scut
din violen\[ =i, ca s[-i apere pe \[ranii din Arini =i s[ introduc[
noile forme sociale ]n sat, el =i-a riscat de multe ori via\a. Din
povestirile lui iese la iveal[ o epoc[ plin[ de fapte de spaim[.
Regiunea era terorizat[ de o band[ de legionari, condus[ dec[pitanul Sterian. Banda avea sus\in[tori ]n sat, =i activistul cre-
de c[ nici familia M[gureanu nu era str[in[ de aceste ac\iuni. El
a distrus , adev[rat, pe M[gureni, dar nu putea face altfel, altfel l-ar
fi distrus (cum ar fi ]ncercat de multe ori) ei pe el. Romanul ofer[
astfel o prima logic[ a faptelor, o prim[ fa\[ a istoriei. Este ea cea
adev[rat[?
Ziaristul Toma, devenit f[r[ voia lui judec[torul unor eveni-
mente teribile, ascult[ =i cealalt[ explica\ie . Carol M[gureanu s-a
salvat st`nd c`\iva ani zidit ]n casa p[rinteasc[. A ie=it de acolo
bolnav =i, chestionat de Toma, prezint[ varianta lui asupra epo-
cii. O versiune tot at`t de dur[, dar din alt unghi. M[gurenii,
de\in[tori de zapise, ctitori de biserici, lupt[tori patrio\i din tat[
]n fiu, erau de sute de ani ]n acel sat. B[tr`nul M[gureanu a lu-
crat ]n min[, a ref[cut averea familiei =i =i-a dat copiii (trei b[ie\i)
la =coal[. Autorit[\ile fac presiuni asupra lui s[ se ]nscrie ]n coo-
perativa agricol[ =i, tocmai c`nd b[tr`nul se hot[r`se =i-=i che mase

124 Eugen Simion
fiii acas[ (erau studen\i) pentru a-i pune s[ semneze, brutalitatea,
inabilitatea activistului Radu stric[ totul. Interpret`nd gre=it
inten\iile M[gurenilor, Radu ]i aresteaz[, ]i umile=te, iar c`nd doi
dintre tinerii M[gureanu scap[ ]n urma unei ]nc[ier[ri, ei sunt
deja culpabili . Este ]nceputul unei lungi perioade de umilin\e. Ca-
rol, al treilea fiu, descoperit dup[ mul\i ani de recluziune volun-
tar[, este un om sf`r=it. Ceilal\i doi M[gureni sunt ]mpu=ca\i de
Radu (o versiune) sau se sinucid (o alt[ interpretare).
Fapt sigur este c[ aceast[ veche familie \[r[neasc[ este urm[-
rit[ =i acum de ura b[tr`nului activist, scos =i el, ]n cele din urm[,
din func\ia pe care o de\inea. E pensionar ]ntr-un sat unde nimeni
nu vrea s[ stea de vorb[ cu el, to\i ]l ur[sc (sau a=a crede el).
Dovad[: casa ce a fost distrus[. }ns[ Carol M[gureanu crede c[
nimeni nu a dat foc casei, Radu ]nsu=i, pentru a-=i ]nfunda ]nc[ o
dat[ adversarii, =i-ar fi incendiat locuin\a. +i acest fapt pare vero-
simil. B[tr`nul activist vrea s[ se ]ntoarc[ la ora=, =i casa este sin-
gurul lucru ce-l mai \ine legat de sat…
Cartea se ]ncheie cu trei plec[ri spre ora=: a lui Carol M[gu-
reanu, care merge la doctor, a b[tr`nului activist, care vrea s[ se
angajeze din nou la fabric[, =i a ziaristului Toma, care =i-a asumat
un rol ce-i dep[=esc puterile. El ]nsu=i are un destin ]nc[rcat, e
un tip incomod, mutat dintr-un loc ]n altul din cauza incapacit[\ii
lui de a accepta neadev[rul.
Pornind de la o curajoas[ idee, romanul, ]n multe privin\e pro-
fund, cuprinde o analiz[ inteligent[, p[trunz[toare, a unor des-
tine pe care circumstan\ele le-au transformat ]n victime sau c[l[i.
Remarc modul serios, grav, de a prezenta aceste fe\e subiective
ale istoriei. B[tr`nul activist are — ]nc[ o dat[ — o justificare,
crede c[ =i-a f[cut datoria, nu-=i poate repro=a nimic. Convingerea
lui este c[ istoria nu glume=te =i, ac\ion`nd orbe=te, respect`nd
ordinele primite, el, m[runtul activist, a fost instrumentul unei
necesit[\i superioare. A luptat pentru o cauz[ mare, =i erorile lui,
dac[ sunt, nu trebuie s[-i pun[ ]n umbr[ sinceritatea, abnega\ia,

125 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
curajul. Ei, tinerii care ]l judec[ (Toma =i Melania), sunt, vor sau
nu s[ recunoasc[, beneficiarii acestui sacrificiu. Biografia lui so-
cial[ pare s[-l confirme. Fost muncitor topitor, a suportat perse-
cu\iile horthyste =i, trimis pe front, scap[ cu greu din m`inile
tor\ionarului Timar. Particip[ dup[ r[zboi la luarea puterii =i, ca
activist de raion, ]ncearc[ s[ execute f[r[ ezitare ordinele primite
de la =efi. Este un lupt[tor, =i lupt[torul nu trebuie s[ cunoasc[
]ndoiala. Un mare ideal scuz[, dealtfel, sacrificiile, erorile. Revo-
lu\iile produc uneori =i victime. C`nd Melania ]i repro=eaz[ faptul
c[ a ]ncercat s[ distrug[ ordinea milenar[ a satului, b[tr`nul ac-
tivist aduce argumentul progresului, care violenteaz[, distruge tot-
deauna un sistem vechi de rela\ii. Con=tiin\a lui este ]mp[cat[:
„Eu cred c[ am f[cut bine […]. Am vrut s[ fac numai bine…” Sa-
tul Arini =i-a reg[sit, dealtfel, lini=tea. Banda lui Sterian a fost dis-
trus[, \[ranii lucreaz[ ]n cooperativ[, M[gureanu ]nsu=i s-a inte-
grat noilor structuri sociale. Ac\iunea lui Radu n-a fost, a=adar,
inutil[ =i, chiar dac[ unii ]l condamn[, el, b[tr`nul o=tean, nu-=ireneag[ trecutul.
Victimele lui cred ]ns[ c[ Radu a provocat r[ul, a silit prin bru-
talitatea, lipsa lui de omenie pe mul\i s[ ia calea aventurii =i s[-=i
distrug[ via\a. A instaurat violen\a ]n via\a satului f[r[ ca ea s[
fie necesar[ =i a comis fapte detestabile ]n numele unei idei ]nalte.
M[gurenii nu erau adversari ai transform[rilor, ezitarea lor putea
fi ]n\eleas[ =i, cu pu\in tact, trecerea \[ranilor din Arini la noile
forme sociale s-ar fi desf[=urat f[r[ umilin\e =i v[rsare de s`nge.
Radu n-ar fi, a=adar, numai executorul orb, ci =i ini\iatorul r[ului.
Nu epoca, istoria, mecanismul social ar fi de vin[, sau nu ele ]n
primul r`nd, ci atitudinea incalificabil[ a omului care, av`nd ]n
m`n[ for\a, n-a mai respectat nici o lege. El =i-a creat adversari
pentru a-=i justifica violen\a, a culpabilizat un sat ]ntreg pentru a-=i
dovedi abnega\ia =i curajul. }n versiunea lui Carol M[gureanu,
Radu n-are nici o justificare moral[.
Descrierea acestor evenimente este f[cut[ cu un realism necru-

126 Eugen Simion
\[tor =i, a= spune, nep[rtinitor. Prozatorul nu-i d[ dreptate lui
Radu, nu-i d[ nici lui Carol (de=i are o evident[ simpatie pentru
acesta), caut[ doar s[ ]n\eleag[ logica unui mecanism teribil. Per-
sonajele lui nu sunt nici negative, nici pozitive, sunt doar (ca =i la
D. R. Popescu) culpabilizate de istorie. Romancierul ]ncearc[ s[
dep[=easc[ astfel maniheismul prozei mai vechi pe teme similare.
Radu =i Carol sunt dou[ ipostaze ale aceleia=i epoci, =i inteligen\a
prozatorului este s[ nu caricaturizeze, pentru a-=i facilita demon-
stra\ia, unul sau altul din elementele ecua\iei. Acolo unde, totu=i,
c`teva accente apar (]n relat[rile lui Radu), stilul nara\iunii se
clatin[ =i ]n\elesul se ]ntunec[. }ntr-un roman ce pleac[ de la
premisa c[ istoria nu este bun[ sau rea =i c[ doar ac\iunile indi-
vizilor o pot colora ]ntr-un sens sau altul (mi se pare a citi printre
r`ndurile c[r\ii =i aceast[ idee), condi\ia, pentru ca dovada s[ fie
f[cut[, este ca personajele s[ aib[ o coeren\[, o logic[ =i chiar o
puritate (exist[ =i o puritate a violen\ei), altfel nara\iunea ia alt
sens, limbile se ]ncurc[, tragedia devine satir[. Dac[ Radu ar fiun scelerat, iar M[gureanu un mic reac\ionar rural, lupta dintre
ei =i-ar pierde orice gravitate =i ]n\eles mai profund.
Pe trupul acestui imens cetaceu epic tr[iesc =i alte vie\uitoare
care dau culoare relat[rii =i ]nt[resc realismul ei. Avem ]n vedere
numeroasele povestiri care opresc din loc ]n loc cursul monologu-
lui =i relateaz[ ]nt`mpl[ri petrecute ]n sat sau ]n alta parte. Ele
sugereaz[ atmosfera epocii =i lumineaz[ biografia personajelor
centrale, ]ndulcesc totodat[ ariditatea =i monotonia analizei (ine-
vitabile dup[ un num[r de pagini). Scenele de r[zboi sunt foarte
sugestive. Altele privesc via\a \[ranilor din Arini. Ni=te femei plic-
tisite =i neru=inate organizeaz[, ]n absen\a b[rba\ilor, chiolhanuri
monstruoase ce se sf`r=esc ]n chip tragic. Un b[tr`n cu mintea
slab[ pretinde ca are viziuni , se urc[ pe un munte =i propo-
v[duie=te apocalipsuri. Zvonul c[ pe fereastra unei biserici a
ap[rut figura Maicii Domnului pune ]n mi=care o mul\ime imens[
de handicapa\i, intra\i, to\i, ]ntr-o stare de demen\[ colectiv[. Unui

127 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
=ef de raion, Coza, ]i plac pl[cintele =i fastul, =i subalternul lui,
Radu, mobilizeaz[ for\ele ]ntregului sat pentru a le satisface. Gar-
durile sunt v[ruite, doi salc`mi sunt transporta\i ]n jurul scenei,
un func\ionar local este ]ns[rcinat s[ creeze bun[ dispozi\ie printre
\[ranii spectatori etc. Un pop[ inteligent =i muieratic, Mitrea, scrie
cuv`nt[rile =efilor locali, inclusiv pe acelea ]ndreptate ]mpo-
triva bisericii =i a misticismului. C`nd nu mai poate face fa\[, preotul
apeleaz[ la Carol M[gureanu, prizonierul. Solicitat de Radu,
jurnalistul face o vizit[ procurorului Ursu, fost coleg de =coal[,
=i, ]mpreun[ cu Anca, \iitoarea celui din urm[, particip[ la o
=edin\[ atroce de liba\iuni. Whisky -ul este v[rsat ]ntr-un lighean
=i, ]n patru labe, cei trei ling c`ine=te, cu pauze de mari h[m[ituri,
b[utura. Ursu este un Radu mai abil =i mai bine plasat. }n locul
violen\ei, el folose=te arma compromisului: aranjamentul. Bea
scotch cu varz[ acr[ =i dispre\uie=te pe to\i ceilal\i pentru c[ se
crede puternic. R[t[cit ]ntr-o min[ p[r[sit[, firea lui se tr[deaz[,
e fricos =i la=, trage cu pu=ca ]n =obolani =i e gata s[-i cedeze luiToma logodnica numai ca s[ scape. Un birocrat s`ngeros, Brai-
nea, m[soar[ ata=amentul indivizilor dup[ num[rul du=manilor
pe care ]i descoper[ etc. Faptele se petrec cu 20 de ani ]n urm[ =i,
rememor`ndu-le, Radu ]=i preg[te=te indirect ap[rarea: el ]nsu=i
a suportat rigorile unui mecanism =i a fost ]mpins de circumstan\e
s[ ac\ioneze altfel, poate, dec`t ar fi dorit.
Exist[ ]n Fe\ele t[cerii =i un al treilea monolog =i, implicit, un
al treilea personaj central. }n termenii fabulei pe care ne-o pro-
pune Augustin Buzura, el ar ilustra, l`ng[ celelalte dou[ (cel ce
exercit[ puterea =i cel ce o suport[), tipul judec[torului . E vorba
de Dan Toma, spirit contestatar, din familia moral[ a doctorului
Bogdan din Absen\ii . Problematica ]nt`lnit[ acolo este reluat[,
aproape ]n acela=i stil narativ, ]n noul roman. Dan Toma trece
printr-o lung[ criz[ de con=tiin\[, =i criza nu se ]ncheie odat[ cu
ultima scen[ a c[r\ii. E un revoltat cu sentimentul rat[rii. Critica
a g[sit neinteresant acest personaj, excesiv dilematic =i cazuist

128 Eugen Simion
prea orgolios. Faptul, literar vorbind, se poate discuta, ce este sigur
e rolul lui hot[r`tor ]n simbolistica romanului. Toma nu-i pro-
priu-zis un personaj constituit, determinabil, e doar expresia unei
st[ri de revolt[ . „Suf[r — spune el ]ntr-un loc — de suferit, suf[r
]n sine, eu sunt suferin\a pur[.” Suferin\a lui este determinat[ de
o exagerat[ luciditate repliat[ asupra ei ]ns[=i. Ziaristul se au-
toanalizeaz[ cu o pl[cere plin[ de asprime. Nu e dealtfel singu-
rul ]n aceast[ carte ]n care personajele trec printr-un fel de com-
plex al lucidit[\ii . „Nu mai pot, m[ sufoc[ propriile-mi g`nduri,
luciditatea…” m[rturise=te Melania. „}mi pierdeam porc[ria de
luciditate”, zice foarte lucidul Carol M[gureanu. Anca, femeia
bovaric[ =i ispititoare ce tr[ie=te ]n casa lui Ursu, este =i ea o hi-
perlucid[, judec[ cu agerime existen\a ei =i a celorlal\i. Toma, mai
mult dec`t to\i, =i-a f[cut din specula\ie un mod de existen\[ =i
din adev[r tema vie\ii lui. Libertatea lui interioar[ e ]mprejmuit[
de trei st`nci pe care trebuie s[ le pr[vale =i s[ le ridice f[r[ ]ntre-
rupere: luciditate , adev[r , la=itate . Despre aceste no\iuni discut[
cu Melania, Radu, Carol M[gureanu, Anca =i discut[, mai ales,
cu sine ]nsu=i ]ntr-o confesiune tulbure, istovitoare, ]ntins[ pe mai
bine de dou[ sute de pagini. Din ea deducem c[ t`n[rul intelec-
tual, obsedat de idei (“sunt cherchelit de idei”), caut[ o certitu-
dine, un drum , un echilibru, =i voin\a lui aproape maladiv[ de
adev[r ]l pune mereu ]n contradic\ie cu =efii, logodnica, socrul,
prietenii. }mprejur[rile ]l silesc s[ devin[ dintr-un c[ut[tor de
adev[r un judec[tor al adev[rului. Accept[ rolul din dorin\a de a
se ]n\elege pe sine. Inutil, neput`nd determina adev[rul lui, nu
poate arbitra nici adev[rul altora . Ascult`nd confesiunile lui Carol,
Dan Toma strig[ dostoievskian: „Opre=te-te, nu sunt demn de du-
rerea ta, nu sunt demn s[-mi ]mp[rt[=e=ti suferin\a.” Judec[torul
devine un intrus ]ntr-o tragedie str[in[.
Scena final[ (foarte sugestiv[) ni-l arat[ pe ziarist cobor`nd
din autobuzul ce duce pe cei doi „siamezi afectivi” spre ora=. Radu
=i Carol sunt singurii care mai pot ]n\elege limbajul dramei lor,

129 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ziaristul ( intrusul, judec[torul paralizat de nesiguran\a, nelini=tea
interioar[) r[m`ne ]n drum, ne=tiind ]ncotro s-o apuce.
O structur[ asem[n[toare are =i Carol, care aduce, ]n varianta
nelini=tii existen\ialiste, nuan\a tr[irii materiale a suferin\ei.
Afinit[\ile spirituale cu Dan Toma sunt vizibile =i, de la un punct,
monologurile lor se confund[. Carol este un Toma pus ]n condi\ii
de recluziune. Revolta lui nu se exprim[ social, se dizolv[ ]n
specula\ie =i, luminat[ de sentimentul mor\ii, ia ]n cele din urm[
forma unei deta=[ri amare. Libertatea de g`ndire este =i orgoliul,
demnitatea lui. A crede este a cerceta, dar ra\ionalizarea exagerat[
]l ]mpiedic[ s[ ac\ioneze: „Nu pot crede f[r[ s[ cercetez, s[
m[ ]ntreb. +i apoi ]mi place s[ g`ndesc liber, s[ m[ simt liber,
chiar dac[ n-am suflu s[ ies din curtea asta.” Acest mic moralist
sartrian nu are curajul de a tr[i p`n[ la cap[t orgoliul libert[\ii
sale. Nu se sinucide, se ]nc[p[\`neaz[ s[ tr[iasc[ din indiferen\[:
„Sunt ]ns[ la=, mi-e fric[, n-am fost niciodat[ omul ac\iunii. Mereu
]mi g[sesc c`te-o salvare, ]ntotdeauna din cauza ra\ionamentelorn-am putut trece la concret.”
}n compara\ie cu Dan Toma, Carol are avantajul (sau deza-
vantajul) de a fi tr[it o experien\[ teribil[. Drumul spre adev[r
trece, ]n cazul lui, prin de=ertul unei ]ndelungi =i mizerabile re-
cluziuni. Iat[ de ce nelini=tile lui par mai autentice, sunt acoperi-
te de propria-i condi\ie. Monologul lui prefigureaz[, ]n fond, o
metafor[ a fricii =i a a=tept[rii . Logica lui dilat[, faptele ies din
volumele lor normale, disperarea =i revolta cap[t[ o grea corpo-
ralitate.
Solidul roman al lui Buzura are mai multe r`nduri de simboluri,
=i frazele care se str`ng ]n jurul ideii de baz[ ca cercurile ]ntr-un
copac le diversific[ =i le asociaz[ altele noi, greu de controlat. Cu
aceasta ajungem din nou la structura c[r\ii =i la obiec\ia ce se
poate aduce stilului s[u de a nara. Structura este, ]nc[ o dat[,
complex[ =i dificil[, demersul se prelunge=te, mai ales ]n prima
parte, peste necesit[\ile reale ale temei. Crea\ia este uneori sufo-

130 Eugen Simion
cat[ de vorbe ce nuan\eaz[, detaliaz[, subliniaz[ ceea ce a fost
deja exprimat, subliniat, nuan\at. Exist[ ]n proza lui Buzura o te-
hnic[ a anvelopei . Ideea este ]nf[=urat[ ]n mai multe r`nduri de
fapte ce protejeaz[ =i obscurizeaz[ ]n acela=i timp. Dificultatea
vine la el dintr-un fel de fervoare a adev[rului, din dorin\a de a
epuiza, cu riscul monotoniei, repeti\iei, o observa\ie. Scriind
propozi\ii foarte ascu\ite despre o epoc[, el simte nevoia s[ echili-
breze textul, s[ introduc[ personaje compensatoare (locotenen-
tul Lu\[), f[r[ un rol precis ]n carte =i, mai ales, f[r[ identitate
literar[. Riscul este ca adev[rul s[ fie acoperit de nuan\ele lui.
Impresia apare ]n primele capitole ale c[r\ii =i, mai t`rziu, ]n dia-
logul dintre Carol =i Toma, lung =i f[r[ idei noi. Se produce o
acumulare care dezechilibreaz[ un roman scris cu o con=tiin\[
exemplar[ de un prozator care ia ]n serios realismul.
* * *
}n Orgolii (1977), Augustin Buzura revine ]ntr-o oarecare
m[sur[ la formula epic[ din Absen\ii , f[r[ s[ p[r[seasc[ propriu-
zis realismul social (deschis spre cronic[ =i studiul destinelor ) din
Fe\ele t[cerii . O concentrare =i o fragmentare, acum, a reconsti-
tuirii istoriei, =i reluarea, cu o documenta\ie epic[ nou[, a unei
vechi ecua\ii morale: rela\ia dintre revolt[ =i valoarea individului.
}n primul roman, istoria era v[zut[ ]ntr-o unic[ oglind[ (con=tiin\a
personajului-narator). }n cel de-al doilea exist[ trei con=tiin\e va-
lorizante, ]ntre care una (judec[torul propriu-zis, ziaristul Toma)
declar[ c[ nu le ]n\elege pe cele dint`i. Sugestia este c[ istoria
amestec[ nuan\ele, subiectivitatea ]ntunec[ obiectivitatea cronicii.
}n Orgolii procedeul se repet[ (acelea=i evenimente v[zute de agre-
sor, Redman, =i de victim[, medicul Cristian), ]ns[, ]ntruc`t ro-
manul vorbe=te =i de fapte din actualitatea imediat[, num[rul
oglinzilor receptoare cre=te =i judecata moral[ se complic[. Ce
c`=tig[ romanul prin aceast[ multiplicare a perspectivelor epice
=i restr`ngere, ]n acela=i timp, a spa\iului tematic? Un prim c`=tig

131 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
este c[ analiza (specula\ia moral[) se sprijin[ pe o mai mare den-
sitate de fapte =i faptele epice au acum o idee (=i un simbol) mailimpede ]n spatele lor. Aglomerarea de detalii din Fe\ele t[cerii a
disp[rut =i, eliberate de str`nsoarea determin[rilor multiple, sim-bolurile acestei literaturi solide =i grave se v[d mai bine ]ntr-unnum[r mai restr`ns de pagini.
Augustin Buzura este, nu mai ]ncape vorb[, un excelent proza-
tor moralist, =i temele lui privilegiate sunt adev[rul =i r[d[cinile
erorii . Se apropie, prin aceasta, de al\i prozatori de azi, dar se
diferen\iaz[ de ei prin decizia op\iunii =i hot[r`rea de a mergep`n[ la cap[t pe firul unei idei. Nu este, dealtfel, greu de obser-vat c[ romanele sale, deosebite ca stil, se refer[ la aceea=i epoc[social[ =i au, ]n genere, ]n studiu acelea=i probleme morale. Pro-fesorul Cristian este un Carol M[gureanu ajuns la lumin[ sau un
doctor Bogdan cu o experien\[ mai dur[ ]n spate =i ]n alt cerc al
revoltei. Orgolii studiaz[ mai metodic acest sentiment =i grupeaz[,
totodat[, ]n jurul unui destin (savantul chirurg Cristian), un num[rsuficient de documente de via\[ pentru a ne da seama de mora-vurile unei epoci. Orgoliul doctorului Cristian este, desigur, or-goliul adev[rului. Cancerul, a c[rui etiologie vrea s-o descopere,
poate fi interpretat =i ca o alegorie a r[ului social. Destinul profe-
sorului este suma celor 118 e=ecuri de a determina citostaticul.E=ecul repetat =i ]nc[p[\`narea (orgoliul) de a-l dep[=i. Asta dac[citim textul ca o re\ea de simboluri. Alegorie sau nu, r[ul estead`nc =i afecteaz[ rela\iile dintre indivizi, modific[ traiectoriadestinelor, separ[ genera\iile. Fiind vorba de mediul universitar
=i de lupta pentru putere (cu un obiectiv, totu=i, modest: ob\inerea
investiturii de rector!), romanul lui Buzura poate fi citit (=i a fostcitit astfel) ca un roman de moravuri. Orgolii este ]ns[, ]nainte de
orice, romanul unei con=tiin\e ]n lupt[ cu limitele =tiin\ei. +i, pen-tru c[ Augustin Buzura este un prozator serios, el l[rge=te sferaacestei idei ]n zona moral[ =i face din drama doctorului Cristian
o tem[ mai vast[ de analiz[ a raporturilor dintre individ =i meca-
nismul istoriei.

132 Eugen Simion
Schema nara\iunii este simpl[ =i repet[, ]ntr-o oarecare m[sur[,
pe aceea din romanele anterioare. Un om eminent ]n profesiune
=i de o mare libertate de spirit suport[, pe nedrept, o deten\iune.
Eliberat, ]=i g[se=te echilibrul ]n munc[, ambi\ia lui fiind s[ des-
copere cauzalitatea =i remediul unei boli grave. Reputat chirurg
=i cercet[tor, om de o anumit[ asprime moral[, el r[ne=te multe
vanit[\i =i, reunite, vanit[\ile =i incompeten\ele tind s[-l ]nde-
p[rteze din laborator =i s[-l compromit[ ca profesor. Contesta\ia
]i vine =i din partea fiului, Andrei, t`n[r inteligent, incapabil de a
accepta compromisul =i de a justifica eroarea. P`n[ aici romanul
nu spune lucruri cu totul noi, proza rom`neasc[ din ultimul de-
ceniu a tratat deseori conflictul dintre p[rin\i =i copii =i n-a evitat
s[ vorbeasc[ despre coali\ia spiritelor conformiste ]mpotriva
libert[\ii de g`ndire.
Romanul devine original =i substan\ial c`nd tema moral[ se
deschide spre tema social[, cu alte cuvinte: c`nd orgoliul indivi-
dual ]nt`lne=te obstacolul istoriei. Buzura =i-a f[cut o specialitate=i un stil ]n a studia astfel de determin[ri profunde =i, la exem-
plele dinainte, Orgolii adaug[ cazul unui intelectual care pune o
pasiune egal[ ]n a descoperi adev[rul ]n =tiin\[ =i ]n via\a social[.
T`n[r, Cristian (numit de prieteni =i Cris) fusese un adversar al
dictaturii fasciste =i trecuse prin lag[rul de la T`rgu-Jiu. }n anii
socialismului este b[gat la ]nchisoare pentru c[ (acesta este cel
pu\in motivul aparent), respect`nd etica profesional[, d[duse ]ngri-
jiri medicale unui necunoscut care se dovede=te mai t`rziu a fi
membrul unei bande de terori=ti. Medicul ]=i crease ]ns[, prin com-
portamentul s[u inflexibil, mul\i adversari, printre care unii ]n
r`ndurile aparatului de represiune. }nfrunt`nd pe unul, Varlaam,
fost m[celar =i boxer, acesta ]i promite o sanc\iune sever[, =i
sanc\iunea nu ]nt`rzie s[ vin[.
Toate acestea le afl[m din mai multe confesiuni fragmentate,
c[ci, potrivit modului s[u de a scrie, Buzura nu relateaz[ o sin-
gur[ istorie, ci mai multe, ]n interdependen\a =i incoeren\a lor.

133 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Procesul istoriei ]ncepe ]n carte ]n clipa ]n care, dup[ mul\i ani
de la eveniment, reapare ]n via\a profesorului Cristian un per-
sonaj care jucase un rol funest: Redman. Situa\ia din Fe\ele t[cerii
se repet[. Redman, fost procuror, corespunde, ]n lan\ul sim-
bolurilor sociale, lui Radu. Ca =i acela, Redman justific[ dela-
\iunea, la=itatea personal[ prin circumstan\ele epocii. Prieten cu
Cristian, juristul n-a ezitat s[ mistifice adev[rul =i s[-=i dea pri-
etenul (din fric[, din perversiune moral[?) pe m`na lui Brainea
=i Varlaam, ni=te scelera\i locali (numele lor apar =i ]n Absen\ii =i
]n Fe\ele t[cerii ). Internarea numitului Redman ]n clinica profe-
sorului Cristian rede=teapt[ acest trecut dramatic, cu multe puncte
obscure. Cristian vrea o confirmare a suspiciunii sale =i o ob\ine
de la b[tr`nul s[u adversar, aflat acum ]ntr-o situa\ie disperat[.
}ns[ adev[rul nu este, nici dup[ at`ta vreme, limpede. Redman
face mai multe confesiuni, =i de fiecare dat[ spune alte lucruri.
La r[d[cina suferin\ei lui Cristian ar fi, zice el fa\[ de Andrei, or-
goliul nem[surat al medicului =i dorin\a lui barbar[ de ascensi-une. M`ndria absurd[ l-a dus ]n pu=c[rie =i modul lui imposibil
de a fi ca om social i-a agravat situa\ia fa\[ de autorit[\i. El, Red-
man, aflat ]ntre dou[ for\e ce se respingeau (Cristian =i Varlaam),
a c[utat s[-=i ajute prietenul, dar s-a izbit de ]nc[p[\`narea lui =i,
neav`nd ]ncotro, a sprijinit pe acuzatori. Fiul este pe punctul de
a crede =i-i contest[ tat[lui tocmai ceea ce acesta are mai preg-
nant: iubirea de adev[r. Tat[l relateaz[ ]nc[ o dat[ faptele =i, din
ele, se vede c[ doctorul Cristian a trecut prin situa\iile cele mai
umilitoare =i n-a cedat. Orgoliul a fost =i a r[mas libertatea lui
interioar[. Redman l-a denun\at ca s[-i ia so\ia, pe Stela (mama
lui Andrei), cu care fusese logodit mai ]nainte. }ns[ femeia s-a
purtat cu demnitate =i =i-a a=teptat so\ul. Varlaam era un fanatic
corupt, specializat ]n diversiuni =i asasinate morale.
Paginile care reconstituie via\a de deten\iune au o extraordi-
nar[ for\[ epic[. Buzura descrie, la modul lui meticulos, greoi,
scene-limit[ ]n confruntarea dintre Cristian (victima orgolioas[)

134 Eugen Simion
=i Varlaam (sceleratul care descoper[ cu uimire c[ violen\a nu
poate totul). Sugestia romanului este, ]n acest plan, c`t se poate
de profund[: lupta pentru adev[r este o lupt[ pentru supravie\uire.
Etica orgoliului este o etic[ a libert[\ii. Cristian nu accept[
]nfr`ngerea =i detest[ „genera\ia lui A= fi putut dac[“. „Sunt un
om liber”, zice el, =i r[ul cel mai grav al secolului ]i pare a fi per-
vertirea ideilor. El are fa\[ de fiul s[u un sentiment de vinov[\ie,
dar vinov[\ia nu vine din trecutul s[u, ci dintr-o pedagogie gre=it[
a tat[lui fa\[ de fiu: l-a \inut prea mult timp departe de dialectica
aspr[ a vie\ii =i n-a s[dit ]n el convingerea c[ adev[rurile =i erorile
unei genera\ii nu sunt izolate. Fiul intr[, la r`ndul lui, ]n conflict
cu „guri=tii” (demagogii din =edin\e) =i contest[ pe fa\[ pe profe-
sorul Codreanu, un carierist primejdios din cauza abilit[\ii lui.
Adus ]n actualitate, romanul se diversific[. Mi=carea perso-
najelor (Cristian =i colaboratorii s[i, Andrei, spiritele academice ]n
lupt[ pentru postul de rector etc.) este o dat[ prezentat[ direct,
la modul realistic impersonal, =i, a doua oar[, prin relat[rile unuiinformator agramat. Procedeul este ingenios =i, trecute ]nc[ o dat[
pe scara de serviciu, faptele epice dau impresia (ceea ce proza-
torul a dorit, negre=it) de mizerie moral[ des[v`r=it[. Cabala con-
tra savantului Cristian cultiv[ pasiuni joase ]n lumea aristocra\iei
universitare. Romanul putea fi mai colorat =i mai profund aici, ca
=i ]n descrierea unei rela\ii mai subtile: dragostea dintre profe-
sorul Cristian =i mai t`n[ra lui colaboratoare, Vera. Scenele de
intimitate nu-i reu=esc lui Augustin Buzura, observator, prin ex-
celen\[, al proceselor sociale grave. }n Orgolii sentimentul acesta
delicat nu-i, ]n orice caz, suficient justificat epic. C`nd o femeie
]ndr[gostit[ d[ ]n fapt de noapte telefon unui b[rbat pe care ]l
stimeaz[ =i-i zice: „Lua-te-ar mama dracului, tr[sni-te-ar, ]ncuiat
ce e=ti!”, formula de adresare dezv[luie nu o intimitate, ci o ab-
surd[ grosol[nie.
Rememorarea aventurii tinere=ti dintre Cristian =i Cristina
F[rca=iu (o Caty Z[noag[ cu gusturi rousseauiste) este, ]n schimb,

135 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
admirabil[. }n moartea b[tr`nei femei p[duratice (prin devorarea
ei de c[tre fiarele pe care le ]mbl`nzise) se poate citi un simbol,
]nc[ un simbol ]n acest puternic roman realist.
}n Orgolii e=ueaz[ multe destine, =i istoria este forma fragil[
(ultima form[) de care ele se aga\[. A re]nvia trecutul este a pre-
lungi sf`r=itul. }n ni=te substan\iale pagini finale, Cristian se
g`nde=te la e=ecurile sale =i la moarte, dar suma e=ecurilor nu-i
justific[ g`ndul dispari\iei. Ce este foarte profund ]n romanul lui
Buzura este medita\ia social[ =i moral[. F[r[ fine\ea paradoxu-
lui, prozatorul spune lucruri fundamentale despre complica\iile
lumii noastre. Propozi\iile sale ]ncete, nemuzicale, poart[ ca ni=te
camioane grele o mare ]nc[rc[tur[ afectiv[ =i dau roat[ unor idei
grave. Una dintre ele str[bate =i ]n titlul romanului: orgoliul ca
premis[ a adev[rului. Adev[rul tr[ie=te ]n starea de revolt[, a in-
dividului, iar revolta spiritual[ are nevoie, pentru a se dezvolta,
de o democra\ie social[. Eroul lui Buzura ]n\elege c[ orgoliul s[u
poate mult, dar nu poate totul. O for\[ dinafara lui ]l con-di\ioneaz[: „Dar c`t pot eu? Ce folos c[ le cunosc suferin\a, c[
diagnostichez o maladie, c[ v[d cauze, c`nd de multe ori nu pot
schimba nimic, c`nd cunoa=terea nu-mi folose=te nici chiar mie?
Am ]ncercat s[ m[ salvez singur, trebuia s[ verific =i aceast[
posibilitate. Dar… am aflat ceea ce =tiam dinainte: salv`ndu-te sin-
gur, nu e=ti salvat =i nu po\i fi. Cum s[ g[se=ti un echilibru? Cum
s[ mai po\i sparge toate barierele de protec\ie, toate zidurile cu
care se ]nconjoar[ fiece om? Mul\i nu au t[ria s[ ri=te, s[ nu le
pese sau s[ o ia de la cap[t, =i atunci prefer[ s[ se men\in[ pe
pozi\ie, ne=tiind c[ abia a=a pierd.”
* * *
Se poate observa c[ de la un roman la altul prozatorul extin-
de c`mpul de observa\ie, ]ncerc`nd s[ cuprind[ tot spa\iul vie\ii
sociale postbelice. Absen\ii =i Orgolii analizeaz[ cu predilec\ie
moravurile lumii academice, Fe\ele t[cerii studiaz[ tema violen\ei,

136 Eugen Simion
culpabilit[\ii =i a alien[rii (tema, ]n fond, esen\ial[ a literaturii
sale =i a genera\iei din care face parte) ]n lumea \[r[neasc[, Vo-
cile nop\ii (1980) este un roman despre noua genera\ie de munci-
tori =i despre rela\iile dintre clasele politice ]n societatea postbelic[.
Clas[ este impropriu spus. Clasele sociale tradi\ionale au disp[rut,
au ap[rut categoriile =i ele sunt, de regul[, formate de grupuri
centrifuge, cu mentalit[\i, psihologii, interese care se ciocnesc =i
produc (cum e cazul ]n Vocile nop\ii ) tensiuni, drame necunoscu-
te de proza tradi\ional[. Buzura este mai ales prozatorul acestor
categorii sociale ]n formare, cu treceri rapide de la un cod de exis-
ten\[ la altul. C[minul ]n care locuiesc personajele din Vocile nop\ii
este un topos cu valoare simbolic[. Sunt aici aduna\i tineri veni\i
de peste tot, unii trecu\i deja prin pu=c[rie, al\ii abia desp[r\i\i
de sat, dar nu =i de mentalit[\ile lui.
+tefan Pintea (personajul central), fiul unui miner care locu-
ie=te ]n mediul rural, p[r[se=te facultatea pentru c[ nu se mai
]n\elege pe sine =i nu-=i mai accept[ profesorii =i colegii, oamenidispu=i s[ ]ncheie, oric`nd =i oricum, un compromis cu ideile. El
caut[ adev[rul, caut[ o moral[, vrea o certitudine, sentimentul
c[ tr[ie=te ]n deriv[ ]l exaspereaz[. Este eterna obsesie a perso-
najelor lui Buzura, e tema medita\iei lui morale. +tefan Pintea reia,
]n condi\iile =i cu datele sale existen\iale, drama doctorului Mi-
hai Bogdan din Absen\ii , a ziaristului Dan Toma ( Fe\ele t[cerii ) =i
a profesorului Cristian din Orgolii . O familie de spirite (o familie,
]n primul r`nd, moral[) care nu accept[ compromisul (p[catul
capital) ]n sfera social[ =i moral[. Ei nu tr[iesc ]n afara p[catului,
dar ]ncearc[ s[-l st[p`neasc[ prin con=tiin\[ =i nu-l accept[ ca
model de existen\[. De aceea se judec[ aspru pe ei ]n=i=i =i ju-
dec[, intransigent, pe indivizii care se folosesc de putere pentru a
manipula con=tiin\ele. +tefan Pintea are o vie senza\ie de vid, de
inconsisten\[ =i de z[d[rnicie. Romanul se deschide cu descrierea
unui vis =i visul repet[ la infinit aceea=i imagine: „..o roat[ de
moar[ suspendat[ deasupra unui p`r`u sec, ]nv`rtindu-se ]n gol,

137 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
continuu, lent”. E unul din simbolurile unei con=tiin\e ]n stare de
criz[. T`n[rul care trece prin acest co=mar s-a ]nstr[inat de fami-
lie, a fugit de Dana, colega de facultate de care era ]ndr[gostit,
pentru c[ t`n[ra femeie a=teapt[ mereu vorbe frumoase =i pro-
misiuni de via\[ comod[, p[r[se=te, ]n fine, mediul universitar
deoarece i se pare impur, vrea s[ ia totul de la cap[t, de jos de
tot, ref[c`nd astfel drumul tat[lui. Nara\iunea nu este liniar[ =i
nu urmeaz[ un fir epic previzibil, ci fluxul unei memorii ]n care
se suprapun faptele fragmentate, haotice ale trecutului =i ]nt`m-
pl[rile dezordonate ale prezentului. Un mod de a marca ]n care
introspec\ia =i reflec\ia (diserta\ia moral[ =i social[) se combin[
cu alte forme epice ]ntr-un roman masiv =i profund.
Buzura nu are o preocupare special[ pentru tehnica romanesc[
(dup[ cum se vede =i din eseurile sale — Bloc-notes ), consider`nd
]n chip just c[ esen\ial este s[ spui adev[rul despre condi\ia omu-
lui prin mijloacele care convin artistului: „A c[uta =i a spune
adev[rul […], a-l repeta cu ]nc[p[\`nare, la nesf`r=it, p`n[ va fi
auzit =i ]n\eles, a depune m[rturie despre un timp =i un spa\iu cu
mijloacele artistice adecvate, la ]n[l\imea performan\elor epocii,
a fi vocea =i g`ndul oamenilor este o obliga\ie de onoare […],
c[r\ile adev[rate, sincere nu sunt dec`t un drum ]mpotriva
singur[t[\ii, durerii, agresivit[\ii =i ignoran\ei ( Bloc-notes , 1981).
Prozatorul nu st[, totu=i, departe de preocup[rile nara\iunii mo-
derne, dovad[ structura =i limbajul Absen\ilor (concentrarea tim-
pului epic, multiplicarea vocilor narative, renun\area la cronolo-
gia romanului realist tradi\ional, introducerea masiv[ a eseului)
=i alternan\a, ]n c[r\ile ulterioare, ]ntre stilul auctorial =i mono-
logul interior. }n Vocile nop\ii eroul (+tefan Pintea) apare ]nchis
]ntr-un cerc de probleme =i tot astfel p[r[se=te =i paginile roma-
nului. }n prima pagin[, abia ie=it dintr-un co=mar, el ]ntreab[: „Unde
sunt? Ce se ]nt`mpl[ cu mine?”, iar ultimul r`nd al romanului
cuprinde tot o interoga\ie: „Ce fel de fiin\e suntem noi dac[
renun\[m at`t de u=or p`n[ =i la via\[?”…. Sugestia este c[ cer-

138 Eugen Simion
cul r[m`ne ]nchis, eroul n-a putut sau n-a voit s[ ias[ din el,
con=tiin\a n-a reu=it s[ g[seasc[ calea adev[rului sau a g[sit-o, ]n
planul specula\iei, dar via\a nu se gr[be=te s[ i-o confirme.
}n termenii romanului asta se traduce prin imposibilitatea per-
sonajului de a-=i dovedi nevinov[\ia, dup[ ce pe aproape 500 de
pagini el ]ncercase s[ afle vina de care este suspectat. Materia
epic[ a romanului este ordonat[ ]n func\ie de aceast[ dilem[ a
spiritului justi\iar, propriu unui t`n[r intelectual ie=it din mediul
s[u =i intrat, din ra\iuni niciodat[ l[murite p`n[ la cap[t, ]ntr-o
lume cu legi dure. Pedagogie social[ autoimpus[? Voin\[ de puri-
ficare? Sfidarea juvenil[ a conven\iilor? Revolt[ =i umilin\[ dos-
toievskian[ ]ntr-o lume ]n care procesele de con=tiin\[ =i dilemele
morale afl[, de regul[, alte forme de isp[=ire?! Complexitatea =i
ambiguitatea eroului constituie un teren prielnic pentru suspici-
une. +tefan Pintea este convocat, ]n primele pagini ale c[r\ii, la
mili\ie =i abilul locotenent Veza, adept al metodei psihologice de
anchet[, ]i d[ de ]n\eles c[ a s[v`r=it o fapt[ grav[ f[r[ a-i spunedespre ce este vorba. Metoda const[ ]n a pune prezumtivul vino-
vat ]n situa\ia de a recunoa=te, ]n urma unui dialog bine condus,
abaterea de la lege. Procedeul nu d[ rezultate ]n cazul +tefan
Pintea =i anchetatorul ofer[ suspectului un timp de g`ndire. E tim-
pul necesar rememor[rii unei istorii ]ncurcate =i a reconstituirii
biografiei personajului. Deschidere cunoscut[ ]n romanul mo-
dern, folosit[ des =i ]n arta cinematografic[. Tehnica se complic[,
]n cazul prozei lui Buzura, prin frecventa schimbare de planuri
temporale =i spa\iale, ruperi de nivel =i penetra\ia eseului ]n mono-
log. Sunt, apoi, numeroase fapte epice adiacente (mici istorii, por-
trete, parabole, referiri la personaje din romanele anterioare) care
]nt[resc ideea de autenticitate a operei, l[s`nd cititorului impre-
sia c[ e vorba nu de o pur[ fic\iune, ci de un num[r de docu-
mente de existen\[ str`nse ]ntr-un dosar voluminos.
Impresia este, la lectur[, de masivitate, de adev[r, de intui\ie
just[ a psihologiei sociale =i de sensibilitate remarcabil[ fa\[ de

139 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
destinul unei colectivit[\i umane. Cele mai bune pagini de pic-
tur[ social[ =i de analiz[ a ceea ce critica veche numea „sufletul
colectiv” sunt acelea despre noua genera\ie de muncitori, frag-
mente dintr-un roman social de anvergur[. Stelic[ Goran, Vi=an,
Nelu\u Ufederistul, Dumitru +pan zis Linguri\[, Gelu Neam\u,
Droang[, Jimi Cotoiul, Radu Masculu, Mocanu, Sultan tr[iesc
dup[ legile lor =i, c`nd n-au argumente, pun m`na pe cu\it sau
lovesc cu pumnul. C[minul de nefamili=ti e terorizat de Sultan,
un =ofer care suferise o traum[ =i ie=ise din ea s[lb[ticit. Goran
este inteligent =i ironic, limbajul lui e un spectacol de aluzii fine
=i vorbe crude, g`ndirea lui este contestatar[ =i atinge, uneori,
subtilit[\i surprinz[toare. E orfan =i a crescut nu se =tie unde.
Circumstan\ele dure nu i-au ]nr[it ]ns[ sufletul, e inteligent =i
s[ritor. Lucreaz[ ]n afara orelor de serviciu =i c`=tig[ mul\i bani
pe care ]i risipe=te apoi f[r[ rost. Detest[ pe „guri=ti”, „urechiu=ele”,
„muncitorii cu gura” =i se fere=te de cei care lucreaz[ la coopera-
tiva „ochiul =i timpanul”. Prietenul s[u, Vi=an, e un Ion al Glane-ta=ului ]n mediul muncitoresc postbelic. Pune g`nd r[u fiicei unui
=tab local, trece la fapte =i, dup[ ce faptele se ]mplinesc, poveste=te
aventura sa ]n acest limbaj pitoresc: „Intr[m pe ]ntuneric ]n
buc[t[rie, mi se las[ moale ]n bra\e, jap, pleosc, mai departe toate
p`nzele sus, rapid, practic, n-a trebuit s[-mi spun[ nimic!… […]
…ca apoi s[ i se fac[ foame. +i scoate, b[tr`ne, ni=te friptur[ din
pas[rea noastr[ preferat[ =i uitat[, porcul, m[sline, br`nz[, suc
de ananas, ]i d[m b[taie, c[ci unde mai g[se=ti ast[zi asemenea
p[s[ri? Plus c[ de la un anume nivel ]nfloresc m[slinii =i anana=ii!
Ea era numai z`mbet =i soare, se lipea de mine ca marca de scri-
soare, vorba c`ntecului, =i c`nd s[ trecem iar[=i la interes, apare
[l b[tr`n ]n pijama =i ]ncepe s[ m[ ia la ]ntreb[ri, ca la poli\ie,
foc combinat, artilerie, infanterie, avia\ie, submarine, tot ce se
poart[ ]ntr-un r[zboi clasic. Fire=te, eu eram de vin[, ea — nimic!
Dar merita, arbitrul fluierase sf`r=itul partidei, meciul omologat
de federa\ie, nu se mai putea face nimic. +i chiar dac[ m-ar fi

140 Eugen Simion
scos afar[ cu picioru-n fund, fata =i porcul erau rezolvate, mai
r[m[sese ananasul, dar nu mi-am f[cut probleme, ap[ se mai
g[se=te ]nc[ =i pe afar[! Tata, ]n tinere\ea lui necooperatist[, omi-
sese s[ cultive ananas! Mai ]napoiat, Dumnezeu s[-l ierte! Apoi,
d[ ]n mine cu trecutul =i viitorul, ca la ]nv[\[m`nt politic, o mai
pis[loge=te =i pe ea, dup[ care o trimite s[ se culce, =i cale de o
or[ nu m[ sl[be=te din focuri. Nici un erou ]n familie, nici un
sf`nt, nici un revolu\ionar, nici mama =i nici babacu nu prove-
neau direct din Traian =i Decebal, doar \[rani f[r[ nume =i f[r[
con=tiin\[ de clas[. Decep\ie total[. Era foarte nemul\umit, dup[
c`te-mi dau seama, c[ nu-s m[car =i eu doctor docent, de=i a= fi
]n stare s[ jur c[ am cel pu\in cu o clas[ mai mult ca el! }n con-
cluzie, ferm =i categoric, m[ sf[tuie=te s[-i las fata ]n pace! Ei,
dac[ d[ Sf`ntul s[ se baloneze pu\in, atunci o s[ mai meditez
dac[-i acord audien\[! }nc[ din prima zi de via\[ visez o buc[t[rie
ca aia, curat[, larg[, =i o buc[t[reas[… Oricum, pe asta n-o mai
scap!”
Ace=ti tineri violen\i, l[ud[ro=i, mefien\i fa\[ de administra\ie
=i, ]n genere, alergici la no\iunea de putere, sunt, ]n esen\[, buni,
omeno=i. C`nd unul dintre ei, Mocanu, are un accident, to\i sar
]n ajutor. Chiar brutalul Sultan pl`nge ca un copil =i d[ o parte
din piele pentru a repara fa\a ars[ a prietenului s[u. Prozatorul
nu idealizeaz[ aceast[ clas[ ]n formare, nu apas[ nici pe laturile
]ntunecate ale fiin\ei lor. Mintea lor este ascu\it[ =i vorbele lor
arat[, s-a v[zut, o mi=care rapid[ a fanteziei. }n c[min este un
„loc pentru urlat”, dar defil[rile tinerilor metalurgi=ti iau mai ales
calea sarcasmului =i a ironiei. Fostul student ]ncearc[ s[ tr[iasc[
dup[ acelea=i legi =i, p`n[ la un punct, reu=e=te. Se ]mprietene=te
cu Goran =i cap[t[ ]ncrederea celor trei Vas`i, \[rani mai v`rstnici
veni\i ]n uzin[ sa str`ng[ bani =i s[ se ]ntoarc[ apoi la rosturile
lor gospod[re=ti. }ns[ destinul lui ia o alt[ direc\ie c`nd ]nt`lne=te
]ntr-o zi pe Lena Filipa=, so\ia unui fost director. Se ]ndr[goste=te
fulger[tor de ea =i, dup[ o vreme, p[r[se=te c[minul pentru a de-

141 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
veni chiria= ]n casa adversarului s[u sentimental. Noul Julien Sorel
are prilejul s[ cunoasc[ =i s[ judece moravurile birocra\iei locale.
Filipa= =i-a pierdut puterea =i, ]n afara ei, nu-=i afl[ rostul. Ingi-
ner, el nu =i-a cultivat spiritul, ci ambi\iile. A ajuns ]n fruntea unui
jude\ =i a exercitat puterea cu o brutalitate =i o samavolnicie f[r[
margini. A ]mpins oameni la moarte =i a provocat nenum[rate
tragedii m[runte f[r[ s[ aib[ con=tiin\a culpabilit[\ii. Romanul ]l
prinde ]n momentul ]n care =i-a pierdut func\iile =i lupt[ s[ le
recapete. +i-a luat, cu for\a, o nevast[ mai t`n[r[ =i-o p[ze=te cu
str[=nicie. Frumoasa Lena este o bovaric[ dezam[git[. Absolvent[
de conservator, a vrut s[ fac[ o carier[ ]n profesiunea ei =i n-a
reu=it. A ajuns f[r[ voia ei so\ia unui individ trivial =i f[r[ scru-
pule, =i singura ei form[ de protest este adulterul. „Sunt o ordi-
nar[ — spune ea cu fervoarea unei eroine din literatura rus[ din
secolul al XIX-lea — n-am absolut nimic sf`nt, ceea ce ating se
murd[re=te! }n fiecare zi m[ ad`ncesc tot mai mult ]n murd[rie,
]nc`t dac[ mutrele ni s-ar transforma ]n func\ie de faptele noas-tre, a= ar[ta ca un animal infect, inexistent ]nc[ pe p[m`nt.” Doam-
na de Renal din R`ul Doamnei nu-i, ]ntr-adev[r, o sf`nt[, nu-i nici
o p[c[toas[ absolut[, cum se crede ea. Victim[ a unui individ im-
becilizat de ambi\ia de a avea putere, femeia nu are voin\a de a
se elibera. C`nd +tefan Pintea, ]ndr[gostit, ]i propune s[ fug[
]mpreun[, ea protesteaz[. Voca\ia ei este s[ tr[iasc[ ]n p[cat,
r[zbun[rile ei sunt dosnice. Se ]nv`rte ]ntr-un cerc de femei, ]n
majoritate so\ii de fo=ti =i actuali diriguitori ai regiunii, =i par-
ticip[, dimpreun[ cu b[rba\ii, la chefuri lungi =i cumplite. Buzu-
ra este consecvent =i la acest punct: descrie cu multe am[nunte
comportamentul indivizilor care exercit[ puterea ]n asemenea
monstruoase petreceri. Scene de efect, manifest[ri barbare. Ura,
violen\a, lipsa de caracter, s[lb[ticia sim\urilor ies, libere, la su-
prafa\[. Femeile devin =i ele cinice. Ioana Stoian, prietena Lenei
=i ocrotitoarea lui +tefan Pintea, se adreseaz[ cu aceste vorbe co-
lorate unei doamne din ]nalta societate a ora=ului: „Dar ce ai,

142 Eugen Simion
drag[? Dac[ p`n[ ieri sem[nai cu juna Rodic[ a lui Alecsandri,
azi ]mi pari c[zut[ sau pierdut[ dintr-o pictur[ flamand[! }ntot-
deauna \i-am admirat \`\ele, materialiste, solide, bune de f[cut
reclam[ nivelului nostru de trai. Ale mele, din p[cate, sunt ca apele
Dun[rii la Calafat: ]n sc[dere, minus cinci centimetri pe zi. Nici
m[car nu sta\ioneaz[!”
Buzura are o sensibilitate special[ pentru asemenea scene
colective (v`n[tori, chiolhanuri) ]n care rela\iile dintre indivizi
se manifest[ pe fa\[, nemistificate de conven\iile sociale. Filipa=
ur[=te de moarte pe fostul lui adjunct care i-a luat locul, Isaia
St[nescu, =i, c`nd se ]mbat[, ]=i d[ drumul la gur[. }naltele
doamne ale jude\ului se t[v[lesc pe jos =i vorbesc m[sc[ri, spiri-
tuala Ioana Stoian se bag[ ]n patul t`n[rului Pintea =i se hot[r[=te
cu greu s[-l p[r[seasc[. Buzura descrie cu un ochi r[u de realist
necru\[tor manierele acestei categorii de parveni\i, exager`nd ]n
grotesc =i caricatur[. Indivizii sunt v[zu\i sociologic =i judeca\i
din perspectiva unui radicalism moral ce vine, probabil, =i dintradi\ia prozei ardelene. Filipa=, Isaia St[nescu etc. sunt ambi\io=i
=i triviali ]ntr-un mod aproape neverosimil pentru c[, de regul[,
indivizii obseda\i de putere au mai mult[ complexitate psihologi-
c[ =i au, ]n orice caz, t[ria de a-=i ascunde =i ambi\iile =i triviali-
tatea. Pictura lui Buzura este dur[, p[tima=[ ]n a=a chip ]nc`t con-
turul personajelor dispare. R[m`ne doar sugestia bestialit[\ii fizice
=i a unei lamentabile c[deri morale.
Personajul care vede =i nareaz[ toate aceste lucruri sufer[ de
un complex al omului cu con=tiin\a ultragiat[. +tefan Pintea este,
cum am zis, un revoltat, dar un revoltat care se ]ndoie=te de sine
=i b`jb`ie ]n ]ntunericul m`niei. Critica lui este aspr[; aspr[, in-
flexibil[ este =i judecata de sine. A c[l[torit, pe c`nd era student,
]n Iugoslavia =i acolo a cunoscut o jurnalist[ (Violeta) cu care dis-
cut[ despre fric[ =i pierderea sentimentului valorilor ]n lumea
contemporan[. Episodul este adiacent ]n roman =i, la drept vor-
bind, f[r[ rost ]n aceast[ puternic[ oper[ de observa\ie. Alte mici

143 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
istorii sunt ]ns[ de mare efect epic. Buzura umple spa\iul epic cu
personaje episodice, fapte de existen\[, ]nt`mpl[ri stranii (unele
scoase din mistica popular[) ]n a=a fel ]nc`t impresia la lectur[
este c[ individul se mi=c[ ]ntr-o lume de cauzalit[\i obscure =i
]ndep[rtate. Gavril[, bunicul lui +tefan Pintea, a fost persecutat
]n epoca dogmatismului =i, dup[ ce =i-a pierdut p[m`ntul, are
sentimentul inutilit[\ii. Vrea s[-=i puna cap[t vie\ii, dar ]n somn
]ngerul ]i spune c[ nu-i calea cea bun[ =i atunci ]ncepe s[ pro-
pov[duiasc[ ]n chip evanghelic adev[rul printre \[ranii din c`mpia
Ardealului. E nebun sau iluminat? }n Fe\ele t[cerii exist[, de aseme-
nea, un b[tr`n care are viziuni =i anun\[ apocalipsuri. }n Refugii ,
romanul ulterior, un sf`nt retras ]n pustietatea muntelui face pre-
viziuni sumbre =i oamenii locului, inclusiv primarul, ]l consult[.
Interesul prozatorului realist pentru acest strat al mentalit[\ii
colective este mare. }n Absen\ii este o scen[ de vr[jitorie \[r[-
neasc[. }n Vocile nop\ii un \[ran ]nt`lne=te noaptea un lup dia-
bolic =i lupul ]i d[ un avertisment, iar c`nd \[ranul ]ncalc[leg[m`ntul blestemul ]l ajunge… Sunt foarte spectaculoase, epic
vorbind, asemenea fapte care obsedeaz[ memoria colectiv[.
Sunt =i alte elemente care se repet[ ]n proza lui Buzura, cum
se ]nt`mpl[, dealtfel, ]n toate marile cicluri romane=ti. Radu
(Rusu) din Fe\ele t[cerii reapare ]n Vocile nop\ii . Istoria lui mai
este o dat[ narat[, pe scurt, =i are acum =i un deznod[m`nt. Fos-
tul activist, ocolit de \[ranii din Arini pe care-i nedrept[\ise, umbl[
s[ le c`=tige bun[voin\a, drept pentru care se hot[r[=te s[ str`ng[
bani pentru ridicarea unei biserici.
Moare, surprins de ape, ]n timp ce sap[ temeinic sub casa pro-
prie ]n c[utare de aur. Tor\ionarul Varlaam din Absen\ii este
pomenit =i ]n Orgolii . }n fine, ]n mai toate romanele lui Buzura
d[m peste tipul birocratului m[rginit =i cr`ncen care, pierz`ndu-
=i puterea, cade ]ntr-o stare de senilitate comic[. B[tr`nul Filipa=
(Vocile nop\ii ) construie=te capcane pentru =obolani =i dezvolt[,
]ntr-o oralitate dezordonat[, o strategie complex[ pentru repri-

144 Eugen Simion
marea localnicilor =ov[ielnici. O \icneal[ simbolic[. Sunt =i altfel
de simboluri, mai profunde, ]n aceast[ lume care ]=i caut[ cu fer-
voare, cu disperare rosturi noi, dup[ ce le-a p[r[sit pe cele vechi.
Unul care se repet[ este acela al casei neterminate . Profesorul Matei
din Absen\ii vorbe=te mereu de o cas[ la \ar[ =i de o retragere
miraculoas[, ]ns[ so\ia profesorului e sceptic[. +tefan Pintea vrea
s[-=i ajute p[rin\ii s[ reconstruiasc[, ]n Arini, casa distrus[ de ape.
E pe punctul de a reu=i, ]ns[ ]n ultima clip[ intervin dou[ obsta-
cole (accidentul tat[lui =i inculparea fiului, suspectat de a fi furat
banii \[ranului Bor= Vas`i), a=a ]nc`t casa r[m`ne, =i ]n acest caz,
neterminat[. Casa este, desigur, simbolul ordinii, statorniciei ]ntr-o
lume cum este aceea descris[ ]n romanele lui Buzura pe care is-
toria a scos-o din vechile tipare.
* * *
Refugii debuteaz[ ]n chip senza\ional: o t`n[r[ femeie se treze=te
]ntr-un loc necunoscut =i, dup[ oarecare vreme, descoper[ c[ locul
necunoscut este un spital de psihiatrie. Cum =i de ce a ajuns ea
printre nebuni =i alcoolici trimi=i la dezintoxicare? Cartea este o
lung[ confesiune ]n stilul narativ pe care ]l =tim din romanele an-
terioare: povestea unei existen\e fr`nte =i analiza (autoanaliza) ac-
estei ]nfr`ngeri. Analiza adun[ =i alte fapte =i angajeaz[ un num[r
mare de destine privite cu prec[dere din unghi sociologic. Buzura
este un realist dur, lucid, obstinat s[ mearg[ p`n[ la cap[t pe firul
unei idei. }nt`mpl[rile vin ]n nara\iune din toate p[r\ile =i antrene-
az[ mai multe medii sociale. Analiza sap[ mai ales ]n straturile
sociale =i morale ale vie\ii de azi =i tinde s[ prind[ natura noilor
rela\ii ]ntre indivizi. +i, cum rela\iile ating via\a interioar[ a indi-
vidului, romanul vorbe=te, ]n fond, despre singur[tate =i fric[, de-
spre putere =i umilin\[, despre revolt[ =i la=itate.
}n spatele acestor teme sunt altele, legate ]n chip mai direct
de substan\a literaturii, cum ar fi iubirea, gelozia, sentimentul
e=ecului intelectual, drama femeii care ]mb[tr`ne=te… Buzura

