Siguranta Alimentara Si Etica Interactiune Intre Stiinta Si Valori

Siguranța alimentară și etică – interacțiune între știință și valori

Siguranța alimentară și etică

INTRODUCERE:

Siguranța alimentară – satisfacerea cerințelor tuturor legilor în domeniu alimentar și implementarea permanentă a acestor cerințe, pentru a pune pe piață numai alimente sigure. Acesta este unul dintre cei mai importanți factori care concură la sănătatea populației, la reducerea îmbolnăvirilor ca și la îmbunătațirea calității vieții.

Obiectivul politicii [NUME_REDACTAT] în materie de siguranță alimentară este de a proteja interesele și sănătatea consumatorilor, în paralel cu asigurarea unei bune funcționări a pieței unice. În acest sens, [NUME_REDACTAT] elaborează și monitorizează respectarea standardelor de control în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor, igiena alimentelor și a produselor alimentare, aspectele fitosanitare și prevenirea riscurilor de contaminare cu substanțe externe. De asemenea, UE stabilește norme pentru etichetarea adecvată a alimentelor și a produselor alimentare. Politica în materie de siguranță alimentară a fost reformată la începutul anilor 2000, în conformitate cu abordarea „De la fermă la consumator”, garantând astfel un înalt nivel de siguranță pentru alimentele și produsele alimentare comercializate în cadrul UE, în toate etapele lanțului de producție și de distribuție. Această abordare se referă atât la alimentele produse în [NUME_REDACTAT], cât și la cele importate din țările terțe.

Actuala politică în materie de siguranță alimentară se bazează pe o serie de principii stabilite sau actualizate la începutul anilor 2000. Aceste principii, aplicate în conformitate cu abordarea integrată „De la fermă la consumator”, includ în mod expres transparența, analiza și prevenirea riscurilor, protecția intereselor consumatorilor și libera circulație a produselor sigure și de calitate în cadrul pieței interne și în relația cu țările terțe. O serie de organisme specializate, în special [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], contribuie la garantarea siguranței alimentelor. Cercetarea reprezintă, de asemenea, un element important al politicii în materie de siguranță alimentară.

Etica (din greacă  ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei și poate fi numită știința realității morale; ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?[NUME_REDACTAT] metafizicii moravurilor, [NUME_REDACTAT] susține că etica se fondează în împrejurul răspunsului la întrebarea"Was soll ich tun?" (= ce trebuie să fac?). Când spune acestea, el pleacă de la premisa crasă că există o etică veritabilă, universal acceptată. Întrebarea eticii nu a fost pe atât de corect formulată de Kant, ea fiind nu "Was soll ich tun", ci "Was kann ich wissen über das was ich tun soll?" (= Ce pot să știu despre ce trebuie să fac?).

Ca denumire a unei discipline filosofice conceptul de "etică" a fost prima dată folosit de Aristotel. Prin acesta Aristotel intenționa să denumească ansamblul de obiceiuri și tradiții omenești. Important de reținut este că etica fusese deja mutată în centrul discuțiilor filosofice o dată cu apariția lui Socrate.

Siguranța alimentelor

Structura dietei s-a diversificat treptat de-a lungul anilor, astfel că astazi cuprinde produse animale (carne, ouă, lapte) uleiuri vegetale, fructe și legume, etc. față de alimentele considerate în trecut de bază, cum ar fi cerealele, tuberculi și fasole. Se consideră că până în anul 2025, cererea mondială de carne va crește la 138 milioane tone. Calitatea alimentelor consumate este strâns legată de nivelul de trai.

Astăzi este general acceptat faptul că alimentația influențează indicatorii de sănatate. Modul de alimentație a evoluat în timp iar astazi ca urmare a suprasaturării pieței agroalimentare mondiale cu alimente înalt procesate și modificate industrial sau genetic, a apărut orientarea spre produsele alimentare biologice. Agricultura organică a apărut ca o reacție la agricultura modernă bazată pe abuzul îngrășămintelor chimice și pesticidelor, care au condus la un impact negativ asupra mediului (poloarea apelor, sărăcia solurilor în nutrienți, impact negativ asupra insectelor și păsărilor).

