Silvia Moldovan (Negruțiu) [627564]

1 UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Teză de doctorat

PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA UNUI CURRICULUM AL

TRADIȚIILOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ROMÂNESC

– rezumat –

Conducător științific:
Prof. univ. dr. MIRON IONESCU

Doctorand: [anonimizat]
2010

2 CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL I
VALORILE NAȚIONALE ȘI EDUCAȚIA CONTEMPORANĂ

I.1. O radiografie a tradițiilor popula re
I.1.1. Viabilitatea tradițiilor populare în satul românesc, la început de mileniu III
I.1.2. Ponderea elementelor de tradiție populară în școala românească a începutului de
mileniu III
I.1.3. V alorile naționale tradiționale – sursă de cultură și civilizație valorifi cabilă în
procesul educațional

CAPITOLUL II
ARGUMENTE ÎN FAVOAREA UNUI CURRICULUM AL TRADIȚIILO R

II.1. Curriculum -ul – realitate educațională complexă
II.2. Componentele curriculum -ului b azat pe tradiții
II.3. Principii ale curriculum -ului bazat pe tradiții
II.4. Curriculum -ul la decizia școli i – posibilități de realizare
II.5. Elemente de curriculum ascuns și relevanța lor în instruirea și educarea
elevilor prin valorificarea valorilo r naționale
II.6. Argumente în favoarea unui curriculum al tradițiilor
II.7. Implicarea în formarea profesorilor (pentru învățăm ântul primar și preprimar ) care
urmează să implementeze, în procesul educațional, curriculum -ul tradițiilor

CAPITOLUL III
ELABORAREA UNUI CURRICULUM AL TRADIȚIILOR POP ULARE PENTRU
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

III.1. Nivele la care poate fi introdus curriculum -ul trad ițiilor populare
III.1.1. Crearea unei noi discipline (cursuri sistematice)
III.1.2. Modu le pluridisciplinare
III.1.3. Inserarea elementelor de tradiție în c onținuturile curriculum -ului existent

3 III.1.4. Sinteze interdisciplinar e periodice
III.2. Elaborarea și implementarea curriculum -ului b azat pe tradiții la disciplina opțională
Cultură și Civilizație Românească
III.2.1. Scopul/ Finalitatea educațională generală
III.2.2. Obiectivele cadru
III.2.3. Ob iectivele de referință și exemple de acti vități de învățare
III.2.4. Planificarea calendaristică
III.2.4.1. Model de planificare calendaristică orientativă la disciplina opțională
Cultură și Civilizație Românească
III.2.4.1.1. Model de proiectare a unității de învățare
III.2.4.1.2. Model de alcătuire a proiectul ui de lecție
III.2.4.2. Inserarea elementelor de tradiție prin intermediul scenariilor
educaționale
III.2.4.2.1. Practici/ obiceiuri din viața satului, posibile surse de
valorificare în lecții și secven țe de lecții
III.2.4.2.2. Valorificarea elementelor de tradiție populară, prilejuită
de excursiile de studii
III.2.4.2.3. Practici/ obiceiuri din viața satului, posibile surse de
valorificare în serbările școlare
III.2.4.2.4. Elemente d e tradiție, posibile surse de inspirație în
realizarea premierii la sfârșit de an școlar
III.2.4.2.5. Motive de inspirație folclorică în prezentări de carte
III.2.4.3. Sinteze interdisciplinare periodice
III.3. Instrumente de evaluare a conținuturilor care valorifică elemente de tradiție
populară în procesul instructiv -educativ
III.4. Proiectarea și implementarea unor situații de învățare bazate pe valorificar ea
elemente lor de tradiție populară
III.4.1. Explicitarea sintagmelor situație de învățare și experiență de învățar e
III.4.2. Proiectarea unor situații de învățar e bazate pe activități practic -aplicative
III.4.3. P roiectarea unor situații de învățare bazate pe activități intelectuale

4

PARTEA A II -A

DEMERSUL EXPERIMENTAL

CAPITOLUL IV
ETAPA CONSTATATIVĂ A INVESTIGAȚIEI

IV.1. Obiectivele cercetării constatative
IV.2. Descrierea eșantionului de subiecți al etapei constatative
IV.3. Metodologia de cercetare utilizată pentru colectarea datelor inițiale
IV.3.1. Eșantionul de conținut al investigației constatative
IV.3.2. Metodele și instrumentele cercetării
IV.4. Rezultate ale investigației constatative
IV.4.1. Cunoașterea opiniei elevilor implicați în cercetare, privind dorința lor de a
fi instruiți și educați apelând frecvent la valori aparț inând culturii și
civilizației românești
IV.4.2. Cun oașterea opiniei profesorilor, privind particularitățile unui potențial
curriculum bazat p e tradițiile populare românești.
Rezultatele chestionaru lui de opinie aplicat acestora
IV.4.3. Cunoașterea opinie i directorilor de școli privind ideea orientării
prospective a procesului instructiv -educativ din învățământul primar spre
un curriculum bazat pe tradițiile populare românești.
Rezultatele chestionarului de opinie aplicat directorilor de școli
IV.4.4. Cunoașterea opiniei părinților elevilor implicați în cercetare, privind
utilitatea orientării învățământului spre un curriculum al tradițiilor.
Inventarierea opiniei părinților
IV.4.5. Pre-testul. Rezultatele testului iniți al de cu noștințe, atitudini și comportamente
aplicat elevilor

CAPITOLUL V
EXPERIMENTUL PROPRIU -ZIS

V.1. Proiectarea experimentului

5 V.1.1. Scopul și obiectivele cercetării
V.1.2. Ipoteza cercetării
V.1.3. Variabila independentă și variabilele dependente
V.1.4. Eșantionul de subiecți
V.1.5. Alcătuirea eșantionului de conținut
V.1.5.1. Curs ul opțional „Cultură și Civilizație Românească”
V.1.5.2. Elemente de tradiție inserate spontan în procesul instructiv -educativ, prin
intermediul scenariilor educaționale
V.1.5.2 .1. Descrierea modalității de inserare a elementelor de tradiție
V.1.5.3. Proiecte de cercetare a unor practici întâlnite frecvent în viața satului:
Șezătorile populare și Munca în clacă
V.1.6. Etapele cercetării
V.1.6.1. Etapa constatativă/ preexperimentală/ Pre-testul
V.1.6.2. Experimentul propriu -zis
V.1.6.3. Evaluarea sumativă (Post -testarea)
V.1.6.4. Evaluarea la distanță (Re -testarea)
V.1.7. Metodologia cercetări i
V.1.8. Resurse materiale implicate în cercetare
V.2. Direcțiile intervenției formative. Activități desfășurate cu elevii
V.2.1. Precizarea de către învățătoare a obiectivelor, a elementelor esențiale de
conținut a le temei noi, a criteriilor și baremelor de notare
V.2.2. Utilizarea unor metode ș i instrumente de autocunoaștere și intercunoaștere
V.2.3. Utilizarea unor metode și instrumente pentru stimularea comportamentelor
pozitive ale elevilor
V.2.4. Promovarea arhetipurilor morale din basmele populare
V.3. Evaluarea sumativă (Post -testarea)
V.4. Evaluarea la distanță (Re -testarea)

CAPITOLUL VI
REZULTATE OBȚINUTE ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE. ANALIZA ȘI
INTERPRETAREA CANTITATIVĂ ȘI CALITATIVĂ A ACESTORA

VI.1. Date privind efectul inserării elemen telor de tradiție populară în procesul

6 instructiv -educativ
VI.2. Date privind influența opționalului „Cul tură și Civilizație Românească” asupra nivelelor de
cunoaștere, atitudinale și comportamentale ale elevilor
VI.3. Date obținute prin derularea proiectelor de cercetare: Ș ezătorile populare și
Munca în clacă la români
VI.4. Rezultate ale Post -testului
VI.5. Rezu ltate ale testării la distanță/ Re-testului
VI.6. Prelucrarea statistică a datelor

CAPITOLUL VII
CONCLUZII

VII.1. Concluzii privind eficiența demersului de cercetare întreprins
VII.2. Dificultăți, obstacole, limite întâlnite
VII.3. Sugestii privind posibile modalități de acțiuni vi itoare

Glosar
Tradiția și Educația în gândirea pedagogică și filozofică (reflecții)
Bibliografie
Anexe
Anexa nr. 1. Afiș – Asociația Silvania Șerbeni, Proiect multic ultural pentru valorificarea
tradițiilor
Anexa nr. 2. Pr otocol de colaborare: Asociația Silvania Șerbeni – Colegiul Național Unirea
Anexa nr. 3. Protocol de colaborare: Colegiul Național Unirea – Muzeul Etnografic Reghin
Anexa nr. 4. Performanțe naționale obținute la Concu rsul de Cultură și Civilizație
Românească
Anexa nr. 5. O inventariere a elementelor de tradiție, existente în programele școlare
Anexa nr. 6. Model de proiectare a unității de învățare „Sărbători religioase. Sfântul
Gheorghe ”
Anexa nr . 7. Model de alcătuire a proiectului de lecție/de activitate didactică (Obiceiul
Sângiorzului )
Anexa nr. 8. Proiect de lecție (Colinda ca document istoric )
Anexa nr. 9. Prezentarea, într-o modalitate intuitivă, a activității di dactice Excursia de

