Siguranta Si Beneficii de Sanatate In Alimentatia Alcalina

Agronomie

Siguranta Si Beneficii de Sanatate In Alimentatia Alcalina

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

*** [NUME_REDACTAT] for Americans, 2005.

*** [NUME_REDACTAT] for Adults in Greece.

*** Nutrition and [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] for Americans.

*** [NUME_REDACTAT] Guide to [NUME_REDACTAT]

BANU C., și colab, 1983, Influența proceselor tehnologice asupra calității produselor alimentare, Ed. Didactică și pedagogică, București.

BANU C. și colab. – Progrese tehnice, tehnologice și științifice în industria alimentară, vol. I, 1992, [NUME_REDACTAT] București.

BANU C. și colab., – Manualul inginerului din industria alimentară, vol. I, 1998, [NUME_REDACTAT], București.

BANU C. și colab., – Manualul inginerului din industria alimentară. vol. II, 1999, [NUME_REDACTAT], București

BANU C. și colab., – Progrese tehnice, tehnologice și științifice in industria alimentară, vol. II, 1993, [NUME_REDACTAT], București.

BANU C, BORDEI DESPINA, COSTIN GH., SEGAL B. – Influența proceselor tehnologice asupra calității produselor alimentare, vol. I, 1974, [NUME_REDACTAT], București.

BANU C. și colab., – Alimentație pentru sănătate, Editura ASAB, București, 2009.

BANU C. și colab., – Alimente funcționale, suplimente alimentare și plante medicinale, Editura ASAB, București, 2010.

BANU C. și colab., – Industria alimentară între adevăr și fraudă, Editura ASAB, București, 2013.

BARA L, 2007, Principiile nutriției umane, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

BEI MARIANA FLORICA, 2009, Tehnologia prelucrării produselor agroalimentare și impactul lor ecologic-Ghid practic, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

BEI MARIANA FLORICA, 2009, Calitatea vieții-Ghid practic, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

CIOCAN M., POPA A. Nutriția de-a lungul vieții , în Graur M.:Nutriție și dietetică, 2005 [NUME_REDACTAT] 20051. [NUME_REDACTAT], 2008, Igiena alimentației, [NUME_REDACTAT], București.

C., BANU, VIOLETA NOUR, A., STOICA, ELENA BĂRASU, 2009, Alimentație pentru sănătate, Editura ASAB, București.

DORINA NICOLESCU, Alimente – Alimentația, siguranța consumatorului, 2006, Editura AGIR, București.

DUMITRESCU C., 1987, Bazele practicii alimentației dietetice profilactice și curative. Ed. Medicală, București.

GONȚEA I. – Alimentația rațională a omului, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971

GRAZIANO JM, MANSON JE., 1996, Diet and heart disease: the role of fat, alcohol and antioxidants. [NUME_REDACTAT]; 14: 69-83.

GRAUR M., COLISNIC A., POPA A., 2004: Tratamentul dietetic în obezitate în Graur M.,Obezitatea, Ed. Junimea, 365-388

HÂNCU H, Farmacoterapia diabetului zaharat, 2004, [NUME_REDACTAT].

I. A., VERESIU, HÂNCU H., ROMAN GABRIELA, Insulina și tratamentul cu insulină, 2004, [NUME_REDACTAT]

MIHALACHE, M., 2003, Consumul de legume proaspete, o necesitate pentru sănătatea omului, [NUME_REDACTAT] nr.10-134, București.

MIHALACHE L., 2005, 105-121 – Metabolismul energetic. În: Graur M. Nutriție și dietetică. Ed. Junimea, Iași.

MIHALACHE L., 2004, 70-96 – Metabolismul energetic. În: Graur M. Obezitatea. Ed. Junimea, Iași.

MINCU I., „ALIMENTAȚIE RAȚIONALĂ A OMULUI SĂNĂTOS”, 1992. Ed. [NUME_REDACTAT].

MINCU I., 1980, Alimentația omului bolnav. București: [NUME_REDACTAT], 1980.

MINCU I., 1993, Impactul om alimentație. Ed. Medicală, București, 1993, 103-181.

MINCU I., „ALIMENTAȚIE RAȚIONALĂ A OMULUI SĂNĂTOS”, 1992. Ed. [NUME_REDACTAT].

MIHAI B., 2004 Obezitatea și afectiunile cardiovasculare, în Graur M., Obezitatea, ed. Junimea, 255-303

NEGRIȘANU G., Tratat de Nutriție, 2005, [NUME_REDACTAT]

VALNET, J.,1986, Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale, Ed. Ceres, București

SEGAL BRAD și colabo., 1983, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, Ed. Ceres, București.

SOCIETATEA DE NUTRIȚIE DIN ROMÂNIA, Președinte MARIANA GRAUR, 2006, Ghid pentru alimentația sănătoasă, [NUME_REDACTAT], Iași

www.sănătatea.com-Proteinele

http:// healthy.kudika.ro-Află cum prezinți risc de diabet

http://www.almanahmedical.eu

http://www.diabetes.org.uk

http://www.farmaciiledona.ro

CUPRINS

SIGURANȚĂ ȘI BENEFICII DE SĂNĂTATE ÎN ALIMENTAȚIA ALCALINĂ.

CUPRINS

INTRODUCERE

Ca definiție, alimentația reprezintă un aport de substanțe nutritive. Cu alte cuvinte, alimentația reprezintă introducerea unor substanțe în organism, astfel încît, prin arderea acestora, prin scindarea diferitelor legături intra și intermoleculare, energia investită în aceste legături să fie eliberată și preluată de organism care este un mare consumator de energie. După o masă copioasă apare o stare de somnolență, nivelul de energie scade iar organismul se concentrează pe prelucrarea alimentelor și uneori chiar pe anihilarea toxinelor. Cu cât alimentația este mai apropiată de natură cu atât energia consumată în procesul de digestie este mai mică, iar cea oferită organismului este mai mare. Avantajele unui stil de alimentație natural sunt nenumărate: sănătate, energie, echilibru fizic și psihic, tinerețe, vitalitate imunitate.

Sănătatea este un proces și o realitate subtilă. Subtil sau cauzal, original sau contrafăcut, formă și conținut, toate se referă la o experiență pe care educația actuală o speculează și popularizează în funcție de diverse interese. Accesul la subtil este determinat de o reevaluare a sistemului de referință, care este omul în totalitatea sa absolută, alcătuit din trup, suflet și spirit. Sănătatea este accesibilă doar printr-o mentalitate sănătoasă, deoarece fără sănătate nu avem acces la propria realitate și autocunoaștere.

Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune evidențierea raportului dintre necesarul de substanțe nutritive zilnic și aportul în aceste substante furnizat de o unitate de produs (de obicei 100 g).

Valoarea energetică – exprimata în kilocalorii sau în kilojouli/100g produs, este cea care condiționează aspectul cantitativ al hranei, acoperirea necesarului energetic zilnic individual depinzând de aceasta; este conferită de trofinele calorigene: glucide, lipide, proteine.

Valoarea biologică exprimă aportul alimentar în componente esențiale, indispensabile unui metabolism normal, respectiv aminoacizi esențiali, vitamine (liposolubile: A, D, E, K și hidrosolubile: C și complexul B) și elemente minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu). Reprezintă masura în care potențialul de trofine plastice și biocatalitice din produsele alimentare acoperă necesarul diurn.

Valoarea igienica este invariabilă, ea reprezentând o condiție obligatorie pentru orice produs alimentar, deoarece inocuitatea (lipsa impuritatilor, a substanțelor nocive, a substanțelor antinutriționale, a contaminaților microbiologici) oferă posibilitatea organismului de a utiliza corect substanțele nutritive din produsul alimentar.

Fiecare organism are nevoie de un anumit număr de calorii pentru asigurarea funcționării organelor și sistemelor, menținerii în limite constante a temperaturii corporale, a biosintezei și metabolismului, pentru susținerea activității fizice a organismului. Dacă ne referim la nevoile energetice ale organismului ca la un buget de calorii, acestea pot fi împărțite în două categorii și anume:

• calorii esențiale, necesare acoperirii nevoilor nutriționale ale organismului;

• calorii discreționale, care sunt suplimente calorice dependente de activitatea fizică individuală.

Dacă aportul zilnic de calorii este egal cu cheltuiala energetică, organismul se află într-un echilibru energetic.

Dacă aportul caloric depășește cheltuielile energetice, atunci se ajunge la obezitate, iar dacă există un deficit de calorii, apare procesul de reducere ponderală care, în situații severe, se complică și cu încetinirea creșterii staturale.

Nutriția este ansamblul nevoilor fiziologice care conduc la transformări ale alimentelor pentru a asigura creșterea, activitatea și supraviețuirea organismului.

Din multitudinea de substanțe cu care organismul vine în contact în mediu, el reține doar acele substanțe asemănătoare sau pot fi cu componentele organismului și anume: proteine, vitamine, săruri minerale, glucide și lipide

Starea de nutriție a unui individ și implicit starea lui de sănătate, depinde de numeroși factori, în care alimentația ocupă un rol important, alături de factori individuali (factori genetici, vârstă, sex) și cei al mediului extern (condiții de climă, locuință, locul de muncă, condiții socio-economice).