Anumiți factori privind consumului alimentar pot influența negativ această relație, precum:

-Obiceiurile de consum

-Statutul antioxidanților

-Stilul de viață

-Infrastructura

-Mediul înconjurător

-Mediu economic

Produsele alimentare pot suferi diferite modificări în următoarele etape ale lanțului alimentar, de la materie primă la produs finit:

-Materie primă

-Producerea de alimente sau de ingrediente

-Promovarea și vânzarea produselor alimentare

-Transportul produselor alimentare

-Depozitarea produselor alimentare

Riscul de contaminare al alimentelor se poate datora unor componente naturale, a unor contaminanți din mediu sau a unor produși petențiali toxici generați prin producerea necorespunzătoare a alimentelor.

Contaminarea poate avea loc cu agenți biologici (bacterii, drojdii, mucegaiuri, virusuri și paraziți) și agenți chimici (pesticide, metale grele, contaminanți din mediu înconjurător) care fac produsele alimentare necorespunzătoare consumului uman. Riscul de contaminare a alimentelor depinde de numeroși factori, precum absorția și toxicitatea unor agenți chimici, doza, cantitatea de produs contaminat ingerat, perioada de expunere, sensibilitatea individuală, etc.

Siguranța alimentului sub aspect nutritiv

Siguranța alimentului este o componentă a securitații alimentare, a nutriției umane și exprimă calitățiile esențiale ale unui produs alimentar neprelucrat, parțial prelucrat, prelucrat total sau creat. Un aliment este sigur atunci când prin consum nu alterează și periclitează starea de sănătate a organismului și trebuie să îndeplinească trei condiții:

-să aiba valoare nutritivă prin el insuși, prin conținutul de principii nutritive (glucide, lipide și protide), de compuși biominerali și vitaminici, de alte substanțe biologic active.

-să aibă biodisponibilitatea mare, respectiv substanțele nutritive și bilogic active rezultate din digestia alimentelor să fie asimilate cu viteză mare.

Alimentul sigur să fie salubru. Calitatea igienică a alimentului (inocuitatea) este influențată de:

-substanțele toxice care se găsesc în mod natural în alimente (amine biogene, alcaloizi, glucozide, aminoacizi cu seleniu);

-virusuri ;

-substanțele antinutritive din materiile agroalimentare (inhibitorii tripsinici, antivitaminele, antimineralizantele, blocantele de coenzime);

-micoorganisme patogene ce pot provoca intoxicații ;

-aditivi alimentari toxici;

-contaminanți chimici;

– substanțe care migrează din ambalajele plastice în produsul alimentar.

Managementul siguranței produselor alimentare

În perspectiva integrării țării noastre în [NUME_REDACTAT], industria alimentară trebuie să se alinieze, sub toate aspectele, la cerințele unei producții moderne de alimente, ceea ce impune tuturor participanților la lanțul alimentar (producători, procesatori, transportatori, distribuitori, comercianți) revizuirea atitudinii față de producția igienică.

Aceasta presupune proiectarea și implementarea unui sistem de management al siguranței alimentului bazat pe principiile HACCP ([NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] Points – Analiza riscurilor și punctele critice de control). Un astfel de sistem, ale cărui cerințe sunt specificate în standardul SR EN ISO 22000:2005, combină patru elemente cheie pentru siguranța alimentelor pe tot lanțul alimentar, de la sursa de materie primă pînă la consumator:

■ comunicare interactivă, care implică atât comunicarea dintre organizațiile aflate în amonte și în aval pe lanțul alimentar, cât și comunicarea internă organizației, pentru a asigura că toate pericolele semnificative pentru siguranța alimentului sunt identificate și controlate adecvat în fiecare etapă din lanțul alimentar;

■ sistem de management structurat și încorporat în activitățile generale de management ale organizației;

■ programe preliminare, necesare și esențiale pentru:

– menținerea unui mediu igienic pe tot lanțul alimentar, adecvat pentru producția, manipularea și furnizarea de alimente sigure pentru consumul uman;

– controlul probabilității de manifestare a pericolelor pentru siguranța alimentului în produs și/sau proliferarea pericolelor pentru siguranța alimentului în produs, sau în mediul de procesare.

■ principii HACCP.

