Simbolistica In Cabala

CUPRINS

Introducere.

Cabala – scurt istoric.

a. Introducere in studiul Cabbalei.

Simbolistica in Cabala.

Alfabetul ebraic.

Arborele vietii si firul rosu.

Steaua lui David.

Cabala – diferita fata de toate celelalte doctrine.

Cabala si filosofia.

Cabala si magia.

Cabala si francmasoneria.

Cabala in Romania.

Concluzii.

Bibliografie.

cunoașterea spirituală. Ele explică cum ne putem conduce viețile in această lume, pe o cale îndreptată spre ascensiunea spirituală.*

Capitolul 1.

Scurt istoric a ceea ce inseamna Cabala.

Cabala nu este o cercetare științifică teoretică. Este o metodă practică, al cărei scop este de a ne ajuta, în fiecare moment al vieții noastre. Prin Cabala, unii descoperă viitorul, trecutul, calitățile

sale, de când a descins în această lume, cu multe vieți înainte și distanța pe care mai trebuie să o traverseze. Văzând “ambele capete ale funiei”, cabaliștii înțeleg ce trebuie să facă pentru a îmbunătăți viața lor și a noastră și modul în cel mai bun prin care o pot face. Cabaliștii pot, de asemenea, să înțeleagă forțele care acționează asupra lor, în fiecare moment, spre exemplu, de ce cineva ar trebui să se căsătorească cu o anume persoană, sau de ce copiii se comportă într-un anumit fel. Înțelepciunea Cabalei cuprinde întreaga realitate, mai jos de Creator : lumile, tot ceea ce este cuprins în ele, descinderea sufletului în această lume și reîntoarcerea lui sus. Cu alte cuvinte, înțelepciunea Cabalei conține toate caracteristicile și situațiile umanității.

Toate lumile, inclusiv a noastră, stau așezate una sub alta. Lumina apare de la Creator și traversează toate lumile, în jos, până la lumea noastră.

Între istoria Cabalei și istoria lumii nu există o diferență considerabilă, Cabala relatând aceleași povești, dintr-o perspectivă spirituală. Este similar cu examinarea vieții noastre din două

perspective diferite. Din perspectivă istorică, trecutul nostru este o secvență de evenimente care ni s-au întâmplat nouă sau înaintașilor noștri, în timp ce din perspectivă cabalistică, trecutul nostru este o secvență de evenimente spirituale, exprimate într-o serie de scene pe

care le numim „viață pe Pământ”. Istoria nu se “desfășoară” în Cabala; mai curând este experimentată în fiecare dintre noi, separat. Cabaliștii nu se raportează la realitatea externă ca

la o realitate tangibilă, în schimb explică ceea ce percep ca pe o realitate externă, ceea ce este, de fapt, o reflecție a imaginii care există numai în interiorul nostru.

Cabala a devenit o știință ascunsă, cu aproximativ 2000 de ani în urmă. Motivul a fost simplu – nu era cerere pentru ea. Încă din acele timpuri, umanitatea era ocupată cu dezvoltarea religiilor monoteiste, și mai târziu a științei. Amandouă au fost create ca să răspundă întrebărilor fundamentale ale omului: „Care este locul nostru în lume, în Univers?” , „Care este scopul existenței noastre?” Cu alte cuvinte „De ce ne-am născut?” Dar astăzi, mai mult ca oricând, mulți oameni simt că ceea ce a funcționat 2000 de ani, nu mai corespunde nevoilor lor.

Răspunsurile furnizate de religie și știința nu îi mai satisfac. Acești oameni caută în altă parte răspunsuri la întrebările de bază despre scopul vieții. Ei s-au îndreptat către învățăturile Estice, clarvăzători, magie și misticism. Și câțiva s-au îndreptat către Cabala. Deoarece Cabala a fost formulată ca să răspundă acestor întrebări fundamentale, răspunsurile pe care le furnizează au legătură directă cu acestea. Redescoperind răspunsurile antice despre înțelesul vieții, reparăm ruptura dintre umanitate și Natură, ce a avut loc atunci când ne-am îndepărtat de Cabala și ne-am îndreptat către filozofie.