7 studii
Anexa nr. 10. Prezentarea, într-o modalitate intuitivă, a activității didactice Serbarea
Munca în clacă
Anexa nr. 11. Filă de Catalog vorbitor , auxilia r al fișei psihopedagogice a elevilor
Anexa nr. 12. Proiectarea situației de învățare Depănușatul porumbului (bazată pe
activitate preponderent practic -aplicativă )
Anexa nr. 13. Pr oiectarea situației de învățare Munca în clacă (bazată pe activitate
preponderent intelectuală )
Anexa nr. 14. Test sociometric pentru formarea grupelor de cercetare
Anexa nr. 15. Chestionar profesori
Anexa nr. 16. Chestionar directori de ș coli
Anexa nr. 17. Chestionar pentru părinții elevilor investigați
Anexa nr. 18 . Sistemul de întrebări adresate elevilor
Anexa nr. 19 . Sistemul activităților didactice organizate în cadrul proiectului de cercetare
Munca în clacă
Anexa nr. 20. Serbare de Crăciun (2007)
Anexa nr. 21. Fotografii de l a Serbarea de Crăciun (2007)
Anexa nr. 22. Vopsirea ouălor în foi de ceapă roșie (aprilie 2008)
Anexa nr. 23. Punctajele obținute de elevi la testul inițial de cunoștințe, pe fiecare item în
parte
Anexa nr. 24. Grila de observație a atitudinilor și comportamentelor elevilor, Pre -test
Anexa nr. 25. Unitățile de învățare și unitățile de conținut ale disciplinei opționale
Cultură și Civilizație Românească
Anexa nr. 26. Metode și tehnici de autocunoaștere/intercun oaștere
Anexa nr. 27. Grila de observație a atitudinilor și comportamentelor (Post -test)
Anexa nr. 28. Punctajele obținute la Post -test pe fiecare item în parte
Anexa nr. 29. Punctajele obținute la Re -test pe fiecare item în parte

Cuvinte și sintagme -cheie:
curriculum, curriculum al tradițiilor, proiectare curriculară, valori naționale, curs opțional,
cultură și civilizație , proiect de cercetare , valori arhetipale

8 INTRODUCERE

Ceea ce ne face diferiți unul față de celălalt , pe noi, oamenii, este sist emul de valori în
care credem. Acesta ne definește ca indivizi și ca grupuri . Cu un siste m de valori ieșim din
familie, cu un sist em de valori ieșim din școală, un sistem de valori promovăm în rândul
persoanelor cu care venim în contact și a acelora pe car e le educăm , ca dascăli .
Cum putem forma un sistem de valori dezirabil la elevii noștri și care să fie acesta, e ste
frământarea care ne urmărește și pe care o urmăm în parcursul nostru social, familial, profesional
și care stă la baza activității noastre didactice și de cercetare.
În cercetarea de față propunem , ca soluție , valorile naț ionale autentice, arhetipale ,
concepte -cheie în jurul cărora este organizată lucrarea.
Motivația fundamentală a abordării teme i este dată de importanța pe care o reprezi ntă
acestea pentru existența umană în general , pentru supraviețuirea popoar elor în cadrul alterității și
pentru dezvoltarea atitudinală, comportamentală și cognitivă a elevilor , în special.
Principalele e lemente ale sistemului de valori (promovate de pop orul român de -a lungul
istoriei ) asupra cărora ne îndreptăm atenția sunt: tendința de socializare, sentimentul apartenenței
la lumea și la valorile satului, nevoia de „întâlnire” nu doar cu sinele, ci și cu Celălalt, cu Altul ,
disponibilitatea de a accepta învățarea reciprocă, nevoia confirmării unor atitudini,
comportamente, intenții etc. prin raportare la viziunea și concepția comunității, trăirea bucuriei și
a farmecului activităților de grup, valorizarea învățării prin cooperare, promovarea comunicării și
a schimbului de opinii, propovăduirea și consolidarea credinței în Dumnezeu. În timp, a cestea au
dus la cristalizarea unor trăsături caracteristice poporului român , demne de a fi cunoscute și
asimilate de elevi, ca replică la criza actuală de valori : bucuria de a munci, prețuirea muncii,
înțelepciunea, istețimea, inteligența, duhul, intuiția, prețuirea învă țăturii, vrednicia, simțul
etic-pătrunzător, cinstea, demnitatea, sinceritatea, modestia, sobrietatea, stăpânirea de sine,
spiritul întrajutorări i, al solidarității, patriotismul, simțul umorului.
Trăim un prezent istoric în care părinții își dedică puțin timp pentru educarea copiilor,
motiv pentru care considerăm că se impune ca rolul esențial în acest proces să fie preluat de
școală , de cadrele didactice. Astfel, p rivind educația din perspectiva valorilor naționale , avem
convingerea că îi putem învăța pe elevi:
– să prețuiască omul, cultura, munca, virtuțile morale și creștine;

9 – să acceadă la fascinanta lume a culturii populare materiale și spiritua le;
– să găsească similitudini între practici din viața școlii și practici din viața satului;
– să lege prezentul de trecut și de viitor;
– să știe de unde vin și încotro se îndreaptă;
– să cunoască și să iubească munca de cercetare pedagogică;
– să își formeze tră sături pozitive de voință și caracter;
Care sunt elementele pe care le -am avut în vedere pentru a realiza finalitățile formative și
informative propuse în lucrare :
– valorificarea firească a elementelor de tradiție în procesul instructiv -educativ;
– descrierea unor tradiții străvechi, prilejuită de sărbătorile religioase;
– descrierile obiceiurilor legate de munca la câmp;
– descrierile obiceiurilor laice , legate de tainele din viața omului;
– interpretarea cunoscutului joc popular Călușeru’ ;
– povestirea legendei unui sat și conștientizarea faptului că fiecare sat are o legendă
proprie;
– relatarea unor întâmplări autentice care au generat o colindă;
– organizarea unei vizite în satul nostru natal, pentru ca elevii să ia contact nemijlocit cu
viața la sat;
– elaborarea de pr oduse didactice comune învățător -elevi;
– organizarea serbărilor de Crăciun, cu valorificarea elementelor de tradiție;
– stimularea reflecției personale a elevilor și a părinților lor în legătură cu relevanța
educațională a tradiției;
– proiectarea, experimentar ea și validarea unor strategii educaționale care valorifică
tradiția;
– promovarea arhetipurilor morale din basmele populare;
– sprijinirea culegerii de informații diverse despre prestația, performanțele și trăsăturile de
personalitate ale elevilor;
– încurajare a elevilor, a părinților acestora și a întregii comunități în direcția apropierii de
tradiția autentică și vie, pe care să o „pătrundă”, să o decodifice și să îi exploateze
constructiv valențele.

10 Cercetarea experimentală întreprinsă de noi , în vederea unei posibile orientări prospective
a învățământului spre valorile naționale, se înscrie în categoria cercetărilor -acțiune în care
cercetătorul e direct implicat în procesul didactic, aspect deosebit de important deoarece, prin
experimentarea unor noi modele d e acțiune, acesta poate eficientiza anumite strategii didactice
(metode, procedee, tehnici ).
Demersul experimental realizat respectă etapele consacrate ale cercetării pedagogice ,
astfel :
– delimitarea problemei de cercetat (pe baza documentării, prin studier ea bibliografiei care
are legătură cu aceasta );
– realizarea unui studiu constatativ (cu scopul culegerii unor date imperios necesare pentru
proiectarea și realizarea demersului experimental);
– inventarierea premiselor teoretice și aplicative care vor constit ui punctul de pornire al
experimentului propriu -zis (rezultatele obținute pe baza documentării asupra problemei
de cercetat și concluziile obținute în urma desfășurării investigației constatative);
– formularea obiectivelor și a ipotezei cercetării întreprin se;
– prezentarea fiecărei etape p arcurse (metodologie, eșantioane de subiecți, eșantioane de
conținut);
– realizarea experimentului propriu -zis (etapele pre -test, post -test, re -test);
– analiza, prelucrarea și interpretarea, cantitativă și calitativă, a datelor obținute;
– elaborarea concluziilor cercetării.
Lucrarea cuprinde două părți: prima de natură teoretică, iar cea de -a doua
practic-aplicativă. Partea teoretică reprezintă fundamentul pe care se așază partea practică ,
ambele abordând științific și original probleme cu care se con fruntă învățământul actual.
Prezentăm succint, în continuare, aspecte surprinse în lucrare de -a lungul celor șapte
capitole care o întregesc.

Capitolul I – Valorile naționale și educația contemporană – prezintă situaț ia de criză
axiologică în care se află societatea românească și, implicit, populația școlară de toate vârstele,
propunând, ca soluție, implementarea valorilor naționale în cadrul procesului instructiv -educativ.
În această viziune, realizează similitudini, diferențe și compatibilități între practici frecvente ale
vieții satului (șezătoarea și munca în clacă) și activitatea instructiv -educativă desfășurată în cadru

11 instituționalizat. Datele furnizate prin realizarea „radiografie i tradițiilor ” satului, complet ate și
întregite cu cele oferite de „radiografi a tradițiilor ” existente în școală, propun o „terapie ” a
populației școlare cu ajutorul valorilor naționale tradiționale (sursă de cultură și civilizație
valorificabilă în procesul educațional), motivând și ga rantând ieșirea din criză.