Alimentația are câteva scopuri principale: să asigure creșterea și dezvoltarea organismului (în special pentru organismele în care alimentația are rol esențial), să asigure desfășurarea activității fizice și intelectuale, să asigure păstrarea sănătății. Consumul de alimente din punct de vedere fiziologic este o necesitate însă cu timpul această necesitate a fost asociată cu plăcerea dată de gust, aromă, culoare deci a apărut o tentație ce s-a transpus peste necesitate.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMPORTANȚA DIVERSIFICĂRII ALIMENTARE PRIN APRECIEREA CALITĂȚII NUTRITIVE A PRINCIPALELE GRUPE DE ALIMENTE.

I.1 Grupele de alimente și valoarea lor nutritivă

Într-o alimentație rațională, cele 3 principii alimentare trebuie asigurate în proporții echilibrate, cu respectarea raportului protide/lipide/glucide = 1:1:4.

Dieta trebuie să satisfacă:

1 – raport Ca/P va fi: – supraunitar (> 1) pentru copii,

– unitar (= 1) pentru femei în perioada de graviditate și lactație

– de 0,3-0,8 pentru adulții ce depun o activitate,

2 – raport Ca/Mg = 2-2,5,

3 – raport miliechivalenți acizi / miliechivalenți alcalini va fi egal cu 1

4 – aportul satisfăcător de vitamine și săruri minerale va fi în funcție de vârstă și de starea fiziologică a organismului.

Având în vedere că în alcătuirea dietei (rației alimentare) intră alimente din mai multe grupe care se caracterizează prin conținutul în diverse principii alimentare și prin calitatea acestora, rezultă că asocierea alimentelor din diferite grupe trebuie astfel realizată încât să asigure nevoile energetice, plastice și biocatalitice ale organismului.

Principalele grupe de alimente, după prof. Gonțea (1970), sunt următoarele:

Grupa I – cuprinde laptele, produsele lactate proaspete, brânzeturi care se impun prin următoarele avantaje în urma consumului:

conțin proteine cu valoare biologică mare (proteine de clasa I bogate în lizină);

au un aport substanțial de vitamine A, D2, B2-riboflavină, B6-piridoxină, B5-acid pantotenic etc.;

conțin calciu ușor asimilabil;

raport Ca/P supraunitar;

conțin lactoză;

au acțiune mineralizantă la copii și antidecalcifiantă la adulți;

au digestibilitate ușoară;

măresc rezistența organismului la agresiuni și ridică nivelul de sănătate al populației.

Dezavantajele produselor din grupa I sunt următoarele:

sărace în Fe, Cu, vitamina C;

conțin grăsimi bogate în acizi grași saturați și au conținut scăzut de acizi grași polinesaturați;

au acțiune constipantă (brânzeturile) prin lipsa substanțelor de balast (fibra).

Aceste produse sunt indicate pentru toate grupele de consumatori și îndeosebi pentru copii, muncitori care lucrează în medii nocive (unde se recomandă consumul a ½ -1l pe zi). Pentru restul populației sunt necesare 20-30 g brânză și 250 g lapte pe zi.

Grupa a –II-a- cuprinde carnea, organele (în special ficat), produsele din carne și pește, care în urma consumului se impun prin următoarele avantaje:

conțin proteine cu valoare biologică mare (proteine din clasa I);

au un aport substanțial de vitamine din grupul B (niacină (B3), riboflavină (B2), piridoxină (B6), acid pantotenic (B5), acid folic (B9), ciancobalamină (B12));

surse de fier ușor utilizabil cu acțiune eritropoetică și antianemică datorită proteinelor bogate în fenilalanină, histidină, triptofan care participă la formarea hemoglobinei și, care datorită și conținutului de vitamine au rol hematopoetic (riboflavină (B2), piridoxină (B6), acid folic (B9), ciancobalamină (B12));

au efect excitosecretor pentru sucurile digestive;

produsele din această grupă sunt stimulante ale stării generale.

Dezavantajele produselor din grupa a-II-a sunt următoarele:

conțin grăsimi bogate în acizi grași saturați;

conțin colesterol;

sunt sărace în Ca,

raportul Ca/P este mult subunitar (0,03-0,05 pentru carne și 0,1-0,2 pentru pește);

acțiune acidifiantă datorită predominării anionilor fosfor, sulf, clor;

producătoare de acid uric datorită nucleoproteinelor și nucleotidelor care furnizează purine;

sărace în vitamina C.

Pentru adulți se recomandă 130-150 g carne macră pe zi sau pește.

Grupa a-III-a- cuprinde ouăle, care se impun prin următoarele avantaje:

conțin proteine cu cea mai mare valoare biologică;

conțin lipide complexe lipo-proteice;

reprezintă sursă excelentă pentru vitaminele A, D, E, B2, B6, acid pantotenic (B5);

sursă importantă de fosfor și fier;

digestibilitate ușoară.

Dezavantajele mai importante sunt:

nivel de colesterol ridicat;

acțiune acidifiantă;

sărace în vitamina C.

Se recomandă pentru raționalizarea alimentației, în special la copii. Se recomandă 2-3 ouă/săptămână administrate alternative cu carnea sau peștele.

Grupa a-IV-a- legumele, care se impun prin următoarele avantaje:

conțin substanțe minerale (K, Na, Mg, Ca, Fe) care au acțiune alcalinizată, contracarând acțiunea acidifiantă a alimentelor din grupele I, II, III și ajută la menținerea echilibrului acido-bazic;

au un conținut ridicat de vitamine: caroten, vitamina C și unele vitamine din grupul B;

au efect diuretic prin conținutul mare de apă și potasiu.

Dezavantajele mai importante sunt următoarele:

legumele sunt sărace în proteine (cu excepția leguminoaselor uscate care au conținut ridicat de proteine din clasa a-II-a de calitate);

sunt bogate în material de balast (fibră) cu rol iritant pentru intestine (fibra are însă și rol pozitiv);

au valoare energetică redusă.

Într-o alimentație corectă sunt necesare 225-320 g cartofi și 350-550 g alte legume.

Grupa a-V-a- fructe, care se impun prin următoarele avantaje:

conținut mare de glucide cu masă moleculară mică;

conținut mare de apă și săruri minerale (K, Mg, Ca), conținut ridicat de vitamine: C, P etc.;

conținut de pectine, acizi organici, substanțe tanante și fibră, care normalizează tranzitul intestinal combătând constipația și diareea, sunt acidifiante.

Dezavantajele alimentelor din această grupă sunt următoarele: fructele sunt sărace în lipide și proteine, substanțele de balast (fibra) pot avea efect iritant asupra intestinului.

Într-o alimentație corectă se recomandă consumul a 200-350 g fructe/zi.

Grupa a-VI-a- cereale și derivate, care se impun prin aceea că:

reprezintă sursa cea mai importantă de energie datorită aportului mare în alimentație,

reprezintă o sursă importantă de proteine împreună cu leguminoasele uscate

procură vitamine din grupul B (B1, B2, B6), PP, acid pantotenic, contribuie la acoperirea necesarului de substanțe minerale (P, K, Mg)

au valoare calorică mare.

Dezavantajele alimentelor din această grupă sunt următoarele:

sunt sărace în vitaminele A, D, C,

sunt sărace în Ca,

raport Ca/P nefavorabil absorbției calciului, fosforul este în cea mai mare parte sub formă de acid fitic care micșorează absorbția de Ca, Fe, Mg,

au acțiune acidifiantă,

consumarea lor în cantitate mare expune organismul la dezechilibre nutritive (rahitism, pelagră), iar dacă produsele sunt obținute din făină de extracție mică conduc la hipovitaminoză B1.

Rația de pâine pentru adulți este de 250-500 g/zi, în funcție de nivelul caloric al acesteia. Energia calorică adusă de aceste produse reprezintă 48-50% din energia calorică totală, pâinea trebuind să asigure 35-43%.

Grupa a-VII-a este grupa grăsimilor alimentare, care se impun prin următoarele avantaje:

valoare calorică ridicată

surse de lipide și vitamine liposolubile

surse de acizi grași mono- și polinesaturați (în special uleiurile vegetale).

Dezavantaje: – sunt lipsite de vitamine și lipide complexe (lecitine, cefaline), în special cele obținute printr-un procedeu de rafinare (uleiurile vegetale rafinate, untura de porc),

grăsimile animale sunt bogate în acizi grași saturați (care sunt substanțe organice, cu caracter slab acid, ce intră în constituția majorității lipidelor și care împreună cu glicerolul, formează cele mai răspândite grăsimi din natură; trigliceridele.

Acizii grași

Substanțele reunite sub denumirea de acizi grași, sunt alcătuite numai din carbon (C), hidrogen (H) și oxigen (O), posedând, ca orice acid organic, gruparea carboxil.

Numărul atomilor de carbon este întotdeauna par.

Cei mai mulți acizi grași sunt aciclici (au catena carbonică lineară) și neramificați (acizii grași ramificați apar în microorganisme).

Pentru exemplificare, prezentăm mai jos structura chimică a acidului butiric și simbolul său.

CH3-CH2-CH2-COOH (simbolul 4:0)

, detaliat:

Cele două cifre ale simbolului, reprezintă numărul atomilor de carbon (C), respectiv numărul de duble legături (=) stabilite între 2 atomi de C alăturați. Astfel, acidul butiric este alcătuit din 4 atomi de carbon și nu posedă nici o dublă legătură între atomi de carbon alăturați.