Cabala și-a făcut „debutul” în urmă cu aproximativ 5000 de ani, în Mesopotamia, o țară antică ce se afla pe actualul teritoriu al Irakului. Mesopotamia nu a fost doar locul de naștere al Cabalei, dar și cel al primelor învățături antice și a misticismului. În acele zile, oamenii trăiau înconjurați de multe învățături diferite, adesea urmând mai multe învățături în același timp. Astrologia, clarviziunea, numerologia, magia, vrăjitoria, farmecele – toate – 18 – acestea și multe altele au fost dezvoltate în Mesopotamia, centrul cultural al lumii antice. Atât timp cât oamenii erau fericiți cu credințele lor, nu simțeau vreo nevoie de schimbare. Oamenii doreau să știe că viețile lor erau în siguranță, și ce trebuiau să facă pentru a fi fericiți. Ei nu își puneau întrebări despre originea vieții, sau ce era mai important, cine sau ce a creat legile vieții. La o prima vedere acestea ar putea părea puțin diferite. Dar, diferența dintre a întreba despre viață și de a întreba despre regulile după care se ghidează viața, este ca diferența între a învăța cum să conduci o mașină și a învăța cum să construiești una. Este cu totul alt nivel de cunoaștere.

Cartea Zoharului, „Biblia” Cabalei, a fost scrisă cu aproximativ 2000 de ani în urmă. Ea spune că pâna la sfârșitul secolului 20, egoismul umanității va atinge o intensitate fără precedent. După cum am văzut mai inainte, cu cât mai mult dorim, cu atât mai goi ne simțim. De aceea, începând de la sfârșitul secolului 20, umanitatea a experimentat cea mai mare goliciune pe care a experimentat-o vreodată. Cartea Zoharului scrie deasemeni, că atunci când aceasta stare de gol este simțită, umanitatea va avea nevoie de mijloace de vindecare astfel încât oamenii să devină satisfăcuți. Apoi, spune Zoharul, va sosi momentul în care Cabala va fi făcută cunoscută întregii umanităti ca un mijloc de a atinge starea de sațietate prin similarități cu Natura. Procesul de atingere a sațietății, Tikkun, nu va avea loc instantaneu și nici simultan pentru fiecare. Pentru ca Tikkun să aibă loc, o persoană trebuie să dorească să se întâmple. Este un proces ce evoluează independent de voința proprie a cuiva. Corectarea începe când o persoană își dă seama că natura sa egoistă este sursa a tot ce este rău. Este o experiența foarte personală și foarte puternică, dar invariabil aduce persoana în faza de a dori schimbarea, de a se muta de la egoism la altruism. Dupa cum am mai spus, Creatorul ne tratează ca pe o ființă creată, singulară și unită. Am încercat să ne atingem scopurile egoiste, dar astăzi descoperim că problemele noastre vor fi rezolvate doar în mod colectiv și altruistic. Cu cât devenim mai conștienți de egoismul nostru, cu atât mai mult vom dori să folosim metoda Cabalei pentru a schimba natura noastră înspre altruism. Nu am făcut acest lucru atunci când a apărut Cabala, dar il putem face acum, deoarece acum știm că avem nevoie de el! Ultimii 5,000 de ani ai evoluției umanității, au fost un proces de încercare a unei metode, de examinare a plăcerii pe care o furniza aceasta, de ajungere în starea de deziluzie referitor la ea, și de părăsire a acestei metode în favoarea alteia. Metodele au venit și au plecat, dar starea de fericire nu a sporit în noi. Acum, că metoda Cabalei a apărut, având ca țintă corectarea celui mai înalt nivel de egoism, nu mai trebuie să experimentăm calea deziluziei. Putem pur și simplu să ne corectăm egoismul prin intermediul Cabalei, și toate celelalte corecții vor decurge ca un efect de domino. Astfel, în timpul acestei corecții, putem simți împlinire, inspirație și bucurie.

Pe scurt, Înțelepciunea Cabalei , a apărut prima oara cu 5,000 de ani în urmă, când umanitatea a început să se întrebe despre scopul existenței sale. Cei care aveau această cunoaștere se numeau „cabaliști” și aveau răspunsul în legătură cu scopul vieții și cu rolul umanității în Univers. Dar în acele vremuri, dorințele majorității oamenilor erau prea mici ca să necesite și cunoaștere. Astfel încât, atunci când Cabaliștii au văzut că umanitatea nu avea nevoie de înțelepciunea lor, ei au ținut-o ascunsă și au pregătit-o în secret, pentru timpurile în care fiecare ar fi fost pregătit pentru această cunoaștere. Între timp, umanitatea a dezvoltat alte căi, precum religia și știința. Astăzi, când un număr din ce în ce mai mare de oameni, sunt convinși că religia și știința nu furnizează răspunsurile la întrebările cele mai profunde ale vieții, ei încep să privească în altă parte pentru a găsi aceste răspunsuri. Acestea sunt vremurile pe care Cabala le-a așteptat, și de aceea reapare acum – pentru a furniza răspunsul la scopul existenței.