Capitolul II – Argumente în favoarea unui curriculum al tradițiilor populare pentru
învățământul primar – încearcă, mai întâi, clarificarea conceptelor de bază subordonate temei
de cercetare, realizând o incursiune prin literatu ra de specialitate cu scopul inventarierii unor
puncte de vedere consacrate, ale specialiș tilor, concretizate în definiri ale noțiunii „curriculum” .
Supuse unor analize critice comparative, apoi comentate și interpreta te în manieră proprie,
acestea au cont urat un punct de vedere pers onal asupra modalității de abordare a curriculum -ului
bazat pe tradiții (abordare în sens larg ), vizând atât procese le educative cât și experiențe le de
învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar . Capitolul precizează și descrie
componentele acestuia, prezintă princip iile care stau la baza lui , relevanț a pe care o pot avea
elementele de curriculum ascuns în instruirea și educarea elevilor prin int ermediul valorilor
naționale și posibilitatea optim ă de realiz are a curriculum -ului tradițiilor populare: prin
curriculum la decizia școlii , opțional la nivelul mai multor arii curriculare.
În încercarea de a aduce argumente în favoarea noii paradigme curriculare, am recurs la
abordări multidimensionale: axiologice , pedagogice, psihologice, sociologice, istorice,
etnologice, teologice , focalizate pe educarea emoției și umanizarea cunoașterii . Considerăm
relelevante următoarele argumente:
 legiferarea preocupării de a cultiva dragostea față de țară, față de trecutul i storic și de
tradițiile poporului român (Legea învățământului, titlul I, articolul 4, alineatul (2));
 necesitatea compatibilizării europene a curriculum -ului din România ;
 globalizare și tradiție , pluralitate și individualitate – compatibilități sau
incomp atibilități? ;
 asigurarea perspectivelor de abordare integrată a conținuturilor ;
 curriculum bazat pe tradiții – acte de recuperare arhetipală ;
 experiența educativă a tradiției (rolul educativ al acesteia de -a lungul veacurilor),
folosul pe care acțiunea ed ucativă poate să -l aibă prin utilizarea ei în continuare, în
școală sau extrașcolar ;

12  curriculum bazat pe tradiții ca soluție la criza morală a societății (a matricii sociale) ;
 un curriculum al tradițiilor asigură rezistența la amenințarea transmiterii ver ticale,
între generații, a propriilor valori culturale ;
 posibilitatea adaptării și combinării tradiției cu noile resurse, aducerea ei la zi, fără
denaturarea mesajului ;
 experiențele educaționale ale omenirii, verificate la nivelul fiecărei generații de
indivizi, că tradiție nu înseamnă mers înapoi, învechit, ci valoros și validat ;
 cultivarea sentimentului apartenenței la o comunitate și la o națiune, afirmarea
identității culturale a națiunii, în condițiile respectării multiculturalismului,
promovarea ident ității individuale și de grup ;
 reabilitarea familiei ;
 cunoscând valorile și trăsăturile propriului popor, ajungi să te autocunoști și să te
autode finești, să te integrezi social;
 cunoscând tradiția propriului popor constați că anumite obiceiuri, împrumutat e de tine
din alte culturi, există, din vechime, în propria -ți cultură (vezi Dragobetele versus
Valentine’s day) ;
 evidențiindu -se spiritul creator al poporului român se contribuie la dezvoltarea
creativității elevilor în învățământul românesc ;
 un curricul um bazat pe tradiții poate ajuta la menținerea sănătății mentale a copilului.
Finalul capitolului cuprinde propuneri referitoare la pregătirea inițială și formarea
continuă a profesorilor pentru învățământul primar și preprimar , dispuși să implementeze, în
procesul de învățământ, curriculum -ul tradițiilor, propuneri privitoare la examenele de admitere
(introduce rea unor probe eliminatorii care să indice nivelul de educare a emoți ei viitorilor
profesori , voluntarismul ) și la activități de valorificare a t radiției în contexte didactice prin
actualizări și completări ale informațiilor specifice domeniului, deja existente, precum și prin
specializări teoretice, metodice și practice ale dascălilor. Vizând experiența noastră personală ,
capitolul invită la abord ări, precum : excursiile de studii, cercetările -acțiune, concursurile
naționale de cultură și civilizație, serbările școlare, opționalul Cultură și Civilizație Românească ,
sugerând extinderea acestora prin experimentarea a noi abordări și teme posibile , sub ordonate
domeniului.

13 Capitolul III – Elaborarea unui curriculum al tradițiilor populare pentru învățământul
primar – demarează cu prezentarea succintă, critică a nivelelor la care poate fi introdus
curriculum -ul tradițiilor populare în învățământul primar : crearea unei noi discipline, module
pluridisciplinare, inserarea elementelor de tradiție în conținuturile curriculum -ului existent,
sinteze interdisciplinare periodice. Alternativa modulelor pluridisciplinare nefiind posibilă în
învățământul primar (unde toate disciplinele sunt predate de învățător ), deoarece ar impune
participarea unor echipe de profesori, cu specializări diferite, iar varianta creării unei noi
discipline ar supraîncărca planul și programa de învățământ și ar impune pregătirea unor dasc ăli
calificați interdisciplinar, varianta optimă pentru crearea unei noi discipline de învățământ
rămâne opționalul, care poate fi completat cu inserări ale valorilor naționale în celel alte
discipline de învățământ, cu sinteze interdisciplinare periodice și cu proiecte de cercetare a unor
practici întâlnite frecvent în viața satului .
Capitolul surprinde demersul de elaborare și implementare a curriculum -ului bazat pe
tradiții la disciplina opțională Cultură și Civilizație Românească, a cărei finalitate edu cațională
generală este facilitarea contactului elevilor cu valori populare românești, orientarea și sprijinirea
demersurilor lor de acceptare, asumare și interiorizare a acestor valori, ajutorul oferit pentru
formarea și informarea lor în activități de v alorificare și valorizare a tradiției populare românești.
Fiind o disciplină opțională la nivelul mai multor arii curriculare, obiectivele cadru, obiectivele
de referință și exemplele de activități de învățare , întreaga planificare calendaristică , modele le de
proiectare a unității de învățare și de alcătuire a proiectului de lecție , precum și instrumentele de
evaluare sunt realizate de noi. Toate acestea se regăsesc în subdiviziunea III.2. a lucrării.
În ceea ce privește inserarea elementelor de tradiție pr in intermediul scenariilor
educaționale, menționăm traseul logic, coerent, bine articulat, pe care l -am st răbătut cu fiecare
element inserat : descr ierea autenticității practicii/ obiceiului → descrie rea modalității de
valorificare → prezentarea intuitivă a modalității de valorificare.
Capitolul menționează mai multe variante și exemplifică prin următoarele practici și
obiceiuri :
 descrierea autenticității colindei și a colindatului , identificate mai mult pe copil și pe
adolescent → descrierea modalității d e valorificare a colindei , ca document istoric , în
cadrul lecțiilor de limba română cu conținut istoric → prezentarea proiectului de lecție cu
titlul Colinda ca document istoric (III.2.4.2.1.) ;

14  descrierea autenticității șezătorilor populare → cunoașterea și valorificare a lor prin
excursia de studii → prezentarea acestei activități didactice într -o modalitate intuitivă
(III.2.4.2.2.) ;
 descrierea autenticității muncii în clacă → descrierea modalității de valorificare a
acesteia și a practicilor din cadrul ei în serbările școlare → prezentarea, într-o modalitate
intuitivă, a activității didactice Serbarea “Munca în clacă” (III.2.4.2.3.) ;
 descrierea autenticității Obiceiului Sângiorzului și a Strigatului peste sat →
oportunitatea valorificării acestora în “Ca talogul vorbitor” (instrument artistic în practica
educațională, realizat de noi) , auxiliar al fișei psiho pedagogice a elevilor → realizarea
filei de “catalog vorbitor” (Anexa nr. 11 );
 supraviețuirea folclorică a unor personaje istorice (Ștefan cel Mare) → valorificarea
imaginii acestora în scrierea cărților ( Povestea lui Tolpa și a lui Ștefan cel Mare , de Petre
Ispirescu) → discurs , ținut de noi, la lansarea cărții citate (III.2.4.2.5.).
În ceea ce privește e xperiența didactică de proiectare sintetică și de implementare a
conținuturilor predate , aceasta este una provocatoare , în egală măsură pe ntru elevi și pentru
cercetător . Prin faptul că elevii participă la variațiuni ale lecțiilor pe aceeași temă , acestea sunt
bine receptate, cu bucurie și interes, iar experiențele de învățare ale elevilor sunt sută la sută
pozitive. Afirmațiile de mai sus au susținerea experienței noastre didactice. Un model de sinteză
interdisciplinară este cel prezentat în subcapitolul III.2.4.3., realizat în Postul Crăciunului (2007 ),
perioada: 26 noiembrie – 4 decembrie (7 zile) .
Din punctul de vedere al dascălului, pregătirea acestor activități didactice necesită o
investiție mare de timp, un volum mare de cunoștințe, punerea în lucru a tuturor operațiilor
superioare ale gândirii , exersarea, la cele mai înalt e cote, a măiestriei didactice, dar, s intezele
interdisciplinare au avantajul că pot oferi elevilor o privire de ansamblu, o viziune globală a
conținutului tradițiilor (din punctul de vedere valoric și faptic), precum și o vizi une globală a
atitudinilor care derivă din ele. Motivul pentru care ele nu pot rămâne o constantă strategică a
activității învățătorului este acela că nu pot fi organizate decât periodic: la sfârșit de capitol, la
sfârșit de an școlar, în anumite momente a le anului când tradiția activează unele obiceiuri
populare etc.
Finalul capitolului explicitează, comparativ, sintagmele situație de învățare și experiență
de învățare , subliniind dependența calității ultimei de calitatea celei dintâi. Dacă situația de