Formula generală a acizilor grași saturați este:

Cn-H2n-O2

unde n este întotdeauna par și mai mare decât 4

Acizii grași nesaturați

Acizii grași cu una sau mai multe duble legături sunt considerați a fi nesaturați. Aceștia au catena lungă, fiind formați din 18 sau mai mulți atomi de carbon, cu excepția unor acizi mononesturați (miristioleic, palmitoleic) mai rar întâlniți în natură, care au catena mai scurtă.

Acizii grași nesaturați, cu o singură legătură dublă, se numesc acizi grași mononesaturați, iar cei cu mai multe legături duble, se numesc acizi grași polinesaturați.

Cel mai cunoscut acid gras mononesaturat și singurul care este destul de răspândit încât să poată asigura necesarul organismului, este acidul oleic, care se află în cantități mai mari în uleiul de măsline, dar care este prezent și în semințele oleaginoase și are formula:

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (18:1)

Simbolul, în cazul acizilor nesaturați, se mai completează cu poziția atomilor de carbon care realizează dubla legătură.

Numărătoarea atomului de carbon care se leagă de următorul prin puntea C=C, se poate face în 2 feluri:

dinspre gruparea carboxil spre gruparea metil se notează cu c sau cu Δ).

dinspre gruparea metil spre carboxil (se notează cu ω sau cu n),
În cazul acidului oleic, de oriunde se pornește, cifra va fi tot 9.

Astfel avem:

– ← sens de numerotare c

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (9c-18:1) (acid ω-9)

– sens de numerotare ω →

Acizii grași polinesaturați, prezintă 2 sau mai multe duble legături (uneori 5 sau 6). Luând ca exemplu acidul linolenic, acid gras cu 3 duble legături, prezent mai ales în uleiul de in, acesta are formula și simbolul:

CH3-(CH2-CH=CH)3-(CH2)7-COOH (9c, 12c, 15c-18:3) (acid ω-3)

Numerotarea omega (ω), în cazul acizilor polinesaturați, nu se mai continuă după atomul de carbon prin intermediul căruia se realizează prima dublă legătură.

Respectând structura generală, unghiurile legăturilor chimice și numărătoarea dublelor legături, molecula de acid linolenic (acid omega 3) .

Acizii grași saturați

Acizii grași saturați nu prezintă duble legături. De aceea simbolul lor prezintă, pe lângă numărul atomilor de carbon, cifra 0. așa cum se poate observa mai jos.

CH3-CH2-CH2-COOH (4:0) – acidul butiric

CH3-CH2-CH2-CH2-CH2-COOH (6:0) – acidul capronic

Formula generală a acizilor grași saturați este:

Cn-H2n-O2

unde n este întotdeauna par și mai mare decât 4.

Se recomandă ca rația zilnică de grăsimi să nu scadă sub 50 g.

Grupa a-VIII-a- cuprinde zahărul și produsele zaharoase, care se impun prin următoarele avantaje: – conținut de glucide cu masă moleculară mică,

– fiind produse “concentrate” (sărace în apă și material de balast) au valoare calorică mare.

Dezavantajele sunt următoarele:

– fiind produse rafinate,

– sunt sărace în vitamine și săruri minerale,

– au un conținut redus de proteine,

– facilitează supraalimentația și instalarea obezității exogene,

– fac să crescă brusc glicemia și suprasolicită pancreasul endocrin,

– conduc la un dezechilibru tiaminic care se manifestă prin sindrom psihoneurologic,

– sindrom digestive și sindrom cardio-vascular,

– au acțiune cariogenică.

Se recomandă ca rația zilnică de zahăr să fie sub 25-30 g (4-5% din valoarea calorică a dietei).

Grupa a-IX-a- cuprinde băuturile nealcoolice, care se impun prin următoarele avantaje: – aport hidric,

aport de substanțe minerale (K, Mg, Ca) în cazul apelor minerale, ceaiurilor, sucurilor de fructe și legume

sucurile de fructe și legume, au un aport cerscut de vitamine (C, caroten)

Dezavantaje: sunt lipsite de proteine și lipide; au valoare calorică redusă.

I.2. Compoziția chimică a principalelor grupe de alimente

Substanțele necesare desfășurării proceselor vitale sunt cunoscute sub denumirea de factori nutritivi sau trofine și sunt reprezentați de proteine, glucide, lipide, săruri minerale și vitamine. Factorii nutritivi se găsesc în cantități variabile în diferitele alimente consumate de om, nici un aliment nu conține toți nutrienții necesari susținerii vieții, de aceea este necesar a avea o alimentație variată și echilibrată. Acest aspect este cu atât mai important în alimentația copiilor mici. În continuare este prezentată compoziția chimică a grupelor de alimente utilizate în hrana copiilor mici. În acest mod se observă că ele asigură suprotul energetic, plastic și catalic necesar pentru creștere și dezvoltare.

I.2.1. Cerealele utilizate în alimentația copiilor sunt grâul, orzul, orezul, porumbul, ovăzul etc. În compoziția acestor cereale predomină glucidele cum ar fi amidonul, celuloza, glucoza, gume, dextrine. Compoziția chimică a cerealelor: apa 10-14%, proteine 10-13%, lipide 1-4,5% (mai ridicat în cazul porumbului), amidon 70-75%, celuloza 0,3-2%, substanțe minerale (K, Ca, Na, Mg, Cl,etc), vitamine: B1, B2, B6, PP, E, carotene. Cerealele mai conțin o cantitate mare de enzime: alfa și beta amilaze, proteaze.

I.2.2. Legumele și fructele

Din punct de vedere al caracteristicilor biochimice, legumele se clasifică în:

a) legume cu conținut mare de proteine (fasole, mazăre, soia, bob, linte)

b) legume cu conținut mare de grăsimi (varză, dovleac)

c) legume cu conținut mare de celuloză și săruri minerale (spanac, ardei, ridichi, roșii, castraveți)

d) legume cu conținut mare de glucide (cartof, dovleac, mazăre, fasole, ceapă).

Legumele sunt bogate în vitamine (vit. A, E, C, complexul B), în fibre brute, conțin săruri minerale, în special K, Mg, conțin arome specifice (terpenoide), conțin fenoli și au în compoziție pigmenți (carotenoidici, flavonoli, antociani).

Valoarea biologică alimentară a legumelor a fost cuantificată pe baza celor mai importanți factori de nutriție asigurați. RINNO, 1965, propune calculul ,,factorului nutritiv real” (FNR) pe baza următoarei formule (valori exprimate la 100 g substanță edibilă):

FNR = + carotenoide (mg) + celuloza (g) + +

O altă formulă include în calcul și conținutul de protide pentru stabilirea valorii biologice (V.B.) a legumelor (BIELKA, 1965).

= + carotenoide (mg/100 g s.u.) + 5 x protide (g) + 5Fe(mg) +

Aplicând formulele la valorile cunoscute în prezent pentru factorii nutritivi se constată o oarecare concordanță în clasificarea calității legumelor (tabelul 1)

Tabelul 1

Valoarea biologică a principalelor legume pe baza formulelor Rinno și Bielka

(INDREA și colab. 2009)

Legumele în stare prospătă, crudă datorită compoziției lor chimice au acțiune alcalinizantă asupra organismului iar digestia lor nu lasă în organism reziduuri acide, ci din contră, ele mențin în organism un echilibru în rația alimentară, prin rglarea miliechivalenților alcalini cu miliechivalenți acizi în cazul unei alimentații foarte bogate în proteine de origine animală

Fructele conțin în medie: apa (84-86%), glucide (9-12%), proteine (0,3-2,0%) la nuci 14,5%), lipide (0,2-0,4% – la nuci: 62,5%), săruri minerale (0,3-2%), acizi liberi (acid citric, acid ascorbic, acid malic, acid tartric), arome, enzime și cantități mari de vitamina C și provitamina A.

Glucidele: în fructe și legume se găsesc toate tipurile de glucide, monoglucide, oligoglucide și poliglucide. Dintre monoglucide predomină pentozele și hexozele care se găsesc sub formă de poliglucide, mai rar sub formă liberă. Fructoza și glucoza care se găsește sub formă liberă este principalul substrat respirator. Dintre poliglucidele de rezervă, amidonul se găsește mai des în legume decăt în fructe, iar pe măsura coacerii amidonul se transformă în glucide solubile. Dintre heteropoliglucide, pectinele se găsesc în cantitate mare și au rol în sudarea membranelor celulare între ele și în reglarea apei.

Lipidele se găsesc în cantitate redusă în sortimentele utilizate pentru copii mici.

Protidele: conținutul cel mai mare în protide îl au plantele din familia leguminoaselor și anume în semințe. Dintre legumele la care se consumă frunzele, spanacul are un conținut mare de proteine, conține aminoacizii esențiali, având astfel o valoare biologică ridicată.

Fructele au un conținut mai scăzut de proteine, însă, în fructe se găsesc aminoacizi liberi. Dintre fructele bogate în aminoacizi amintim: ananas, struguri, lămâie, prune, cireșe etc.

Enzimele: cele mai des întâlnite enzime sunt: proteinaze vegetale, lipaze, amilaze, oxido-reductaze etc. Proteinazele vegetale (papaina, bromelina, ficina) determină hidroliza substanțelor proteice.

Sărurile minerale: se găsesc în cantitate mai mare în leguminoase, și anume, în cantitate mare se găsește fosfor și potasiu.

