Simboluri In Romanul Curtean

Literatura medievală este de o fascinație uimitoare, transpune cititorul într-o lume fantastică, plină de mister și farmec. În literatura medievală realul se împletește foarte bine cu imaginarul creeând astfel o lume plină de personaje mitice, obiecte cu rol ajudvant, domnițe alese,cavaleri curajoși ce își duc misiunea până la capăt și sunt mereu în alertă pentru a descoperii noi provocări. Timpul și spațiul nu sunt precise, acțiunea se petrece intr-un spațiu mitic, el aparție în egală măsură unei mitologii istorice și al unei mitologii spirituale.

Secolul XII este vârsta de aur a literaturii medievale, atunci când epopeea este înlocuită de romanele de dragoste și de aventură, este vremea trubadurilor provensali, este secolul unei revolutii sociale și sentimentale, s-au înființat primele universitați, stilul romantic a fost înlocuit cu cel gotic, este deasemenea și secolul cruciadelor.

Perioada medievală a fost una dintre cele mai prolifice perioade în dezvoltarea literaturii, cele mai importante exemple literare ale acestei perioade sunt: Romanele Mesei Rotunde de Jacquest Boulenger ( care s-au tradus în nenumărate limbi), avem deasemenea Chretien De Troyes cu romanele Yvain-Cavalerul cu leul, Cavalerul Lancelot, Erec and Enide etc. Acestea sunt romanele de la care putem spune că s-au inspirat și scriitori ce au urmat.

Irina Bădescu în prefața cărții Romanele Mesei Rotunde, susține că Don Quijote al lui Cervantes, este un erou coborât din Romanele Mesei Rotunde „Don Quijote al lui Cervantes, eroul dintre două lumi,căutătorul de ideal și înfrânatul fantasmelor,este și el un coborîtor din Romanele Mesei Rotunde”, ea mai susține că Romanele Mesei Rotunde au înaintat prin vreme prin nostalgia romantică, doamna Bovary și Don Quijote au devenit destin „pentru doamna Bovary, ca odinioară pentru Don Quijote, au devenit destin, la altă răscruce a lumilor„. Deasemenea alte opere precum ale lui Flaubert, Mark Twain, La Fontaine etc., au avut ca punct de plecare Romanele Mesei Rotunde, cu motive și personaje aproape aceleasi, dar cu alte haine și nume.

Dincolo de dicursul alegoric,având rolul de a canaliza sensul și a impune regulile de decodaj si descifrare, romanele arthuriene permit gruparea literaturii pe doua paliere: cavaleria terestra si celesta, păstrând astfel o latura misterioasă, o progresie materială și spirituală.

Teme. Motive.Simboluri

Tema este ideea principală a unei opere, în jurul căreia se desfășoară acțiunea. Tema unei opere se referă la un domeniu foarte larg, general, și abstract al realitații materiale sau spirituale. Putem vorbi, în acest sens, de pildă, de tema inspirației din viața rurală ori cea orășăneasc,. de tema istorică, erotică,fantastică, socială sau politică.

În Romanele Mesei Rotunde sau în operele lui Chretien de Troyes cele mai importante teme sunt tema călătoriei, tema istorică. Pe lângă aceste teme importante apare si tema iubirii, care după părerea mea este cea mai fructificată și cel mai des utilizată, nu numai în romanele medievale ci și în literatura de astazi. Dar, despre toate aceste teme vom vorbii mult mai detaliat, în paginiile ce vor urma.

Motivul reprezintă o idee, un simbol, o imagine ce se repetă ce contribuie la definirea mesajului unei opere. Există motive folosite cu precădere, uneori aprope excluziv, în anumite genuri și specii, în anumite epoci și curente literare. De pildă, motivul animalelor care vorbesc, în fabule, în legende și basme, deasemenea, măscăriciul, bufonul, în teatru, servitorul șiret în commedia delle arte, dar și înainte, în comedia clasică , la Moliere .

Simbolul este procedeul artistic prin care numele unui obiect concret este folosit pentru a desemne un alt obiect, sau o idee abstractă. Dimensiune simbolică în romanele medievale este foarte mare, putem spune că abundă de simboluri precum graalul, leul, căruța, spada, apa si multe altele.