15 învățare este un construct curricular realizat de dascăl și presupune ansamblul condițiilor de
„învățare a atitudinilor, de asimilare a valorilor, de formare morală ” (M. Ștefan, 2006, p. 316),
experiența de învățare aparține educabililor și reprezintă trăirea pe care o are elevul , datorată
participării la o situație de învățare : cum o percepe, cum o interiorizează, cum interiorizând -o,
aceasta din urmă produce modificări de cunoaștere, de atitudini, de comportament etc. Dacă o
situație de învățare poate fi anticipată, experiența de învățare este imprevizibilă, su biectivă,
funcție de interesele elevului, temperamentul lui, caracterul, gradul de cultură, maturitatea și de
alți factori care alcătuiesc personalitatea lui. Ca dascăli și cercetători, d eopotrivă, g rija noastră a
fost să planificăm situații de învățare în concordanță cu obiectivele urmărite, sperând ca acestea
să genereze la elevi experiențe de învățare și formare pozitive. Ne-am axat pe două categorii de
situații de învățare: una bazată pe activităț i prepondere nt practic -aplicative ( de exemplu
depănușatul porumbului ) și cealaltă bazată pe activități preponderant intelectuale ( un exemplu
fiind familiarizarea elevilor cu sintagma munca în clacă și cu activitățile și practicile specifice
acesteia ), a că ror proiectare , abordată metodic și original, încheie capitolul.

Partea a doua este bine ancorată, științific și teoretic, în partea I și prezintă demersul
experimental întreprins și rezultatele înregistrate ca urmar e a desfășurării acestuia .

Capitolul IV – Etapa constatativă a investigației – reprezintă punctul de pornire a
cercetării , culegerea datelor d e start și prezentarea rezultatelor inițiale , de fapt informațiile care
fac posibilă proiecta rea optimă a designul ui experimental .
În proiectarea dem ersului investigativ al etapei constatative, au fost vizate următoarele
obiective :
– evaluarea opiniei elevilor privind dorința lor de a fi instruiți și educați prin
apeluri frecvente la valori aparținând culturii și civilizației românești;
– evalua rea opiniei părinților elevilor implicați în cercetare privind utilitatea
orientării învățământului spr e un curriculum al tradițiilor;
– evaluarea opiniei profesorilor privind particularitățile unui potențial curriculum
bazat pe tr adițiile populare r omânești;
– evaluarea opiniei unor directori de școli privind ideea orientării prospective a
procesului instructiv -educativ spre un curriculum bazat pe tradițiile populare

16 românești;
– depistarea punctelor tari și a punctelor slabe, a amenințărilor și a oportunităților
curriculum -ului bazat pe tradiții;
– culegerea de propuneri și sugestii din partea profesorilor și a părinților elevilor în
legătura cu oferta curriculară bazată pe tradiții.
Eșantionul de subiecți al demersului investigativ constatativ a avut patru componente (C) ,
astfel: C1 – 30 elevi cu vârste cuprinse între 8 și 9 ani; C2 – părinții acestor elevi, 60 la număr;
C3 – 12 profesori de la diferite școli și licee ; C4 – 7 directori de școli.
Tabelul următor redă și alte variabile al e eșantionului de subiecți :

Tabelul nr. 1 Eșantionul de subiecți al etapei constatative

COMPONENTA
(C) NR.
SUBIECȚI VÂRSTA SEX
FEMININ SEX
MASCULIN PROVENIENȚĂ
C I- elevi 30 8-9 ani 14 16 mediul urban
C II- părinți 60 29-42 ani 30 30 mediul urban
C III- profesori 12 27-58 ani 8 4 8 –mediul urban
4 –mediul rural
C IV- directori
de școli 7 40-53 ani 5 2 5 –mediul urban
2 –mediul rural
TOTAL 109 57 52

Conform tabelului nr. 1 , în etapa constatativă au fost investigați 109 subiecți, cu vârste
cuprinse între 8 ani și 58 ani, dintre care 57 subiecți de sex feminin și 52 subiecți de sex
masculin. Menționăm că 103 subiecți provin din mediul urban și 6 subiecți din mediul rural,
acoperind, astfel, un num ăr semnificativ de subiecți și o arie geografică extinsă.
Principala metodă folosită în colectarea datelor inițiale de la adulți a fost ancheta, iar
instrumentul valorificat, chestionarul. Pentru elev i am recurs la ancheta directă/ orală, care a făcut
mai accesibil schimbul de informații între cercetător și subiecții investigați , având în vedere
vârsta acestora din urmă .

17 Vom prezenta, pe rând, punctul de vedere exprimat de către profesori și directori la
itemul 1 al chestionarului ( Realizați o analiză SW OT a potențialului curriculum bazat pe
tradițiile populare românești ).
Din datele culese de la profesori reiese că atuurile curriculum -ului bazat pe tradițiile
populare românești, respectiv oportunitățile care ar putea să apară prin implementarea acestuia ,
ar facilita dezvoltarea spirituală (religios -morală) a elevilor, posibilă soluție pentru îmbunătățirea
atitudinală și comportamentală a lor. Din punctul de vedere al politicii educaționale,
curriculum -ul bazat pe tradițiile populare ar constitui zid d e rezistență în fața globalizării
uniformizante și, în același timp, ancorare a curriculum -ului în tradițiile valoroase ale culturii
românești, caracteristică necesară pentru compatibilizarea europeană a acestuia. Punctele slabe și
amenințările țintesc spr e lipsa motivației elevilor de a cunoaște valorile naționale autentice și
spre denaturarea obiceiurilor prin adaptarea lor la nou .
Atuurile și șansele care ar putea să apară oda tă cu implementarea curriculum -ului bazat
pe tradiții, subliniate de către d irectori i de școli, sunt privite din dublă perspectivă: aceea de
director -profesor și aceea de director -manager. Astfel, punctului de vedere al profesorului,
exprimat la analiza SWOT anterioară, i se adaugă punctul de vedere al managerului educațional:
posibilitatea derulării unor parteneriate între școală și diferite instituții, a unor proiecte culturale,
a dezvoltării de centre artistice, obținerea de profituri prin realizarea unor produse tradiționale
utile etc.
Directorii de școli privesc punctele sl abe și amenințările din perspectiva plajei orare prea
mici pentru posibilitatea realizării unui opțional la nivelul școlii; din perspectiva decalajului
informațional între elevii din mediul urban și cei din mediul rural (în ceea ce privește tradiția);
din perspectiva dependenței financiare a școlilor de primării, a lipsei cadrelor didactice
specializate în domeniu etc.
Itemii pe care i -am formulat în chestionarele etapei constatative au fost simetric construiți
astfel, încât să ne ofere oportunități de a re aliza unele comparații între răspunsurile date de
profesori, directori și păr inți. Conform acestor răspunsuri , 100% dintre profesorii chestionați,
100 % dintre directori și 100% dintre părinții elevilor supuși investigației consideră că se impune
o apleca re mai atentă a preocupărilor școlii asupra formării elevilor, dată fiind multitudinea de
atitudini și com portamente deviante ale acestora .

18 Atât profesorii, cât și directorii chestionați, în proporție de 100%, sunt de acord că
învățământul nu asigură “cul tivarea dragostei față de țară, față de trecutul istoric și de tradițiile
poporului român”, stipulate în Legea învățământului, art. 4, (Titlul 1, Alineatul 2) și că se
impune inserarea valorilor tradiționale în contexte didactice, cu scopul promovării arhe tipurilor
morale în rândul elevilor și derularea unui opțional despre cultura și civilizația românească,
ultimele două idei fiind întărite și de opțiunea părinților, similară cu cea exprimată de profesori și
directori.
Orientarea învățământului spre un c urriculum al tradițiilor este susținută de 83,3% dintre
profesori, de 57,1% dintre directori și de către 93,3% dintre părinții chestionați. Subliniem faptul
că din cei 8 profesori investigați, provenind din mediul urban, doar 2 nu ar agrea orientarea
învăț ământului spre un curriculum al tradițiilor, iar din cei 5 directori proveniți din mediul urban,
2 nu ar agrea orientarea învățământului spre un curriculum al tradițiilor. Procentual, 75% dintre
profesorii aparținând mediului urban și 60% dintre directorii din mediul urban ar fi interesați de
tradiții și de valorificarea acestora în context școlar , ceea ce înseamnă că mediul urban “privește ”
înspre valorile arhetipale ca înspre o soluție la ieșirea elevilor din criza morală. Cu toate acestea,
toți pr ofesorii, toți directorii și toți părinții chestionați, în proporție de 100%, consideră că un
curriculum bazat exclusiv pe tradiții nu este oportun în acest moment istoric.
În demersurile noastre de cercetare, comentariile și sugestiile părinților elevi lor au
reprezentat informații prețioase . Consemnate de cercetăto r, acestea au constituit prilejuri de
reflecție și , în același timp, confirmări referitoare la necesita tea proiectării și implementării
curriculum -ului tradițiilor în învățământul primar.
În încercarea de a respecta etapele cercetării pedago gice, am parcurs, în acest moment
investigativ , o secvență de evaluare a elevilor din clasă, din perspectiva volumului și a calității
cunoștințelor referitoare la tradiție , precum și din perspectiva calități i unor
atitudini/comportamente ale elevilor în context școlar . Totodată, am sondat opiniile elevilor în
legătură cu introducerea elementelor de tradiție în activitatea didactică, gradul în care ei ar adera
la o astfel de abordare strategică a i nstruirii și am aplicat testul inițial de cunoștințe (Pre -testul) .
Menționăm că acest test de cunoștințe a fost un instrument important al cercetării noastre,
valorificat și în etapele următoare. Datorită lui am reușit să stabilim nivelul de start al
eșantionului de s ubiecți, la care am raportat apoi rezultatele post -testului și ale re -testului.