Vitaminele se găsesc în cantități mari și din toate categoriile, atât în legume cât și în fructe.

I.2.3. Laptele și produsele lactate

Laptele este un aliment complet care conține toate principiile alimentare asigurând un aport echilibrat de apă, săruri minerale, vitamine, lipide, glucide și proteine, fiind o emulsie de tip lipoproteic. Componentele principale ale laptelui sunt: apă (83-87%), grăsime (2,5-4,5%), proteine (3-4%), glucide (4-5%), substanțe minerale (0,7%).

Proteinele din lapte sunt: cazeina, lactalbumina, lactoglobulina. Cazeina este o fosfoproteină bogată în metionină, treonină, lizină, triptofan care nu coagulează la cald, dar precipită în mediu acid. Lactalbumina impiedică formarea gelului de cazeină, deci are rol de coloid protector. Se găsește în cantități mari în colostru și în laptele de mamă. Lactoglobulina, datorită conținutului de anticorpi, are o importanță deosebită în alimentația nou-născuților.

Lipidele: acizii grași frecvent întâlniți sunt: acidul butiric, capronic, lauric, miristic, palmitic etc. Acizii grași volatili dau o aromă placută untului. Laptele conține și cantități mici de steride: lecitine și cefaline.

Glucidele: laptele conține o cantitate importantă de lactoză, aproximativ 3%.

Enzimele prezente în lapte sunt amilaze, peroxidaze, reductaze, catalază și fosfataze.

Sărurile minerale: în principal fosfați de calciu, clorura de sodiu și de potasiu, carbonați, săruri ale acizilor organici. Conținutul de substanțe minerale variază în funcție de perioada de lactație.

Vitaminele sunt în cea mai mare parte liposolubile, adică vitamina A, D, E, dar laptele conține și vitamine hidrosolubile în cantitate mai mică, adică vitamina B1, B2, C și PP.

I.2.4. Carne, pește, ouă.

Carnea este sursa cea mai importantă de proteine dintre alimentele de origine animală. Componentele cărnii sunt: apa (76%), substante proteice (21,5%), grăsimi (15%), substanțe minerale (1%), vitamine.

Proteinele din carne sunt: mioglobina, miozina, actina, colagenul și elastina.

Glucidele se găsesc în cantitate mică în carne.

Lipidele: conținutul de lipide variază în funcție de specia de la care provine carnea, un procent mai ridicat de lipide se găsește în carnea de porc.

Acizii grași întâlniți în carne sunt: acidul miristic, stearic, oleic, linoleic.

Substanțele minerale sunt prezente în principal sub forma de fosfat de potasiu, calciu, magneziu. Conținut în fier mai ridicat îl au organele, în special ficatul.

Vitaminele: vitamina A, D, B1 și B2.

Ouăle au o mare valoare biologică. Albușul conține 11-12% proteine (ovoalbumina, ovoglobulina, ovomucoid și ovomucina) și cantități mici de săruri și glucide, precum și 87% apa. Gălbenușul conține 32-36% grăsime (trigliceride, fosfatide, steride), 17-18% proteine (ovovitelina, livetina) și 42-43% apa. Gălbenușul nu conține glucide, conține însă enzime: lipase, colinesteraze, proteinaze etc. Vitaminele întâlnite frecvent sunt: A, D, B1, B2, H, K. Elementele minerale întâlnite sunt: P, Ca, S, Fe și microelemente Al, Mn, Zn.

I.2.5. Grăsimile alimentare

Grăsimile alimentare pot fi grăsimi animale sau uleiuri vegetale. Din punct de vedere chimic grăsimile sunt amestecuri de trigliceride în care natura acizilor grași componenți variază în limite foarte largi, după natura grăsimii.

În alimentația copiilor mici se utilizează ca și grăsime animală untul iar din cele vegetale uleiurile de floarea soarelui, uleiul de soia sau uleiul de măsline, uleiul de sâmburi de struguri.

I.2.6. Zahărul și produsele zaharoase

Zahărul alimentar este obținut din sfecla de zahăr sau trestia de zahăr și este format din zaharoză, un dizaharid reducător. Zaharul rafinat conține 95% zaharoza și 5% apa. Este un aliment preponderent glucidic, de mare valoare calorică dar care trebuie utilizat cu moderație în alimentația copiilor. Mult mai indicată este mierea.

Mierea trebuie să conțină minim 25% monoglucide, arome și enzime specifice (invertaza, catalaza, peroxidaze, proteinaze, hialuronidaza), proteine (0,3-5%), vitamine (A, E, K, C,complexul B) și săruri minerale în funcție de culoarea mierii și de proveniență. Produsele apicole cele mai importante sunt: lăptișorul de matcă, polenul și propolisul, apreciate datorită proprietăților bacteriostatice, bactericide, antifungice, antivirale, etc.

I.3. Repartiția zilnică a meselor

Pentru ca digestia și absobrția factorilor nutritivi alimentari să se desfășoare corespunzător, este necesar ca mesele să fie repartizate conform ceasului biologic al corpului uman. Procesele metabolice, precum și cele digestive, se vor derula cu atât mai bine cu cât omul s-a deprins de a fi constant în respectarea orarului meselor.

Din întreaga rație alimentară zilnică, este bine ca 20-25% să reprezinte masa de dimineață și 10-15% cea de seară, cele două mese; micul dejun și cina, fiind compuse din alimente ușoare. Masa de prânz, peste care din păcate se sare ca o consecință a programului încărcat, ar trebui să reprezinte aproximativ 55% din rație. Între mesele principale, este bine să se intercaleze 1-2 mese secundare, puțin consistente.

Este indicat, mai ales, ca între micul dejun și prânz să se intercaleze o masă care să se integreze în intervalul de timp optim dintre micul dejun și prânz. Această masă nefiind consistentă, este mai degrabă o gustare cu rolul de a completa energetic micul dejun. Gustarea dintre micul dejun și prânz va reprezenta cam 10% din rația zilnică de mâncare.

Copii precum și adulții cu o viață foarte activă, mai au nevoie de o masă între prânz și cină.

Adulții care nu depun efort fizic solicitant, este bine să evite consumul de alimente în acest interval, pentru a putea oferii organismului posibilitatea prelucrării complete a hranei consistente specifică mesei principale.

Nu este bine ca dimineața să se mănânce mult, deoarece după trezire, organismul are tendința de a lucra intens în sensul eliminării toxinelor, precum și în sensul consumării excesului de energie acumulat anterior, ori o alimentație bogată, anulează aceaste funcțiuni.

Mai mult, rezistența la insulină și producția endogenă de hormoni corticosuprarenali sau pancreatici prezintă valori ridicate până în jurul orei 11, ceea ce înseamnă că o masă inadecvată de dimineață (trebuiesc neapărat evitate glucidele cu absorbție rapidă, ascunse sau fățișe, recomandându-se în schimb glucidele cu absorbție lentă) poate îngrășa chiar mai mult decât o masă bogată de seară.

Însă poate fi și mai dăunător ca dimineața să nu se mănânce nimic, mai ales atunci când se bea cafea pe stomacul gol. Cel mai indicat este să se facă puțină mișcare și o scurtă "cură" cu aer proaspăt, înainte de a lua micul dejun, așa cum au făcut toți strămoșii noștri (mai întâi erau hrănite animalele de curte și mai apoi omul, ceea ce implică de la sine culcatul devreme și deșteptarea matinală).

Masa de seară prea abundentă este periculoasă, deoarece, după cum se știe, toate funcțiile corpului tind spre repaos, condiții în care digestia și metabolismul se îngreunează.
Mesa principală, în cadrul căreia ar fi normal să se consume 50-60% din rația alimentară zilnică, este prânzul, căreia trebuie să i se acorde o atenție mult mai mare. Conform ceasului biologic, cel mai optim interval pentru prânz este acela cuprins între orele 13-15. Din păcate programele de muncă nu au fost realizate în armonie cu ceasul biologic al omului, așa că de cele mai multe ori, cea mai importantă masă este împinsă spre cină, cu consecințe negative asupra sănătății noastre.

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND CALITATEA ALIMENTELOR FRECVENT UTILIZATE ÎN HRANA OMULUI

II.1. Determinarea valorii calorice, nutritive și energetice și a gradului de asimilare a produselor alimentare

Valoarea calorică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene: protide, lipide, glucide, pe care acestea le conține. Prin ardere în organism, acestea furnizează energia necesară desfășurării normale a funcțiilor vitale din organismul uman.

Valorile coeficienților de conversie pentru calculul valorii energetice sunt următoarele:

4,1 kcal/g pentru protide

4,1 kcal/g pentru glucide

9,3 kcal/g pentru lipide

8 kcal/g pentru trigliceride cu lanț mediu

1,1 kcal/ml pentru emulsia lipidică 10%

Sursă de energie este și alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g.

Sursă de energie sunt și fibrele care furnizează 2 kcal/g

Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de protide, lipide și glucide din alimente.

Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune evidențierea raportului dintre necesarul zilnic de substanțe zilnic și aportul în aceste substanțe furnizat de o unitate de produs (de obicei 100 g).

Valoarea energetică – exprimata în kilocalorii sau în kilojouli/100g produs, este cea care condiționează aspectul cantitativ al hranei, acoperirea necesarului energetic zilnic individual depinzând de aceasta; este conferită de trofinele calorigene: glucide, lipide, proteine.