HACCP

Noul pachet legislativ în domeniu siguranței alimentare, intrat în viguare la 1 octombrie 2006, prevede reglementări privind implementarea sistemului de analiză a riscurilor și punctele critice de control în industri alimentară HACCP ([NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] Point – Analiza riscurilor și [NUME_REDACTAT] de Control), cerințele generale și specifice de igienă, precum și noile obligații care revin operațiunilor din industria alimentară și autorităților competente, în contextul integrării României în [NUME_REDACTAT].

Ordinele și regulamentele importante pentru procesatori, dar și pentru cei care efectuează control în unitățiile alimentare sunt:

Ordinul nr. 970/19.09.2005 privind atribuțiile specifice ale inspecțiiei sanitare de stat în cadrul controlului oficial al alimentelor: stabilește atribuțiile și responsabilitățiile specifice ale personalului din cadrul Serviciilor de inspecție sanitară de stat, împuternicit să execute acțiunii de inspecție sanitară în cadrul controlului oficial al alimentelor. Aceștia urmăresc controlul respectării normelor de igienă privind: monitorizarea de audit a apei potabile, materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele, aditivii alimentari, alimentele cu destinație nutrițională specifică, suplimentele alimentare.

[NUME_REDACTAT]. 355/11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor. [NUME_REDACTAT] României, Publicată în: [NUME_REDACTAT] nr. 332 din 17 mai 2007. Hotărârea stabilețte cerințele minime pentru supravegherea lucratorilor fată de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirea lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.

Legislația internațională ([NUME_REDACTAT] CE 93/43/EEC/14 iunie 1993, Regulamentul U.E. 178/2002) și cea din România (Legea 150/2004, H.G. 924/11 august 2005) privind industria alimentară prevede aplicarea în toate societățiile implicate în producția, transportul, depozitarea, servirea și comerțul alimentelor a principiilor unui sistem de management al siguranței produselor alimentare bazat pe evaluarea și prevenirea riscurilor contaminării, deci a unui sistem HACCP.

Sistemul de management pentru siguranta alimentelor

Toate activitatile din domeniul alimentar trebuie sa detina un sistem de management al sigurantei alimentelor adecvat dimensiunii si caracterului activitatii, care sa se bazeze pe principiile HACCP. Operatorii trebuie sa identifice si sa revizuiasca cu regularitate punctele critice din procesele lor tehnologice si sa se asigure ca in aceste puncte sunt aplicate procedurile de control.

Este necesar ca operatorii cu activitate in domeniul alimentar sa demonstreze ca detin un sistem functional de management pentru siguranta alimentelor in masura sa asigure ca in aceste puncte sunt aplicate procedurile de control.

Aceasta va include urmatoarele elemente:

Identificarea riscurilor pentru siguranta alimentelor care pot fi prezente sau pot sa survina in timpul activitatii;

Implementarea de modalitati de control care vor reduce la nivel acceptabil sau vor elimina aceste riscuri;

Proceduri clare in cazul neconformitatilor;

Mentinerea la zi a acestor proceduri;

Inregistrarile privind procedurile si verificarile efectuate.

Sistemul HACCP – [NUME_REDACTAT] si prevenirea lor prin intermediul [NUME_REDACTAT] de Control este un sistem de management orientat spre prevenirea problemelor, pentru a asigura producerea unor alimente sigure. Acesta este bazat pe aplicarea unor principii tehnice si stiintifice in procesul de producere al alimentelor.

Conceptul fundamental care sta la baza HACCP este acela de prevenire, preferata controlului de produs. Operatorii cu activitate in domeniul alimentar trebuie sa detina informatiile necesare in ceea ce priveste alimentele pe care le produc si a proceselor de productie folosite in acest scop, pentru a fi capabili sa identifice unde si cum este posibil sa apara o problema referitoare la siguranta alimentelor.

Calitatea alimentelor depinde de un numar foarte mare de factori, dintre care fara indoiala, cel mai important esteaspectul bacteriologic; acesta, pe de o parte conditioneaza aspectul igienico-sanitar al produsului, iar pe de alta parte influenteaza calitatea organoleptica si conservabilitatea, care este strans legata de incarcatura microbiana.

Sistemul HACCP, ca metoda pentru protectia igienico-sanitara a alimentelor, este unul din diferitele procedee propuse pentru a garanta producerea igienico-sanitara a alimentelor. HACCP se preteaza cel mai bine pentru a fi implementat in unitatile economice din sectorul alimentar.

