Sibex. Organizare Si Functionare

Economie

Sibex. Organizare Si Functionare

Byadmin ianuarie 1, 2024

Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Economice

Programul de studiu CIG

Forma de învățământ cu frecvență

Lucrare de licență

Indrumător: conf. univ. dr. Diana Popa-Sabău Realizator: Mădălina Horadron

Specializarea CIG an III

Oradea 2016

SIBEX. Organizare și funcționare

Indrumător: conf. univ. dr. Diana Popa-Sabău Realizator: Mădălina Horadron

Specializarea CIG an III

Oradea 2016

Cuprins

Introducere

În această lucrare am descris pentru început piața de capital a României, evoluția încă de la cele mai îndepărtate timpuri și până în prezent, am mai vorbit despre Bursa de Valori a României, și cea mai importantă pentru această lucrare SIBEX evoluție și structură.

În capitolul al doilea am prezentat Sibiu Stock Exchange, produsele pe care le oferă, comisioanele și taxele practicate, intermediari.

Pe piața de capital se întâlnesc investitori de emitenți, investitori sunt cei care au un surplus de capital, iar emitenți sunt cei care au nevoie de capital; piața de capital este considerată locul de întâlnire a vânzătorilor cu cumpărători de instrumente financiare.

In anul 1994 s-a înființat Bursa de Mărfuri Sibiu ca societate comercială pe acțiuni; în anul 1997 principalul obiect de activitate al Bursei din Sibiu era cel de intermediere financiar-monetară iar denumirea s-a schimbat din Bursa de Mărfuri Sibiu în Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, tot în acest an în luna iulie au fost lansate primele contracte la termen de tip futures, iar în 1998 în luna noiembrie după constituirea Casei Române de Compensație au început și tranzacționarea operațiunilor pe contracte futures iar în anul 2011 se adoptă numele actual de Sibex- Sibiu Stock Exchange.

La studiul de caz am ales contractele futures pe indici bursieri și anume contractele futures pe indicele Dow Jones Industrial Average, unde am prezentat date istorice despre indice, cum a fost inființat, câte societăți are în componență, modul de calcul al indicelui, avantajele contractelor care au ca și Dow Jones Industrial Average.

Cap.I. Piețe de capital din România. Evolutie și structură

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt dirijate către orice entități publice și private solicitatoare de fonduri.

Pe piața de capital se întâlnesc investitori de emitenți, investitori sunt cei care au un surplus de capital, iar emitenți sunt cei care au nevoie de capital; piața de capital este considerată locul de întâlnire a vânzătorilor cu cumpărători de instrumente financiare.

Trăsăturile pieței de capital sunt: produsele pieței sunt instrumente financiare pe termen mediu și lung adică pe scurt bani; disponibilitățile sunt investite pe o perioadă mai mare de un an; este o piață deschisă adică tranzacțiile cu instrumente au caracter public; negociabilitatea și transferabilitatea valorilor mobile adică posibilitatea de a fi tranzacționate de la un investitor la altul, iar investitorul putând vinde produsele în condițiile pieței; tranzacționarea valorilor mobiliare este intermediată, intermediari având un rol important între emitenți și investitori.

Cererea și oferta de capital

Cererea de capital aparține societăților comerciale publice și private, instituțiilor financiar-bancare și de asigurări, instituții publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piața internațională plus alți agenți economici.

Cererea de capital se împarte în cerere structurală de capital și cerere legată de factori conjuncturali.

Cererea structurală este determinată de nevoia finanțării unor acțiuni economice în diverse ramuri de activitate, achiziționarea bunurilor de investiții și finanțarea unor programe de dezvoltare, constituirea și majorarea fondurilor financiare ale instituțiilor și organismelor financiar-bancare naționale și internaționale.

Cererea conjuncturală apare atunci când resursele interne sunt indisponibile sau insuficiente, când pentru creditele acordate se aplică restricți exagerate, cererea este influențată de fluctuația prețurilor, creșterea ratei dobânzi.

Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ce rămâne în posesia deținătorilor de venituri după ce îsi satisfac nevoile de consum.

Oferta de capital aparține societăților comerciale, instuțiilor de credit, caselor de economii, case de pensii, societăți de asigurare și persoanelor particulare.

Oferta reprezintă disponibilități băneștii libere pentru care trebuie să se găsească cel mai potrivit plasament, investire.

Investitorii se împart în investitori individuali și investitori instituționali; investitori individuali sunt persoane fizice sau juridice care tranzacționează sume modeste; investitori instituționali sunt societăți sau instituții care tranzacționează sume mari.

Cererea și oferta sunt influențate de riscuri precum riscul opțional al investirii care apare atunci când se adoptă decizia de a investi pe piața de capital; riscul pieței analizează evoluția prețurilor instrumentelor financiare; riscul afaceri presupune o incertitudine cu privire la produsele oferite pe piața de capital la un moment dat; riscul lichidități apare în cazul în care se împuținează posibilitățile de transformare rapidă a valorilor mobiliare in numerar; riscul creditului apare atunci când debitorul nu își respectă angajamentul de răscumpărare a obligațiunilor, iar riscul cadrului legislativ apare atunci când se modifică legislația cu privire la economie.

Piața primară și piața secundară structură a pieței de capital

Piața primară reprezintă o piață pe care se vând și se cumpără valori mobiliare noi emise, astfel economiile se pot transforma în resurse pe termen lung.

Pe piața primară participanți sunt solicitatori de capital unde intră statul, societățile publice și private; ofertanți de capital cuprind agenți economici, persoane particulare, bănci, societăți de asigurare; iar în categoria intermediarilor intră băncile comerciale, societățile de servicii de investiții financiare.

Piața secundară reprezintă piața pe care se tranzacționează instrumente financiare aflate deja în circulație, asigurând lichiditatea și mobilitatea economiilor.

Piața secundară asigură operatorilor avantaje referitoare la faptul că oferă informații care fac referire la produsele tranzacționate, informații despre produs și despre emitent dar și informații referitoare la fluctuația prețului pe piață.

Obiectivele pieței secundare sunt să protejeze investitori prin transparență, supravegherea pieței dar și reglementarea pieței și reducerea volatilități prețurilor.

Cele doua piețe sunt dependente una de alta deoarece piața secundară nu poate exista fără piața primară și, totodată, funcționarea pieței primare este influențată de capacitatea pieței secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare și transformarea lor în lichidități.

Piața de capital din Romania. Evoluție

În anul 1865 se depune primul proiect de lege privind reglementarea comerțului de bursă dar este respins, iar tranzacțiile se desfășurau neoficial între bancheri și negustori la Hanul cu Tei.

În anul 1881 se înființează bursa de valori pe baza Decretului Regal, după adoptarea Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri, iar un an mai târziu, în 1882 se deschide Bursa București, la 1 decembrie 1882 a fost publicată oficial prima cotă a bursei, prin această cotă erau tranzacționate 21 de valori mobiliare.

Odată cu înființarea burselor noi și anume Bursa de Comerț de la Iași, Bursa din București, Bursa din Brăila și Bursa din Galați, piața neoficială nu a încetat să existe, ea chiar influențând funcționarea burselor. În România în anul 1882 erau numai șase societăți pe acțiuni cu un capital social de aproximativ 25 de milioane lei; acțiunile societăților corporative industriale au apărut la bursă după anul 1900; în perioada 1882-1904 nu s-a înregistrat activitatea bursieră preconizată datorită volumului redus al capitalurilor lichide disponibile pentru investițiile în valori mobiliare.