Valoarea biologică exprimă aportul alimentar în componente esențiale, indispensabile unui metabolism normal, respectiv aminoacizi esențiali, vitamine (liposolubile: A, D, E, K și hidrosolubile: C și complexul B) și elemente minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu). Valoarea biologică reprezintă măsura în care potențialul de trofine plastice și biocatalitice din produsele alimentare acoperă necesarul diurn.

De exemplu valoarea calorică a 200 ml lapte de vacă consumat la micul dejun se calculează astfel:

– laptele conține în medie 3,5% proteine, 3,6% lipide și 4,8% glucide, de unde rezultă că în 200 ml lapte se găsesc 3,5×2, adică 7g proteine, 7,2g lipide și 9,6g glucide

Valoarea calorică totală va fi compusă din:

valoarea calorică redată de proteine adică 7×4,1kcal = 28,7 kcal

valoarea calorică redată de lipide adică 7,2×9,3 kcal = 66,98 kcal

valoarea calorică redată de glucide adică 9,6×4,1kcal = 39,36 kcal

Aceste valori adunate ne arată că 200 ml lapte redă organismului 135,02 kcal (28,7 kcal protidice + 66,96 kcal lipidice + 39,36 kcal glucidice)

Gradul de asimilare al alimentelor este determinat de calitatea substanțelor organice existente în acestea și de capacitatea organismului de a sintetiza unele substanțe. Substanțele nutritive existente în alimente nu sunt asimilate complet în organism, ci într-o proporție care depinde atât de natura alimentelor cât și de gradul de prelucrare tehnologică și de proprietățile fizico-chimice ale acestora.

Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente, între 70-98%.

Substanțele nutritive nesintetizabile (esențiale, indispensabile) sunt: aminoacizii, acizii grași, substanțele minerale și vitaminele.

Acestea sunt substanțe pe care organismul le găsește numai în alimente iar asimilarea lor este influențată de metodele de prelucrare termică, de condițiile de păstrare, transport și manipulare.

II.2. Calitatea produselor alimentare sub aspect nutritiv

Calitatea produselor alimentare sub aspect nutritiv este esențială deoarece conținutul în substanțe și elemente nutritive condiționează sănătatea și viața omului prin factorii nutritivi necesari creșterii, menținerii și reparării țesuturilor, reglarea proceselor organismului și pentru furnizarea energiei necesare funcționării în bune condiții a acestuia.

Prin ingerarea de alimente, organismul își asigură materialul necesar desfășurării fenomenelor vitale.

Factorii nutritivi cu acțiune favorabilă asupra organismului sunt:

protide,

lipide,

glucide,

elemente minerale,

vitamine.

Aminoacizii esențiali, acizii organici esențiali, sărurile minerale și vitaminele nu se pot sintetiza de către organism ci vor fi asigurați prin dieta zilnică. Rația alimentară trebuie să acopere nevoile nutriționale ale organismului, între ceea ce organismul metabolizează sau pierde și ceea ce primește ca alimentație trebuie să existe un echilibru pentru buna desfășurare a proceselor metabolice ale organismului și care duc la asigurarea calității vieții.

Nevoile nutriționale se exprimă indicând numărul de calorii și cantitățile de protide, lipide, glucide, săruri minerale și vitamine necesare pentru 24 de ore. Determinarea conținutului în factori nutritivi dintr-un aliment este important în cunoașterea valorii sale nutritive. Astfel alimentele pot fi clasificate în funcție de vârstă și de starea de sănătate a populației în diverse rații alimentare și anume: – rații alimentare pentru adult sănătos, pentru copii, pentru bătrâni și pentru bolnavi.

Calitatea unui aliment este condiționată de natura și echilibrul substanțelor și elementelor nutritive constituente. Pentru proteine calitatea este apreciată după conținutul bogat în aminoacizi esențiali și după echilibrul acestora, iar pentru lipide calitatea este apreciată după proporția acizilor grași esențiali.

Calitatea nutrițională a produselor alimentare se poate aprecia obiectiv după compoziția alimentelor și nevoile organismului.

II.2.1. Valoarea proteică.

Substanțele proteice sunt constituienți esențiali ai țesuturilor deoarece au rol esențial în construcția și repararea celulelor, participă la formarea de anticorpi necesari organismului pentru lupta împotriva infecțiilor având și rol important în procesele metabolice și rol în stimularea apetitului. Dar trebuie cunoscut faptul că nu toate proteinele au aceeași valoare biologică care este exprimată prin proporția de azot reținută după absorbție. Valoarea alimentară a proteinelor este apreciată după conținutul lor în aminoacizi, dintre care 8 au fost stabiliți ca fiind esențiali sau indispensabili datorită faptului că organismul nu îi poate sintetiza.

[NUME_REDACTAT], nevoia minimă de aminoacizi esențiali pentru un adult în 24 de ore care depune prin muncă un efort ponderat, normal este cuprinsă între 0,5-1,9 g/zi.

Nevoia zilnică în aminoacizi esențiali pentru un adult este :

fenilalanină – 1,9 g/zi

izoleucină – 1,4 g/zi

leucină – 1,6 g/zi

lizină – 1,6 g/zi

metionină – 1,1 g/zi

treonină -1,0 g/zi

triptofan – 0,5 g/zi

valină – 1,6 g/zi

Orice deficit al unuia dintre aminoacizii indispensabili va reacționa ca un factor limitativ în sinteza proteinelor din țesuturi. Aminoacizii neesențiali pot lipsi din dietă, deoarece pot fi sintetizați în organism din produsele intermediare ale metabolismului glucidelor și lipidelor.

După I. Gonțea nevoia minimă de proteine este de 1g / kilocorp/zi din care minimum 35% trebuie să fie proteină de origine animală. Rația de 70 g proteine/zi pentru un adult satisface nevoile organismului indiferent de profesia și condițiile de muncă. Se apreciază că 12-18% din valoarea calorică a rației provine din proteine, omul preferând să reducă alte componente furnizoare de calorii decât să micșoreze proteinele din rație.

II.2.2. Valoarea glucidică.

Fără glucide rația alimentară nu poate fi concepută deoarece glucidele constituie baza energetică de prim ordin a organismului. Cantitatea de glucide considerată satisfăcătoare pentru un adult pe zi este de 4-6 g/kilocorp/zi. Glucidele se găsesc în:

zahăr, miere, dulceață, gemuri în proporție de 60%,

pâine 50%,

paste făinoase aproximativ 70%,

produse cerealiere aproximativ 60%,

leguminoase aproximativ 60%,

cartofi aproximativ 20%.

Glucidele în cantitate suficientă duc la economisirea proteinelor prin evitarea folosirii acestora în scopuri energetice. Unele glucide nedigerabile, într-o proporție limitată ca celuloza, hemiceluloza și pentozanii trebuie incluse în rație deoarece acționează prin mărirea motilității tractului digestiv și favorizează dezvoltarea microflorei acidifiante.

II.2.3. Valoarea lipidică.

Lipidele sunt considerate mari furnizoare de calorii și factor antitoxic general care contribuie la economisirea protidelor, vehiculează vitaminele liposolubile și anumiți acizi grași de care organismul are nevoie să-i găsească în rație.

Necesarul de lipide se apreciază a fi de 1-2 g/kilocorp/zi.

După conținutul în acizi grași lipidele pot fi clasificate în:

– grăsimi alimentare bogate în acizi grași saturați – unt, smântână, frișcă, margarina și grăsimea provenită de la animale, au efect hipercolesterolemiant.

– grăsimi alimentare bogate în acizi grași mononesaturați – uleiul de măsline, gălbenușul de ou, au efect ușor hipocolesterolemiant sau indiferent.

– grăsimi alimentare bogate în acizi grași polinesaturați – uleiul de porumb, uleiul de soia, uleiul de floarea soarelui, uleiul de rapiță, uleiul de pește, au efect net hipocolesterolemiant.

Protidele lipidele și glucidele trebuie asigurate într-o proporție echilibrată, valoarea medie a raportului dintre P:L:G va fi de 1:1:4.

Rolul energetic al lipidelor este evidențiat prin conținutul caloric și anume 1g lipide furnizează 9,3 calorii, 1 glucide furnizează 4,1 calorii și 1g protide furnizează tot 4,1 calorii.

II.2.4. Valoarea în vitamine.

Vitaminele necesare organismului uman pentru buna desfășurare a proceselor metabolice vitale și a necesităților fiziologice sunt clasificate în două grupe mari și anume:

I – Vitamine liposolubile:

– vitamina A – Retinol cu un necesar zilnic de 1,5-2 mg

– vitamina D – Calciferol cu un necesar zilnic de 0,025 mg

– vitamina E – Tocoferol cu un necesar zilnic de 5 mg

– vitamina K – Filochinonă cu un necesar zilnic de 0,001 mg

– vitamina Q – Ubichinonă obținut probabil prin sinteză proprie

– vitamina F – Acizi grași esențiali obținuți prin sinteză proprie.

II Vitamine hidrosolubile:

vitamina B1 –Tiamină-necesitatea zilnică fiind de 0,5-1 mg

vitamina B2 – Riboflavină – cu un necesar de 1mg

vitamina PP (B3) – Niacină – obținut prin sinteză proprie

vitamina B5 – Acid pantotenic – cu un necesar de 3-5 mg

vitamina B4 – Adenină – cu un necesar zilnic indiferent

vitamina B6 – Piridoxină – cu un necesar de 2 mg

vitamina B12 – Ciancobalamină cu un necesar de 0,001 mg

vitamina C – Acid ascorbic – cu un necesar de 75 mg/zi

vitamina H – Biotină cu un necesar de 0,25 mg/zi

Acid folic (B9) – cu un necesar zilnic de 1-2 mg/zi.