Prin evaluarea riscurilor posibile care pot afecta calitatea unui aliment sau procesul productiv de obtinere a acestuia, sistemul HACCP face posibila prevenirea contaminarilor si /sau reducerea la un nivel acceptabil a potentialelor riscuri inerente procesului productiv sau produsului finit. El nu reprezinta o metoda de eliminare in totalitate a riscurilor pentru obtinerea alimentelor sigure. Sistemul HACCP suporta si posibilitatea de a reduce riscurile la un nivel acceptabil. Acest aspect reprezinta o noutate introdusa de sistemul HACCP, care obliga la o respectare riguroasa a principiilor preventive continute de el; nerespectarea acestor principii in oricare dintre fazele procesului de productie pune in pericol intreg sistemul.

Principiile sistemului HACCP sunt esentiale. In 1993, comisia [NUME_REDACTAT] si apoi [NUME_REDACTAT] a Sanatatii in 1995, au pus bazele teoretice ale controlului prin intermediul sistemului HACCP, enuntand urmatoarle principii:

Identificarea riscurilor asociate cu producerea alimentelor in toate fazle fluxului tehnologic, evaluarea lor comparativa si a nocivitatii fata de consumator, descriind si masurile de control sau de prevenire.

Identificarea pe fluxul tehnologic a punctelor critice de control care, mentinute sub control, sunt in masura sa previna, sa elimine sau sa reduca pana la limite acceptabile riscul;

Stabilirea limitelor critice care nu trebuie depasite, pentru a asigura ca punctul critic (PCC-ul) este sub control;

Stabilirea sistemului de monitorizare pentru a evalua daca criteriile stabilite au fost respectate;

Proiectarea de eventuale actiuni corective, in cazul in care monitorizarea indica faptul ca un anumit PCC nu mai este sub control;

Proiectarea procedurilor pentru a verifica daca intreg sistemul HACCP indeplineste obiectivele fixate;

Documentarea tuturor procedurilor adoptate pentru realizarea planului HACCP.

Evaluarea riscurilor in cadrul Sistemelor de Management al [NUME_REDACTAT]

Standardul SR EN ISO 22000:2005specifica cerintele pentru asigurarea sigurantei alimentelor unde organizatia:

trebuie sa demonstreze abilitatile sale in a controla calitatea alimentelor;

tinteste in a indeplini cerintele consumatorilor prin controlul asupra sigurantei si calitatii alimentelor.

Legislatia europeana si internationala privind productia de alimente prevede aplicarea în toate unitatile implicate în productia, transportul, depozitarea si servirea alimentelor, a principiilor unui sistem de asigurare a calitatii igienice bazat pe evaluarea si prevenirea riscurilor, deci a unui sistem HACCP. Aceste norme se adreseaza în principiu întreprinderilor care produc si comercializeaza produse alimentare si echipamente pentru industria alimentara (ex. societati producatoare de alimente, de distributie si comercializare a produselor alimentare, societati gastronomice, cantine si furnizorii acestora, inclusiv cei de ambalaje).

HACCP reprezinta o abordare preventiva a controlului alimentelor care, aplicata in toate fazele lantului alimentar, identifica si controleaza pericolele de transmitere a bolii de la aliment la om prin:

Identificarea contaminantilor potentiali (pericole potentiale);

Evaluarea semnificatiei pericolelor;

[NUME_REDACTAT] Critice de Control (CCP);

Determinarea masurilor adecvate de control;

Stabilirea standardelor si a limitelor critice pentru fiecare CCP;

Monitorizarea procesului de productie;

Determinarea actiunilor corective adecvate;

Stabilirea documentelor si înregistrarilor adecvate;

Stabilirea procedurilor de verificare a eficacitatii sistemului HACCP.

Beneficiile implementarii unui astfel de sistem sunt:

Integrarea procedurilor moderne ale analizei de risc si conceptului de prevenire sub aspectul protectiei sanatatii consumatorului în sistemul de management existent;

Mai mare siguranta a produsului si riscuri scazute la garantarea produsului;

Imbunatatirea semnificativa a comunicarii si cresterea nivelului de încredere între clienti, furnizori si autoritatile de supraveghere;

Analiza sistematica, derularea unor procese sigure si eficiente în sensul sigurantei produselor alimentare si directionarea proceselor pentru identificarea potentialelor riscuri referitoare la igiena care pot periclita sanatatea consumatorului;

Prevenirea problemelor care pot sa apara referitoare la garantarea produselor;

Ajuta firmele din industria alimentara sa devina competitive pe piata internationala.