Cabala ne spune că Natura, care este sinonimă cu Creatorul, este întreagă, altruistă și unită. Ea ne spune că trebuie nu doar să înțelegem Natura, dar trebuie să și dorim să implementăm acest mod de existența în noi. Cabala ne spune deasemeni, că facând acest lucru, nu doar că vom egala Natura, dar vom înțelege și Gândul ce stă în spatele acesteia – Marele Plan. În final, Cabala afirmă că înțelegând Marele Plan, vom deveni egali cu acest Mare Plan, și că acesta este scopul Creației – să egalizeze Creatorul.

Introducere in studiul Caballei.

In trecut, oamenii erau mult mai apropiați de natură, decât sunt astăzi. Ei aveau sentimentul de intimitate cu natura și se bucurau de relația lor cu aceasta.

În acele zile, ei aveau puține motive de a se detașa de natură. Nu erau încă atât de centrați pe sinele lor precum sunt astăzi. Intr-adevăr, în acele timpuri, umanitatea era o parte inseparabilă de Natură și intimitatea lor cu aceasta, creștea.

În plus, umanitatea nu cunoștea destule despre Natură, ca să simtă siguranța; ne temeam de forțele naturale, ceea ce ne determină să ne raportăm la Natură ca la o forță superioară nouă.

Fiind intimi cu Natura pe de o parte, și temându-se de ea, pe de altă parte, oamenii aspirau nu doar să învețe mai multe despre lumea înconjurătoare, ci și în primul rând doreau să determine ce sau cine o guverna.

În acele vremuri timpurii, oamenii nu se puteau ascunde de elementele Naturii, așa cum fac astăzi; ei nu puteau să evite vitregiile acesteia, așa cum facem noi în această lume „făurita de om”. Și ce era mai important, frica de Natură, și în același timp, apropierea de aceasta, i-a făcut pe mulți să cerceteze și să descopere ce plan avea Natura pentru ei, și implicit pentru noi toți.

Acei pionieri în cercetarea Naturii vroiau să afle dacă Natura avea un scop precis, și dacă era așa, care era rolul umanității în acest Mare Plan. Acei indivizi care au primit cel mai înalt nivel de cunoaștere, acela al Marelui Plan, sunt cunoscuți sub numele de „Cabaliști”.

Un individ unic printre acești pionieri, a fost Abraham. Când a descoperit Marele Plan, nu doar că l-a cercetat în profunzime, dar în primul rând i-a învățat și pe alții. El și-a dat seama că singura garanție împotriva mizeriei și fricii, era ca oamenii să ințeleagă planul Naturii în ceea ce-i privește. Si indata ce și-a dat seama de acest lucru, nu a precupețit nici un efort ca să invețe pe oricine dorea acest lucru. Din acest motiv, Abraham a devenit primul Cabalist, ce a început o dinastie a învățătorilor Cabaliști: cei mai merituoși studenți au devenit urmatoarea generație de Cabaliști, care transmiteau cunoașterea următoarei generații de studenți.

Cabaliștii se referă la arhitectul Marelui Plan, ca fiind „Creatorul” și la Planul în sine ca fiind „Gândirea Creației”. Cu alte cuvinte, și acest lucru este foarte important, când Cabaliștii vorbesc despre Natură sau despre legile Naturii, ei vorbesc despre Creator. Și vice versa, când vorbesc despre Creator, ei vorbesc despre Natură sau despre legile Naturii. Acești termeni sunt sinonimi.

Pentru un Cabalist, termenul „Creator” nu are semnificația unei entități distincte, supranaturale, ci următorul nivel pe care o ființă umană ar trebui să-l atingă pentru a primi o cunoaștere superioară. Cuvântul ebraic pentru Creator este Boreh și conține doua cuvinte: Bo (vino) și Re’eh (vezi). De aceea, cuvântul „Creator” este o invitație personalizată pentru a experimenta lumea spirituală.

Termenul „Cabalist” vine din cuvântul ebraic Kabbalah (recepție). Limba originală a Cabalei este ebraica, o limbă dezvoltată special de și pentru Cabaliști, ca să ii ajute să comunice între ei despre subiectele spirituale. Multe cărți de Cabala au fost scrise și în alte limbi, dar termenii de bază intotdeauna sunt în Ebraică.

Cunoașterea pe care primii cabaliști au atins-o, a facut mai mult decât să-i ajute să ințeleaga cum funcționau lucrurile în spatele scenei. Cu ajutorul acesteia, au fost capabili să explice fenomenele naturale cu care ne întâlnim toți. După aceea a fost ceva natural ca ei să devină învățători, și cunoașterea care ne-a fost transmisă, să devină baza atât pentru științele antice cât și pentru cele moderne. Cabala nu a fost întotdeauna secretă. De fapt, primii cabaliști erau foarte deschiși în legatură cu cunoașterea lor, și în același timp, foarte implicați în comunitățile în care trăiau. Adesea Cabalistii erau conducătorii națiilor lor.