19 Chestionarul de cunoștințe a cuprins patru întrebări deschise astfel, încât să nu îi fie
sugerat elevului răspunsul. Răspunsurile au fost încadrate în variante exclusive sau ex haustive.
Prima întrebare din chestionar, Care este vestimentația de sărbătoare a țăranilor?, a
urmărit dacă elevul are o imagine corectă, reală, în ceea ce privește vestimentația purtată de
țărani în zilele de sărbătoare. Variantele în care putea fi încad rat răspunsul au fost:
a) imagine corectă (sau aproape corectă);
b) imagine incorectă.
Răspunsurile celei de -a II-a întrebări, Ce obiceiuri, din viața satului, cunoști?, au putut fi
încadrate în următoarele variante:
a) adevărat;
b) fals.
Pentru întrebare a numărul 3, Care este părerea ta despre viața la țară?, răspunsurile au
fost încadrate astfel:
a) ceva doar pozitiv sau doar negativ;
b) ambele.
Răspunsurile la întrebarea numărul 4, Cum te -ai pregăti pentru o excursie pe care
urmează să o faci într -un sa t?, pot fi încadrate în una din variantele:
a) adecvat;
b) neadecvat.
Conform informațiilor prezentate anterior, se observă că există doar câte două variante de
răspuns pentru fiecare întrebare și acestea pot fi interpretate ca fiind corecte sau incorecte.
Variantelor incorecte de răspuns li s -a atribuit valoare 1, iar variantelor corecte, valoare 2.
Punctajul total realizat de elev a fost calculat prin media aritmetică a sumei punctelor obținute la
cele patru întrebări. Astfel, valoarea mediei punctajului final obținut de fiecare elev a fost
cuprinsă între 1 și 2, elevul putând obține una din următoarele medii ale punctajelor: 1; 1,25; 1,5;
1,75; 2. O medie a punctajului final de 1 sau 1,25 indică un nivel de cunoștințe minim, o medie
de 1,5 arată un nivel de cunoștințe mediu, iar o medie de 1,75 sau 2 arată un nivel de cunoștințe
crescut, avansat.
În urma aplicării chestionarului inițial, 43% din elevi au obținut medii minime ale
punctajelor, de 1 punct sau 1,25 puncte, 27% din elevi au obținut medii inte rmediare ale
punctajelor, de 1,5 puncte, 30% au obținut medii avansate ale punctajelor, de 1,75 puncte, iar

20 medii maxime, de 2 puncte, 0% din elevi. Procentajele subliniază volumul scăzut al cunoștințelor
elevilor referitoare la tradiția populară româneasc ă, precum și lipsa calității noțiunilor specifice
acestui domeniu.
Cel mai dificil, pentru elevi, a fost răspunsul la întrebarea numărul 2 (Ce obiceiuri
populare românești , din viața satului, cunoști? ), aceștia neștiind să distingă între obiceiurile
popula re românești și obiceiurile occidentale, împrumutate d e români după 1989.
Evaluând răspunsul la întrebarea numărul 3 ( Care este părerea ta despre viața la țară? ),
am constatat că elevii au un nivel minim de cunoștințe despre viața satului.
De nivel mediu s-au bucurat răspunsurile la întrebarea numărul 4 ( Cum te -ai pregăti
pentru o excursie pe care urmează să o faci într -un sat? ), iar răspunsurile la întrebarea numărul
1 (Care este vestimentația de sărbătoare a țăranilor? ) au demonstrat cunoștințe avansate legate
de portul popular.
O analiză a rezultatelor chestionarului de cunoștințe relevă faptul că la chestionarul inițial
clasa a înregistrat un punctaj mediu de 1,41 puncte, ceea ce demonstrează că a pornit de la limita
dintre cunoștințe minime și cunoști nțe de nivel mediu.
Pentru colectarea datelor referitoare la atitudinile și comportamentele fiecărui elev din
clasă, am utilizat grila de observație, cu ajutorul căreia am monitorizat, timp de zece zile, opt
categorii de atitu dini și comportamente legate d e prețuirea lucrurilor personale și ale colegilor de
clasă, agresivitate, minciună, furt, cooperare, culturalizare, politețe și milă (în sensul de
bunătate).
Grila de observație a fost completată zilnic, conform categoriilor atitudinale și
comportamentale observate la elevi în timpul orelor și în timpul pauzelor. Simbolul „+”, regăsit
în grilă, reprezintă aspectul pozitiv al atitudinii/comportamentului elevului, iar simbolul „ – ”,
aspectul negativ.
Ca metodă de studiu am folosit observația, raportată la cl asa de elevi ca grup, dar și la
fiecare elev în parte. Culegerea datelor a fost realizată în prima jumătate a lunii octombrie, anul
școlar 2007 -2008 .
Pentru stocarea, codarea și interpretarea rezultatelor am utilizat grila de observație , prin
care am mon itorizat cele opt atitudini/comportamente.

21 Atitudinile/comportamentele elevilor au fost urmărite în contextul clasei, privită ca
întreg , deoarece comportamentele in dividuale ale elevilor se află în interrelație continuă, atât în
timpul lecțiilor, cât și p e perioada pauzelor.

Capitolul V – Experimentul propriu -zis – este structurat în patru subcapitole, corespunzătoare
pașilor urmați în vederea testării ipotezei și a realizării obiectivelor.
Primul subcapitol , Proiectarea experimentului , include :
– formularea scopului: de a facilita elevilor contactul cu valori populare românești, de a
orienta și sprijini demersurile lor de înțelegere, de acceptare, asumare și interiorizare a acestor
valori, de a -i ajuta să se formeze și să se informeze, în activități d e valorificare și valorizare a
tradiției populare românești; f inalitățile educaționale cu generalitate mai mică pe care le -am
propus au vizat cele două dimensiuni ale procesului instructiv -educativ : dimensiunea informativă
și dimensiunea formativă.
– formula rea obiectivelor:
Obiective pentru elevi , care vizează dimensiunea informativă:
O1 – să descrie într-un limbaj simplu costumul național, o casă țărănească, un sat, un
obicei etc. pe baza experiențelor proprii și a sentimentelor generate de acestea ;
O2 – să culeagă informații despre pr actici întâlnite în viața satului, despre sărbători
religioase, tradiții, obiceiuri agrare etc. : acțiuni, implicații afectiv -emoționale, atitudini, conduite ;
O3 – să expliciteze multid imensionalitatea muncii , culegând informa ții de detaliu dintr -o
seară de șezătoare, dintr -o muncă în clacă : cântece, obiceiuri amuzante, munci, povești, legende
ș.a.m.d;
O4 – să condenseze în registrul propozițional și în cel iconic esența activităților și a
implicațiilor lor afective, cognitive, atitudinale și comportamentale ;
O5 – să redea esența valorilor populare vehiculate în cadrul cercetării prin activități de
învățare experiențială și prin cooperare ;
O6 – să realizeze serbări de Crăciun, interpretân d roluri corespunzătoare jocurilor de rol
“Colindatu’ cu ața cu scăluș”, “Umblatu’ cu Chiralesa” etc.
Obiective pentru elevi , care vizează dimensiunea formativă:
O1 – să desprindă trăsături specifice poporului român: optimismul, simțul umorului,
respectul față de semeni, atitudinea corespunzătoar e față de alteritate, hărnicia, empatia, spiritul

22 de întrajutorare, înțelepciunea, puterea de a lupta pentru propriile credințe, caracterul luptător,
prețuirea m uncii și a produselor muncii , cultul față de muncă ;
O2 – să interiorizeze și să asimileze valor i populare legate de munca pământului și de
taine și evenimente din viața oamenilor ;
O3 – să realizeze reflecții personale/ individuale și de grup, prilejuite de diferite
evenimente din viața satului ;
O4 – să demonstreze sensibilizare și interes față de tra dițiile și obiceiurile populare
printr -un grad înalt de (auto)motivare în direcția receptării și i nteriorizării valorilor naționa le;
O5 – să manifeste atenție și responsabilitate pentru redactarea corectă și îngrijită a
poduselor scrise ale învățării: co mpuneri, texte, eseuri, poezii ;
O7 – să manifeste implicare activă și responsabilitate în alegerea și interpretarea rolurilor,
precum și în dezbaterea colectivă a jocului de rol.
Obiectivele cercetării pentru cercetător :
O1 – să organizeze, să coordoneze și să evalueze procesul instructiv -educativ, să construiască
secvențele de învățare și auto -învățare, succesiunea și interdependența acestora;
O2 – să urmărească formarea și dezvoltarea deprinderilor de învățare, teoretică și practică ;
O3 – să dezvolte spiritul critic și autocritic la elevi și să promoveze spiritul de cooperare, de
comunicare și ajutor reciproc, întâlnit în viața satului;
O4 – să înțeleagă importanța cunoașterii, valorificării și promovării culturii populare
tradiționale, pentru a reuși să o inducă și elevilor.
– formularea ipotezei cercetării : La clasele primare, aplicarea unui curriculum bazat pe
tradiții facilitează organizarea unor situații de învățare eficiente, flexibile și personalizate,
funcție de particularitățile de vârstă și psiho individuale ale elevilor, precum și trăirea unor
experiențe de învățare cu efecte formative și informative certe ;
– precizarea variabilei independente: valorificarea elementelor de tradiție în procesul
instructiv -educativ ;
– precizarea variabilelor dependente : gradul de recunoaștere/ acceptare a valorilor
tradiționale, gradul de profunzime a înțelegerii lor și de decodificare, măsura în care ele sunt
interiorizate și traduse în atitudini și comportamente );
– prezentarea eșantionului de subiecți : cei 30 elevi d e clasa a II -a, de la Colegiul Național
„Unirea” , din Tîrgu -Mureș (componenta I din eșantionul etapei constatative );