Siguranța alimentelor și protecția consumatorilor

Siguranța alimentelor conform HACCP și ISO și protecția consumatorilor este asigurată prin Productis, sistem informatic, care înregistrează, prelucrează, transmite și stochează informațiile în format electronic.

[NUME_REDACTAT] sprijină sistemele HACCP și ISO prin instrumente IT și soluții software care raționalizează informațiile și spațiul de activitate conform atribuțiilor angajatului responsabil. Prin logare individuală în sistem se selectează automat interfețele și documentele de lucru care-i sunt atribuite angajatului prin fișa postului.

HACCP este un concept și o abordare preventivă pe care sistemul Productis î-l completează cu componente de monitorizare și control în timp real. Documentele de lucru HACCP pe support de hârtie care urmează fluxul de lucru ulterior acesteia, devin prin sistemul Productis informații și directive de lucru în actvitate la timpul prezent.

Siguranța alimentelor și protecția consumatorilor este asigurată prin sisteme standardizate de lucru cum ar fi HACCP și ISO care conceptualizează și oferă o procedură de lucru care asigură realizarea produselor la standard calitativ prin documentarea activităților care să dovedească ulterior că s-a respectat într-u tocmai sarcinile și procedurile de lucru.

Siguranța alimentelor și protecția consumatorilor nu este un deziderat ci un standard de lucru al producătorului. Siguranța alimentelor și protecția consumatorilor sunt componente ce construiesc și consolidează încrederea pieței consumatoare în produsele companiei. Obiectivul producătorului este obținerea unui profit pe termen lung prin produsele proprii.

Beneficiile se arată în rezultatele obținute:

transparența informațiilor,

claritatea activităților,

identificarea rapidă al erorilor

înlăturarea greșelilor,

atenționare,

excluderea redundantelor,

documentarea instantanee,

gasirea rapida a informațiilor.

Etica în industria alimentară

În ultimii ani am asistat la o degringoladă în societățile europene care a avut un efect negativ și asupra societăților din domeniul agro-alimentar. Etica aproape că a dispărut din acest domeniu din cauza unei dorințe de îmbogățire peste noapte a agenților economici, oferind de multe ori consumatorilor unele produse de o calitate îndoielnică. Chiar și cu implementarea celor mai noi sisteme de control și siguranță a alimentelor, niciodată nu se va putea controla totul perfect, iar mai ales în situațiile în care sistemele dau greș poate interveni etica operatorilor din sectorul agro-alimentar. De ce este dificil un control exclusiv prin sistemele standardizate? Păi pentru că aveam de a face cu o mulțime de alimente și substanțe, o bază de date foarte mare și este destul de greu să fie ținuți toți parametrii sub control, deși asta se încearcă. De curând vorbeam la un simpozion cu un renumit cercetător din Elveția care este șeful unui centru de cercetare a alimentelor (nu îi menționez numele deoarece nu i-am cerut permisiunea) și la un moment dat îl întrebam cum vede dânsul un control cât mai eficient asupra alimentelor pentru o siguranță mai mare pentru consumatori? Am primit următorul răspuns: “În teorie este posibil acest lucru, dar în practică deocamdată este destul de greu de realizat un control total, pentru că avem dea face cu foarte mulți factori și parametri. Alimentele pe care le consumăm în prezent conțin în jur la 150.000 de substanțe, iar noi avem date doar despre aproximativ 50.000! Deci despre ce siguranță totală să vorbim? Cum să evaluăm noi toate riscurile la care sunt expuși consumatorii atunci când asimilează aceste substanțe care nu au fost studiate în amănunt încă? În același timp cercetătorii fac tot ce pot să adune cât mai multe informații despre aceste substanțe, pentru a oferi în timp un control cât mai sigur, dar volumul de informați și muncă este uriaș, iar toate acestea necesită timp, fonduri și răbdare..și de multe ori sincer mă întreb dacă se va putea face un control perfect. Înclin să cred că nu, cel puțin în următorii 20-30 de ani. Totuși cu niște reguli care țin de etică se pot evita multe din probleme existente în prezent. Iar noi ca simpli consumatori este important să fim echilibrați, să avem o alimentație variată și să nu exagerăm cu produsele rafinate pentru a ne proteja cât mai bine.”  Cam acesta a fost pe scurt răspunsul pe care l-am primit. Cred că nu mai este nevoie de alte adăugiri. Nu vreau să creez panică, vreau doar să ofer o informație corectă, deoarece de multe ori se folosește un limbaj de lemn și mulți cercetători, întreprinzători se ascund după certificări și alte metode standardizate, dar puțini vorbesc despre partea mai dificilă și aproape deloc despre etică. În ultima perioadă au ieșit la suprafață mai multe cazuri de fraudă, care țin mai mult de etică, decât de un control al calității riguros. Amintesc doar cazurile din [NUME_REDACTAT], Spania și Franța în care s-au descoperit produse care conțineau carne despre care nu existau informații pe etichetă.