145 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
sociologizeaz[ , dac[ putem spune astfel, aceste sentimente etern
umane, le vede, cu alte vorbe, ]n manifest[rile lor obi=nuite devia\[ =i examineaz[ modul ]n care mecanismul istoriei determin[,
de pild[, dragostea dintre doi tineri. Procedeul fusese folosit =i ]nc[r\ile anterioare. De la Absen\ii la Refugii , temele se repet[, ca =i
protagoni=tii. Buzura are predilec\ie pentru con=tiin\ele acute,traumatizate, lucide p`n[ la disperare. Ele primesc =i judec[ rea-lul din unghiul unei subiectivit[\i ultragiate, incapabile s[ accepte
compromisul. }ntre doctorul Bogdan din Absen\ii , Carol M[gu-
reanu din Fe\ele t[cerii , Cristian din Orgolii , naratorul din Vocile
nop\ii =i Ioana Olaru din Refugii exist[ o afinitate de psihologie =i
o similitudine de destin. Toate personajele ]=i asum[, ]n sens sar-trian, lumea ]n care tr[iesc =i, dac[ nu pot ]mpiedica degradareaumanului, au cel pu\in orgoliul s[ n-o accepte ]n planul con=tiin\ei.
E o natur[ uman[ pe care Buzura a reu=it s-o impun[ ]n romanul
rom`nesc de azi prin prozele lui masive, scormonitoare =i justi\iare.
}n Refugii , romancierul aduce pentru prima oar[ ]n prim plan
o femeie, iritat, probabil, de obiec\ia f[cut[ de critica literar[ cumc[ nu a reu=it ]n c[r\ile de p`n[ acum s[ construiasc[ un portretverosimil al feminit[\ii. Confesiunea Ioanei Olaru, t`n[ra ce se
treze=te deodat[ ]ntr-un spital psihiatric, acoper[ tot spa\iul c[r\ii =i,
]n func\ie de ea, se definesc =i celelalte destine. Cronologia romanu-lui urmeaz[, la suprafa\[, cronologia revenirii ei la starea de lucidi-tate. Ritmul nara\iunii e ritmul acestei recuper[ri anevoioase,]nv[lm[=ite, cu inevitabile ]ntoarceri ]n timp, repeti\ii, obsesii…Romanul se constituie, astfel, dintr-un =ir de monologuri interio-
are, ]ntret[iate de alt =ir de monologuri sub forma unor scrisori
(confesiunea lui Iustin) =i de nota\ii directe: mici scene din via\aobscur[ a clinicii. Iese la urm[ o carte serioas[, cu multe paginiputernice, comparabil[ ca valoare cu Vocile nop\ii . Impresia gen-
eral[ e de profunditate =i adev[r. Nara\iunea ]nainteaz[ greu caun tren de marf[ ce car[ un num[r enorm de vagoane. Greu, dar
merge, =ov[ie, puf[ie, se ]ncordeaz[, nimic nu-l ]mpiedic[ s[
ajung[ la \int[. Buzura este un scriitor cu pasiune pentru ideolo-

146 Eugen Simion
gie =i sociologie. Privirea lui e grav[ =i judecata lui e aspr[. Fraza
nu are fluen\[, pagina e cenu=ie, ]ns[ orice r`nd respir[ bunacredin\[,capacitatea de specula\ie =i hot[r`rea neclintit[ de a ajunge la esen\[.
Romanul ]=i st[p`ne=te ]n cele din urm[ tema =i se impune.
Cele mai bune pagini, sub raport artistic, sunt acelea despre
lumea satului de azi. Sunt =i altele (nota\iile despre via\a de spi-tal sau despre moravurile tehnocra\iei de provincie), ]ns[, la lec-tur[, se impun ]nt`i prin autenticitatea lor ]nsemn[rile despre
m[runta lume =i complicata istorie din M[gura, o localitate izolat[
]n mun\ii din nord. Aici ajunge unul din eroii c[r\ii, profesorulIustin Olaru, so\ul nestatornic al statornicei =i serioasei Ioana Ola-ru, pacienta doctorului Vlad Cosma. Aceasta, retr[indu-=i mentalvia\a, aduce ]n valuri ]nt`mpl[ri din existen\a ei f[r[ noroc. Citi-torul trebuie s[ pun[ singur ordine ]n agresiva dezordine a realu-
lui =i s[ dea o semnifica\ie imaginilor obscure care asalteaz[
con=tiin\a unei femei traumatizate. Ioana Olaru este traduc[toarede limba englez[ ]ntr-o ]ntreprindere din ora=ul R`ul Doamnei=i, ]n momentul ]n care ]ncepe romanul, ea a atins punctul de josal unei crize teribile de singur[tate =i team[. Victim[ a unei agre-siuni deocamdat[ nedeslu=ite, femeia vrea s[ moar[ =i prima ei
reac\ie e refuzul de a se confesa.
Buzura aduce ]n descrierea acestui caz o competen\[ de spe-
cialist — totu=i trebuie spus c[ el nu abuzeaz[ de cuno=tin\elesale =i nu transcrie dosarul unei nevroze. Boala este v[zut[ ca unsimptom social =i, ]n anormalitatea individului, se caut[ semnele,modelele normalit[\ii (memorabil este personajul M.N.S., nebunul
care vrea s[ reformeze lumea; el are sim\ul catastrofei =i tr[ie=te
un acut sentiment al urgen\ei). Dealtfel, Ioana Olaru nu reprezint[propriu-zis un caz clinic. Ea ]=i revine repede ]n fire =i, nevoinds[ comunice ]n afar[, vorbe=te p`n[ la exasperare cu sine ]ns[=i.Romanul noteaz[ aceste infinite introspec\ii =i, din cumularea lor,]n\elegem adev[rata dimensiune a dramei. Ioana fusese c[s[torit[
cu un coleg, Iustin, spirit vioi =i suflet moale. Repartizat ]ntr-un
sat ]ndep[rtat, se apuc[ de b[ut =i cedeaz[ treptat unei frumuse\i

147 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
locale, Codru\a, fiica preotului. E, ]n acela=i timp, gelos, suspectea-
z[ pe casta Ioana, are crize de disperare, fuge de la o femeie la
alta. Scrisorile lui alc[tuiesc un extraordinar jurnal: jurnalul unei
progresive abrutiz[ri =i al unui inevitabil e=ec.
Jurnalul cuprinde =i numeroase ]nt`mpl[ri de via\[. M[gura
este o mic[ a=ezare ]n care tradi\ia =i istoria recent[ se amestec[
=i se ]ng[duie ]n chip pitoresc. Socoliuc, primarul, bea cu p[rintele
Giurgea =i cu mili\ianul Oituz =i e obsedat de un urs uria=.
Preoteasa Silvia e bovaric[ =i ]ncurajeaz[ multe ispite, ]ns[ b[rba\ii
sunt tem[tori =i femeile r[zbun[toare. Un predicator sectant, Bene-
dict, face minuni dubioase =i primarul vrea s[-l amendeze. O pro-
fesoar[, Claudia Roman, e trufa=[, nu vrea s[ participe la petre-
cerile din casa popii =i din aceast[ pricin[ este antipatizat[ =i
b`rfit[. Profesoara, ]ntr-o stare avansat[ de alienare, se sinucide,
spre stupoarea autorit[\ilor =i a colegilor. Socoliuc, care o dorea
]n ascuns, pl`nge ca un bezmetic. Un alt profesor, Aristide Do-
brot[, provenit din vechea aristocra\ie a Moldovei, se jeluie=te =ibea amarnic, vrea s[ fug[, apoi se ]nsoar[ cu o \[ranc[ =i, dup[
noi crize de disperare, se lini=te=te.
Mai recalcitrant se arat[ Iustin, cel care transmite aceste
observa\ii sarcastice. El este suspicios =i nehot[r`t, flu=turatic, f[r[
personalitate. Incertitudinea lui provoac[ prin rico=eu un r`nd de
e=ecuri, cel mai grav fiind acela al Ioanei Olaru, so\ia r[mas[ la
ora=. P[r[sit[, amenin\at[ mereu de violentul =i nestatornicul so\,
aceasta caut[ ocrotirea unei femei cu mai mult[ experien\[,
doctori\a Victoria Oprea, ]ns[ existen\a e mult prea complicat[,
dramele r[sar de peste tot, doctori\a intr[ ea ]ns[=i ]ntr-o ]ncur-
c[tur[ teribil[ ]n care antreneaz[ =i pe fragila Ioana. Primind
acest nou flux de ]nt`mpl[ri, unghiul romanului se deschide spre
alt[ realitate social[. Doctori\a Oprea are un prieten, inginerulHelgomar, tip justi\iar, inflexibil, din familia moral[ a doctorului
Bogdan din Absen\ii . Acesta lucreaz[ ]ntr-o min[ =i intr[ ]n con-
flict cu directorul Cristescu, mic satrap local. Buzura ]mpinge

148 Eugen Simion
descrierea ]n aceast[ direc\ie =i, ]n modul lui epic, aduce alte exem-
ple de confruntare dur[ ]ntre adev[r =i mistificare ]n plan ideo-logic =i moral. Helgo, cum ]i spun prietenii, este un maniac aljusti\iei, se bate pentru adev[r =i dispare, dup[ un =ir de peripe\ii,
]n condi\ii misterioase. Nu-i un personaj artistice=te memorabil =i
este de b[nuit c[ autorul va reveni asupra lui ]n volumele urm[-toare. }n genere, paginile care ]nf[\i=eaz[ aceste aspecte mi s-aup[rut nesigure =i mai pu\in conving[toare (literar) dec`t alte spa\iiale romanului.
}n centrul romanului de fa\[ nu este ]ns[ Helgo, spirit cu voca\ia
martirajului, ci destinul unei femei tinere care e=ueaz[ ]n plan
sentimental =i ]ncearc[ s[-=i ]n\eleag[, dup[ alte experien\e se-vere, propria condi\ie. Umilit[ de un b[rbat slab, ea este ]mpins[de diabolicul Rafiroiu, directorul ]ntreprinderii ]n care lucreaz[(“doctor docent ]n haos”), spre un b[rbat matur =i puternic, An-ton Cri=an, un tehnocrat cu ambi\ii ministeriale. Leg[tura cu el
implic[ o umilin\[ =i mai mare. Traduc[toarea devine o juc[rie
]n m`na =efilor locali. Femeia caut[ un refugiu (iubirea pentru ar-hitectul Sabin), ]ns[ refugiul nu-i deloc sigur. Arhitectul e un spec-tator f[r[ vitalitate =i are el ]nsu=i nevoie de protec\ie. Aventura se]ncheie r[u =i, la sf`r=itul romanului, ni se ofer[ o parabol[: ]n cabi-netul doctorului Vlad Cosma, pacienta Ioana Olaru ]ncearc[ s[
]n\eleag[ sensul unui tablou celebru: Parabola orbilor de Bruegel.
Parabola pare a spune ceva despre propria-i existen\[: o c[dere ]nlan\, o cauzalitate obscur[, o tragedie teribil[ ]ntr-un grotesc abso-lut. Ultimele cuvinte ale Ioanei Olaru indic[ o voin\[ de eliberaredin co=marul singur[t[\ii =i al fricii: „Trebuie s[ m[ eliberez cum-va; nu-\i po\i contempla la nesf`r=it ]nfr`ngerile, mizeria, umilin\a”…
Va reu=i? Final deschis, ]nceputul, probabil, al romanului ulterior.
}n linia literaturii sale, Augustin Buzura a scris o carte dur[ =i
de multe ori profund[ pe tema rela\iei dintre individ =i mecanis-
mele obscure ale istoriei.

149 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Radu PETRESCU
1927—1982
PROZA AUTOREFEREN|IAL{. METAROMANUL.
JURNALUL DE CREA|IE
Un destin ciudat are ]n literatura postbelic[ Radu Petrescu. A
debutat la 43 de ani cu un roman ( Matei Iliescu , 1970) care n-a
trecut neobservat, dar nici nu l-a impus ]n con=tiin\a criticii, =i a
devenit dup[ moartea lui prematur[ (la 55 de ani) un model pen-
tru prozatorii tineri. Publicul larg continu[ s[ stea departe de prozalui estet[, obsedat[ de scriitur[, foarte pu\in implicat[ ]n drameleexisten\iale ale omului postbelic. „Ciudatul caligraf”, cum a fostnumit, s-a dorit un flaubertian , un artist, cu alte cuvinte, pentru
care o fraz[ valoreaz[ mai mult dec`t un individ =i pentru care
problema esen\ial[ a romanului este stilul. Mai este ceva neobi=-
nuit ]n destinul acestui prozator: el =i-a scris c[r\ile ]ntr-o izolare
total[ de via\a literar[, cu mult timp ]nainte de a le tip[ri, =i c[r\ile
lui cele mai bune nu sunt operele de fic\iune propriu-zise ( Matei
CUPRINS

150 Eugen Simion
Iliescu, }n Efes, Sinuciderea din Gr[dina Botanic[, Ce se vede, O sin-
gur[ v`rst[ ), ci jurnalele acestor opere. El repet[, ]n acest chip,
]n literatura rom`n[ cazul lui Gide =i al altor autori care au
supravie\uit literar nu prin romanele sau poemele lor, ci prin jurna-lele lor. Cu o deosebire, totu=i, important[: ]n timp ce pentru Gidesau Green jurnalul este cronica existen\ei individuale (]n toateimplica\iile ei, de la politic[ la sexualitate), pentru Radu Petrescuexisten\a reprezint[ lumea c[r\ilor =i destinul nu este altceva dec`t
un mod de a scrie. De aceea jurnalele sale nu vorbesc dec`t despre
lecturile =i despre rela\iile lui cu scriitura, considerat[ ca actulfundamental al existen\ei. C`nd lumea din afar[ p[trunde, totu=i,]n ]nsemn[rile zilnice, ea p[trunde, am putea zice, mai ales, prinliteraritatea ei: frumuse\ea unui nor, caracterul fantastic al unei
neguri, expresivitatea unui chip de \[ran etc. Lumea nu exist[
pentru acest ]mp[timit caligraf dec`t ca literatur[ =i pentru litera-
tur[…
Omul era modest, fiin\a lui p[rea fragil[ =i speriat[, ]n con-
trast cu fermitatea =i consecven\a ideilor sale. Acest fapt se vede=i din jurnalele sale. Se n[scuse ]n Bucure=ti ]ntr-o familie de in-telectuali (mama profesoar[, tat[l contabil) =i ]=i petrece o parte
din copil[rie =i adolescen\a ]ntreag[ la T`rgovi=te. Aici urmeaz[
+coala nr. l de b[ie\i =i Liceul „Ien[chi\[ V[c[rescu”. Jurnalul pri-etenului =i colegului s[u, Mircea Horia Simionescu, ]l arat[ ca peun t`n[r provincial cultivat =i ambi\ios, nemul\umit de literaturacurent[, hot[r`t s[ impun[ un nou program ]n literatura rom`n[.Este =eful necontestat al unui mic grup literar =i membrii grupu-
lui \in jurnale, redacteaz[ publica\ii (]n manuscris), ascult[ mu-
zic[, particip[ la dezbaterile din cenaclurile literare. Radu Petrescueste fascinat de personalitatea lui G. C[linescu (faptul se vede =idin jurnalul s[u) =i ]n 1946 reu=e=te s[ publice versuri ]n Na\iunea .
Dup[ absolvirea Facult[\ii de Litere din Bucure=ti este profesor ]nsatul Petri= din Bistri\a-N[s[ud =i, apoi, la Prundul B`rg[ului. }n
1953 vine ]n Bucure=ti, abandoneaz[ ]nv[\[m`ntul =i intr[, camodest func\ionar, la Direc\ia general[ de statistic[ =i, din 1957

151 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
p`n[ ]n 1967, ca bibliograf la Institutul de cercet[ri hortiviticole
de la B[neasa, schimbat, ulterior, cu Institutul pentru valorificarea
legumelor =i fructelor din Bucure=ti… Noteaz[ ]n timpul liber ]n
caietele lui (de aici ies, mai t`rziu, jurnalele) =i scrie prozele sale,
reluate =i acestea ]n mai multe variante. }n 1965 ]l cunoa=te, cu
ocazia expozi\iei de pictur[ a lui Paul Gherasim, pe Miron Radu
Paraschivescu. Scrisese un mic articol ]n Catalogul expozi\iei =i
articolul place poetului. Tot acesta ]i public[ ]n Povestea Vorbii ,
suplimentul revistei Ramuri (nr. 8, 15 iulie 1966), un fragment
de proz[. Este capitolul al VIII-lea din romanul Matei Iliescu .
Acela=i Miron Radu Paraschivescu ]l prezint[ publicului ]n Rom`nia
literar[ (din 17. dec. 1969), zic`nd c[ „de la descoperirea talen-
tului lui Marin Preda nu mai cunoscusem o asemenea bucurie”.
Peste un an, c`nd apare romanul Matei Iliescu , ]l mai recomand[
o dat[ ]ntr-o tablet[ tip[rit[ pe copert[, remarc`nd construc\ia
modern[ a c[r\ii (“un tip de construc\ie pe care l-a= numi al
simultaneit[\ii”), fine\ea =i, totodat[, fermitatea nota\iei. Carieraliterar[ a lui Radu Petrescu ]ncepe astfel, la 43 de ani, sub aus-
picii favorabile. Peste 12 ani o va ]ncheia…
Matei Iliescu este un roman de dragoste =i mai ales despre dra-
goste. Din P[rul Berenicei , unde sunt multe ]nsemn[ri din vremea
]n care scrie romanul, deducem c[ prozatorul ]n\elege prin dra-
goste nu o criz[ ]n via\a individului, a=a cum o prezint[ romanul
tradi\ional, ci o permanen\[ pentru c[ produce ]n individ un =ir
infinit de transform[ri. Radu Petrescu voie=te s[ scrie atunci un
roman platonician ]n care s[ dovedeasc[ epic „cum creeaz[ dra-
gostea pe om (pe b[rbat)”. Cite=te ]n acest timp pe Joyce =i studi-
az[ legile compozi\iei, pe Svevo ( Senilità ), Flaubert, Sadoveanu
(Locul unde nu s-a ]nt`mplat nimic ), Iliada , Odiseea , pe Dante, G.
C[linescu… =i este preocupat s[ g[seasc[ tonul unic al romanului
=i s[ sugereze un sunet etern, o not[ de grandoare …
Tema este aceea a romanului din secolul trecut =i un model ar
putea fi Ro=u =i negru . Matei, un t`n[r ]n preajma bacalaureatu-

152 Eugen Simion
lui, detest[ lumea provincial[ ]n care tr[ie=te =i se ]mpac[ ]n chip
miraculos cu ea ]ndat[ ce descoper[ iubirea pentru Dora, so\ia
t`n[r[ =i plictisit[ a avocatului Jean Albu. Romanul face analiza
na=terii, devenirii =i mor\ii acestei iubiri =i este, ]n egal[ m[sur[,
o cronic[ a vie\ii de provincie. Autorul m[rturise=te (]n jurnal) c[
]ncercase, anterior, s[ scrie un roman special pe aceast[ tem[, O
moarte ]n provincie . Nu =tim ce con\ine el, dar Matei Iliescu este
]ntr-o bun[ parte o descriere a vie\ii =i a moravurilor din N., ora=
cu ritmuri ]ncetinite, exasperante pentru un adolescent venit din
Capital[. Erosul schimb[ ]ns[ aceast[ stare de anxietate =i intole-
ran\[ proprie naturilor ]n formare, nemul\umite de mediul ]n care
i-a aruncat istoria. Matei, venit cu familia ]n N., nu se poate ]mpri-
eteni cu nimeni, la =coal[ este refractar, detest[ profesorii, acas[
este retractil, numai c[r\ile =i convorbirile cu tat[l s[u (c`t timp
acesta tr[ie=te) ]i dau sentimentul libert[\ii =i al identit[\ii pro-
prii. }ns[ tat[l moare =i adolescentul r[m`ne singur ]ntr-o lume
aparent f[r[ via\[ spiritual[. Unele fapte s-au petrecut ]nainte dea ]ncepe propriu-zis romanul. Stilul de a nara este la prima vede-
re cel din romanul tradi\ional. Naratorul se situeaz[ ]n afara per-
sonajelor, prezint[ obiectiv (chiar cu exces) micile evenimente,
face ample descrip\ii ale str[zii =i ale interioarelor, fixeaz[ por-
tretele indivizilor, comenteaz[ vorbele =i dezv[luie ]n propozi\ii
ample g`ndurile lor. Cronica nu este totu=i liniar[. Prozatorul
amestec[ planurile, concentreaz[ timpurile narative, trece f[r[ de
veste de la ]nt`mpl[ri din copil[rie (]nt`lnirile cu feti\a Marta) la
evenimentele recente, unele scene se petrec ]n imagina\ie (discu-
\iile cu tat[l, dup[ moartea lui), altele s-au petrecut ]ntocmai =i
sunt readuse ]n mintea eroului de un am[nunt, un gest, o reflec\ie
f[cut[ de cineva. Impresia este, p`n[ la urm[, c[ ]n schema
nara\iunii realiste tradi\ionale prozatorul a introdus elemente noi,
]n primul r`nd o con=tiin\[ modern[ a romanescului.
Matei Iliescu intr[ secretar ]n casa avocatului Jean Albu, pri-
eten al tat[lui s[u, =i aici descoper[ pe Dora. Am[nunt semnifi-

153 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
cativ: privirile lor se ]nt`lnesc ]n oglind[ . Acest simbol va reveni
]n mai multe r`nduri ]n carte. So\ia avocatului e plictisit[ ca Emma
Bovary =i t`n[rul se ]ndr[goste=te fulger[tor de ea. Cade ]n ge-
nunchi =i-i spune cu solemnitate: „Sunt fericit. Dispune\i cum vre\i
de mine”. Analiza se pierde ]n am[nunte. Dora poart[, ]nt`i, o
rochie vi=inie, are p[rul negru ]nfoiat =i p[rul coboar[ astfel pe
ceaf[, poart[ ]n m`n[ o e=arf[ alb[ care ajunge aproape de podea,
trage sertarul unei comode =i prozatorul d[ detalii despre co-
mod[… }n acest stil al preciziei (Radu Petrescu vorbe=te de o „mis-
tic[ a obiectiv[rii”) e scris[ toat[ nara\iunea. Dora detest[, ca =i
Matei, provincia =i vrea s[ evadeze. C`nt[ la pian Preludiile lui
Chopin, cite=te nuvelele lui Gautier, merge la vie, ascult[ ca o ero-
in[ romantic[ natura =i se descoper[ pe sine, ca femeie, prin iu-
birea imprevizibilului Matei. Acesta se hot[r[=te s[ fac[ un act
curajos =i disperat, ca Julien Sorel, b[t`nd ]n puterea nop\ii ]n
fereastra Dorei. Alt[ dat[, c`nd t`n[ra femeie c`nt[ la pian, ]i
s[rut[ degetele de la picioare. Se simte un „mizerabil ins incon-sistent” =i aceast[ dragoste ]l ]ntemeiaz[, ]i d[ personalitate =i-l
face s[ primeasc[ lumea. „C[ci dragostea aduce totul la sine”,
spune naratorul care =tie tot =i c[ruia nu-i scap[ nimic, nici un
pliu al rochiei, nici o nuan\[ a norilor…
Analiza sentimentului erotic, ]n toate fazele =i formele lui (de
la explozia sim\urilor tinere p`n[ la gelozie =i ]nstr[inare) este
fin[. Eroul se urc[ ]ntr-un copac =i urm[re=te cu ocheanul t`n[ra
femeie ce se afl[ dincolo de r`u. Pe lentil[ se prinde un desen
vaporos: „Mi=c[rile calme =i decise ale fiin\ei ei ]n care gra\ia =i
puterea se ]mperecheau uimitor cu morbide\ea, v`ntul care ]i
r[scolea uneori p[rul negru ]l ]mb[tau, toate aceste evenimente
mute de pe lentila m[ritoare a binoclului se leg[nau ]n caden\e
cere=ti”… Prezen\a lentilei (variant[ a oglinzii ) vrea s[ marcheze
din nou natura purificat[ =i abstract[ a erosului r[sfr`nt ]n spirit.
Exist[ ]n roman, se poate constata, un sistem de simboluri =i un
num[r de imagini care revin (un exemplu: imaginea tinerilor pe

154 Eugen Simion
biciclet[). Unele dialoguri vin, negre=it, din c[r\i. Matei se duce
]n p[dure cu Dora =i, ]ntr-un moment de intimitate, o ]ntreab[:
„Vezi aerul? […] Nu, spuse ea, privind nedumerit[ ]mprejur. —
Eu ]l v[d […]. Este aici, ]ntre noi doi, ca un zid de sticl[, cu nepu-
tin\[ de trecut”… T`n[rul o s[rut[, ]n alt[ ]mprejurare, „recules”
=i capul femeii este „greu ca o urn[“… C`nd femeia pl`nge, Matei
]i bea tot cu reculegere lacrimile =i simte o ad`nc[ voluptate. Ge-
nunchii ei, dezgoli\i pu\in de rochie, miros „a piatr[ sp[lat[ de
ap[“. }i place rochia albastr[ ]n care este ]mbr[cat[ ]ntr-o zi Dora
=i, c`nd aceasta i-o d[ruie, o duce acas[, se scoal[ noaptea s-o
priveasc[ =i, ]ntr-o clip[ de exaltare, se ]mbrac[ cu ea. Femeia,
cuprins[ de joc, vrea s[ ]mbrace pantalonii =i c[ma=a t`n[rului
voind s[ dovedeasc[, astfel, o mare dorin\[ de intimitate. Apro-
pierea se limiteaz[ la asemenea gesturi. Ca s[-\i dai seama la
lectur[ c`nd se produce cu adev[rat ]mplinirea erotic[ ]ntre Matei
=i Dora trebuie o mare vigilen\[. Prozatorul ]nv[luie ]n mod siste-
matic faptele ]n mister =i poezie, evit`nd (=i aici se desparte demodelele sale epice) s[ spun[ lucrurilor pe nume. E mult[ pudoare
]n analiza acestui mistic al obiectivit[\ii.
Astfel de reflec\ii =i gesturi acuzat livre=ti nu sunt cu totul de-
plasate, artificiale ]n analiz[. Ele intr[ ]n stilul nara\iunii =i au o
justificare ]n comportamentul unui t`n[r care trece direct din bi-
bliotec[ ]ntr-o dragoste puternic[. El va aduce ]n chip inevitabil cu
sine spiritul c[r\ilor =i va ]ncerca s[ imite marile scene de iubire.
Matei =i Dora citesc aceea=i carte ( Chérie ) =i lectura lor (o lectur[
]ndr[gostit[ ) reface o scen[ celebr[ din Dante. Ca s[ explice emo\ia
de care este cuprins, Matei Iliescu \ine un discurs complicat,
amestec`nd savant no\iunile =i c[ut`nd compara\ii de pre\: „Nu
pot renun\a la nimic din tot ce ]mi arat[ extraordinara ta fru-
muse\e, ]i spunea el ]n sine, — ori mai degrab[ extraordinara ta
realitate, c[ci ce m[ ]mpinge acum spre tine este sentimentul
ame\itor c[ totul e o pulbere nediferen\iat[ =i rece de atomi agi-
tat[ f[r[ sens ]ntr-un gol nem[rginit, afar[ de tine”. Dora, mai

155 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
lucid[, coboar[ ]n existen\a imediat[ =i pricepe c[ aceast[ iubire
n-o s[ dureze. Dup[ un moment de extaz, ea pl`nge:
„— De ce pl`ngi? De ce pl`ngi?
— Pentru c[ dragostea noastr[ nu poate dura, ar fi vrut s[-i
strige, pentru c[ e=ti un copil =i nu b[nuie=ti nimic, n-ai s[ =tii
niciodat[ prin ce am trecut dup[ plecarea ta la Bucure=ti, c`t am
suferit =i c`t sunt de nefericit[ pentru c[ te iubesc!”
+i, ]n adev[r, dragostea dintre t`n[rul cu capul plin de idei =i
t`n[ra femeie m[ritat[ f[r[ voia ei cu un b[rbat pe care nu-l
iube=te nu \ine mult. Matei vrea s[ cunoasc[ ]n am[nunt trecutul
Dorei, e gelos =i, la sf`r=it, descoper[ ]n fiin\a femeii o str[in[ pe
care n-o mai poate alunga. Dora se maturizeaz[ prin aceast[ dra-
goste, trece ]n alt[ v`rst[ =i tocmai aceast[ transformare pare a fi
semnul desp[r\irii… Muta\i la Bucure=ti, eroii cunosc momentul
lor de plenitudine, dar marea dragoste este deja ]n urm[. Mai
t`rziu, Matei ]=i d[ seama c[ str[ina nu este dec`t produsul
intoxica\iei lui sentimentale =i o p[r[se=te, dezn[d[jduit, f[r[ s[=tie de ce. Prin ea intuise frumuse\ea (“vedea frumuse\ea ]n Dora,
a=a cum cre=tinii v[d lumea ]n Dumnezeu”) =i ie=ise din condi\ia
lui de ins inconsistent .
Mi=carea epic[ este redus[ ]n roman =i originalitatea lui nu
trebuie c[utat[ ]n neprev[zutul situa\iilor ca ]n romanul de dra-
goste tradi\ional. Personajele se ]nt`lnesc ]ntr-un am[r`t ora= de
provincie pe care, s-a v[zut, ]l ur[sc ]n comun, merg la Bucure=ti,
apoi la mare (unde se produce tr[darea b[rbatului =i, ]n fapt,
desp[r\irea), apoi se rev[d ]nt`mpl[tor ]n Capital[ dup[ oarecare
vreme =i asta este tot. Subtilitatea prozei const[ ]n analiza mici-
lor evenimente ale iubirii, cum ar fi o ]nt`lnire neprev[zut[, o
]mbr[\i=are, c[derea luminii pe chipul femeii ]ndr[gostite, nuan\a
unei priviri, mi=carea gra\ioas[ a m`inii, respira\ia p[m`ntului
dup[ ploaie… Radu Petrescu arat[ un mare talent epic ]n a nota
aceste momente inefabile care ]nso\esc iubirea =i romanul lui se
impune, la lectur[, mai ales prin aceast[ infinitate de semne (“o

156 Eugen Simion
mie de nimicuri importante”) ]ntr-o cronic[ vast[, notat[ cu rafi-
nament. Prozatorul a dat mai t`rziu ]ntr-un articol ( A treia di-
mensiune , 1972) justificarea acestui procedeu, lu`nd ca model
realismul lui Joyce. Eroul modern, zice el, retr[ie=te lumea =i toate
miturile ei, iar lumea ]l define=te chiar =i prin materialitatea ei.
Descrip\ia obiectelor intr[, ]n acest caz, ]n studiul caracterelor.
Viziunea aceasta e ]ns[ mai veche, o ]nt`lnim, de pild[, la Flaubert.
Madam Bovary cuprinde un =ir nesf`r=it de descrip\ii care fac parte
din subiectul romanului (via\a =i pasiunile lumii provinciale).
Matei Iliescu poate fi considerat, din acest punct de vedere, cel
mai flaubertian dintre romanele rom`ne=ti. Pe l`ng[ precizie, el
aduce ]n prezentarea vie\ii provinciale =i un mic suflu liric, o iubire
pentru ceea ce critica veche numea efectele de stil. V`ntul mi=c[
u=or „m[t[nii de praf”, cerul se „impalideaz[“ (un cuv`nt care se
repet[, ca =i „a parveni”)… Descrierile, ]n sine, sunt probe de vir-
tuozitate =i este de b[nuit c[ autorul le-a rescris pentru a le da
aceast[ str[lucire. Iat[ b[rz[unii: „mari, sticlo=i, onixuri b`z`itoare]n aerul de var[, deasupra florilor s[lbatice” sau c`mpul cuprins
de fl[c[rile verii: „De mult[ c[ldur[ c`mpul p[rea c[ a luat foc
cu fl[c[ri albe, ]ndesate unele ]ntr-altele =i p`lp`ind de sub iarb[
spre cer, frenetic, ]ntr-un fel de dans pe loc, =i alt[dat[ limbile
transparente, prin transparen\a c[rora =i planurile mai din fund
ale peisajului p[reau apucate de aceea=i brusc[ =i violent[ nevoie
de locomo\ie, se aplecau pe-o parte, ]n dreapta sau ]n st`nga, bl`nd
culcate de un v`nt at`t de u=or ]nc`t Matei nici nu-l sim\ea, =i
atunci tot c`mpul curgea ]n paralel cu iazul, rostogolind pe un
pietri= invizibil valuri iu\i, scurte =i s[lt[toare, f[c`nd toat[
priveli=tea s[ fug[ spre o \inta apropiat[. Pe =oseaua dinspre ori-
zontul st`ng, pe care apunea soarele, acolo unde p[durea se oprea,
treceau c[ru\e, uneori c`te un camion, =i cerul jupuia atunci de
pe spatele =oselei o lung[ mas[ de praf pe care o tr[gea c[tre el
=i care, ]nainte de a dispare ]n albastru, flutura zb[t`ndu-se peste
]ntinderi =i albind arborii”.

157 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Asemenea paranteze se deschid mereu ]n spa\iul nara\iunii.
Un animal marin e=uat pe plaj[, o cutie de conserve, un pepene
de celuloid, rochia doamnei Aron, cadavrul unei pisici sau al unui
c`ine, rochiile Dorei, str[zile ora=ului N. =i str[zile Bucure=tiului,
casa de la vie =i, din nou, casa Dorei =i simbolica oglind[ sunt
]nf[\i=ate ]n infinite nuan\e ]ntr-o proz[ cu respira\ia ]nceat[.
Romanul are =i alte teme, ]ntre ele una (observat[ =i de Mir-
cea Zaciu ]ntr-un articol din Rom`nia literar[ ) de ordin psihanali-
tic. }n Dora, Matei vede mereu pe Marta, feti\a din parcul Ioanid
cu care se jucase ]n copil[ria lui bucure=tean[. O fantasm[ care-l
obsedeaz[ =i pe care o suprapune peste imaginea femeii tinere de
acum. Este, apoi, aversiunea fa\[ de mam[, doamna Iliescu (“cu
ochii de praf”), inexpresiv[ =i mediocr[, compensat[ de adora\ia
pe care t`n[rul o are pentru tat[, victima unui complot pus la
cale de oameni pro=ti =i r[i. Matei ]=i iube=te p[rintele =i moartea
lui, de mai multe ori ]nf[\i=at[ ]n roman, este pentru adolescen-
tul ]ncol\it de lumea obscur[ a provinciei o veritabil[ tragedie. Dra-
gostea Dorei ]l vindec[ de acest complex =i-i d[ sentimentul
independen\ei… Alte figuri din romanul provinciei nu se re\in.
Nici chiar imaginea ora=ului N. nu este memorabil[, ]n ciuda at`tor
descrip\ii. Lipse=te din ele elementul social =i lipse=te, ]n genere,
o tipologie specific[ f[r[ de care un mediu nu se poate impune ]n
literatur[.
Matei Iliescu este, s-a spus bine, romanul unei „educa\ii senti-
mentale” ]n lumea provinciei rom`ne=ti dintre cele dou[ r[zboaie.
}n jurnalele sale, Radu Petrescu a dat modelele pe care le-a ur-
mat (de la Daphnis =i Chloe la Camil Petrescu) =i a notat g`ndul
lui de a dep[=i schema romanului de dragoste, ]nt`i printr-o struc-
tur[ nou[ =i, ]n al doilea r`nd, printr-o intelectualizare a emo\iei.
Ar fi vorba de o metod[ nou[ care i-a sc[pat =i lui Joyce. Metoda
const[ ]n „a relua scene din carte prin elementele lor fundamen-
tale, ]n supraimpresiune. Joyce reia scene din Odiseea, Matei Ili-
escu se parafrazeaz[, se reia pe sine ]nsu=i, romanul ]=i con\ine

158 Eugen Simion
modelul, originea, ]=i este simultan tat[ =i fiu” ( P[rul Berenicei ,
266). Prozatorul dezv[luie, ]n aceast[ ordine, =i unul din sim-
bolurile romanului: „Tat[l lui Matei, domnul Iliescu, a murit =i a
fost ]nhumat ]n paginile c[r\ii, cartea ]=i con\ine p[rintele, the
pattern , modelul, =i devine astfel timpul mitologic, viu, al defunctu-
lui […]. P[rintele lui Matei devine, dup[ moartea domnului Ilies-
cu, romanul ]n care el, Matei, este personaj, romanul care se pro-
duce pe sine, dar ]l produce =i pe Matei ca personaj. Includerea
lui Matei ]n Dora este imaginea declarat[ a acestei situa\ii…”
Proiectul este interesant, inedit, oricum, pentru proza rom`neasc[,
]ns[ trebuie spus c[ ]n roman asemenea g`nduri nu cap[t[ tot-
deauna substan\[ literar[ =i nu se impun. }ns[ simplul fapt c[ un
prozator este tulburat de asemenea idei =i vrea s[ redimensione-
ze epica este important =i se cade, ]n aceast[ situa\ie, a aprecia
eforturile lui Radu Petrescu de a reg`ndi structura nara\iunii =i a
face din ea un spa\iu vast, complex, care s[ primeasc[ totul, de la
concept la inefabilele erosului.
Matei Iliescu nu-i un mare roman, nu-i o capodoper[, cum o
g`ndea =i-o dorea autorul acesta ]mboln[vit de subtilit[\ile lite-
raturii. Este doar o carte neobi=nuit[ ]n proza contemporan[, pro-
dus al unei inteligen\e laborioase =i cultivate, o carte dificil[ la
citit, cam monoton[ =i artificial[ pe alocuri, cu ritmuri prea lente,
incapabil[ s[ valorifice estetic toate „nimicurile importante” pe
care le transcrie. Romanul se remarc[ =i este, realmente, profund
ca „document al respira\iei”, atunci c`nd analizeaz[ impondera-
bilele experien\ei erotice.
* * *
Ordinea edit[rii c[r\ilor lui Radu Petrescu nu corespunde cu
ordinea ]n care ele au fost scrise. }n P[rul Berenicei (1981) proza-
torul d[ o cronologie real[ a scrierilor: ]ncepe cu Matei Iliescu
(primele pagini sunt din 1950—1951), scrie Sinuciderea din
Gr[dina Botanic[ (1951, editat[ de-abia ]n 1972 ]n volumul Proze ),

159 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Didactica nova (1952, publicat[ tot ]n Proze , 1972) =i ]n 1954
Ce se vede (tip[rit ]n 1979)… Ordinea jurnalelor este =i mai cu-
rioas[. O l[s[m pentru moment deoparte. S[ urm[rim felul ]n
care se configureaz[ opera de fic\iune. +i aici sunt unele curi-
ozit[\i, relu[ri de pagini vechi sub titluri noi, continu[ri ale
nara\iunilor dup[ ce acestea p[reau a fi ]ncheiate. Volumul de
Proze din 1971 con\ine, ]n afar[ de Didactica nova , Sinuciderea
din Gr[dina Botanic[ , un num[r apreciabil de pagini din Jurnal =i
o nara\iune ]n stil obiectiv intitulat[ }n Efes . Nara\iunea este re-
produs[ f[r[ nici o modificare ]n primele 86 de pagini din ro-
manul Ce se vede (1979), iar Sinuciderea … este continuat[, cu
acelea=i personaje, ]n scurtul roman O singur[ v`rst[ (1975),
scris, ]n mod evident, mult timp dup[ nara\iunea ini\ial[. Acest
amestec de stiluri =i v`rste de crea\ie intr[ ]n viziunea prozatoru-
lui decis s[ fac[ o sintez[ epic[ =i s[ multiplice unghiurile de ve-
dere printr-un fel de sincretism care s[ adune mai multe tehnici
narative. Citise, indiscutabil, pe Gide =i meditase la ideile lui CamilPetrescu despre Noua structur[ . Mai t`rziu, c`nd a luat contact
cu noile orient[ri =i a putut constata unele preocup[ri comune, a
c[utat s[ se pun[ ]n acord cu ele =i =i-a redefinit ]n termeni teo-
retici mai preci=i formula romanesc[ bazat[, s-a v[zut, pe parafra-
zarea unui model fixat ]n interiorul c[r\ii =i pe construc\ia simul-
taneist[ …
Nara\iunea Sinuciderea din Gr[dina Botanic[ este subintitulat[
roman urmat de alte scrieri ale naratorului . Romanul are 23 de
pagini, iar scrierile adiacente ]nsumeaz[ aproximativ 30 de pagini.
Roman parodic, inventar de stiluri epice, s-a spus la apari\ia c[r\ii.
Prozatorul nu este de acord cu acest punct de vedere =i ]n P[rul
Berenicei d[ propria justificare estetic[: „Nu e vorba de parodie
nici ]n inten\ie, nici ]n rezultat, ci de un unghi de vedere cu foarte
larg[ deschidere, care a dat spiritului toat[ libertatea =i, liber, spiri-
tul este tensiune spre totalitate vertical[ =i orizontal[, dac[ nu
chiar prezen\[ a acestei totalit[\i.” Impresia de parodie a stilurilor

160 Eugen Simion
romane=ti este ]ns[ evident[ ]n scurta nara\iune urmat[, dup[
formula romanului ca dosar al unor destine (Camil Petrescu), de
un num[r de fi=e despre caracterul =i existen\a personajelor. Pov-
estirea ]ncepe ]n stilul romanului de aventuri (un t`n[r salveaz[
]n timpul r[zboiului o fat[ pe nume Eliza, cade prizonier, evadeaz[
]n chip romantic, ajunge la un conac…), continu[ pe spa\ii re-
duse ]n stil obiectiv balzacian (descrierea interioarelor), trece la
formula romanului popular ( Misterele Parisului ) =i intercaleaz[
c`teva scene urmuziene bine lucrate. Nu lipse=te intriga romanu-
lui monden, burghez , dup[ cum nu este ocolit[ nici tehnica sus-
pansului din romanul poli\ist… Naratorul (al c[rui nume ]mi
scap[) este salvat din ]nchisoare de „o f[ptur[ ]n voaluri negre”,
cu voce „divin de limpede =i u=oar[“ =i, c`nd obrazul lui ]nt`lne=te
buzele puternice =i r[coroase ale c[lug[ri\ei, le=in[ de fericire.
Parodierea povestirii romantice este limpede. Eroul trece, apoi,
printr-un =ir de ]nt`mpl[ri crude =i senza\ionale ]n stilul povestirii
picare=ti, ajunge, probabil, ]n America, apoi la Paris =i, ]n fine, laBucure=ti. Profesor ]ntr-o familie de nobili, cunoa=te o feti\[ de-
monic[, Pamina, care-l atrage ]n camera ei, dar tocmai atunci ar-
matele vr[jma=e n[v[lesc =i eroul mai cade o dat[ prizonier…
Reg[se=te la Paris pe Pamina, devenit[ artist[ =i membr[ ]ntr-o
organiza\ie secret[… Pamina este ]nso\it[ de cincizeci de detec-
tivi =i de trei prieteni (Candide, Alphonse =i Renegat), cobor`\i
din proza absurdului: „Cel dint`i se ]nve=m`nta pe sub hain[ cu
h`rtie ro=ie pe care pictase o cravat[ albastr[ =i purta barb[ fals[,
]n fiecare zi de alt[ culoare =i alt format. +i ideea sa original[ era
c[ femeia e un copac ce trebuie udat cu regularitate la r[d[cin[.
Pe acesta Pamina ]l vener[ din primul moment. Al doilea era un
saxofonist cinic c[ruia i se zicea Candide =i care neav`nd b[rbi
]=i schimba numai din\ii =i ochii; Alphonse, cel din urm[, sus\inea
]ns[ cu ferocitate c[ toate nout[\ile sunt banale =i, urc`nd la ba-
nalitatea primordial[, mai pu\in banal[, ap[rea pretutindeni, ]n
localuri, pe bulevarde, la teatru =i acas[, nud, cu o nep[sare de

161 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
padi=ah, dar nu f[r[ s[ observe c[ o escort[ permanent[ de cin-
cizeci de detectivi ]n p[turi bune, cu mitraliere u=oare, ]l ]nso\eadiscret.” Umorul negru, urmuzian, se vede =i mai departe. Erouleste atras de o societate, se pare, rival[, =i devine frate ]n Ordinul
Lunii , e r[pit de Pamina, dus pe un yacht =i scap[ pe timpul unei
furtuni teribile (tiparele romanului de aventuri =i tiparele roma-nului de spionaj). Nara\iunea se ]ntrerupe, aici, =i este reluat[ ]nspa\iu autohton ]n alt moment din existen\a acestor personaje caretrec, uluitor de repede, dintr-o schem[ romanesc[ ]n alta. Rene-gat, „sc`rbit =i mizantrop”, se retrage ]n mun\i. Alphonse a intrat]n Academia Goncourt =i se ]ntoarce la civiliza\ie. Infernala Pami-na a f[cut, ]ntre timp, carier[ politic[ =i, c`nd este reluat firulpovestirii, se anun\[ cooptarea ei ]n cabinetul austriac, ca ministrual Educa\iei Na\ionale… Naratorul ]nsu=i se lanseaz[ ]n via\a politi-c[, intr`nd, pentru ]nceput, ca secretar pe l`ng[ ministrul AurelB. }i seduce ]n primele dou[ zile nevasta, pe nume Tan\i, unelte=te=i contribuie la c[derea lui, apoi ]l ]mpu=c[ pe noul ministru…Este c[s[torit cu Alise, „cea mai elegant[, cea mai liber[ =i ceamai t`mpit[ femeie din Capital[“, dar iube=te pe Marta, m[tu=aElizei =i se g`nde=te, cu extaz, la Odette din Ordinul Lunii …
Parodia nu arat[ prea mult[ imagina\ie epic[ =i nici o ironie
(instrumentul esen\ial ]n astfel de exerci\ii) care s[ lumineze =is[ ]nvioreze aceast[ adi\iune de cli=ee. Nara\iunea pare a fiscris[ pentru a antrena spiritul epic. Sinuciderea sugereaz[ un model
negativ construit din ]nsumarea conven\iilor din vechile romane,de la romanul galant la romanul de consum. Documentele de lasf`r=itul romanului ironic sunt mai interesante prin ]ncercarea dea justifica formula nara\iunii. O Not[ a editorului explic[ =i corec-
teaz[ memorialul oniric dinainte. E reluat, =i ]n acest caz, un stil
epic tradi\ional, acela al manuscrisului g[sit. De pe urma „mare-lui b[rbat” (naratorul, eroul aventurilor) au r[mas, care va s[ zic[,
fragmente de jurnal, scrisori, note marginale =i, ]n leg[tur[ cu

162 Eugen Simion
via\a lui, mai sunt ]nsemn[rile „bietului om de l`ng[ m`n[stire”,
un martor ciudat, f[r[ nume, abandonat ]ntr-o iubire f[r[ spe-
ran\[… Erou romantic, personaj kafkian? Documentele reiau fraze
]ntregi din Memorial (retranscrierea, textualizarea ca procedeu
epic va fi justificat teoretic ]n Ce se vede =i ]n jurnale), ca varia\iuni
la un motiv central. Portretele sunt reproduse ]n aceea=i not[ de
umor absurd. O glum[ de atelier (formula apar\ine autorului, mai
exact personajului Alphonse din O singur[ v`rst[ ), executat[ ]n
stilul meticulos al unui mic maestru.
Personajele de aici sunt reluate, sub alt regim epic, ]n O sin-
gur[ v`rst[ . Romanul (122 pagini) continu[, ]n alt plan, istoria
lui Alphonse =i a Paminei ]ntr-un mediu cosmopolit (Roma, Paris,
Sco\ia…). Naratorul are alt[ identitate. Nici una din datele „mare-
lui b[rbat” nu reapare ]n biografia martorului de acum. Modific[ri
=i mai importante: personajul urmuzian Alphonse din suita actri\ei
Pamina este, ]n noua nara\iune, un mare romancier =i romanul
reproduce ]n cea mai mare parte ideile lui despre art[. O proz[curioas[ care adun[ ]nsemn[ri despre stilurile arhitecturii, despre
poezie =i despre structura romanului, portrete mig[los desenate,
scene de via\[ anonime, descrieri de st[ri ale naturii , s[ le nu-
mim astfel, ]n acea not[ solemn[ pe care o =tim. Un roman eseis-
tic, am putea spune, cu precizarea c[ eseul are ca obiect tocmai
romanul care se face.
Cartea, prezentat[ sub forma unui lung =i fragmentat interviu
cu romancierul Alphonse, cuprinde, ]n fapt, trei discursuri: l) di-
alogurile despre art[, 2) biografia personajului central =i, ]n chip
fatal, biografia poetei Emily Both (simbol al poeziei) =i 3) discur-
sul naratorului sub form[ de comentarii (mici eseuri, reflec\ii)
despre pictur[, formele =i st[rile crea\iei, formele =i, cum am zis,
st[rile realului… Mai ]nt`i epica. Pu\in stranie, cu o tipologie ce
prelunge=te pe aceea din vechiul roman al artistului =i al medi-
ilor boeme, paradoxal[ =i pitoresc[. Radu Petrescu vrea s[ su-
gereze sublimul ei. Alphonse, care duce o existen\[ scandaloas[,

163 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
este, ni se spune, un creator autentic, un mare romancier =i ideile
lui despre art[ sunt originale. Vine dintr-o familie cu stare =i duce
via\a unui artist pentru care esen\ial[ este doar opera. }n afara
ei, ne avertizeaz[ el, nu-=i recunoa=te existen\a real[. Naratorul,
pe urmele lui, ]i reconstituie, totu=i, par\ial biografia, urm`ndu-l
la Roma, la Paris, ]n Sco\ia, aduc`ndu-l la Bucure=ti… Aici ]i pre-
zint[ c[r\ile prietenului Mircea Horia Simionescu =i-l duce la
expozi\ia lui Paul Gherasim. Alphonse, care prime=te totul cu in-
teres =i face reflec\ii inteligente (reproduc`nd, se va vedea, ideile
din jurnalele =i articolele lui Radu Petrescu!) despre pictur[ =i sta-
tutul personajului ]n romanul modern, este un tip vital, iube=te
pe infernala Aurelia Verdet, senzual[ =i escroac[, =i se purific[ ]n
dragostea spiritualizat[ pentru sco\iana ftizic[ Emily ]nt`lnit[ ]n
casa m[tu=ii sale, doamna N… Transpare ]n proza lui Radu Pe-
trescu ceva din atmosfera saloanelor lui Proust, cu personajele
lor fascinante =i depravate, cu inteligen\a =i rafinamentul lor ]n
rela\ii. Emily, ]n slujba doamnei N, vine dintr-o familie s[rac[ dinnord cu moravuri oribile, =i tr[ie=te numai pentru poezie. Moare
]n bra\ele lui Alphonse =i nara\iunea vrea s[ str[pung[, prin m[rtu-
risirile celor care au cunoscut-o, misterul existen\ei ei. Cronolo-
gia nu este, nici aici, liniar[, rupturile de nivel sunt frecvente. Ca
s[-i reconstituie biografia, naratorul st[ de vorb[ cu Alphonse, cu
Berbin, jurnalist parizian, cu o prieten[ din timpul =colii, merge
]n Sco\ia =i-i cunoa=te p[rin\ii (tat[l alcoolic =i pasionat juc[tor
la cursele de cai), noteaz[, ]n fine, propriile impresii. Emily este
poet[ =i v`rsta ei scurt[ e v`rsta misterioas[ (“o singur[ v`rst[“)
a poeziei. Ceea ce, sub o form[ mai abstract[, spune prozatorul
]n jurnalele sale, despre realismul lui Joyce =i despre metoda
simultaneit[\ii, este reluat, aici, ]ntr-o oper[ de fic\iune. De pild[,
aceste ]nsemn[ri despre simultaneitatea magic[ : „— Nu perso-
najul s-a compromis, ci un fel de a-l face devenit, prin repeti\ie,
anost! E vorba, apoi, =i de o alt[ viziune despre om. Inven\ia lui
Joyce, ca romancier, const[ ]n a fi pus ]n lucrare adev[rul c[ in-

164 Eugen Simion
sul care ne st[ ]n fa\[ nu este doar cel cuprins ]n aria propriei lui
m[rginiri corporale cu ce =tim despre el, cu ce =tie el despre sine
=i despre noi, cu lecturile, cu maladiile, cu grijile clipei, ci =i el ca
semn al tuturor lucrurilor care-l ]nconjoar[ c`nd ne st[ ]n fa\[,
arbori, ape, ziduri, voci din strad[, titluri ]n gazete de pe masa
de al[turi, gunoiul m[cinat mai ]ncolo de ma=ina salubrit[\ii, norii,
stelele. }ntr-o simultaneitate magic[, omul devine, l[rgindu-se
astfel infinit, univers, =i universul la r`ndu-i se umanizeaz[.”
De la Proust ]i vine ideea de a introduce ]n opera literar[ cre-
atori reali, cu o oper[ notorie, l`ng[ al\ii, fictivi, c[rora li se atri-
buie o oper[ =i un sistem de g`ndire (Alphonse, Emily). }n Ce se
vede e vorba, sub numele de Dumitru Avram, de copil[ria =i ope-
ra lui Br`ncu=i, ]n O singur[ v`rst[ — de Moore, de Racine, dar =i
de c`\iva contemporani din lumea artei, cu numele =i opera lor.
Este limpede c[ epica propriu-zis[ nu-i dec`t un pretext pentru a
comunica teoriile asupra epicii. }n O singur[ v`rst[ epica nu-i
foarte profund[ =i, ca =i ]n alte scrieri de fic\iune, se dovede=te c[prozatorul acesta cult, cu o scriitur[ impecabil[, se realizeaz[ pe
spa\ii mici, ]n broderii fine, portrete… Astfel de nota\ii sunt au-
tentice =i arat[ un ochi p[trunz[tor =i o m`n[ dibace. Sunt, =i
aici, infinite nuan\e de gri cretos, de z`mbete scurte, scurse ca un
ulei pe fa\a mare =i frumoas[, dar cam neglijat[ , de culoarea brizei
=i de transparen\a aerului marin… Reproduc descrip\ia unei plute
sub care a=teapt[, ner[bd[toare, o femeie: „Promenada =i-o f[cea
]n perimetrul de umbr[ al unei plute g[unoase ce ]nfunda ]n tot
aerul frunze =i frunze, ]mpinse ]n dreapta, ]n st`nga, ]n sus =i ]n
jos, ]nainte =i ]nd[r[t, ]n toate p[r\ile, cu palme larg deschise,
lemnoase, ]ntr-un vizibil efort de a cur[\i locul, de a expulza c`t
mai departe exfolia\iile verzi, lic[ritoare ca ni=te h`rtii aglomer`nd
str[zile la o suflare de v`nt, ale trupului hidropic, cu pielea plesnit[
]n f`=ii circulare, paralele, mustind ici de umezeal[, colo de fur-
nici, de praf ]n cealalt[ parte. Un s`nge impalpabil luminos se
scurgea de sus, din frunzele r[nite de ]nghesuiala ]n care p[reau

165 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
s[-=i dea sufletul, =i tremura pe aleea neagr[, sub pa=ii celei care
se plimba, pe bra\ul ei, ]n cocul amplu ce-i ascundea ]n parte ceafa
delicat[.”
* * *
Tema creatorului „constructor de ipoteze ]n jurul constantelor
umane” =i tema personajului sunt reluate ]n romanul Ce se vede
(1979) care, se =tie, continu[ nara\iunea }n Efes publicat[, ]nt`i,
]n volumul de Proze din 1971. Sunt, ]n fapt, dou[ spa\ii epice =i
dou[ structuri narative ]n Ce se vede : prima treime, cuprins[ de
vechiul text ( }n Efes ), are o tem[ dominant[ (tema mo=tenirii =i
tema incompatibilit[\ii) =i un stil de a nara care reia, nu f[r[ o
discret[ ironie, modalit[\ile tradi\ionale. Romanul ]=i schimb[, ]n
ultimele dou[ treimi, stilul =i problematica. Modificare, evident,
semnificativ[. Povestirea de ]nceput, scris[ prin 1954, are o
construc\ie mai limpede =i o cronologie care, nefiind liniar[, nu
pune, totu=i, cititorul ]n dificultate. Textul publicat 25 de ani mai
t`rziu renun\[ la aceste comodit[\i epice, amestec[ planurile tem-
porale, cultiv[ neconcordan\ele =i deplaseaz[ ac\iunea ba ]n tre-
cut (1907, 1916), ba ]n viitor (1977). Pretextul este ]n }n Efes ,
cum am zis, o problem[ de mo=tenire =i o ]ncurc[tur[ amoroas[.
Eleonora, o femeie ]nst[rit[, moare =i so\ul ei, c[pitanul pensionar
Orleanu, o mo=tene=te prin testament cu condi\ia de a nu se ]nsura.
Zizi, sora, =i mai ales cumnatul Leon Marcu, cheristegiu, urm[resc
cu vigilen\[ evolu\ia c[pitanului care se ]ndr[goste=te ]nt`i de casta
Maria Bogdan (“entitate luminoas[“) =i, dup[ oarecare vreme, de
]nfl[c[rata =i experta Marieta Kraus, coafez[, cu un tre cut dubios
=i cu moravuri =i mai dubioase. Mai exist[ un personaj, Mihai Or-
leanu, nepotul c[pitanului, t`n[r care scrie versuri, ]ns[ tema lui
se va revela de-abia ]n noua formul[ a nara\iunii. C[pitanul, am-
ator de experien\e erotice, om, altminteri, slab de ]nger, f[r[
voin\[, iube=te platonic pe distinsa Maria Bogdan, o aduce ]n casa
de pe strada Orizont, ]i d[ruie=te un petic de vie la Valea C[lug[-

166 Eugen Simion
reasc[, ]ns[ frica de a pierde mo=tenirea =i, mai ales, rezerva =i
delicate\ea femeii ]l ]mpiedic[ s[ fac[ pasul hot[r`tor. Marieta
Kraus, de farmecele c[reia cade r[pus, este ]ns[ aprig[ =i =tie ce
vrea. Ea are o biografie scandaloas[, a trecut de la un patron la
altul, de la patroni la ucenici =i tr[ie=te, acum, cu o brut[, Lu-
peanu, pe care ]l recomand[ drept v[rul s[u. Rela\ia dintre ei este
aceea din Leg[turile primejdioase . Lupeanu este introdus ]n casa
Mariei Bogdan ]n scopul de a o seduce =i, astfel, a hot[r] pe
nehot[r`tul c[pitan s[ rup[ rela\iile cu ea. }ns[ luminoasa, casta
Maria Bogdan se ap[r[ ca o fiar[ =i agresorul este desfigurat…
Problema mo=tenirii r[m`ne deschis[.
Paralel se desf[=oar[, dar f[r[ anvergur[, un alt fir epic =i alt[
tem[. Mihai Orleanu, orfan, frecventeaz[ familia Poen[reanu =i
cunoa=te, aici, mai mul\i tineri cu preocup[ri literare. Publicistul
Vonica, numit =i magul , face experien\e spiritiste =i d[ tinerilor
sfaturi literare. Cecilia, so\ia lui, este atr[g[toare =i tinerii ]i dau
roat[. Mihai se ]ndr[goste=te de o c[lug[ri\[ de la Pas[rea, apoide Maria Bogdan, de Cecilia =i tr[ie=te, extatic, spectacolele na-
turii (o ploaie diluvial[). Cite=te o carte despre Yoga (de Eliade,
desigur) =i asist[ la o conferin\[ a lui Kri=namurti. Scrie versuri
=i, ]ntr-o zi, descoper[ un „nou fel de poezie” ( trupul poeziei,
spa\ialitatea ei ). La cimitir, pe care ]l viziteaz[ cu prietenii s[i
Poen[reanu, Ojescu =i Nicu Filip, are, v[z`nd o t`n[r[ femeie ]n
sicriu, revela\ia unei ]nt`mpl[ri profetice: „E ca =i c`nd ai avea
aceast[ senza\ie de deja v[zut din viitor spre acum, ca =i c`nd,
tr[ind ce ]nc[ nu este ai fi nu ]n afar[ de prezent, ci la o extremi-
tate a lui, de aici invizibil[, de unde ai copia evenimentului de
aici”. Teoria pleac[ de la un concept bergsonian pentru a justifica
un procedeu epic folosit ]n varianta Ce se vede : rotirea imaginilor,
trecerea dintr-un timp ]n altul, privirea din viitor spre prezent ( po-
vestirea unui vis — zice un personaj cu o g`ndire pragmatic[).
}n Efes , citit[ separat, pare o nara\iune ]n stil auctorial ne]n-
cheiat[. Exist[ inten\ia de a parodia romanul tradi\ional? Unii