Remarcabile prin conținutul lor bogat în vitamine sunt fructele și legumele proaspete dar și produsele din carne furnizează cantități însemnate de vitamine, de exemplu carnea de pasăre și pește furnizează 69,7% din necesarul în vitamina B12.

În cazul în care se intenționează elaborarea unui produs nou sau examinarea unui produs existent este necesar stabilirea conținutului de trofine datorită importanței valorii nutritive a alimentelor și pentru stabilirea trebuințelor zilnice pentru principalele trofine precum și caloriile necesare organismului.

În industria alimentară în alimentație publică și alte activități asemănătoare trebuie să se aibă în vedere ca în timpul procesului tehnologic, în timpul pregătirii alimentelor, pierderile în factori nutritivi să fie cât mai mici pentru a nu deprecia calitatea nutritivă.

Pierderile maxime care se pot produce în timpul pregătirii alimentelor datorită diverșilor factori ca – ph, oxigen, lumină, căldură sunt redați după R.S. Harris și E. Karmas în tabelul următor:

II.2.5. Valoarea în substanțe minerale.

Substanțele minerale sunt necesare pentru buna desfășurare a activității normale a proceselor vitale din organism.

Necesarul de minerale a organismului pentru un adult este de 4-6 g/zi sodiu, 2-4 g/zi potasiu, 6g/zi clor, 0,7g/zi calciu 1,3 g/zi fosfor, 0,3 g/zi magneziu și 1,2 g/zi sulf.

Unele minerale denumite și microelemente sau oligoelemente sunt necesare în cantități mai mici ca de exemplu: fierul 15-20 mg/zi, cupru 2 mg/zi, zinc 10-20 mg/zi iod 0,2 mg/zi, mangan 3-5 mg/zi, fluor 1 mg/zi.

Cantități apreciabile de substanțe minerale se găsesc în produsele de origine vegetală iar cele de origine animală conțin și ele cantități însemnate.

CAPITOLUL III

IMPORTANȚA ȘI BENEFICILE DE SĂNĂTATE ÎN ALIMENTAȚIA ALCALINĂ

III.1. Scopul obiectivele și motivația lucrării

Scopul acestei lucrări, ca de altfel și studiul alimentației umane este de a furniza informații utile asupra existenței sau absenței factorilor de risc implicați în maladiile nutriționale, de tipul tulburărilor acido-bazice.

Evaluarea aportului energetic este una din cele mai importante etape din cadrul realizării bilanțului diagnostic nutrițional, motiv pentru care l-am analizat în această lucrare.

Cunoașterea valorii energetice alimentare nu presupune studiul unor căi metabolice, ci numai aprecierea cantitativă a energiei alimentare ce va fi utilizată de organism.

Calitatea unui produs alimentar, evaluată prin valoarea nutritivă, valoare care este redată de substanțele nutritive pe care le furnizează organismului uman, într-o proporție mai mare și mai ușor asimilabilă, constituie criteriu major în aprecierea calității alimentelor destinate consumului uman. Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune evidențierea raportului dintre necesarul zilnic de substanțe nutritive și aportul în aceste substanțe furnizat de o unitate de produs (de obicei 100 g).

Motivația alegerii acestei teme este bazată pe rezultatele cercetărilor unor fiziologi și care afirmă următoarele:

Alimentația alcalină are o importanță majoră în menținerea sănătății organismului uman, deoarece cele mai multe dintre alimentele pe care le consumăm sunt dăunătoare, fiind definite ca alimente „rele” și care fac parte din grupa alimentelor acide, care duc la un dezechilibru al celulelor și metabolismului, afectând sănătatea organismului, prin apariția stărilor de acidoză apărute și pe fondul mediul în care trăim, la care contribuie poluarea, stresul și o alimentație preponderent acidă.

Beneficiile alimentației alcaline obținute printr-o combinare corectă a alimentelor compatibile sunt:

îmbunătățirea digestiei

menținerea greutății normale

sintetizarea elementelor nutritive din alimentele ingerate

menținerea alcalinității sângelui

scăd nivelului de acid care formează toxine

eliminarea stărilor de balonarea și acumulare de gaze

În următoarele fraze voi descrie starea de acidoză a organismului deoarece aceasta predispune organismal la apariția unor boli, manifestate prin: dureri musculare, arsuri stomacale, osteoporoză, gastrită, obezitate, boli de piele, hipertensiune, diabet, boli cardiovasculare, calculi renali sau cancer. Unii fiziologi afirmă că un organism aflat într-o stare acidă se îmbolnăvește și îmbătrânește mai repede.

Creșterea acidității în organism se manifestă prin lipsa acută de energie, apariția sindromului digestive manifestat prin indigestie și balonări, constipație, la care se adaugă stări de migrenă, alergii, dureri ale încheieturilor, nervozitate, irascibilitate, insomnie sau dimpotrivă, somnolență excesivă și scăderea imunității.

De știut este șiu faptul că un organism supus stressului reacționează natural prin producerea de acizi, deoarece glandele suprarenale cresc secreția de hormoni de stress cum este cortizonul și adrenalina, hormone ce duc la accelerarea metabolismului și la creșterea nivelului de acid în organism.

De reținut este și faptul că sedentarismul duce la acumularea de acizi în corp, stare ce poate fi combătută ușor prin practicarea unor exerciții fizice chiar de amatori caz în care organismul arde acizii grași, crește circulația sangvină, eliminând reziduurile acide.

În urma acestor cercetări consider că prin acest studiu privind siguranța și beneficiile alimentelor alcaline utilizate în alimentația zilelor noastre voi putea reda câteva concluzii pertinente care aplicate în practică vor fi de mare folos sănătății organismului prin alimente sănătoase.

În zilele noastre se fac tot mai multe greșeli în alimentație, în modul și tipul alimentației adoptate, toate pe fondul lipsei de informare și a lipsei de timp la care se adaugă mediul de viață tot mai poluat și mai agresiv.

Scopul acestei lucrări este acela de a găsi formula corectă a alimentației care să poată fi adoptată de către majoritatea populației, să fie ușor de aplicat datorită acumulării și informării utile și simple a modului corect de a mânca.

Toate aceste aspecte pot fi lămurite prin anchete alimentare efectuate pe diferiți subiecți din diferite zone ale județului pentru a cunoaște cât mai bine obiceiurile alimentare, aspecte care vor contribuii la obținerea unor rezultate importante și benefice pentru sănătate.

Trebuie să conștientizăm că o alimentație alcalină nu este un regim alimentar ci un mod sănătos de alimentație prin care devine necesară asocierea alimentelor din cele două grupe, având grijă ca el să conțină mai multe produse din grupa celor alcaline.

Un regim alimentar trebuie privit ca o variantă a alimentației normale, la care se vor adapta anumite modificări cantitative sau calitative, destinate anihilării unui proces patologic. În cazul în care ingerăm o varietate de alimente incompatibile, corpul uman nu va fi capabil să digere corect fiecare tip de aliment și astfel digestia va fi scurtă.

Sistemul digestiv uman este capabil să se adapteze la digestia individuală a alimentelor naturale, la timpul potrivit cu ajutorul unei varietăți de enzime și sucuri digestive. Daca doua sau mai multe alimente sunt combinate la întamplare, limitele procesului digestiv sunt depășite și digestia este afectată. Astfel combinarea corectă a alimentelor ajută procesul digestive.

Prin aplicarea unor reguli corecte și tot odată simple, procesul nutrițional va fi sporit, deoarece factorii nutriționali din alimente vor fi asimilate și astfel organismal va fi hrănit.

Discomfortul cauzat de indigestie este atât de des întâlnit în zilele noastre încât a ajuns să fie considerat ceva normal de către unele persoane. Apariția numeroaselor afecțiuni ale tractului digestiv cresc într-un procent alarmant de mare, de aceea prin acest studiu, voi încerca să formulez în continuare câteva obiective importante ale alimentației.

Obiectivele cercetării sunt:

Elaborarea de reguli sau indicații privind combinarea corectă a alimentelor care să favorizeze desfașurarea procesului digestive, deoarece digestia eficientă are o influență benefică asupra nivelului de energie din corpul nostru. Se consideră că energie cheltuită în digestia a trei mese obișnuite este echivalentă energiei cheltuită în opt ore de muncă.

Evidențierea impactului negative al alimentației acide comparative cu beneficiile alimentației alcaline și corectarea acesteia.

Elaborarea unor reguli și rețete de alimente procesate care combinate să nu manifeste efecte acidifiante asupra organismului, cum sunt conservele de legume cu carne sau cârnați, etc.

III.2. Material și metode de analiză

III.2.1. Material de analiză

Materialul utilizat în analiză a fost reprezentat de fișe de înregistrare a alimentației unei persoane pe o perioadă de 7 zile și de calitatea alimentelor ingerate în cele 7 zile de analiză.