Dintre toti acesti conducători, Regele David este probabil cel mai cunoscut exemplu de mare Cabalist care a fost deasemeni și un mare conducător.

Implicarea cabaliștilor în societățile lor, i-a ajutat pe școlarii contemporani cu ei, să dezvolte bazele a ceea ce cunoaștem acum sub denumirea de „Filozofia Vestică”, si care mai târziu a devenit baza știintelor moderne. În această privință, redăm ceea ce Johannes Reuchlin, un umanist, școlar clasic și expert în tradiții și limbi antice, scrie în cartea sa „De artă Cabalistică”: „Profesorul meu, Pythagora, tatăl filozofiei, și-a luat învățăturile de la cabaliști. El a fost primul care a tradus cuvântul Kabbalah, necunoscut contemporanilor săi, în cuvântul grec filozofie . Cabala nu ne lasă să ne trăim viețile în praf, dar ne eleveaza mințile către culmile cunoașterii.”

Dar filozofii nu erau cabaliști. Deoarece ei nu au studiat Cabala, ei nu puteau ințelege pe deplin cunoașterea cabalistică. Si ca rezultat, cunoașterea ce trebuia sa fie dezvoltată și abordată, într-un mod foarte specific, a fost dezvoltată incorect. Când cunoașterea cabalistă a migrat în alte părți ale omenirii, acolo unde în acele vremuri nu existau cabaliști, deasemeni a luat un curs diferit.

De aceea, omenirea a făcut un regres. Deși filozofia vestică a încorporat în ea o parte a cunoașterii Cabalei, a sfirșit prin a lua o cu totul altă direcție. Filozofia vestică a generat științele ce studiază lumea noastră materială, pe care noi o percepem prin intermediul celor cinci simțuri. Dar Cabala este o știință ce studiază ce se întâmplă dincolo de ceea ce simțurile noastre percep. Această schimbare de direcție, a condus omenirea într-o direcție opusă cunoașterii inițiale pe care o obținuseră cabaliștii. Modul în care dorințele noastre evoluează, definește și construiește istoria întregii umanități. Pe măsură ce dorințele omenirii se dezvoltă, acestea fac ca oamenii să studieze mediul înconjurător, astfel încât să își poată îndeplini dorințele. Spre deosebire de minerale, plante și animale, oamenii evoluează în

mod constant. Pentru fiecare generație, și pentru fiecare persoană, dorințele sunt din ce în ce mai puternice.

Motorul schimbării – dorința – este format din cinci nivele, notate de la zero la patru. Cabaliștii se referă la acest motor ca la „o dorința de a primi plăcerea”, sau mai simplu, „dorința de a primi”. Când Cabala a apărut prima oară, în urmă cu aproximativ 5000 de ani, dorința de a primi era la nivelul zero. Astăzi, după cum probabil că ați ghicit, ne aflăm la nivelul patru – cel mai intens nivel. Dar în zilele de început când dorința de a primi era situată la nivelul zero, dorințele nu erau destul de puternice ca să ne separe de natură, și nici unul de altul. În acele zile, această uniune cu Natura, pentru care astăzi majoritatea dintre noi plătesc bani mulți ca să o re-învățăm prin intermediul claselor de meditație (și ca să fim sinceri, nu întotdeauna cu succes ), a fost modul de viața natural. Oamenii nu cunoșteau alt mod de a trăi. Ei nici măcar nu știau că se pot separa de Natură, și nici nu doreau acest lucru.

De fapt, în acele zile, atât comunicarea dintre oameni și Natură, cât și comunicarea unora cu alții, curgea atât de simplu, iar cuvintele nu erau necesare; în schimb, oamenii comunicau prin gânduri, ceva asemănător telepatiei. Erau timpuri ale unitații, și toată umanitatea era precum o singură națiune.

Dar între timp, în Mesopotamia, s-a petrecut o schimbare: dorințele oamenilor au început să crească și au devenit mult mai egoiști. Oamenii au început să dorească să schimbe Natura și să o folosească în avantajul personal. În loc să își dorească să se adapteze ei Naturii, aceștia au început să dorească să schimbe natura pentru a-și satisface dorințele proprii. Ei au crescut detașându-se de Natură, separându-se de aceasta și totodată unii fața de alții. Astăzi, după multe secole, noi descoperim că aceasta nu a fost o idee bună. Pur și simplu nu funcționează.