167 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
interpre\i au judecat ]n acest fel notele ironice, ]ns[ trebuie spus
c[ ironia este foarte discret[ =i parodia nu se simte. C[ Radu Pe-
trescu porne=te, ]n felul sau de a scrie, de la modele epice deter-
minabile este sigur. Modelul este, aici, acela al romanului de mora-
vuri (b[rbatul matur prins ]ntre dou[ tipuri de feminitate, com-
portamentul indivizilor ]n lupta pentru mo=tenire), v[zut dintr-o
perspectiv[ complex[. Faptele sunt urm[rite ]n raport cu lumea
obiectiv[ (mediul) =i prozatorul d[ =i aici un num[r apreciabil de
descrieri elocvente ale ora=ului Bucure=ti, cu pomanagii, cer=etorii
de la Sf`nta Vineri =i paradisul detritusurilor din Valea Pl`ngerii.
}n Ce se vede , Radu Petrescu schimb[, ]nt`i, numele personaje-
lor =i ierarhia lor ]n nara\iune. Mihai Orleanu devine Alexandru
Eliade, c[pitanul Orleanu e, acum, c[pitanul Octav Dinescu… Pri-
etenii lui Alexandru Eliade se numesc Poen[reanu, Virgil Aureli-
an =i so\ia acestuia, femeie cu picioarele pe p[m`nt, care corectea-
z[ evaziunile ]n timp, fantasmagoriile lui Alexandru. Nara\iunea,
]n genere, devine arborescent[, pe alocuri inextricabil[, sofisti-cat[. }n centrul ei se afl[ un mic cerc de intelectuali tineri care,
]n anii r[zboiului (1941— 1943), citesc pe Mircea Eliade, scriu
versuri =i romane, discut[ despre poezie =i retoric[ =i fac teorii
asupra personajului, cu sugestia cunoscut[ c[ romanul trebuie s[
cuprind[ =i o teorie a romanului, iar romancierul este primul lec-
tor al textului. Eroii lui Radu Petrescu pun accent pe rolul privirii
=i pe ideea vizualit[\ii: „Via\a personajului se desf[=oar[ ]n spa\iul
interior al ochiului pentru c[, ]ntr-o oarecare m[sur[, cel care ]l
scrie ]l =i cite=te ]n timp ce ]l scrie. }n ochi, adic[ ]ntr-o sfer[ vie
care plute=te ]ntre exterior =i interior, ]ntre lumea zilei =i a nop\ii,
o zi plin[ de taine, o noapte plin[ de lumini, =i lumea celor dou[
nop\i, a celei luminoase =i inteligente =i a celei de dedesubt, mute
=i opace”. „O, exclam[ Poen[reanu, scriitorul pune pe h`rtie
semne, stimuli. Nu cred c[ personajul este opera cuiva anume. El
este creat de puterea de a visa a umanit[\ii ]n generalitatea ei.”
Tinerii, preocupa\i de retoric[, sunt suspecta\i de autorit[\i =i

168 Eugen Simion
pe urmele lor se afl[ mereu omul umbr[ , numit ]ntr-un loc Ca-
rameta. Unul dintre ei, Daniel, este r[nit. Evaziunile ]n timp, rup-
turile de nivel ]mpiedic[ determinarea istoric[ a faptelor. Unele
s-au petrecut, ]n mod sigur, ]n vremea r[zboiului, altele mai t`rziu
(personajele ajung ]n deten\ie dup[ r[zboi =i cunosc experien\a
Canalului), ]ns[ prozatorul, aplic`nd metoda simultaneit[\ii, nu
face cronica evenimentelor, ci cronica interiorit[\ii, iar aici tim-
purile =i spa\iile nara\iunii se suprapun. „Nu ]n\eleg nimic”, spune
]n final doamna Aurelian, gazda =i prietena lui Alexandru Eliade,
ascult`ndu-i confesiunea. S-a vorbit ]n leg[tur[ cu tehnica roma-
nului de postmodernism (Mircea Zaciu) =i, ]ntr-adev[r, voind s[
fac[ din roman o sintez[ epic[, Radu Petrescu se apropie de
experien\a prozatorilor postmoderni. Dac[ accept[m ]ns[ punctul
de vedere al lui John Barth (moderni=tii pun ]n prim plan „proce-
sul literaturii” =i se preocup[ de tehnica literar[ mai mult dec`t
de „con\inutul” propriu-zis al romanului), proza lui Radu Petres-
cu pare o prelungire a experien\ei moderniste din faza noului ro-
man. O dep[=e=te ]ns[, am ar[tat acest fapt, accept`nd c[ ]n ro-
man esen\ial[ r[m`ne problema personajului. Ce se vede =i O sin-
gura v`rst[ , scrieri de maturitate, folosesc aceast[ tehnic[ (vi-
ziune) complex[ ]n ideea c[ tehnica romanului este chiar sub-
stan\a romanului. Individul este nu numai un caracter, un destin,
e =i semnul unei lumi =i el tr[ie=te ]ntr-o simultaneitate magic[,
transcris[ ]n proz[ printr-o tehnic[ special[. Am impresia c[ teh-
nica atinge performan\a ei ]n Ce se vede . Ea const[ ]ntr-un sistem
complicat de relu[ri, reveniri ]n text (scena din copil[rie ]n casa
doamnei Poen[rescu), mituri abia schi\ate (acela al revel[rii
Tat[lui prin Fiu, sugerat ]n Matei Iliescu =i ]n Ce se vede ), prin
estomp[ri =i epifanii de imagini. }n ultima parte a romanului Ce
se vede sunt retranscrise, pur =i simplu, paginile despre cer=etorii
de la Sf`nta Vineri, ca =i c`nd prozatorul ar vrea s[ concentreze
]ntr-o reverie final[ toate reliefurile =i toate timpurile nara\iunii.
Nara\iunea lui Radu Petrescu apare, ]n acest chip, ca o p`nz[ ]n

169 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
care acelea=i desene =i acelea=i culori se extind =i se restr`ng, ex-
plodeaz[ =i, vorba lui, se ]mpalideaz[ dup[ o tehnic[ subtil[,
mig[loas[…
Estetic vorbind, scrierile acestea foarte elaborate, cu pagini ese-
istice sclipitoare, sunt ca opere de fic\iune f[r[ pregnan\[.
* * *
Jurnalul constituie, indiscutabil, opera cea mai complex[ =i mai
profund[ a lui Radu Petrescu, de=i prozatorul, influen\at proba-
bil =i de G. C[linescu, nu pune mare pre\ pe „aceste am[r`te note
zilnice”. Le ia, totu=i, ]n serios, din moment ce le scrie =i le
rescrie, le organizeaz[ dup[ marile modele ale genului (Stendhal,
fra\ii Goncourt, Amiel, Jules Renard, Gide…), atent mereu s[ prind[
pe h`rtie „fizionomia unei zile”. Jurnalul s[u este probabil mult
mai vast, din el n-au ap[rut dec`t trei volume ( Ocheanul ]ntors ,
1977; P[rul Berenicei , 1981; A treia dimensiune , 1984), primele
dou[ selectate =i revizuite de prozator. Antologia de Proze din 1971
cuprinde o parte din ]nsemn[rile din 1952—1953, reproduse,
apoi, ]n Ocheanul ]ntors (primele 205 pagini). Exist[ precedentul
Didactica nova , o proz[ neobi=nuit[ ]n marginea unui album de
fotografii. }nainte de a-i analiza structura =i a-i remarca valorile
estetice, s[ vedem cum se ]mpac[ mistica obiectiviz[rii cu aceast[
nara\iune la persoana ]nt`i.
O prim[ idee, inspirat[ de Croce, este c[ o oper[, indiferent
de formula ei, iese dintr-o cronologie a vie\ii interioare. Citim ]n
Ocheanul ]ntors : „Orice carte de literatur[ este un jurnal, ]n reali-
tate, al duratei noastre inefabile”. Formula durat[ inefabil[
]ndep[rteaz[ ideea c[ ]ntre oper[ =i biografie este o leg[tur[
mecanic[. Radu Petrescu r[m`ne pe pozi\ii proustiene, e intere-
sat de eul profund , eul creator , nu de determin[rile din afara
crea\iei. Biografia scriitorului este biografia operei sale, spune, s-a
v[zut, Alphonse, personajul central din O singur[ via\[ . „}ntre sev[
=i ceea ce se cheam[ via\[ nu e nici o leg[tur[ necesar[ =i ce se

170 Eugen Simion
poate spune despre via\a unui scriitor r[m`ne o vorb[ goal[“,
noteaz[ prozatorul ]n A treia dimensiune . Despre jurnal, ca gen
literar, opiniile prozatorului sunt schimb[toare. }ntr-un loc ]l mi-
nimalizeaz[: „Jurnalul, ca istorie a vie\ii, e o iluzie. R[m`ne un
mic exerci\iu pur de componistic[“ ( Ocheanul ]ntors ). +i ]n alt[
parte: „Jurnalul este pentru c`nd nu po\i scrie” ( A treia dimensi-
une) sau: „Jurnalul e un fel de debara, ca =i romanul, altfel situ-
at[ ]ns[, ]n care nu intr[ dec`t cei care au pl[cerea de a r[scoli
prin multe lucruri anodine p`n[ s[ ajung[ la micul obiect pre\ios”
(P[rul Berenicei ). Jurnalul mai fusese =i alt[dat[ comparat de c[tre
Claudel =i C[linescu cu o debara sau o lad[ ]n care se adun[ ve-
chiturile. Radu Petrescu ]=i leag[, totu=i, unele speran\e de acest
bric-à-brac. }l scrie, mai ]nt`i, cu g`ndul c[ este singurul lui lec-
tor (]n clasificarea lui Jean Rousset: cazul jurnalului cu un singur
destinatar! ): „acest jurnal e tot mai mult scris doar pentru mine ,
ceea ce m[ m`ng`ie” ( Ocheanul ]ntors ) =i „nu m[ jeneaz[ ce am
scris aici, dar ar jena pe un str[in care ar citi; mi-e indiferent,jurnalul e doar pentru mine , o oglind[ montat[ ]ntre celelalte foi
ale mele ]n a=a fel ]nc`t s[ m[reasc[ spa\iul lor cu sugestia unei
alte dimensiuni, mai ad`nci…” }n acest fel ]l g`ndea, ]ntre al\ii, =i
Benjamin Constant. }ns[ destinul jurnalului intim este s[ ajung[,
dac[ nu este distrus pe m[sur[ ce este scris, ]n m`inile cititorilor.
Radu Petrescu ]l preg[te=te ]n acest sens, schimb`ndu-i statutul
=i destina\ia. Debaraua , exerci\iul componistic (laboratorul de fraze
de care vorbe=te Barthes) ]ncep s[ aib[ un sens major. De exem-
plu: „jurnalul ca form[ de cunoa=tere a limitelor” sau jurnalul
poate da o sugestie despre „arhitectura existen\ei mele”.
Arhitectura existen\ei ? Frumos spus. +i foarte exact ]n ceea ce
prive=te substan\a jurnalului ca gen literar. Numai c[ Radu Pe-
trescu nu vrea ca jurnalul s[u s[ creeze un personaj =i s[-l im-
pun[ printr-o fic\ionalizare (s[-i spunem astfel) involuntar[. Vede
]n acest proces, esen\ial, ]n fond, pentru destinul jurnalului ca li-
teratur[, o primejdie =i avertizeaz[ ]n dou[ r`nduri asupra ei: „Pe-

171 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ricolul jurnalului. Autorul inventeaz[ un personaj, apoi ]ncepe s[
semene cu acel personaj. Este foarte explicabil de ce. }ns[ artistul
ca om se confund[ cu opera, ori nu mai are de ce face art[. S[
facem, deci, jurnal, ]ns[ distrug`ndu-l mereu, pe toate c[ile,
instal`nd, printre altele, peste tot, oglinzi ca aceea de la Oper[.
Personajul se ive=te mereu =i trebuie =ters de fiecare dat[ cu acizi,
astfel ]nc`t s[ nu dep[=easc[ nivelul c[r\ii. Eu voi sc[pa de peri-
col =i f[r[ precau\ii, pentru c[ nu am timp s[ m[ ocup de scumpa
mea existen\[, nici at`t c`t s[ trag cu ochiul la eroul care se
formeaz[, dac[ se formeaz[!, ]n aceste caiete =i s[-l copiez pen-
tru a-l purta prin lume.” Prozatorul are dreptate ]ntr-o privin\[
(“personajul se ive=te mereu…”), dar se ]n=al[ ]n alta: personajul
din jurnal nu se las[ =ters sau, dac[ se las[, apare ]n locul lui alt[
fic\iune =i anume aceea a personajului pe care autorul (cel care
\ine jurnalul) n-o accept[ ca personaj. +i, apoi, am dovedit ]n alt[
parte, sunt dou[ personaje ]ntr-un jurnal: unul pe care ]l comu-
nic[ autorul =i altul care se comunic[ singur, f[r[ voia autorului.}n cazul lui Radu Petrescu primul personaj, de la suprafa\a
nara\iunii, ar putea fi definit astfel: un intelectual care cite=te
enorm =i care nu mizeaz[ dec`t pe scriitur[; el suprim[ ]n mod
con=tient din ]nsemn[rile zilnice existen\a lui, ]mpiedic`nd astfel
na=terea unui personaj. Dar exist[, se va vedea, ]n acelea=i
]nsemn[ri un alt personaj care scap[ opera\iei de suprimare. Un
caligraf care se teme de existen\[, pierdut ]ntr-o epoc[ violent[,
retras ca melcul ]n sine, animat de o singur[ voin\[ =i construit,
ca destin, pe voin\a de a scrie. Acesta este foarte pregnant ]n ca-
ietele lui Radu Petrescu.
Dar s[ revenim la ideea jurnalului. Prozatorul nu are propriu-
zis o poetic[ (cum are o poetic[ a romanului) =i nici nu se g`nde=te
prea mult la ea. El avertizeaz[ ca aceste caiete s[ nu fie citite ca
beletristic[. Paradoxul este c[ orice jurnal profund este citit ca
beletristic[ pentru c[ ]n el exist[ totdeauna un scenariu epic, un
destin, un roman indirect , cum ]i zice, se =tie, Eliade. Chiar =i atunci

172 Eugen Simion
c`nd via\a este programatic eliminat[ =i jurnalul nu vrea s[ ]nre-
gistreze dec`t Ideile, a=a cum g`nde=te Radu Petrescu: „C[ci nici
nu cred c[ via\a mea e at`t de interesant[ ]nc`t s[ merite o cro-
nic[ zilnic[ =i nici nu inten\ionez cumva s[ transform aceste foi
u=urele ]n tribun[ de pe care posteritatea s[ asculte lec\iile mele
postume. Caietele de fa\[ sunt cutii de sticl[, ]n care bag fluturi
cu speran\a c[, odat[, uit`ndu-m[ la ele, voi avea surpriza agre-
abil[ de a vedea c[ fluturii sunt tot vii =i zboar[ ]ntre pere\ii de
sticl[ agit`ndu-=i aripile colorate, trompele delicate =i ingenioa-
se. }n scurt: jurnalul nu e o carte de idei, ci de Idei.” Trebuie pre-
cizat c[ prozatorul a desf[cut ]n mai multe r`nduri aceste cutii
de sticl[ =i a verificat soarta fluturilor ]nchi=i acolo. Jurnalul lui
nu este spontan, frazele nu sunt l[sate, cum se zice, la prima m`n[.
Sunt, dimpotriv[, scrise =i rescrise, lucrate cu disperare , cu aceea=i
grij[ cu care sunt redactate nara\iunile. Ele pierd valoarea spon-
taneit[\ii, dar c`=tig[ ]n perfec\iune =i elocven\[, ]n „mica trans-
paren\[“, cum ]i zice autorul.
Didactica nova , scris[ ]n 1952, retranscris[ ]n 1961 =i publi-
cat[ ]n 1971, e „un modest catalog doar, pentru mine ]nsumi”.
Nu-i doar pentru sine =i nu-i numai un modest catalog. C`nd se
apuc[ s[-=i scrie autobiografia, prozatorul doarme sub pern[ cu
dou[ modele ale genului, Cellini =i Rousseau. Acesta din urm[
pornea la drum (]n Confesiuni ) cu ideea c[ via\a lui este reprezen-
tativ[, c[ destinul lui e unic ]n lume. Prozatorul rom`n se minu-
neaz[, ca Sf`ntul Augustin (pe care ]l citeaz[ ]n mai multe
r`nduri), de propria existen\[ =i nu crede c[ via\a lui prezint[
interes. Existen\a lui este o suit[ de fotografii, „un =ir de imagini”,
„p[relnice ca aburii unor nori pe oglinda uitat[ ]n iarb[“… +tim
prea bine c[ aceast[ ]ndoial[ de sine poate ascunde o con=tiin\[
puternic[ de sine. Nu se apuc[ s[-=i noteze amintirile cine nu are,
]ntr-un chip sau altul, sentimentul c[ via\a lui prezint[ interes, c[
existen\a sa reprezint[ un destin. Faptul se verific[ =i ]n Didactica
nova. Acest =ir de imagini „care se cl[desc unele peste altele =i

173 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
unele ]n spatele altora ]ntr-un aer care este =i nu este aerul co-
mun =i c[rora, laolalt[, le dau numele meu =i =tiu c[ totu=i n-au a
purta vreun nume” sugereaz[ un destin =i anume pe acela al unui
individ matur care caut[ ]n imaginile trecutului o identitate, pro-
pria identitate. Cum zice Proust: „à côté de ce passé, essence in-
time de nous-même”. La aceast[ esen\[ intim[ vrea sa ajung[ Radu
Petrescu pe alt[ cale dec`t aceea utilizat[ de regul[ de memo-
riali=ti. El nu vrea s[ povesteasc[ , s[ reconstituie o via\[ (]n cazul
de fa\[ copil[ria), vrea s[ fac[ o „plimbare imaginar[“ ]n trecut,
coment`nd un num[r de fotografii ]ng[lbenite. Comentariul se
extinde asupra mediului, a=a ]nc`t Didactica nova cuprinde un
num[r mare de descrieri (de str[zi, cl[diri, interioare, portrete),
imagini, pe scurt, care ]nchid ]n ele copil[ria naratorului. Proza-
torul nu va face, ]n consecin\[, obi=nuita evocare stil Creang[, ci
o prezentare obiectiv[ a imaginilor care populeaz[ universul
copil[riei. El ]ntocme=te ]n acest scop un repertoriu de fi=e, adun[
documente, organizeaz[ amintirile. C`nd le transcrie ]n carte, nuuit[ s[ noteze senza\iile pe care le are c`nd transcrie (“acum ]ns[
e ciudat[ senza\ia mea evoc`nd aceste lucruri demult ]nt`mplate,
]n mitologie”), suprim`nd lirismul obi=nuit ]n astfel de situa\ii.
Didactica nova nu-i o carte liric[, e una obiectiv[, acaparat[ de
prezent[ri minu\ioase. Trecutul se prezint[ ca un num[r de scheme
goale pe care cel care-l evoc[ trebuie s[ le umple cu reflec\ii =i
sentimente str[ine de aceste tipare. A tr[i , a=adar, schemele. „Dar
iluzie! — zice Radu Petrescu — ]n realitate este inadmisibil s[
memor[m sentimente =i g`nduri ]ncercate l`ng[ un lucru sau ]ntr-o
]nt`mplare a trecutului, chiar =i a celui mai apropiat, actualitatea,
adic[ existen\a noastr[ ]ns[=i, fi ind garantat[ tocmai de posibili-
tatea de a uita”. Trebuie ad[ugat c[ Radu Petrescu reduce enorm
con\inutul sentimental al orei prezente , nu se las[ n[p[dit de nos-
talgii, nu e obsedat, cum sunt memoriali=tii, de timpul ce se duce.
El ]nf[\i=eaz[ cu maxim[ obiectivitate schemele copil[riei sale =i
are credin\a c[ „timpul nu poate fi reg[sit”. Ce se poate ob\ine e

174 Eugen Simion
doar ritmul ]n care se desf[=oar[ imaginile noastre despre noi
]n=ine =i pe care prozatorul ]l nume=te, ]n glum[, „ritm luminos”.
Autobiografia devine ]n acest chip o scriere despre posibilitatea
de a scrie o asemenea autobiografie. E tema de profunzime a Di-
dacticii . Autorul revine periodic la ea, o scoate la suprafa\[, ex-
plic[ un paragraf, trimite la un model (“plimbarea aceasta imagi-nar[ nu intr[ ]n planurile proprii Didacticii ”; „asemenea socoteli
au toate =ansele de a p[rea fanteziste =i de a plictisi, dar nu tre-buie s[ se uite c[ Didactica e pentru uzul autorului, ca orice carte
serioas[“; „]n ciuda teoriei despre imagini, observ c[ Didactica are
tendin\a de a deveni un roman (…), lucruri =i oameni aici con-semna\i nu sunt dec`t imagini ale mele”), nemul\umit, speriatchiar c[ Didactica evadeaz[ din scenariu =i tinde s[ devin[ o scri-
ere de fic\iune.
Devine, cu adev[rat, o fic\iune, nu prea atr[g[toare, e drept,
la lectur[, pentru c[ prozatorul nu urm[re=te destinele =i nu elu-cideaz[ ]nt`mpl[rile. }ns[, indirect, se fixeaz[ o atmosfer[ =i unmediu uman prezentat prin succesive descrieri. Copilul st[ pe stra-da Mihai Bravu, ]n Bucure=ti, ]ntr-o curte mare, casa na=ei estesituat[ pe l`ng[ Gr[dina Botanic[ =i are o teras[ cu st`lpi gro=i,na=ul, un b[rbat mare =i gros, seam[n[ izbitor cu Flaubert, ca-mera Maicii-Mari se afl[ l`ng[ o s[li\[, iar l`ng[ s[li\[ e camerade serviciu ]n care sunt depozitate lucrurile vechi din gospod[rie.Prozatorul face recens[m`ntul lor. Vine ]n minte buc[t[ria. Ur-meaz[ o descriere detaliat[ a crati\elor, t[vilor, lingurilor, piuli\elor=i cu\itelor de t[iat carne =i oase… Copilul este interesat =i de Any,de care se ]ndr[goste=te cu violen\[, apoi de Coca, pentru carecompune prima poezie, se g`nde=te =i la Reta, dar Reta refuz[ s[apar[ ]n lumina textului. Un capitol (al XVII-lea) ]ncepe mai pro-vocator: „Sub fustele bonei am privit ]n pod”, dar ceea ce urmeaz[nu este de natur[ s[ scandalizeze cititorul. E o lung[, am[nun\it[prezentare a podului. Sunt, apoi, prezentate alte case, alte inte-

175 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
rioare, c[l[torii (la Buleta, la Mangalia) ]n acela=i stil precis =i
uscat. Peisajul e v[zut cu o privire mirat[ =i reflexiv[. Iat[ c`mpuldinspre Viforita: „C`mpul de la marginea iazului m[ f[cea fericit
cum te fac fericit lucrurile ]n vis, f[r[ s[-\i dai prea bine seama
de ele, impresionat mai mult de vagul din ele, de intui\ia c[
formele lor at`t de precise =i palpabile sunt goale pe din[untru =i
umplute cu noapte, cu o cea\[, cu o materie imponderabil[, dar
de mii de ori mai puternic[ dec`t orice imagina\ie, care le umfl[
=i le \ine pe loc, dar crustele vizibile pot cr[pa =i aceast[ materie
s[ se elibereze =i s[ cucereasc[ aparen\ele. De aceea probabil vi-
bram at`t la delicate\ea verdelui ierbii, a albastrului cerului, la
preciziunea contururilor =i a volumelor, preciziune care mi se p[rea
un miracol =i din a c[rei pricin[ am preferat mult[ vreme picturii
desenul”. Este clar c[ peisajul lui Radu Petrescu nu mai este o
stare de suflet . E un obiect al naturii, o fericire a privirii.
Sunt ]n Didactica =i elemente mai senza\ionale =i o tipologie
]n rezumat. Tat[l, mama, Maica-Mare, na=a, na=ul intr[ =i ies f[r[
a l[sa imagini memorabile, ]n aceast[ confesiune interesat[ maimult de ritmurile ei dec`t de lumea pe care o exprim[. Adoles-
centul cite=te din Fénelon =i se plimb[ pe dealul dinspre Viforita.
Intr[ ]n biseric[ =i vede o c[lug[ri\[ frumoas[ =i dup[ aceea pa-
tru luni de-a r`ndul o caut[. Din ]nt`mplarea de atunci nu r[m`ne,
]n text, dec`t imaginea frigului sticlos =i chipul palid al c[lug[ri\ei
luminat de f[cliile de cear[… Prin 1946—1947 trece printr-o mare
criz[ interioar[… Cite=te, cam tot atunci, Cousin Pons =i Madame
Bovary =i perfec\iunea lor ]l sperie: „]mi d[ emo\ii insuportabile
=i trebuie s[ abandonez lectura”. Cite=te =i traduce Confesiunile
lui Augustin cam ]n vremea ]n care doamna D. ]l ]nva\[ s[ tri-
coteze: „Ghemul de l`n[ verde aluneca dintre genunchii mei ]n
poalele ei =i andrelele mi s-au p[rut ni=te obiecte halucinante, pe
care ea a trebuit s[ mi le ia adesea din m`n[, alarmat[ =i de ne-
priceperea, dar =i de entuziasmul meu de neofit al unei arte ]n
care, ce-i drept, s-a ilustrat =i Heracle.” Didactica nova e, ]ntr-

176 Eugen Simion
adev[r, un repertoriu de teme, un catalog de imagini din copil[rie
=i adolescen\[, dar este, ]n rezumat, =i cronica unui destin care
nu pune pre\ pe evenimente =i ]=i refuz[, principial, destinul ]n
latura lui existen\ial[.
* * *
Prin cele trei volume ap[rute p`n[ acum, Radu Petrescu a dat
cel mai amplu =i mai profund jurnal de crea\ie publicat ]n litera-
tura rom`n[. Este opera lui major[, superioar[, repet, literaturii
de fic\iune. Ordinea ]n care au fost tip[rite c[r\ile nu corespunde
ordinii ]n care au fost scrise. Cele mai vechi nota\ii sunt din
1952—1954 ( Ocheanul ]ntors , tip[rit ]n 1977). A treia dimensi-
une (ap[rut postum, 1984) cuprinde fragmente din 1957—1960,
iar P[rul Berenicei (1981) acoper[ perioada 1961—-1964. Cum
am precizat deja, textele ini\iale au fost rescrise ]n mai multe
r`nduri =i adnotate ]n momentul ]n care au fost preg[tite pentru
tipar. L`ng[ ]nsemn[rile din 1961 sunt, ]n P[rul Berenicei , reflec\ii
din 1978, de natur[, ]ndeosebi, estetic[. Toate aceste reveniri uni-
fic[ stilistic jurnalul. Nu este nici o diferen\[ ]ntre un text din 1952
=i altul datat 1979. Acela=i stil ceremonios, u=or pedant, muzical,
cu respira\ie lung[ =i lent[, un stil al nuan\ei , putem zice, ie=it
din =tiin\a =i r[bdarea unui spirit alexandrin preg[tit de clasicii
francezi. }n tipologia stabilit[ de Eliade (modul Léautaud =i mo-
dul Jünger), jurnalul lui Radu Petrescu intr[, f[r[ ezitare, ]n cate-
goria jurnalelor elaborate ca orice oper[ literar[ (modalitatea
Jünger). El este opera unui estet =i trebuie citit, ]n ciuda avertis-
mentului dat de autor, ca o scriere beletristic[.
Ce surprinde, ]nt`i, la lectura jurnalului este nota existen\ial[
redus[. Autorul, t`n[r intelectual, e preocupat de literatur[. Des-
tinul lui e literatura, iar literatura este, ]nainte de orice, o scrii-
tur[. Iat[ adev[rata tem[ a creatorului =i, deci, a jurnalului. „Su-
fletul meu e h`rtia aceasta”, noteaz[ prozatorul ]n Ocheanul ]ntors ,
d`nd s[ se ]n\eleag[ c[ pe el nu-l intereseaz[ dec`t omul de h`rtie,

177 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
fiin\a gramatical[ de care vorbe=te =i Barthes. Aceast[ abstragere
nu-i, totu=i, posibil[ integral. H`rtia nu poate face abstrac\ie, la
infinit, de sufletul celui care-=i noteaz[ zilnic ideile. }n orice fiin\[
gramatical[ este, voit sau nevoit, =i o fiin\[ existen\ial[ , un spirit,
cu alte cuvinte, care-=i judec[ propria condi\ie ]n raport cu lumea
din afar[. Dovad[ chiar caietele lui Radu Petrescu ]n care sur-
prindem, din loc ]n loc, accente ale vie\ii lui morale =i sociale.
Putem distinge patru categorii de teme ]n jurnalul s[u. Cea
dint`i sugereaz[ ]n o mie de feluri dificultatea de a scrie. Pu\ini
scriitori rom`ni arat[ at`ta interes pentru problemele scriiturii,
compozi\iei, limbajului, ]n fine, metodei ca Radu Petrescu. A doua
tem[, legat[ de prima, este de ordin teoretic: a g`ndi literatura,
a crea o metod[ nou[ ]n roman, a defini un personaj care s[
exprime o structur[ romanesc[ =i o structur[ care s[ dea expre-
sivitate unui nou tip de personaj. Aceste prime doua categorii de
motive formeaz[ un jurnal de crea\ie original. Exist[ ]n jurnal =i
o a treia categorie de nota\ii referitoare la lumea din afar[. Eleformeaz[ o lung[, surprinz[toare istorie a cerului, o cronic[ a no-
rilor, un buletin meteorologic ]ntocmit zilnic de un caligraf obsti-
nat s[ urm[reasc[ culorile =i st[rile aerului. Pagini superbe de-
spre transparen\[, mici poeme despre formele norilor =i fiin\elor
de aer. Nimeni, iar[=i, n-a mai transcris cu at`ta pasiune =i price-
pere ]ntr-un text literar semnele cerului, lini=tea cosmic[ =i bu-
curiile ochiului care observ[ toate acestea.
Cealalt[ lume, social[, nu este absent[ din jurnal, dar sem-
nele ei sunt mai slabe. U=oare aluzii, c`teva nota\ii indirecte =i
at`t. Epoca (anii ’50 =i ]nceputul anilor ’60), cu tragediile ei, nu
solicit[ pe prozator. Radu Petrescu n-a putut sau n-a voit s[ lase
prin jurnalul s[u un document de epoc[. Pune via\a politic[ ]ntre
paranteze, de=i politica domin[, ]n aceste timpuri, via\a spiritu-
lui. Prozatorul face ]ns[ abstrac\ie de ea =i noteaz[ ]n caietele sale
]n chip sistematic impresiile de lectur[, obsesiile =i proiectele lite-
rare. }n fine, exist[ ]n jurnal =i o tem[ a autorului care ]=i caut[ o

178 Eugen Simion
identitate, o tem[ de natur[, ]n primul r`nd, existen\ial[. Mai slab[
]n primele caiete, mai pregnant[ ]n ultimele ]nsemn[ri. Cel care
noteaz[ zilnic poate ignora, dac[ poate, lumea din afar[, dar nu
se poate ignora mereu pe sine. Chiar obstina\ia deta=[rii indic[
un proces existen\ial ce poate fi analizat. Radu Petrescu are fa\[
de aceast[ tem[, fundamental[ ]n orice jurnal intim, o atitudine
curioas[. Din citatele date p`n[ acum s-a putut constata c[ nu-i
g[se=te, teoretic, nici o justificare =i, ]n consecin\[, o elimin[ din
preocup[rile lui. Dar o elimin[ ]ntr-un mod =i mai curios: vor-
bind mereu despre inutilitatea ei. E un alt mod de a o introduce
]n jurnal =i a-i sugera importan\a.
Toate cele patru categorii de teme sunt importante =i, luate
]mpreun[, definesc un spirit care ia lucrurile ]n serios =i vrea s[-=i
construiasc[ cu orice pre\ o oper[. Jurnalul anticipeaz[ sau merge
paralel cu opera, justific`nd-o estetic ]n toate fazele redact[rii. A
scrie este pentru Radu Petrescu o bucurie =i, toto dat[, un chin. El
nu face excep\ie de la regula general[. Citim ]n Ocheanul ]ntors :
„de pe acum pl[cerea de a scrie o egaleaz[ pe aceea pe care o am
privind copacii pe dealuri”. O rela\ie, pe care trebuie s-o \inem
minte, ]ntre a scrie =i a privi . Scrisul este pentru prozator o fericire
a ochiului . Modelul lui este Pallady, pictorul pe care ]l pre\uie=te
cel mai mult. „A scrie cum picteaz[ Pallady”. Dar pl[cerea se
c`=tig[ greu. }n 1952 prozatorul se jur[ s[ se c[lug[reasc[ ]n noap-
tea de 31 august (c`nd ]mpline=te 30 de ani), dac[ p`n[ atunci
nu va izbuti s[ scrie „o singur[ pagin[, m[car, nemuritoare”.
Cite=te ]n acest timp pe Flaubert =i Proust, marile modele epice,
=i remarc[ la primul „mirajul muzicii de precizie meticuloas[ =i
lustruit[“ =i, la al doilea, „inflorescen\ele late”. C`nd se uit[ la
paginile proprii, vede o usc[ciune dezasperant[. Proiectul lui este
s[ exploateze aceast[ usc[ciune, „s[ o ridic la demnitatea artei”.
„Un vis de infern”, mai zice prozatorul. Din alte nota\ii deducem
c[ voin\a de a scrie ceva grandios este ]mpiedicat[ de „o presiune
extraordinar[, epuizant[, senza\ia de a fi sub str`nsoarea =i

179 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
ap[sarea unei coroane prea scunde, prea str`mte, de a avea ]n
torace un incendiu…” Un mic roman al scriiturii se profileaz[ ]n
aceste caiete. Romanul, indirect, al unui caligraf care ]=i analizeaz[
e=ecurile =i succesele. Uneori caligrafia ]l ]nc`nt[, a scris zece
r`nduri =i e fericit. Oricum, nimic nu-i iese din prima lovitur[. }n
Ocheanul ]ntors d[m peste aceast[ propozi\ie stranie: „Scrisul meu
s-a uitat de dou[ ori la mine”. Din jurnal ]n\elegem c[ Radu Pe-
trescu se uit[ de zeci de ori la scrisul s[u. Se uit[ =i-l ascult[.
„Ascult foile scrise” ( P[rul Berenicei ). E c`nd mul\umit (“ast[zi
scrisul a fost o pl[cere”), c`nd exasperat (“scriu ]nnebunitor de
prost”, „n-am deloc talent, sunt cel mai greoi tip cu putin\[“). Sunt
=i momente de delir (“poate sunt pe cale de a avea geniu”) ur-
mate de pr[bu=iri, nega\ii radicale: „eu, dealtfel, nu sunt scriitor;
totul este o ]nt`mplare =i o confuzie”. }n fine, o concluzie care
ascunde resemnarea =i bucuria secret[ a unui martir: „sunt rob
destinului de a scrie”… Jurnalul las[ impresia c[ nu-i vorba, aici,
de o figur[ de stil. Radu Petrescu tr[ie=te , cu adev[rat, arta ca un
galerian al nuan\ei, ca un sclav al frazei. El vrea s[ ating[ ampli-
tudinea frazei proustiene =i s[ egaleze precizia prozei lui Flau-
bert, con=tient c[ nu are geniul lor. Caietele sale arat[ cum se face
un scriitor care nu-i ]nzestrat, trebuie s[ spunem, cu un mare dar
al crea\iei. Lectura intr[, ca un element important, ]n procesul de
formare a scriitorului. Jurnalul lui Radu Petrescu este plin de
reflec\ii pe marginea c[r\ilor. Cite=te enorm =i mediteaz[ la ceea
ce cite=te. Lectura lui Joyce este un mare eveniment ]n via\a lui.
G. C[linescu e marea iubire spiritual[. Flaubert e prozatorul de
c[p[t`i. De la el ]nva\[ mistica obiectiv[rii . Cite=te, apoi, multe
jurnale intime, preferin\a lui merge spre fra\ii Goncourt. D[m peste
o defini\ie bun[ a jurnalului lui Amiel: „o scriere mediocr[, o fin[
scriere mediocr[“. Jurnalul lui Camil Petrescu ]l dezam[ge=te pe
drept cuv`nt (“acest fel de a privi lumea ]mi este cu des[v`r=ire
str[in =i antipatic”). Nu-i place, apoi, R[zboi =i pace f[r[ a da o
explica\ie, =i nici Ciuma . Cite=te pe italieni (Dante, ]naintea tu-

180 Eugen Simion
turor), pe istoricii latini =i vrea s[ aib[ severitatea stilului lor. Dac[
]n\eleg bine, Thomas Mann nu-i spune mare lucru, noii roman-
cieri francezi ]l intereseaz[, dar se desparte de ei ]n c`teva puncte
esen\iale. Important[ este priceperea lui de a diseca un text =i de
a prinde nuan\a exact[ atunci c`nd descrie ]mprejur[rile lecturii .
Fapt ciudat, c`nd aceste reflec\ii pe marginea c[r\ilor sunt str`nse
]ntr-o carte ( Meteorologia lecturii , 1982), ele nu mai sunt at`t de
interesante. Au fost eliminate ]mprejur[rile care le d[deau culoarea
=i farmecul. Ele arat[ un lector fin =i un teoretician obsedat de o
construc\ie nou[ ]n roman.
Dintre ideile lui Radu Petrescu privitoare la roman c`teva me-
rit[ a fi semnalate. Opinia lui, mai ]nt`i, c[ toate operele parodi-
az[, idee pe care o ]nt`lnim =i ]n g`ndirea postmodernist[.
Credin\a, apoi, c[ „operele sunt monografii ale ideilor” =i c[ ro-
manul modern trebuie s[ obiectualizeze personajul ]n sensul rea-
lismului joyceian. Peisajele nu sunt elemente adiacente ]ntr-o carte
de proz[, sunt „statuile eroilor, organele lor aeriene, sublime”.Romanul este nu o imita\ie a vie\ii, ci „un mod al vie\ii, cum
moduri ale vie\ii sunt arborii, caii”. De aceea: „romancier este nu
cel care cunoa=te bine via\a, ci acela care o inventeaz[ cum tre-
buie”. Propozi\ie memorabil[. Radu Petrescu se desparte, aici, de
realismul tradi\ional (romanul ca reproducere a realului), se
desparte =i de estetica experien\ei , sus\inut[ de Camil Petrescu =i
esei=tii din anii ’30. „Ideea de a da preeminen\[ vie\ii asupra
crea\iei mi se p[rea ridicol[“ ( Ocheanul ]ntors )… Nu-i place nici
proza poetic[ (“m-a pus totdeauna pe goan[“), Mateiu Caragiale
nu-i pe gustul s[u, Ghica are mai mult[ culoare =i for\[ (“fraz[
viril[, robust[, decis[, patrician[, f[cut[ cu bravur[; g`nde=te
drept =i sever, se simte \[ranul”)… Astfel de disocieri, op\iuni sunt
interesante =i arat[ fine\ea spiritului. Creatorul este urmat mereu,
]n jurnale =i ]n opera beletristic[, de un desociator subtil de idei.
Scenariile lui sunt complexe, ambi\ioase (operele ca monografii
ale ideilor, jurnalul ca „machet[ a universului”), dar opera pro-

181 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
priu-zis[ nu le traduce dec`t par\ial. Jurnalele arat[ mai mult[
fluen\[ =i, chiar sub raport literar, multe pagini sunt superioare
scrierilor beletristice. Sunt at`tea propozi\ii memorabile aici,
at`tea fragmente care arat[ fine\ea desenului.
}mpotriva voin\ei prozatorului de a nu-=i introduce existen\a
]n jurnal, imaginea existen\ei acaparate de scriitur[ str[bate,
totu=i, printre r`nduri. Ea d[ o anumit[ culoare =i personalitate
acestor ]nsemn[ri amenin\ate, altminteri, de usc[ciunea scrisului
frumos. Un personaj ciudat tr[ie=te ]n aceste pagini =i cea dint`i
tr[s[tur[ a lui este frica de existen\[. }i urmeaz[, de ]ndat[, ma-
rea lui sete de literatur[. Primele nota\ii zilnice ( Ocheanul ]ntors )
ni-l arat[ stabilindu-se ca t`n[r profesor la Petri=, sat pe l`ng[
Bistri\a-N[s[ud. E nemul\umit de sine =i-=i face un portret defa-
vorabil bazat pe o sup[r[toare dualitate a firii: „E ]n mine un per-
sonaj gata de gravit[\i =i de poz[, locuind cu capul ]n Lir[
(constela\ie) =i un altul, mai scund =i mai uscat, plin de un bun-
sim\ foarte pedant ]ns[, oricum mai apropiat. M-am decis s[ lascelui din urm[ triumful”. O propozi\iune, din aceea=i pagin[,
dovede=te ]ns[ c[ ]n bunul-sim\ pedant tr[ie=te un mare orgoliu:
„=tii prea bine c[ \i-ai v`r`t degetele ]n eternitate”. Cuvinte splen-
dide, g`ndite, probabil, ]ndelung. Radu Petrescu nu mizeaz[, tre-
buie s[ repet, pe valoarea spontaneit[\ii. Dar s[ vedem, ]n con-
tinuare, via\a lui la Petri=. St[ ]n gospod[ria Cristinei, bea mult
lapte, pred[ gramatic[ la a =aptea, cite=te din Vlahu\[ la a cin-
cea, la ora 13 cump[r[ un kilogram de carne de oaie, iar dup[
amiaz[ urc[ pe deal s[ vad[ apusul de soare… Urmeaz[ apoi, ]n
paginile urm[toare, o descrip\ie am[nun\it[ a gospod[riei \[r[-
ne=ti. Cabinetul din fundul cur\ii nu are pere\i, g[inile tinere nu
sunt obi=nuite cu coco=ii, \[r[ncile b[tr`ne vorbesc pu\in, via\a
are, aici, ritmuri ]ncete =i sigure. T`n[rul profesor, ]ndr[gostit,
merge deseori la Dip=a unde se afl[ Ea (nu-i d[ dec`t foarte t`rziu
numele) =i pe drum ]=i noteaz[ impresiile pe o cutie de chibri-
turi. C`nd se ]ntoarce pl`nge ]n hohote, nu se =tie de ce, =i face

182 Eugen Simion
planuri mari. Joac[ =ah cu domnul Aurel, b[iatul gazdei, =i g[inile
fac g[l[gie ]n curte…
Profesorul de rom`n[ cite=te, evident, =i g`nde=te la ceea ce
cite=te. C`nd deschide Adolphe , g`=tele de pe poiana din fa\a casei
]i zboar[ pe la urechi. Astfel de imagini de contrast revin ]n jur-
nal. Este o tehnic[, am putea zice, de a uni nesemnificativul ]n
ordinea realului cu semnificativul ]n planul spiritului. Cite=ti
opera unui mare filozof =i te doare m[seaua sau scrii zece pagini
bune despre realismul lui Joyce =i dup[ aceea sco\i pantofii de la
cizmar. Nu inventez nimic. Preiau elemente din aceste caiete.
De=teptat la ora 4 cu durere de cap, de m[sea, cu junghiuri ]n g`t
=i ]n um[rul drept, profesorul ]=i cite=te ]nsemn[rile intime =i nu-i
satisf[cut. Disperare delirant[. Se g`nde=te s[ =tearg[ unele
r`nduri (“]nsemnare regretabil[“), dar renun\[ (“nu vreau nici
s[ =terg, nici s[ rup”). Nu va proceda totdeauna a=a. M[rturise=te
chiar el, de mai multe ori, c[ ]=i revede notele vechi, le rescrie.
C`nd se ]ntoarce ]ntr-o zi de la Dip=a, recite=te foile scrise chiar]n timpul c[l[toriei =i este ]ngrozit. Le transcrie (o prim[ opera\ie
de selec\ie, polisare) cu g`ndul c[ ]ntr-o zi va reface caietul. P`n[
una, alta, face cronica vie\ii rurale. E iarn[ =i afar[ crap[ pietrele
de ger, porcii groh[ie =i prozatorul cite=te, ]n cas[, din Madame
de Staël. Descoper[ o fraz[ care-l ]nc`nt[. Ea st[ pe pat =i ge-
nunchiul piciorului st`ng se vede, rotund =i curat, ca o piatr[
pre\ioas[. De pe fereastra =colii observ[ trecerea unui c`rd de ra\e
=i e „zguduit ca de un mare =i mut semn peste miracole”. Noteaz[
alt[ dat[ tot cu emo\ie ]n fa\a unei femei cu picioarele albe =i
fusta roz care =ade pe malul verde de l`ng[ turnul bisericii s[se=ti.
„Jurnalistul” picteaz[ ]n caietele sale. Ele con\in un album fan-
tastic al cerului, al norilor, al ploilor, al transparen\elor aerului.
O proz[ pictural[, foarte fin[, un peisaj halucinant v[zut de un
ochi sub\iat de cultur[: „Mun\i lungi =i ]nal\i, cu dou[-trei creste
marcate =i cu falduri b[rboase care, c`nd lumina dulce a serii le
bate dinspre apus, amintesc somptuoasa materialitate a rochiei

183 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Estherei lui Rembrandt. +i, de sus p`n[ jos =i-n toate p[r\ile, o
oglind[ nem[rginit[ pe care norii par aburii respira\iei apropiate
a unui personaj despre care, =tiu eu, mult a= da s[ pot spune vre-
odat[ ceva mai mult. Nu lucrurile ]nsele ale acestui loc, ci culoa-
rea =i forma pe care ele le trimit prin aer p`n[ la mine, ochiului
meu, pot fi pip[ite ca ni=te delicate juc[rii pe care, pe toate, s[ le
pun ]n poala ei.” Radu Petrescu vede nu numai aerul, vede =i fra-
zele. }n timp ce trece pe cer „un nor sub\ire =i lung, ca un bume-
rang violaceu”, ]i vine ]n minte o fraz[ din Madame Bovary =i o
vede „ca un voal str[veziu, colorat magnific =i delicat, pe care
dou[ m`ini ]l ]ntorc ]n toate felurile, f[c`nd s[-i str[luceasc[ apele
=i culorile…”
Istoria cerului se amestec[ ]n jurnal cu cronica emo\iilor de
lectur[. Cer violet, „de o fine\e sticloas[“ =i lecturi ]n pat, al[turi
de Ea, din Ilustrul Gaudissart . „Pl`ngem am`ndoi”, noteaz[ proza-
torul. De peste tot ]l „fixeaz[ Ideile” =i ]l supravegheaz[ cosmo-
sul. St[ la mas[ =i, deodat[, geamurile se ]nro=esc. Sare speriatcrez`nd c[ este un incendiu: nu-s dec`t „nori cu spin[rile albas-
tre =i ]n rest grozav de ro=ii care se ]ncruci=au ]n cel mai verde
cer din lume. Acel verde sensibil, de=i sticlos, =i ]n a c[rui compo-
zi\ie intr[ nu galben, ci aur, pe care-mi ]nchipui c[-l are Beato
Angelico. Peste dou[ ceasuri, aerul s-a ]nnegrit =i ]n fereastr[ am
v[zut luna plin[ cu coarnele-n sus printre fumegarea c`torva mici
nori albi”. Autorul declar[ c[ nu va obosi niciodat[ s[ ]nregis-
treze „mi=c[rile aerului =i ale oamenilor” =i a=a =i face. Jurnalul e
plin de portrete =i de peisaje ]n culori sub\iri, vaporoase. Picteaz[
realmente aerul, transparen\a, culorile =i sunetele ploii sau lini=tea
amenin\[toare a cerului gri. Este inepuizabil, descoper[ nuan\e
inedite =i fixeaz[ cu fervoare pe h`rtie „un splendid cer ]n sub\ire
penumbr[“ sau „un \ap t`n[r, ro=u, ridicat ]n dou[ picioare, aple-
cat din mijloc spre dreapta, ]n aer, cu genunchii la piept, cu b[rbia
]n piept; ]n coarne aerul de diminea\[ ]i punea fulgi viole\i, roz,
verzi”…

184 Eugen Simion
Profesorul de limba rom`n[ are =i preocup[ri mondene. }=i
pune costumul alb =i nu uit[ s[ strecoare ]n buzunar micul s[u
Rimbaud. Sunt clipe de r[sf[\, rare. }n genere, nu-i mul\umit:
„Via\a mea, vai, e f[cut[ din elanuri =i b`lb`ieli, din ignoran\[ =i
veleit[\i”. Jurnalul nu ocole=te momentele penibile: durerile de
m[sele, indigestiile, „st[rile de ]ncenu=are”, golurile fiin\ei, melan-
coliile „de neputincios incult =i aventurier maniac”. Cite=te ceea
ce scrie =i este revoltat. Vanitatea artei ]i pare insuportabil[. Are
26 de ani, e ]ndr[gostit =i nota\iile lui erotice sunt foarte pudice.
O scen[ de intimitate: „dup[ 10 noaptea, ]n timp ce ea ]mbr[cat[
doar ]n furoul roz, =edea pe marginea patului =i se sp[la pe picioa-
re, am pus haina bleumarin peste pijama, fularul =i am ie=it s[
iau ap[ de la pu\”. Este prezentarea unui tablou, e o descriere
static[, rece. Astfel sunt ]nf[\i=ate toate momentele intime. Se
simte peste tot obsesia, respira\ia artei. Chiar =i ]n cronica vise-
lor. Radu Petrescu viseaz[ c[ cite=te pe Dante, c[ este fug[rit de
statui sau c[ ascult[ muzic[ de Wagner.
}nsemn[rile din A treia dimensiune =i P[rul Berenicei sunt mai
rapide =i mai acut existen\iale. Prozatorul ]ntoarce ocheanul spre
sine =i caut[ s[ cunoasc[ ad`ncurile fiin\ei. Descoper[ „b`lb`iala
original[“. Citind ceea ce a scris, constat[ c[, de teama de a nu fi
emfatic, a lipsit c[r\ile lui de „poezia viguroas[, de farmecul
imagina\iei mari”. Ia, atunci, o hot[r`re radical[: „E timpul s[
intre ]n caietele tale Tragedia”… A revenit, ]ntre timp, la Bucure=ti
=i trece prin st[ri de inform[ disperare. Se judec[ aspru =i se re-
semneaz[ ]n destin: „O mare energie se ]n[bu=[ ]n mine, f[r[ ca
cineva s-o b[nuiasc[ =i f[r[ s-o pot manifesta, ]n timp ce al\ii dis-
pun de putin\a care mie mi-e refuzat[. Dar nu li s-a dat tocmai
pentru c[ nu le este util[? Ce este de f[cut? }nghite-\i disperarea,
lucreaz[ ca o c`rti\[, nu spera, nu a=tepta nimic. A=a va fi tot-
deauna, nu-i nimic de f[cut. Lucreaz[ pentru tine, pentru singu-
ra ta satisfac\ie, cu p[m`ntul pe cap, cu un ve=nic perete lipit de
ochii t[i. }nchide-\i ochii, astup[-\i nasul, nu te mi=ca =i moartea,

185 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
c`nd va voi, s[ te g[seasc[ a=a, drept =i orb. Asta e tot. Nic[ieri
— nimic”. Asemenea nota\ii severe alterneaz[ cu altele din zona
vie\ii viscerale. Pe 3 noiembrie (1957) nu are digestie bun[ =i din
aceast[ cauz[ viseaz[ ur`t. Alt[ dat[ p`ntecul lui este umflat =i
faptul e trecut ]n jurnal. Simte ]n\ep[turi ]n zona inimii =i jurna-
lul ]nregistreaz[ =i acest am[nunt. Radu Petrescu, care a citit multe
jurnale intime =i a citit =i comentariile sarcastice ale criticii ]n
marginea lor, nu elimin[ totu=i asemenea detalii. Trece printr-o
sal[ de expozi\ie =i are un sentiment de „sil[ =i ur`t, un gust de
morg[.” Se prive=te ]n oglind[ =i ]=i vede fa\a palid[ =i mototolit[.
Lucreaz[ ca mic func\ionar cu 500 lei pe lun[, e amenin\at s[ fie
scos din schem[ =i se g`nde=te s[ cear[ un post de paznic ]n preaj-
ma Capitalei. Prime=te, ]n fine, postul de bibliograf la un institut
=i prime=te 900 lei pe lun[. „Desfiin\at =i strivit”, ]i r[m`ne
noble\ea decen\ei. Sunt pagini amare, caligraful ]=i taie un profil
tragic. Jurnalul nu mai are acea frumuse\e literar[, pu\in artifi-
cial[, stilul e mai nervos =i mai direct. Prozatorul devine p[rinte=i noteaz[ cu delicate\e mi=c[rile, sunetele lui Iorgu\u. Acum apare
=i numele femeii care trece ca o f[ptur[ de aer prin aceste caiete:
Adela. }=i prive=te destinul ]n fa\[ =i ]=i explic[ t[cerea: „Nepo-
trivirea, care sper s[ nu-l contrarieze prea mult, este c[ ]mpre-
jur[rile au f[cut ca eu s[ nu exersez alte arme dec`t ale t[cerii,
ale sur`sului, ale retragerii. Via\a mea practic[ a fost aspirat[ de
mult ]n alt plan, ce mi-a mai r[mas sunt ni=te rudimente care nu
au cum nutri nici m[car o umbr[ de onest[ agresivitate indis-
pensabil[“.
Notele continu[ ]n P[rul Berenicei ]n acelea=i registre: unul sus
(mi=carea ideilor), altul jos (via\a cotidian[). }ntr-un loc afl[m
c[ prozatorul vrea s[-=i pun[ eroii „la cheia cerului”, ]n altul c[
este persecutat de mu=te =i de migren[. Vede pe strad[ o blond[
superb[, „sub\ire =i aromat[, cu rochie ro=u-stins, de var[“ =i se
minuneaz[. Alt[ dat[ copiaz[ buletinul meteorologic. „Zi excep-
\ional de ]mb`csit[“. }i curge nasul, i se scoate o m[sea, sufer[ de

186 Eugen Simion
stomac… Geam[tul vie\ii m[runte se aude acum mai limpede ]n
caietele care, bine]n\eles, n-au ]ncetat s[ prind[ sunetul ideilor
mari. Sunt reflec\ii inteligente despre c[r\ile pe care le scrie (am
semnalat deja multe dintre ele) =i despre poetica romanului. Jur-
nalul este acum mai complex, nu mai are, e drept, str[lucirea =i
densitatea din primele caiete, dar aceste salturi, rupturi, treceri
de la art[ la proza cotidian[ dau o not[ de mai mare autentici-
tate. Personajul (acela care se arat[ =i acela care se b[nuie) se
define=te mai bine. El vrea „s[-=i l[rgeasc[ fiin\a” prin literatur[
=i crede c[ va intra ]n scena lumii mai t`rziu. Ceea ce s-a =i
]nt`mplat.
Despre jurnalul lui Radu Petrescu se poate spune ceea ce Gide
a spus despre jurnalul lui Charles du Bos: „votre journal est une
œuvre; est votre oeuvre’“.

187 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Octavian PALER
ROMANUL PARODIC. ESEUL MORAL
Octavian Paler (n. 1926, Lisa, F[g[ra=) a debutat la 44 de ani
cu un volum de defini\ii lirice ( Umbra cuvintelor , 1970) ]n mani-
era stilistic[ a lui Blaga. T[cerea care e demnitatea durerii, visele
care fug din somnul p[m`ntului =i se ]ntrupeaz[ ]n fructe, lini=tea
pietrei ce se mistuie ]n statui, lucrurile care lunec[ sau ies din
somn etc. sunt =i temele lui, exprimate aforistic:
„Nucii curg ]ncet ]n somn
=i un deget de aram[bate ]n t[cerea u=ii
………
Ce t[ceri uitate-n vinurise usuc[ ]n pahare?
Ce crepuscul ars le doare?
CUPRINS

188 Eugen Simion
V`ntul spulber[ pe buze
gust de sunete amare
………+i-ascult cum germineaz[
statuile ]n mun\i
………Albul e t[cerea culorilor.
………
Mai ]nt`i lumina a fost poate copacun copac vibratil
sun`nd alb
o frunz[ din copacul acelamai r[t[ce=te pe cer.
………. “
Poetul blagian a trecut apoi la eseistic[ =i, ]n zece ani, a publi-
cat =apte c[r\i pe care este greu s[ le introduci ]ntr-un gen literar.Categoria lor estetic[ se revendic[ dintr-un romanesc al ideilor (aso-ciaz[ specula\iei fic\iunea =i pun ideile =i fic\iunea ]n parabol[),
revendicat de esei=tii moderni =i chiar de semioticieni (Barthes).
Modelele lui Octavian Paler sunt esei=tii spanioli (Unamuno, Orte-ga y Gasset) =i, dintre francezi, Camus, pe care ]l citeaz[ mereu.
Om de munte, Octavian Paler are ]n el o ]nd`rjire de ascet laic
=i spiritul lui este mesianic. A urmat cursurile Facult[\ii de litere=i filozofie din Bucure=ti =i, paralel, a frecventat disciplinele ju-
ridice. Din 1949 p`n[ ]n 1964 a fost redactor la radio, apoi, pen-
tru oarecare vreme, corespondent de pres[ la Roma. Din 1970p`n[ ]n 1983 a condus Rom`nia liber[. Debutul t`rziu este expli-
cat (]ntr-un interviu din Ramuri , 7/1983) printr-un accident frus-
trant petrecut ]n tinere\e: autorul =i-a uitat, ]ntr-o zi, servieta cutrei manuscrise ]ntr-o libr[rie (un roman, un volum de versuri =i
o carte de eseuri) =i nu le-a mai g[sit niciodat[. A v[zut ]n aceast[
]nt`mplare un semn al destinului =i a jurat s[ nu mai scrie. Sunt,probabil, =i alte explica\ii, autorul ]nsu=i vorbe=te de orgoliul s[u
excesiv =i de voin\a de a nu pl[ti pre\ circumstan\elor. Din c[r\ile
pe care le-a publicat =i din ]nsemn[rile cu caracter direct subiec-

189 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tiv deducem c[ spiritul eseistului nu cunoa=te foamea de real =i
c[ se simte mai bine (“chiar fericit”, ]mi spune el ]ntr-o scrisoare)]n parabole, mituri. Nu vrea =i nu poate fi, din aceast[ pricin[, un
scriitor realist. Dac[ se duce ]n documentare se g`nde=te la DonQuijote =i la Sisif, dac[ merge ]n c[l[torie peste Ocean se caut[pe sine =i ]=i caut[ miturile obsedante. A c[l[torit mult, dar a v[zutpu\in (“pentru c[ un ochi al meu a fost ]ntors mereu spre ]nl[untrulmeu”). Nu-i disperat de existen\[, nu-i nici ]mp[cat cu ea. Are
permanent sentimentul c[ tr[ie=te la o r[sp`ntie. Nu accept[ tur-
nul de filde= pentru c[ nu crede ]n evaziuni, t[ceri inocente.Folose=te toate genurile (preg[te=te un nou volum de versuri, are]n vedere O istorie etic[ a artei , pretext pentru a face o cronic[ a
singur[t[\ii =i scrie acum un nou roman la persoana ]nt`i, Omul
norocos , pentru a se putea confesa p`n[ la cap[t). Paler este arde-
lean, dar, ]n afara lui Blaga (pe care ]l ador[), nu-=i afl[ mari
afinit[\i cu stilul scriitorilor ardeleni. Ei sunt ]nce\i, cump[ni\i,obiectivi, el este (spune ]n interviul citat) „iremediabil =i violentsubiectiv”. Nefiind atras de sisteme, nu poate s[ fac[ filozofie. Arfi vrut s[ tr[iasc[ ]n Cinquecento la Floren\a sau ]n Grecia pe tim-pul lui Platon, dar s-a resemnat, ]=i accept[ destinul =i grija lui
mare este s[ nu-l tr[deze. A g[sit ]n Camus fervoarea moral[ =i
intransigen\a pe care le c[uta. Libertatea este, =i pentru el, dreptulde a nu min\i (propozi\ie care se repet[ cel mai mult ]n eseuri)…
Octavian Paler se ]n=al[. Radicalismul lui moral, obstina\ia cu
care ]=i urm[re=te ideile ]n toate scrierile amintesc de lumini=tii=i morali=tii ardeleni care, din genera\ie ]n genera\ie, s-au b[tut
pentru latinitate =i adev[r. Adev[rul a r[mas o tem[ actual[,
latinit[\ii i-au luat locul, ca teme de specula\ie, singur[tatea, li-bertatea, existen\a ]n labirintul existen\ial… Specula\ie nu-i, totu=i,un termen propriu pentru Octavian Paler, spirit lupt[tor, intole-rant cu intoleran\a, patetic ]n marginile lucidit[\ii. Specula\ia ex-clude la el premisele gratuit[\ii =i nu cunoa=te pl[cerea purului
paradox. Ea este mereu ]n \inut[ de campanie =i nu cunoa=te dec`ttonurile ]nalte ale gravit[\ii.