[NUME_REDACTAT] Britanie renumita firmă Tesco a scos la vânzare hamburgeri de vită în amestec cu carne de cal din Polonia, tot aici o firmă livra produse care conțineau carne de porc la musulmanii dintr-o pușcărie. [NUME_REDACTAT] aceeași poveste cu hamburgeri care conțin carne de cal, iar în Franța au for produse lasagne cu un procent ridicat de carne de cal de proveniență neidentificată deocamdată, chiar dacă a fost menționat eronat sau intenționat numele României, de către un oficial francez, pentru a muta responsabilitatea în alt spațiu cu o imunitate mai slabă așa cum este și țara noastră.

Interesele foarte mari fac ca în prezent oamenii să fie alimentați cu multe produse care nu corespund din punct de vedere al calității alimentare, iar fraudele sunt la tot pasul. Din păcate controalele rare, de multe ori acoperite cu bună știință chiar dacă există nereguli, fac ca aceste produse să ajungă pe masa consumatorului neinformat corespunzător. Să sperăm că odată cu ultimul scandal cu produsele din carne de cal la nivel European să apară niște schimbări reale în controlul fraudelor alimentare și a eticii din acest domeniu și o etichetare în ceea ce privește originea produselor. Mă bucur că atât [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], cât și premierul [NUME_REDACTAT] au declarat că în urma verificărilor făcute la abatoarele din Brașov și Bacău rezultă că din România nu a fost exportată carne de cal greșit etichetată.

Grupul european pentru etică

Grupul european pentru etică (EGE) a avut o reuniune în cursul zilei de astăzi cu [NUME_REDACTAT] Boel, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, pentru a prezenta principalele recomandări cuprinse în avizul său cu privire la implicațiile etice ale evoluțiilor moderne ale tehnologiilor agricole.

Ca răspuns la solicitarea președintelui Barroso, EGE a adoptat în luna decembrie un aviz cu privire la implicațiile etice ale evoluțiilor moderne ale tehnologiilor agricole, pentru a răspunde noilor provocări și perspective pentru agricultura UE.Grupul a hotărât să se concentreze în special asupra tehnologiilor și metodelor agricole pentru producția primară a alimentelor de origine vegetală.

În avizul său, EGE recunoaște nevoia de a promova inovarea în domeniul agricol pentru a putea răspunde cererii de alimente a populației mondiale aflate în creștere.El admite însă că tehnologiile singure nu pot oferi soluții finale la provocările cu care se confruntă agricultura modernă în UE și în restul lumii.

Grupul subliniază necesitatea unei viziuni și a unei abordări integrate privind tehnologiile agricole, care să permită evaluarea unitară a proceselor de producție, depozitare și distribuție în cazul examinării implicațiilor etice ale oricărei noi tehnologii.El consideră obiectivele (1) securității alimentare, (2) siguranței alimentare și (3) sustenabilității ca fiind priorități absolute și principii directoare la care orice tehnologie agricolă trebuie să adere.