23 – prezentarea eșantioanelor de conținut: curs opțional de valorificare a cu lturii și civilizației
populare tradiționale (Cultură și Civiliza ție Românească) , inserări spontane a elementelor de
tradiție prin intermediul scenariilor educaționale, proiecte de cercetare a unor practici din viața
satului (Șezătoarea și Munca în clacă );
– prezentarea etapelor și a metodologiei cercetării , a resurselor materiale implicate în
cercetare.
Al doilea subcapitol , Direcțiile intervenției formative. Activități desfășurate cu elevii ,
insistă pe descrierea activităților formative (caracterizate printr -un grad ridicat de originalitate) și
a direcțiilor de acțiune (vizând, convergent, calitatea intențiilor, a atitudinilor și
comportamentelor elevilor) urmărite în desfășurarea experimentului. Accentul cade pe
următoarele aspecte:
– precizarea , de către cercetător , la începutul fiecărei activități formative, a o biectivelor vizate,
a elementelor esențiale de conținut ale temei noi, a criteriilor și baremelor de notare;
– prezentarea și utilizarea unor metode și instrumente de autocunoaștere și intercunoaștere ,
regăsite în tabelul nr. 2 :

Tabelul nr. 2 Meto de și tehnici de autocunoaștere/ intercunoaștere
Categoria de metode Metode utilizate Tehnici și instrumente
valorificate
Metode de
autocunoaștere/
intercunoaștere -reflecția personală
-autocaracterizarea/
caracterizarea colegului de clasă
-autoobservația
-autoanaliza
-„Fereastra spre sufletul meu”
-„Cine sunt eu” -cercul valoric cu plusuri și
minusuri
-jurnalul personal
-lista cu trăsături pozitive
-lista cu trăsături negative

– utilizarea unor metode și instrumente pentru stimularea com portamentelor pozitive ale
elevilor :
 urmărirea/ observarea altor persoane, cu rol de model, care efectuează un comportament
pozitiv ;

24  oferirea de sugestii privind comportamentul adecvat ;
 folosirea recompenselor/ întăririlor .
– promovarea arhe tipuril or morale din basmele populare.
Subcapitolul trei, Evaluarea sumativă (Post-testarea , ultima lună a anului școlar
2007 -2008 ), ne-a dat posibilitatea să comparăm rezulta tele înregistrate în post -test cu cele de la
testul inițial/ pre-test. Menționăm că itemii formulați în post -test au fost simetric construiți c u cei
din pre -test, deoarece evaluarea a urmărit să -i determine pe elevi să revizuiască parțial
cunoștințele asimilate și să le fixeze, pentru a putea fi reactivate în anumite contexte. Mediile
obținute la nivelul clasei la Pre -test (1,41), respectiv Post -test (1,81) semnalează un progres
evident al nivelului de cunoștințe al elevilor, la sfârșit de an școlar, respectiv la finalul
intervenției formative.
Evaluarea nu a vizat doar nivelul cognit iv al subiecților , ci, mai ales, calitatea atitudinilor
și comportamentelor , monitorizate de noi prin intermediul grilei de observație. Menționăm că
s-au produs modificări evidente și în calitatea acestora.
Subcapitolul patru , Evaluarea la distanță. Re -testarea (luna decembrie a anului școlar
2008 -2009) , subliniază stabilitatea achizițiilor cognitive, atitudinale și comportamentale
acumulate în etapa postexperimentală. Prin rezultatele înregistrate, prin diferențele mici dintre
mediile punctajelor obținu te în această etapă (1,79) și ale celor din Post -test (1,81) , Re-testarea a
reconfirma t ipoteza cercetării, întărind ideea că rezultatele s -au datorat experimentului realizat și
nu altor cauze.
Graficul din figura nr.1. ilustrează evoluț ia punctajului med iu al clasei în urma aplicării
chestionarelor:

Figura nr. 1 Evoluția punctajului mediu al clasei în urma aplicării chestionarelor
Creșterea punctajului mediu al clasei în urma aplicării testelor
1,79 1,81
1,41
1,301,401,501,601,701,801,90
Pre-test Post-test Re-testMedia punctajului clasei

25
Capitolul VI – Rezultatele obținute în activitatea de cercetare . Analiza și interpretarea
cantitativă și calitativă a acestora – prezintă, prin analiza comparativă a datelor înregistrate în
principalele etape ale cercetării, reușita intervenției formative, progresul înregistrat de elevi și
numește câteva dintre aspectele care puncteaz ă afirmațiile noastre:
– comparar ea mediilor obținute de subiecți la testele de cunoștințe aplicate pe parcursul
cercetării;
– compararea calității atitudinilor și comportamentelor elevilor pe parcursul cercetării;
– evidențierea progresului cognitiv, atitudinal și comportamental al elevi lor, în Post -test și
Re-test.
Acest progres poate fi evidențiat de rezultatele obțin ute în Post -test, respectiv Re -test,
prin compararea acestora cu rezultatele proprii din diferite etape ale cercetării:
Pre-test – Post-test, Pre-test – Re-test, Post -test – Re-test. Comparații le realizat e vizează atât
criteriul intersubiecți cât și criteriul intrasubiecți.
În ceea ce privește sistemul de valori asimilat de elevi, atitudinile formate, ca rezultate ale
procesului instructiv -educ ativ, acestea sunt greu evaluabile, motiv pentru care am recurs la o
analiză calitativă a lor.
Toate rezultatele prezentate și analizate fac trimitere la eșantionul de conținut vehiculat î n
cadrul intervenției formative și prezintă modificări evolutive evidente ale niv elului cognitiv al
subiecților.
Dacă la Pre -test clasa a înregistrat un punctaj mediu de , 1,41 puncte, în urma reaplicării
chestionarului de cunoștințe (Post -test), la sfârșitul anului școlar, aceasta a obținut un pun ctaj
mediu de 1,81 pu ncte, ajungând să dobândească un nivel de cunoștințe crescut, avansat, foarte
aproape de maxim. Aceasta demonstrează că , în etapa intervenției formative, la nivelul clasei s -a
înregistrat o evoluție a volumului și a calității cunoștințelor referitoare la v alorile naționale . Nu
ne surprinde această evoluție deoarece, în intervalul de timp Pre -test – Post-test, subiecții au
venit în contact nemijlocit cu satul, datorită excursiei de studii la care a u participat (luna
octombrie). Aceștia a u vizualizat piesele care compun costumele naționale (vestimentația de
sărbătoare a țăranilor, la care face referire itemul 1 al chestionarului) în mediul natural al
acestora, îmbrăcate și purtate de săteni pe toată durata activităților organizate în cele două zile,
prezentare a costumelor fiind un ul din punctele importante ale î ntâlnirii. O lună și jumătate mai

26 târziu (în decembrie), elevii înșiși au purtat costume naționale în cadrul Serbării de Crăciun,
urmând ca până la Post -test să realizeze o vizită la Muzeul Etnografic di n Tîrgu -Mureș, unde li
s-au fixat, încă o dată, componentele și caracteristicile portului popular.
În cadrul șezătorii și a muncii în/ cu clacă la care au participat elevii, în satele Șerbeni și
Sânmihaiu de Pădure, aceștia au cules multe informații legate de obiceiuri populare românești
din viața satului (utile pentru rezolvarea itemului 2 al chestionarului): Chiralesa, Pogăniciu’,
Dragobete le, Cununa la seceriș, Aruncatu’ pe casă a “colacilor ” din flori de sânziene, Obiceiul
Sângiorzului etc. Toate aceste a au fost aprofundate în cadrul procesului instructiv -educativ, la
cursul opțional de Cultură și Civilizație Românească, nu doar la modul teoretic, ci și
practic -acțional, prin jocuri de rol desfășurate în natură, imitând practicile satului și inte riorizând
varietatea mesajelor astfel, încât Post -testul i -a “găsit ” cu un volum consistent de cunoștințe
privitoare la obiceiurile populare românești, necunoscute elevilor în etapa Pre -test.
Excursia în satele de pe Valea Beicii a fost, pentru elevi, un b un prilej de a -și defini
părerea despre viața la țară (itemul 3 al chestionarului), neclară în Pre -test și conturată în
Post-test. Elemente de tradiție precum Pogăniciu’, vopsirea ouălor în foi de ceapă roșie, la Paști,
Strigatu’ peste sat (din Obice iu’ Sângiorzului) etc. i -au ajutat pe elevi să -și exprime, în Post -test,
o părere solid argumentată despre trăsăturile vieții la țară, pozitive și negative, cele pozitive fiind
dominante. Ne bazăm, în această afirmație, pe sistemul de valori autentice gene ral-umane și
religioase, promovate de mentalitatea satului.
Desigur, după experiența trăită prin organizarea excursiei la țară, elevilor le -a fost ușor să
răspundă cum s -ar pregăti pentru o excursie pe care ar urma să o facă într -un sat (itemul 4 al
chesti onarului). Deși cercetătorul le-a oferit o listă cu obiectele necesare și utile deplasării și
participării la “viața satului”, mâncarea fiind asigurată de gazde, în rucsacurile unora (doldora!)
s-au regăsit multe lucruri inadecvate (de exemplu, san dale de lac, în curelușe ; era luna
octombrie! ), lipsind altele imperios necesare (adidași, de exemplu). S-a impus realizarea unei
dezbateri pe ace astă temă, în curtea casei M. B. , în cadrul căreia elevii au recunoscut că ei nu au
prevăzut anumite realități și ca a tare nu s -au pregătit pentru ele. Din această dezbatere, cât și din
învățarea experiențială, elevii au înțeles acele realități, de care au făcut uz la răspunsurile din
Post-test, sporindu -le valoarea.
Din cele relatate anterior, s -ar putea crede că excursi a didactică a fost singurul element
care a produs mutația valorică din Pre -test în Post -test. Ar fi o greșeală să interpretăm astfel