190 Eugen Simion
Primele ]nsemn[ri despre Egipt, Grecia, Italia ( Drumuri prin
memorie , 1972, 1974) ezit[ ]ntre memorialul de c[l[torie, ]n sti-
lul mai vechi al genului, reflec\ia moral[ =i o discret[ poezie atimpului. Impresia este ]n acest chip ]nt[rit[ de document , ales cu
grij[ =i integrat f[r[ s[ ]mpov[reze ]ntr-o fi=[ ce tinde s[ r[m`n[
subiectiv[. Octavian Paler, cu c`teva modele celebre ]n fa\[, nuinten\ioneaz[, ]n fond, s[ fac[ un reportaj am[nun\it despre ni=telocuri devenite, prin vechimea istoriei lor, mitice (este un r[u ghid,m[rturise=te el), caut[ doar un unghi favorabil pentru a le privi=i a medita asupra lor. }ntreprinderea lui are de ]nt`mpinat curi-
ozitatea =i relativa =tiin\[ a publicului care a auzit, a citit, a ]nv[\at
despre Heliopolis, Valea regilor, Sfinx, Sala hipostil[ =i a=teapt[
acum revela\ii noi. Eseistul nu se gr[be=te ]ns[ s[ le aduc[, de=iun minimum de informa\ii exist[ (sala hipostil[ de la Karnak are5000 metri p[tra\i, 134 coloane dispuse ]n 16 r`nduri, templullui Ramses al II-lea de la Ramesseum are 18 metri ]n[l\ime =i 7
l[\ime =i a inspirat lui Shelley un sonet…). Fa\[ ]n fa\[ cu aceste
semne grandioase ale trecutului abolit, c[l[torul se g`nde=te ]nprimul r`nd pe sine =i se angajeaz[ ]ntr-o confruntare ambi\ioas[.Sala hipostil[ de la Karnak ]i d[ o idee moral[, iar ideea ]mbrac[numaidec`t formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentrutrufiile netrebnice… da, printre aceste coloane capabile s[ sus\in[
fiecare un secol ar trebui pedepsi\i s[ treac[ =i s[ fac[ o cur[ de
umilin\[ to\i obstina\ii ridicoli sau grote=ti ai suficien\ei agresive,s[ se ru=ineze =i s[ plece smeri\i… Dac[ lumea ar fi plin[ de aseme-nea s[li hipostile, ar exista poate mai pu\ine egolatrii insolente =ialtare meschine la care oficiaz[ ipocrizia, dar o astfel de p[duretitanic toren\ial[ se afl[ doar la Karnak, departe de singur[t[\ile
marilor metropole =i de idolii lor de aur sau de arogan\[ profe-
sat[.”
Notele din Grecia sunt mai timorate (faptul este de ]n\eles),
cele despre Italia arat[ un ochi sc[pat de obsesia miturilor, atent

191 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
la nuan\e, degajat, de=i vin =i aici ]n discu\ie nume =i locuri despre
care oricine are cuno=tin\[. Octavian Paler vrea s[ surprind[, ]n
bun[ tradi\ie memorialistic[, sufletul sau spiritul unui ora= sau al
unei regiuni. Vizit`nd Sicilia =i Sardinia, face reflec\ii despre senti-
mentul insularit[\ii : „Singur[tatea Siciliei e centrifug[. Cea a Sar-
diniei, centripet[.” Roma ]i pare un ora= cu suflet baroc , statuia
lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e „o m`nie alb[ sur-
prins[ ]ntr-un moment de acalmie aparent[“. Vene\ia sufer[ de
narcisism , e un ora=, cu alte cuvinte, complexat, bolnav de trecut .
Proust ]l numea, totu=i, locul ]nalt al religiei Frumuse\ii, iar Paul
Morand ( Venises , 1971) nu ezit[ s[ vad[ aici unicul refugiu euro-
pean ]n fa\a agresiunii civiliza\iei industriale.
Despre subiecte at`t de des cercetate, toat[ lumea are idei =i
preferin\e, ceea ce putem cere unui c[l[tor modern, excedat de
c[r\ile ce-l preced, este s[ arate o coeren\[ a impresiilor =i o
prospe\ime a reflec\iei, lucruri pe care aceste Drumuri ]n memo-
rie le confirm[. }n preajma at`tor capodopere, el nu-=i pierde
capul, fraza nu se dilat[, vorba n-o ia, cum se ]nt`mpl[ adesea,
]naintea ideii. Informa\ia, descrip\ia, documentul — pe scurt:
paraliteratura — se convertesc la timp ]n confesiune =i poezie ]n
spa\iul literaturii. La Floren\a, unde turistul cultural delireaz[ de
regul[, Octavian Paler se g`nde=te la moarte =i la setea noastr[
de absolut. O lume f[r[ statui ]i pare f[r[ sens. Floren\a e o sfi-
dare a neantului, Sulmona, ora=ul lui Ovidiu, sufer[ azi de epi-
cureism provincial. Astfel de observa\ii sunt ingenioase, stimula-
tive pentru spirit =i ele apar\in unui moralist instruit.
Cu Mitologii subiective (1975), Octavian Paler se ]ntoarce la
Grecia =i la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv =i tema
moral[ (esen\ial[ ]n toat[ eseistica lui Octavian Paler) r[zbate
acum mai decis printre r`nduri. Exemplul ]ndep[rtat este Vara
lui Camus. Eseistul vede peste tot epifanii =i socote=te mitologia
o carte despre condi\ia existen\ial[ a omului. }n tragedia lui Oe-
dip este un act de revolt[. Asum`ndu-=i vina =i tr[ind demn

192 Eugen Simion
consecin\ele ei, Oedip se transform[ pe sine ]n zeu. R[t[cirile lui
Ulise reprezint[ o lupt[ ]mpotriva uit[rii, ]ntoarcerea ]n Ithaca
este o revenire la ordinea fireasc[ a lucrurilor… Fa\[ de Ariadna,
Tezeu se comport[ ca un escroc. Morala lui este s[ se consoleze
repede =i s[ fug[ de complica\iile sentimentale. Drama Cassan-
drei este f[r[ lumin[ =i f[r[ speran\[, c[ci, explic[ moralistul, „exi-
st[ dureri ]n miezul c[rora, nemiav`nd nimic, putem c`=tiga to-
tul; dar suferin\a Cassandrei e goal[ de orice speran\[; un zeu
sau o fiar[ ucide timpul ]nainte de a sosi ]n inima ei; =i nu com-
pasiunea ne poate ap[ra; compasiunea are nevoie de viitor; ca =i
dragostea”…
}n acest chip interpreteaz[ Octavian Paler miturile, folosindu-
se de o minim[ inven\ie epic[. Introduce, ]nt`i, mitul ]ntr-o pro-
blematic[ existen\ial[ =i moral[, inventeaz[ apoi monologuri jus-
tificative (Oedip, Tezeu, Ariadna, Lotofagii) prin care avanseaz[
un num[r de ipoteze, pentru ca, la urm[, autorul s[ le mai ju-
dece o dat[ =i s[ trag[ totul ]n spa\iul subiectivit[\ii proprii. Dinorgoliul lui Oedip bazat pe umilin\[ trage un fir spre propriul or-
goliu (“pe o asemenea umilin\[ a= vrea s[-mi ]ntemeiez =i eu or-
goliul; s[ las Sfinxul s[ m[ ]ntrebe orice…”), Don Quijote ]i pare
un Sisif al himerei, iar Sisif este omul care atinge cu m`inile des-
tinul =i nu se ]nsp[im`nt[ (“e victoria lui cea mai pur[“). Ulise
caut[ ordinea interioar[ =i crede c[ nu exist[ nici libertate, nici
fericire ]n afara memoriei. Din monologul lui Tezeu afl[m c[
adev[ratul labirint este memoria. Tezeu este un om al faptei =i al
clipei. Pygmalion sus\ine c[ r[splata artei este dragostea. Narcis,
scrie Octavian Paler, este un erou al lucidit[\ii, nu al frivolit[\ii.
El nu vrea s[ se admire (sau obose=te s[ se admire), vrea s[ se
cunoasc[. „Dac[ nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sf`r=it prin a se
uita cu ur[ la el ]nsusi. A=a, lu`nd hot[r`rea s[ moar[, ]n ochii
s[i tri=ti str[luce=te din nou, obosit, un lic[r de dragoste. A gustat
din nefericirea de a descoperi neantul ]n propria-i fiin\[. Aplecat
deasupra imaginii sale din ap[, s-a trezit deodat[ aplecat deasu-

193 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
pra unui abis care este el ]nsu=i. Dup[ aceasta nici un compromis
nu mai e posibil.”
Frumuse\ea acestor pagini este incontestabil[. Autorul ]ncearc[
s[ fixeze miturile ]ntr-o nou[ perspectiv[ existen\ial[ =i s[ trag[din ele ]n\elesurile care-i convin. }n veacul nostru asemenea lec-turi ]n r[sp[r sunt curente. Octavian Paler se fere=te, totu=i, s[ ia
]n r`s simbolurile vechi =i s[ bagatelizeze (demitizeze) tradi\ia,cum se ]nt`mpl[ adesea. Vrea doar s-o provoace printr-o inter-
pretare nou[. Ideea unui Narcis tragic (erou camusian!) este de
natur[ s[ alarmeze spiritul. Ipoteza este ]ns[ acceptabil[ pentruc[ se bizuie pe un minim de adev[r luat chiar din datele mitului.Eseistul pune patim[ =i iscusin\[ ]n astfel de lecturi subiective,mereu ]n acel stil r[zboinic (un stil al deciziei =i al ultimatumu-lui!), elimin`nd spa\iile de respira\ie calm[, de r[sf[\ =i ironie. El
are la ]ndem`n[ citatul trebuitor =i, c`nd crezi c[ demonstra\ia s-a
terminat, arunc[ ]n pagin[ o nuan\[ nou[ a ideii, tot grav[, totprofetic[. Radicalismului moral ]i corespunde, astfel, un radical-ism al stilului de a specula ]n sfera ideilor morale. Esei=tii rom`niau atacat ideile mari din dou[ direc\ii =i cu dou[ limbaje. Zarifo-pol, Ralea se sprijin[ pe ra\ionalitate =i folosesc cu mult[ fine\e
ironia, arma spiritelor relativiste. Ei ap[r[ virtu\ile lucidit[\ii =i
iau ]n r`s fie delirul verbal al unui Mitic[ intelectual (cazul Zarifo-pol), fie viziunile profetice sumbre, crizele de rasputinism ale tine-rei genera\ii nihiliste (tema predilect[ a epicureului Ralea). Esei=tii(=i filozofii) de felul P`rvan sau tinerii „tr[iri=ti” din anii ’30 intro-duc stilul solemn =i tragic, descoper[ dimensiunea spiritual[ a lu-
mii =i protesteaz[ ]mpotriva abuzului de zeflemea ]n cultura
rom`n[. Al. Paleologu, N. Steinhardt, dintre esei=tii de azi, con-tinu[ prima direc\ie. Octavian Paler merge, stilice=te cel pu\in, ]nsensul celei de a doua. Miturile, obiectele vin spre el dinspre ori-zontul tragediei =i ]nc[rcate de sensurile (=i semnele) grandoriitragice. +i vin nu ca s[ se reveleze, ci ca s[ provoace o revela\ie
(o confesiune): aceea a eseistului condamnat s[ ia via\a ]n serios=i s[ respire numai ]n preajma marilor simboluri.

194 Eugen Simion
Ap[rarea lui Galilei (1976) este un dialog despre pruden\[ =i
iubire. Cel mai coerent =i mai ingenios, poate, din c`te a publicatOctavian Paler. O interoga\ie cople=itoare (de ce a cedat Galilei]n fa\a Inchizi\iei?!) =i un num[r de justific[ri morale care, la un
loc, pun ]n discu\ie rela\ia dintre adev[r =i etica omului care lupt[
pentru adev[r. Premisele dialogului sunt urm[toarele: dac[ estebine s[ mori pentru o idee =i s[ devii un martir sau s[ tr[ie=ti cupruden\[ =i s[ lup\i pentru a impune adev[rul?! Galilei se ap[r[]n termenii primei solu\ii, zic`nd c[ lumea nu are nevoie de vic-time =i c[ numai diletan\ii pot avea voluptatea suferin\ei: „Ur[sc
c[l[ii, ]ns[ nu mi se pare important s[-i ur[sc ca victim[; prefer
s[-i ur[sc contest`ndu-i prin strig[tul meu de bucurie; acest strig[tpoate fi mai elocvent dec`t fl[c[rile unui rug.” Cel ce se opunelui Galilei e de p[rere c[ nu merit[ s[ tr[ie=ti oricum =i c[ adev[rulare adesea nevoie de sfin\i: „Galilei, cine nu crede ]n necesitateaadev[rului sf`r=e=te prin a le cere =i altora acela=i lucru. O lume
incapabil[ de martiri e o lume incapabil[ s[ apere adev[rul. Aici
e problema. Nu dac[ tu ai fost sau n-ai fost martir. Ci dac[ erai ]n
stare s[ fii . Adic[, dac[ erai ]n stare s[ supor\i cu orice pre\
adev[rul unei idei ]n care crezi.”
Autorul ]mbr[\i=eaz[ punctul de vedere din urm[, dar trebuie
spus c[, pentru a da dialogului vivacitate =i a face s[ progreseze
ideea moral[, el nu simplific[ teza advers[. Ap[rarea lui Galilei
este solid[, el are de partea lui multe exemple de eroi ai pruden\eicare au ]nvins ]n cele din urm[ ]n istoria spiritului. Nu-i un fri-cos, dar nici nu tr[ie=te ]n afara fricii. A ales via\a ca s[ poat[lupta ]mpotriva Inchizi\iei care reprim[ g`ndirea liber[. Moarteaar fi fost o comod[ abdicare, a tr[i pentru a ]nfrunta c[l[ii este
de multe ori mai greu =i mai eroic… Dealtfel, Galilei se urc[ ]n
fiecare noapte (]n vis) pe rug, spiritul lui este mu=cat de vipereleremu=c[rii =i numai din c`nd ]n c`nd o zei\[ bun[ i se arat[ =i-ideschide calea ]n\elegerii… Tema c[r\ii alunec[ discret spre

195 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Inchizi\ie =i, de la un punct, preopinen\ii ]=i unesc eforturile de a
indica formele pe care le ia represiunea ]mpotriva spiritului. Unele
propozi\ii au valoare aforistic[: „Un c[l[u va face totdeauna din
Dumnezeu o idee s`ngeroas[ =i dintr-o credin\[ un rug”; „pentru
mine moartea e de aceea=i parte cu Inchizi\ia”; „nu exist[ un e=ec
mai grav dec`t moartea”; „c`t[ vreme exist[ un singur om care
spune adev[rul, nu exist[ Inchizi\ie perfect[“…
Dialogul continu[ =i ]n eseurile urm[toare ( Scrisori imaginare ,
1979; Caminante , 1980; Polemici cordiale , 1983), c[ci, de oriunde
ar porni, Paler ajunge ]n cele din urm[ la adev[r =i la libertatea
de a numi adev[rul. E subiectul ce obsedeaz[ pe intelectualul din
secolul nostru, om al interoga\iei, cum ]l define=te Malraux. Oc-
tavian Paler adaug[ interoga\iei radicalismul lui de preot laic,
pornit din F[g[ra=ul natal (spa\iul oamenilor drep\i =i ]nc[-
p[\`na\i, sugereaz[ el) pentru a reprima balaurul minciunii. Pen-
tru a da o alt[ ]nf[\i=are confesiunii (care p[streaz[, ]n esen\[,
accentul ei acut testamentar), inventeaz[ scrisori c[tre marile spiri-
te (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide…) =i ]nso\e=te
scrisorile imaginare de poeme reflexive. Alt mod de a repune ]n
dezbatere rela\ia dintre crea\ie =i morala omului care scrie, din-
tre singur[tate =i suferin\[, suferin\[ =i iubire. Argumentele din
Ap[rarea lui Galilei sunt reluate ]n epistola c[tre Seneca, filozoful
=i sfetnicul lui Nero, cu aceste vorbe aspre ]n ton apostolic: „+i
accept`nd s[ fi\i sfetnicul lui Nero a\i acceptat ca filozofia s[ fie
sfetnica unui uciga=. Chiar dac[ a\i vrut ]n felul acesta s[-l
tempera\i, ]mpu\in`nd num[rul victimelor. }n loc ca Nero s[ con-
damne numai ]n numele unui c[l[u, ]n numele unui nebun, el a
condamnat, c`t timp i-a\i fost sfetnic, =i ]n numele filozofiei. +i ce
rost mai are filozofia dac[ ea se recunoa=te neputincioas[ ]n fa\a
uciga=ilor?; dac[ recunoa=te c[ singura ei =ans[ e s[ limiteze
crimele, f[r[ a putea ataca ]ns[=i crima?” Seneca devine, ]n acest
chip, un simbol al e=ecului filozofiei =i un simbol al complicit[\ii
omului care g`nde=te. Moartea voluntar[ nu-l izb[ve=te.

196 Eugen Simion
Din multele m[rturisiri care ]ntov[r[=esc aceste apologuri sau
diatribe (Paler nu cunoa=te alt[ m[sur[, nu e un om al st[rilor
intermediare) aleg un peisaj liric ]n care moralistul, ]ntr-o clip[
de lini=te, se scruteaz[ pe sine: „M[ uit la arborii ame\i\i de o
prim[var[ confuz[ =i m[ g`ndesc c[ ]ntreaga mea experien\[ de
via\[ m-a adus nu printre cei care au ]n\eles via\a, ci printre cei
care o iubesc. Am folosit, chiar, at`t de mult cuv`ntul dragoste ]n
ultima vreme, ]nc`t ]n ochii unora, care-l simplific[ p`n[ la formele
lui triviale, am devenit, poate, suspect. }ns[ n-a= putea s[-l evit.
Vine o v`rst[ c`nd ne d[m seama c[ un destin ratat a ]nceput
totdeauna prin a nu iubi nimic sau prin a iubi r[u =i, poate, n-avem
nevoie de alt[ ]n\elepciune pentru a ne ap[ra de cei ce pretind c[
tr[im ]ntr-o lume f[r[ speran\[ =i f[r[ sens; c[ nu merit[ s[ tr[im
dec`t pentru a dispera p`n[ la cap[t; =i c[ e timpul s[ auzim ]n
propriile noastre declara\ii de dragoste sunetul nisipului. Exist[m
nu pentru a p[l[vr[gi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne
da o justificare. +i uneori e de ajuns duio=ia unui cer de prim[var[ca s[ ne reaminteasc[ acest lucru.”
Caminante e o carte de c[l[torie, rod a 18 zile petrecute ]n
Mexic, cam stufoas[ =i ]ntr-un stil exagerat profetic (“din ce ]n ce
mai limpede am ]n\eles c[ ]n mine \[r`na se ]nt`lne=te cu metafi-
zica; de unde neputin\a de a g[si o cale de ]mp[care durabil[ cu
mine ]nsumi, celula mea vital[ fiind sf`=iat[ de o tensiune dubl[;
aduc o senzualitate tulbure p`n[ la ispitele de ascez[ a ideilor”…)
Era de crezut c[ ]nt`lnirea cu fiesta mexican[ s[ trezeasc[ bu-
curiile spiritului =i s[ elibereze umorul. Eseistul caut[, ]ns[, ]n
continuare miturile (=arpele, piramidele, labirintul acvatic…) =i
n-are ochi dec`t pentru adev[rurile lui. Textul are, dealtfel, dou[
grafii. Una ]nf[\i=eaz[ realul (lumea mexican[), alta (]n litere cur-
sive) o mediteaz[. Iar a medita realul ]nseamn[ a medita asupra
subiectului care asum[ realul. A vorbi, cu ale cuvinte, de tine pe
m[sur[ ce te prive=ti ]ntr-o oglind[ exotic[. Octavian Paler este,
mai spune o dat[, un r[u, un foarte r[u c[l[tor =i afirm[ c[ de-

197 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
test[ chiar c[r\ile de c[l[torie. Admitem argumentul (“o c[l[torie
e, ]n cele din urm[, ]n secret, aproape totdeauna o c[l[torie spre
adev[rurile noastre =i un prilej de clarific[ri”…), dar ne vine s[
regret[m c[ ]n Caminante e prea mult[ erudi\ie =i prea pu\in[
nota\ie epic[, hr[nit[ de impresia direct[. Eseistul are o scuz[:
„niciodat[ nu mi s-a ]nt`mplat ceva ]ntr-adev[r spectaculos ]n
c[l[torii”. Se poate, dar cititorul a=teapt[ totdeauna de la astfel
de c[r\i fapte spectaculoase. Octavian Paler ]nlocuie=te aventura
]n ordinea vie\ii cu aventura ]n ordinea ideilor. Aici se petrece
mereu c`te ceva, e suficient ca eseistul s[ r[t[ceasc[ pe canalele
de l`ng[ Xochimilco pentru a-i veni ]n minte imaginea labirintu-
lui, a Minotaurului… Ideea unui labirint lacustru acapareaz[, atunci,
textul care ]ntoarce treptat spatele realit[\ii pentru a observa mai
bine \ara imaginar[ a miturilor, singura ]n care c[l[tore=te Octa-
vian Paler. E semnificativ c[ el ]=i subintituleaz[ cartea (dup[ su-
gestia, desigur, a Antimemoriilor lui Malraux) Jurnal (=i contra-
jurnal ) mexican .
Polemici cordiale (1983) sintetizeaz[ toate aceste formule con-
fesive (=i discursive) ]ntr-un stil mai fluent eseistic =i cu mai pu\in[
erudi\ie. Este, dup[ Ap[rarea lui Galilei , cartea cea mai pregnant[
a lui Octavian Paler. El a publicat, ]ntre timp, un roman =i, de-
prins cu exerci\iul nara\iunii, condeiul caut[ acum cu mai mare
acuitate exemple ]n zona realului. Sunt reunite ]ntr-o carte vie,
incitant[, discursuri imaginare =i scrisori amicale c[tre colegi (Al.
Paleologu, Mircea Iorgulescu), mici eseuri despre Velasquez =i
decaden\a lui Don Quijote. }n toate transpar firea de ideolog ar-
dent a lui Octavian Paler =i ]nd`rjirea lui de moralist inflexibil.
Julien Benda spunea c[ un moralist este un utopist. Moralistul ]=i
creeaz[ obiectul pe m[sur[ ce ]l afirm[. Observa\ia se verific[ =i
]n cazul pe care ]l discut[m. Octavian Paler ]nsu=i vorbe=te ]n Po-
lemici cordiale de utopia cordialit[\ii . F[r[ ea nu-i posibil dialogul,
iar f[r[ dialog nu-i posibil adev[rul. Dialogul, mai spune autorul
acesta obsedat de condi\ia omului ]n veacul nostru, este o tera-

198 Eugen Simion
peutic[ ]mpotriva singur[t[\ii… Eseistul ]=i inventeaz[ singur pre-
opinentul (receptorul) de care are nevoie. }i place, ca =i lui Mal-
raux (tot Malraux!), s[ judece istoria =i s[ se confrunte cu zeii
culturii.
Trec`nd cu vederea aceast[ obstina\ie a treptelor de sus, a pis-
curilor (obstina\ie care ascunde o tolerabil[ vanitate: boala omu-
lui de litere!), s[ vedem mi=carea spiritului =i adev[rurile lui. Oc-
tavian Paler este — asta s-a v[zut din tot ce a scris p`n[ acum —
un spirit antidogmatic. Dogma ]nseamn[ moartea spiritului =i ani-
hilarea moralei. Omul este f[cut pentru libertate, voca\ia lui este
s[ ]nnobileze prin spirit trecerea sa pe p[m`nt, s[ fac[ (propozi\ie,
iar[=i, celebr[) din experien\[ un act de con=tiin\[. Ce trebuie s[
primeze: ra\iunea sau pasiunea? Dar, zice Octavian Paler, „nu se
poate tr[i la nesf`r=it ]n ironie”. Inteligen\a f[r[ inim[ duce la
arogan\[. F[r[ Rousseau, secolul lui Voltaire ar fi fost ste ril…
Adev[rat, dar =i f[r[ ironie spiritul este amenin\at de cong estie.
Ironia este o libertate de care spiritul nu trebuie, desigur, s[abuzeze, dar f[r[ ea spiritul ajunge repede la intoleran\[…
Polemici cordiale mai amestec[ o dat[ cultura cu existen\a =i
reia discu\ia despre rela\ia dintre moral[ =i crea\ie, libertate =i
necesitate… Sunt c[utate situa\iile-limit[ =i sunt aduse ]n sprijin
cuvinte celebre. Valéry spune, ]n timpul r[zboiului, c[ nu-l inte-
reseaz[ evenimentele, pe el ]l pasioneaz[ marea, nu valurile…
Acesta este faptul de cultur[, provocator pentru spiritul angajat.
Vine, acum, faptul de via\[: un tren duce spre Weimar, ]n timpul
aceluia=i r[zboi, o delega\ie de scriitori francezi colabora\ioni=ti.
Trenul opre=te la un moment dat (]nt`mplare sau aranjament ci-
nic) ]ntr-un c`mp ]n care se afl[ mai mul\i prizonieri francezi p[zi\i
de solda\i hitleri=ti… Acestea sunt premisele. Pe baza lor eseistul
imagineaz[ cincisprezece discursuri ale la=it[\ii =i ale tr[d[rii din
care ideea turnului de filde= iese zdrobit[ cu astfel de fraze:
„refuz`nd s[ aleag[, el a =i ales”; „t[cerea a ajutat ocupa\ia =i a
devenit complice cu ea”… Octavian Paler este foarte priceput ]n a

199 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
pune g`ndul s[u t[ios, ireconciliabil, ]n asemenea formule me-
morabile. Morali=tii sunt de regul[ corup\i de ambiguit[\ile limba-
jului. R[sf[\ul ]n paradox ]i face inofensivi. Orice moralist este,
]n ultim[ instan\[, un manierist. Paler ap[r[ =i el ambiguitatea =i
se socote=te chiar un spirit manierist, dar g`nde=te manierismul
ca un exerci\iu necesar de igien[ artistic[ =i ambiguitatea ca o
posibilitate a spiritului de a ]mbog[\i obiectul analizei. C[r\ile ]l
dezmint, totu=i. Ele arat[ un spirit angajat, hot[r`t s[ moar[ pen-
tru ideea moral[, orgolios la culme =i irepresibil. Este o oarecare
contradic\ie ]ntre inflexibilitatea moralistului =i ideile de toleran\[
=i democra\ie pe care le propag[. Contradic\ia se poate ]ns[
]n\elege =i accepta dac[ ne g`ndim c[ sunt ]mprejur[ri ]n care
spiritul obsedat de libertatea g`ndirii trebuie s[ umble cu sabia
]n m`n[… Eseurile lui Octavian Paler sunt substan\iale =i au me-
ritul de a ]mpinge cititorul ]n c`mpul marilor idei.
Trecerea la roman a fost preg[tit[ ]n cazul lui Octavian Paler
de acest lung exerci\iu de dedublare ]n dialog =i de epicizare aideilor. Via\a pe un peron este o parabol[ ampl[ cu c`teva perso-
naje-simboluri =i o intrig[ ce nu se poate fixa ]n timp =i spa\iu.
Modelul epic ar putea fi Herman Hesse cu simbolistica lui enig-
matic[, iar ]n proza noastr[ un punct de referin\[ este Echinoxul
nebunilor , cu deosebirea c[ Octavian Paler nu pune accentul pe
limbajul fastuos, aluziv, matein , ci pe implica\ia moral[ a parabolei
=i pe dialectica ideilor. Voca\ia lui de moralist se confrunt[ aici cu
o tem[ mai abstract[ (condi\ia omului modern) =i un num[r de
idei legate de ea: frica, recluziunea — ca solu\ie de existen\[ —,
culpabilizarea individului, represiunea, solidaritatea uman[…
Epica este voit indeterminat[, misterioas[, adecvat[ p`n[ la
un punct genului parabolic. Un individ al c[rui nume nu-l afl[m
se confeseaz[, zic`nd de la ]nceput c[ via\a lui este un =ir de pa-
siuni e=uate. Asta aminte=te de Faulkner care define=te omul ca o
sum[ de e=ecuri. Eroul (=i, ]n acela=i timp, naratorul din Via\a pe
un peron ) vrea s[ dea o ordine =i o semnifica\ie acestor pasiuni

200 Eugen Simion
ratate, ceea ce ]nseamn[ c[ experien\a lui nu a fost cu totul inu-
til[. Cine d[ faptelor o justificare =i un ]n\eles ]n planul con=tiin\ei
n-a tr[it ]n zadar. Omul este singurul animal care-=i poate valo-
rifica ratarea, zice un moralist. Personajul lui Paler g`nde=te ]n
acest sens, spovedania lui sugereaz[ o mare energie interioar[.
Un profesor de istorie, cu solide studii juridice, s-a retras prin
voin\a lui =i a soartei ]ntr-o gar[ p[r[sit[ din marginea unei
mla=tini. Sala de a=teptare este de=ertul acestui ]n\elept care face
procesul istoriei =i (vom vedea cu ce pasiune a disocierii) face
procesul propriei existen\e. Unde? c`nd?, asta nu =tim, impreci-
zia intr[ ]n regula jocului, ambiguitatea este limbajul parabolei.
}n\eleptul este „jum[tate =obolan, jum[tate sf`nt”, ]n el s[l[=luiesc
un Dumnezeu care nu vorbe=te =i o Fiar[ care contest[ pe cel
dint`i. Figura\ie veche ]n cultur[, Octavian Paler o reactualizeaz[
pentru a sugera infernul duplicit[\ii interioare. Omul tr[ie=te pe
un peron pustiu =i poart[ ]n el un c`mp de lupt[. Parabola ]ncepe
de aici =i, dup[ o desf[=urare de fapte simbolice, se ]ntoarce laimaginea ini\ial[: omul care opteaz[ pentru destinul de sf`nt are
de ]nvins condi\ia lui de =obolan. }ns[ modul ]n care ]=i prime=te
destinul, ne avertizeaz[ o fraz[ scoas[ din Wilhelm von Humboldt
=i pus[ ]n fruntea romanului, este mai semnificativ dec`t destinul
]nsu=i.
Confesiunea din Via\a pe un peron ilustreaz[ ]n bun[ parte
aceast[ idee. Profesorul de istorie, retras ]n pustietate mai mult
din fric[ dec`t din ]n\elepciune, ]=i scrie via\a =i din ceea ce scrie
]n\elegem c[ el se n[scuse „gata r[stignit”. Este preg[tit, vas[-
zic[, pentru un destin tragic, iar noble\ea, demnitatea lui este,
dac[ nu s[ scape acestui destin, cel pu\in s[-l supun[ judec[\ii
spiritului… Problematica eseurilor lui Camus =i, ]n genere, a
existen\ialismului, este pus[ ]n termenii unei fabule ]n care sim-
bolurile (]mbl`nzitorii de cobre, dresorii de c`ini, mangustele im-
perfecte…) vin s[ dubleze ideile exprimate, acestea din urm[, ]n
lungi =i remarcabile eseuri. Pustnicul din sala de a=teptare are

201 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
pasiunea proceselor, modul lui de a cunoa=te este a pune ]n
acuza\ie, adev[rul — pentru a fi acceptat — trebuie s[ treac[ mai
]nt`i printr-o lung[ contesta\ie. A dubla =i a se dedubla sunt ver-
be esen\iale ]n acest pasionant =i primejdios proces. }n\eleptul
nelini=tit din sala de a=teptare trece prin toate fazele lui, ajung`nd
la limita disper[rii. Acolo ]l a=teapt[ ]ns[ speran\a, o nou[ ramp[
de lansare spre o proasp[t[ cazuistic[. El caut[ mereu ceva, un
sens ]ntr-o lume plin[ de contradic\ii, o cale care s[-l duc[ spre
adev[rul pur, =i n-o afl[ pentru c[ drumul spre adev[r trece prin
propria-i fiin\[ dedublat[, st[p`nit[ de Fiara agresiv[ =i de
Dumnezeul care nu ilumineaz[, ci porunce=te.
Existen\a lui e, ]ntr-adev[r, un lan\ de e=ecuri traduse ]n lim-
bajul parabolei. Copil fiind, =i-a dorit o biciclet[ =i, c`nd a ob\inut-
o, un =ofer i-a sf[r`mat-o inten\ionat. A doua pasiune a fost =ahul
=i ]ndem`narea t`n[rului este a=a de mare ]nc`t el ajunge s[ joace
f[r[ tabl[ cu ambele culori. Dedublarea duce la o stare de deza-
gregare a imaginii normale a lucrurilor. Se vindec[ citind o po-vestire de Zweig unde e vorba de un individ care ]nnebune=te
juc`nd =ah orb. Student ]n drept, renun\[ la ultimul examen
g`ndind c[ „]ntr-o lume ]n care chiar dreptatea e ratat[, ]mi
puteam ]ng[dui =i eu s[ fiu un ratat”… For\a de a e=ua, libertatea
de a merge ]mpotriva destinului. Asta aminte=te de literatura lui
Malraux =i, ]n genere, de tipologia romanelor din anii ’30. Totu=i,
eroul lui Paler n-are pasiunea grandorii, nu scoate din e=ecul
existen\ial o moral[ a tragismului eroic. El vrea mai degrab[ s[
elucideze rela\ia misterioas[ cu mecanismul unei istorii care cul-
tiv[ ]n om frica =i disperarea. Profesor de istorie, d[ elevilor o
imagine dramatic[ a revolu\iei franceze, apoi, pasionat de subiect,
caut[ resorturile ascunse ale ac\iunii lui Robespierre. Un nou
proces se deschide, pro =i contra, ]n jurul no\iunii de adev[r =i
despre rolul ]nt`mpl[rii ]n istorie. Unde ]ncepe corup\ia incorupti-
bilului Robespierre, ]n ce punct pasiunea pentru justi\ie se trans-
form[ ]ntr-o teribil[ arm[ de represiune ]mpotriva omului?… Cele

202 Eugen Simion
mai bune pagini din roman analizeaz[ astfel de ecua\ii delicate.
=i trebuie s[ spun c[ dialectica ideilor e mai spectaculoas[ la Oc-
tavian Paler dec`t parabola propriu-zis[.
Dar s[ n-o pierdem din vedere pe cea din urm[. Profesorul de
istorie asist[ ]ntr-o zi la o scen[ de umilire a unei femei ]ntr-o
frizerie =i are sentimentul c[ sub ochii lui se exercit[ o mare, in-
tolerabil[ agresiune. |ip[tul femeii este \ip[tul libert[\ii sugru-
mate. Frizerul grosolan =i cinic ]ncepe s[ semene cu imaginea
c[l[ului de pe e=afod. Planurile ]ncep s[ se amestece, acum =i ]n
toate momentele confesiunii. Realul nu se deosebe=te net de
halucina\ie, prezentul se pierde ]ntr-o istorie ]nce\o=at[. Autorul
introduce deliberat, am impresia, confuzia de planuri =i supra-
pune timpurile pentru a ]nt[ri nota de ambiguitate =i puterea de
sugestie a parabolei. Tr[ie=te, cu adev[rat, eroul ]ntr-o gar[
p[r[sit[, a mers sau nu ]n mla=tin[, a ]nt`lnit ]mbl`nzitorii de
cobre, a existat ]n realitate Eleonora sau totul este proiec\ia unui
co=mar ]n care personajul delibereaz[, inventeaz[, ]=i face pro-cese de con=tiin\[?
Condi\ia este s[ accept[m de la ]nceput c[ omul care se con-
feseaz[ poate fabula, dar c[ ]n fabula\ii el continu[ s[ existe cu
nelini=tile sale. Cea mai presant[ prive=te condi\ia lui ]ntr-un
mecanism social care-i trimite semne alarmante. }n ora=ul ]n care
tr[ie=te apare, de pild[, un ]mbl`nzitor de cobre, apoi altul =i,
dup[ o vreme, ora=ul ]n totalitate este ]mp`nzit de ace=ti bizari =i
agresivi ]mbl`nzitori care, provoc`nd frica, instaureaz[ teroarea.
E cel dint`i element al parabolei =i cel mai puternic. Al doilea ]l
afl[m ]n confesiunea Eleonorei, femeia care apare ]n sala de
a=teptare din pierduta =i simbolica gar[. Eleonora fugise dintr-un
loc ]n care ap[ruser[ dresorii de c`ini. Scenariu de roman poli\ist
]mpins spre o simbolistic[ obscur[: becurile din ora= sunt sparte
cu regularitate, lumea este ]n panic[, apare nevoia de protec\ie
=i, ]n atmosfera de spaim[, n[v[lesc dresorii de c`ini =i c`inii ca
atare, s[lb[tici\i, amenin\[tori. Un judec[tor descoper[ firele unei

203 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tenebroase conspira\ii =i este omor`t, se pare, de propria-i so\ie
sub amenin\area de a-=i pierde copiii; Eleonora, confidenta, de-
vine la r`ndul ei suspect[ =i, sub amenin\area dresorilor de c`ini,
fuge =i e=ueaz[ ]n citata gar[ din pustiu. Naratorul ne atrage
aten\ia c[ numele Eleonorei aminte=te de acela al Eleonorei Du-
play, prietena lui Robespierre. O similitudine care ]nt[re=te su-
gestia de coresponden\[ secret[ ]ntre planurile parabolei. Peronul
pe care s-au instalat cei doi fugari se afl[ a=ezat ]ntre un pustiu =i
o mla=tin[ impenetrabil[. R[t[cit ]ntr-o zi, eroul d[ peste idoli de
piatr[ cu figuri grote=ti, apoi, ]n fa\a unei colibe, afl[ trei ]mbl`n-
zitori de cobre supraveghea\i cu b[\ul ]n m`n[ de un al patrulea.
Mla=tina este locuit[, se pare, de o sect[ a c[rei religie se bazeaz[
pe ]njosirea individului. Arma ei este frica. }mbl`nzitorii de cobre
asalteaz[ ora=ele =i, sub puterea spaimei, oamenii obi=nui\i cedeaz[.
Procesul de rinocerizare pe care l-a descris Ionesco ia, ]n cartea
lui Paler, acest aspect mai complicat parabolic =i mai acuzat mo-
ral. Personajul central caut[ pentru a se salva singur[tatea ca]n\elep\ii biblici, ]ns[ descoper[ cur`nd c[ pustiul nu-i ofer[ nici
o =ans[. „Nimeni nu poate r[m`ne ]ntreg ]ntr-o grot[“, noteaz[
el ]n final. Frica face din el (]n realitate, ]n vis?) un ]mbl`nzitor
de cobre, a=teptarea este un pustiu insuportabil, via\a pe un pe-
ron este o via\[ f[r[ ie=ire. +ansa omului este, totu=i, ]n solidari-
tatea uman[: „cu toate mizeriile =i nedrept[\ile ei, lumea e sin-
gurul loc unde putem spera s[ ni se fac[ dreptate…”. }n\elegem,
acum, simbolurile parabolei. Cobra este frica pe care o poart[ cu
sine, ]n sine, ]n comunitatea social[ =i ]n pustiu. Omul duce cu el,
indiferent unde ar fi, o cobr[ =i o mangust[ care s[-l apere de
cobr[. Numai c[ mangusta este imperfect[. Dac[ el ajunge ]mbl`n-
zitor de cobre ]nseamn[ c[ n-a mai putut lupta ]mpotriva fricii, un
flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea .
Iat[ sensul profund uman al c[r\ii lui Octavian Paler. Sunt =i
altele, sugerate ]n penetrante eseuri, c[ci ]n spa\iul acestei
parabole se disociaz[ enorm. Mi-ar fi greu s[ reproduc, aici, ideile

204 Eugen Simion
pregnante ale c[r\ii, propozi\iile cu valoare aforistic[. Paler are
capacitatea de a traduce un adev[r ]ntr-o fraz[ memorabil[. E un
moralist, cum am zis, care =tie s[-=i pun[ judec[\ile ]n pagin[, s[
le dea (cazul romanului de fa\[) o putere de figura\ie epic[. A
inventat o formul[ adecvat[ (confesiunea unui intelectual fasci-
nat =i terorizat de fric[) pentru a spune ceea ce crede despre
condi\ia moral[ a omului care se instaleaz[ ]n a=teptare =i sin-
gur[tate. Omul tr[ie=te o experien\[ a limitelor =i, dac[ mai are
]n el pu\in[ for\[, poate str[bate la urm[ de=ertul care se ]ntinde
dincolo de gara pustie ]n care s-a refugiat. }n timpul acesta, indi-
vidul inventeaz[ procese =i fabric[ adev[ruri. „Dumnezeu — zice
el — e partea noastr[ care nu vrea s[ moar[, care nu se poate
consola. El s-a n[scut astfel ]ntr-o revolt[…”. Sau: „Metafizica sin-
gur[, c`nd nu e pus[ ]n serviciul unei idei s`ngeroase, nu ucide.
Dumnezeu n-a devenit s`ngeros dec`t ]n clipa c`nd s-a g[sit cineva
care s[ ucid[ ]n numele lui.” Rezum alte observa\ii: pierderea dra-
gostei este r[ul cel mai mare, putem tr[i f[r[ Dumnezeu, dar nuf[r[ dragoste; frica — p`n[ =i frica — este ambigu[; =obolanul
are uneori gust s[ devin[ martir; ce valoare are triste\ea? ea nu
poate ]mpiedica o singur[ crim[; omul este singurul animal
nefericit; c`t timp ]i este fric[ e semn c[ omul n-a ]ncetat s[ fie
om, mai este o speran\[ pentru el… Citez, acum, o remarc[ privi-
toare la revolu\ia francez[: „C[ci este posibil ca o revolu\ie s[ nu
poat[ evita moartea. Dar ea trebuie s[ evite crima.” Admirabil.
Cartea este pres[rat[ cu astfel de cuget[ri care denot[ o gim-
nastic[ superioar[ a min\ii. Am putea spune c[, ]nainte de a fi o
parabol[, Via\a pe un peron este un roman de idei ]n sfer[ mo-
ral[. E partea cea mai solid[ ]ntr-o nara\iune scris[ ]ntr-un fluent
stil de demonstra\ie intelectual[. Dou[ din procesele (dedubl[rile)
]nf[\i=ate ]n roman (acela despre moartea judec[torului =i, mai
amplu, cel despre evenimentele de la 9 Thermidor!) sunt se-
duc[toare prin puterea de a disocia =i de a trage faptele spre
adev[r. Demonstra\ia e spectaculoas[ ca b[taia dintre doi adver-

205 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
sari ]ntr-un roman poli\ist. Nu numai faptele pot ]nc`nta sim\ul
nostru epic, dar =i desf[=urarea ideilor, lupta pentru adev[r ]n
c`mpul etic. Numai simbolistica mi se pare, uneori, complicat[ =i
impenetrabil[ ]n Via\a pe un peron (oamenii din mla=tin[, ritua-
lul lor exotic, figurile grote=ti, patibulare, care apar =i dispar, fe-
meia ]n zdren\e, dezm[\at[, ispititoare…). }mi vine, apoi, s[ cred
c[ acest substan\ial roman parabolic trebuia hr[nit cu mai multe
fapte epice din sfera realului, cum face Kafka =i cum fac, ]n ge-
nere, romancierii moderni care recurg la o form[ de nara\iune
cu mai multe ]nveli=uri pentru a sugera ceva esen\ial despre isto-
rie =i existen\[. Parabola cea mai bun[ este aceea care face pe
cititor s[ uite c[ este vorba de o parabol[. Ca ]ntr-un cunoscut
basm, eroul trebuie s[ dea din c`nd ]n c`nd p[s[rii care-l aduce
de pe t[r`mul cel[lalt c`te o buc[\ic[ din propria carne, chiar cu
riscul de a st`rni o primejdioas[ poft[. E cazul cititorului c[ruia,
]ntr-o ampl[ parabol[, trebuie s[ i se deschid[ acest imens apetit
de real. Realul care permite desf[=urarea parabolicului ]n roman.Octavian Paler a scris o carte incitant[, miz`nd pe romanescul =i
acuitatea ideilor.

206 Eugen Simion
Mircea NEDELCIU
Mircea Nedelciu (n. 1950, ]n comuna Fundulea, nu departe
de Sionu, re=edin\a „mo=ierului” Mateiu Caragiale) este liderul
incontestabil al genera\iei textualiste . Prestigiul lui, ]ntr-o gene-
ra\ie ]n care obedien\a nu este deloc o lege moral[, se bazeaz[ petalentul epic ie=it din comun, pe voin\a =i priceperea de a ]nnoi
mijloacele prozei =i, nu ]n ultimul r`nd, pe inteligen\a =i tactul
lui. Absolvent al Facult[\ii de Filologie din Bucure=ti, a fost =i a
r[mas un st`lp al Cenaclului Junimea =i a participat aproape la
toate =edin\ele importante ale Cercului de Critic[, al[turi de Mir-
cea C[rt[rescu, Ion Bogdan Lefter, Cristian Moraru =i ceilal\i poe\i,
prozatori =i critici care formeaz[ ramura bucure=tean[ a genera\iei
’80. E un om de idei, =tie ce a=teapt[ de la proz[ =i =tie, ]n ceea ce
]l prive=te, s[-=i organizeze discursul epic. Este un experimentalist
]n sensul pe care ]l avea termenul ]n anii ’30, un prozator, cu alte
CUPRINS

207 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
vorbe, care g`nde=te nu numai la ceea ce spune, dar =i la cum
spune textul epic. }n termenii noului roman , Mircea Nedelciu face
]n chip deliberat, cu mult[ =tiin\[ =i, din fericire, cu tot at`t de
mult[ ironie de bun[ calitate, o proz[ a semnificantului. Dar nu
numai, iar[=i, din fericire. Cine-i cite=te cu aten\ie n[zdr[vanele,
ingenioasele lui scenarii epice, observ[ ce povestitor talentat este
acest t`n[r autor =i c[ textualismul s[u este, ]n primul r`nd, un
stil de a aduce ]n text un num[r mare de povestitori. O nara\iune
este, ]n fapt, o gal[ a indivizilor care =tiu s[ povesteasc[, iar per-
sonalitatea individului este dat[ tot de capacitatea lui de a po-
vesti. Este o strategie, bine]n\eles, a prozatorului =i un stil de a
reabilita epicul dup[ o perioad[ ]n care proza rom`neasc[ =i-a
exercitat virtu\ile ]n sfera analizei =i a eseului epic. Cel mai talen-
tat povestitor din aceast[ nesf`r=it[ serie de indivizi care pun
existen\a ]ntr-o poveste este prozatorul ]nsu=i, Mircea Nedelciu,
trecut ca =i eroii s[i prin multe. A fost profesor navetist, ghid
O.N.T ., magazioner =i, apoi, v`nz[tor ]n libr[ria editurii „Cartearom`neasc[“, actualmente este func\ionar la Uniunea Scriitorilor
=i cultivator, dac[ informa\iile noastre sunt exacte, de vi\[ de vie
]ntr-un sat din ]mprejurimile capitalei.
Prima lui carte ( Aventuri ]ntr-o curte interioar[ , 1979) anun\[
debutul unei noi genera\ii de prozatori =i ]nceputul unui nou stil
]n proza noastr[. Stilul este direct, demonstrativ, normal prozaic.
Sfera lui de observa\ie se limiteaz[, ]n volumul citat, la dou[ ca-
tegorii: aceea a noii intelighen\e (studen\i, candida\i la facultate,
absolven\i, pictori existen\iali=ti etc.) =i lumea „p[l[riilor cenu=ii”,
aceea care intr[ ]n fiecare diminea\[ pe por\ile ora=ului =i pleac[,
seara, ]n trenuri =i autobuze ticsite spre satele ilfovene din jur. O
determinare social[, bine]n\eles aproximativ[, o „curte interioar[“
din care prozatorul evadeaz[ adesea. El introduce ]n text tema sa
=i, totodat[, o mic[ estetic[ asupra textului. „Unde este O.P .?”, zice
autorul la sf`r=itul unei povestiri =i tot el r[spunde: „iar eu, mir-
cea nedelciu (precum p[rintele care ascunde ciocolata ]n spatele

208 Eugen Simion
fiului de c`\iva ani=ori), voi spune pur =i simplu: Nu e!” Orice
povestire, scrie ]n alt[ parte Mircea Nedelciu, „nu e dec`t omaimu\[real[ a faptelor” =i, dup[ ce face descrip\ia unei camere,prozatorul intervine pentru a da explica\ii despre construc\ianara\iunii: „st[p`nesc eu aceast[ fraz[, m[ folosesc de ea sau ease folose=te de mine =i m[ subjug[?” Asemenea reflec\ii sunt, decele mai multe ori, ]nso\ite de ironie, ]ns[ ironia nu ne ]mpiedic[s[ vedem procedeul ca atare: spargerea nara\iunii, libertatea demi=care a prozatorului ]n spa\iul s[u epic, atitudinea de contestarea nara\iunii pe cale de constituire. Dar s[ revenim la tipologie =ila observa\ia moral[ a prozatorului. O prim[ nuvel[, aceea ce d[titlul volumului, studiaz[ un caz de alienare ]ntr-un ora= ]n care„nimeni nu crede ]ntr-o limb[ comun[“. Eroul, un t`n[r crescut]ntr-un orfelinat, prive=te prin geamul unui autobuz r`ul de oa-meni =i z[pada murdar[ c[zut[ peste ora=. Acela=i t`n[r st[ ]ntr-ocafenea =i cite=te ceea ce scrisese pe fa\a de mas[ o oarecare Nico-leta ]ntr-o clip[ de inspira\ie moralistic[: „Nu te speria, c[ci omuleste aproape de om ca fusta de genunchi.” Un prieten poveste=te,]n alt moment al nara\iunii, moartea fratelui s[u, ]n timp ce me-moria prozatorului se deplaseaz[ (ca un aparat de filmat) sprealt cadru =.a.m.d. Proz[ bun[ de sugestie, reconstituire a unei at-mosfere morale =i numai indirect a unei tipologii specifice. Curtea
de aer , a doua povestire, este mai conven\ional[, teza moral[ e
prea vizibil[. Veche, conven\ional[ este =i tema (=i tipologia ce oilustreaz[) din alt[ povestire: Coco=ul de c[r[mid[ . Mircea Nedelciu
reia aici un subiect din nuvelistica lui Nicolae Velea: \[rani de=tep\i=i suci\i, dialoguri ]n doi peri, false mistere agricole etc.
Observa\ia este, ]n schimb, profund[ =i original[ ]n 8006 de la
Obor la D`lga, O traversare, C[dere liber[ ]n c`mpul cu maci, Isto-ria brut[riei nr. 4 (“v[zut[ cu ochii” de c[tre caporalul G.P ., zis Bo-
bocic[ ) =i alte nara\iuni mai scurte. Mircea Nedeiciu fixeaz[, aici,
o umanitate ]ntre dou[ forme de civiliza\ie, sat =i ora=. Gioni Sca-

209 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
rabeu, sub numele adev[rat de Ion Caraba din comuna D`lga, zis
=i Ion a lu Sc`rb[, este prin\ul necontestat al trenului de persoane
8006 care circul[ pe direc\ia Bucure=ti— Obor—Lehliu—Ciul-
ni\a—Fete=ti—C[l[ra=i. E prin\ul sportului cu cartea =i comilito-
nii lui sunt Nea Jenic[ Ho=tea (“66 de ani, pensionar, domiciliat
]n Bucure=ti”) =i Piti (20 de ani, 1,56 ]n[l\ime, spoitor). Speciali-
tatea lui Gioni Scarabeu, ]n afara pocherului este observarea mo-
ral[ a feminit[\ii, cu umor =i cruzime. Prozatorul reproduce cu fi-
delitate (=i cu o pl[cere ascuns[) noul jargon al acestei popula\ii
migratoare: — „Ce faci, scarabeule? strig[ unu. — Cetim c[r\i,
domnu profesor! — Ce mai faci, scaraboule? — altul. — }nf[ptuim
neab[tut, domnu inginer! — Ce faci, scarabeule? — Ceac-pac, nea
Cutare.” Gioni =i-a terminat, ]ntre timp, studiile politehnice =i a
cunoscut o mare iubire care i-a schimbat modul de existen\[. Mir-
cea Nedelciu nu analizeaz[ „transformarea” moral[ a personaju-
lui (acesta este stilul epic al prozatorilor din genera\ia ’60), o in-
clude doar ]ntr-o istorie cu o cronologie r[sturnat[. Excelent[ pic-tura social[, fin sim\ul auditiv. Dou[ adolescente, Marta =i Marine-
la, discut[ despre un psiholog =i, ]n spatele acestei flec[reli
tinere=ti, se profileaz[ o dram[ moral[ =i o iubire incipient[
(C[dere liber[… ). Ni=te tineri tr[iesc la ]nt`mplare, fac gesturi
absurde =i dispar cu gustul le=iei pe buze ( Traversare ). Autobuzul
care-i aduce la ora= este un fel de agora cu ierarhiile, valorile,
mul\umi\ii =i nemul\umi\ii ei. Aici se poart[ discu\ii esen\ializate,
concentrate din cauza zgomotului f[cut de motor, se ]nfirip[
idilele, se nasc uri shakespeariene. Naveti=tii citesc Magazin is toric
=i Flac[ra =i au o ]n\elegere (ne asigur[ naratorul) superioar[ asu-
pra evenimentelor. Uneori, re]nt`lnim ]n aceast[ umanitate nou[
vechi reflexe caragiale=ti. Se petrec ]ns[ =i fenomene mai grave.
Ovid Petreanu a fost luat din sat de unchiul s[u, un influent colo-
nel, =i crescut la ora=. C[p[t`nd diploma universitar[, nu se pre-
zint[ la locul de munc[, paraziteaz[, apoi, ]ntr-o criz[ de con=tiin\[,
dispare nu se =tie unde. Prozatorul evit[, aici, banalit[\ile prozei

210 Eugen Simion
neosem[n[toriste (ora=ul care maculeaz[ sufletul rural), evit[ =i
antipaticul schematism din proza cu teme educative. }n fine, Isto-
ria brut[riei nr. 4 este un fals jurnal de r[zboi, o tragedie mare
v[zut[ de un om m[runt. Mircea Nedelciu inventeaz[ jurnalulunui soldat-brutar =i face, ]n parantez[, comentarii inteligentironice despre retorica textului (“a se remarca textul con=tient de]mprejur[rile propriei elabor[ri…Avea el ]n vedere vreun lectoranume?…”), lu`nd peste picior un anumit tip sofisticat de scrii-tur[. }ns[, cum ]n orice ironie este =i o simpatie, scriitura compli-
cat[, scriitura dublat[ de retorica ei nu displace lui Mircea Nedel-
ciu, spirit, ]nc[ o dat[, ingenios epic. Istoria numai ]n aparen\[derizorie a caporalului brutar G. P ., zis Bobocic[, un fel de pasti=[
]n stilul jurnalului colonelului Locusteanu, este un scenariu despreal doilea r[zboi mondial. Un scenariu fragmentat, bine]n\eles, ]ncare veritabilul tragism se deghizeaz[ ]n propozi\ii de o savuroas[incongruitate. O proz[ experimental[, eseistic[, reflec\ii jum[tatecomice, jum[tate serioase ]n marginea unei mari teme epice. Unexemplu: „Ast[zi suntem ]n cele mai grozave timpuri ( o fraz[ prim-
it[, evident, ]ns[ iat[ cum este ea continuat[ ), fiindc[ suntem pentru
a ne retrage fiind aproape cuprin=i de inamic, suntem ]n a=teptare.(Din ce provine deci tensiunea — s-ar ]ntreba analistul. Dinal[turarea unei idei „primite”, cu o expresie direct[, de=i re\inut[,a groazei? Din a=teptare? Sau din informa\iile noastre istorice?…)”.
Ce se observ[ ]n nara\iunile din a doua carte ( Efectul de ecou
controlat , 1981) este, ]nt`i, o mare libertate de mi=care epic[.
Prozatorul deschide povestirea ]ntr-un fel, apoi se r[zg`nde=te =iia o alt[ cale, ca un juc[tor de =ah capricios care ]=i schimb[ demai multe ori tactica. Ambi\ia lui nu-i at`t s[ c`=tige, c`t s[ creezeun spectacol al min\ii care g`nde=te repede =i imprevizibil. Ex-perimentatul juc[tor sacrific[ piese pe care ne-am a=tepta s[ lep[streze =i face muta\ii al c[ror sens nu-l ]n\elegem de la ]nceput.Interesat de at`tea combina\ii, juc[torul poate s[ e=ueze, nara-

211 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
torul mai rar, pentru c[ victoria lui depinde de frumuse\ea ]n sine
a spectacolului. El nu trebuie s[ r[pun[ un adversar, trebuie doar
s[ c`=tige un cititor derutat de at`ta inteligen\[ speculativ[. Mir-
cea Nedelciu, ]n orice caz, nu plictise=te. O balad[ a preafrumoa-
sei con\opiste ]ncepe ]n stilul liric descriptiv de alt[dat[, cu frunze
de trandafiri uscate =i fluturi uria=i, pentru ca, numai dup[ c`teva
fraze, s[ ne d[m seama c[ totu-i o batjocur[ fin[. Pe nesim\ite,
fraza ]ncepe s[ capete ritm, nara\iunea s-a transformat ]ntr-o cro-
nic[ rimat[ al c[rei efect este anularea oric[rui sim\ liric: „Dosa-
rele de st[ri civile =i alte fapte care ]i displac (nici o aluzie direct[
la Balzac) r[m`ne-vor de-acum ]nchise ]n dulap. Primarul e ple-
cat, e om de vaz[, dar =i el de cur`nd fu cucerit de omul-raz[.
Miros de du=umele, sc[ldate-n motorin[, glasuri venind din alt
birou, „eu nu-s de vin[!”, bocanci murdari ]mpiedic`ndu-se de-
un prag, m[rgele ieftine desprinse din =irag =i r[sp`ndite-n hol
pe ciment rece, un pl`ns ]n[bu=it ce pe sub u=[ trece =i vocea vice-
lui Ion Marin Ostace:
— De ce-\i ba\i, m[, nevasta, ce-ai cu ea?
— Ce vre\i, dom’ vice, e nevasta mea!
— P[i, nu mai divor\ezi?
— Acuma, iarna?
Un z`mbet mai schi\ezi =i-nchizi romanul, pove=ti din astea,
azi, sunt cu toptanul, vei scoate iar dintr-un sertar dosarul =i iar
vei scrie: «Deocamdat[ anulat, la anul!»
Este stilul lui I. L. Caragiale din D[-D[mult … Mai D[-D[mult .
Eroina povestirii lui Mircea Nedelciu, Jenny, este o roman\ioas[
Juliet[, amatoare de literatur[ science-fiction , transferat[ ]n urma
unor reduceri de posturi la serviciul st[rii civile de la o prim[rie
s[teasc[ dup[ ce a fost, se pare, =i =antierist[ . Jenny iube=te un
t`n[r u=uratic, Gelu, care o abandoneaz[ =i, apoi, ca ]ntr-un vode-
vil prost, se ]ndreapt[ =i se ]nsoar[ cu statornica fat[. Comicul de
bun[ calitate salveaz[ mediocritatea intrigii. }nveselitoarea cronic[
sugereaz[ moravurile dure din lumea =antierului: „Mai erau