Pornind de la acest cadru etic, EGE formulează, de asemenea, recomandări privind o serie de subiecte, precum:revizuirea politicii agricole comune a UE, evaluarea impactului tehnologic al tehnologiilor agricole;dreptul la alimente;sustenabilitatea tehnologiilor agricole;siguranța alimentară;biodiversitatea agricolă;protecția solului și a apei;biocarburanții;culturile modificate genetic;cercetarea în științele agricole;elaborarea de politici privind culturile arabile;comerțul mondial cu produse agricole;sistemul drepturilor de proprietate intelectuală;concurența loială și „monopolurile verticale”;prețurile alimentelor;aspectele societale;participarea publică;responsabilitatea cetățenilor UE;deșeurile alimentare etc.

CONCLUZII:

În opinia mea siguranța alimentară ar trebui sa fie luată în serios de către toți cei care produc alimente deoarece riscurile sunt foarte multe si seriose. Nimeni nu și-ar dori să ajunga la medic din cauza alimentelor pe care le-au consumat. Este necesar ca cei aflați în domeniul alimentar să dețină un sistem funcțional de management pentru siguranța alimentelor prin: identificarea riscurilor, implementarea de modalități de control care vor reduce sau elimina acesre riscuri, determinarea punctelor critice, stabilirea limitelor critice care nu trebuie depașite, pentru a asigura că punctul critic este sub control, stabilirea sistemului de monitorizare pentru a evalua dacă criteriile stabilite au fost respectate, proiectarea de eventuale acțiuni corective, in cazul in care monitorizarea indica faptul că un anumit punct critic nu mai este sub control, proiectarea procedurilor pentru a verifica dacă întreg sistemul HACCP îndeplinește obiectivele fixate.

Pentru ca alimentele să fie sigure pentru consumator este necesară etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorilor în legătură cu compoziția produsului, metoda de păstrare și preparare. Dacă pe etichetă nu este trecută întreaga compoziție a produsului foarte multe persoane care au alergii la anumite produse ar putea ajunge într-o stare destul de gravă.

Scopul eticii este de a descoperi și a introduce principii prin care caracterul și acțiunea umana să poată fi judecată. Foarte trist este faptul că etica aproape că a dispărut din domeniul alimentar din cauza unei dorințe a agenților economici de a se îmbogăți peste noapte, oferind de foarte multe ori consumatorilor unele produse de o calitate îndoielnică. Chiar și cu implementarea celor mai noi sisteme de control și siguranță a alimentelor,din păcate niciodată nu se va putea controla totul perfect. Este destul de greu de realizat un control total al alimentelor, pentru că avem dea face cu foarte mulți factori și parametri. În prezent noi avem date doar despre aproximativ 50.000, iar alimentele pe care le consumăm în prezent conțin în jur la 150.000.

Este important să fie satisfăcute cerințele tuturor legilor în domeniu alimentar și implementarea permanentă a acestor cerințe, pentru a pune pe piață numai alimente sigure. Acesta este unul dintre cei mai importanți factori care concură la sănătatea populației, la reducerea îmbolnăvirilor ca și la îmbunătațirea calității vieții.

Trebuie respectat pachet legislativ în domeniu siguranței alimentare, intrat în viguare la 1 octombrie 2006, prevede reglementări privind implementarea sistemului de analiză a riscurilor și punctele critice de control în industri alimentară,  cerințele generale și specifice de igienă, precum și noile obligații care revin operațiunilor din industria alimentară și autorităților competente, în contextul integrării României în [NUME_REDACTAT].

Legislația internațională și cea din România cu privire la industria alimentară prevede aplicarea în toate societățiile implicate în producția, transportul, depozitarea, servirea și comerțul alimentelor a principiilor unui sistem de management al siguranței produselor alimentare bazat pe evaluarea și prevenirea riscurilor contaminării, deci a unui sistem HACCP.

În concluzie, siguranța alimentelor trebuie să constituie o responsabilitate a tuturor celor implicați în domeniul alimentar, de la profesioniști la consumatori.

Trebuie implementate, în fiecare unitate de procesare a produselor alimentare, diverse proceduri și mecanisme de control, care să asigure faptul că produsele care ajung pe masa consumatorului sunt calitative, cu un risc de contaminare redus până la zero, în așa fel încât populația să fie mai sănătoasă în urma beneficiilor aduse de alimente sigure și sănătoase.

Tabel cu revizori care au verificat lucrarea