III.2.2. Metode de analiză

În această lucrare pentru a evalua și a determina beneficiile și siguranța consumului de alimente alacaline asupra organismului uman am recurs la două tipuri de analize a alimentelor consumate pe o perioadă de 7 zile, astfel:

– în analizarea statistică a rației alimentare a unei persoane la care am aplicat metoda chestionarului de frecvență a alimentară pentru a putea evalua mai exact greșelile care se fac în alimentație în zilele noastre, am urmărit frecvența și calitatea alimentară a alimentelor alcaline

– prin determinarea pH-ului am urmărit aprecierea gradului de alcalinitate al alimentelor ingerate pe o perioadă de 7 zile

.

În vederea obținerii unor rezultate concludente am utilizat următoarele metode:

Estimarea consumului alimentar la nivel individual realizată prin:

metoda cantitativă – reprezentată de evaluarea dietei pe 24 de ore timp de 7 zile

metoda calitativă – reprezentată de istoricul dietetic și chestionarul de frecvență alimentară

aprecierea aportului de proteine

Determinarea calității alimentului realizată prin calitatea intrinsecă, biologică sau nutrițională a alimentului

3. Determinarea pH-ului alimentelor igerate în cele 7 zile de analiză

1. Metoda estimării consumului alimentar la nivel individual

Metodele utilizate, în aprecierea consumului individual pot fi clasificate în 2 categorii: metode cantitative, reprezentate de evaluarea dietei pe 24 de ore și calitative utilizate în aprecierea consumului general, orientativ pe grupe și subgrupe de alimente. Acestea din urmă sunt reprezentate de metoda, istoricului dietetic și a chestionarelor de frecvență alimentară.

Evaluarea dietei pe 24 de ore

Principiul metodei se bazează pe interviul, luat de o persoană specializată în această tehnică, cu privire la totalitatea alimentelor și băuturilor consumate în ultimele 24 de ore, fiind trecute în revistă cronologic, de dimineața până seara (plus noaptea) toate mesele, inclusiv rețetele de preparare și suplimentele vitaminice și minerale folosite. Cantitățile de alimente se cuantifică în unități menajere pe baza unor modele standardizate sau pe baza aprecierii subiective a mărimii porțiilor.

Cantitatea nutrienților și aportul energetic al rației se calculează cu ajutorul tabelelor de compoziție al alimentelor. În scopul reținerii datelor preluate la interviu se pot utiliza hărți sau tabele de interviu.

Protocolul de lucru trebuie să fie standardizat și testat înainte de începerea studiului.

Eroarea posibilă în astfel de studii constă în „ sindromul de aplatizare al meniului (flat slope syndrome)” în care individul își poate subestima o ingestie crescută sau din contră își poate supraestima o ingestie prea redusă. În vederea înlăturării unei părți din inconveniente, metoda se poate repeta în sezoane diferite ale anului, în vederea estimării unei ingestii medii anuale. Numărul repetării evaluării pe 24 de ore depinde de: gradul de precizie necesar, trofina studiată, grupul populațional luat în studiu. De asemenea o îmbunătățire a metodei constă în investigarea ingestiei de alimente nu pe 24 de ore ci pe un termen mai lung de 3,5 sau 7 zile.

Avantaje: – simplitatea și rapiditatea metodei, care o face utilă în analiza meniurilor la eșantioane mari populaționale.

– mai puțin costisitoare, nu necesită o instruire îndelungată a personalului care realizează interviul.

Dezavantaje :- investigarea unei zile nu poate furniza date reale asupra consumului general, riscul major fiind acele ca ziua de investigare să fie atipică, caracterizată prin consumul unui aliment rar utilizat, în general.

– ca orice interviu poate fi eronat datorită faptului că persoana interogată poate da răspunsuri false, potrivit imaginii pe care ar dori să o furnizeze.

Istoricul dietetic

Elaborat prima dată în 1947 de Burke, pentru estimarea ingestiei individuale de alimente pe o perioadă mai lungă de timp. Această metodă încearcă să aprecieze obiceiurile alimentare, tipul alimentației mai mult decât alimentația actuală a subiectului, din acest motiv interviul trebuie condus spre alimentele consumate de obicei, cu frecvența cea mai mare.

Principiul metodei se bazează pe interviul luat de un nutriționist și el decurge în trei etape:

– prima etapă este reprezentată de o anchetă a ingestiei actuale (estimarea pe 24 de ore). Întrebarea tipică este „ ce consumați de obicei la micul dejun?”. Informația completă include descrierea în detaliu a alimentelor, frecvența consumului zilnic și mărimea porției obișnuite de mâncare în unități de măsură menajere (pahare, linguri, căni etc.).

– a doua etapă servește drept trecerea în revistă a ingestiei obișnuite, fiind reprezentată de un chestionar de frecvență alimentară care se utilizează pentru a verifica și clarifica informația asupra felului și cantității de alimente consumate specificate la primul punct. Exemplu de întrebare caracteristică acestui stadiu: „ vă place sau vă displace carnea, peștele, laptele, etc.?”.

– a treia etapă este reprezentată de evaluarea ingestiei alimentare pe o perioadă de trei zile. Este etapa cea mai puțin utilizată și frecvent este abandonată.

Avantaje: – metodă economică, care se poate realiza la domiciliul, locul de muncă, în săli de așteptare, cinematografie;

– nu antrenează modificări în ingestia alimentară obișnuită

Dezavantaje: – necesită anchetatori bine pregătiți în tehnica interviului, care să nu inducă răspunsul subiectului;

– metodă dificil de efectuat, mai ales la sexul masculin, pentru că aceștia apreciază dificil cantitățile consumate;

– face apel la memorie, motiv pentru care prezintă limite la anumite grupuri populaționale (copii, bătrâni);

– furnizează date mai degrabă calitative decât cantitative.

Chestionarele de frecvență alimentară

Obiectivul chestionarului – estimarea frecvenței cu care o serie de alimente/băuturi sunt consumate într-o perioadă dată de timp (o zi, o săptămână, o lună).

Principiul metodei: – chestionarele sunt desemnate obținerii informației calitative și descriptive asupra consumului alimentar. Ele conțin două părți distincte, și anume:

– o listă de alimente focalizată pe un grup specific de alimente, pe alimente particulare sau alimente consumate periodic, în asociație cu evenimentele/sezoanele speciale când poate fi desemnat un chestionar focalizat. Această listă de alimente poate fi extinsă pentru estimarea ingestiei totale de alimente și de a aprecia diversitatea alimentelor;

– un set de posibilități de frecvența consumului.

Exemple de chestionare de: frecvența consumului de fructe proaspete ca predictive ale ingestiei de vitamina C; vegetale cu frunze verzi și morcovi pentru ingestia carotenilor, frecvența consumului de cereale integrale, legume, nuci, fructe și vegetale pentru ingestia de fibre; frecvența consumului de alcool, condimente.

Avantaje: – metoda poate fi folosită în studii epidemiologice, pentru stabilirea relației dintre aliment și boală;

– utilă în corelație cu alte metode cantitative.

Dezavantaje: – datele obținute sunt în principal de ordin cantitativ;

– metodă subiectivă, influențată de acuratețea răspunsurilor și gradul de instruire al subiectului chestionat;

– dificil de realizat la vârstele extreme (copii, vârstnici).

2. Determinarea calității alimentului

Calitatea intrinsecă, biologică sau nutrițională este o metodă de analiză nedetectabilă prin simțurile noastre, dar obiectivizată prin analize specifice, și pe care am exprimat-o în indici ai profilului nutrițional care furnizează spre prelucrare informații metabolismului.

Profilul nutrițional definește calitatea nutrițională a alimentului și stă la baza „mențiunilor de sănătate”și/sau nutriționale, permise a fi înscrise pe eticheta alimentelor. Estimările actuale, indică o agravare a situației, care poate determina reducerea speranței de viață a speciei umane iar pentru a contracara această tendință, autoritățile [NUME_REDACTAT], doresc să susțină acest demers prin introducerea parametrului de calitate a alimentului – determinat prin profilul nutrițional (Reg. CE 1924/2006 /J. U.E. L404/30 dec. 2006).

În această lucrare profilul nutrițional al alimentului a fost exprimat prin următorii indici:

A. Indice de densitate nutrițională: exprimat prin conținutul natural –echilibrat în: proteine, lipide și glucide.

B. Indicele de densitate calorică care reprezintă cantitatea de energie disponibilă, ce poate fi preluată din alimente în urma proceselor de digestie, absorbție, metabolizare, exprimată în Kcal, deoarece alimentele naturale integrale au în general densități energetice mici, de 100 – 110 Kcal/100 g aliment iar calitatea caloriilor este o trăsătură esențială a acestui indice fiind determinată de nutrientul din care provine: proteine, lipide, glucide.

Din punct de vedere al conținutului în protide, evaluarea calității produselor alimentare se face cu ajutorul următorilor indicatori:

conținutul în proteină brută, exprimat în % și care se obține înmulțind conținutul de azot cu 6,25 sau 5,7, adică cu coeficientul de conversie în proteină,

conținutul în proteină netă,

raportul între azotul proteic Np și azotul neproteic Nn (Np are valori cuprinse între 97 -99 % iar Nn are valori cuprinse între 1 -3 %)

la acestea se mai adaugă:

determinarea azotului ușor hidrolizabil care se determină prin evaluarea stabilității substanțelor proteice din produsele alimentare prin identificarea proporției de ammoniac, exprimată în mg %,

determinarea conținutului în nitriți și nitrați în %

3. Determinarea pH-ului alimentelor

pH-ul fiind definit ca logaritm cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție se va exprima prin valori cuprinse între 1-14, astfel:

valoarea de 7 – corespunde mediului neutru

valorile mai mari de 7 corespund mediului alcalin

valorile mai mici de 7 corespund mediului acid

pH-ul are o importanță deosebită în desfășurarea reacțiilor biochimice din organism,

În mediul biologic, valoarea constantă a pH-ului este 7,2-7,4, valoare de care depinde digestia alimentelor care la rândul ei este influențată de modul de combinare a alimentelor.