212 Eugen Simion
femei acolo, ]ns[ nu de v`rsta ei, toate erau m[ritate =i copii aveau,
doi, trei. Una, Zina r[gu=ita, care avea b[rbat zugrav =i-njura
mereu de mam[, o-ntreb[ cu glasu-i grav: «Jenny, tu ascunzi vreo
dram[, spune-o, ca s[ scapi de ea, te-ncurca=i cu vreo lichea?»
«Nici poveste, \a\[ Zino, n-am avut nici un iubit, n-am nici mam[,
am o sor[, de-un an s-a c[s[torit»”… Preferin\ele lui Mircea Nedel-
ciu merg =i aici spre categoriile sociale dizlocate: indivizi care,
ie=ind dintr-un mediu, n-au intrat ]nc[ moralmente ]n altul:
recep\ioneri de hoteluri, telefoniste, ghizi la O.N.T ., naveti=ti,
studen\i care au p[r[sit dintr-un motiv sau altul facultatea, teh-
nicieni inventivi care intr[ ]n conflict cu o birocra\ie dur[ de cap
=i r[zbun[toare. Spa\iul acestei lumi pestri\e este harul, compar-
timentul de tren, autobuzul suprasaturat, holul hotelului turistic
etc. Aici se petrec veritabile drame, se nasc sentimente mari, se
destram[ iluzii, se consum[ idile tandre =i mai ales se vorbe=te
mult, se tachineaz[ enorm. Nedelciu propune, observ`nd mi=carea
acestei lumi marginale, o tipologie specific[: aceea a „recal-citran\ilor zelo=i”. Sunt indivizi, de regul[ tineri, care tr[iesc ]n
marginea legii, f[r[ a fi propriu-zis delincven\i. O frumoas[ re-
volt[ ]mpotriva conformismului se manifest[ ]n ac\iunile lor de-
zordonate. Am citat cazul roman\ioasei func\ionare care, ]n=elat[
]n aspira\iile sentimentale, se refugiaz[ ]n literatur[ S. F . Al\ii vor
s[ tr[iasc[, a=a cum se zice, ca ]n filme, numai c[ spa\iul lor de
aventur[ este ridicol de mic: de la Bucure=ti la D`lga. O telefonist[
de hotel, Luiza, este fascinat[ de poza unui b[utor de bere de pe
coperta revistei „Life”, ]n timp ce Geza, mecanicul ]ndr[gostit, spi-
rit mai pozitiv, nu este b[gat ]n seam[ ( Christian Voiajorul; trans-
misiune direct[ ). Prozatorul nu ia, totu=i, prea mult ]n r`s aceste
iluzii care duc spre tragedii m[runte. Faptele eroilor din Efectul
de ecou controlat nu sf`r=esc ]n ridicol. Recalcitrantul zelos este
un Mitic[ pe care via\a l-a f[cut filozof. El ]=i pune (ca personajul
narator din Partida de taxi-sauvage ) o ]ntrebare capital[: „Ce la-
tur[ integratoare ]i lipse=te lumii [steia?” Nara\iunea citat[ este

213 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
caracteristic[ pentru ad`ncimea observa\iei morale ]n proza lui
Mircea Nedelciu. Ni=te tineri cu nume ciudate (Great Bibi, G. V .)
fac c[l[torii clandestine cu ma=inile, seara, la orele de v`rf. Unul
este inginer de poduri =i =osele =i a ajuns =ofer de ocazie pentru
c[ un birocrat imbecil l-a pus ]n afara legalit[\ii. }mpreun[ cu pri-
etenii s[i car[ noaptea tipi „trotila\i” de b[utur[, apoi se str`ng
la „Cina“ =i comenteaz[ aventurile prin care au trecut. Adun[ ba-
nii la un loc =i cineva vine cu ideea s[-i d[ruiasc[ unui copil handi-
capat. Grupul se destram[, recalcitran\ii zelo=i dau semne c[ intr[
]n ilegalitate, iar cel r[mas cu banii protesteaz[ =i mediteaz[ asu-
pra laturii integratoare a vie\ii .
Arma cea mai fin[ a lui Mircea Nedelciu este urechea lui. El
=tie s[ asculte, =tie, evident, =i s[ transcrie. Cele mai bune pagini
din volum sunt ni=te juxtapuneri de fragmente din discursuri orale.
Iat[ istoriile unui Mitic[ ]n delir verbal: „Voi =ti\i, b[, c[ omul c`t
e sp`nzurat juiseaz[? […] E scump, domne, sau a=a mi se pare
mie, dracu =tie, da’ c`rciumile sunt pline, cine zice c[ rom`nu oduce r[u?” […] „Ce soacr[? am zis eu, =i era normal s[ fiu pu\in
surprins. Mi-am imaginat mai ]nt`i c[ e=ti c[s[torit[ =i eu eram
nou pe acolo =i m[ v[zuser[ to\i cu tine pe strad[. N-aveam chef
s[ vin[ vreunul =i s[ zic[: «De ce te-ai luat, m[, de nevast[-mea?»
M-am uitat chiar ]n jurul meu prin tot restaurantul, nu =tiu dac[
te-ai prins, nu erau dec`t ni=te be\ivani la o mas[… […] +i uite-
a=a, e=ti bolnav d[ rinichi, zice, aoleo, =i ce trebuie s[ fac? s-a
uitat a=a la mutra mea =i zice: ]n primul r`nd s[ nu mai bei. + fi-
tu, [la marili? e tot la seral acum? da’ce, nu-i mai bine? i-am dat
de toate, =i-a luat zboru, da’ s-a-ncurcat, domne, cu una acuma
=i-acu’ vrea s[ se debaraseze de ea. S[ stea lini=tit, domne, s[-=i
vad[ de =coal[, domne!“ Se adaug[ la limbajul acesta — de o
remarcabil[ culoare oral[ — =tiin\a prozatorului de a pune ]n pa-
gin[ nu at`t paralelismul existen\ei, c`t paralelismul discursului.
Pe coloana din st`nga a paginii, o m[runt[ func\ionar[ vorbe=te
cu vecina ei de birou, iar pe coloana din dreapta n[v[le=te limba-

214 Eugen Simion
jul indivizilor care cump[r[ mezeluri. Fragmentele unui discurs
colectiv indignat, vulgar, agramat, corupt de a=teptare =i impa-cien\[: „Da’ s[ vie s[-i pun[ pe c`ntar……doamna cu mizeluuu! e
d[ cin=pe lei!… Nu m[ \ine de vorb[, c[ am treab[… da’ ]naglomera\ia asta… Io am cerut d’[ia… Io-i iau =i p-[=tia, da’ nu efrumos treaba asta…”
Nara\iunea final[ a volumului ( Claustrofobie ) concentreaz[
temele =i personajele celorlalte =i, ]n chip programatic, trateaz[
rela\ia dintre lectur[ =i text. O tem[ de competen\a semioticii este
pus[, a=adar, ]ntr-o ecua\ie epic[. Naratorul nu se ascunde ]nspatele personajelor, iese la suprafa\a textului, ]=i provoac[ citi-torul =i, ca provocarea s[ fie mai seduc[toare, pune la cale unrapt: ridic[ de pe strad[ un t`n[r fotograf =i-l \ine ]nchis ]ntr-o
camer[ timp de 12 zile pentru a experimenta un nou tip de lec-
tur[. O parodie, evident, a terorismului modern transpus ]n lumea
noastr[ bucure=tean[ =i o miz[ (lectura) care r[stoarn[ toate sen-surile. Vas[zic[: o nara\iune despre lectura unei nara\iuni, ]mp[-nat[ cu comentarii naive despre text =i, c`nd respira\ia epic[]ncetine=te, naratorul nu ezit[ s[ apeleze la vechile trucuri aleavangardei: roag[ pe tipograf s[ introduc[ 12 r`nduri de „albi-
tur[“… Nu toate sunt reu=ite, dar, v[z`nd fina ironie =i puterea
de inventivitate epic[ a autorului, le trecem u=or cu vederea.
Scenariul epic se complic[ ]ntr-o oarecare m[sur[ ]n cele un-
sprezece povestiri din Amendament la instinctul propriet[\ii (1983).
Autorul introduce, dup[ exemplul lui Camil Petrescu, note de sub-sol ]n care corecteaz[ remarca unui personaj din pagin[ sau aduce
preciz[ri privitoare la strategia narativ[. Un exemplu: nea Vasile,
=ofer la O.N.T ., poveste=te o istorie despre un \igan din Ferentaricare trage folos de pe urma unei ]nscen[ri; c`nd istoria se ]ncheie,autorul face cunoscut cititorului faptul c[ ea a fost citit[ la uncenaclu =i c[ un critic serios i-a atras aten\ia c[ aceea=i povestirea mai fost scris[, dar cu mult mai bine, de Hašek =i ar fi vorba,
a=adar, de un plagiat involuntar… Preciz[rile au, desigur, o not[
ironic[ =i dau pe de o parte cititorului iluzia autenticit[\ii =i, pe

215 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
de alt[ parte, ]i complic[ lectura, i-o f[r`mi\eaz[. Scenariul cu-
prinde =i un num[r destul de mare de „relansatori epici”, adic[
citate din autori cunoscu\i (Bulgakov, Georges Perec, Gilbert Du-
rand), dar =i din texte de reclam[ turistic[, horoscoape, studii so-
ciologice, unele reale, altele, probabil, ]nchipuite. Li se adaug[
extrase din scrisori inventate, paranteze explicative, propozi\ii din
Creang[ =i Marin Preda etc. Preda =i, mai ]nainte, Creang[ sunt
cita\i ca s[ acopere emo\ia prozatorului. Procedeul este ]n tehni-
ca postmodernismului. Umberto Eco spune ]ntr-un loc c[ post-
modernist este acel prozator care, av`nd oroare de cli=eele litera-
turii, le folose=te, totu=i, cit`ndu-le cu ironie. Ca s[ spun[ „te iubesc
cu disperare” (cit[m din memorie), personajul este nevoit s[ com-
plice pu\in aceast[ uzat[ propozi\ie: „a=a cum zice sau cum ar
zice (=i aici este citat un autor celebru) te iubesc cu disperare”…
Postmodernist sau nu, procedeul este curent ]n proza lui Mircea
Nedelciu =i el d[ o mare libertate de mi=care autorului, ]n primul
r`nd aceea de a ]ntre\ine iluzia autenticit[\ii. El opre=te povestireapersonajului pentru a comenta stilul de a povesti (e sincer, e duios,
=tie sau nu =tie s[ istoriseasc[) sau pentru a-i face portretul. C`nd
l-a ]ncheiat, revine cu un nou comentariu, relativiz`nd lucrurile,
nuan\`nd propozi\iile prea ferm articulate. Electricianul Negru
Vasile, zis Moreno, are darul de a ]ncurca rapid totul. Cum?
„amestec`nd ]nt`mpl[rile, timpurile verbelor, persoanele, urm[-
rind cu ]nc[p[\`nare un singur sens, pe care trebuie s[-l desprind
eu [naratorul ] din poveste, dar pe care, tot urm[rindu-l, nu reu=ea
s[-l fac[ evident […], e clar c[ nu =tie s[ povesteasc[…”. Proza ]n
care apare aceast[ precizare se cheam[ Provocare ]n stil Moreno .
Moreno este, s-a ]n\eles, numele fictiv al personajului care ]ncurc[
a=a de bine lucrurile, dar este — aten\ie! — =i numele unui so-
ciolog (J. L. Moreno) citat ]n text. Este vreo leg[tur[ ]ntre electri-
cian =i sociolog? Nici una, la prima vedere cel pu\in. Ai b[nuiala
la lectura povestirii c[ prozatorul aplic[ ]nadins ]n compozi\ie stilul
personajului s[u. }ncurc[ =i el bini=or planurile, trece de la una

216 Eugen Simion
la alta, ]ntrerupe des cronologia liniar[ =i introduce un alt dis-
curs =i, evident, un alt plan de percep\ie. Impresia nu-i, cu toate
aceste semne de ne]ntrerupt experiment epic, de artificializare a
nara\iunii. Chiar ]n cazul citat mai sus ( Provocare ]n stil Moreno )
se ]ntrevede o dram[ uman[: un t`n[r schilodit la cutremur este
]ndr[gostit de o fat[ traumatizat[ ea ]ns[=i (nu poate s[ vorbeasc[
timp de doi ani) ]n urma catastrofei. }n jurul acestei intrigi, care
anun\[ o clar[ melodram[, se str`ng c`teva elemente pregnante
ale realului: istoria unei b[tr`ne \[r[nci venite s[ cumpere oale
din Obor, povestea ]ncurcat[ a electricianului Moreno, sporov[iala
unei vecine etc…. Naratorul (t`n[rul infirm) urm[re=te cu bino-
clul mi=c[rile fetei de care este f[r[ speran\[ ]ndr[gostit =i, c`nd
ac\iunea iese din c`mpul s[u de observa\ie, completeaz[ scenari-
ul cu „v`rtejul [s[u] imaginar”… O autentic[ dram[ uman[ se pro-
fileaz[ ]n aceste sucite relat[ri: disperarea unui t`n[r lovit de fa-
talitate =i dorin\a lui de a supravie\ui printr-o iubire f[r[ =anse…
}ns[ drama este ]ntoars[ ]n final spre melodram[: fata se m[rit[cu un neam\ =i ]ncepe s[ vorbeasc[, b[iatul infirm ]ncepe, deo-
dat[, s[ mearg[…
Prozatorul d[, ]n alt[ parte, re\eta de a construi un personaj.
Re\et[ jum[tate serioas[, jum[tate fantezist[. La prima vedere
pare o parodie a realismului tradi\ional: „pentru a-l cunoa=te va
trebui s[ v[d cum vorbe=te, cum =i ce ]njur[, ce crede, ce p[rin\i,
ce istorie, ce meserie are, cine are nevoie de el =i cine nu, ce sper[
el s[ se ]nt`mple, ce cump[r[ =i ce vinde el, ce studii are, ce nu
=tie =i crede c[ =tie, ce =tie =i crede c[ nu =tie. […], cum sfor[ie, ce
crede despre Dali, Sartre, Freud, Pele, Ostap Bender =i Wittgen-
stein, ce activitate sexual[ spune (sau se poate deduce) c[ are…”,
apoi vedem c[, oric`t[ ironie intr[ ]n acest text, c`teva din aceste
procedee vechi revin ]n povestirile lui Mircea Nedelciu. Putem
conchide c[ ironia desacralizeaz[ fic\iunea (ar[t`nd pe fa\[
cus[turile, procedeele, trucurile ei) =i deschide calea spre o mai
bun[ percep\ie a realului. Iese la iveal[, la lectur[, un num[r mare

217 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
de ]nt`mpl[ri, povestiri adev[rate , luate direct din via\[ (suntem
avertiza\i), ne]ncheiate de cele mai multe ori. Prozatorul refuz[
s[ le dea o solu\ie =i s[ ]nchid[, astfel, nara\iunea, pentru c[, ]n
fapt, nici ]n via\a de toate zilele aceste cazuri nu au sf`r=it previ-
zibil. C`nd cronica faptelor m[runte =i dispersate ajunge la un
punct, prozatorul (direct sau prin intermediul naratorului) inter-
vine =i stinge reflectoarele: „de aici ]ncolo, eu, nu numai c[ nu
pot urm[ri ce se ]nt`mpl[, dar, sincer vorbind, nici nu sunt inte-
resat”… O p[c[leal[, obi=nuitul truc al autorului care a spus ceea
ce a avut de spus =i caut[, acum, un pretext pentru a se retrage?
Din toate, probabil, c`te ceva. Fapt sigur c[ povestirea lui Mircea
Nedelciu se reveleaz[ ca scriitur[ (cu toate procedeele ei =i cu
to\i factorii care o compun: personaj, spa\iu de desf[=urare, nara-
tor, autor) =i ca fic\iune care propune o tipologie =i o istorie vero-
simil[.
Am v[zut cum se construie=te scriitura , s[ vedem, acum, ce
comunic[ fic\iunea din interiorul ei. Mircea Nedelciu continu[ s[sondeze ]n mediile migratoare =i s[ observe noile categorii umane
ap[rute ]n societatea rom`neasc[ ]n ultimele decenii: \[rani
deveni\i muncitori naveti=ti, ghizi O.N.T., =oferi, brancardieri,
moa=e, tineri care nu iau via\a ]n serios sau o iau, dar via\a nu
vine ]n calea reveriilor lor, p[rin\i care nu se ]n\eleg cu copiii,
turi=ti care caut[ pl[ceri u=oare =i cump[r[ obiecte kitsch… +i, ]n
aceast[ umanitate pestri\[, un num[r de indivizi care povestesc
=i se definesc, ca personaje, prin stilul de a povesti: nea Anghel,
=oferul, nea Vasile T ., tot =ofer (=oferii formeaz[ ]n proza lui Nedel-
ciu o categorie de buni povestitori) etc…. Cititorul este silit (este
programat) s[ pun[ singur ordine ]n acest caleidoscop de fapte
risipite ]ntr-o compozi\ie rupt[ cu bun[ =tiin\[. Un t`n[r de 23
de ani, cu o identitate, la ]nceput, necunoscut[, nu are stare, fuge
de ici, colo, schimb[ meseriile =i locurile de munc[. Este ]nsurat
=i are 3 copii, e fiul unui mare chirurg (D.) =i, ca eroii lui Gide, ]=i
detest[ familia (mama, tat[l, fra\ii). Mai t`rziu afl[m c[ t`n[rul

218 Eugen Simion
f[r[ ast`mp[r se nume=te Alex. Daldea =i c[ este „un neidentifi-
cat” ]n sens moral. Un tip care, cu aceste date interioare, circul[
]n proza lui Mircea Nedelciu. E tipul „orfanului” (uneori la pro-
priu, alteori ]n chip figurat) care ]=i caut[ o identitate ]ntr-o lume
care amestec[ valorile =i cultiv[ kitschul. }ns[ chiar ]n aceast[
mistifica\ie se manifest[ tragicul. Fugitivul Daldea ajunge la Ora-
dea =i acolo d[ de turcoaica Dilaré care este ]ndr[gostit[ de un
ghiaur =i disperat[ pentru c[ nu =tie s[ aleag[ ]ntre datorie
(p[rin\ii care \in la tradi\ie =i interzic mezalian\a) =i sentiment.
Un orfan (Bebe P`rvulescu) ]=i caut[ p[rin\ii =i descoper[ trage-
dii vechi, uitate (p[rin\i desp[r\i\i, femei nec[jite, un tat[ vitreg
care sufer[ de o boal[ curioas[: o sc`rb[ total[ de lucruri, o grea\[
existen\ial[ ce nu poate fi diagnosticat[ medical). Prozatorul are
predilec\ie, repet, pentru locurile publice aglomerate (comparti-
mente de tren, autobuzul, baia comunal[, azilul de b[tr`ni, hote-
lul), acolo unde destinele se amestec[ =i tragediile tr[iesc ]n in-
timitatea farsei. Doina este „femeia f[r[ calit[\i” =i, dac[ ]n\elegembine, este o moa=[ t`n[r[, speriat[ de ceea ce vede. Fotonelu ( O
zi ca o proz[ scurt[ ) ]nregistreaz[ o ]nscenare poli\ist[, Maco este
student la fizic[ =i, printre pic[turi, face pe ghidul. El este foarte
disponibil sentimental =i are, din aceast[ pricin[, fel de fel de
]ncurc[turi. George, colegul s[u, este mai sobru =i telefoneaz[
mereu so\iei care-l reclam[ acas[… Bibi, zis Great Bibi, este taxi-
metrist particular =i are un mod ingenios de a racola femei… Ma-
raia iube=te pe Claudio, care este iubit de Giulai, prietena Ma-
raiei, =i iubirile lor e=ueaz[ pentru c[… Prozatorul nu d[ o justifi-
care, d[ doar un num[r de variante (“s[ ]mprumut[m pu\in =i
varianta Giulaiei”) asupra aceluia=i caz… Eroul se afl[ ]ntr-un tren
care merge spre Moldova =i ascult[ ce vorbesc pasagerii din com-
partiment: „Ai noroc, dom’ Nag`\u!”… „…” „Nu vorbe=ti, m[?”
„Cum s[ nu vorbiesc, da’nu te-am auzit”. […] „+i vac[ buuun[, a
mea, nu-i chiar gras[, daa’ nu d[ cu pi=oarili, are lapte…” „{la
are =inz[=i di oi, numai d’[lea cu urechile’n jos =i cu coada a=a di

219 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
lat[“. „C`t o m[tur[!” „Egzact.” „Da’io? Am avut o oaie, putea s[
se m`rleasc[ =i cu un berbec b[l\at, ea tot miel alb d[dea!”
Mircea Nedelciu este ne]ntrecut ]n a stenografia limbajele
oralit[\ii. Talentul epic este puternic =i povestirile din Amenda-
ment la instinctul propriet[\ii arat[, ]n continuare, un autor care
caut[ s[ prind[ ]ntr-un scenariu epic hetorodox o umanitate nou[,
ie=it[ =i ea din vechile tipare (ale literaturii =i ale vie\ii). Aceast[
mas[ impur[, dizlocat[, disponibil[, cu vorba repezit[ =i colo-
rat[, constituie personajul predilect al povestirilor lui Mircea Nedel-
ciu. Nu lipsesc din ele descrip\iile am[nun\ite ]n stil auctorial (jus-
tificate astfel de prozator: „urechea noastr[ auctorial[ trebuie s[
mai r[m`n[ ]n aceea=i camer[“…) =i urechea, receptiv[, la p`nd[,
dornic[ s[ nu scape nici o nuan\[, ]nt`rzie mult[ vreme ]n ca-
mera citat[, =i nu numai aici. Nu s-ar putea repro=a lui Mircea
Nedelciu — un prozator care a ]nnoit =i revigorat, realmente, pov-
estirea =i schi\a rom`neasc[ — dec`t un exces ]n complicarea sce-
nariului. Este momentul ]n care studiul mijloacelor acoper[ ]nnara\iune revelarea umanului.
Stilul epic este tot at`t de ingenios =i ]n romanele lui Mircea
Nedelciu ( Zmeura de c`mpie , 1984; Tratament fabulatoriu , 1986).
Zmeura de c`mpie , subintitulat „roman ]mpotriva memoriei”, este
o proz[ excep\ional[. Unii comentatori se ]ntrebau, cu ]ndrept[\ire,
dac[ Mircea Nedelciu, specializat, consacrat ]n „proz[ scurt[“,
poate experimenta pe un c`mp mai vast =i poate construi o ac\iune
care s[ satisfac[ legile (desigur schimb[toare, complicate, din ce
]n ce mai complicate la sf`r=itul acestui secol, dar, totu=i, legile
specifice) romanului. Nara\iunea de 238 de pagini antrenante,
iscusit desf[=urate, dovede=te c[ prozatorul poate vedea pe spa\ii
ample =i poate fixa o tipologie ]n mi=care. El amplific[ mijloacele
pe care le-a experimentat ]n povestirea scurt[ =i adaug[ altele noi,
cum ar fi utilizarea discursului epistolar =i a caietului de regie.
Romanul cuprinde, astfel, aproape toate formele de discurs epic:
confesiunea, jurnalul (caietul de regie al lui Radu A. Grin\u), ro-

220 Eugen Simion
manul epistolar, cum am precizat, extrase din scrieri istorice =i
din opere de fic\iune, relat[ri obiective, auctoriale, eseu auto-
referen\ial (cartea se ]ncheie cu studiul „Este Zare Popescu un
personaj ]n «romanul» Zmeura de c`mpie? ”), dosar de documente,
mai multe perspective asupra aceluia=i eveniment sau personaj,
discursul naratorului =i discursul autorului (]n pagin[ =i, mai rar,
]n subsolul paginii), discursuri din afara scenariului romanesc
(numeroasele =i savuroasele ]nregistr[ri f[cute ]n autobuz, ]n tren,
]ntr-un restaurant etc.). S[ nu ignor[m, apoi, faptul c[ Zmeura
de c`mpie este conceput ca un dic\ionar de obiecte (de la arac la
za\) =i, totodat[, romanul poate fi socotit o fic\iune a personaju-
lui Radu A. Grin\u. Este o subtilitate a autorului de a cultiva
aceast[ ambiguitate. Grin\u vrea s[ devin[ regizor de film, \ine
un caiet de regie =i tot timpul imagineaz[ scenarii cinematogra-
fice. Cititorul, care nu scap[ din vedere aceste am[nunte, se ]ntrea-
b[ cu ]ndrept[\ire dac[ ceea ce se poveste=te ]n roman se ]nt`mpl[
]n via\[ sau se petrece numai ]n imagina\ia (scenariul) naratoru-lui?! O abilitate bine condus[ =i niciodat[ dezv[luit[. }nt`mpl[rile
au avut loc, cu adev[rat, sau ar fi putut avea loc. Iat[ ce sugereaz[
acest lung scenariu g`ndit de un personaj care viseaz[ s[ devin[
regizor de film =i scris de un prozator care se joac[ amestec`nd
mereu planurile temporale =i spa\iale. Trebuie s[ spunem c[ jocul
este inteligent =i romanul este profund. }n el se concentreaz[ toate
descoperirile =i toate abilit[\ile textualismului, a=a ]nc`t cine vrea
s[-=i fac[ o idee despre preocup[rile prozei rom`ne=ti ]n anii ’80
poate lua ca punct de reper Zmeura de c`mpie . O carte substan\ial[
]n sine, ca proz[ nou[, printre cele mai valoroase scrise ]n acest
deceniu la noi.
Romanul ]ncepe cu o scen[ liric[: o amintire dintr-o ]nde-
p[rtat[, pierdut[ copil[rie. O curte uria=[, o p[dure de zmeur[
]n care un copil se ascunde =i vocea pl`ng[cioas[, speriat[ a altui
copil care caut[ pe cel dint`i. Acestea sunt elementele care
alc[tuiesc prima imagine a scenariului =i ea va c[p[ta ]ntreaga

221 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
semnifica\ie mai t`rziu, c`nd destinele eroilor vor fi cunoscute.
Deocamdat[ nu =tim cine vorbe=te =i cine comenteaz[. Doi solda\i
stau de vorb[ =i, ]ntr-un t`rziu, ne d[m seama c[ dialogul lor a
avut loc ]n alt timp. Protagoni=tii se cheam[ Zare Popescu =i Radu
A. Grin\u. S-au cunoscut ]n armat[ =i, ]mprietenindu-se, se des-
coper[ la sf`r=itul romanului fra\i buni. Pierdu\i de p[rin\i ]n epoca
tulbure de dup[ r[zboi, ei au crescut, f[r[ s[ =tie unul de altul, ]n
orfelinat. Zare Popescu a dat examen de admitere la Facultatea
de Istorie =i n-a intrat din pricina teoriilor lui curioase asupra dis-
ciplinei pe care vrea s-o studieze. Este prieten cu profesorul
Valedulcean =i, din scrisorile adresate acestuia, ]n\elegem c[ Zare
este pasionat de etimologii =i judec[ istoria ]n func\ie de numele
pe care le au obiectele ]n istorie. Teoria lui, ]mbr[\i=at[ =i de
Valedulcean, este c[ istoria este alc[tuit[ din oameni, obiecte, nume
=i pove=ti =i a descoperi trecutul este a descoperi rela\iile dintre
aceste patru elemente. Pasiunea pentru istorie =i pasiunea pentru
etimologii (a=adar: pentru o arheologie a sensurilor) nu sunt f[r[leg[tur[ cu tema mai profund[ a eroului =i, ]n consecin\[, a roma-
nului: tema identit[\ii. Zare Popescu ]=i caut[ p[rin\ii. Originea
=i complexul lui de orfan, om f[r[ identitate, se manifest[ =i ]n
voca\ia pentru filologie =i istorie. El vrea s[ ajung[ la r[d[cina
cuvintelor, la ]n\elesul originar, dup[ cum vrea s[ descopere faptele
din trecut prin studiul numelor =i al pove=tilor… Grin\u, prietenul
s[u, imagineaz[ scenarii =i tema lor este tot c[utarea identit[\ii.
Gelu Popescu, al treilea personaj notabil al romanului, este ca =i
ceilal\i orfani =i ]ncepe pe cont propriu o „anchet[ genealogic[“.
El ajunge ]ntr-un sat din Ilfov (Burle=ti), st[ de vorb[ cu un b[tr`n
]nv[\[tor pe nume Popescu, ascult[ pove=tile unui alt b[tr`n, An-
ton Grin\u, =i face un raport pe care nu vrea s[-l dezv[luie dec`t
]n final, c`nd destinul celor interesa\i (Zare Popescu, Radu Grin\u,
Ana) cunoa=te alte complica\ii. Zare =i Grin\u fac parte, moral-
mente, din familia ghidului George, a recalcitrantului, fugitivului
Daldea =i a lui Bebe P`rvulescu, victim[ a tragediei sociale din

222 Eugen Simion
anii ’50. To\i sunt, ]nc[ o dat[, la propriu sau la figurat, orfani =i
]=i caut[ o identitate ]ntr-o lume ]n care nu numai registrele st[rii
civile s-au amestecat, dar =i valorile morale.
Romanul, urm[rind tema, desface =i complic[ scenariul. Zare
Popescu a v[zut o fat[ la un concurs literar =i se ]ndr[goste=te
fulger[tor de ea. O caut[ mult timp (o alt[ c[utare a identit[\ii)
=i-o afl[: se cheam[ Ana Szasz, este unguroaic[ sau s[soaic[, pro-
babil un amestec, ]nva\[ la un liceu pedagogic =i ajunge ]nv[\[-
toare (coinciden\[ bine preg[tit[) ]n satul Burle=ti, acolo unde s-
au n[scut, ]n fapt, Zare Popescu =i Radu Grin\u. Ana se ]ndr[-
goste=te, la r`ndul ei, de curiosul Zare Popescu, ]i trimite scrisori
]ntr-un limbaj, la ]nceput, plin de impropriet[\i, apoi ]i pierde urma
=i-l caut[ peste tot (tema c[ut[rii continu[). Din motive pe care
nu le cunoa=tem, Zare nu-i r[spunde, e preocupat de teoriile lui
asupra istoriei =i-i scrie cu mai mare regularitate profesorului
Valedulcean, f[c`nd specula\ii de ordin filologic. El crede c[ are
un frate, pe Gelu Popescu, zis Maestru, =i fratele porne=te spresatul Burle=ti, acolo unde s-ar afla p[rin\ii lor prezumtivi. Gelu
are, ca to\i eroii lui Mircea Nedelciu, urechea ascu\it[ =i =tie s[
asculte =i s[ reproduc[. }n tren, ]nregistreaz[ interminabilele is-
torii ale unui salariat zelos, Subalternul, ]n sat se amestec[ printre
cei care stau de vorb[ ]n jurul unui cazan de \uic[ =i afl[ alte
istorii, merge, apoi, ]n casa b[tr`nului Anton Grin\u =i descoper[
alt r`nd de fapte, povestite de un om care a trecut prin multe.
Toate acestea dau culoare romanului =i dau =i o sugestie despre
tragediile unor indivizi obi=nui\i. C[utarea identit[\ii este, ]n fapt,
pretextul pen tru a releva o istorie tulbure =i violent[ =i, ]n margin-
ea ei, un num[r de destine. Radu A. Grin\u a crescut la c[minul
de copii =i a ajuns profesor de rom`n[ ]ntr-un sat, apoi a venit la
ora= =i a fost c`\iva ani pedagog, apoi a devenit ghid =i vrea acum
s[ fac[ filme. Are spirit de observa\ie =i noteaz[ ]n caietele lui
ceea ce vede sau ceea ce ]=i imagineaz[ c[ vede. }n roman p[trund,
pe aceast[ cale, istorii inedite, cum sunt acelea ale neuitatului

223 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Bobocic[, cunoscut deja dintr-o schi\[ inclus[ ]n volumul Aven-
turi ]ntr-o curte interioar[ . Mircea Nedelciu reia confesiunile bru-
tarului despre r[zboi, le fragmenteaz[ =i le alterneaz[ cu extrasedin caietul de regie al lui Grin\u. Alteori, autorul intervine directpentru a preciza pozi\ia sa fa\[ de personaje: „}n toat[ aceast[descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grin\u”sau: „+i, ]n timp ce Zare ]l ferchezuie=te pe Grin\u ]n holul in-firmeriei unit[\ii, ]mi voi permite, f[r[ a pretinde c[ prin astaschimb cine =tie ce reguli ale nara\iunii romane=ti, s[ mai dauc`teva detalii despre existen\a anterioar[ =i ulterioar[ a fiec[ruiadintre ei.” S[ preciz[m c[ prozatorul se \ine de cuv`nt. Preia oconven\ie veche ]n proz[ =i, m[rturisind-o, se simte liber s-o aplicedup[ pofta inimii u=oare, vorba =tim noi c[rui personaj. Este onot[ de joc =i, implicit, o not[ ironic[ ]n aceast[ ie=ire repetat[pe scen[ a autorului pentru a preciza tactica =i trucurile sale. Dareste, cum am precizat mai ]nainte, =i un mod de a sugera modul]n care se constituie (sub ochii =i cu participarea lectorului)nara\iunea ca atare. Abia prozatorul ne d[ c`teva informa\ii de-spre eroii s[i Zare, Grin\u =i Ana, c[ se r[zg`nde=te =i ]nchidedosarul: „Nu vom dezv[lui deci misterul p`n[ la cap[t…”
Alteori, Mircea Nedelciu ia ]n r`s perspectiva auctorial[ a ro-
mancierului clasic. Perspectiva sau limbajul teoriei literare actu-ale? „Nu s-ar putea afirma, din perspectiv[ auctorial[, c[ Zare eun tip care se ab\ine de la alcool.” Nici, am putea ad[uga, proza-torul textualist de la ironie =i, semn de inteligen\[, de la autoiro-nie. Romanul este plin de asemenea observa\ii care, sub o form[adesea ]nveselitoare, ]ntre\in ideea unui metaroman ]n interiorulromanului. Cele mai reu=ite privesc stilul povestitorilor dinnara\iune. Stilul face parte, am v[zut, din portretul personajului.Prezent`nd individul, prozatorul prezint[ ]nainte de orice modullui de a povesti. Aici se vede inteligen\a, aici se reveleaz[ ca-racterul s[u. B[tr`nul ]nv[\[tor Popescu pune ]n istoriile lui despre

224 Eugen Simion
r[zboi un ]n\eles moral. Unul dintre spionii prozatorului (anche-
tatorul particular Gelu Popescu) prinde nuan\a =i-o comunic[:
„Deci, asta era! B[tr`nul vrea s[ povesteasc[ ]n mod coerent. Chiar
atunci c`nd abia a fost trezit dintr-un somn buim[citor de dup[
amiaz[ el vrea ca tot ce spune el s[ aib[ un chichirez, o moral[.”
Subalternul din tren, acela care caut[ mereu pretexte pentru a
povesti vrute =i nevrute, este tipul povestitorului lingu=itor, inte-
resat, o +eherezad[ logoreic[. Nu-i lipsit de abilitate din moment
ce reu=e=te s[-=i \in[ tot timpul ascult[torul (nu altul dec`t direc-
torul s[u) cu gura c[scat[. E un profesionist al inven\iei =i Vale-
riu Cristea vede ]n el ( Fereastra criticului ) un simbol al prozatorului
care se aga\[ =i el de orice am[nunt, oric`t de ]ndep[rtat, pentru
a introduce o istorie, satisf[c`nd astfel gustul unui insa\iabil sul-
tan-cititor. A= vedea mai degrab[ ]n limbutul Subaltern simbolul
povestitorului- kitsch. Un cronicar f[r[ noim[, f[r[ dichis, adic[
f[r[ stil. Sau stilul f[r[ stil. Acela care sporov[ie=te =i aga\[
]nt`mpl[rile ca m[rgelele pe o a\[. Anton Grin\u poveste=te caun infanterist: „Povestea ]nainta pas cu pas, chiar dac[ aproape
fiecare pas putea ]nsemna o surpriz[, iar noi nu reu=eam s-o
urm[rim dec`t prin salturi =i zig-zag-uri. Era sigur, ]ns[, c[ el avea
o adev[rat[ =tiin\[ a provoc[rii acestor salturi.” Stilul este, deci,
omul, omul se identific[, moral =i intelectual, cu stilul de a pune
ordine ]n evenimente =i a le comunica apoi unui public eterogen.
B[tr`nul Grin\u define=te un spa\iu nu dup[ oamenii sau cl[dirile
lui, ci dup[ animalele care ]l populeaz[. Prozatorul este atent =i
la acest aspect =i, hot[r`t s[ spun[ totul cititorului s[u, opre=te
povestirea b[tr`nului ciudat =i face preciz[rile necesare. }n fine,
de la povestitor naratorul trece la povestire. +i povestirea are un
stil, nu numai cel care o spune. Romanele lui Nedelciu (tehnica
este aceea=i =i ]n Tratament fabulatoriu ) discut[, pe fa\[, felul ]n
care se organizeaz[ o povestire =i despre calitatea ei. Afl[m, de
pild[, c[ o povestire nu convinge niciodat[ dac[ este o simpl[
descriere, dac[ nu cuprinde „]nt`mpl[ri atractive =i semnificative”.

225 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Ascult[torii din satul Burle=ti, str`n=i ]n jurul unui cazan cu \uic[,
sunt foarte exigen\i. Ei nu ]nghit orice, cronologia plat[ ]i pli-
ctise=te. Unul dintre naratorii romanului este de fa\[ =i traduce
]n limbajul s[u aceast[ exigen\[. El d[ rela\ii =i despre structura
povestirii. Iat[ una dintre ele: „Nu exist[ o cronologie a lucru-
rilor povestite. }nl[n\uirea lor depinde mai degrab[ de pertinen\a
vocii celui care intervine, de =tiin\a lui de a povesti, de gradarea
povestirii, dar =i de =ocul ini\ial, de obicei anun\at ca fiind vii-
torul =oc a ceea ce se poveste=te.”
Preciz[rile sunt bune pentru c[ ele spun ceva =i despre struc-
tura romanului Zmeura de c`mpie , plin de asemenea note auto-
referen\iale. }nc[ o dat[, un roman ]n care se poveste=te mult =i
se discut[ iar[=i mult despre ceea ce se poveste=te. Povestirile din
interiorul scenariului sunt, de cele mai multe ori, pline cu adev[rat
de ]nt`mpl[ri atractive =i semnificative. Acelea despre r[zboi sau
acelea, foarte numeroase, luate din via\a obi=nuit[. Este uluitor
ce dar are prozatorul de a prezenta semnifica\ia unei scene alt-minteri banal[: pozi\ia oamenilor ]ntr-un autobuz, mi=carea
]nceat[ ]ntr-o sta\ie de autobuz, o lec\ie de istorie =i activitatea
ilicit[ a elevilor Popescu Zare =i Mu=u, intrarea ]ntr-un restau-
rant =i cearta dintre chelnerul refractar =i clientul ]nc[p[\`nat…
Un \[ran sau un fost \[ran apare cu o capr[ ]n Gara de Nord =i,
]ntr-o pagin[ savuroas[, afl[m rostul acestei aventuri. Un profe-
sor vorbe=te despre trecutul ]ndep[rtat =i, ]n acest timp, doi =co-
lari iste\i joac[ „p`inile”. Profesorul ]i prinde, ]ns[ Zare, unul dintre
=colari, scap[ printr-o ]ntrebare care-l las[ f[r[ replic[ pe profe-
sor. +colarul are o idee despre nume =i lucruri =i ideea este prelu-
at[ de profesor =i va forma de aici ]nainte axul cercet[rilor sale…
Exist[, ]n acest carnaval de istorii comentate, ironizate, =i o tem[
tragic[. Aceea care ]nf[\i=eaz[ destinul unor tineri care ]=i caut[
o familie (o identitate, o tradi\ie). Zare Popescu =i prietenul s[u,
Grin\u, se dovedesc a fi fra\i, victimele unei istorii violente =i ab-
surde. Ei vor s[ afle ceva despre tragediile p[rin\ilor =i afl[ un

226 Eugen Simion
num[r de povestiri ]ncurcate despre aceste tragedii. Romanul se
apropie, la acest punct, de tema culpabilit[\ii =i a inocen\ei ]n is-
torie, tratat[ de prozatorii genera\iei ’60.
Exist[, ]n fine, ]n Zmeura de c`mpie =i un roman de dragoste,
cu note voite de senza\ional =i melodram[. Zare se ]ndr[goste=te
fulger[tor, am semnalat deja cazul, de Ana, o caut[, o afl[, apoi
dispare f[r[ explica\ii. Ana, devenit[ ]ntre timp ]nv[\[toare, face
investiga\ii =i, ]n cele din urm[, se d[ruie=te lui Gelu Popescu,
„fratele” (neconfirmat) al lui Zare, apoi ]l alung[. }nv[\[toarea
r[m`ne ]ns[rcinat[ =i povestea ne]ncheiat[. Ne]ncheierea intr[ ]n
strategia prozei lui Mircea Nedelciu. Dac[ destinul eroilor con-
tinu[ ]n via\[, de ce prozatorul s[ se gr[beasc[ s[-l ]nchid[ ]n
nara\iune? Singurul fapt precis este c[ ace=ti tineri f[r[ identi-
tate social[, lovi\i de istorie, afl[ un spa\iu-matrice. E satul Burle=ti,
unde s-au n[scut =i de unde au fost apoi ]ndep[rta\i. Zmeura din
gr[dina b[tr`nului ]nv[\[tor Popescu pare a fi simbolul acestei
reg[siri, toposul copil[riei pierdute, „imaginea cu care ]ncepelumea”.
Proza autoreferen\ial[, ]n varianta lui Mircea Nedelciu, are =i
asemenea accente grave. Jocul ]nceteaz[, ironia se retrage, in-
timidat[, din text. Dar nu pentru mult timp. Dup[ ce a prezentat
destinul lui Zare Popescu, prozatorul se ]ntreab[ dac[ este sau
nu Zare Popescu un personaj verosimil ]n romanul Zmeura de
c`mpie ?! Prilej de a mai lua o dat[ ]n r`s vechiul realism: „S-ar
putea s[ nu fie pentru c[ ]i lipsesc mai multe elemente constitu-
tive, dintre cele care sunt considerate obligatorii. Culoarea ochilor
lui nu este nic[ieri definit[. El nu-=i cunoa=te nici m[car p[rin\ii.
Nici nu vrea s[-i cunoasc[. Este posibil un asemenea personaj?”
}ntrebare, desigur, retoric[. Personajul este verosimil, romanul
Zmeura de c`mpie este viabil estetic =i are mult[ originalitate.
Tratament fabulatoriu ]ncepe cu un lung studiu de sociologie
a textualismului =i despre tendin\a de „mar=andizare” a artei ]n
societatea capitalist[. Nu prea se vede bine rostul acestor specula\ii

227 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
]n fruntea unei opere de fic\iune =i, chiar luate ]n sine, specula\iile
arat[ o optic[ maniheistic[, surprinz[toare la un prozator instru-
it ca Mircea Nedelciu. El vrea s[ justifice, socialmente, textua-
lismul, prezent`ndu-l ca un fenomen de rezisten\[ la ceea ce proza-
torul nume=te „consumism”. Iat[ cum: „Cred c[, la origine, este o
]ncercare a literaturii de a integra mecanismul textual al societ[\ii.
Dac[ societatea capitalist[ ]ncearc[ integrarea artei prin mar=an-
dizare, atunci =i literatura ]ncearc[ integrarea socialului prin tex-
tualizare”… }n acela=i spirit este v[zut =i rostul autoreferen\ialit[\ii:
„Dac[ problema literaturii este aceea de a «face omul», de a par-
ticipa la o larg[ ac\iune de formare a omului nou, atunci st[-
p`nirea a numeroase tehnici narative, autoreferen\ialitatea (]n
felul acestei prefe\e), introducerea testelor =i a conexiunilor in-
verse, piedicile puse lecturii «consumiste» =i ]ncerc[rile de a dota
cititorii cu mijloace adecvate de analiz[, toat[ aceast[ desf[=urare
de for\e auctoriale face parte din procesul de con=tientizare a
particip[rii la nobila ac\iune antropogenetic[.” Dac[ aceste pro-pozi\ii n-au o not[ ironic[, atunci misia literaturii autoreferen\iale
este prea simplist pus[ din aceast[ perspectiv[ sociologic[. Trata-
ment fabulatoriu este romanul unei iluzii =i compara\ia cu Le grand
Maulnes , cartea cea mai citit[ ]n Fran\a ]n acest secol, este po-
trivit[. Eroul lui Alain Fournier caut[ copil[ria pierdut[ =i n-o mai
g[se=te, personajul lui Mircea Nedelciu, meteorologul Luca, a
nimerit odat[ ]ntr-o colonie ciudat[, pe Valea Pl`n=ii, la Conac =i
nici el, nici al\ii n-o mai afl[… Este un vis al personajului, o ne-
bunie, cum cred profesorul Nelu =i medicul Abra=, sau acest para-
dis exist[ =i pentru a-l descoperi trebuie o opera\ie de ini\iere?
Iat[, deocamdat[, scenariul profan al romanului: un meteorolog,
Luca, dup[ ce a lucrat mult timp la o sta\ie izolat[ pe munte, este
repartizat s[ lucreze la Fitotronul din Fuica, un centru sofisticat
de cercetare a plantelor situat ]n apropierea unui mare ora=. P`n[
s[ ajung[ la gazda lui mo= Petru, Meteo Luca r[t[ce=te drumul =i
nimere=te ]ntr-un loc straniu unde o fat[ frumoas[, ]mbr[cat[

228 Eugen Simion
or[=ene=te, p[ze=te oile =i ni=te indivizi =i mai ciuda\i, mul\i din-
tre ei intelectuali, duc o via\[ comunitar[ condus[ dup[ alte legi
dec`t acelea ale vie\ii din afar[. Un fel de falanster ]n care indi-
vizii, odat[ intra\i, ]=i schimb[ numele =i mentalit[\ile. Care este
originea acestei societ[\i secrete, cobor`t[ din c[r\ile utopi=tilor?
E tema de cercetare a unora dintre membrii comunit[\ii. Un fost
anticar studiaz[ via\a „bunicului Marcu” care pare a fi l[sat banii
necesari pentru ]ntemeierea coloniei… Din datele deja descope-
rite, biografia lui Marcu are unele elemente comune cu aceea a
lui… Mateiu Caragiale: copil din flori, c[s[torit cu o boieroaic[
mai mare cu 20 de ani dec`t el, instalat ca un senior la Conacul
pe care l-a ]mpodobit cu desene heraldice etc., =i-a ridicat un steag
verde-auriu cu blazon, simbol al propriet[\ii, vechimii =i al pu-
terii… Cum Mircea Nedelciu s-a n[scut la Fundulea, l`ng[ Sionu,
ne vine s[ credem — c[z`nd =i noi ]n p[catul criticii biografice
— c[ el s-a folosit de marele Matei =i de nebunia lui seniorial[
pentru a face din el un personaj misterios ]ntr-un roman caretrateaz[ ]n chip realistic tema unei utopii.
}ns[ adev[rata intrig[ a romanului se desf[=oar[ ]n afara ace-
stei obsesii. Sau, mai bine zis, utopia este un pretext pentru a stu-
dia moravurile societ[\ii profane. Meteo Luca poveste=te ceea ce
a v[zut la Conac =i nimeni, cu excep\ia lui Mo= Petru Brodeal[ —
care nimerise =i el, ]n tinere\e, „din brodeal[“ ]n acel loc ascuns
(de unde i se trage =i numele) — nimeni, zic, nu-l crede. E declarat
nebun =i trimis discret s[ consulte pe doctorul psihiatru Abra=.
Romanul sentimental ]ncepe propriu-zis cu acest moment.
Luca este un b[rbat atr[g[tor =i pe el pune ochii actri\a Gina-
Felina, so\ia medicului, femeie frumoas[ =i insa\iabil[. Gina se
arat[ interesat[ de pove=tile meteorologului =i este, se pare, sin-
gura care crede ]n existen\a Conacului =i a coloniei… De Luca este
]ndr[gostit[ =i studenta Nati din Fuica =i, pentru ca num[rul ne-
potrivirilor s[ creasc[, Luca iube=te de mul\i ani, f[r[ speran\a de
a o putea lua de so\ie, pe Ula Mierean, fiica unui intransigent

229 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
avocat… O intrig[ sentimental[ complicat[, o iluzie ]n\eleas[ ca
simptomul unei clare deregl[ri mentale, un num[r de indivizi co-
muni (un profesor, pe nume Nelu, mediocru =i invidios, un pictor
ratat, Vio, un doctor ]ncornorat =i, probabil, incompetent profe-
sional, un inginer agronom, Pascu, care viseaz[ s[ scrie proz[, un
alt inginer, Ion Ion, b[utor sincer =i redutabil, o femeie nimfo-
man[ =i sentimental[, Gina-Felina…) care se definesc, moralmente,
]n func\ie de aceast[ utopie. Ei nu cred dec`t ceea ce v[d =i nu
v[d dec`t ceea ce se afl[ ]n sfera existen\ei lor mediocre. Beau,
vorbesc la infinit, se tachineaz[, se ]n=al[ unii pe al\ii (Gina-Feli-
na este o generoas[ ispit[). Utopia ]n care crede, neclintit, Luca
este ]n afara posibilit[\ii lor de ]n\elegere. Singur[, repet, actri\a
pare a avea o mai mare deschidere, ]ns[ lucrurile se complic[, ]n
cazul ei, din pricina disponibilit[\ii ei erotice.
Mai exist[ o categorie de personaje ]n Tratament fabulatoriu ,
cea mai important[, ]n fapt, aceea a povestitorilor, cunoscut[ =i
din c[r\ile anterioare ale lui Mircea Nedelciu. Ei dau culoare pagi-nilor, uneori cam terne, din acest roman demonstrativ. Memora-
bil este, aici, Mo= Petru Brodeal[. El face o cronic[ a satului =i d[
versiunea lui asupra Conacului de la Temenia. Iat[ momentul
colectiviz[rii: „A=a, m[ neic[, hai s[ tr[im! +i s[ vezi ce-i face
copilu’ lu’ bietu Nicul[i\[, vai d[ mama lui! Acu’ s[-ncepuse mai
tare iar c[ s[ s[ termine cu colectivizarea. Io, ca tot omu’, m-am
mai dat p[ dup[ cas[, mai luai calea p[ g`rl[-ncolo, p`n’stuf sau
p[ ghea\[ c[ era iarn[, tot s[ nu m[ ]nt`lnesc cu ei, da’ p`n’ la
urm[ m-am ]nscris, c[ de, ce era s[ fac? +i io n-aveam nici p[m`nt
a=a mult, nici vite, dac[ n-am avut nici copii, c-a=a fu s[ fie, de,
nu pierdeam io mare lucru. D[ prima dat[, c`nd cu ]ntov[r[=irile,
nu m[ dusesem, da’ acu’ am zis c[ hai. M-am ]nscris chiar la Te-
menia, d[=i nu vrea nimeni c[ d[ c`nd ]i prinsese p[ =napanii [ia
atunci cu furtu’ d`n avutu’ ob=tesc s[-ncetase =i investi\ia d[ la
Valea Pl`n=ii, nu mai avea oamenii ]ncredere, =tii? Da’ m-am ]n-
scris, n-am creat probleme”.

230 Eugen Simion
Tratament fabulatoriu cuprinde, ]n rest, obi=nuitul scenariu al
prozei lui Mircea Nedelciu, cu al\i actori, bine]n\eles: fragmente
dintr-un roman epistolar (scrisorile lui Luca c[tre Ula, scrisorile
Ginei c[tre Luca), momente de suspans (invidiosul profesor Nelu
fur[ scrisorile Ginei =i le duce so\ului, dar Gina-Felina =tie s[ ias[
din ]ncurc[tur[), o intrig[ poli\ieneasc[ (Ula =i tat[l ei dispar =i
Luca este suspectat de crim[), nota\ii despre via\a indivizilor ]n
obsedantul deceniu (istoria lui Neculai Fiston) =i, ]n fine, ]n sce-
nariul romanului intr[, cum era de prev[zut, =i ]nsemn[rile au-
torului care scrie romanul Tratament fabulatoriu . El vorbe=te de
„condi\ia tragic[ a auctorialit[\ii”, d[ un dic\ionar al personaje-
lor, introduce un jurnal al prozatorului care, izolat ]ntr-un or[=el
lini=tit, retranscrie romanul =i se ]ntreab[ dac[ trebuie s[ g`n-
deasc[ sau nu ]n locul personajului s[u.
Romanul lui Nedelciu cuprinde =i fic\iunea personajului care
scrie romanul care tocmai se desf[=oar[ sub ochii cititorului (o
fic\iune devenit[ cli=eu ]n metaromanul rom`nesc, ]ndeosebi ]nacela al „t`rgovi=tenilor”). Cel care scrie, din perspectiv[ profan[,
istoria lui Meteo Luca este inginerul agronom Pascu… O misti-
fica\ie asupra c[reia autorul ]=i avertizeaz[ cititorul. Romanul se
]ncheie cu o scen[ ]n stil Mircea Eliade (un posibil model pentru
Mircea Nedelciu ]n aceast[ carte): grupul condus de Gina-Felina
caut[ s[ descopere Conacul de pe Valea Pl`n=ii =i s[ verifice, ast-
fel, „nebunia” lui Luca. Nu descoper[, bine]n\eles, nimic =i mo-
mentul ]n care ei se ]ntorc ]n spa\iul lor (profan, civilizat), mor\i
de oboseal[, zdren\ui\i, irita\i este bine prins ]n nara\iune. Uto-
pia este, pentru ei, o nebunie, un p[cat al spiritului. Mircea Nedel-
ciu a ]nv[\at bine lec\ia prozei mitice, de la Eliade =i al\i proza-
tori moderni (Hesse, Ernst Jünger) =i anume aceea c[ neobi=nuitul,
utopicul, fantasticul, pe scurt, miticul trebuie tratat cu mijloacele
realismului =i privit din perspectiva istoricului. Descrip\ia colo-
niei de la Conac este admirabil[ =i las[ acea impresie de mister
pierdut la grani\a dintre posibil =i probabil. Comunitatea de pe

231 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Valea Pl`n=ii este, poate, o reverie a personajului, simbolul — ]n
mod cert — al unui paradis ]ntrez[rit (]n imagina\ie, ]n lumea
realului?) =i pierdut. C[ci condi\ia oric[rui paradis este s[ fie pier-
dut =i c[utat.
F[r[ a avea profunzimea =i originalitatea romanului anterior,
Tratament fabulatoriu este un roman notabil (unele pagini sunt
remarcabile, acelea, de pild[, ]n care prozatorul acesta cu ure-
chea fin[ =i ochiul ager observ[ =i ]nregistreaz[ culorile, mi=carea
=i limbajul mediilor pestri\e) =i arat[ posibilitatea lui Mircea Nedel-
ciu de a deschide proza textualist[ spre domeniul parabolicului
=i al miticului. N-ar fi exclus ca, ]ntr-o zi, acest excep\ional proza-
tor s[ scrie o nuvel[ sau un roman fantastic, \in`nd seama de
faptul c[ nara\iunea fantastic[ modern[ se bizuie pe intui\ia spi-
ritului realist =i pe subtilitatea dialecticii lui.