Natural, pe masură ce oamenii au început sa se pună pe ei înșiși în opoziție cu mediul și cu societătile lor, ei nu au mai avut legături de rudenie unii cu alții, și nici nu au mai perceput Natura ca fiind casa lor. Ura a înlocuit iubirea și oamenii au viețuit detașându-se unii de altii.

În consecință, singura națiune a lumii antice a fost divizată. Mai întâi s-a despărțit în două grupuri ce s-au deplasat spre est și spre vest. Cele două grupuri au continuat să se dividă, și astfel s-a format multitudinea de națiuni pe care le avem astăzi.

Unul dintre cele mai evidente simptome ale divizării, pe care Biblia il descrie ca fiind „Prăbușirea Turnului Babel”, a fost crearea diferitelor limbi. Aceste limbi de comunicare diferite, i-au despărțit și mai mult pe oameni, și a creat confuzie și disfuncționalități. Cuvântul ebraic pentru confuzie este Bilbul , și pentru a marca confuzia, capitolul Mesopotamia a primit un nume, Babel (Babylon).

De la acea divizare – când dorințele noastre au crescut de la nivelul zero, la nivelul unu – am înfruntat Natura. În loc să corectăm egoismul care creștea mereu, astfel încât să devenim una cu Natura, devenind astfel una cu Creatorul, noi am construit un scut mecanic și tehnologic pentru a ne proteja de aceasta. Motivul inițial pentru care am dezvoltat știința și tehnologia a fost să ne securizăm existența din spatele acestui scut, împotriva elementelor Naturii. S-a văzut că totusi, chiar dacă suntem conștienti sau nu, de fapt, noi încercăm să controlăm Creatorul și să preluăm rolul de conducător.

În acele vremuri când avea loc acest Bilbul, Abraham trăia în Babylon, ajutându-și tatăl, să făureasca mici idoli pe care să-i vândă în magazinul familiei. Nu este greu de observat că Abraham se afla chiar în mijlocul acestui haos vibrant de idei, care au bulversat Babylonul, New York-ul lumii antice. Aceasta stare de confuzie, explică deasemeni întrebarea persistentă a lui Abraham, a

cărei răspuns l-a condus spre a descoperi legea Naturii: „Cine este stăpânul acestui capitol?” când și-a dat seama că există un scop al confuziei și alienării, imediat a început să explice acest lucru, oricui dorea să asculte.

Nivelul egoismului umanității era în continuă creștere, și cu fiecare nivel ne îndepărtăm și mai mult de Natură (de Creator). În Cabala, distanța nu este măsurată în inch sau yarzi; este măsurată în calități. Calitățile Creatorului sunt uniunea, conectarea și dăruirea, dar este posibil să îl simțim pe Creator, doar dacă împărtășim calitățile Sale. Dacă sunt centrat pe sine, sunt încă pabil să mă conectez la ceva la fel de total și altruistic precum Creatorul. Ar fi ca și cum încercăm să observăm o altă persoană atunci când stăm spate în spate.

Deoarece am întors spatele Creatorului și deoarece încă dorim să-L controlăm, în mod cert, cu cât încercăm mai mult, cu atât mai frustrați devenim. Cu siguranță, nu putem controla ceva ce nu vedem sau măcar nu simțim. Aceasta dorință nu poate fi satisfăcută niciodata până când nu facem o întoarcere de 180 grade, pînă când nu vom privi în direcția opusă, ca să-L găsim.

Mulți oameni deja sunt obosiți de promisiunile false ale tehnologiei, promisiuni de prosperitate, sănătate și ce este mai important, promisiuni pentru siguranța zilei de mâine. Dar partea bună a acestei stări este că ne fortează să ne reexaminăm direcția și să ne întrebăm, „Este oare posibil ca să fi urmat o cale greșită atât de mult timp?”

În mod particular astăzi, pe măsură ce conștientizăm criza și impasul cu care ne confruntăm, putem admite cu sinceritate că această cale pe care am ales-o este de fapt o stradă fără ieșire. În loc să compensăm centrarea noastră pe sine care este în opoziție cu Natura, alegând tehnologia, ar trebui să schimbăm egoismul nostru în altruism și în mod consecvent să realizăm uniunea cu Natura.

În Cabala, termenul folosit pentru schimbare este Tikkun (corectare). Ca să ne dăm seama de opoziția în care ne aflăm față de Creator, înseamnă că trebuie să conștientizăm sciziunea ce a avut loc în noi (ființe umane) cu cinci mii de ani în urmă. Aceasta poartă denumirea de „recunoașterea răului”. Nu este ușor, dar este primul pas către adevarata sănătate și fericire.