Legea din 1904 și anume Legea asupra de comerț a instalat obligativitatea efectuări tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a titlurilor prin intermediul bursei, această lege mai prevede existența unor burse precum cea din București bursă de schimb și efecte, de cereale și mărfuri, la Brăila și Galați câte o bursă de cereale și mărfuri, iar la Iași o bursă de cereale și mărfuri. Legea burselor din 1904 a reprezentat un moment important deoarece România a ajuns la nivelul comerțului reglementat cu valori mobiliare, iar interesul investitorilor pentru investiții în valori mobiliare a devenit semnificativ.

Tranzacțiile cu valori mobiliare a crescut foarte mult, în anul 1913 Bursa de Valori din București a ajuns să fie considerată cea mai importantă instituție bursieră din Europa de Est. În urma declanșări Primului Război Mondial, Bursa de Valori din București se închide în 1916, iar tranzacțiile sunt reluate doi ani mai târziu în 1918.

În perioada 1920-1929, Bursa de Valori din București s-a dezvoltat puternic deoarece majoritatea tranzacțiilor erau speculative; acțiunile cele mai tranzacționate în scopuri speculative erau cele ale societăților petroliere, ele fiind la un moment dat peste 75% din totalul operațiunilor bursiere. În aceată perioadă multe corporații românești au recurs la emisiuni repetate de titluri financiare și au distribuit dividende fără o bază reală.

În anul 1929 a fost publicată Legea asupra burselor prin care s-a unificat legislativ regimul burselor din România și s-a îmbunătățit cadrul de reglementare în domeniul bursier.

Odată cu impunerea regimului comunist Bursa de Valori a fost închisă în 1948, dar abia în 1952 a fost desființată oficial.

In anul 1990 se promulgă Legea nr. 31/1990 privind societățile comeriale care a asigurat cadrul legal nașterii și dezvoltării societăților pe acțiuni și, totodată a instituit un cadru clar pentru principalele produse ulizate pe piața de capital: acțiuni și obligațiuni. Potrivit acestei legi, societățile comerciale pe acțiuni au putut face apel la economiile publicului pentru inființarea sau pentru majorarea capitalului social.

In anul 1991 se adoptă Legea nr. 51/1991, lege care prevedea privatizarea societăților comerciale astfel s-a simțit nevoia existenței unei piețe secundare, deoarece s-a introdus pe piața financiară hârtii la purtător sau certificate de proprietate într-o cantitate foarte mare, acestea au avut rolul de a semnaliza necesitatea organizării unui cadru pentru vânzarea-cumpărarea acestora.

Anul 1994, a fost un an important deoarece s-a adoptat de către Parlamentul României, Legea nr. 52/1994, lege privind valorile mobile și bursele de valori; în anul 1995 a fost reînființată Bursa de Valori din București prin acordul a 24 de societăți de valori mobiliare, dar acordul este susținut și de Banca Națională a României, Guvernul României dar și de Guvernul Canadei. Tot în 1995 se pregătește pentru formare și piața extrabursieră și anume Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations pe scurt RASDAQ.

În anul 1996 s-a încheiat procesul de privatizare în masă, se crează piața extrabursieră RASDAQ, pentru crearea acestei piețe se folosește modelul NASDAQ, iar sistemul electronic de tranzacționare utilizat este o variantă a programului NASDAQ-PORTAL.

În anul 1997 se înființeaza Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri de la Sibiu (BMFMS) care este specializată în tranzacționarea instrumentelor financiare derivate.

În anul 2002 se adoptă un pachet legislativ pentru piața de capital ce cuprindea: Legea nr. 514/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 25/2002privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 539/24.07.2002; Legea nr. 513/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 539/24.07.2002; Legea nr.512/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/05.08.2002; Legea nr. 525/17.07.2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/05.08.2002.

Schimbarea cadrului legislativ a avut un impact favorabil asupra pieței prin creșterea interesului investitorilor pentru valorile mobiliare emise de societățile românești.