Sfatul Graal

Sfântul Graal este un alt simbol important în roman.În evul mediu, graalul era un fel de farfurie adâncă în care se aduceau nobililor la masă peștele și carnea. La celți absența graalului însemna dezordine și sterilitate, de unde și necesitatea imperioasă a regăsirii lui.Dar mitologia graalului face parte și din istoria religioasă a creștiniilor , graalului i se mai spune și „mormântul Mântuitorului”pentru că în limba latină vas mai poate însemna și mormânt, de asemenea termenul de vas mai poate face referire și la armă, lance- lance de foc divină și malefică, o lance ce sângerează-

Căutarea graalului simbolizează pe plan mistic, aventura spirituală, perfecțiunea umană nu se cucerește cu lovituri de lance, ci printr-o transformare radicală a spiritului și inimii, din cauza aceasta doar cei puri și curați la suflet pot găsi Sfântul Graal, Galahad cel nepihanit reușește acolo unde Lancelot cel vinovat dă greș.Graalul mai poate reprezenta pe Hristos mort pentru oameni și totodată potirul de la Cina cea de Taină, masa pe care se află potirul este piatra de pe Sfântul Mormânt, masa celor 12 apostoli, aceeleați simboluri întruchipează și Masa Rotundă la care se așază cavalerii.

Motivele inițiale ale romanelor medievale au în vedere o Căutare -Quete- lungă și dramatică de obiecte miraculoase, simboluri, ce implică pătrunderea eroului pe lumea cealaltă. Un mijloc de trecere, foarte des întâlnit, este apa. Se știe și acum că apa este considerată sacră, purificatoare, dar de asemenea în foarte multe culturi ea reprezintă un prag de trecere, sau chiar o ușă între cele două lumi. Cavalerul Perceval este nevoit să stea o noapte în capelă alaturi de un cavaler mort, atunci când tuna,o mână neagră își făcea apariția și stingea singura făclie aprinsă, toate probele pe care este nevoit să le treacă sunt tot probe simbolice precum :traversarea podului păzit de lei și monștri , la intrarea în castel el întâmpină tot felul de capcane,castelul este supravegheat de sâne, demoni. Toate acestea simbolizează coborârea în infern, iar călătoria aceasta pe care este nevoit să o facă reprezintă inițierea lui.

Un alt simbol importanat sunt culorile folosite pentru a descrie armura cavaleriilor. Lancelot când apare pentru prima dată la castelul lui Arthur, purta o armură albă, de culoarea zăpezii iar toți cei ce îl însoțeau erau îmbrăcați la fel, de aceea și subcapitolul din carte poartă numele de alaiul alb. Culoarea alb simbolizează puritate, pace, naivitate așa cum era și Lancelot până să vină la Curtea regelui Arthur. Lancelot reprezenta copilul naiv, pur , neinițiat, iar când Doamna Lacului a hotărât că este timpul ca Lancelot să se maturizeze și să înceapă procesul de inițier, l-a adus la regele Arthur sa-l facă cavaler.

Pe parcursul inițierii sale, Lancelot a avut foarte multe victorii și toată lumea auzise de vitejia sa. Când Doamna de la Malehaut îl îmbracă pe Lancelot într-o armură roșie și îl pune să lupte de partea ei, asta semnifică, că Lancelot începe să se maturizeze, iar culoarea roșu semnifică un prag de trecere în inițierea lui.

Tot Doamna de la Malehaut îl îmbracă într-o armură neagră, atunci procesul său de inițiere a ajuns la final, acum Lancelot este un bărbat pregătit să facă față la orice provocare pe care o va întâmpina în drumul său și doar acum Lancelot își poate afla adevăratul nume, pe care până atunci nu îl știa.