232 Eugen Simion
Mircea C{RT{RESCU
Dup[ 20 de ani de la debutul lui Nichita St[nescu ( Sensul iu-
birii, 1960) apare volumul Faruri, vitrine, fotografii de Mircea
C[rt[rescu (n. 1955), liderul noii genera\ii de poe\i. Un adoles-
cent sub\ire, cu o fa\[ tragic[, timid, t[cut, nelipsit spre sf`r=itul
anilor ’70 =i ]nceputul anilor ’80 de la reuniunile cercurilor lite-
rare studen\e=ti. C`nd se decide s[ vorbeasc[, adolescentul timid,
care ]ntre timp =i-a l[sat o neconving[toare musta\[ galic[, spune
lucruri profunde. Spiritul lui este p[trunz[tor =i capacitatea lui
de a vedea esen\ialul ]ntr-o problem[ literar[ controversat[ este
remarcabil[. Crede ]n ceea ce face =i are o pasiune aproape mis-
tic[ pentru literatur[. Mircea C[rt[rescu g`nde=te poezia t`n[r[,
s-a v[zut, ]n func\ie de conceptele de realism, biografism =i post-
modernitate . Ochiul liric trebuie s[ fie ]n stare s[ vad[ „concrete\ea
infinitezimal[“ a obiectului, poezia s[ arate o „]nalt[ fidelitate fa\[
CUPRINS

233 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
de referent, de lumea real[“, s[ spun[ totul, de la ac la soare,
]ntr-un limbaj limpede =i precis ( Realismul poeziei tinere , „Rom`nia
literar[“, 23. IV . 1987). Poeziei impersonale, abstracte, ]nchis[ ]nsine, specific[ modernismului, ]i ia locul alta implicat[ ]n existen\a
individului =i ]n existen\a (realitatea) din afara lui: „Poezia biogra-
fic[ este punctul cel mai ]ndep[rtat teoretic de modernism al post-modernismului poetic. Este o poezie profund subiectiv[. Cel maiimportant efect din cadrul acestei poezii este efectul de sincer-itate. Limbajul, feti=izat ]n modernism, tinde s[ devin[ transparent,f[r[ tropi, prozaic. Recuzita este realist[, chiar hiperrealist[, locul
=i timpul poeziei fiind aici =i acum. Ce simt, ce v[d, ce g`ndesc ]n
]mprejur[rile obi=nuite ale vie\ii mele de om obi=nuit formeaz[con\inutul poeziei, care devine preponderent ca importan\[ fa\[de form[. Personajul sunt eu, f[r[ masc[, miz`nd nu pe v[lurilestilistice, ci pe ce este cu adev[rat interesant (dac[ este ceva) ]npersonalitatea mea. Pare u=or de scris o astfel de poezie. }n realita-
te, dificult[\ile sunt deosebit de mari. Pentru c[ sinceritatea nu e
totuna cu efectul de sinceritate, pentru ob\inerea c[ruia e nevoiede un rafinament extrem. }n plus, poetul biografist va mai fi ]nc[mult[ vreme acuzat de prozaism =i de promovarea unei estetici aderizoriului. Dar impresia de prospe\ime, sentimentul c[ nimeninu ]ncearc[ s[-\i v`nd[ vorbe goale, satisfac\ia c[ \i se vorbe=te
ca unui egal, impresia c[ \i-a spus ceva un om care a avut cu
adev[rat ceva de spus, toate acestea pot fi legate de un poembiografist reu=it mai mult dec`t de orice fel de poem din istoriapoeziei. Poezia nu se mai ru=ineaz[ de g`ndurile =i emo\iile strictpersonale, netipice, neestetice, ale poetului, dimpotriv[, g[se=te aici
un mare filon de mult necercetat, ca o min[ p[r[sit[.” ( Ce este bio-
grofismul ? „Amfiteatru”, 6/1987.)
Ce se observ[ ]nainte de orice ]n Faruri, vitrine, fotografii este
num[rul mare de obiecte, varietatea ritmurilor =i a stilurilor li-rice, trecerea de la am[nuntul biografic la marile simboluri cos-mice. Poetul p[r[se=te, cu adev[rat, stilul ]nalt propriu poemului
modernist, dar nu p[r[se=te de tot temele =i ambi\iile modernit[\ii,

234 Eugen Simion
]n primul r`nd explica\ia orfic[ a lumii. Faptul se vede mai ales
]n primul ciclu al c[r\ii ( “C[derea” ), g`ndit ]n stilul viziunilor ro-
mantice. Un poem de cunoa=tere care ]ncepe, surprinz[tor, printr-o
invoca\ie c[tre muz[ (“Lyr[ de aur, pulseaz[ din aripi / p`n[-mi
]nchei acest c`nt”), o parodie, evident, a stilului solemn, =i se
]ncheie ]ntr-o not[ demitizant[ (“Toamna s-a c[r[b[nit, dracu s-oia/=i nu mai putem s[ mergem la o bere”), un refuz, ]n fapt, de apune ordine ]n lumea din afar[, o viziune a destr[m[rii, a c[derii]n noroiul realului. Poemul are =apte p[r\i (c`nturi) =i ele suge-reaz[ aventura spiritului poetic „spre limita lucrurilor”. }n aceast[
experien\[, spiritul ]nt`lne=te marile teme (increatul, geneza),
marele =i micul univers, sublimul =i derizoriul din spectacolul re-alului =i le trece, pe toate, ]ntr-un poem care amestec[ ]ntr-unmod surprinz[tor cosmogoniile =i sociogoniile romantice cunota\iile biografice ]n stil demitizant =i sarcastic. Ochiul se des-chide eminescian spre marele univers (“O spa\iu, suprem[ reali-
tate”) =i descoper[ infinitatea lucrurilor (“toate lucrurile cu toate
am[nuntele lor”), infinitatea fe\elor, „tragica trecere” a fe\ei ]n
obiect, a imanentului ]n imanent … Poezia de cunoa=tere nu
]nainteaz[ sistematic =i nu propune o imagine coerent[, unitar[a lumii. Poemul se fragmenteaz[, simbolurile (“pas[rea cu dou[dimensiuni”, „urechea lui Dionis”, clopotele care pulseaz[ etc.)
se pierd ]n lumea feeric[ a obiectelor, iar obiectele stau de vorb[,
]n discursul liric al lui Mircea C[rt[rescu, cu Mondrian, Bruegel,Cranach =i Munch… Clar[ =i extraordinar[ este sensibilitatea lareal. O lume de obiecte proliferante, un peisaj polimorf v[zut de
un ochi halucinant =i livresc:
„C`mpii =i p[=uni ]ntinse p`n[ la hotarul m[rilor
tulpini ierboase l`ng[ tulpini
dealuri asemenea cailor crup[ l`ng[ crup[delte =i viroage unde cresc salc`mii =i arinii
]n[l\imile mici care sunt patria stejarului
p[durile ]ntortocheate de coniferemla=tinile unde nu deosebe=ti broa=tele de m[tasea-broa=tei

235 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
viul de putred
mirosurile excitante ale s`ngelui verde
fosile create de influen\a a=trilor ]n straturile ad`ncipelinul dezbr[c`ndu-=i cu pudoare rochiile
pe sub b[ncile parcului
oda somnului vie\ii intonat[ de boreu ]n p[duricojile fructului cr[p`nd ]n suflul seminal
c[rnoasele frunze ]n ciclul foliar
dispuse-n spirale de c`te =asefrunza pigmentat[ din care po\i stoarce lumina
alga, aceast[ fregat[ ie=it[ dintr-un ou
scoar\a =i nervurileflorile androgine precum centaurii =i noaptea:
hyacintul =i crinul, vioreaua =i br`ndu=a petrarchizant[
pl[p`nde scenarii de clorofil[interferen\[ =i zbor ]ntre piatr[ =i carne
\esuturi =i celule verzi =i trunchiuri ]n care t[cerea
graveaz[ ineleinsectele verzi, trilul, raza =i t[ietura
frunzi=ul uscat, putregaiul lunar ce anun\[ talan\ii
vegeta\ie, vis aerian al mor\ilor r`ncezico=mar al prismelor descrise de arip[ =i v`nt
labirint =i minotaur deodat[…”
Livresc? E un fel de a numi acest stil poetic incisiv intelectual,
direct, suplu =i, totodat[, viguros. Referin\ele vin de la sine ]n ver-
sul care nu se sfie=te s[ numeasc[ o floare ( br`ndu=[ ) cu un atribut
din sfera literaturii ( petrarchizant[ ) =i s[ schimbe radical compo-
zi\ia imaginii (“calcar atomizat al solitudinii”), dup[ modelul avan-
gardei. Poemul ]=i rupe apoi ritmul expozitiv =i acumulativ, caut[
muzica versului solemn barbian, cu vorbe incantatorii ]ntr-un sce-
nariu liric misterios:
„Infrastructur[, cor de vopsele =i reflex,
moloz de gu=teri, straniu imbroglio de hidre,
corol[ de landouri din care far[ sexies gu=teri, ca nisipul s[lbatic din clepsidre

236 Eugen Simion
schelet cu mu=chi de larve =i piele de trireme
ferindu-se de a=tri cu scuturi de fotoni,
hanap de aur verde ]ncovoiat de geme,trohei mixta\i cu fiere ]n f[lci de histrioni,
incendiu de coloane rostrale =i de alge,
o mare, o moned[ de purpur[ tu e=ti.astralii se coboar[ ]n coamele analge
c`nd ies fenicopterii din horbot[ de pe=ti.”
C[derea lui Mircea C[rt[rescu prefigureaz[, ]n fapt, c[derea
poetului ]n real, descoperirea lumii din afar[, na=terea poeziei
v[zut[ ca o crea\ie a lumii. Spiritul vrea s[ cuprind[ necuprinsul
=i, totodat[, s[ inspecteze universul interior, zona sim\urilor (“ra-
zele sim\ului intern”), marile =i micile „indiscre\ii” ale materiei.
Un program ambi\ios, o viziune a totului pe care Mircea C[rt[rescu
o ]mpiedic[, totu=i, s[ se constituie pentru c[ fragmenteaz[ sce-
nariul =i introduce comentarii subiective, scene din afar[, prinde
o imagine =i o dezvolt[, p[r[sind tema ini\ial[. „Nu mai e timp
pentru marile cuget[ri”, noteaz[ el ]n C`ntul al Vl-lea, neg`nd
propriul proiect liric. O viziune neagr[, un moment de refuz to-
tal, o ne]ncredere ]n puterea spiritului de a prinde ]n\elesul lu-
mii. Poemul ]nregistreaz[ =i asemenea clipe ]n care subiectul se
arat[ sc`rbit de obiectul s[u =i toate miturile mari ale liricii se
pr[bu=esc. C[l[toria spre „limita lucrurilor” este =i o c[l[torie spre
limita spiritului =i spre limitele (posibilit[\ile) poemului de a expri-
ma toate acestea. Romanticii sufer[ de sentimentul incompletitu-
dinii, poetul postmodern sufer[, ]n primul r`nd, de sentimentul
degrad[rii arhetipurilor =i pune ]n discu\ie ]ns[=i posibilitatea po-
emului de a cuprinde incompletitudinea :
„din cuv`nt a r[mas numai ideograma
al c[rei ]n\eles s-a uitat.
apatitul, malahitul =i turmalina=i actinotul verde ca ma\ele aspidei
g`ndire ]mpietrit[, progerie
iubitoare de soare, necunosc[toare de soare

237 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
sunt casele viermelui erou.
carne, te desfid s[ mai m`ng`i.
melancolie, te desfid s[ mai arzi. =i nu neantul va fi haina voastr[
ci r[cnetul de javr[ =i scheletul,
satele pustiitede patru ]mpl[to=a\i cavaleri.”
=i, dup[ un fragment despre proliferarea amorfului, hilarului, in-
troduce ]n poem un blestem ( o afurisenie ) care este, de fapt, o
prelucrare dup[ Laurence Sterne. Alegerea se explic[ prin num[rulmare de obiecte: o veritabil[ be\ie a concretului, o fantezie inge-nioas[ =i ironic[ a r[ului cobor`t ]n trup, o imagine, ]n fine, aprolifer[rii (]nc[ una) care completeaz[ viziunea acestei lumibrowneene.
Dup[ acest acord (cu temele vechii poezii, dar nu =i ]n stilul
ei), Mircea C[rt[rescu ]=i desf[=oar[ lirismul pe planuri multiple,cu imprevizibile schimb[ri de ton. O poezie a amplitudinii, persi-flant[, cu versuri memorabile, ie=ite din m`na unui extraordinarpoet de atelier, cu altele pur eseistice, provocatoare, luate dinc[r\ile de fizic[ sau direct din limbajul str[zii. Este greu de preci-zat care este tema predilect[ a acestor poeme at`t de personale.Melancolie ]n labirint? (labirintul realului, bine]n\eles). Par-curgerea „traseului browneean”? (frenezia diviziunii, complexi-tatea lumii materiale). Feeria =i teroarea lucrurilor? (“tortura vi-olent[ a presiunii lucrurilor care exist[“) =i, ]nc[ o dat[, fervoarea,melancolia spiritului care nu ajunge s[ le cuprind[ =i s[ le]n\eleag[? Oroarea de kitsch, senza\ia insuportabil[ de misti-fica\ie? (“]ngerii frumuse\ii se mi=c[ ac\iona\i de penduluri =imotoare cu tuburi”). Ce este sigur este c[ ]n poem continu[ s[p[trund[ masiv imaginile-obiecte (s[ le spunem altfel) =i mai pu\in,
cum se ]nt`mpl[ ]n poemul tradi\ional, imaginile-simboluri sau
imaginile-mituri . Unele sunt construite ]n stilul vechii avangarde
(iat[ stilul Voronca: „portjartierul nop\ii”), altele vin ]n poem ]n

238 Eugen Simion
alt[ combina\ie. Impresia la lectur[ este de mirific[ inflorescen\[ ,
de amestec uria= de lumi =i, ]nc[ o dat[, de frenezie a diviziunii .
Inflorescen\a, amestecul, diviziunea lumii din afar[ sau mobilitateaochiului, impacien\a spiritului liric ]n fa\a acestui spectacol?
Oricum, pentru Mircea C[rt[rescu realul exist[. Exist[ =i spi-
ritul poetic care vrea s[-=i asume totul (o no\iune care pentru Mir-
cea C[rt[rescu are un ]n\eles special). Totul ]nseamn[, ]ntre al-tele, ceea ce se las[ cuprins, m[surat =i judecat de un spirit t`n[rf[r[ complexe, impavid =i lipsit (acest fapt trebuie subliniat) desuperbia, orgoliul romantic. Nu are nici sim\ul transcenden\ei,propriu poetului expresionist. Nici pe acela demolator, ostil al po-etului de avangard[ (vechea avangard[). Pentru poetul postmo-dernist care este Mircea C[rt[rescu universul din afar[ — repet —exist[. +i ]n labirintele lui exist[, ]mbr[cat „]n lumina de cuar\ amelancolici”, un poet care vede enorm =i judec[ repede, se joac[,inventeaz[ concepte =i pune l`ng[ ele vorbele colorate ale str[zii(“gagicu\o”), trec`nd de la ek-staz[, aleph, eidetic la universul
larvelor =i, de aici, la faptele inepuizabile ale cotidianului. Mir-cea C[rt[rescu este, indiscutabil, un poet al ora=ului =i \ara lui
imaginar[ se ]ntinde de la Pia\a Obor la Universitate =i la Aleea
Circului. Este inimaginabil c`t de multe ]nt`mpl[ri, lucruri,institu\ii, drame, reverii pot intra ]n acest perimetru. O „retin[elastic[ =i sensibil[“ le ]nregistreaz[ o dat[, de dou[, de nou[zeci=i nou[ de ori =i le aduce ]ntr-o confesiune care cunoa=te toatest[rile lirice, de la elegie la pamflet. C[rt[rescu este mai ales unpoet al ochiului. Ezit s[ spun un poet vizual, pentru c[ el nu cul-tiv[ culoarea (picturalul). Culoarea este un efect indirect al spec-taculoasei acumul[ri de lucruri. Numai Leonid Dimov (poetul celmai apropiat, dintre rom`ni, de Mircea C[rt[rescu) mai are ]npoezia noastr[ aceast[ extraordinar[ imagina\ie a lumii materi-ale =i un vocabular a=a de bogat. Autorul Farurilor, vitrinelor, fo-
tografiilor ]=i dep[=e=te, ]n orice caz, modelul. Poemul lui dezvolt[

239 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
o reverie mai apropiat[ de lucruri, mai percutant[, de o agresivi-
tate st[p`nit[. Nota acut intelectual[ ia locul barocului lene=, iro-
nia rece se substituie umorului ]ng[duitor din poemele dimovi-
ene fascinate de b`lciul lumii. Un fragment din Eros =i anteros : o
imagine a r[t[cirii ]n labirintul cotidianului, a imersiunii , cum zice
poetul, ]n apa otr[vit[ a verii:
„…iar sus, pe p[m`nt imaginea noastr[ se contura
]n cetatea mnemosinei, eleutherea: se auzea numai pocnetul metalic al
pistoanelor
]mping`nd ora=ul ]n frunze; =i r[scu\i deasupra cizmelor blugii t[i
]i purta imaginea ta, aruncat[ peste vertebre =i s`ni =i artere str[ineastrele nu ne recuno=teau, eram doar imagini tr[ind ]ntr-un aer de iarb[
printre conuri =i bastona=e cu care prim[vara ne spiona
dar aici ]n ad`nc apele noastre freatice purtau r[d[cini =i acorduride chitar[ rece, aici undele c[rnii noastre se amestecau cu frunze
prelungi
aici visam ]n comun amestecuri fulminante =i cochilii…l`ng[ ar\ari =i corni cu flori galbene, pe paji=tea plin[ de b[nu\ei =i
br`ndu=e c`t noi de ]nalte
]ntre eros =i thanatos, r[t[ci\i ]n labirintul tramvaielor,
ascult`nd resacul mor\ilor ]n vitrine de libr[rii =i anticariateprivind cum copacii iau drumul norilor, cum m`inile iau drumul buzelor
ne destr[m[m, trecem unul ]n altul, ]ncerc[m =i ]ncerc[m felul de a iubi
al salamandrei ]n mijlocul fl[c[rii
felul libelulei de-a ezita, iar omenescul din noi
s-a contopit cu fenomenele optice prezente peste tot ]n prim[var[,
c[ci noi am crezut, =i cu viscere str[vezii, inutile, sterile,noroi versatil, ne echip[m ]n t[cere,
pentru o nebuneasc[ imersiune ]n apa de dubloni =i cianur[ a verii.”
De aici =i din celelalte poeme se vede c[ pentru Mircea C[r-
t[rescu frumosul este contingent , spre deosebire de Ion Barbu (=i,
dup[ el, de poe\ii genera\iei ’60) care recomand[ frumosul ne-
contingent , adic[ purificat, abstractizat, adus la m[sura concepte-
lor. Poemul p[r[se=te marile abstrac\iuni, p[r[se=te =i tonul ora-
cular, viziunea bogomilic[, obsesia arhetipurilor =i fantasmele

240 Eugen Simion
transcenden\ei prezente ]n lirica genera\iei anterioare. O schim-
bare, evident, de modele, de stil, de poetic[. Mircea C[rt[rescu
redescoper[ oricum frumosul contingent , lumea concretului,
rezervele inepuizabile de lirism ale cotidianului. El nu ezit[ s[
duc[ poemul ]n cofet[ria „Minerva” =i s[ relateze despre discu\ia
pe care o are, la un pahar de suc de ananas, cu o „gagicu\[“
promi\[toare: „la cofet[ria minerva sorbea din sucul de ananas =i
m`nca ]nghe\at[ cu buc[\i mici de banan[ / discu\ia ]nghe\a pa-
harele =i cupele de cositor ]n cuburi, ]n sfere, / lingvistic[ =i amoruri
perverse, c`=tig[tori ai olimpiadei / interna\ionale de fizic[
sinucig`ndu-se de singur[tate etc., / scaunele de nuiele trosnind
de insectele neotomiste ale sf`r=itului de mai / tiepolo m`njindu-=i
labele cu acetat de nitril, =terg`ndu-se pe un prosop chinezesc, /
=i mercedesuri negre trec`nd cu o nunt[… / fericit ]n jacheta sa
schizoid[ el o privea: phryne ]nnod`ndu-=i ]n inele flamingii /
copeic[, b[ncu\[, pi\ul[ ]ntr-un buzunar semidoct, / r`s al pisicii
din cheshire tol[nit[ pe canapea, ]ntins[ lene=[ pe canapea /printre portocale carola profiteroluri ]not`nd ]n pozi\ia de fetus a
nurcii / r`njind cele mai frumoase dintre mor\i. / ah, loc =i timp
de-am avea, loc =i timp, / sfiala ta n-ar fi a=a vinovat[ / te-a= iubi
]nc[ de la potop /=i tu ai refuza p`n[ la venirea iudeilor / =i te-a=
iubi iar[=i p`n[ ]n rena=tere =i ai refuza p`n[ ]n la belle epoque /
sprijinindu-\i arcada de um[rul meu ventriloc…” sau s[ plaseze
discursul erotic ]ntr-un discurs cultural mai larg, ]ns`ngerat de
nume ilustre =i de propozi\ii vesele, „haioase”, ]n jargonul studen-
\imii actuale:
„]naintezi fantomatic spre capul retezat, pe tipsie, al lui densusianu
eu te urmam prin marmura erodat[ de e=apamente, lins[ de genera\ii,
rase de ilumina\i, popoare acustice
joyce, dante, canetti dansau ]n carnea min\ii mele giga =i pan\arola
pitarul hristache vorbea cu bocceaua de lucruri intre\in`ndu-l pe
kawabata
asupra teoriei pleroamelor, pantocratorul, sophia, gelatino=ii serafi

241 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
care au c[zut curenta\i la generatorul divin,
plotin =i san-antonio l`ng[ statuia lui eminescu r`njeau citindu-i pe
dos toievski tradus ]n ruse=te
alfred nobel se pl`ngea de psoriazis =i de o singur[tate congenital[
iar c[rt[rescu iar benn iar ibsen iar marine iar tu fu iar.”
Poemul din Mircea C[rt[rescu este o imens[ burt[ de balen[,
el cuprinde totul =i vrea s[ mistuie totul: tot ceea ce ochiul prinde
=i mintea imagineaz[. Impresia este de preaplin, de materii ex-
plozive, de amestec aiuritor de universuri =i de pl[cerea spiritu-
lui de a ]nregistra acest vacarm de obiecte. Ironie? Ironia este
mereu prezent[ =i, ]n cuprinsul unui poem ( Cuirasatul Tod ), Mir-
cea C[rt[rescu g[se=te prilejul s[ vorbeasc[ de valoarea ei seda-
tiv[. Comentarea mijloacelor lirice intr[ ]n poetica postmodernist[.
Poemul judec[ nu numai lumea din afar[, se judec[ =i pe sine:
„oricum, ironia este un sedativ cu o serie ]ntreag[ de efecte secundare
de care nici nu te-ai g`ndi s[ uzezi dac[ nu ar fi o necesitate vital[ […]
poemul acesta e o noptier[ ticsit[ de flacoane, casete, fiole, pastile
de sticle maro, verzui, ]n\esat[ de vase
cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulce\uri de cire=e=i de nuci verzi.”
Mircea C[rt[rescu public[ ]n prima lui carte =i dou[sprezece
Georgice ]n stil parodic. Temele =i viziunile agreste din poezia mai
veche (Alecsandri, Co=buc, Pillat) sunt reformulate din unghi iro-
nic. }n spa\iul patriarhal p[trund masiv elementele noii civiliza\ii
=i, odat[ cu ele, kitschul =i manierele mahalalei. |[ranul mioritic
st[ la bodeg[ sau se uit[ la televizor sau cite=te din greu o revist[
cu desene animate sau se duce la cinematograf s[ vad[ un docu-
mentar despre agricultur[. Parodie, fantezie ironic[, amestec in-
genios de universuri, civiliza\ii, limbaje, elemente de absurd =i,
]nc[ o dat[, ironizarea subtil[ a absurdului suprarealist =i a mesi-
anismului poporanist — iat[ ce se poate desprinde din aceste in-
teligente, tinere=ti parafraze pe teme rustice. Spiritul parodic, bine
hr[nit de lecturi, nu acoper[, totu=i, sensul grav al reflec\iei. Iat[

242 Eugen Simion
o reluare, din perspectiva enun\at[ mai ]nainte, a simbolului
arghezian din De-a v-a\i ascuns :
„\[ranul de c`nd cu electrificarea
]n\elege cum stau lucrurile pe planet[se indigneaz[ gra\ios ]n mijlocul pogoanelor salede situa\ia din cipru =i libanp`nde=te sateli\ii =i le smulgeaparatura electronic[ b[
plozilor nu uita\i bateriile solare
s[ ne-nc[lzim la chindie conserva de fasolecu c`rn[ciori produs[ la fete=tib[ da\i ]n c`ini lumea e mic[b[ cu gerovital se duc ridurile c[-n palm[hai da\i-i zor cu porumbul ca eu m[ duc
pu\in pe lumea cealalt[ adic[ a treia
=i ultima fe\ii meidragii mei copchiii mei ce s[-i facia=a e jocul
arz[-l-ar focul.”
sau, ]ntr-un limbaj liric mai acut, cu elemente de umor, o ima-
gine a tradi\ionalei tihne c`mpene=ti:
„o tytire ce fericit e=ti sub umbra fagului
ascult`nd c`ntecul greierilor =i al lui ioan alexandrupe c`nd \[ranul eminamente agricol cite=tedin greu o revist[ de benzi desenateg[sit[ sub brazda fertil[; […]
din ceruri c. sterez`mbe=te duios combina gospod[riei
deservit[ de un t`n[r ]n combinezon
]l calc[ pe nervi pe \[ran =i-i de=ir[sistemul nervos vegetativ =i parasimpaticmarele dorsal =i insulele minorca]nc`t din \[ran r[m`ne p`n[ acas[doar buletinul cu poza color
superproduc\ie anglo-franco-italian[
e film cu r[zboi zice nevasta=i se ]ntoarce pe partea cealalt[.”

243 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
}n Poeme de amor (1985) Mircea C[rt[rescu dezvolt[ acest stil
colocvial =i parodic, mai amestec[ o dat[ limbajele poeziei (de lacel c[rtur[resc la limbajul plin de oralit[\ile iu\i, muntene=ti allui Geo Dumitrescu) =i fixeaz[ viziunea sa erotic[ pe fundalul unuiBucure=ti fabulos, plin de aromele =i culorile Levantului =i sufo-cat de obiecte. Distan\a de iatacul lui Conachi =i de codrul emi-
nescian (spa\iul somniei ) este enorm[. Erosul lui Mircea C[rt[rescu
se distan\eaz[ =i de imaginea blagian[: iubirea ca iscodire, ca rostal firii, tain[ ]ntr-un univers de miracole nedeslu=ite. Este, maidegrab[, ]n linia lui Anton Pann =i Arghezi =i foarte aproape despectacolul erotic propus de Dimov. Iubirea este o boal[ ]nvins[,femeia este o muz[ plin[ de p[cate, sublim[ =i infidel[, o „fuf[“
]n care tr[ie=te o zei\[ sau invers. Poemul se mi=c[ ]ntre adora\ie
=i ironia adora\iei, dar contesta\ia nu ia forma grav metafizic[ ageniului nemul\umit de contingent. Poetul tr[ie=te ]n contingent=i feminitatea nu este dec`t o ]ntrupare a contingentului. +i apoidecorurile iubirii. Ele nu au nimic, ]n Poeme de amor , din grandoarea
cosmic[ a erosului romantic: „dragostea mea str[nut[ pe mor-
manul de cioburi de la sticlele de vin prost =i ulei”. Peisajul urban
impur este, ]nainte de orice, populat de obiecte, extrem de multeobiecte. }ndr[gosti\ii se v[d la cofet[ria Garofi\a sau la MonteCarlo, se plimb[ pe strada Taras +evcenko, pe l`ng[ Liceul Can-temir, ajung pe Doroban\i, apoi la Pia\a Obor, fumeaz[ gauloise=i beau black & gold la Negoiul sau la Majestic, iau ma=ina 109 =i
coboar[ ]n nu =tiu ce cartier bucure=tean, ]ndr[gostitul zice „chera
mu” =i „las[-m[ s[ ]\i ]mbr[\i=ez metabolismul”, Clementina seghemuie=te sub pianin[ =i r[spunde ]n limba felin[: „sunt o m`zg[=i-o n[zbr`zg[ / sunt un mah[r =i-un colab[r”, iar t`n[rul b[rbat
se jeluie ]n ritmurile (pref[cute) ale c`ntecului de mahala:
„ah clementin[, uf clementin[
\i-am dat toat[ dragostea mea.
la patru diminea\a ora=ul p[rea zg`riat ]n halva
iar =inele p[reau imprimate ]ntr-un fel de =erbet

244 Eugen Simion
=i foarte ]ncet, ah foarte, ah foarte ]ncet
m`na mea peste burnuzul t[u se plimba
la patru diminea\a ]naintai ]mpopo\onat[ =i dulceprin aerul plin de stele =i plutonieri
f[r[ azi, f[r[ ieri,
=i dup[ ce hoin[ream pe strada toamnei=i apoi taras sevcenko pe l`ng[
liceul cantemir gura ta ]ntreba:
— pe cine ai mai iubit?
Mircea C[rt[rescu ]=i face un program din a recicla stilurile
vechi ale liricii erotice (=i programul s[u merge, cel pu\in la acest
punct, ]n sensul postmodernismului), prelu`nd acorduri, formule,
culori din versurile lui Ien[chi\[ V[c[rescu, Bolintineanu, Alec-
sandri… ]ntr-un poem nou care, cu un cap[t al lancei parodiaz[,
iar cu altul re]ntemeiaz[. Parodia nu este la el niciodat[ integral
parodic[. Ceva se salveaz[, r`sul spal[ cocleala versurilor ]mb[-
tr`nite =i roase de timp. }n Duetul , Maimu\oiul (“]n concep\ia au-
torului, acest personaj reprezint[ spiritul de imita\ie al artistului
t`n[r”) suspin[ ]n modul lui Ien[chi\[ V[c[rescu—Conachi, iar
Femeia , obiectul erotic, r[spunde pe m[sur[ ]n limbajul frivol al
epocii, amestec`nd grecismele cu fran\uzismele… Pasti=a este
reu=it[, spiritul liric g[se=te formulele potrivite pentru a re]nvia
un stil al sim\irii =i, desigur, limbajul acestei sim\iri. O reconsti-
tuire din interiorul mecanismului lingvistic, cu efecte poetice care
trec dincolo de simpla imita\ie. Iat[ o copie dup[ un mare model
(Arghezi) f[cut[ de un ucenic n[zdr[van:
„s[ mai m`nii vecia cu glasul meu firav,
s[-\i torn iar hoitu-n rime =i-n picuri de l[ute?
heruvul ce-ad[stase ]n tine e bolnav
pe care ]l z[risem prin carnea ta, =i pute.
o vrabie, cu mii de c[pu=e sub arip[,
ci numai eu, pun`ndu-\i o m`na c[p[t`i
te-ncondeiai sub\ire, te aurii ]n prip[=i-o candel[-\i pusesem, s[-\i ard[ la c[lc`i.”

245 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Surprinz[toare este =i aici verva liric[, extraordinar de bogat
=i variat este vocabularul poemelor. Mircea C[rt[rescu este ne]ntre-
cut ]n a inventa un limbaj cu vocabule vechi =i cuvinte noi, luate
din vorbirea str[zii sau din c[r\ile de chimie, anatomie, electro-
nic[… Acest aspect a fost semnalat de to\i comentatorii s[i. Un pro-
test subtil ]mpotriva unei civiliza\ii a cuvintelor, a logocra\iei? E,
mai degrab[, o pl[cere a inven\iei, o petrecere cu vorbe, o ]ncer-
care a puterilor poemului: poate sau nu poate cuprinde =i purifi-
ca impurul, bizarul, ceea ce este b[l\at =i agramat ]n oralitatea
d`mbovi\ean[, poate suporta limbajele specializate ale a=a-zise-
lor =tiin\e de v`rf? Ironia creatoare =i stilul discu\ionist , disociativ,
eseistic permit ca ]ntr-un poem de dragoste s[ vin[ vorba de hor-
moni, ecluze, ma=ete, bioritmuri, gaze, frucola, pamplezir, brizbriz,
zorzon, cauciucat[ zaraza, depoul, tomberonul, oranjata, aerul frea-
tic, bairamul, harcea-parcea, horinca, gavota, ghiulul, umfl[tura,
surp[tura, de=elarea, noada, =erbetul, fondul de ten, flora intesti-
nal[, trompe, rituri, ace, pliscuri, f[lci, m[sele, formol, cloruri, per-manganat, \ipirig… soarele s[ fie comparat cu „un purcelu=
arz[tor”, cea\a s[ se amorezeze de fumul de la motoarele Diesel,
]ndr[gostitul s[ strige: „bestie, pistruiato, fufo” =i s[ jure pe
„incon=tientul” s[u… Limbajul este uneori mai sever =i ]n poem
p[trund viziunile neoexpresionismului:
„sunt apocalipsul vestit deodat[
de toate tr`mbi\ele \evilor de canalizare, conductelor pentru gaze
c`nd orice floare devine un pearl harbour de viermi=i viermele sco\`nd capul din boaba de strugure
strig[, o, doamne, =oimul t[u vreau s[ fiu,
o, doamne, strig[ viermele, dac[ to\i atomii c[rnii mele s-ar preface-n
lumin[
a= str[fulgera universul =i ]n fine \i-ar vedea vie\uitoarele fa\a
=i m`inile cu degete infinite, pieptul cu milioane de sf`rcuriflac[ra =iroind pe tine ca o sudoare.
m[ zbat ]n gelatina oceanului, ]n \[r`na de cr[ci a p[m`ntului
]n noroiul apusului, ]n untura cl[dirilor

246 Eugen Simion
aprind toate lacurile de pe o emisfer[ ]ntreag[
storc`ndu-mi un r[s[rit de pixuri de aur din inim[.
sunt omul r[sucit din vene =i ma\e =i li\[sunt un pahar de vodc[ ]ns`ngerat[
sunt un blindaj de hoteluri arse din temelie,
mi-am ferecat beregata cu alge, m-am sp[lat cu un banc de p[strugimi-am spart din\ii ]n soare, am locuit ]n femei
mi-am uscat p[rul, dup[ o baie de m[r[cini,
cu ]nvierea lui grunewald, cu r[s[ritul lui caspar david friedricham supt un cocktail molotov din burete…”.
]ns[ nota aspr[, negatoare nu \ine mult, spiritul ludic ]ntoarce
viziunea neagr[ spre comedie, melancolia se strecoar[ prin acest
labirint de ma\e, =ine r[sucite, f[lci de sticl[, cisterne ]nnegrite…
Poemele nu ocolesc, ]n fond, st[rile de gra\ie, singur[t[\ile, mo-
mentele de tandre\e =i chiar disperarea. Discursul ]ndr[gostit al
lui C[rt[rescu este variat, de la nota sarcastic-livresc[, parodic[,
el coboar[ la elegia direct[. La lectur[, sim\im ecouri din Poe =i
din poezia american[ mai nou[. Autorul ]nsu=i citeaz[ ]n poeme
pe Pound, Wallace Stevens, Allen Ginsberg, reproduce limbajul
eroilor lui Caragiale, d[ numele prietenilor s[i =i se adreseaz[ ci-
titorului ]n stil voios =i insolent:
„eu nu am fost ]n arcadia =i pu\in ]mi pas[ de cei care au fost pe acolo
gata, ]mi vine tramvaiul, te-am pupat, pa…
— la revedere, mircea
la revedere, dragii mei domni
la revedere, scumpele mele doamne,
la revedere, pisoilor
la revedere, gagiilor,
la revedere, g`scu\elor
la revedere, nene watmanule
adio, dragoste
adio, dragoste, e toamn[, adio, frumuse\e, circul[ norii, cad precipita\ii.
se construiesc blocuri, adio, via\[, sclipesc vitrineleadio
(ce este o senza\ie? ce iube=te?

247 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
=i dac[ nu iube=te nimic, cum exist[
senza\ia aceasta de progresiv[ uitare, degenerare?).”
Leonid Dimov scria un poem despre ciucurele portocaliu, Mir-
cea C[rt[rescu evoc[ ]ntr-un poem ( Aman\ii =i Moartea ) patul oval
=i cearceaful de satin. Parodierea poeziei de iatac? Dovad[ c[ nu
obiectul conteaz[ ]n poezie, ci ochiul care prive=te obiectul? Au-
torul Poemelor de amor desf[=oar[, oricum, o imagina\ie formi-
dabil[ =i creeaz[ un spectacol liric cu cavalcade romantice =i
senzualit[\i lene=e de alcov:
„\in minte cearceaful t[u str[veziu de satin.
pe el te-ncol[ce=ti acum cu care str[in?abia cobor`t[ din centru =i din toyota
lepezi ie, la=i fot[
=i pe divanul voluptuos, cu =olduri largi de mahon,sub policandrul de vaselin[ cu stropi de neon
dezbraci p`n[ la carne =i piele
sutienul cu g[urele.al[turi, m`\a ta (de sex b[iat)
str`ngea ochii, c[sca botul cu cerul gurii v[rgat […]
din postere, pe peretele de l`ng[ divan,]\i f[cea din buclele ude =i reci donovan
t`r`ndu-=i m`inile cu inele
peste pulpele tele.
degeaba v[-nnoda\i ]n grea voluptate
ochi bej de cea\[, sub\ioare moscate,
c[ci patul oval, cu obrazul de fetru
i-un ]ndopat cronometru.=i mu=c`nd z[bala, izbind crengile din p[durea ]nfrico=at[
zbier`nd prin lumini=uri, forn[ind ]n furtun[
scutur`nd coame de fier ]n cerul de p[cur[cu genunchii de os, cu chi=i\ele ]ncordate,
tropotind prin sate ]n fl[c[ri
rup`nd cu din\ii din st`rvuripref[c`nd ]n a=chii capelele, ]n \[nd[ri =oproanele, spulber`nd z[pada

248 Eugen Simion
stropind cu spuma boturilor c`rciumile =i judec[toriile
patru cai vine\i vor galopa ]n frig =i nenorocire
s`nger`nd prin cr`nguri pustii.
v[ vor g[si ]ntr-o joi dup[mas[
cum ]\i d[deai ]n c[r\i cu vale\ii zoio=i pe p`ntecul de mireas[
magdalen[ lasciv[
vei holba ochii mari =i vei l[tra ca o griv[c[ci ]n oglinda cu ciorapi de m[tas[
r`nji un sfert de maxilar
=i sticli o jum[tate de coas[.”
Temele =i procedeele lirice sunt reluate ]n Totul (1985), cartea
cea mai ambi\ioas[ =i cea mai bun[ pe care a scris-o p`n[ acum
Mircea C[rt[rescu. A ]mplinit 29 de ani =i a ajuns, ne avertizeaz[
chiar el ]ntr-un metapoem ( O zi fericit[ din via\a mea ), la cap[tul
unei experien\e:
„de=i lucrurile sunt stupid de simple
ele m[ atrag, =i m[ fac s[-mi fie ru=ine de felul ]n care tr[iesc
de poezia pe care o scriu
=i s[ m[ tem c[ nu sunt pe calea cea bun[.c`t de mult sens are permanentul efort estetic, ve=nica inven\ie
cu c`t scrii mai bine e=ti privit cu mai mult[ r[ceal[
=i e=ti izolat tot mai mult
=i nu ai nimic ]n afara pl[cerii intranzitive de a scrie
c[ci ambi\ia de a intra ]n istoria literaturii este o imbecilitateiar a crea imagini… voronca din perioada t`rzie
spunea despre imaginile sale: ]mi mai amintesc
c`teva, dar la ce bun?…
a= vrea s[ uit
tot ce =tiu despre poezie =i s[ scriu altfel
cu creierul sensibil ca pielea de pe degetele orbilor.
nu po\i schimba poeziacontinu`nd cu imaginea =i metafora:
obose=ti, te sc`rbe=ti de at`ta incomunicare.

249 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
televizorul, pieptenele, vitrinele, telefonul —
iat[ poe\i mult mai buni
care, dac[ nu pot face o eprubet[ cu tentaculeun cimitir ]n capot, frunz[rind pe divan o uzin[
pot ]n schimb face ca fiin\a uman[ /…/”.
O criz[ de identitate, voin\a de a ]nnoi poezia ]nainte ca ea s[
se fixeze ]ntr-o formul[ repetitiv[?…P`n[ s[ vedem noua orien-
tare, s[ citim poemele acestea confesive care amestec[ miticul,
biograficul, livrescul, descriptivul, ludicul, oniricul… Ele tind spre
o cuprindere a totului . „S[ cuprind universul cu a\ele”, zice ]ntr-
un vers Mircea C[rt[rescu. E un vers programatic. Dac[-l traduc
bine, poezia tinde s[-=i asume nu numai marele cosmos (obsesie
romantic[), dar =i lumea infinitezimal[, ,,a\ele” din univers (ob-
sesia modernist[ ]nt`lnit[ =i la Arghezi, poet al boabei =i al
f[r`mei, al buruienilor =i al „\and[rei” ).
Cartea are, ]n afara poemului liminar ( Genez[ ), patru cicluri
(Viziuni, Idile, Totul, Momente ), grupate tematic. Compartimen-
tele nu sunt totu=i ]nchise, temele migreaz[, erosul, de pild[, poate
fi ]nt`lnit nu numai ]n Idile, ci =i ]n poemele pe teme de estetic[ a
poeziei din Momente sau ]n Viziunile hiperrealiste din primul ciclu.
Geneza reia, ]ntr-un limbaj mai comunicativ, un motiv prezent =i
]n c[r\ile precedente. Na=terea lumii coincide cu deschiderea unui
ochi ciclopic. }n prima diminea\[ a lumii plutesc molecule gigan-
tice (“de proteine, gr[simi =i uree, aminoacizi, enzime b[loase =i
din ribozomi”), ]n universul mai ]ndep[rtat se ciocnesc „mareele
de adrenalin[“… Apari\ia realului este precedat[ de apari\ia
privirii… Nicolae Manolescu remarc[ faptul c[ poezia lui Mircea
C[rt[rescu este, ]nainte de orice, un mod de a vedea, iar cu-
noa=terea este „o metafizic[ a corporalului”… Observa\ia este exact[!
Corpul omenesc este, ca =i la Nichita St[nescu (iat[ un punct de
tangen\[ cu genera\ia ’60!), centrul unei mitologii lirice fascinante.
Poetul Viziunii sentimentelor vorbea de coaste , de omopla\i , de de-
getele de la m`ini care v[d =i au darul de a transfigura obiectele

250 Eugen Simion
red`ndu-le transparen\a lor originar[. Mircea C[rt[rescu aduce
]n poem venele, lichidul cefalo-rahidian, pancreasul, intestinul gros,
intestinul sub\ire, glandele endocrine , construie=te metafore ana-
tomice (“]n normandia gu=ii lor”, „piatra la rinichi a t[cerii”),
fanteziste, aiuritoare, vede, ]ntr-un cuv`nt, lumea prin viscerele
ei. Nu este un poet al transparen\ei, nu-i un spirit vizionarist, ca
Nichita St[nescu, este, ]nc[ o dat[, un poet al realului. Obiectele
nu particip[, ]n poezia lui la o viziune serafic[ a lumii. Serafismul,
]n genere, nu-i un concept liric pentru sine. La acest punct, deo-
sebirea dintre poe\ii genera\iei ’80 =i ]nainta=ii lor cu 20 de ani
mai v`rstnici este mare. Visceralul intr[, ]n poemele din Totul ,
]ntr-un spectacol al prolifer[rii. }n anatomia universului, ochiul
este organul esen\ial. V[zul este cel dint`i pas al cunoa=terii:
„un ochi se desface, o m`n[ se-ntinde
apuc`nd singur[tatea de ceaf[.
………….v[d existen\a, ca o imens[ ma=in[rie cu conducte vopsite ]n galben =i
ro=u
cu manometre =i cazane, robinete =i table =i prese]n fa\a c[reia stau tandru ca un copil.
’mam[, ]i spun, las[-m[ s[ fiu fericit
tr[ie=te-mi venele =i m[duva din oase, mi=c[-mi genunchiidar las[-m[ drept ]n rinichi, distruge-mi ]ncrederea-n creier
f[-mi dulcele hara-kiri al cunoa=terii de bine =i r[u
poart[-m[ prin cristelni\a patului cu transpira\ia ]n dantele]mb[tr`ne=te-m[, muceg[ie=te-m[, scoate-mi din\ii, insufl[-mi nevroz[,
nistagmus, cocleal[;
………….=i ca un ochi cr[pat lumea se umple de halucina\ia filamentelor
de viziunile r[d[cinilor, de paranoia be\elor =i nuielelor, de isteria
miceliilor de be\ia nervurilor
de turburarea bobocilor, de geam[tul florilor, de r`njetul staminelor,
de horc[itul polenului,
de zdr[ng[nitul ferigilor, de sc`r\`itul tufi=urilor,
de agonia m[ce=ilot
de urletele p[=unilor, p[=unilor =i p[durilor…

251 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
la lumina de uger a soarelui
oasele se ]ncheag[ ]n carnea transparent[ a icrelor
ciocurile se usuc[ b[l[cindu-se ]n g[lbenu=ul ]ns`ngerat=i viermii fac branhii grena, ca br[du\ii, le d[ coad[ de salamandr[,
le cresc gingiile
f`=ii de tendon =i buc[\i de meduz[ le rup venele ombilicului=i prima ]nghi\itur[ de ap[ s[rat[ =i apoi pavoazarea cu urechi =i
m[sele, pl[cu\e de onix =i \epi de cristal de st`nc[
glande cu cianur[ =i pungi de venin=i morm[iala ghior\[itoare a vintrelor.”
Liric este, ]n aceste versuri, spectacolul realului, original[ este
capacitatea de inven\ie. Mircea C[rt[rescu vrea s[ prind[ ]n dis-
cursul s[u totul, de la soare la molecul[ =i „morm[iala ghior\[itoare
a vintrelor”. Realul este v[zut uneori de sus, din perspectivaluceaf[rului eminescian. Hyperion, ]ndr[gostit de contingent, esteatent nu numai la oceanul primordial, dar =i la viermuiala lumiide jos, la ]ncreng[turile din p`ntecele p[m`ntului. Uranismul ro-
manticilor este, astfel, preluat ]n chip parodic =i folosit ]ntr-o nou[
mitologie liric[ ]n care esen\iale sunt obiectele. Cosmosul ]ncepe,]n poezia lui Mircea C[rt[rescu, ]n pia\a rotund[ de la Bucur-Obor:„levitam iar, cu m`inile-n buzunare / =i se l[sase cea mai formi-dabil[ ]nserare / acoperind pia\a rotund[ de la bucur-obor / cuun tandru motor / agregat complicat de miliarde de stele / cu
cilindri de fosfor =i planetare de asfodele / cu bujii de coral =i
carcase de mic[ — / motor stelar de produs melancolie =i fric[. /eram izolat sub lumina de moarte a stelelor / c`nd ]n centrulpie\ei, asemeni m[selelor / din gingie, / se-nfirip[ spre cer un felde stafie / de cearceafuri =i giulgiuri r[sucite-n =urub / de =ira-guri de perle sucite ]n dubl[ elice / de r`me sucite, ]mbr[\i=ate /
sc`nteind ca turnul lui schäffer =i mai ]nalt / ca turnul de televi-
ziune din belgia. / urca efectiv p`n’ la nebunia stelar[ / =i multmai sus, p`n[ la febr[ =i ghear[ / p`n[ la urlet =i vid. / livid / am]nceput s[ m[ sui / pe meterezele dublei elice cu muchii verzui /
\in`ndu-m[ de c`te-o r[d[cin[, un cil, / de c`te-o felie de ci-
tozin[, de c`te-un bulg[r de uracil / c[l[rind pe baloane albastre

252 Eugen Simion
=i ro=ii / din care scoteau creste coco=ii, / ame\ind pe pun\i ]nguste
de hidrogen. / am escaladat platouri hercinice / v[i purinice, cre-
vase pirimidinice, cu ochii ]n ]nstelare / am sondat cu pioletul
leg[turi nucleare / =i-am r`vnit mult mai sus. / eu voinic prea
tare nu-s, / dar echilibr`nd peste ere / am ajuns la o nebuloas[
de miere / sticlind ]n noapte ca un titirez. / pe un strop desprins
din ea eu visez / ]nchipuindu-mi c[ vie\uiesc” =i se termin[ (dar
nu se termin[, ]n fapt, niciodat[) ]n =ifonierul din odaie, acolo
unde se afl[ micul apocalips al lucrurilor:
„cotrob[i prin =ifonier, ii =i lamé-uri =i fuste-nflorate =i veste
matlasate de m[tase =i cordoane =i poleieli de discotec[ =i c[m[=i
de p`nz[ topit[ =i gulere fanteziste =i patru perechi de blugi ori-
ginali =i rochi\e roman\ioase de prim[var[ =i un taior aproape
b[rb[tesc de stof[ ecosez pe care te-am v[zut de zeci de ori
purt`ndu-l cu cravat[ =i basmaua ta neagr[ cu b[nu\i de alam[ =i
cele dou[ e=arfe preferate, una plisat[, portocalie, alta de un
vi=iniu foarte frumos =i rochia larg[ de plaj[, practic transparent[f[cut[ dup[ neckermann =i furouri, ]ntre care cel cu dantel[ nea-
gr[ ]n care te-am v[zut =i p[l[rii, =i vulpi =i pardesie =i baticuri =i
museline =i cozondraci.”
}n aceast[ fantastic[ viziune a cotidianului sau, mai bine zis,
]n aceast[ mitologie a cotidianului intr[, cu drepturi egale, kits-
chul, derizoriul, apoeticul ]n viziuni, uneori, burle=ti, ]n desene
de cele mai multe ori baroc-onirice. Mircea C[rt[rescu folose=te
de regul[ dou[ strategii sau dou[ c[i de acces: levita\ia =i expedi\ia
erotic[. El fotografiaz[, cum s-a v[zut, lumea de sus =i, ]n timp ce
fotografiaz[, viseaz[ =i mediteaz[. Reveria intr[, ]n acest fel, ]n
discursul realist =i-l disloc[. C[l[toria pe p[m`nt, printr-o lume
sufocat[ de lucruri =i isterizat[ de rela\ii, este alt pretext de a face
recens[m`ntul realului. Dar =i aceast[ aventur[ dep[=e=te margi-
nile vizibilului, posibilului. Poetul ne avertizeaz[ doar c[ el umbl[
„c[lare prin realitate, halucina\ie, vis / prin adev[r =i prin nu se
poate”. Efectul este, oricum, acela=i: un mare spectacol ]n care

253 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
grotescul st[ al[turi de mirific. Mircea C[rt[rescu este numai
par\ial ironic atunci c`nd ]=i intituleaz[ un poem „m[re\ia kits-chului”, pentru c[, v[zute dintr-un unghi favorabil liric, obiec-tele-kitsch, de=eurile civiliza\iei moderne, ur`tul cotidian particip[,
repet, la un mare spectacol. Poezia este, desigur, a ochiului care=tie s[ vad[ =i s[ dea o semnifica\ie mai ]nalt[ acestor aglomer[ride lucruri apoetice. Imagina\ia g[se=te rela\ii nea=teptate ]ntreele =i le introduce ]ntr-un discurs fantezist, ironic =i cu premedi-tare paradoxal. Principiul coresponden\elor simboliste este folo-sit ]n alt chip: no\iunile se cheam[ =i se confund[ dup[ o lege aabsurdului. Totul pare, ]n cele din urm[, un joc superior al spiri-tului, o petrecere cu rimele: „deschizi u=a =i, drace, vezi c[ tava-nul / f[cea pe =amanul; / o glaj[ / purta masc[ de coaj[; / m[nu=a/ era Purusha; / cearceaful de pat / era Prajapat; / pe covor /p`lp`ia scarabeul =i Hor; / pentru Tanit / se prostitua un chibrit;/ mileul / tuna; eu sunt Dumnezeul / poporului Izrail / ]ntor-tocheat =i viril; / ]n dulap, vesta / gr[ia din Avesta / iar lustra /t[lm[cea spusa lui Zarathustra; / o poz[ / cu pleroame de rube-denii, era o gnoz[ / pragul / f[cea miracole ca Simon Magul /unei damigene / ]i vorbea Origene; / o c[ciuli\[ de merinos /predica asemenea Domnului Nostru Iisus Hristos; / checul de pet[vi\[, ]n félii / gr[ia cu pilde din evanghelii; / clistirul / recitadin Efrem Sirul, capodul / din Roman Melodul; / ma=ina de scris/ se credea-n paradis; / biblioteca / plecase la Mecca; / o carioc[se d[dea drept zei\a Tezcatlipoca; / tabloului, rama / ]i vorbea caprin\ul Gautama / adic[ Buddha / =i ]=i zicea El kuran o carte dePablo Neruda; / lini=te, c`ini de gheauri! striga becul / conti-nu`ndu-=i salamalecul; / un plic de cacao / vorbea despre Lege =iTao; / paharul / citea Zoharul; / la telefon / vorbea Metatron; /]n aer, bacilii / erau bogomilii; / ni=te batiste / erau baptiste; /un cuier / era un cruciat templier; / ]n toat[ camera cu obiecte /erau numai schisme, persecu\ii =i secte / Canosse, conclavuri,
biserici, edicte / lichioruri cu ierbi benedicte. / — Gura! le-amurlat lighioanelor f[r[ de num[r.”

254 Eugen Simion
Pe aceast[ cale Mircea C[rt[rescu ajunge s[ comunice marile
teme lirice. Feeria cotidianului, viziunea lumii ca spectacol nu
]nl[tur[ crizele de existen\[, melancoliile spiritului. „Singur =i
]ncol\it de via\[“, scrie ]ntr-un loc poetul. Faptul se verific[ mai
ales ]n poezia erotic[ din ciclul Idile . Notele principale ale erosu-
lui sunt acelea din Poeme de amor . Nu s-a schimbat nimic. C`teva
admirabile portrete =i un num[r de false fabule ]n care se poves-
te=te iubirea dintre o chiuvet[ =i o mic[ stea… Un subtil poem al
incomunic[rii, o parodie a cunoscutului motiv romantic: „]ntr-o
zi chiuveta c[zu ]n dragoste / iubi o mic[ stea galben[ din col\ul
geamului de la buc[t[rie / se confes[ mu=amalei =i borcanului
de mu=tar / se pl`nse tac`murilor ude. / ]n alt[ zi chiuveta ]=i
m[rturisi dragostea: / — stea mic[, nu sc`nteia peste fabrica de
p`ine =i moara d`mbovi\a / d[-te jos, c[ci ele nu au nevoie de
tine / ele au la subsol centrale electrice =i sunt pline de becuri /
te risipe=ti pun`ndu-\i auriul pe acoperi=uri / =i paratr[znete. /
stea mic[, nichelul meu te dore=te, sifonul meu a bolborosit / totfelul de c`ntece pentru tine, cum se pricepe =i el / vasele cu res-
turi de conserv[ de pe=te / te-au =i ]ndr[git / vino, =i ai s[
sc`nteiezi toat[ noaptea deasupra regatului de linoleum / cr[ias[
a g`ndacilor de buc[t[rie./ dar, vai! steaua galben[ nu a r[spuns
acestei chem[ri / c[ci ea iubea o strecur[toare de sup[ / din casa
unui contabil din pomerania / =i noapte de noapte se chinuia sor-
bind-o din ochi. / a=a c[ ]ntr-un t`rziu chiuveta ]ncepu s[-=i pun[
]ntreb[ri cu privire la sensul existen\ei =i la obiectivitatea ei / =i
]ntr-un t`rziu ]i f[cu o propunere mu=amalei. /…c`ndva ]n jocul
dragostei m-am implicat =i eu / eu, gaura din perdea, care v-am
spus aceast[ poveste. / am iubit o superb[ dacie crem pe care nu
am v[zut-o dec`t o dat[… / dar, ce s[ mai vorbim, acum am copii
pre=colari / =i tot ce a fost mi se pare un vis.”
Poetul care scrie aceste fantasmagorii jur[ c[ „un singur s`n
al t[u face c`t toat[ opera mea” =i dedic[ un num[r de versuri
unor superbe „gagici ]nco\ofenite”. Preia forme lirice din Bolin-

255 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tineanu =i Minulescu =i scrie pasti=e ]n stil baladesc, nar`nd aprige
iubiri bucure=tene:
„Teiul Doamnei pare zugr[vit ]n crid[.
}n cofet[rie intr[ o gravid[.Astfel st[ la coad[ ]ntre mu=terii
Ca o garofi\[ ]ntre p[p[dii.
Astfel ]ntre brazii cu tulpini de cear[L`ng-un =ipot dulce =ade-o c[prioar[.
Checuri cu stafide doarme ]n vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.Eu la o m[su\[ ]mi consum frucola
+i citesc cum Nic[ pleac[ la Socola,
C[-l predau pe Creang[ ast[zi la amiaz[.Mu=teriii merge, coada-nainteaz[…”.
Parodierea erosului tradi\ional este ]nso\it[ de o discret[ poezie
a feminit[\ii, =i ]n poemele din urm[, de o foarte fin[ poezie a
paternit[\ii. Mircea C[rt[rescu este ]n stare de mari salturi =i, c`nd
pare mai bine instalat ]n parodie, vezi c[ introduce o not[ grav[:
„nu =tiu, e melancolia secolului care moare?
e toamna care ne bulverseaz[ pe to\i, sp[l`nd frunzele galbene =i
c[r[mizile ro=ii ale morii d`mbovi\a
=i aduc`ndu-ne miros de subdezvoltare =i tramvaie vechi?
e altceva? nu =tiu, dar v[dc[ toat[ lumea, pe trotuare, ]n fabrici =i patiserii =i p`n[-n sta\iile
v`ntoase de troleibuz, b[rba\ii, pu=timea =i tipele m[ritate
=i codanele-n sarafan, cu cercei-l[n\i=oareuitat[ de marele organism social, de familii =i prunci
=i chiar de propria lor carne, propriul lor s`nge, nervii =i venele lor
=i viseaz[ sub becuri electrice la fericire.”
Procedeul lui liric aminte=te de pictura lui Magritte. Desenul
fantastic este ob\inut nu din deformarea realului, ci din al[turarea
ingenioas[ de naturi eterogene care, ]mpreun[, dau o impresie
de miraculos =i absurd ]n ordinea realului. }ns[ acest poet excep-
\ional se arat[ deja obosit de discursul alienant, vrea s[ prind[ ]n
versuri vocea umanului =i aspir[ spre clasicitate…

256 Eugen Simion
}nchisoarea lui N. STEINHARDT
Virgil Ciomo= public[ Jurnalul fericirii de N. Steinhardt (1912
— 29 martie 1989) =i tot el face, pe scurt, istoria acestei excep-
\ionale c[r\i: ]ncheiat[ la ]nceputul anilor ’70, a fost aproape ime-
diat confiscat[ de securitate; f[r[ a fi descurajat =i nici ]nfrico=at,
autorul trece la reconstituirea jurnalului d`nd o versiune mai
ampl[; c`nd ajunge la cap[t, are surpriza s[ i se restituie, la
interven\ia Uniunii Scriitorilor, primul manuscris. P[\it, N. Stein-
hardt revizuie=te, completeaz[ ambele versiuni ale confesiunii =i
le pune de data aceasta la ad[post. „Aceast[ din urm[ form[ a
textului st[, de altfel, =i la baza edi\iei de fa\[“, precizeaz[ Virgil
Ciomo=, f[r[ a ne spune, totu=i, cu precizie care este versiunea
pe care o public[: prima — cea confiscat[ =i restituit[ de securi-
tate — sau cea de a doua, reconstituit[ =i amplificat[ de autor?
Probabil c[ este vorba de cea de a doua, care nu-i propriu- zis un
CUPRINS

257 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
jurnal intim (din moment ce ]nsemn[rile au fost „reconstituite”
din memorie =i, ]n acest caz, legea cotidianit[\ii nu mai fun-
c\ioneaz[), ci o confesiune apropiat[, ca formul[ epic[, de ceea
ce ]n secolul al XIX-lea se numea memorial. Jurnalul fericirii se
]ndep[rteaz[ cu toate acestea =i de formula clasic[ a memoriilor
=i de aceea a autobiografiei tradi\ionale ]ntruc`t autorul nu
inten\ioneaz[ s[-=i povesteasc[ ]n totalitate via\a =i, odat[ cu ea,
lumea prin care a trecut. El prezint[ o experien\[ capital[ (deten-
\ia) =i temeiurile convertirii sale religioase. Situa\ie, a=adar, pa-
radoxal[: un jurnal scris aprés coup , dar „]n temeiul unor amintiri
proaspete =i vii” =i, apoi, rescris, reconstituit, amplificat la oare-
care distan\[ de timp de prima variant[. }n acest caz cronologia
este abandonat[, la fel principiul calendarit[\i de care vorbe=te
Blanchot. N. Steinhardt justific[ singur formula confesiunii sale:
„De vreme ce nu l-am putut insera ]n durat[, cred c[-mi este per-
mis a-l prezenta pe s[rite, a=a cum, de data aceasta ]n mod real,
mi s-au perindat imaginile, aducerile-aminte, cugetele ]n acel pu-hoi de impresii c[ruia ne place a-i da numele de con=tiin\[. Efectul
bate ]nspre artificial; e un risc pe care trebuie s[-l accept”… A=adar,
o prezentare „pe s[rite”, o cronologie subiectiv[, un puhoi de im-
presii =i un discurs (o scriitur[) care se bazeaz[ pe memorie, nu pe
impresia imediat[. Poetica spontaneit[\ii este primejduit[. Autorul
nu mai scrie presat de evenimente, din fuga condeiului, are timp,
discursul lui este elaborat cu aten\ie. }ntre eveniment =i discursul
evenimentului este o distan\[ de timp confortabil[. Mai mult: ]ntre
cele dou[ momente se impune o alt[ scriitur[ (prima versiune)
pierdut[ =i, apoi, reg[sit[… Nu-mi pot da seama ]n ce m[sur[ fan-
tasma discursului confiscat a influen\at cel de al doilea discurs
biografic (cel ad[postit). Fapt sigur este c[ N. Steinhardt scrie
Jurnalul fericirii dup[ o experien\[ cap ital[ (a fost ]nchis ]n 1959-
1964) =i o alt[ experien\[, nici ea agreabil[, confiscarea primului
manuscris. }nt`mplarea ar fi trebuit s[-l fac[ pe autor mai pru-
dent =i s[-=i codifice stilul. Citindu- l, observ[m c[ N. Steinhardt

258 Eugen Simion
nu folose=te aproape deloc limbajul ambiguit[\ii =i nici nu recurge
la formula parabolei, aceea pe care o folose=te de regul[ literatu-
ra ]n clandestinitate. Vorbe=te direct, cu o sinceritate, uneori, ul-
uitoare, nu ascunde nimic (]n afar[ probabil de unele intimit[\i),
formuleaz[ clar ideile, semn c[ g`nde=te clar… Jurnalul va sup[ra,
posibil, pe unii din pricina op\iunilor morale =i politice ale au-
torului =i, ]n mod indiscutabil, va mul\umi alte spirite impresionate
de sinceritatea confesiunii =i de valoarea ei moral[. M[ ]nscriu
f[r[ ezitare ]n cea de a doua categorie. Rareori am citit ]n litera-
tura subiectiv[ din ultimele trei-patru decenii o carte mai tulbu-
r[toare =i mai plin[ de miez uman dec`t acest Jurnal al fericirii
]n care reg[sesc nu numai un destin intelectual neobi=nuit, dar =i
o moral[: morala omului care trece prin suferin\[ =i care judec[
lumea cu alte criterii dec`t acelea ale resentimentului. N. Stein-
hardt, n[scut evreu, trece ]n ]nchisoare la cre=tinism =i, c`nd iese,
laud[ deten\ia ce i l-a adus pe Dumnezeu… Are dreptate Virgil
Ierunca s[ spun[ c[ ]nchisoarea l-a transformat radical pe eseist:„dintr-un intelectual pur, mai degrab[ agnostic =i preocupat de
literaturile str[ine, s[ devin[ un autentic «homo religiosus» =i —
nu mai pu\in important — s[ descopere constan\ele unei spi-
ritualit[\i rom`ne=ti pe care, odat[ ie=it din ]nchisoare, le-a cin-
stit cu verbul =i verva lui inimitabile (…). }nchisoarea a fost pent-
ru N. Steinhardt academie =i altar”… Fiind vorba de o convertire,
un model posibil ar putea fi Sf`ntul Augustin. N. Steinhardt a citit,
desigur, celebrele Confesiuni , socotite de to\i arhetipul literaturii
biografice europene. Citeaz[ de c`teva ori pe autorul lor (=tim ce
nu este Dumnezeu, dar nu putem =ti ce este… ), dar exegezele =i,
]n chip fatal, similitudinile se opresc aici. +i mai este ceva: N. Stein-
hardt nu poveste=te propriu-zis convertirea sa religioas[, ci
experien\a lui moral[ ]n ]nchisorile totalitarismului… Vorbe=te
mult — =i ]ntr-un mod conving[tor =i original — despre compor-
tamentul omului ]n deten\ie =i despre morala suferin\ei… La acest
punct, el se deosebe=te enorm de al\i autori de jurnale, memorii.