27 evoluția răspunsurilor chiar dacă, recunoaștem, excursia, prin contactul nemijlocit cu satul și prin
valențele ei educative , a fost punct de pornire în schimbarea mentalității și prilej de raportare
continuă a cunoștințelor acumulate de elevi pe parcursul intervenției formative.
Menționăm faptul că datele furnizate de chestionare au fost completate și întregite de
rezultatele oferite de analiza grilelor de observație din Pre -test și Post -test.
În studierea atitudinilor și a comportamentelor elevilor cu privire la prețuire, agresivitate,
minciună, furt, cooperare, culturalizare, politețe, milă (bunătate), am aplicat metoda obs ervației
directe asupra comportamentului elevilor, convorbirile, discuțiile. După programul formativ,
subiecții au înregistrat diferențe semnificative pe scala atitudinilor și com portamentelor,
înregistrate în P ost-test. Rezultatele obținute demonstrează o dinamică pozitivă a competențelor
de cunoaștere -aplicare -integrare a atitudinilo r și comportamentelor valorice. Astfel, se
înregistrează diminuări considerabile ale procentelor la majoritatea compor tamentelor negative ,
prezentate în acest capitol. Menți onăm , însă, că niciunul d intre acestea nu dispare .
Prin rezultatele obținute s -a constatat că elevii care au participat la programul formativ
sunt, în mare măsură , deschiși pentru a recepționa noul, pentru a înlocui comportamente
neadecvate mediului școla r și social cu altele, dezirabile, contribuind la optimizarea educației în
școală . Rezultatul cel mai edificator, în acest sens, este faptul că elevii implicați în experiment
și-au echilibrat stilul relațional și acest lucru este evident, atât în timpul o relor de curs cât și în
timpul pauzelor, prin curtea școlii. Datorită comportamentelor lor prosociale, elevii nou -veniți în
colectivul clasei au fost ajutați de colegii lor să se integreze destul de repede .
Analiza prezentată în acest capitol al lucrării ne îndreptățește să afirmăm că rezultatele
demonstrează o reușită, deoarece majoritatea elevilor și -au modificat comportamentele negative
în comportamente pozitive.
Rezultatele înregistrate la Re -test conduc la concluzia că elevii/ clasa își păstrează nivel ul
de cunoștințe (referitor la valorile tradiționale) crescut, avansat, foarte aproape de maxim,
realizat în Post -test, ceea ce înseamnă că evoluția realizată de elevi în etapa experimentală se
datorează intervenției formative, retenției și nu altor factor i.
Menționăm că progres ul este vizibil atât la nivelul elevului cât și la nivelul clasei. Ni se
pare edificator faptul că, pentru a rezolv a corect testele, elevul trebuia să facă apel la cunoștințele
acumulate anterior. Ace astă raportare demonstrează faptu l că mărirea mediei, la nivelul fiecărui
subiect și la nivel de clasă se datorează intervenției, subiecții reușind să își consolideze și să își

28 fixeze cunoștințele acumulate, să le interiorizeze, după care să le poată operaționaliza, într -un
proces continu u, sugerat de no i prin Mecanismul triunghiular/ circular de formare a atitudinilor și
comportamentelor elevilor, alimentat, într -un mod echilibrat, cu valori populare . Acest model
pedagogic al educației elevului , realizat de noi, permite monitorizarea etape lor (fazelor) parcurse
în procesul recunoașterii/acceptării – înțelegerii/decodificării – interiorizării/formării atitudinilor
și comportamentelor dezirabile ale elevilor, ceea ce înseamnă monitorizarea modificăril or
produse la nivelul variabilelor depende nte.
Putem urmări a ceste etape în figura nr. 2. , care se regăsește, în subdiviziune VI.1. a
lucrării.

Figura nr. 2 Mecanismul triunghiular/circular de formare a atitudinilor și comportamentelor
elevilor
unde:
R/A înseamnă Recunoașterea/ Accepta rea valorii populare de către elev;
Î/D înseamnă Înțelegerea/ Decodificarea valorii populare de către elev;
I/A.C. înseamnă Interiorizarea/convertirea mesajului valorii populare în Atitudini și
Comportamente dezirabile;
V.P. reprezintă valoare a po pulară introdusă de cercetător în procesul instructiv -educativ,
respectiv variabila independentă implica tă în activitatea noastră de cercetare.
Experiența didactică și concluzia experimentulu i întreprins “susțin” că înlocuirea
comportamentelor negati ve cu altele, pozitive, cere timp, voință, efort d epus de către fiecare elev

29
al clasei, precum și unitate de cerințe educative asupra elevilor , din partea părinților lor și a
învățătoarei. De asemenea, e ste necesar ca atitudinile și comportamentele copiilo r de vârstă
școlară mică să fie urmărite, corectate și întărite permanent, atât la școală cât și în familie, pentru
ca aceștia să poată realiza performanț e, operaționale atât în situații școlare cât și în diferite
situații de viață .
Subcapitolul Prelucrar ea statistică a datelor prezintă posibilitatea și modalitatea de a
calcula semnificația statistică a datelor cercetării, cu ajutorul testului Pearson, prin folosirea
programului GraphPad InStat 3. Metoda χ2 simplifică măsurarea diferenței între seriile de
variație, fără a mai fi nevoie de calcularea indicilor de dispersiune. Această metodă se aplică în
special în situațiile când evenimentele se exclud reciproc (nu este posibil să se producă decât
unul din ele) , ca și în cazul celor prezentate în cercetarea realizată de noi . Testele Pearson se
aplică f olosind tabele de contingență 2x 2, calcularea χ2 realizându -se după formula:

Tabelul nr. 3. , regăsit în capitolul VI al lucrării, redă, într -o modalitate intuitivă, Tabe lul
de contingență 2×2 :

Tabel ul nr. 3 Tabel de contingență 2×2
Pre-test (Post -test) Post-test (Re -test) Total
Respins (Nota 1) a b n1=a+b
Admis (Nota 2) c d n2=c+d
Total n3=a+c n4=b+d N=a+b+c+d

unde,
o a – elevi respinși la pre -test;
o b – elevi respinși la post -test;
o c – elevi admiși la pre -test;
o d – elevi admiși la post -test;
o a+b – total elevi respinși;

30 o c+d – total elevi admiși;
o a+c – total elevi participanți la pre -test;
o b+d – total elevi participanți la post -test;
o n – total.
Interpretarea rezultatelor obținute:
o χ2 > 10,83 – probabilitatea 99,9%; p=0,001;
o χ2 > 6,64 – probabilitatea 99%; p=0,01;
o χ2 > 3,84 – probabilitatea 95%; p=0,05;
o daca χ2 < 3,84 (p>0,05) – diferența este nesemnificativă, ipoteza nu este validă.
Cu ajutorul prelucrării statistice, având la bază meto da evaluatorie χ2, am putut demonstra
evoluția volumului și a calității cunoștințelor elevilor, referit oare la valorile tradiției populare , pe
un interval de timp de șapte luni , demonstrând, p rin prelucrarea statistică a datelor din cadrul
acestui capitol, că ipoteza a fost validată.
Interpretând rezultatele obținute, putem afirma , cu certitudine , că valorile satului
românesc reprezintă punct de interes pentru elevii de vârstă școlară mică și punct de interes
pentru cercetător , fiind un ajutor în demersul de formare atitudinală și comportamentală a
acestora, în conformitate cu valorile arhetipale. Metodele și instrumentele informaționale
utilizate au fost bine alese de către evaluator, fiind po trivite pentru vârsta și capacitatea de
înțelegere a subiecților implicați în derularea experimentului.
Personal, c redem că valoare a cercetării ar deveni spectaculoasă dacă studiul s -ar
desfașura pe o p erioadă mai îndelungată de timp astfel , încât elevii să bene ficieze de influențele
pozitive a cât mai multe elemente de tradiție. De asemenea, monitorizarea îndelungată a
intențiilor, atitudinilor ș i comportamentelor pozitive ar duce la o fixare temeinică, la
automatizarea lor, garantând transformarea acesto ra, în bună măsură, în deprinderi dezirabile.