De-a lungul ultimilor 5000 de ani, fiecare dintre cele două fracții ce au descins din Mesopotamia, a evoluat în civilizații de oameni foarte diferiți. Din cadrul primelor două grupuri, una a devenit ceea ce noi numim „civilizația Vestică”, iar cealaltă a devenit ceea ce cunoaștem sub numele de „civilizația Estică”.

Cea mea agravantă discordie dintre cele două civilizații, reflectă culminarea procesului ce a început odată cu prima diviziune, cu cinci mii de ani în urmă. O singură națiune a fost divizată deoarece egoismul creștea și îi separa pe membrii săi. Acum a sosit vremea ca această „națiune” – umanitatea – să se reunească și să devină iarăși o singură națiune. Încă ne aflăm în punctul de cotitură care a survenit în acei ani, dar astăzi suntem mult mai conștienți de aceasta.

În concordanța cu înțelepciunea Cabalei, această discordie culturală și aducerea în prim plan a credințelor mistice care erau abundente în Mesopotamia, marchează începutul reconectării umanității într-o nouă civilizație. Astăzi începem să ne dăm seama că suntem toți conectați și că trebuie să reconstruim statul care exista anterior divizării. Reconstruind totul într-o uniune a umanității, vom reconstrui de asemenea conexiunea noastră cu Natura, cu Creatorul.

În perioada în care misticismul prima, înțelepciunea Cabalei a fost descoperită și a furnizat cunoașterea pe stadii a intensificării egoismului nostru și ceea ce a cauzat această situație. Învățătura Cabaliștilor spune că tot ceea ce există este făcut dintr-o dorința de auto-satisfacere.

Totuși, aceste dorințe nu pot satisface în forma lor naturală atunci când sunt centrate pe sine. Aceasta deoarece atunci când ne împlinim o dorința, noi o anulăm, și dacă anulăm dorința pentru ceva, nu ne mai putem bucura de ea.

Ultima etapă de evoluție spirituală a umanității a început în anul 1990. În 1945, Rabbi Yehuda Ashlag, autorul comentariului Sulam (Scara) la cartea Zohar, a prezis că etapa finală va începe în 1995. În mod similar, Vilna Gaon (GRA) a scris în cartea sa “ Vocea turturelei”, că această etapă va începe în 1990. Mulți alți cabaliști au făcut predicții similare, conducând la concluzia că viitorul este deja aici și acum este timpul să ne unim și să învingem egoismul, o dată pentru totdeauna.

Întreaga istorie a umanității este pavată cu bătălii împotriva egoismului, urmate de încercări de unire, în ciuda lui.

Astăzi, cei mai mulți oameni de știință sunt de acord că autocentrarea

pe sine și neînțelegerea legilor Naturii sunt cauzele tuturor relelor din lumea noastră. Yehuda Ashlag a scris despre aceasta în 1930 și în 1940 dar, în acele zile, vocea lui era o voce în pustiu.

În ultimii ani, a devenit evident că, până ce noi nu ne vom schimba, lumea nu va deveni mai bună. De fapt, noi ne distrugem planeta și societatea în atâtea moduri, încât rezolvarea problemelor separat a devenit imposibilă. Pentru a ne rezolva problemele, avem

nevoie de soluții atotcuprinzătoare care pot fi găsite atunci când vom transforma egoismul în altruism și ne vom uni cu forța iubirii – Creatorul.

În articolul “ Pace în lume”, Ashlag a scris că, dacă ne vom uni, fiecare membru al umanității îl va simți personal pe Creator în cel mai profund sens al cuvântului, așa cum este scris “ toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic, la cel mai mare dintre ei” (Ieremia 31:33). Înțelepciunea Cabalei a fost pregătită ca o metodă care ne poate ajuta să facem exact ce trebuie – să ne unim și să-L simțim pe Creator.

În cartea “Introducere la Cartea Zohar” Ashlag a scris că, dacă vom integra Cabala în viața noastră de zi cu zi, vom obține obiectivul pentru care am fost creați și vom fi din nou “de o

limbă și un grai”, unul cu Creatorul și nu ne vom mai despărți niciodata.

b.) Simboluri in Cabala.

Kabbalah inseamna a primi. In jurul acestui corp de texte, cu virtuti teologale,filosofice, teologice si mistice, atat in plan speculativ cat ,mai ales in cel operativ, pluteste un aer de mister divin si are, dincolo de puterile incifrate in limbaj, simboluri si nume secrete pentru Creator. Potrivit traditiei hermetice, Cabala presupune o interpretare mistico-religioasa data de iudaism Vechiului Testament.