259 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
N. Steinhardt laud[ (cuv`ntul este corect folosit, nu este nici o
eroare la mijloc) celula ]n care a fost b[gat de prigonitorii s[i.
Acolo el a descoperit suferin\a =i tot acolo s-a apropiat de Dumne-
zeu… Situa\ie neobi=nuit[ (am ]nt`lnit-o =i ]n cazul Noica), argu-
ment, totu=i, de luat ]n seam[. C[ci omul care ]l sus\ine aduce, ca
prob[, propria experien\[. Nu-i vorba, deci, de o toan[ de intelec-
tual frivol, este vorba de o trecere prin infern =i de morala unui
om inteligent, cultivat =i credincios…
N. Steinhardt este un mistic =i ]n testamentul s[u politic
vorbe=te de trei solu\ii posibile ale spiritului ]n fa\a represiunii: l)
solu\ia Soljeni\`n (renun\area la orice speran\[: „de acum ]ncolo
sunt un om mort”), 2) solu\ia Zinoviev (neadaptarea total[ la
sistem =i luarea ]n der`dere a sistemului; stilul zurbagiului ) =i 3)
solu\ia Churchil- Bukovski (r[ul provoac[ o „poft[ nebun[ de a
tr[i =i a lupta”)… Acestea sunt solu\ii lume=ti. Exist[ =i a patra
solu\ie =i pe ea o adopt[ N. Steinhardt: solu\ia credin\ei . Despre
aceast[ cale nu va fi vorba, suntem avertiza\i, ]n Jurnalul fericirii
(“ea fiind consecin\a harului prin esen\[ selectiv”). Nu va fi vor-
ba, adev[rat, ]n chip expres, dar, reconstituind experien\a carce-
ral[, N. Steinhardt nu poate ocoli subiectul. }nsemn[rile sale
sugereaz[ indirect solu\ia mistic[ =i, mai mult, dovedesc c[, ]nso\it
de credin\[, individul iese ]nt[rit moral =i spiritual din ]ncercarea
deten\iei…
Jurnalul , ca atare, nu are o cronologie strict[ — am precizat
acest am[nunt — =i nici nu st[ mereu ]n sfera evenimentului.
Unele fragmente sunt datate 1937 =i se petrec la Paris sau Lon-
dra, altele trimit direct la Jilava =i la Gherla (1963) sau la epoca
de dup[ eliberare din ]nchisoare (1971)… Sunt, ]n fine, =i nota\ii
care nu sunt personalizate (din folclorul ]nchisorii) =i pe acestea
N. Steinhardt le reproduce sub titlul Bughi Mambo Rag . C`nd su-
biectul este de natur[ intelectual[ =i este nevoie de o demonstra\ie,
„diaristul” aduce ]n pagin[ dou[ personaje fictive: Demetrios =i
Marcellus. Exist[, dar, o organizare complex[ a discursului =i o

260 Eugen Simion
varietate de tonuri. Nu-i lipse=te acestui om profund (un om, am
putea zice, care ia lucrurile ]n serios) sim\ul ironiei. Diavolul tre-
buie luat din c`nd ]n c`nd ]n r`s =i N. Steinhardt nu ezit[ s[ o
fac[. „S[ nu i se acorde privilegiul m[re\iei tragice”, explic[ el.
Din ]nsemn[ri iese, indirect, un personaj original ]n literatura
rom`n[. Cu adev[rat se ]mpline=te ]n cazul lui N. Steinhardt vor-
ba lui Malraux: omul trebuie s[ fac[ ]n a=a fel ]nc`t s[-=i trans-
forme via\a ]n destin. „Diaristul” se trage, dup[ cum a explicat el
odat[, din familia lui Freud. Copil[rise ]n mahalaua Pantelimon
=i p`n[ la 48 de ani, c`nd intr[ ]n ]nchisoare, re\ine pu\ine date.
Lecturi, amintirea prietenului Manole, vizitele de familie, cursurile
lui Nae Ionescu, din nou lecturi (Dickens, Dostoievski, Brice
Parain) =i medita\ii ]n marginea lecturilor. Este arestat =i, de aici
]nainte, via\a lui se schimb[. Securitatea ]i d[ =ansa s[ aleag[: l)
s[ devin[ martor al acuz[rii =i, atunci, r[m`ne liber sau 2) s[ nu
accepte =i, ]n acest caz, intr[ ]n box[ al[turi de C. Noica, Vasile
Voiculescu, Dinu Pillat, Al. Paleologu etc. N. Steinhardt cere]ng[duin\a de a reflecta timp de trei zile =i, primind-o, se duce la
b[tr`nul s[u tat[, ovrei de 82 de ani. Acesta ]l ascult[ =i-i spune
la urm[: dac[ nu accep\i „E adev[rat c[ vei avea zile foarte grele.
Dar nop\ile le vei avea lini=tite — vei dormi bine. Pe c`nd, dac[
accep\i s[ fii martor al acuz[rii, vei avea, ce-i drept, zile destul
de bune, dar nop\ile vor fi ]ngrozitoare”. +i, ca s[ dea curaj fiului
nelini=tit =i ezitant, b[tr`nul ovrei ]i mai spune: „+i vezi s[ nu m[
faci de r`s. S[ nu fii jidan fricos =i s[ nu te c… ]n pantaloni”…
Fiul ]n\elege =i respinge propunerea de colaborare f[cut[ de se-
curitate. Este arestat =i ]nchis ]n lotul „mistico-legionar”, situa\ie
contrariant[ pentru un evreu. Cum N. Steinhardt este un tip
]nc[p[\`nat =i nu vrea s[ recunoasc[ vina capital[ (intelectualii
aresta\i sunt acuza\i de complot ]mpotriva statului pe motiv c[ ar
fi citit =i difuzat c[r\ile lui Cioran =i Eliade), anchetatorul ]l con-
frunt[ cu C. Noica, =eful grupului. Scen[ tragic[, scen[ memora-
bil[. Filozoful poart[ ochelari negri, este slab, jerpelit =i obedient

261 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
fa\[ de tor\ionarul s[u. }n spate, f[r[ s[ fie v[zut de filozof, st[
eseistul care, =i el ]nfrico=at, vrea s[-l ]mb[rb[teze ]n g`nd:
„Dinule, sunt aici, Dinule, nu te l[sa voinice, Dinule, am hot[r`t
s[ m[ port bine”… Urmeaz[ procesul =i t[inuitorul, adic[ N. Stein-
hardt, prime=te 13 ani munc[ silnic[.
O femeie, apropiat[ lui, face declara\ii satisf[c[toare pentru
anchet[ =i, ascult`nd-o, pe N. Steinhardt ]l cuprinde „o mil[ =i-o
groaz[ ]nduio=at[, apoas[“. Ajunge la ]nchisoare (dup[ arestul la
securitate, ]nchisoarea i se pare un liman) =i aici, ]n camera 34,
]ncepe s[-=i dea seama c[ esen\ial ]n ]mprejur[ri de acest fel este
caracterul omului. Nu convingerea politic[, originea social[,
credin\a, cultura, ci t[ria moral[ este important[, conchide el. St[
]n celul[ cu un macedonean legionar =i are o revela\ie. Cunoa=te
=i pe al\ii, =i N. Steinhardt este impresionat de comportamentul
=i de dovezile lor de „credincio=enie”. Se hot[r[=te, dup[ alte
experien\e spirituale, s[ se cre=tineze. }n ziua de 11 martie 1960,
p[rintele Mina, asistat de un catolic =i un protestant, ]i prime=tespovedania =i-l boteaz[ ]ntru Hristos turn`ndu-i pu\ina ap[ din-
tr-un ibric bont. Noul cre=tin ortodox prime=te cu emo\ie harul:
„m[ nasc din nou, din ap[ vierm[noas[ =i din duh rapid”… Din
aceast[ clip[, deten\ia nu i se mai pare o tragedie. Nu-i singur ]n
nenorocire, este cu Dumnezeu (“}ncep s[ presimt c[ Hristos este
prezent ]n pu=c[rie”). Ispita de a p[c[tui sl[be=te ]n aceast[
vecin[tate: „Dup[ ce l-ai cunoscut pe Hristos ]\i vine greu s[
p[c[tuie=ti, \i-e teribil de ru=ine”. Spectacolul suferin\ei ]i pare
sf`nt. Suferin\a poate fi o surs[ de fericire pentru acest spirit reli-
gios. }n celula 34 de\inutul se simte bine. M[rturisire surprin-
z[toare: „Aveam s[ cunosc cele mai fericite zile din via\a mea”…
Dar pu=c[ria nu-i totdeauna o oaz[. Sunt ]ntr-un r`nd 25
de\inu\i ]ntr-o box[ =i N. Steinhardt, care-i un om ]ng[duitor, des-
coper[ ceea ce el nume=te „tortura prin balamuc”. Este mai pu-
ternic[ dec`t tortura fizic[. Toata lumea este b[nuitoare, de\inu\ii
se organizeaz[ ]n mici grupuri, grupurile se suspecteaz[ =i se

262 Eugen Simion
du=m[nesc ]ntre ele, problema dac[ trebuie deschis geamul de-
vine o chestiune de via\[ =i de moarte, polite\ea, respectul, ome-
nia nu mai func\ioneaz[.
Omul religios descoper[ cu uimire c[ b[nuiala este taina tu-
turor nenorocirilor. Descriind toate acestea, stilul lui devine mai
acut. La infirmerie atmosfera este insuportabil[. Boierii, intelec-
tualii sunt mai pu\in exigen\i asupra higienei dec`t \[ranii ]n
condi\iile deten\iei. N. Steinhardt recomand[ „modesta cump[-
tare” =i, ]mpotriva lui Nietzsche, ap[r[ mila. }ntre eroism =i sfin\enie
exist[, spune el, modestia .
Ea poate salva spiritul. }n fine, morala omului convertit este
aceea a „bunului sim\ c[pos”. Manole, prietenul din copil[rie,
cuget maurassian, vrea s[ ]nfiin\eze un partid al modera\ilor vio-
len\i. Frica este blestemul omului, zice el dup[ Dostoievski…
De\inu\ii \in prelegeri =i naratorul din Jurnalul fericirii , cu lecturi
bune din Ioan Sc[raru, Ioan Damaschin, Maxim M[rturisitorul,
Grigore Palama…, ap[r[ ideea de iertare. Cine iart[ ]nceteaz[ s[mai fie sluga p[catului, cine uit[ nu mai este fiu de roab[, devine
liber =i prieten al Domnului. Hristos nu numai c[ iart[, dar =i uit[…
Jurnalul nu ocole=te aceste teme =i, ]n multe privin\e, N. Stein-
hardt se arat[ a fi un moralist foarte subtil. El este interesat nu
de adev[r, ]n sens abstract filozofic, ci de adev[rul omului ispitit.
Ispita face parte din condi\ia noastr[. Diavolul exist[ =i omul tre-
buie s[ =tie s[-l ]nt`mpine. Dumnezeu iube=te nevinov[\ia, nu
imbecilitatea. Opusul p[catului nu este virtutea, ci libertatea
(Kirkegaard). O ciudat[ erezie este aceea de a te lep[da de Hris-
tos pentru a putea astfel suferi, ]n iad, din prea mult[ dragoste
pentru Hristos… Dumnezeu nu l-a f[cut pe om r[u, l-a creat doar
liber de a face r[ul (Evdokimov)… Eroii lui N. Steinhardt sunt
martirii biserici =i Don Quijote. Dickens este Origen al lumii mo-
derne… Condi\ia cre=tinului este s[ fie fericit.
Pentru aceasta el trebuie s[ fie ni\el sceptic =i foarte ]ng[duitor.
S[ ]mbine, dac[ poate, z`mbetul ra\iunii cu aspra evlavie din sec olele

263 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
XII — XIII. Toleran\a este morala omului credincios =i cultivat,
iar intoleran\a este semnul inculturii. N. Steinhardt aduce ]n spr-
ijinul moralei sale un citat din P . P. Carp: „Primul semn al unei
st[ri ]napoiate, din punctul de vedere al culturii, este intoleran\a.
C`nd cineva crede c[ numai el are dreptate, c`nd cineva crede c[
]n afar[ de concep\ia creierilor s[i nu mai este nimic alt ]n via\a
social[, acela este un om incult, care nu a avut ]nc[ putin\a de a-=i
da seama c`t de variate, c`t de multiple sunt manifest[rile g`ndirii
omene=ti”.
C`nd se ]nt`mpl[ altfel =i intoleran\a se manifest[, moralistul
trece prin „lungi ceasuri de calm[ dezn[dejde”. }n celula de la
Zarca face bilan\ul vie\ii sale =i constat[ c[ ]nchisoarea a fost lo-
cul lui de ]mplinire: „Am intrat ]n ]nchisoare orb (cu vagi str[ful-
ger[ri de lumin[, dar nu asupra realit[\ii, ci interioare, str[fulge-
r[ri autogene ale beznei, care despic[ ]ntunericul f[r[ a-l risipi)
=i ies cu ochii deschi=i: am intrat r[sf[\at, r[zg`iat, ies vindecat
de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemul\umit, ies cunosc`ndfericirea; am intrat nervos, sup[r[cios, sensibil la fleacuri, ies
nep[s[tor; soarele =i via\a ]mi spuneau pu\in, acum =tiu s[ gust
felioara de p`ine c`t de mic[; ies admir`nd mai presus de orice
curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies ]mp[cat; cu cei c[rora
le-am gre=it, cu prietenii =i du=manii mei, ba =i cu mine ]nsumi”.
Are momente de ]ndoial[, nu-i totdeauna ]nduio=at. }l deprim[,
de pild[, categoria =mecherilor, nu-i plac f[\arnicii, pro=tii =i canali-
ile. Nu trebuie, zice cre=tinul Steinhardt, s[ fie l[sa\i de capul lor…
Unii mari scriitori n-au avut „\inut[“ ]n epoca postbelic[ =i N. Stein-
hardt ]i ceart[ cu bl`nde\e. Doctorul Vasile Voiculescu este batjo-
corit, insultat ]n ]nchisoare, Alecu P . face elogiul marxismului =i
l[cr[meaz[, P[storel nu-=i pierde ironia =i are un stil demn ]n com-
portament, M. S. este „jalnic[“ la proces, firavul p[rinte Traian
Pop se roag[ =i pl`nge noaptea t`rziu, c`nd to\i de\inu\ii dorm.
Scena este tulbur[toare. Adventi=tii nu vor s[ mearg[ la baie =i
gardienii ]i duc cu for\a, pun`ndu-i pe ceilal\i de\inu\i s[-i frece

264 Eugen Simion
pe spate. V ., na=ul lui N. Steinhardt, face experien\e magice ]n
noaptea de }nviere: dac[ va reu=i s[ sting[ lumina, prin puterea
fiin\ei sale astrale, ]nseamn[ ca vor ie=i din ]nchisoare. Omul se
concentreaz[ =i lumina se stinge pentru c`teva clipe. C. Noica are
daruri harismatice, p[rintele Cleapa este un ]n\elept =i un sf`nt,
lumea este pentru el o form[ a bun[t[\ii.
}ntr-o noapte de\inutul viseaz[ c[-i suna la u=[ „C[pitanul” =i
el, evreul cre=tinat, ]i d[ drumul =i-l ocrote=te. }n timpul rebeliu-
nii, N. Steinhardt se ad[postise ]n camera unui prieten legionar,
sub portretul C[pitanului. E drept, conclude el, c[ unii legionari
au omor`t, dar ei au pl[tit, =i-au asumat singuri moartea, n-au
ezitat. Este suficient pentru a-i ierta? Cre=tinul Steinhardt crede
c[ da. Camus vine ]n ajutor: cel care merge la moarte ]mpreun[
cu victima este un „drept”… }n fine, ca =i Noica, N. Steinhardt
crede c[ „occidentul este ca =i pierdut” pentru c[ nu mai crede ]n
libertate, cre=tinism =i ]n superioritatea culturii sale… „Vaticina\iile
unui nietzcheanism de duzin[“, zice moralistul ne]ncrez[tor ]n
=tiin\ele moderne. „La ce bune semiologia, sociologia, spiritul ab-
solut =i limba universal[, dac[ vin s[ ]ndruge c[ Dumnezeu nu
exist[ =i nu face minuni?… Este logica, se poate observa, a califu-
lui care ordon[ arderea bibliotecii din Alexandria =i e logica, to-
todat[, a c[pitanului smerit =i derutat al lui Dostoievski… Lui N.
Steinhardt ]i este fric[ de c[dere, de pierderea credin\ei =i atunci
se roag[ ca sf`ntul Filip Neri: „|ine-m[, Doamne, de urechi, c[
altfel te v`nd ca Iuda”. Jurnalul fericirii are dealtfel ca motto o
propozi\ie din Marcu: „Cred, Doamne, ajut[ necredin\ei mele”…
Cre=tinului ]i st[ bine s[ fie smerit. N. Steinhardt nu uit[ de acest
lucru =i, dup[ momente de asprime, se cerceteaz[ =i se roag[:
orgoliul vine de la Diavol, poc[in\a este de la Dumnezeu.
Cartea este cu adev[rat jurnalul unui spirit frumos =i autentic
(sau mai bine zis: un spirit frumos pentru c[ este autentic), cu o
bun[ deschidere intelectual[ =i o moral[ pe care nu po\i, dac[ nu
e=ti om rinocerizat de politic[, s[ n-o aprobi: morala omului reli-

265 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
gios care trece prin suferin\[ =i vrea s[ ias[ din ea f[r[ resenti-
mente. N. Steinhardt a reu=it. M[ uit la chipul lui de pe copert[.
Seam[n[ cu un sf`nt venit spre lumea cre=tin[ dup[ ce fuseseeducat ca Sf`ntul Pavel sau Sf`ntul Augustin fericitul, ]n alt[ cre-din\[. Un spirit care-=i asum[ o lege, o moral[, o credin\[ =i careapare, ]n lumea noastr[ necredincioas[ =i intolerant[, s[ ne atrag[aten\ia c[ omul este o fiin\[ care sufer[ =i c[ ea poate fi salvat[prin credin\[. Credin\a ]nseamn[, ]n cazul lui, o moral[, un modde a fi, o lege a modera\iei =i o religie a iubirii… Mai este ceva ce-miplace enorm la N. Steinhardt: t[ria lui moral[. C`nd i-am auzitprima oar[, „istoria” sa ( mi-a spus-o Marin Preda) nu mi-a venits[ cred. Mi-a confirmat-o, apoi, chiar N. Steinhardt ]n timpul uneic[l[torii pe care am f[cut-o ]mpreun[ ]n L[de=tii de V`lcea pe la]nceputul anilor ’80: a intrat ]n pu=c[rie numai ca s[ nu-i acuzepe V . Voiculescu =i pe C. Noica. N-a vrut s[ fie, vorba tat[lui s[u,un jidan c… +i-a asumat un destin =i, ]n acea clip[, intelectualulcare avea sentimentul rat[rii, al frivolit[\ii, a devenit, cu adev[rat,
un destin. A fost N. Steinhardt „disident”? A fost un om care avrut =i a reu=it s[-=i salveze sufletul. Un rom`n , un foarte bun
rom`n (apropo de discriminarea stupid[ pe care o face Nae Io-
nescu) care a dovedit c[ intelectualul poate fi, ]ntr-o dictatur[scelerat[, un spirit liber, adic[ un spirit pentru care adev[rul =iDumnezeu exist[. Am citit ]n Dic\ionarul neconven\ional al scrii-
torilor evrei de limba rom`n[ publicat de Al. Mirodan ]n Israel
(1986) scrisoarea de r[spuns a lui N. Steinhardt =i-am fost tulbu-rat: „Se cade s[ m[rturisesc: m[ simt din ce ]n ce mai cre=tin =imai rom`n; u=or a= fi putut r[m`ne ]n str[in[tate ]n 1979-1980(…), n-am f[cut-o (…) pentru c[ am socotit c[ nu-i frumos s[ tottreci de la o denomina\iune la alta =i pentru c[ mai presus deorice am dorit s[-mi pot identifica via\a =i soarta cu a poporuluirom`n; s`ngele meu este evreiesc, dar de sim\it =i de g`ndit, simt=i g`ndesc rom`ne=te”. Omul acesta =i-a luat destinul ]n serios, n-avoit s[ tri=eze =i a trecut prin lume z`mbind, ca Sf`ntul Francisc,f[r[ s[ profite prea mult de ea.

266 Eugen Simion
Ion D. S~RBU
(1919—1989)
JURNALUL UNUI DON JUAN PROLETAR
+I PROVINCIAL
UN FEL de Mon coeur mis à nu este excep\ionalul jurnal al lui
Ion D. S`rbu, un filozof din =coala lui Blaga =i un prozator prea
pu\in cunoscut. Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal (I-II, 1991,
1993) d[ c`teva elemente despre biografia lui social[ =i, cu multmai mult, despre forma\ia lui intelectual[. Gary, cum ]i spun pri-
etenii, este fiul unui miner din Petrila, a f[cut, cu mari dificult[\i
materiale, studii de filozofie la Cluj, =i-a petrecut tinere\ea ]n in-ternate, caz[rmi =i c[mine, a tr[it sub =apte dictaturi consecutive]ntre 1940 =i 1945, a fost comunist ilegalist, a stat, apoi, =apteani ]n pu=c[riile comuniste =i a e=uat la Craiova, Isarl`kul s[u.C`nd ]ncepe s[-=i noteze, ]n 1983, ideile =i amintirile, trecuse de
CUPRINS

267 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
65 de ani, terminase trei volume de proz[ ( La Condition roumaine,
Lupul =i Catedrala, Dansul ursului ) =i ]ncearc[ s[ fac[ bilan\ul unei
vie\i pierdute. Este c[s[torit cu divina Olimpia (Limpi) pe care,sp[=it, m[rturise=te c[ n-o merit[, =i-a pierdut aproape to\i priete-
nii, iar c`nd este ]ntrebat ce face, r[spunde c[ lucreaz[ la un tratat
de rienologie =i e uimit c[ nimeni nu vrea s[ =tie cu ce se ocup[
aceast[ disciplin[. }n fine, mediteaz[ la „starea de rum`nie” =i lacondi\ia lui existen\ial[. +i-a iubit Mama, Tat[l, Sora =i So\ia…Nu-i, ]n consecin\[, un subiect bun pentru psihanaliz[: „Este lamod[ acum s[-\i dete=ti… p[rin\ii, s[-\i prive=ti cu sc`rb[ copil[ria.
Eu am fost foarte iubit, =i iubirea aceasta a lor m[ ]ntre\ine =i
acum, trupe=te, suflete=te, spiritual. Tata mi-a dat =ira spin[rii,Mama, darul de a povesti =i glumi. Am`ndoi, dragostea de lume,soare, oameni. Sora mea le-a mo=tenit candela de omenie =i dra-goste—trebuie s[ merg la Petrila, la morm`ntul lor, c`nd vreaus[ m[ rog”.
Diaristul tr[ie=te izolat ]n micul =i modestul s[u apartament,
nu-=i cunoa=te vecinii de pe scar[, merge din c`nd ]n c`nd ]n par-cul din apropiere =i st[ atunci de vorb[ cu pensionarii din cartiersau se a=az[ la coad[ la aprozar =i prinde din zbor c`te o vorb[de duh =i n[duf…
Primul volum din jurnal cuprinde perioada 1983-1986 =i a fost
scris, dup[ preciz[rile autorului, ]n timpul celor trei ierni cum-
plite. Nu sunt date suplimentare (ziua, luna). O prim[ abatere,dar, de la ritmul calendarului =i de la principiul, esen\ial pentrujurnalul intim, al cotidianit[\ii. Ion D. S`rbu nu face istoria zile-lor mohor`te, nu ]nregistreaz[ dec`t rar evenimentele din afar[=i, cum am precizat deja, d[ pu\ine informa\ii despre existen\a
lui social[. Este limpede c[ nu urmeaz[ modelul Stendhal, de-
venit clasic pentru diari=ti: „J’entreprends d’écrire l’histoire de mavie jour par jour”. Evit[ anecdotele, face rar portrete, nu c[l[-tore=te (o singur[ dat[, cu mul\i ani ]n urm[, la Paris) =i, ]n con-secin\[, nu descrie muzeele =i catedralele, nu particip[ la adun[rile
scriitorice=ti =i nu-=i ]ncondeiaz[ colegii cum fac, de regul[,

268 Eugen Simion
memoriali=tii proveni\i din acest mediu. Ion D. S`rbu are treab[
cu spiritul s[u. I s-ar potrivi mai bine, ]n acest caz, titlul carnete-lor lui Baudelaire, citat de mine la ]nceput, u=or modificat: Mon
esprit mis à nu . Nu trebuie s[ se ]n\eleag[, cu toate acestea, c[
filozoful din Isarl`kul Craiovei scrie un jurnal spiritual ]n genul
Charles du Bos. Ion D. S`rbu nu este, b[nuiesc, un spirit religios,de=i primele r`nduri din jurnal sun[ astfel: „To\i cei care ]=i pierd]ncrederea ]n umanitate =i ]n istorie — dac[ nu alunec[ ]n apatia]ndobitocirii sau a cinismului tic[lo=iei cotidiene — se ]ntorc (cufa\a sau prefa\a) spre Dumnezeu”. El se ]ntoarce cu fa\a spre spi-
ritul s[u ]ncercat, lovit de istorie, lucid, disperat, din c`nd ]n c`nd
ironic. Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal nu-i — trebuie precizat,
de asemenea — o autobiografie, specie mai veche dec`t jurnalulintim. Nu se identific[ nici cu formula memoriilor, de=i istoria intr[]n discursul diaristic (amintiri din copil[rie, amintiri de pe front,din ]nchisoare, iubiri pierdute ]n timp etc.)…
Am ar[tat p`n[ acum ce nu este, repet, acest extraordinar jur-
nal — cea mai important[ oper[ de sertar, al[turi de Jurnalul
fericirii , care apare la noi dup[ decembrie 1989. Opera lui Ion D.
S`rbu este, ]ntr-o propor\ie care variaz[ de la fragment la frag-ment, un jurnal de idei =i o confesiune moral[, ceea ce, ]n cazuls[u, ]nseamn[: reflec\ii despre condi\ia existen\ial[, lecturi me-
ditate, observa\ii despre istoria curent[ =i despre politic[, am[nunte
din viata conjugal[ (cu ironie =i t`lc), dialoguri (scurte =i sem-nificative, cu o moral[ transparent[) cu personaje fictive, cum esteMo=u, un ]n\elept care \ine cu tradi\ia =i adev[rurile fundamen-tale… Inteligen\a =i, desigur, talentul moralistutui este de a =ti s[asocieze bine specula\ia cu biografia interioar[ =i de a g[si un
ton potrivit: sincer, conving[tor, personal, nici excesiv de abstract,
nici prea ]ndep[rtat de viata ideilor. Este destul de greu de rea-lizat aceast[ bun[ ]n\elegere (i-a= zice bun[ potrivire, dac[ for-mula n-ar fi u=or pleonastic[) ]ntre reflec\ie =i ]nt`mpl[rile fiin\ei,]ntre existen\[ =i spiritul care g`nde=te existen\a. Ion D. S`rbureu=e=te, jurnalul s[u se cite=te cu interes. Nu-i o scriere spon-

269 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tan[, este o oper[ de reflec\ie preg[tit[ ]ncet =i profund, ]n
tov[r[=ia imaginar[ a unor fantasme: Candid, Mo=u, Tutil[,
Sommer, Deziderius, Erasm, partenerii unui dialog c`nd nervos,
c`nd resemnat =i ironic despre sine =i despre istoria din afar[.
Numele fictiv care revine mai des ]n jurnal este acela al lui
Candid (cu varianta Deziderius Candid), alterego-ul diaristului.
C`nd nu este Candid, scepticul, este Mo=u, cel h`r=it de via\[ =i
r[mas la cele vechi =i durabile, iar c`nd nu apare Mo=u, este tot-
deauna de fa\[ Olimpia, cea cu limba ascu\it[ =i cu mintea ager[…
Prietenul Sommer, evreu de=tept =i ironic, spune ceva despre
mecanismele istoriei moderne, Limpi, divina soa\[, reprezint[ is-
toria m[runt[, cea de zi cu zi. Exist[ ]n acest jurnal imaginativ =i
un Mefisto, personaj dintr-o oper[ de fic\iune a lui Ion D. S`rbu…
El pune filozofului, ca =i ceilal\i, ]ntreb[ri incomode sau vine el
]nsu=i cu solu\ii care pun ]n dificultate pe ]ncercatul diarist.
Temele autorului sunt foarte variate, de la politic[ la doctrina
lenei ( otiotica ) =i de la dispari\ia satului la r[ul rom`nesc (le mal
roumain ). }n spatele acestor fragmente se afl[ un spirit cultivat
=i, ]n sens metafizic, ]n\eleg[tor: cunoa=te, dar =i ]=i asum[ ceea
ce vrea s[ cunoasc[. Filozoful din Isarl`k noteaz[ g`ndurile =i fan-
tasmele sale ]ntr-o libertate provizorie: libertatea singur[t[\ii. Nu
are, oricum, sentimentul c[ va apuca s[-=i vad[ jurnalul publicat.
+i, din nefericire, a=a s-a ]nt`mplat. Tr[ind ]n circumstan\ele ]n
care tr[ie=te, el folose=te, c`nd este vorba de istoria imediat[, un
limbaj u=or, cifrat. C`nd spune ceva despre Sultana Valide, savanta
proasp[t alfabetizat[, nu trebuie cine =tie ce perspicacitate s[ des-
coperi despre cine este vorba. Sau c`nd face referin\[ la ascensi-
unea femeilor ]n politic[, ori la doctorii care ap[r[, ca temnicerii,
puritatea ideologic[ a institu\iilor de cultur[. Ce este simpatic =i
d[ un sentiment de ]ncredere ]n reflec\iile lui Ion D. S`rbu este,
a= zice, lipsa lui de agresivitate, profundilitatea lui moral[. Gary
=i-a risipit, ]n mod sigur, via\a, dar nu =i-a ]nfr`nt spiritul =i, trec`nd
printr-o lung[ suferin\[, spiritul lui n-a ie=it ]nr[it. Nu love=te

270 Eugen Simion
bezmetic, nu =i-a pierdut sim\ul nuan\elor, nu-l p[r[se=te ironia
(arma inteligen\ei), nu ]ntoarce spatele valorilor.
Ceva din firea tenace =i bun[ a ardeleanului pornit de jos, cu
respect fa\[ de lucrurile fundamentale, r[zbate ]n ]nsemn[rile
acestea care r[stoarn[, de regul[, lozincile eticii =i echit[\ii oficiale
(suntem, s[ nu uit[m, ]n 1983-1986 =i exilatul de la Craiova nu]ntrevede ie=irea din sistemul totalitar). C`teva nota\ii: „putereaeste totdeauna de dreapta”. Noi, rom`nii, suntem „multilateralturci\i”, pieirea satului este evenimentul cel mai tragic din acestmileniu, Isus n-a vorbit de infern pentru c[ nu a fost c[s[torit,
starea de iovie este starea de a=teptare neputincioas[ a omului
condamnat s[ asiste la lupta dintre Dumnezeu =i Diavol, „omuleste m[sura, dar =i nem[sura tuturor lucrurilor”, la noi, la rom`ni,totul este v[zut à rebours : „Aici, la noi, toate calit[\ite sunt de-
fecte =i toate defectele sunt calit[\i, ]ntre cuv`nt =i fapt[ exist[un divor\ total, ]nscris ca zestrea genetic[ ]n ereditate. Con=tiin\ele
(ca moral[, politic[, r[spundere profesional[) nu func\ioneaz[
dec`t ]n ilegalitate, pe =optite, dup[ col\. Pro=tii sunt de=tep\i, li-chelele sunt cinstite, ageamiii sunt cei mai pricepu\i. Lumea bun[e atee, dar \ine la religie, s[rb[tori, datini”. Intelectualul valaheste „un clown al puterii, (un) histrion al tuturor utopiilor ideo-logice” =i tat[l, durul miner, ]i spunea fiului Gary: „Te las s[ te
faci profesor, dar dac[ aflu c[ te-ai f[cut intelectual, ]\i rup g`tul”.
Cuv`ntul de ordine ]n aceast[ Balcanie a pr[pastiei =i r[bd[riieste, dup[ filozof, lehamitea . Lenea fiind singurul lux al sclavilor,
trebuie teoretizat[ =i propus[ ca o moral[: otiotica . Prima ei lo-
zinc[ ar fi: „S[ dispar[ diferen\a dintre munca fizic[ =i munca in-telectual[“. Auxina este un hormon al plantelor care le asigur[
flexibilitatea. El se g[se=te ]ntr-o cantitate mare ]n porumb. Ergo:
„M[m[liga noastr[ auxinic[ explic[ morala noastr[ bazat[ per[bdare =i flexibilitate”. }n fine, moralistului nu-i arde mereu deglum[ =i atunci ]=i d[ g`ndul pe fa\[: „Tr[im ]n plin[ comedie,comedia asta e tot ce poate fi mai trist =i mai tragic ]n lume. Isto-
ria tinde spre propria groap[, personalit[\ile ei ajung propriile

271 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
caricaturi, idealurile devin propriile lor haznale. Difficile est sati-
ram non vivere . Filozofia a fost preluat[ de func\ionarii de agita\ie,
politica o fac papagalii de la Prim[rie (de la prim[ria Primarului,s[ fim bine ]n\ele=i), destinul lumii depinde de c`\iva economi=ti
=i militari, cinici =i limita\i. M`nc[m absurd cu p`ine – doar c[,
pentru p`ine, st[m la coad[ cu cartelele ]n m`ini, pe c`nd dinabsurd avem uria=e stocuri supranormative, suficiente pentruc`teva decenii de acum ]nainte: tot ce a fost real a devenit =i su-prareal =i subreal — iar ceea ce ar fi ra\ional (logic, moral, salva-tor) nu mai apare dec`t ]n vise, ]n c[r\ile uitate sau ]n subtextul
unor rug[ciuni ilicite”.
Ion D. S`rbu are, repet, un mare model intelectual (Blaga) =i
un model moral (tat[l). L-a citit pe Cioran =i pune =i el problemar[ului rom`nesc , identificat cu capacitatea noastr[ de a ]ndura,
cu lipsa de reac\ie ]n fa\a brutalit[\ilor istoriei. Asta se explic[,dup[ el, prin faptul c[ am stat o mie de ani sub ocupa\ia Asiei.
De aici ar veni scepticismul nostru fundamental =i tot a=a se justi-
fic[ morala capului plecat pe care nu-l taie sabia… Nu-i deloc ve-sel moralistul acesta p[\it, trecut prin pu=c[rie, marginalizat, ex-pus mankurtismului , preg[tit cu dou[-trei slabe idei s[ ]nt`mpine
moartea. „Nu sunt dec`t un simplu verb care viseaz[ ideea”, scrieel, cu o suspect[ modestie. +i tot el, corect`nd, am impresia, pe
Malraux: „Omul nu mai este ceea ce face, omul este ceea ce a
refuzat s[ fac[“. Iat[ o observa\ie inteligent[ =i adev[rat[ pe caren-o pot ]n\elege dec`t cei care au tr[it ]ntr-o dictatur[ balcanic[.Ca s[ poat[ supravie\ui ]ntr-un provizorat care ucide pe ]ndelete,filozoful din singur[tatea Isarl`kului aplic[ principiul faire
l’idiot devant un imbecile . Dac[ un Cristos cu experien\[ ar veni
s[ propov[duiasc[ ]n Valahia noastr[, ar trebui s[ ]nceap[ cu
pruden\[: „S[ d[m Cezarului ce-i al Cezarului =i lui Dumnezeudoar ce ne mai r[m`ne” – este de p[rere moralistul, care are =iel oarecare experien\[ ]n materie, a trecut =i el prin multe =i av[zut de toate. }n ]nchisoare visa c[ Isus Cristos intr[ pe u=[
]mbr[cat ]n zeghe, tuns =i b[tut… Foamea =i Frica nu ucid, doar

272 Eugen Simion
Prostia, „c`nt`nd din fluierul str[mo=esc”, ne duce, hipnotiza\i,
spre dezastru…
Care este locul autorului ]n aceast[ confesiune? Cum ]l sluje=te
eul narativ pe sinele care, ]n orice jurnal, ]ncearc[ s[ se cunoasc[
=i s[ se construiasc[? Nefiind, propriu-zis, o cronic[ a interiorit[\ii,
Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal nu este dec`t ]ntr-un chip indi-
rect o construc\ie de sine, o manifestare a unui eu (pronumele
genului subiectiv) care vrea sa spun[ ceva despre eul profund,
ireductibil (sinele). Eu face pu\in caz de sine, am precizat deja.
Naratorul nu vrea s[ se cunoasc[ (se cunoa=te, se prea cunoa=te!)
=i nu are ]n vedere nici un proiect de construc\ie de sine. Via\a lui
este ]n spate =i nimic nu se mai poate repara. Ce-a fost =i ce-o s[
fie?! — nu-l nelini=te=te prea mult. }n zona marginal[ ]n care a
fost ]mpins, autorul (naratorul) a ]ncercat micile vicii compensa-
torii, acum s-a refugiat ]n spirit =i judec[ =i se judec[. Nu se iube=te
(s-a v[zut), nu sufer[ de boala preeminen\ei (boala intelectualu-
lui rom`n), nu ]nvinuie=te lumea de necazurile lui, nu conteaz[pe Dumnezeu, nu cere repara\ii morale =i nici bunuri materiale.
Diaristul nu se pune ]n fa\[ nici m[car ]n scriitura intim[ (]n jur-
nal). Este prezent, ici, colo, dar totdeauna ]n vecin[tatea unei
reflec\ii, =i de fiecare dat[ ]n rela\ie cu un adev[r care vrea s[ fie,
dac[ se poate, obiectiv.
Este mult[ triste\e ]n aceast[ confesiune care ne spune ceva
despre pierderea de sine . Acesta pare a fi sensul jurnalului s[u. S[
reconstituie, din fragmentele unei vie\i sf[r`mate =i prin fragmen-
tele unei nara\iuni intime, risipirea, ratarea ]ntr-o istorie confuz[
=i absurd[. Cine este vinovat de aceast[ ne]mplinire? Nimeni ]n
chip special =i to\i ]n mod mijlocit sau nemijlocit. Este drama in-
telectualului din Est blestemat s[ treac[ prin =apte dictaturi =i s[
stea =apte ani (o cifr[ care ]l urm[re=te pe Ion D. S`rbu) ]n
pu=c[rie =i, sub ochii lui, s[ i se ard[ manuscrisele.
Ion D. S`rbu vorbe=te, repet, cu ironie =i dezn[dejde de aceast[
deconstruc\ie a sinelui. Lui nu-i revine acum, la spartul t`rgului,

273 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
dec`t s[ ]n\eleag[ sensul acestui e=ec. Sunt ]n jurnal c`teva frag-
mente elocvente. Autorul ]=i contempl[ cu ]ng[duin\[ =i am[-
r[ciune opera vie\ii lui: „De circa 22 de ani, exilat ]n Craiova,
tr[iesc melcoid ]ntr-o tot mai accentuat[ ]nsingurare. Alcoolul a
fost liantul meu cu lumea, c`nd beam puteam s[ iubesc oamenii,
s[ comunic, s[ fiu vesel, inteligent, stupid, generos. Om ca to\i
oamenii. M-au p[r[sit, pe r`nd, tutunul (fumam c`te patru pa-
chete pe zi), votca (vinul =i berea nu m[ satisf[ceau), „pohta” dup[
femei. }ncepusem s[ folosesc tot mai des cuv`ntul „ridicol” sau
„bufon”, referindu-m[ la tipul formei mele de cultur[, inteligen\[
=i destin. Am tr[it ]n tinere\e ]n internate, caz[rmi, c[mine =i
pu=c[rii. Apoi a urmat lag[rul, mina, Craiova (ca domiciliu for\at).
Dumnezeu a fost bun =i milos cu mine, mi-a adus la picioare o
so\ie divin[ (pe care nu o merit), o cas[ lini=tit[, plin[ de c[r\i ]n
„s`rbeasc[“ dezordine (av`nd eu oroare de no\iunea de „ordine”)
=i o singur[tate religioas[, melancolic[ =i contemplativ[, ]n care
doar v`ntul de departe ]mi mai aduce, din c`nd ]n c`nd, semnulde dragoste din partea unor prietenii vechi =i destr[mate. „Che-
m[ri de dispari\ie m[ sorb”, e normal: m[ g`ndesc tot mai intens
=i mai practic la ideea de sinucidere, ]n fiecare zi, cel pu\in de
trei ori ]mi ]nmoi piciorul rece ]n apa =i mai rece a Styxului. +tiu
c[ aceste ]nsemn[ri ale mele nu vor putea fi citite dec`t, eventu-
al, dup[ moartea mea — dac[ nu cumva, p[gubos cum sunt, ele
s[ fie arse sau date la topit sub ochii mei, a=a cum ]n 1958, „din
cauza c[ nu sunt cuminte =i ]n\eleg[tor”, toate scrierile mele li-
terare, filozofice, au fost distruse din ordinul imbecil al unui oare-
care ministru Dr[ghici. Cine mai =tie azi cine a fost acest Dr[ghici,
c[l[ul bl`nd al infernului nostru…?”
Al doilea fragment este o scrisoare c[tre Sergiu Al George, ul-
tima scrisoare trimis[ acestui prieten care s-a gr[bit s[ dispar[.
Ion D. S`rbu ]=i pune ]nc[ o dat[ oglinda ]n fa\[ =i ce vede nu-l
]nc`nt[. }n alta parte, se caracterizeaz[ pe sine o mediocritate, o
molie , o fiin\[ cu o exigen\[ melcoid[ , o „de=art[ =i pierdut[ spe-

274 Eugen Simion
ran\[“ a lui Blaga. +i tot el scrie o propozi\ie teribil[: „Fiul r[t[citor
pe care propriul frate, din la=itate =i fric[, l-a jertfit numai =i nu-
mai ca vi\elul cel gras s[ poat[ ajunge bou”. Dar s[ revin la scri-
soarea c[tre Sergiu Al George. Ea cuprinde o m[rturisire semnifi-
cativ[ pentru intelectualul care nu-i satisf[cut de sine =i nici de
filozofia care, totu=i, l-a ajutat s[ tr[iasc[ ]n momentele lui grele.
Iat-o: „Recunosc, nu am fost con=tient nici de rostul meu =i nici
de ceea ce z[cea ascuns ]n mine. Cristalizarea mea a fost penibil[,
lung[ =i cumplit[. Cred c[ filozofia — mai ales filozofia profeso-
ral[, de bibliotec[ sau seminar universitar — m-a tarat ]n mod
deosebit. (}nmagazinam f[r[ s[ diferen\iez, f[r[ s[ diger, f[r[ s[-mi
caut propria mea busol[ sau stea polar[.) Apoi, la aceste stocuri
de haotice cuno=tin\e, s-au ad[ugat complexele mele proletare,
lupta de clas[, lupta ]n clas[, lupta sub clas[ (complex pe care nu
l-am putut sf`r=i de tot nici p`n[ azi, din contr[, mereu anun\:
«va trebui s[ ]ncepem lupta de clas[ de la ]nceput!»), plus scrii-
torii naturali=ti =i reali=ti ai Ardealului meu (Ag`rbiceanu, Rebre-anu, Pavel Dan). Abia acum — de c`nd ]mi scriu proza mea ne-
transilvan[, am reu=it s[-i pun belciug ]n nas acestei maimu\e
nem\e=ti care este Filozofia. Pe care o \in sub masa mea de scris
(sau o duc la lungi plimb[ri prin parc, legat[ cu un l[n\ug ce se
cheam[ «luciditate critic[») =i ]i arunc, din c`nd ]n c`nd, c`te o
alun[, c`te o nuc[, c`te o idee de ros sau de joac[… Nu m[ pot
despar\i de ea, nici s[ m[ lep[d sau s[ m[ abzic. M-a ajutat s[
r[m`n om ]n momentele ]n care nici a m[ mai ruga nu mai
puteam…”
Putem scoate, de aici =i din alte fragmente, un portret al dia-
ristului. Mai exact, un portret al personajului care se exprim[ ]n
textul confesiv, o biografie social[ tipic[ pentru genera\ia r[zbo-
iului (“genera\ia pierdut[“). Vine din mediile s[n[toase, de jos,
face studii bune, are modele ilustre (Blaga), modelele ]l ]ncura-
jeaz[ =i ]=i pun speran\ele ]n el, este un om de st`nga (comunist
]ntre 1940 =i 1945), particip[ la un r[zboi nimicitor =i, ]n sf`r=it,

275 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
pare preg[tit s[ fie un om al momentului, un agent al istoriei.
Are toate datele favorabile. Dar este ]mpins de istorie ]ntr-o trage-
die lung[ =i sf`r=e=te ]ntr-o comedie trist[. Soarta ]l duce ]ntr-un
Isarl`k ]n care numai singur[tatea este c`t de c`t necorupt[.
Singur[tatea =i ironia. Le folose=te pe am`ndou[, le pune la tre ab[.
Iese acest jurnal care este, cum am ar[tat la ]nceput, o colec\ie
de reflec\ii morale =i politice =i, ]n plan secund, o confesiune in-
telectual[ =i existen\ial[. Cele dint`i sunt, de multe ori, profunde
=i cinstite (insist asupra acestui termen care =i-a pierdut de mult
sensul cel bun ]n literatur[). Sunt medita\iile unui observator per-
spicace =i ale unui judec[tor drept. El nu-=i asum[ rolul de ve-
det[, nici de martir. Detest[ victimologia, de=i nu ajunge doctor
]n aceast[ disciplin[. Amintirile din ]nchisoare sunt mici parabole
despre destinul individului ]n situa\ii limit[. S[ re\inem una sin-
gur[. Un de\inut t`n[r, pe nume Popescu, ]=i iube=te ]n chip
aproape religios so\ia. E punctul lui de reazem. Rezist[, moral-
mente, cu aceast[ imagine ]n sine. }ntr-o zi, gardianul ]ntreab[:Cine este Popescu? Eu — r[spunde de\inutul, iar gardianul: Sem-
neaz[, te-a l[sat curva . Popescu semneaz[ =i, ]ntr-o or[, albe=te =i
]mb[tr`ne=te. Devine un mo=neag… Remarcabil[ scena epic[. Sunt
=i altele care ]nsufle\esc aceste medita\ii amare. Gary, care a fost,
dac[ ]n\eleg bine, un t`n[r cu mari succese erotice, c[l[tore=te
spre b[tr`ne\e cu trenul =i, c`nd intr[ ]ntr-un compartiment, ob-
serv[ o doamn[ peste care trecuse, dur =i nemilos, timpul…
Recunoa=te ]n ea pe Marta M., o frumuse\e de alt[dat[ a Sibiu-
lui. Femeia se uit[ ]ngrozit[ la prietenul Gary =i-i strig[ dramatic,
acoperindu-=i fa\a cu m`inile ei st`lcite: „Car[-te, Gary, car[-te,
nu vreau s[ m[ vezi a=a!”..
Confesiunea din planul secund, aceea care spune c`te ceva
despre pierderea de sine, este mai s[rac[, mai voit s[rac[. Diaris-
tul se identific[ total cu o suferin\[ colectiv[ ( cu starea de rum`nie )
=i cu destinul unei genera\ii. Soarta lui a fost s[ fie mereu ]n con-
tratimp. N-a ales niciodat[ calea cea bun[, a ap[sat mereu pe alte

276 Eugen Simion
clape =i n-a nimerit niciodat[ pe aceea a succesului. I-o spune, de
la obraz, lucida Limpi: „A= fi, ]mi spune Limpi, un scriitor ce
debuteaz[ mereu (f[r[ succes, doar cu succes), un socialist f[r[
ideologie, un cre=tin f[r[ confesiune, un filozof f[r[ sistem =i me-
morie, un semicet[\ean tolerat, un transilv[nean refuzat la Cluj,
dar neasimilat ]n Oltenia, un rom`n austro-ungar, un filorus
antistali nist, un comunist contemporan cu fluturii =i cu Iosif din
Arimatheea, un estetician est-ethic, un liberal ]ndr[gostit de
lan\uri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan actual-
mente ]ndr[gostit de propria bab[, un proletar plin de lumpen-
diplome, un miner f[r[ lamp[, un minisocrate ce nu a v[zut Ath-
ena =i nici cartel[ de cucut[ nu are, un Danton primind zilnic
picioare ]n fund de la Robespierre-ul blocului, un b[tr`n r[mas
]n mintea copiilor, un evreu dat afar[ din comunitate, un =iit-sunit
]ncerc`nd s[ r[m`n[ un cre=tin-copt ]ntr-o Armenie tot mai tur-
ceasc[, un neam\ incapabil s[ repare o siguran\[, un biet sergent
]ntr-o armat[ ce se retrage de 40 de ani, un zoon antipolitikon, omaimu\[ a bunului Dumnezeu, un c[cat ]n ploaie, un…”
Este un portret reu=it al intelectualului p[gubos ]n circum-
stan\ele Rom`niei postbelice. Ion D. S`rbu ]l prive=te (se prive=te)
cu luciditate =i ironie. O ironie bl`nd[, uman[, foarte uman[,
]ndep[rtat[ de obi=nuita noastr[ zeflemea… Diaristul nu vrea s[
tri=eze nici ]n acest plan. R[m`ne, ]n ceea ce prive=te scriitura
intim[, ]n acela=i registru: ]ntristat mai totdeauna, disperat din
c`nd ]n c`nd, ironic ]n tot timpul, f[r[ a fi zeflemitor =i, ]n conse-
cin\[, cu acces la tragic. Este sever cu jurnalul s[u (“Sunt con=tient
c[ aceste modeste buc[\i de sticl[ colorat[ pe care le transcriu ]n
aceste caiete (s.n.) ale robului Dezideriu Candid, nu au nici o
valoare literar[ sau filozofic[; sunt un fel de hybris gazet[resc
]ntre foileton de duminic[ =i not[ marginal[“) =i foarte ]n\eleg[tor
cu genera\iile literare de dup[ el. Nu le repro=eaz[ (textuali=tilor)
dec[t faptul c[ le lipse=te „experimentul tragic al vie\ii”. }n privin\a
caietelor intime, Ion D. S`rbu se ]n=al[. Sunt mai mult dec`t zice

277 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
el c[ sunt. Dezideriu Candid =i-a luat rolul ]n serios =i a f[cut o
oper[ temeinic[. A notat f[r[ emfaz[ =i f[r[ preocuparea de a
face literatur[ (element esen\ial pentru un jurnal intim), ceea ce
a tr[it =i tr[ie=te ]ntr-o epoc[ de „paranoic[ invazie de adjective
=i adverbe la superlativ”. Jurnalul ]l ajut[ s[ scape de aceast[
maladie ur`t[. Confesiunea este o form[ de supravie\uire, scrii-
tura intim[ este posibilitatea lui de salvare, jurnalul (scris ]n semi-
clandestinitate) e spa\iul ]n care poate ]nc[ s[ func\ioneze ]n re-
lativ[, camuflat[ libertate, spiritul critic al unui moralist nici re-
semnat ]n fa\a istoriei, nici ]nd`rjit fa\[ de destin. }n rani\a lui de
intelectual i-a r[mas o unic[ arm[: luciditatea spiritului. El ]l ajut[
s[ ]n\eleag[ =i, dac[ ]n\elege, s[-=i valorifice ]n chip superior
e=ecurile, tragedia individual[, la=itatea, t[cerile, singur[t[\ile etc.
Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal este fructul acestui remar-
cabil efort intelectual =i moral. Am[nuntul, m[rturisit mai sus, c[
el, naratorul, a transcris ]nsemn[rile acestea intime, dovede=te
faptul c[ textul confesiv a fost elaborat ]n ideea de a fi, totu=i,publicat ]ntr-o zi. Impresia c[ discursul intim nu este opera pur[
a spontaneit[\ii se vede =i la lectur[. Frazele au ordine =i urm[resc
un minim efect. Moralistul mizeaz[ din loc ]n loc pe paradox =i
pe jocul verbal. }i reu=esc am`ndou[ =i, mai ales, ]i reu=e=te con-
fesiunea ]n aproape toate registrele ei. Jurnalul ]l readuce pe Ion
D. S`rbu ]n primul plan al genera\iei pierdute =i, totodat[, al li-
teraturii subiective rom`ne=ti.
Caietele secrete ale lui Ion D. S`rbu sunt „caiete de noapte”,
„exerci\ii de uitare”, cutia neagr[ care, dup[ dezastru, va putea fi
recuperat[, ]n fine, este vorba ]n aceste ]nsemn[ri de o preg[tire
lucid[ pentru moarte… Autorul nu pune mare pre\ pe jurnalul
s[u, cel pu\in a=a scrie ]ntr-un loc, dar, pe m[sur[ ce ]l scrie, ]ncepe
s[ prind[ drag de el =i s[-i dea o destina\ie major[. Schimbare de
umoare semnificativ[. Figur[ retoric[ destul de r[sp`ndit[ ]n li-
teratura confesiv[. Diari=tii nu-=i prea iubesc jurnalele, le consi-
der[ efemere, inferioare, oricum, literaturii de fic\iune. Continu[,

278 Eugen Simion
totu=i, s[ le scrie, iar dup[ ce le scriu nu se gr[besc s[ le distrug[.
+i, dup[ ce apar, se ]nt`mpl[ un fenomen curios (un fenomen care
nu a sc[pat lui Malraux): jurnalul unui scriitor are tendin\a de a-i
devora literatura. Faptul este evident ]n cazul Gide =i, din p[cate
sau din fericire — nici eu nu =tiu cum s[ zic —, exemplul nu este
izolat ]n literatur[.
Autorul jurnalului pe care ]l analizez nu pare a fi tulburat de
aceast[ posibilitate. Jurnalul este pentru el, ]nainte de orice, un
exerci\iu ]mpotriva fricii, un refugiu moral f[r[ preten\ii =i „f[r[
con=tiin\a picului de ve=nicie”. Toate acestea sunt =i nu sunt
adev[rate. Sunt pentru c[ a=a zice naratorul c[ sunt =i trebuie s[-i
d[m crezare. Nu sunt, totu=i, a=a cum zice el pentru c[, ]n alte
fragmente, ]=i schimb[ p[rerea sub influen\a unei alte st[ri de
spirit. +i aceast[ metamorfoz[ \ine de o figur[ retoric[ a genului.
C[ci diaristul este prin excelen\[ un tip care se contrazice. Cel
pu\in atunci c`nd este vorba de impresia lui asupra utilit[\ii =i
inutilit[\ii scriiturii intime. }n aceast[ privin\[, autorul de auto-fic\iuni este ca vremea: schimb[tor. Azi este ]ncrez[tor =i bun,
]mp[cat cu lumea, m`ine este posomor`t =i c`rtitor, sceptic fa\[
de posibilit[\ile jurnalului ca literatur[. Ion D. S`rbu nu face
excep\ie: O tem[ recurent[ ]n jurnalul s[u este chiar precaritatea
jurnalului ca gen literar: jurnalul ar fi o aflare ]n treab[, un
exerci\iu de stil (a-\i face m`na pentru opera major[), o scriere,
pe scurt, de sertar, cu valoarea =i inutilitatea ce decurg (a=a cre-
dea =i Barthes ]ntr-o nota\ie sceptic[ ]n marginea jurnalului gidi-
an!) din condi\ia ei…
Cam ]n acest sens merg =i reflec\iile jum[tate sarcastice,
jum[tate serioase ale diaristului din Isarl`k, exasperat — ]n
parantez[ fie spus — de Barthes, de semiotic[, hermeneutic[, de
textualism… Dar nu este totdeauna convins de precaritatea =i fri-
volitatea poeticii spontanului (poetica prin excelen\[ a unui gen
care refuz[ programatic orice obedien\[ fa\a de retoricile, poeti-
cile constituite). Tot improviz`nd, tot not`nd fugitivul, inesen\ialul,

279 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
inutilul din viat[, scriptorul observ[ c[ toate acestea ]ncep s[ aib[
un sens. Exerci\iile de uitare devin, atunci , exerci\ii de luciditate =i
frica este dublat[, ]n jurnal, de bucuria de a scrie. Cum =i zice
exilatul din Craiova: „Bucuria fiec[rui r`nd este bucuria fiec[rei
zile tr[ite cu un toc ]n m`n[ =i cu privirea spre copiii, copacii =i
cerul pe care ]l mai pot z[ri dincolo de geamul zarc[i mele”.
Mai re\inem, din alte fragmente, c[ aceste confesiuni clandes-
tine reprezint[ =i un act de protest individual, o ]ncercare singu-
lar[ de a ie=i din „starea de iovie”, din faimoas[ mitizata noastr[
iner\ie r[s[ritean[. Jurnalul intim, deci, ca m[rturie, ca document
social =i moral, ca exerci\iu (]nc[ un exerci\iu!) de claritate =i li-
bertate interioar[. M[ gr[besc s[ spun c[ ]n Jurnalul unui jurnalist
f[r[ jurnal mai ales acest aspect se observ[ la lectur[ =i cu
prec[dere acest element ]i d[ valoare moral[ =i intelectual[. Aici
se vede mai bine c[ jurnalul intim scris ]ntr-o istorie tragic[ este
infinit mai mult dec`t Amiel zicea c[ este: une paresse occupée .
Este o exasperare scris[ (transcris[), o ]nt`mpinare =i o convertire(scriptic[) a fricii, un act de salvare interioar[ =i o m[rturie ]ngro-
pat[. Un exerci\iu (al c`t[lea?), deci, de supravie\uire =i un do-
cument de existent[. Ion D. S`rbu, trecut prin multe, lovit de
du=mani =i tr[dat de prieteni, marginalizat de utopia ]n care avu-
sese nes[buin\a s[ cread[ ]n tinere\e, ]=i trece ]n aceste caiete se-
crete revoltele, dezam[girile, sarcasmele sale, ]ntr-o libertate to-
tal[ a spiritului: „Jurnalele mele, — haotice co=uri de h`rtie ale
memoriei — au fost, ]ntr-adev[r, ni=te maculatoare prin care ]ncer-
cam s[-mi p[strez imaculat[ con=tiin\a mea moral[ =i politic[, ]n
lupt[ cu mediul, istoria =i, mai ales, prietenii mei. De 20 de ani
m[ tot preg[tesc s[-mi scriu adev[rata =i reala mea autobiografie
=i nu reu=esc nici m[car s[ o ]ncep: m[ dor inima, carnea, oasele
toate. Nu am reu=it s[ supravie\uiesc, pe aceast[ insul[ a =erpi-
lor, dec`t uit`nd =i iert`nd. Ca s[ fiu =i eu iertat =i uitat, dincolo.
Acesta e paradoxul genera\iei mele tragice: nu putem tr[i dec`t
dac[ reu=im s[ uit[m ce am tr[it! +i nu putem exista dec`t dac[

280 Eugen Simion
reu=im s[ uit[m ce am tr[it! +i nu putem exista dec`t amintindu-
ne mereu ce a fost =i cum a putut s[ fie a=a cum a fost. Jurnalul,dup[ a mea p[rere, este o m[rturie. Am`nat[. }ngropat[“.
Cam acestea sunt, ]n esen\[, ideile lui Ion D. S`rbu despre jur-
nalul intim ca gen literar =i despre jurnalul s[u ]n chip special.Elevul lui Blaga nu-i excesiv de sever, nu-i nici un entuziast alliteraturii autobiografice. F[r[ a fi preocupat ]n chip expres detehnica interioar[ a jurnalului, ]nregistreaz[ nu at`t via\a lui se-
cret[, c`t reflec\iile sale ]n marginea unei istorii ira\ionale. El ne
propune, ]n acest sens, o fantasm[ oarecum inedit[ ]n istoria genu-lui. Este vorba de fantasma celui care \ine un jurnal intim ]ntr-odictatur[ de tip balcanic: ]ntr-un ora= de provincie, un fel de satl[\it =i haotic, cu moravuri fanariote, cu jandarmi ideologici =i ie-niceri specializa\i ]n lingu=ire, tr[ie=te un om singuratic, dominat
de sentimentul rat[rii =i al mor\ii; a f[cut r[zboiul ]n Est =i Vest,
este un om de st`nga =i, pentru c[ are sim\ul justi\iei =i nu ]ng[duieturcirea spiritelor, este b[gat ]n mai multe r`nduri ]n ]nchisorilecomuniste; scap[ =i, acum, c`nd destinul lui se apropie de sf`r=it,mediteaz[ la ceea ce a fost =i la ceea ce se ]nt`mpl[ ]n jurul s[u;cu luciditate, cu ironie, cu disperare, de multe ori cu farmec; caut[
propozi\iile cu valoare aforistic[ =i, fiind un om inteligent =i to-
lerant, le g[se=te u=or; ca =i Cioran, dar cu modera\ie, d[ tragicu-lui o str[lucire formal[; literatura nu dilueaz[, totu=i, ]n textelesale, tragedia existen\ei; diaristul din Isarl`kul nord-dun[rean sefere=te s[ devin[ „un bufon al medita\iei” =i opre=te spectacolullimbajului la timp; suficient, totu=i, ca naratorul acestor apocalip-
suri s[-=i taie o figur[ pregnant[ =i s[ fixeze, cum spuneam mai
sus, o fantasm[: fantasma scriitorului din estul Europei, ]mb[tr`nit]n nenorociri =i refugiat ]ntr-o confesiune secret[ ]n care intr[toate, de la problema incon=tientului la frivolit[\ile unui donjuanproletar =i provincial.
B[tr`nul Gary a dat lovitura. Jurnalul s[u ]l r[zbun[ =i-l scoate,
literar vorbind, din anonimatul ]n care l-a ]mpins o lung[ istoriecorupt[ =i violent[.