Determinarea pH-ului se poate face prin metoda cu hârtie indicator, metoda cu soluție indicatoare, dar pentru determinarea exacta a pH-ului se folosește metoda potențiometrică – pH-metria.

Principiul metodei constă în măsurarea diferenței de potential electric între un electrod de referință și un electrod de măsurare introduși în soluția de cercetat și exprimarea acesteia sub formă de unități de pH.

Aparatele folosite se numesc pH-metre. Pentru etalonarea lor se folosesc soluții tampon. Acestea sunt formate din soluții în care solventul este alcătuit din două sau mai multe substanțe chimice, care prin particularitățile lor se opun la schimbarea pH-ului atunci când variază concentrația ionilor de hidrogen.

III.3. Rezultate și discuții

Rezultatele anchetei alimentare privind asocierile de alimente consumate frecvent de populația din județul bihor, elaborate prin evaluarea dietei pe 24 de ore copletate de rezultatele reieșite în urma aplicării chestionarelor de frecvență alimentară și a istoricului dietetic sunt redate în tabelele 3.1 – 3.7 în care se observă că alimentația omului zilelor noastre este destul de dezechilibrată din punct de vedere al combinațiilor alimentare și preponderent acidă sau devine acidă în urma proceselor biochimice de transformare și descompunere a alimentelor în factori nutritive care au loc în timpul digestiei.

Tabelul 3.1

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de LUNI – 6 Mai

MD

PR

G

C

Tabelul 3.2

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de MARȚI – 7 Mai

MD

PR

G

C

Tabelul 3.3

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de MIERCURI – 8 Mai

MD

PR

G

C

Tabelul 3.4

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de JOI – 9 Mai

MD

PR

G

C

Tabelul 3.5

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de VINERI- 10 Mai

MD

PR

G

Tabelul 3.6

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de SÂMBĂTĂ – 11 Mai

MD

PR

G

C

Tabelul 3.7

Valoarea energetică și conținutul alimentelor în proteine, lipide, glucide. Asocierile alimentare în ziua de DUMINICĂ – 12 Mai

MD

PR

G

C

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pornind de la concluziile la care au ajuns unii fiziologi și dieteticieni privind combinarea unor alimente și efectele acestora asupra stării de bine și digestiei eficiente a unor combinații alimentare, în urma efectuării anchetei alimentare pe o perioadă de 7 zile în vederea evaluării beneficiilor de sănătate a alimentației alcaline am ajuns la câteva concluzii importante privind starea de nutritive a populației.

Alimentația alcalină are o importanță majoră în menținerea sănătății organismului uman, deoarece cele mai multe dintre alimentele pe care le consumăm sunt dăunătoare, fiind definite ca alimente „rele” și care fac parte din grupa alimentelor acide, care duc la un dezechilibru al celulelor și metabolismului, afectând sănătatea organismului, prin apariția stărilor de acidoză apărute și pe fondul mediul în care trăim, la care contribuie poluarea, stresul și o alimentație preponderent acidă.

Creșterea acidității în organism se manifestă prin lipsa acută de energie, apariția sindromului digestive manifestat prin indigestie și balonări, constipație, la care se adaugă stări de migrenă, alergii, dureri ale încheieturilor, nervozitate, irascibilitate, insomnie sau dimpotrivă, somnolență excesivă și scăderea imunității.

Un regim alimentar trebuie privit ca o variantă a alimentației normale, la care se vor adapta anumite modificări cantitative sau calitative, destinate anihilării unui proces patologic. În cazul în care ingerăm o varietate de alimente incompatibile, corpul uman nu va fi capabil să digere corect fiecare tip de aliment și astfel digestia va fi scurtă.

Sistemul digestiv uman este capabil să se adapteze la digestia individuală a alimentelor naturale, la timpul potrivit cu ajutorul unei varietăți de enzime și sucuri digestive. Daca doua sau mai multe alimente sunt combinate la întamplare, limitele procesului digestiv sunt depășite și digestia este afectată. Astfel combinarea corectă a alimentelor ajută procesul digestiv.

În urma evaluării alimentației pe o perioadă de 7 zile din punct de vedere aspectului alcalin al acesteia și din punct de vedere al beneficiilor de sănătate au rezultat următoarele concluzii:

În toate cele 7 zile de analiză s-a constata că alimentele igerate au fost în combinații incompatibile, combinații care în unele zile au fost aplicate la mic dejun, în alte zile la prânz și uneori și la cină, rezultate în urma cărora se poate afirma că populația majoritară nu cunosc nici cele mai mici amănunte despre caracterul alimentelor și despre impactul acestora asupra sănătății.

În zilele în care două sau mai multe alimente au fost combinate la întamplare, limitele procesului digestiv au fost depășite, digestia a fost îngreunată, aspect care au fost evidențiate prin răspunsul la unele întrebări despre simptomele privind stările de balonare, de discomfort abdominal, conștientizate în acele zile.

În combinația acid – glucid, are loc distrugerea amilazei salivare de către acid, amilază care este o enzimă ce descompune glucidele. O astfel de combinație duce la reținerea în stomac o perioadă mai lungă de timp a unor alimente ca de exemplu fructele care induc eliberarea de acid prin fermentare.

Combinații alimentare cu efecte benefice asupra sănătății organismului sunt combinațiile dintre proteine animale și/sau vegetale cu legumele cu frunzele verzi, combinațiile dintre glucidele și legume, combinațiile dintre uleiurile și grasimile animale și/sau vegetale cu legumele cu frunzele verzi și combinațiile dintre uleiurile/grăsimile cu fructele cu nivel de aciditate scazut.

Carnea, peștele și laptele nu se combină cu cartoful, porumbul sau pepenii deoarece proteinele se combină cu amidonul rezultând o acidifiere care va distruge amilaza salivară deoarece digestia proteinelor necesită un mediu acid pe când digestia glucidelor are loc într-un mediu neutru.

Combinarea mai multor feluri de proteine necesită perioade diferite de timp și prezența mai multor enzime diferite pentru a fi digerate, deoarece când o proteină este combinată cu o alta, digestia devine dificilă.

Combinația dintre fructe și proteine, duc la reținerea fructul în stomac până la finalizarea digestiei proteinei, producând fermentația fructului. În acest caz avem o excepție deoarece proteinele din fructele oleaginoase cum sunt cele din nuci, semințe și brânză, nu se descompun la fel de repede ca alte proteine datorită nivelului lor ridicat de grăsimi cu efect inhibitor asupra digestiei gastrice a proteinelor ducând la secreția celui mai puternic suc gastric în ultima etapă a digestiei și astfel acizii din fructe nu mai întârzie secreția sucului gastric al acestor proteine.

Combinatia acid/proteina

Exista o exceptie la aceasta regula – proteine cum ar fi nucile, semintele si branza, nu se descompun la fel de repede ca alte proteine datorita nivelului lor ridicat de grasimi. Efectul de inhibitor al grasimilor asupra digestiei gastrice a proteinelor face ca acest tip de proteine sa primeasca cel mai puternic suc digestiv in ultima etapa a digestiei. Astfel acizii din fructe nu mai intarzie secretia sucului gastric al acestor proteine. Fructele cu nivel ridicat de aciditate pot fi consummate impreuna cu nuci, seminte sau branza.

Combinatia grasime/proteina

Grasimile impiedica secretia sucului gastric necesar digestiei proteinelor. Consumarea mai multor grasimi ingreuneaza digestia. Evitati sa combinati untul, uleiurile, avocado, si smantana cu proteine, de exemplu sosurile cremoase care se servesc odata cu peste si carne ingreuneaza digestia.

Combinatia zahar/proteina

Zaharurile impiedica secretia sucului gastric necesar digestiei proteinelor. Acelasi lucru este valabil si in cazul zaharurilor din fructe si a zaharului comercial. Daca zaharurile sunt retinute in stomac vor cauza fermentatia.

Combinatia zahar/glucid

Atunci cand glucidele sunt combinate cu zaharuri, glucidele vor fi deghizate. Amilaza salivara necesara in digestia glucidelor nu este prezenta astfel in saliva si digestia glucidelor este impiedicata. Zaharurile vor fermenta din nou in stomac. Fainoasele si amestecul cerealelor si painii cu fructe dulci reprezinta un exemplu al acestei combinatii, care trebuie evitat.

O observatie in ceea ce priveste laptele – laptele este un aliment oferit de natura care este perfect pentru hranirea puilor de animale. Enzima, renina, este prezenta doar in sucul gastric al celor mici. Secretia de renina scade atunci cand copilului ii cresc dintii. Ca si aliment, laptele, datorita continutului de proteine si grasimi nu prea se combina cu nici un alt fel de aliment.

Atunci cand intra in stomac, laptele se incheaga si impiedica digestia altor alimente datorita efectului izolant al cheagului. Este bine sa consumati laptele singur si nu este recomandat sa evitati consumarea acestuia.