Sabia Excalibur, este un alt simbol pe care îl găsim menționat pe parcursul romanului. Când Doamna Lacului a pus sabia în fața bisericii în ziua de Rusalii, sabia era adânc înfiptă în piatră. Mai multi cavaleri și tineri au încercat sa scoată sabia, dar nici unul nu a reușit decât Arthur, care pe atunci nu știa cine este, dar atunci s-a aflat că el este fiu de împărat ,iar destinul său stă scris în stele. El a fost un conducător drept, cunoscut pentru smerenia și milostenia de care a dat dovadă, dar in acelasi era un conducător nemilos și răzbunător cu cei nedemni și vinovați. Excalibur îl ajută în foarte multe acte de vitejie și nu putea fii comparată cu ale arme.

În concluzie romanele medievale sunt scrieri de actualitate, chiar dacă unii cititori nu consideră asta deoarece s-au scris in perioade antice, dar dacă stăm să analizăm cu atenție fiecare temă, simbol s-au legendă vedem că se regăsește și astăzi in scrieriile moderne ,dar sub alt context și sub altă formă.Vechii zei, zânele, morții, prizonierii, formează împreună o lume fantastică și antemporală, de care cititorul este atras încă de la primele rânduri.

Cortezia este un termen folosit pe vremea trubadurilor, ce semnifică „un întreg sistem de valori sociale, morale și estetice, bazat pe iubire, și al cărui ultim scop este bucuria, adică delectarea supremă, obținută prin uniunea simbolică a îndragostiților”.

Chretien de Toyes asociază iubirea cu cavaleria, cavalerul Yvain la început pleacă în căutare de aventuri pentru a-și verifica valoarea sa de luptător și pentru stima de sine, dar după ce l-a învins pe teribilul senior al fântânii din Broceliande, Yvain o întâlnește pe Laudine, ea este o ființă ideală, simbolul perfecțiunii și al absolutei frumuseți, îl atrage pe îndrăgostitul Yvain în cea mai dificilă ascensiune, dar la capătul căreia se alflă cea mai plăcută bucurie.

Iubirea de la curte nu era o simplă alegere, cavalerii nu își alegeau o fecioară, ci pe soția altuia, aceștia trebuiau să le cucerească și nu să le ia cu forța. Pentru aceaste cuceriri, îndragostiții apelau la strategii minuțioase, le faceau curte, iși arătau vitejia în lupte, le înconjurau cu atenții și numai atunci doamnele cedau. De asemenea existau și domnițe foarte viclene care îi amageau pe îndrăgostiți și îi atrageau in capcane, un exemplu foarte bun ar fii Vrăjitorul Merlin și Viviana, deși Merlin nu era un cavaler și nu facea parte din domnii de la curte, el era foarte înțelept și avea și darul de a vedea în viitor și știa ce gandesc oamenii, dar cu toate aceste puteri supranaturale nu a putut rezista în fața dragostei și a cedat în fața Vivianei. Aceasta l-a sedus și până la urma i-a aflat toate secretele, ca mai apoi sa-l închidă intr-un tur, deși Merlin a prevestit toate acestea nu a putut sa-și refuze iubita chiar dacă pentru el insemna să-și piardă libertatea.

Iubirea este centrul întregului univers, tot ceea ce facem în viață este datorat acestei surse de energie, ce ne dă vitalitate și putere de a trece mai usor peste provocările vieții.

BIBLIOGRAFIE

Opere

Chretien de Troyes, Cavalerul Lancelot, Traducere, Postfață și Note de Mihail Stănescu, Editura Albatros, s.n, 1973.

Chretien de Troyes, Yvain-Cavalerul cu Leul, Traducere,Postfață și note de Mihai Stănescu, Editura Albatros,s.n, 1973

Jacques, Boulanger, Romanele Mesei Rotunde, Prefață de Irina Bădescu, Traducere de Aurel Tita, Editura Univers, București,1976.

Studii Critice

Călin, Vera, Alegoria și Esențele, Editura Pentru Literatură Universală, București, 1969.

Dim. Păcurariu, Teme,Motive,Mituri și Matamorfoza lor, Editura Albatros, București, 1990.

Eliade, Mircea, Istoria Credințelor și Ideilor Religioase, Editura Științifică, București, 1991.

Jacques Le Goff, Imaginarul Medieval, Editura Meridiane, București,  1991.

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de Simboluri, Editura Artemis, București, 1994.