Capitolul VII – Concluzii finale – este destinat formulării unor concluzii care vizează atât
fundamentarea teoretică a lucrării cât și demersul experimental întreprins. Concluziile formulate
sunt grupate în ju rul a trei aspecte , de mare interes unui final de cercetare pedagogică: eficiența
demersului de cercetare realizat, dificultățile, obstacolele și limitele întâlnite, sugestii privind
posibile modalități de acțiuni viitoare.

31 Prin cercetarea de față ne-am p ropus asimilarea, de către elevi, a unui sistem de valori
aparținând culturii și civilizației populare tradiționale românești, prin intermediul cărora să
eliminăm, parțial sau total, atitudinile și comportamentele negative ale elevilor clasei a II -a,
carac teristice, de altfel, generației actuale de elevi ai claselor I -IV. Finalitatea la care ne -am
raportat, continuu, a fost reprezentată de valorile arhetipale, privite ca modele fundamentale de
comportament (Jung), pe care am încercat să le dezvăluim elevil or prin introducerea constantă a
elementelor de tradiție în procesul de învățământ, de -a lungul unui an școlar. Am îndrăznit să
privim înspre o schimbare de paradigmă, trecând de la un învățământ centrat pe cunoștințe la un
învățământ în care cunoștințele să devină, în exclusivitate, generatoare de atitudini și
comportamente pozitive, cu menirea de a “însănătoși ” relaționarea indivizilor în cadrul
grupului -clasă și a grupului -școală. Avem convingerea că o atare relaționare este pusă în slujba
autoformării elevilor și, implicit, a dezvoltării acțiunilor sociale morale.
Capitolul subliniază o parte din dificultățile, obstacolele și limitele în tâlnite pe parcursu l
cercetării. Le prezentăm pe râ nd.
Dificultăți în realizarea bazei teoretice, științifice:
 număr ul limitat al surselor bibliografice care abordează tema cerce tată, dificultate care poate
fi considerată și avantaj, gândindu -ne că o temă de cercetare este cu atât mai valoroasă cu
cât are un grad de originalitate mai ridicat;
 delimitarea cât mai cl ară a noțiunilor teoretice, pentru a putea construi un aparat terminologic
corect și necesar, esențial pentru alcătuirea cadrului teoretic;
 încercarea unui echilibru între prezentarea unor puncte de vedere consacrate și punctele de
vedere proprii, analiza te și interpretate critic;
 utilizarea unor surse bibliografice, din puținele existente, relevante pentru tema propusă;
 asigurarea unei concordanțe între partea teoretică și partea practică a lucrării, între titlu și
conținut;
Dificultățile de ordin practi c le putem grupa în trei categorii:
Dificultăți în proiectarea cercetării:
 formularea clară și precisă a ipotezei și a obiectivelor cercetării, care să reprezinte o
problemă reală, de actualitate;
 stabilirea componentelor eșantionului de subiecți, din punc tul de vedere cantitativ și
calitativ astfel, încât rezultatele obținute să fie semnificative;

32  stabilirea eșantionului de conținut, prin selectarea conținuturilor care urmau să fie
introduse în procesul instructiv -educativ, prin crearea cursului opțional, ca suport pentru
introducerea variabilei independente;
 proiectarea design -ului experimental, în concordanță cu tema cercetării, cu ipoteza și
obiectivele formulate;
 selectarea metodelor de cercetare, adecvarea scopului, obiectivelor și ipotezei;
 elaborare a instrumentelor de lucru;
 elaborarea proiectului (planului) cercetării, care să orienteze întreaga cercetare
pedagogică, toate etapele acesteia.
Dificultăți în desfășurarea cercetării :
 motivarea elevilor de a se implica în activitățile formative programat e;
 costurile suportate de părinți pentru desfășurarea cercetării : transport, cazare, alimente
etc.
 condiții grele de cazare (lipsa băilor, spălare la lighean…)
 imposibilitate de a înnopta sub același acoperiș (în excursiile de studii de 2 zile), cu un
efectiv de 30 elevi, din cauza spațiilor mici ale caselor țărănești și d eci imposibilitatea
cercetătorului de a supraveghea toți elevii, fără niciun ajutor;
 limbajul ar haic, greu accesibil vârstei școlare mici, folosit de săteni în întâlnirile cu
elevii;
 realizarea, de către săteni, a șezători i „provocate” și a unei munci în clacă „provocate”;
 înregistrarea și cuantificarea progresului cognitiv, atitu dinal și comportamental obținut de
elevi;
 gestionarea corectă a resurselor materiale, metodologice și tempo rale, în vederea
realizării activităților formative;
Dificultăți în finalizarea cercetării
– generalizarea rezultatelor ;
– analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute .

Prin experiment s -a recurs la ve rificarea ipotezei și la valid area ei. Î n derularea
experimentului au apărut noi întrebări, noi ipoteze pe care le -a sugerat cercetarea, creând astfel
puncte de reflecție care, alături de problemele pe care le explică și le rezolvă , alături de soluțiile

33 pe care aceasta le oferă, nu fac decât să îi sporească valoarea, deoarece “o cercetare este
valoroasă nu numai prin problemele pe care le explică sau rezolvă, prin soluțiile pe care le
propune, ci și prin punctele de reflecție și cercetare pe car e le sugerează” (M. Bocoș) . Enumerăm
câteva dintre a ceste ipoteze secundare, care ar putea sta la baza unor noi cercetări:
 implicarea elevilor în activități de cercetare a tradiției populare duce la creșterea
interesului acestora față de cunoașterea bogăției zestrei tradiționale;
 transferul valorii etice a scenari ului folcloric, în serbările elevilor, duce la sporirea
calității atitudinilor și comportamentelor acestora;
 îmbrăcarea costumului național la serbări naște sentimente de respect față de acesta și de
mândrie națională;
 implicarea elevilor în regiza rea serbărilor sporește interesul pentr u această activitate;
 antrenarea elevilor într-o muncă de colectare, pre lucrare și interpretare de date
facilitează descoperi rea anumitor particularități psihice ale lor, care, în activitatea
obișnuită la clasă, s -ar putea să nu poată fi descoperite;
 percepând tradiția ca domeniu complementar al școli i, munca de cercetare a acesteia ar
putea deveni mijloc de or ientare școlară și profesională;
 popularizarea muncii de cercetare a elevilor devine factor motivant în a cont inua
activitatea de cercetare;
 antrenarea elevilor în realizarea unor broșuri cu titlul „Studii despre…”, le dezvoltă ideea
de a scrie „carți ”;
 prezentarea experiențelor personale ale dascălilor, legate de tradiția populară
(experiențe trăite în copilări e sau ca adulți) au, asupra elevilor, putere de convin gere și
motivație mult mai mare decât cele nepersonalizate.

În ceea ce privește punctele de reflecție și cercetare sugerate de experimentul realizat, avem
în vedere derularea a noi cercetări pe aceeași temă, unele în lucru ( De la munca în clacă la
învățarea prin cooperare și Serbările școlare, cadru favorizant pentru interiorizarea valorilor
tradiționale autentice ), altele într -un proiect mai îndepărtat, așteptându -și rândul.

34 Lucrarea se încheie cu :
Glosar ;
Tradiția și Educația în gândirea pedagogică și filozofică (reflecții);
Bibliografie ;
Anexe .

Glosarul cuprinde 194 concepte și sintagme , consultate de elevi în cadrul intervenției
formative, regăsite în manualul realizat de noi, Cultură și Ci vilizație Românească. Curs opțional
pentru învățământul primar (2008), Editura Universității Petru Maior, Tîrgu -Mureș.
Biblio grafia consultată numără 222 cărți, 6 documente MEN, 13 reviste MEN, 17 reviste, 5
discipline opționale pentru clasele I -IV, t oate manualele de Limba și literatura română și
Cunoașterea mediului, pentru clasele II -IV, Editura Aramis, București și 2 site -uri.
Anexele, în număr de 29 (vezi cuprinsul) , completează și detaliază conținuturile lucrării.
Teza conține un număr de 15 figuri ș i grafice și 54 tabele .

Considerăm că lucrarea are un grad sporit de originalitate p rin temă, concepție și
realizare, iar p rin preocupările speciale de formare a atitudinilor și comporta mentelor pozitive ale
elevilor ( conforme arhetipurilor ) încearcă rez olvarea unei probleme de actualitate din domeniul
educației: ieșirea elevilor din criza morală (mai ales a planului etic) prin întoarcerea feței lor spre
specificul cultural, spre tradiții, sugerând și promovând un sistem de valori autentice , care să le
educe emoția și să îi propulseze în universalitate.
Deoarece “integrarea domeniului emoțional într -o perspectivă cognitivistă rămâne o
provocare permanentă” (S. Cristea, p. 139), ne -am aplecat, în lucrarea de față, asupra rolului pe
care îl joacă emoția, ro l situat dincolo de cogniție (prin crearea unui mediu plăcut și stimulativ).
Am încercat o schimbare de paradigmă educațională, privind către un model deschis spre toate
resursele inteligențelor multiple. În viziunea lui Gardner, un asemenea model anticipe ază
“educația pentru viitor, care presupune nu numai cunoașterea celor mai importante forme
disciplinare, ci și capacitatea de a le folosi flexibil pentru a rezolva noi probleme și de a crea noi
direcții de gândire” (S. Cristea ).
Menționăm că în România nu există preocupări de cercetare pe tema proiectării și
implementării unui cur riculum al tradițiilor, la nivel ul învățământului primar.