Doctrina mistica iudaica din Evul Mediu bazata pe aceasta interpretare ce a aparut, probabil, inca din timpul captivitatii babilonene fiind transmisa printr-un sir de initiati, se pretinde a fi revelata. Cabalei ii este specifica interpretarea Bibliei ebraice in sens ocult, recurgand la simbolismul numerelor si literelor, uneori si la practici magice.In mod traditional, accesul la studiul Cabalei este extrem de restrictiv. Cerintele prevad ca cel care doreste sa studieze sa fie un barbat evreu cu o varsta de peste 40 de ani, sa cunoasca bine limba ebraica, sa cunoasca in profunzime Tora si Legea Mozaica, si sa-si gaseasca un invatator intelept. De fapt, studiul Cabalei este rezervat rabinilor.

In Evul Mediu interesul fata de Cabala s-a facut simtit si in randul crestinilor din Apus prin intermediul unor traduceri in limba latina.

Dupa anul 1970 interesul crescut fata de esoterism si misticism a adus cu sine sporirea numarului celor care studiaza Cabala. Putini sunt insa in masura sa indeplineasca cerintele initiale, insa majoritatea grupurilor contemporane aflate in afara iudaismului ortodox prezinta o invatatura mult simplificata, ce nu presupune neaparat cunoasterea limbii ebraice. Multe dintre vechile scoli cabalistice se opun insa acestor tendinte de simplificare, in particular prin rabinii traditionalisti.

Cabala invata o filosofie mistica, holista cu un model supraetajat al universului si o perspectiva imanentista asupra lui Dumnezeu. Textul sau sacru principal este Zohar, un comentariu mistic la Tora. Sinele in Cabala este chiar Dumnezeu manifestat in om, si are un corespondent in inima spirituala.
Procesul este ilustrat de sistemul simbolistic al Cabalei, o varianta complexa a pomului vietii, un vechi simbol intalnit in multe traditii pre-crestine. In acest sens, arborele cabalistic prezinta asemanari cu sistemul chakra din yoga. Gruparile cabalistice contemporane folosesc aceste invataturi atat ca suport teoretic filosofic, cat si drept cale a dezvoltarii de sine in viata cotidiana.

In ebraică nu există simboluri diferite pentru litere si cifre. Există o corelare între alfabet si un sistem de numerotație, numele acestei corespondențe este Gematria (derivat din grecescul Geometrie).

Dintre formele Gematriei amintim: forma „revelată” care apare în mai multe forme ale Iudaismului Rabinic și forma „mistică”, o practică îndeosebi cabalistică.

Într-un text în care secvență de simboluri se poate interpreta ca număr sau cuvânt, este evident că pot apărea confuzii pentru cei nepregătiți într-un astfel de domeniu.

Alfabetul ebraic este alcătuit din 22 de caractere, cinci dintre ele având o formă diferită dacă apar ca ultimă literă într-un cuvânt. Asocierea dintre litere și cifre se face după următorul cod:

(!Notă: în ebraică se scrie de la dreapta la stânga)
Cuvântul în ebraică pentru tată este .āb fiind format din literele ALEF si BET: ב א

Cuvântul în ebraică pentru mamă este .ēm este compus din literele ALEF și MEM: מ א

Cuvântul în ebraică pentru copil este yælæd: IOD, LAMED, DALET: ד ל י

Dacă folosim tabelul de conversie vom obține:

 pentru cuvântul tată: alef=1, bet=2 => 1+2=3;

 pentru cuvântu mamă: alef=1, mem=40 => 1+40=41;

 pentru cuvântul copil: iod=10, lamed=30, dalet=4 => 10+30+4=44.

Partea cea mai spectaculoasă apare atunci când observăm că adunând cuvântul "tată" cu cuvântul "mamă"obținem ca suma cuvântul "copil", cu alte cuvinte: tata+mama=copil. De asemenea, se consideră că acele cuvinte care au suma literelor egală au o anumită relaționare între ele sau fac parte din aceeași categorie.

Nu întâmplător se consideră că vechile scrieri au un caracter mai profund decât pare la prima vedere. Astfel înțelegem obsesia anumitor persoane de a pătrunde semnificațiile ezoterice ale unor texte. Totuși, calculul strict matematic este una și înțelegerea simbolurilor este alta. Din acest punct de vedere în Gnoză se spune clar că este nevoie de mai mult decât simplul intelect, mintea senzorială sau mintea intermediară pentru a pătrunde misterele simbolurilor. Este nevoie de o MINTE INTERIOARĂ și astfel se deschid cele 3 trepte ale inițierii:IMAGINAȚIE, INSPIRAȚIE și INTUIȚIE. Aceasta ține de un alt tip de dialectică și anume de dialectica conștiinței, de un limbaj simbolic asemănător cu cel al viselor și parabolelor.