281 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
* * *
Din ]nsemn[rile sale, ]ncheiate ]n joia mare 1989, deducem c[
(fiu de miner din Petrila), el a luptat pe frontul de Est, apoi pe
frontul de Vest =i, ca asistent al lui Lucian Blaga =i om de st`nga,
avea toate =ansele s[ fac[ o mare carier[ intelectual[. Nu se
]nt`mpl[ acest fapt, dimpotriv[, nelini=titul, justi\iarul Gary (cum
]i spun prietenii) este dat afar[ din ]nv[\[m`nt =i, ]n urma unui
denun\, este arestat =i condamnat la trei, apoi la =apte ani de ]nchi-
soare. Eliberat ]n 1963, se angajeaz[ vagonetar la mina Petrila,
apoi, cu chiu cu vai, ajunge secretar literar la Teatrul Na\ional
din Craiova. C`nd ]=i scrie jurnalul este totalmente marginalizat.
Nu =i-a pierdut cu toate acestea ironia, e ]nd`rjit, ar\[gos ]ntr-o
privin\[, sceptic, mioritic ]n alta. La Craiova, unde a fost exilat,
=i-a g[sit un serviciu =i o so\ie (celebra, de acum, Olimpia) cu un
fermec[tor umor valah, p`rghia lui moral[ ]ntr-o a=ezare turcit[.
Un ora= cu mici =efi abili =i f[r[ caracter, cu universitari f[r[
str[lucire, cu cozi interminabile =i „bancuri” ingenioase… Ion D.S`rbu se decide, acum, la spartul t`rgului s[ scrie despre toate
acestea ]n „caietele (lui) de noapte”, f[r[ a folosi cifrul, aluzia,
parafraza, parabola =i alte instrumente ale interdic\iei =i fricii.
Iese o carte puternic[, o confesiune major[ din toate punctele
de vedere. Este, repet, cartea unui intelectual de marc[ ini\iat deja
]n 1945 ]n =tiin\a arhetipurilor (teza lui de licen\[ este intitulat[:
De la arhetipurile lui C.G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian
Blaga ). Reflec\iile sunt de multe ori t[ioase, dar cum bine zice
Marin Sorescu ]n postfata volumului, „mu=c[tura lui filosofic[ e
din dragoste , ca prelungirea unui s[rut”. Chiar a=a =i este lite-
ratura confesiv[ a acestui estetician est-ethic c[ruia nu-i iese nicio-
dat[, nimic, ]n plan social. „Un liberal ]ndr[gostit de lan\uri, un
sindicalist de unul singur, un fost Don Juan actualmente ]ndr[-
gostit de propria bab[, un proletar plin de lumpen-diplome (…),
un Danton primind zilnic picioare ]n fund de la Robespierul blo-
cului (…), un biet sergent ]ntr-o armat[ ce se tot retrage de 40 de

282 Eugen Simion
ani (…), o maimu\[ a bunului Dumnezeu, un c[cat ]n ploaie, un…”
Omul care ]=i face singur acest portret — portretul unui mare
p[gubos, un fel de Ieremia cu titluri academice… scrie despre „for-
ma mentis” la rom`ni f[r[ a c[dea ]n p[catul r[sp`ndit printre
intelectualii rom`ni de ieri =i de azi de a se ru=ina de na\ia lui.
Ca =i Cioran, pe care, ]n fapt, elevul lui Blaga nu-l accept[ ]n ni-
hilismul lui devastator, ]i iube=te pe rom`ni cu „o ur[ grea”. O
ur[, totu=i, de suprafa\[, o ur[ ]n vorbe, spuse la m`nie. Diaristul
nu se dezice de ai s[i =i nu se ru=ineaz[ de lumea din care a ie=it.
Nu-=i „d[ demisia” din rom`nitate, dar este necru\[tor cu starea
letal[ a moldo-valahilor, cu hibernarea noastr[ istoric[ =i dispo-
nibilit[\ile morale ale intelectualului din nordul Dun[rii. Are o
sut[, o mie de nuan\e pentru a-i ]ncondeia pe bravii no=tri
oportuni=ti, pe ienicerii scriiturii abile, pe jandarmii literaturii ofi-
ciale. Ion D. S`rbu, cu limba lui rea =i colorat[, zice eunucarea
spiritului ]n epoca realismului socialist =i citeaz[ c`teva nume de
scriitori ]n vog[ ]n anii ’50, cinici =i lamentabili. Jurnalul va trezi,probabil, unele adversit[\i din aceast[ pricin[. Nici eu nu ]mp[r-
t[=esc toate opiniile autorului, dar nu pot s[ nu v[d c[ el are, ]n
esen\[, dreptate =i c[, dincolo de propozi\iile severe, se afl[ un
caracter drept =i o inteligen\[ remarcabil[.
Ion D. S`rbu nu mai crede ]n puterea filozofiei de a schimba
lumea. (“Filozofia =i Morala d`rd`ie afar[ ]n frigul politic al unei
ierni f[r[ sf`r=it”) =i-i nume=te pe preo\i „oportuni=ti ai cerului”.
Textualismul ]i pare o la=itate bine chibzuit[ (aici gre=e=te diaris-
tul, dar nu-i locul s[ ar[t de ce!), ideea de a scrie scriitur[ ]i pare
o aberatie. „Barbaria rokoko” a Occidentului ]i treze=te remarci
foarte… r[s[ritene. Ca orice intelectual ce a tr[it prea mult ]ntr-
un ghetou (ghetoul totalitarismului), Ion D. S`rbu are =i el
intransigen\ele, limitele, fantasmele sale. F`\`iala psihedelic[ a
tineretului apusean ]l enerveaz[ cumplit. La fel =colile formaliste
]n critic[, bizantinismul intelectualului mandarin, limbajul ermetic,
dezinteresul programatic fa\[ de istorie. Fiul minerului din Petrila,

283 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
tob[ de carte =i victim[ pe via\[ a sistemului totalitar, nu vede cu
ochi buni dezangajarea intelectualului occidental, cum nu accept[oportunismul intelectualului r[s[ritean. Pozi\ie corect[, pozi\iedificil[.
Gary a pl[tit cu v`rf =i ]ndesat din cauza acestei incomode
sincerit[\i. Din 1972, scrie el undeva, nu i-a mai intrat ]n cas[nici un prieten. E ocolit de to\i =i atunci st[ de vorb[ cu ]n\eleaptaLimpi =i, mai des, st[ de vorb[ cu sine ]n aceste caiete intime.Aici poate s[ scrie c[ dictatorii mor nu de glon\, ci strivi\i de uria=alor putere politic[, c[ Sartre este „un bufon existen\ialist”, c[ Noicaeste „un mare fricos”, dar c[ el a reu=it s[ transforme frica ]n stil
=i pruden\a ]n ]n\elepciune… Mai t`rziu revine asupra lui Noica=i-l nume=te, mai drept, „un mare poet al filozof[rii”. Nefiind unspirit religios, Ion D. S`rbu accept[, totu=i, mila „ca ru=ine de lume”=i, ca =i Noica =i Steinhardt, laud[ ]nchisoarea: „Doamne, c`t deliber =i cinstit eram ]n pu=c[rie”. D[, totu=i, ]n Jurnal c`teva scene
de apocalips din deten\ie. Mereu cu acel sentiment (general ]n scri-sul lui Ion D. S`rbu) al iremediabilului =i al colocvialit[\ii. Cred c[aceasta este ecua\ia scrisului =i, probabil, ecua\ia fiin\ei sale: unsim\ acut al tragicului =i o pl[cere enorm[ de a comunica.
* * *
Nu-l =tiu aproape deloc, ca om, pe Ion D. S`rbu, nu l-am v[zut
dec`t o singur[ dat[, la Craiova. L-am ascultat atunci vorbind lao adunare scriitoriceasc[ =i mi-am dat seama numaidec`t c[ e unfermec[tor spirit oral. Vorbea extraordinar de bine, era inspirat,plin de haz =i mu=c[tor. Marin Sorescu ]mi spune c[ Gari d[dea]n cercuri intime spectacole sublime de inteligen\[ =i fantezie =ic[ =i-a cheltuit geniul ]n oralit[\i copioase.
Jurnalul salveaz[ ceva din aceast[ extraordinar[ disponibili-
tate colocvial[. Frazele sunt ]mp[nate cu vorbe de spirit =i analogi-ile diaristului (toate bat nu =tiu de ce spre turci!) sunt delicioase.

284 Eugen Simion
Eternul p[gubos =tie ]nc[ s[ r`d[, ]i ia peste picior pe oltenii pe
care, ]n fapt, ]i iube=te =i, c`nd hazul este mai mare, trece la ne-
cazul s[u fundamental. Atunci r`sul d[ spre furie =i vorba ]n doi
peri trece spre aforism =i concept. Re\in c`teva din reflec\iile lui
norocos formulate: „orice putere e de dreapta”, „eu ]mi merit \ara”,
istoria este o „boal[ ur`t[ a Timpului absolut (…), omul un ex-
periment ratat =i definitiv compromis” etc. }n nota\iile din urm[,
Ion D. S`rbu se apropie periculos de nihilismul lui Cioran. Nu-=i
pierde ]ns[ cump[tul. Jurnalul este plin ]nc[ de proiecte sociale,
]n scepticul Gari zace un reformator de nuan\[ poporanist-metafi-
zic[. De=i este mali\ios fa\[ de „morome\ii” care au ]mp`nzit ora=ul
=i l-au corupt (de ce „morome\ii”? De ce nedrept[\e=te eseistul
acesta p[trunz[tor pe \[ranii lui Preda?). Ion D. S`rbu continu[
s[ cread[ c[ satul, ogorul =i \[ranul sunt st`lpii etnogenezei noas-
tre: „M[ tem c[ genera\ia noastr[, ajung`nd la cump[na veacu-
lui, nu va putea s[-=i asume nici o alt[ glorie =i victorie dec`t faptul
c[ sub ochii no=tri a avut loc moartea pe cruce a satului rom`nesc”.
Ceea ce este adev[rat. Ceea ce este cumplit.
S[ r[m`nem la Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal : o oper[
major[ din sfera literaturii subiective rom`ne=ti; o confesiune
amar-t[ioas[, revelatoare pentru un destin tragic =i pentru des-
tinul unei genera\ii, o carte, ]n fine, scris[ — ]n ciuda nenoroci-
rilor pe care ea le poveste=te — cu poft[, cu talent moralistic =i cu
o imagina\ie de tip intelectual. Personajul care tr[ie=te ]n aceste
pagini =i care =i g`nde=te de regul[ bine, f[r[ ifose, f[r[ complexe,
f[r[ patim[ politic[ de tip balcanic este c`t se poate de simpatic:
nici ve=nic acuzator, nici ve=nic pierdut ]ntr-o bufonad[ f[r[ =ir.
}ntr-o epoc[ „aleluiatic[“ (]nc[ o formul[ bine g[sit[; Ion D. S`rbu
este expert ]n aceste vorbe memorabile), ]=i \ine firea =i face o
cronic[ secret[ a epocii din unghiul unei subiectivit[\i complexe,
o cronic[ ]n care farmecul inteligen\ei se une=te cu sentimentul
unei pieiri lente, ]n sc`rb[ =i uitare.
Asistentul lui Blaga le-a cunoscut pe am`ndou[ p`n[ la cap[t.

285 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
+i le-a cunoscut ]n modul lui foarte personal, „dincoace de bine
=i de r[u”, ]ntr-o succesiune de pagube =i nefericiri care nu i-audobor`t spiritul. Acest fapt mi se pare esen\ial ]n cazul lui Ion D.
S`rbu, un scriitor care sare, acum, dup[ patru ani de la moartealui, peste r`nduri. }nt`lnirea cu opera lui secret[ este, realmente,o revela\ie =i, dac[ regret ceva este c[ nu l-am cunoscut mai binec`t timp a tr[it. Mi-am pierdut vremea cu at`\ia grafomani f[r[talent pregnant =i, cum s-a dovedit ulterior, f[r[ caracter =i, iat[,
am stat departe de oameni ca N. Steinhardt =i Ion D. S`rbu, spi-
rite str[lucite =i scriitori morali ]n sensul cel mai ]nalt al termenu-lui. Ce triste\e pentru un critic literar!
* * *
Ion D. S`rbu ]=i subintituleaz[ jurnalul s[u roman politic .
Cunosc`nd incompatibilitatea dintre jurnalul intim, gen care res-pinge programatic fic\iunea =i se bazeaz[ pe o poetic[ a spon-tanului, =i romanul ca produs prin excelen\[ al imagina\iei epice,ne putem ]ntreba de ce autorul, avizat ]n estetica literar[, ame-
stec[ a=a de ostentativ lucrurile?! Am ]ncercat s[ aflu ]n cuprin-
sul jurnalului un argument ]n aceast[ privin\[ =i, singurul fapt pecare l-am g[sit este c[ autorul refuz[ s[ se explice. O explica\iear fi c[ ]n textul confesiv p[trund (s-a putut constata chiar dinprimul volum) =i c`teva personaje fictive: Mo=ul (personaj sim-
bolic), profesorul Mefisto, om ]n\elept, azi un pensionar am[r`t
]n Isarl`k, ucenicul Candid, sub care se ascunde, nu mai ]ncape
]ndoial[, chiar diaristul acesta ironic, nervos, cu gustul cenu=ii pe
limb[ =i cu un puternic sentiment al rat[rii ]n tot ceea ce scrie.}ns[ personajele n-au mare rol ]n confesiune, singurul care se im-pune este naratorul, cel ce poveste=te o istorie dramatic[ =i-=ispune franc p[rerea despre lumea prin care trece. El ]=i inventeaz[
parteneri de dialog ]ntr-un lung monolog. }ntr-un fragment din
jurnal le spune, corect =i inspirat ca formul[ critic[, „fic\iuni alesingur[t[\ii”. Diaristul d[ aici o sugestie despre tehnica unei con-
fesiuni intime care opereaz[ cu mai multe instrumente epice: „S[

286 Eugen Simion
nu alunec — zice el — spre formula de jurnal intim =i personal;
sper c[ cititorul prezumtiv al acestor ]nsemn[ri ]=i d[ seama c[toate persoanele cu care stau de vorb[ sunt de fapt personaje din
romanele mele, simple fic\iuni ale singur[t[\ii, parteneri de dia-log, ai monologului meu; p`n[ =i Olimpia…” Acest fragment me-rit[ s[ fie analizat. El spune ceva despre ce se petrece cu jurnalulintim ca gen literar care cultiv[ indirect fic\iunea nonfic\iunii. Mai]nt`i, Ion D. S`rbu se teme, s-a v[zut, ca ]nsemn[rile sale s[ nu
alunece spre jurnalul intim =i personal . Curioas[ spaim[ la un dia-
rist avizat c[ asistentul lui Blaga! Jurnalul este, prin excelen\[,intim =i, prin natura lui, inevitabil personal . Atunci cum s[ nu
alunece un gen spre natura lui? Jurnalul lui Ion D. S`rbu este, dela prima lui linie, personal =i intim din moment ce vorbe=le debiografia lui secret[ =i este redactat ]n clandestinitate sub interdic\ia
de a fi dezv[luit. O temere, a=adar, inutil[, nu =tiu dac[ nu ju-
cat[, ]nadins exagerat[ de inteligentul Gary. A doua observa\ie este
mai interesant[: diaristul introduce deliberat ]n textul confesiu-
nii personaje din romanele sale pentru a face posibil ]n jurnalulintim (bazat, prin excelen\[, pe monolog) dialogul. Fie c[ suntsau nu personaje din nara\iunile sale, rabinul Sommer, Candid,
Mefisto, Olimpia sunt ]n Jurnalul unui jurnalist f[r[ jurnal fic\iuni,
cu adev[rat, ale singur[t[\ii naratorului, personaje simboluri. Ro-manul politic nu se sprijin[ — trebuie s[ spun limpede — pe ele,nici pe micile schi\e epice din interiorul confesiunii. Acestea suntpu\ine =i, cu c`teva excep\ii (una este, totu=i, excep\ional[: pov-estea soldatului care =i-a pierdut o cizm[ =i, din aceast[ cauz[,
nu poate fi l[sat la vatr[!), nu sunt esen\iale. Romanul, dac[ exi-
st[, este indirect =i este de natur[ eseistic[. Un roman -eseu, deci,
]n care un filozof vorbe=te despre de=ert[ciunea oric[rei filozofii=i despre morala omului n[p[stuit de istorie. Omul nu se las[dobor`t de destinul s[u social =i ]ncearc[ s[-l ]nving[, cum factoate spiritele puternice, printr-o medita\ie lucid[.
Superioritatea celui care ]=i g`nde=te g`ndirea =i ]=i con=ti-
entizeaz[ ratarea. Ion D. S`rbu a devenit expert ]n nenorociri =i,

287 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
]n jurnalul secret, se recomand[ singur ca doctor ]n =tiin\ele mo-
rale p[guboase. }i place paradoxul =i-l cultiv[ ]ntr-o fraz[ cu ac-centele bine puse. Este limpede c[ el nu noteaz[, cum se zice, din
fuga condeiului. Confesiunea lui este elaborat[ =i ideile au timps[ se a=eze ]n pagin[.
S[ ne uitam mai bine ]n interiorul acestor ]nsemn[ri =i s[ des-
prindem c`teva fragmente. Iat[, unul, despre intelectualulp[gubos care, voind s[ fie egal cu al\ii, o p[\e=te mereu: „Iubi\i
colegi, iat[, am curajul s[ recunosc c[ via\a mea se poate reduce
la dou[-trei gafe fatale. Prin anii 1947 sau ’48, ]n Cluj, am comisprima mea gaf[ politic[: am cerut, ]n public, drepturi egale cucolegii mei maghiari. Am zburat din Universitate, din pres[, a tre-buit s[ fug =i din ora=… La Bucure=ti, ]n 1956, lucr`nd la revistaTeatru am comis cea de-a doua (=i cea mai grav[) gaf[ a vie\ii
mele. Am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat
din literatur[, libertate, pres[, teatru, cinematografie. Ajuns, dup[mul\i ani, ]n Craiova (cu domiciliu obligatoriu) am reu=it s[supravie\uiesc (subexist`nd) tocmai fiindc[, fiind ars =i cu ciorb[=i cu iaurt, nici prin g`nd nu mi-a trecut s[ m[ ridic ]n vreo mare=edin\[ =i s[ cer, chiar =i ]n =oapt[, drepturi egale cu colegii mei
olteni. M[ simt foarte bine ]n situa\ia ]n care sunt. Nu fac parte
dintre cei care sunt prefera\i, promova\i, propulsa\i, sunt ]n schimbsuspectat, suportat, tolerat ]n limitele unei vie\i onorabile de le-pros politic. Am libertatea de a scrie despre lepr[ =i lepre, o ampe Olimpia, mi se asigur[ toate condi\iile de a putea s[ mor ]naintede a muri.”
Sentimentul lui Ion D. S`rbu este c[ tr[ie=te f[r[ ]ntrerupere
]ntr-un „bal schizofrenic” =i, ]n clipe de disperare, se ]ntoarce spreorigini: „Am r[mas un proletar socialist de tip mittel-european =istrig, ca ]n piesa mea din 1950: «Unde e=ti clas[ muncitoare? Undesunt steagurile tale, pumnii t[i, sf`nta ta dorin\[ de dreptate =ilibertate?»… T[cere. Mina Petrila nu =i-a mai f[cut planul de trei
ani”… C`nd este dat afar[ de la Teatru =i i se interzice s[ publice,
Gary se pl`nge mamei sale, \[ranc[ ie=it[ din ]ncruci=area mai

288 Eugen Simion
multor neamuri. Realist[, aceasta ]i d[ solu\ia: „Dac[ nu te las[
s[ scrii ]n limba rom`n[, d[-\i demisia de la rom`ni , =i treci ]n
alt[ limb[. Nu scrie nic[ieri c[ trebuie s[ murim ]n limba ]n care
ne-am n[scut”. Gary nu-=i d[ demisia =i, pe fa\[ =i ]n ascuns, con-
tinu[ s[ scrie ]n limba rom`n[. Relateaz[, acum, cu ironie acr[
aceast[ ]nt`mplare veche =i precizeaz[: „Nu cred! Vreau s[ mor
]n \ara mea. Eu ]mi merit \ara ”.
Omul ]nvins, nedrept[\it, alungat ca un c`ine dintr-un loc ]n
altul, are t[ria s[ nu demisioneze nici din univers, nici din limba
rom`n[. Admirabil. Candid ]i atrage aten\ia c[ „orice putere este
de dreapta” =i c[ la st`nga nu r[m`n dec`t „v[duvele, s[rmanii…
=i c[rturarii de tipul t[u”. Gary, p[gubitorul, doctorul ]n catastro-
fe sociale, cobaiul istoriei, r[m`ne la st`nga =i viseaz[ ]n stil he-
gelian la istorie „ca o devenire spre libertate a Ideii”. Un coleg,
traduc[tor din Rilke, face practici budiste (vegetarism, medita\ie,
yoga) =i, ]ntrebat asupra lucrurilor simple, d[ r[spunsuri stupide.
Moralistul Gary nu-l iart[: „valahi fiind, putem practica nirvana=i neantul, absurdul =i sinuciderea, dar ne ferim c`t putem de
r[ceal[ =i de privirea mili\ianului din col\”. Subtil =i ironic. Pe
Blaga l-a v[zut ]ntr-o zi, ]n 1954, ]n fa\a bisericii reformate, pl`ng`nd
rezemat de un castan: „Voi fi uitat, opera mea va pieri, chiar =i
voi, cei mai buni studen\i ai mei, v[ ve\i lep[da de mine”, ar fi
spus el. Poetul moare cu un imens gol ]n jurul lui =i, fostul s[u
asistent cite=te pe Sartre =i pe Simone de Beauvoir. Vorbind despre
o carte scris[ de La Grande Sartreuse, las[ toate polite\urile
deoparte =i noteaz[: „o carte de burghez[ ]mpu\it[, la= opor-
turnist[ =i idiot inutil[“. Dur, dar nu departe de adev[r. Cite=te
jurnalul lui Tolstoi =i ce observ[? C[ marele Tolstoi „era plin de
ur[ neagr[ ]mpotriva a tot ce nu era dragoste, suferin\[ =i iertare
]n sufletul s[u; mi se pare a fi fost cea mai b[t[u=[ inteligen\[ a
epocii”… Gary, prigonitul din Isarl`k, este plin de admira\ie. Cite=te
=i pe noii scriitori francezi =i este sincer decep\ionat. Textualismul
]i pare a fi o +coal[ a plictiselii. Noaptea, c`nd are insomnii, se

289 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
mai g`nde=te o dat[ la Blaga, la neputin\a filozofiei ]n fa\a isto-
riei. Concluzia nu este deloc vesel[: „Adev[rul — pe care trebuie
s[-l rostesc — e urm[torul: filozofia (pe care, ]n tinere\e, am
frecventat-o cu foame =i pasiune de neofit crud =i pur) s-a dovedit
a fi total neputincioas[ ]n fa\a istoriei, a puterii, a r[ului. Mai
mult — a dat un num[r considerabil de «idio\i utili», pu=i ]n sluj-
ba dictaturilor de tot felul. Nu a contribuit cu mai nimic la
ap[rarea poporului de jos, a valorilor morale, spirituale =i sociale,
din contr[, a servit justific[ri =i a lucrat, cu toat[ tehnica sa de
g`ndire =i expresie, la sistematizarea teoretic[ a ]ntregului apa-
rat de represiune. }n momentele mele cele mai degradante =i umili-
toare — c`nd eram b[tut la cur, gonit =i mu=cat de c`inii lup,
tr[dat de prieteni =i batjocorit de c[l[i — am sim\it doctoratul ]n
filozofie al lui Marx, lecturile din Hegel, ale lui Lenin, bro=ura lui
Stalin =i teza de doctorat a acelui Torquemada al Facult[\ii de
Filozofie din Cluj, Pavel Apostol, care se intitula: «Spre un nou
umanism socialist». Blaga a fost un martir — dar spa\iul s[u mi-oritic, f[r[ voia lui, este ast[zi o m`r\oag[ ]nc[lecat[ de to\i
protocroni=tii-kitsch ai tuturor s[rb[torilor sultanale”.
Ca ardelean serios, Ion D. S`rbu are un dinte ]mpotriva
reg[\enilor. P[rerea lui este c[ transilv[nenii se afl[ mai aproape
de Europa dec`t bizantinii, bonjuri=tii, fanario\ii. Miticii din vechile
principate. Pref[cut, el laud[ labilitatea munteneasc[, v[z`nd ]n
ea un factor de progres. Noi, muntenii, care avem mai mult umor,
primim f[r[ iritare aceste ve=nice imput[ri. El, b[tr`nul =i in-
teligentul Gary are mai mult spirit dec`t al\i def[im[tori ai no=tri:
„Nu v[d nimic ru=inos sau total-r[u ]n acest buchet de defecte,
urmare trist[ a ocupa\iei turce=ti =i a unei paralele izol[ri, tot
foarte lungi, de Europa marilor valori, =coli, curente. Lichelismul,
de pild[, vine cu o serioas[ doz[ de inteligen\[ practic[, semidoc\ia
apare deodat[ cu o ]ntreag[ recuzit[ de teatru, iar succesivele
ocupa\ii, ]nrobiri ne vindec[ de utopii, dogmatisme =i prietenii
ve=nice. Noi, rom`nii, trecem prin ideologii, religii =i convingeri

290 Eugen Simion
ferme, ca ra\a prin ap[. La noi, nimeni nu a crezut definitiv ]n nimic ,
nici la 23 August =i nici ast[zi. Nu apuc s[ contrazic un ministrusau redactor-=ef, c[ a =i trecut cu toate armele =i biografia sa de
partea mea. Balcanii alc[tuiesc (poate, nu sunt sigur deloc!)s`ngele proasp[t-lene=, mincinos, fantezist =i ho\esc al acestei preacinstite =i cumin\i (azi!) Europe de mijloc, plin[ acum de melan-colie =i sinuciga=i, plin[ mai ieri de fasci=ti, anarhi=ti =i revo-lu\ionari ]n stare larvar[“.
Gary nu se cru\[ nici pe sine, ardeleanul f[r[ noroc transmu-
tat ]n Isarl`k. A ]mb[tr`nit ]n singur[tate =i, c`nd iese pe strad[,ce vede el? „Nu v[d dec`t fe\e f[r[ fa\[. Coli albe, mototolite.Moace false. Cururi cu ochi. Fe\e obosite, folosite, sp[late dup[.Fe\e scutite de expresie, ochi din care lipsesc =i triste\ea =i bucu-ria. Am v[zut, ]ntr-o cancelarie profesoral[, cum din circa 30 de
«cadre» (sau «corpuri didactice») abia doi, =i aceia b[tr`ni, aveau
o fa\[. Ceilal\i p[reau ni=te machete din lut, neterminate, nelu-crate. (Nu m[ mai uit nici eu ]n oglind[ — =i chiar de m[ uit, num[ v[d. Mo=neagul, ce pare ]n fotografiile f[cute de colegii meila diferite vernisaje, nu are nimic comun cu mine, a=a cum amr[mas ]n memoria mea. Cred c[ ceasul propriei mele imagini su-
biective s-a oprit din ziua ]n care, murind de fapt, am continuat s[
]mb[tr`nesc ]ntr-un trup ce nu mai merge pe acela=i drum cu su-fletul sau a=a-zisul meu spirit. Am apucat v`rsta la care pot s[spun despre mine: «omul ]ncepuse s[ vorbeasc[ singur»). Estedezam[git de literatura din vremea lui =i este cu hot[r`re ]mpo-triva amestecului politicii ]n art[. N-o refuz[, cu toate acestea,
total: „Am tr[it periculos, scriu periculos: sunt o victim[ a politicii,
scriu cinstit =i curat despre aceast[ necinstit[ =i necurat[ politic[.Nu v[d posibilitatea unui ]nger salvator, cobor`nd cu o sabiejusti\iar[ ]n m`n[ ca s[ ne scape de pro=ti, lichele =i ageamii; darv[d ]n politic[ singura „porte étroite” prin care ne putem strecu-ra ]n sala unde se fierbe ciorba viitorului =i a poporului, =i a lim-
bii noastre. Chiar =i soarta literaturii noastre postmodene, postre-volu\ionare, postliterare”.

291 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Abia sc[pat de arcanele politicii, Ion D. S`rbu se g`nde=te, va-
s[zic[, la o =ans[ de schimbare prin ac\iunea politic[. Vrea s[ fie,
dac[ nu ]n interiorul, ]n preajma s[lii unde se fierbe „ciorba vii-
torului”. Cu adev[rat imprevizibil =i incorigibil este intelectualul
acesta transilv[nean! Nu-=i tr[deaz[ natura intim[, nu-=i schimb[
firea, nu-=i leap[d[ sarcasmul nici ]n disperare =i sc`rb[ (o stare
ce se repet[ ]n jurnal). Personaj complex, adev[rat erou de ro-
man indirect, de o bog[\ie sufleteasc[ remarcabil[ =i cu o imagina-
\ie a ideilor pu\in obi=nuit[ la intelectualul rom`n. El trece, cum
s-a putut observa, prin multe. }ntr-un r`nd e profesor de etic[ la
o =coal[ specializat[ ]n reeducarea „curvelor profesioniste”. Pro-
fesorul este la ]nceput speriat de agresivitatea =i vulgaritatea ele-
velor, persevereaz[ =i, dup[ o vreme, constat[ c[ multe dintre pros-
tituate fac frumoase cariere ]n cultur[, art[, sindicate. Una dintre
ele ajunge inspectoare la Ministerul ]nv[\[m`ntului =i, vizit`nd-o
acas[, profesorul de etic[ =i estetic[ descoper[ c[ fosta prostitua-
t[ are o bibliotec[ impun[toare. Dar c`nd r[m`ne o clip[ singur=i scoate o carte din raft, constat[ c[ ]n spatele ei se afl[ un stoc
masiv de ilustrate porno… Ceea ce nu-l ]mpiedic[ pe filozof s[-i
s[rute la plecare m`na cu respect, umor =i optimism… }n acest
timp, g`ndul lui moral decide: „curva-i curv[ p`n[ moare”. Gary
tolerantul st[, apoi, de vorb[ cu vecinul s[u, domnul Nimbus (alt[
fic\iune, desigur), ]nsingurat, p[r[sit, nefericit ca =i el. +i despre
ce crede\i c[ vorbesc ]nsingura\ii din Isarl`k? Despre cartierele
m[runte din Londra, Lisabona, Viena, Hong-Kong sau din ora=ele
din America de Sud. N-au vizitat, bine]n\eles, nici un ora=, inven-
teaz[, mint cu bucurie, ]=i descarc[ imagina\ia. La urm[ sunt
obosi\i =i ferici\i. Despre talentul literar, Gary crede c[ el nu poate
fi desp[r\it de elementul etic. Talentul autentic trebuie, dar, s[
aib[ „mare caracter =i curaj”. Ion D. S`rbu este preocupat =i de
accidia valah[ =i-o define=te cu subtilitate eseistic[ ]ntr-o pagin[.
Cite=te cu pl[cere romanele poli\iste =i, ca s[ se pedepseasc[, vede
toate filmele coreene din ora=. Un fel de sadomasochism repetat

292 Eugen Simion
pentru a-=i r[zbuna condi\ia mizerabil[ ]n care a fost aruncat.
Urm[re=te ascensiunea politic[ a lui Gorbaciov =i are o raz[ de
speran\[. Speran\a nu-i totu=i prea mare, sergentul Ion Dezide-
riu S`rbu, care str[b[tuse o parte din step[ pe jos, =i-a f[cut o
idee despre mesianismul rusesc: ]mpinge ideile bune spre intole-
ran\[ =i, deci, spre dictatur[. Nu-i o idee, desigur, nou[ =i nici
prea original[. Nu poate Rusia lui Dostoievski, Rusia spiritului s[
ofere altceva dec`t totalitarisme? O chestiune de urm[rit. Ideile
despre stilul popoarelor evolueaz[ =i ele…
Ion D. S`rbu urm[re=te =i fenomenul literar rom`nesc =i, prin
aluzii sau observa\ii directe, el trimite la c`\iva dintre contempo-
ranii s[i. Judec[\ile sunt de regul[ negative. Nu-i plac, se ]n\elege,
scribii oficiali ai comunismului, vorbele lui sunt dure, aproape de
nereprodus. Are, totu=i, gentile\ea =i obiectivitatea s[-=i ]ncalce
pe inim[ =i s[ recunoasc[ ]n unele cazuri (P . D.) talentul autentic,
nu numai compromisul. D[, pe fa\[, =i o list[ a celor care l-au
turnat la securitate =i care au provocat arestarea lui. Pagini negre,pagini ]nfior[toare. Printre cei viza\i se afl[ =i poetul Mihai
Beniuc, dar =i al\ii care au devenit azi procurori morali ai na\iei.
Semn c[, atunci c`nd e vorba de politic[, nimic nu se pierde, totul
se schimb[ =i se adapteaz[…
Un cuv`nt ]n finalul acestui eseu despre personajul din Jurna-
lul unui jurnalist f[r[ jurnal (titlul, repet, nu-i deloc inspirat); un
om n[scut ]ntr-o genera\ie f[r[ noroc, un spirit acut, un filozof
]nv[\at =i un scriitor care-=i arat[ adev[rata for\[, din nefericire,
]n c[r\ile lui postume; un individ simpatic, ]ndr[gostit de bunurile
lume=ti, obsedat de fantasme spirituale =i ]mpiedicat de istorie s[
le ajung[; n-a f[cut filozofie, cum ar fi trebuit s[ fac[, s-a realizat
par\ial ]n literatur[; jurnalul las[ s[ se ]n\eleag[ c[ posibilit[\ile
lui erau mari =i c[ voin\a sa de a se afirma ]n sfera ideilor era
puternic[; fantasmele, ideile trec ]nso\ite de o indescriptibil[ am[-
r[ciune ]n paginile unui jurnal admirabil, un document excep\ional
al Estului.

293 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
Valeriu MATEI
Recent a fost distins cu „Marele premiu Nichita St[nescu”
(al[turi de Dan Lauren\iu =i belgr[deanul Srba Ignjatovic) poetul
basarabean Valeriu Matei. B[rbat \eap[n =i z`mbit, cum ar fi zis
poetul ploie=tean, Valeriu Matei s-a n[scut, culmea coinciden\ei,
]n aceea=i zi cu Nichita St[nescu, dar cu 20 de ani mai t`rziu,
adic[ la 31 martie 1953, ]n comuna Cazangic-Leova. Este etnograf
=i istoric. Preg[te=te o tez[ de doctorat despre Nicolae Milescu-
Sp[taru. Ca om politic, Valeriu Matei este de partea for\elor unio-
niste. El conduce, dealtfel, Partidul F or\elor Democratice =i par-
ticip[ activ la via\a parlamentar[ din Republica Moldova. L-amascultat de c`teva ori vorbind. Este un bun orator, aspru, t[ios,
totdeauna la obiect, deloc elegiac, mioritic. A publicat p`n[ acum
volumele de poeme St`lpul de foc =i Somn de lup (informa\iile de
mai sus sunt luate dup[ Mihai Cimpoi, acest admirabil critic =i
CUPRINS

294 Eugen Simion
meticulos istoric al literaturii basarabene!). De cur`nd, Valeriu
Matei a tip[rit o nou[ carte, Moartea lui Zenon , o antologie, am
impresia, din poemele lui vechi =i noi1. O citesc cu aten\ie, cu
g`ndul la omul care a scris-o. Acela este, prin natura lui, unlupt[tor, un spirit — dac[-l intuiesc bine — ireductibil, hot[r`t s[mearg[ p`n[ la cap[t ]n aventura lui dreapt[ =i primejdioas[.
Poetul scrie ]n dou[ registre. Unul merge ]n linia tradi\ional[,
cu un sentiment mai acut al urgen\ei =i o not[ pronun\at[ de ori-
ginalitate ]n evocarea milenarei suferin\e. O rug[ciune m`nioas[,
poruncitoare , imaginea unei toamne putrede =i, ]n genere, ima-
ginea unei lumi ce se surp[, iat[ ce afl[m ]ntr-un poem scris ]n1981, ]n descenden\a profetismului bucolic al lui Goga — Pillat— Fundoianu: „Bat clopotele, mam[, ]n schitul Sfintei Vineri,/bat clopotele toamnei =i noi suntem azi tri=ti,/ de-at`tea lacrimi
urc[ f`nt`nile la ceruri/ =i v[duvit[-i casa ]n care mai exi=ti.// E
via\a ca o hain[ de ploi ferfeni\it[/ =i aerul e putred de-at`teasuferin\i,/ icoanele sunt =terse, altarele — surpate/ =i v`ntul geme-nturle/ de po\i s[-\i ie=i din min\i.// Prin sat pustiul umbl[. Cudegete de ghea\[/ crucific[ deliruri ]n case de b[tr`ni/ =i fructe-ndestr[mare arunc[-n aer grea\[,/ iar c`inii url[ jalnic pe dealuri,
pe la st`ni.// Bat clopotele toamnei./ Trec corbi b[tr`ni prin
cea\[,/ ]nnebune=te mustul ]n via p[r[sit[,/ mai f[ o rug[, mam[,pentru cei du=i de-acas[/ =i scald[-n lacrimi p`inea de zile ]m-pietrit[.”
}n poem p[trund, nu-i greu de observat, elemente din alt c`mp
poetic (cel simbolist, de pild[), imagistica tradi\ional[ este ]ntr-o
oarecare m[sur[ ]nnoit[, ]n fine, poetul ]=i reprim[, sub presiu-
nea circumstan\elor istorice, fondul elegiac, mioritismul . }l re-
prim[ sau ]l adapteaz[ =i-i d[ un sens polemic? }ntr-un studiu
publicat ]n Caiete critice (nr. 1-3, 1994), intitulat Panorama lite-
raturii basarabene postbelice , Mihai Cimpoi observ[ c[ esen\ial[
pentru literatura postbelic[ ]n acest spa\iu cultural rom`nesc b[tut
1 Valeriu Mateu, Moartea lui Zenon , Editura Junimea, 1994.

295 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
de soart[ =i de istorie este tocmai mioritismul de care vorbeam
mai sus, ]n\eles ca „o dimensiune esen\ial[ a con=tiin\ei rom`ne=ti
din Basarabia cu tot complexul ei geopsihic de situare hic et nunc ,
sub semnul unui fatum universal, dar =i sub semnul vetrelor se-
curizante ce asigur[ continuitatea”. Remarca este just[, cu nuan\a,
poate, c[ sunt semne ]n poezie (=i nu numai) de dep[=ire, prin
]nsu=i faptul con=tientiz[rii fenomenului, a mioritismului ca
filozofie de existen\[ (sentimentul predestin[rii, resemnarea,
bun[tatea funciar[, ]n\elepciunea bazat[ pe logica lui ce-o fi o fi
etc.). Poezia pe care o comentez, aici, este o dovad[. „Tradi-
\ionalistul” Valeriu Matei este, ]n realitate, un r[zvr[tit cu bune
lecturi din scriitorii moderni. Bucolismul lui este agitat =i prin
singur[t[\ile =i disper[rile lui trece un duh de nelini=te =i revolt[.
Emblema lui mi se pare a fi lupul singuratic, lupul de jertf[, h[ituit
=i dat pr[zii ]n mijlocul unui ocean de z[pad[. Poemul din care
am scos aceste imagini se cheam[ Somn de lup =i, pornind de la o
tem[ tradi\ional[ (durerea str[bun[, brutalit[\ile istoriei), el co-munic[ ]n ritmuri rapide =i fr`nte un sentiment de exasperare ex-
ploziv[. Merit[ s[ fie citate aceste versuri finale: „}n goana
h[ita=ilor z[pada sc`nteie,/ port la g`t lan\ sclipitor de lun[/=i
visez s`nul t[u alb, femeie,/ eu, lupul de jertf[,/ lupul de s`nge
dat pr[zii/ c`nd cu t`mpla r[nit[ mai s`nger pe-ntinsul z[pezii.”
Al doilea registru liric al lui Valeriu Matei este mai acut, mai
explicit modern, ]n stilul =i cu mijloacele poeziei rom`ne=ti din
anii ’70-’80. Semn c[ poezia basarabean[ n-a a=teptat pe firosco=ii
publici=ti de la Bucure=ti pentru a se sincroniza. Ea a intrat, c`nd
a putut, ]n ritmurile =i ]n spiritul timpului , f[r[ a-=i p[r[si, pro-
priu-zis, fantasmele. }n compara\ie cu colegii s[i de genera\ie,
mitologizan\i ]n modul lui Lucian Blaga sau ironici, b[=c[lio=i =i
esopici ]n linie d`mbovi\ean[, Valeriu Matei este un poet mai a\os,
mai grav. Evit[ ludicul =i livrescul. Scrie cu =treangul la g`t, sen-
timentul lui dominant este acela de „bun[- spaima” =i metaforele
care se repet[ ]n poemele sale rupte, nemuzicale, zorn[itoare ca

296 Eugen Simion
ni=te lan\uri t`r`te pe un c`mp de pietroaie, sunt acelea ale zidu-
lui =i ale vidului . Iat[ semnele unui ora= r[s[ritean, trist =i b[l\at:
„Ziduri cenu=ii, mirosuri care provoac[-ame\eal[,/ zdren\e flu-
tur`nd la balcoane,/ arborii ca ni=te cruci ]n putrezire/ =i tram-
vaiele alunec`nd/ pe l`ng[ morminte — acesta-i ora=ul ]n care
locuiesc — // piatr[ f[r[ memorie,/ inscrip\ii =terse de ploi =i de
v`nturi,/ p[s[ri care au uitat zborul/ =i vitrine ]n care/ foamea
face apel la opinia public[.” +i, iat[, ]ntr-un mic poem nichitian,
sugestia febrei ]mpietrite: „Parc[ a= sta rezemat de un zid/ ]n care
p[s[ri se zbat/ =i m[-nfior de satanicu-i frig/ sau de zborul din
veacul cellalt,/ sau de pietrele ce-ntruchipeaz[/ febra unui g`nd
]mpietrit.// Bate v`ntul. Bureaz[./ Ceasul meu s-a oprit.”
N-am citat ]nt`mpl[tor numele lui Nichita St[nescu. }n poe-
mele din Moartea lui Zenon se simte aripa geniului ploie=tean.
Mai pu\in mitologia seduc\iei verbale, jocul cu necuvintele.
„Pl`nsul pietrei” =i „clipa f[r[ de culoare a prezentului” din Tris-
tul c`ntec al formelor , „umbra stelei r[stignit[ ]n vid, aerul ce se
sprijin[ pe aripa p[s[rii m[iastre =i alte suavit[\i vin, negre=it, de
la poetul Epicii magna . Rolul lui a fost, se pare, foarte important
]n procesul de modernizare a poeziei basarabene. Oricum, printr-o
bun[ parte din poemele sale, Valeriu Matei ]mi pare a fi un poet
substan\ial ]n descenden\[ nichitian[. Este, avertizez, o judecat[
de existen\[, nu o judecat[ de valoare. Un nichitian care s-a in-
stalat ]n nelini=te =i se hr[ne=te cu spaimele istoriei ca legendarul
cal r[pciugos cu j[ratic. Un poem, intitulat Nelini=titul , ]mi pare
a-i defini ]n mod sugestiv stilul liric =i natura fiin\ei sale. }l repro-
duc, aici, integral. Este o confesiune =i este, ]n versurile zdren\uite,
o con=tiin\[ nou[ ridicat[ pe un podi= de fric[ stratificat[, mine-
ralizat[: „El e mai mare dec`t memoria mea/ fiindc[ se supra pune
ecoului./ E pretutindeni/ =i nu-i nic[ieri.// El s-a n[scut/ din fri-
ca de moarte a mamei,/ dar nu are team[,/ =i n-a t[cut nici atunci/
c`nd se decreta mu\enia.// El a fost,/ este/ =i prin el vorbe=te
acum/ durerea zilei de m`ine.// Scoate\i strig[tul v[zului vostru

297 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
la drumuri/ s[ lacrime, s[ tune,/ =i m[ simt despicat de r[bdare/
=i-n caden\a lui verde s[ m[-n[bu=,// Nu v[ fie team[! Nu v[ fie
team[!/ Cel care strig[ nu simte/ =treangul vorbei lui pip[indu-l,/
doar el se suprapune ecoului,/ da, ecoului — / singura muzic[ ce
ne lumin[.”
N-a= vrea s[ ]nchei aceast[ cronic[ f[r[ s[ citez din Valeriu
Matei un vers care ]mi pare memorabil:
„acest sf`r=it de secol pare o goan[ lung[“.

298 Eugen Simion
Nicolae DABIJA
„POEZIA E O BUCUROAS{ TRISTE|E”
Versul citat ]n titlul cronicii de azi este dintr-un poem de Nico-
lae Dabija, publicat ]n 1975. Citindu-i poemele str`nse ]ntr-o an-
tologie reprezentativ[, Dreptul la eroare1, ]mi dau seama c[ bucu-
roasa triste\e — dup[ o sugestie, probabil, din Noica — ]i exprim[
firea =i natura talentului. Este un elegiac ]mp[timit, un melanco-
lic luminos, deloc resemnat, cu o mare disponibilitate retoric[.
Declar[ c[ scrie poemele cu o pan[ de ]nger =i c[ ]n poeme —
care nu sunt dec`t peisaje ale sufletului — lucrurile sunt v[zute
cu al treilea ochi. Un ochi, dac[ ]n\eleg bine, metaforizant, acela
care vede nev[zutul. Cert este c[ basarabeanul Nicolae Dabija,
1 Nicolae Dabija, Dreptul la eroare , Chi=in[u, Editura Hyperion, 1993.
CUPRINS

299 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
redactorul-=ef al curajoasei reviste Literatura =i arta , scrie bine =i,
la nevoie, schimb[ elegia ]n pamflet politic. Nu-i cunosc biografia=i nici, ]n am[nunt, evolu\ia literar[, dar antologia pe care o co-mentez acum indic[ un poet autentic din familia acelor remarca-
bili caligrafi care se adapteaz[ cu u=urin\[ mai multor stiluri =i,
la nevoie, ]=i modific[ f[r[ dramatism temele. Nu cade niciodat[— cel pu\in ]n poemele de fa\[ — sub o linie estetic[ onorabil[.I-a citit, e limpede, pe marii poe\i rom`ni moderni, cel mai mult,probabil, pe Blaga. Figura lui Pan, fantasma Profetului, obsesiat[cerilor =i a lini=tii care semnific[ totdeauna ceva profund ]n uni-
vers vin din Poemele luminii =i Pa=ii profetului . Poezia peisagis-
tic[, foarte bogat[, arat[ totodat[ lecturi bune, din Pillat, ]n fine,inevitabila not[ patriotic[ =i profetic[ din Dreptul la eroare indic[
op\iunea, programatic[, pentru modelul liric Eminescu-Goga.
}ntre aceste stiluri =i modele, impuse de circumstan\[, Nicolae
Dabija ]=i afirm[ nota personal[. Predilec\ia pentru domeniile
tradi\ionale (peisajul mioritic, marile mituri ale istoriei na\ionale,
limba rom`n[, sufletul curat al \[ranului, mica zeitate matern[,venera\ia pentru Eminescu =i Creang[ etc.) ]l plaseaz[ fatal printre„tradi\ionali=tii” promo\iei ’70. }ns[, cum am dovedit cu alt prilej,
tradi\ionalismul este inevitabil pentru o genera\ie care trebuie s[apere valorile morale =i spirituale ale unei na\ii amenin\ate s[-=i
piard[ identitatea. Nicolae Dabija se supune acestei necesit[\i =i
poemele sale muzicale, impecabil tr[ite, oscileaz[ ]ntre poeziapolitic[ propriu-zis[ =i poezia ca stare de suflet. Un al treilea stratliric cuprinde portretele-mituri. Acestea migreaz[ de la un volumla altul =i de la elegia agrest[ la poemul profetic. +tefan cel Mare,Cantemir, Cetatea Alb[, Eminescu, Creang[, Alexei Mateevici,
Toma Alimo=, Cetatea Soroca =i alte mituri na\ionale vin =i revin
aproape ritualic ]n Ochiul al treilea (1985), Ap[ ne]nceput[ (1980),
Zugravul anonim (1985), Arip[ sub c[ma=[ (1989), Ie=ire la mare
(f.a.). }n marginea lor se afl[ un poet care este nevoit s[-=i ]n-ving[ duio=ia structural[ =i s[-=i asume un rol mesianic. }l ]ndepli-
ne=te (sau ]mpline=te) =i pe acesta ]n mod exemplar. Nicolae Dabija

300 Eugen Simion
d[ impresia, ]n tot ceea ce scrie, de onestitate =i for\[ moral[. }l
„crezi” pe cuv`nt =i participi suflete=te la tragedia mocnit[ pe careo sugereaz[ poezia lui fluent[, rapsodic[, penetrant[.
Primul compartiment este acela, repet, al poeziei ca peisaj al
sufletului. Nota\ii inspirate, versuri cantabile, triste\i luminoase.Umbra ploii trece „ca o sudoare de sf`nt”, cuvintele r[t[cesc din-tr-o parte ]n alta a poeziei „ca ni=te o=tiri ]nvinse”, c`ntecul pecare nu-l auzi din cauza lini=tii, ]n fine, un zeu care c`nt[ pec`mpuri dintr-un nai f[cut din propriul os. Acestea sunt imagi-nile ce se repet[ ]n volumul Ochiul al treilea . Mai este fantasma
p[s[rilor, foarte insistent[ ]n poemele de ]nceput ale lui NicolaeDabija. P[s[rile care ciugulesc lumina, p[s[rile care trec pesteacoperi=ul lumii… P[s[rile, toamna clar[ =i lini=tea blagian[ ca]n acest Jurnal impresionistic: „E toamn[ clar[, cu l`noase/ =i ]nde-
lungi c`mpii de nori./ Cum trec, cu-aripa p[s[ri joase/ scuturipetalele de flori.// Tot ce-am iubit cu-adev[rat/ ]nvie ]n aceast[toamn[./ Ascult ]n or[ cum, vegheat,/ se umple fructul nou cuzeam[.// De o lumin[ eu, — din vis/ tresar, — de-un fo=net dedeparte, — / precum =colar a= fi surprins/ citind, ascuns[-n banc[,o carte.” Zeul care revine ]n poemele de acum nu are ]nc[ atribu-te mitice, este doar zeul cuvintelor, o ]nchipuire naiv[, jum[tateironic[, previzibil[ =i, ]n fond, neesen\ial[ liric ]ntruc`t ]i lipse=teorice implica\ie metafizic[. Este o preg[tire pentru mi tul care va
veni: „De-o mie de ani zeul tace/ =i-=i ]nghite cuvin tele f[r[ folos,/
linge cuv`ntul «miere», despic[ cuv`ntul «zarz[re»/ =i se ]neac[cu cuv`ntul „os”.// Zeul cuvintelor, mu\it ]ntr-un cer,/ la o ap[ad`nc[ acum se g`nde=te,/ c`nd =ade r[bd[tor cu cuv`ntul«undi\[»/ =i pescuie=te cuv`ntul «peste».”
}n acest peisaj cople=it de frumuse\i ]ng`ndurate p[trund
(odat[ cu volumul Ap[ ne]nceput[ ) parabolele, parafrazele =i mitu-
rile na\ionale. Lirismul ]ncepe s[ se radicalizeze =i spiritul elegiac]=i impune o moral[ sever[. „Poe\ii nu au dreptul la eroare” , sun[

301 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
un vers. Poetul caut[ acum „cuvinte care lumineaz[” =i, evident,
le afl[. Zeul cuvintelor a devenit Profetul care cunoa=te limbaierburilor =i cite=te semnele stepei. Oamenii, ne]n\eleg`ndu-l, l-aualungat din cetate ca pe un mincinos =i, de atunci, Profetulprofe\e=te printre brusturi. O variant[, desigur, a blagianului Panadaptat tradi\iilor locale. Mai reu=it[, din seria acestor fabule, mise pare poema P[s[rii surde , tocmai prin nota ei ascuns[, nerele-
vat[, obscur[: „Spre toamn[, pe c`nd frunza/ ]n galben se as-cunde,/ apar, prin tot ora=ul,/ un fel de p[s[ri surde.// Prin urne— coji de p`ine/ ciupesc, ]nfrigurat,/ sau ciugulesc s[m`n\a,c[zut[ pe asfalt.// +i, pe c`nd alte p[s[ri/ se-aud — spre sud —trec`nd:/ nici nu mai pot zbura/ de c`t de grase s`nt.// Se las[u=or prinse,/ s[ zboare nici nu cearc[…/ +i g`nguresc tot tim-pul/ =i-un fel de c`ntec, parc[, — // At`t de trist, ]nc`t/ motanii,diabolici,/ ce le p`ndesc, prin cur\i,/ devin, brusc, melancolici.//Ace=tia, ]ns[, iat[-i:/ le-nfulec[, de tot, — / ]nl[crima\i, =terg`ndu-se/ cu c`ntul lor pe bot.” E de re\inut din aceast[ serie parabolic[=i poemul S[geata ]nfipt[-n aer unde, ]n ciuda stilului prea didac-
tic, c`teva simboluri se impun: v`n[torii care ies cu tancul s[v`neze ultimul jder =i cu tunul de mare calibru o mizerabil[ vra-bie, lupoaicele care fat[ din mers, t`n[rul lup care linge \eavafumeg`nd[ a armei, vulpile pe cale de dispari\ie…
Toate prinse ]ntr-un poem care are o b[taie mai lung[… }n
Zugravul anonim p[trund masiv voievozii Moldovei =i c[rturarii-
mituri. Autorul execut[ cu pricepere tehnic[ c`teva portrete li-rice =i comenteaz[ miturile ce le ]nso\esc. Face acest lucru pe fa\[=i cu un scop bine determinat. }=i sacrific[ ]n chip deliberat pro-pria subiectivitate. Din c`nd ]n c`nd ]=i aminte=te, totu=i, de ea =iscrie poeme mai direct confesive. Ca aceast[ inspirat[ Clepsidr[
care sugereaz[ =i grafic tema curgerii:

302 Eugen Simion
Vroiam s[ dobor secunda cu o s[geat[.
Vroiam s[ m[sor cu o iubire vecia.
Mult prea mult[-mi p[rea Poezia.
+i-a mea ]mi era lumea toat[…
Iarba cre=tea sub pa=ii mei,
teii scoteau flori pe ram
de m[ g`ndeam la ei
atunci c`nd iubeam,
ce t`n[r
eram
o!
eram
ce t`n[r
atunci c`nd iubeam:
de m[ g`ndeam la ei,
teii scoteau flori pe ram;
iarba cre=tea sub pa=ii mei,
=i-a mea ]mi era lumea toat[…
Mult prea mult[-mi p[rea Poezia…
Vroiam s[ m[sor cu o iubire vecia…
Vroiam s[ dobor secunda cu o s[geat[…
O performan\[ prozodic[, o fantezie bine chibzuit[…
Comentarea liric[ a miturilor na\ionale continu[ ]n c[r\ile ul-
terioare. Nicolae Dabija ]=i construie=te un tip de discurs liric =i,cu mici varia\ii, discursul are efect. Doinele, voievozii, locurile
sfinte ale istoriei sunt evocate ]n poeme bine articulate. M`nia
altereaz[ cu profe\ia, bocetul se ]nso\e=te cu marile viziuni, meca-nica universului este chemat[ s[ pedepseasc[ mecanica imper fect[
a lumii… Ca poeme sociale, patriotice, ]n stilul cunoscut de poe-zia rom`n[ din epoca Goga, poemele lui Nicolae Dabija suntreu=ite =i, nu m[ ]ndoiesc, efectul lor este =i azi considerabil. Iat[
poemul Barbarii , ]n stilul nega\iei eminesciene: „|ar[ p[r[sit[ de
barbari,/ nu ai uitat s[ pl`ngi, s[ ari?!// Stau l`ng[-un =es, ce-=izv`nt[ flora,/ care m[-ntreab[ c`t e ora.// Aud prin lume cum seplimb[/ popoarele f[r[ de limb[;// cu zeii t[b`rci\i ]n car[ — /popoarele ce nu au \ar[.// Ce caut[? — m[-ntreb. — Ce vor,/

303 Scriitori rom`ni de azi. Vol. IV
aceste o=ti, ce nu mai au popor?!// Ele pe cine ap[r[ de cine,/
dac[ se-opresc ]n lacrime la mine?// Iarba-i nervoas[. Frunza —
treaz[./ E ora c`nd =i bezna lumineaz[.// +esu-i absent. T[ria-i
pl`ns[/ E ora c`nd se zice: „ A+A E. }NS{…”// P[dure-n floare,
de salc`mi — / icoan[ plin[ cu p[g`ni.// Eu cum ]ngenunchez,
pios,/ ei ]mi pun coarne, pe din dos.// Lume n[scut[ din cuv`nt,/
cu bolta dat[ la p[m`nt.// Cu panselu\e =i cicori/ ]n care-ai vrea
s-adormi, s[ mori.// S[ te treze=ti, dup[ o vreme, mut,/ s[ afli c[
barbarii au trecut.”
Nu toate poemele au aceea=i for\[, dar este de remarcat c[
autorul care pune talentul ]n slujba na\iunii rom`ne are imagina\ie
=i, prin chiar propria lui existen\[, are credibilitate moral[. Li-
rismul pur este sacrificat cu bun[ =tiin\[. Din loc ]n loc lupt[torul
este ]nvins ]ns[ de spiritul elegiac din el =i atunci poezia cap[t[
accente mai intime: „Am, Doamne, treizeci =i trei de ani/ =i-s nu-
mai bun de r[stignit,/ =i-s numai bun de pus pe crucea/ poemu-
lui des[v[r=it.// Poemului care ar putea/ cu-o clip[ iarna s-oam`ne./ Sunt pedepsit azi pentru-o gaf[/ pe care o voi face
m`ine.// Revolta s`ngelui din mine/ se domole=te ]n p[rin\i./ Dar
unde-i Iuda s[ m[ v`nd[/ pentru cei treizeci de argin\i?!// Se-
ntinde-amurgul peste ziduri/ precum un mu=chi trandafiriu;/ c`nd
moartea-mi face bl`nd cu ochiul,/ eu mai ]nv[\ s[ fiu, s[ fiu…”
A= cita, dintre ultimele poeme cuprinse ]n antologia Dreptul la
eroare , =i aceast[ frumoas[ parafraz[ simbolist[ „Plou[ trist. Parc[
plou[/ peste-o \ar[ rupt[-n dou[.// Plou[ de ieri. Plou[-ab[tut,/
ca dup[ un r[zboi pierdut.// Plou[ de-o zi. Poate, de nou[ — /
]n Pruturile am`ndou[.// Plou[ cu mahn[, =i-n amvoane/ Iisus
tresare din piroane.// Salc`mii p[lmui\i de v`nt,/ pe dealuri, cresc
numa-n p[m`nt.// B[tr`ne scunde trec pe coast[/ cu m[n[stirile
]n traist[.// Iar fulgerul pornit de sus/ la ele ]nc[ n-a ajuns” —
surprinz[toare prin acuitatea ei. Un moment de gra\ie liric[ ]n
via\a h`r=it[ a unui poet adev[rat.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Simion Eugen Scriitori Romani De Azi Vol4 (cartea) [623025] (ID: 623025)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Simion Eugen Scriitori Romani De Azi Vol4 (cartea) [623025]

Copyright Notice

_______ _ _________________________________ [604007]

Ncm9 Istanbul 0027 (1) Acceptance Letter [607994]

Complexitatea tratamentului balnear și arhitectura [304898]

Comunicare institutionala [629973]

pentru obținerea gradului didactic I Îndrumător științific: Lect. univ. dr. Gianina Daniela Sabǎu Candidat, Prof. Nicoleta-Maria Bojin(Zbǎgan) ARAD… [311503]

Equality, Diversity and Inclusion Abstract A few years ago, diversity in the workplace was rather a rarely discussed concept, but today, more and… [605128]

Copyright Notice

Similar Posts