Intelepciunea Cabala este prezentata ,simbolic,sub forma Pomului Vietii.
Arborele contine 10 centrii numiti Sephiroth.Pe langa cei 10 centrii Sephiroth ,mai sunt alte 22 de canale sau cai care le conecteaza la un loc centrii Sephiroth.

Cele 22 de cai se pare ca au corespondent cele 22 de litere ale alfabetului ebraic.In plus fiecarui canal ii este atribuit o litera din alfabet ,fiecare drum este de asemenea identificat cu unul din atuurile majore ale pachetului de carti simbolice de Tarot.Cei 10 centrii Sephiroth combinati cu cele 22 de cai construiesc numarul 32 ,care face referire la cele 32 de Cai ale Intelepciunii Cabala si de asemenea cele  32 de grade ale Masoneriei.
Pomul porneste din varful numit Malkuth de care sunt legate celelalte sfere.Malkuth reprezinta Imparatia lumii fizice pe care o train si care exista,in timp ce Kether numit si Kaether Elyson este Coroana universului si reprezinta punctul ce mai ridicat de intelegere a lui Dumnezeu pe care oamenii oil pot atinge si intelege.
Ipotetic mai exista si un al XII-lea Sephiroth numit Daath.Potrivit lui Karen Chapdelaine,sensul sau este Abyss si elementul sau universal este Neptun.Dar acesta din urma nu a fost acceptat de expertii in Cabala.

Snurul rosu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormantul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei traditii, un snur rosu se invasoara la mormant de sapte ori, devenind astfel sacru si cu puteri tamaduitoare, vindecand pe oricine il poarta la mana.
De sapte ori in jurul mormantului semnifica cele sapte zile in care Dumnezeu a creat lumea, iar culoarea rosie simbolizeaza sangele Rachelei. Se crede ca snurul rosu ofera protectie celor care au nevoie, prosperitate celor saraci si copii femeilor infertile. Ceremonia de infasurare a snurului pe mormant si transformarea acestuia intr-unul sfintit este un ritual insotit de rugaciuni catre Dumnezeu si mama Rachela.

Superstitiei deochiului i se ofera foarte mare importanta in diferite culturi religioase, astfel ca oamenii au gandit modalitati de aparare impotriva energiilor negative pe care ceilalti le indreapta ( constient sau inconstient ) asupra noastra. Turcii tin la intrarea in casa si in bijuterii „nazar boncuk”, iar popoarele arabe au „hamsa”, mana lui Fatima, fiica profetului Mohamed.

Insa, cea mai populara forma de protectie impotriva deochiului este snurul rosu purtat la mana. Chiar si in cultura noastra, copiilor mici li se pune la mana un astfel de snur pentru a nu fi deocheati. Cultura Kabbalah spune ca purtand un astfel de snur se creaza o energie mentala si spirituala protectoare.

Apariția acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Talmud sau în vreo altă sursă iudaică antică.

Deși în Israel s-au găsit reprezentări ale stelei în șase colțuri, care datau din secolul VII î.e.n., prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga, în 1354, când Carol al IV-lea, Împărat Roman le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag. Evreii au pus pe el un simbol Magen David. În 1656, simbolul a fost gravat pe o piatră, pentru a demarca cartierul evreiesc de cele creștine din Viena. 

Din anul 1897, Steaua lui David a fost adoptată ca emblemă a sionismului. 

Există mai multe ipoteze despre semnificația simbolului Magen David, care se traduce literal prin "Scutul lui David":

Simbolul provine de la modul în care vechii războinici evrei își construiau scuturile, care aveau pe interior cele două triunghiuri (singura figură geometrică nedeformabilă), montate astfel ca să formeze șase puncte de prindere pe perimetrul scutului.

Cele șase vârfuri simbolizează faptul că Dumnezeu domnește asupra întregului univers, pe șase direcții: est, vest, nord, sud, sus și jos.

În Cabala, cele două triunghiuri reprezintă dihotomia inerentă omului: binele versus răul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele două triunghiuri ar putea reprezenta relația reciprocă între poporul evreu și Dumnezeu. Triunghiul cu vârful în sus simbolizează faptele bune, care urcă spre cer, spre a activa un flux de bunătate, ce se revarsă asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu vârful în jos.