În anul 2003 piața extrabursieră RASDAQ s-a transformat în societate pe acțiuni denumită Bursa Electronică RASDAQ pe scurt BER. Această restructurare a pieței este un proces mai îndelungat, ce se desfășoară in etape, un prim pas fiind identificarea celor mai atractive societăți comerciale listate la BER, care să fie tranzacționate prin sistemul Bursei de Valori București.

Anul 2005, a reprezentat transformarea Bursei de Valori București din instituție de interes public în societate pe acțiuni, dar și începerea fuziuni dintre Bursei de Valori București (BVB) cu Bursa Electronică RASDAQ (BER), ceea ce a reprezentat tranzacționarea tranzacționarea acțiunilor societăților comerciale listate la fosta piață RASDAQ pe o platformă diferită.

Anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, Bursa de Valori București devine membru cu drepturi depline a Federației Europene a Burselor de Valori (FESE).

Cap.I.1. Bursa de Valori București. Evolutie și structură

În anul 1882 se deschide Bursa din România prin Decret Regal, acest Decret are la bază Legea burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri, lege care este votată îm 1881.

Principalele operațiuni care se desfășurau la Bursă erau tranzacțiile cu efecte pubice și private, tranzacțiile cu acțiunile diferitelor societăți agricole, industriale, comerciale, tranzacțiile cu înscrisuri funciare urbane și rurale și tranzacțiile cu toate documentele negociabile; tranzacțiile se derulau cu cash flow (numerar) sau la termen de către mijlocitorii de schimb, brokerii de azi.

Primul crah al bursei s-a produs în 1883 din cauza imposibilități lichidării pozițiilor pe luna noiembrie, deoarece obligațiile de plată depășeau cu peste 200000 de franci garanțiile agenților de schimb, astfel se semnaliza necesitatea modificări legi burselor și o reglementare mai strictă a falimentului.

Bursa a intrat într-o perioadă nefavorabilă când erau cotate doar titlurile aferente împrumuturilor acordate României. Legea a fost modificată in anul 1886, principalul amendament reprezentându-l garantarea operațiunilor la termen cu un depozit de 15% din valoarea operațiunii, precum și posibilitatea renunțării la tranzacție după închiderea ședinței.

În anul 1904 s-a adoptat o nouă lege a burselor de comerț, prin care s-au înființat bursele specializate și anume la București o bursă de schimb și efecte, de cereale și mărfuri, la Brăila, Galați și Constanța câte o bursă de cereale și de mărfuri, iar la Iași și Craiova câte o bursă de cereale și mărfuri; prin aplicarea acestei legi au crescut numărul valorilor mobiliare negociabile la 43 astfel 22 efecte de schimb și 21 de acțiuni.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, prețul valorilor mobiliare tranzacționate a scăzut, bursa rămâne deschisă până în 18 iulie 1914 și se redeschide in 1918, odată cu sfârșitul războiului, când interesul pentru investiția în acțiuni crește foarte mult.

Perioada 1919-1925 este o perioadă de creștere a acțiunilor societăților de transport, ale celor bancare și ale societăților de asigurări, această perioadă de creștere este întreruptă de lipsa numerarului în circulație, deoarece disponibilitățile bănești erau blocate în valori mobiliare achiziționate la prețuri mari, astfel cursurile au început să scadă.

Anul 1928 s-a remarcat prin creșterea cumpărătorilor la bursă astfel cota acțiunilor și a efectelor a crescut. În anul 1929 legea burselor s-a modificat din nou, modificările constau în faptul că bursele să aibă statut de instituție publică și să fie sub controlul și supravegherea Ministerului Industriei și Comerțului; bursa de mărfuri să fie separată de bursa de acțiuni și efecte; înființarea de burse de efecte, acțiuni și schimb în marile centre ale țări și în teritoriile alipite. Vara anului 1929 a fost una importantă deoarece au scăzut prețurile la cereale, scădere care a atins 50% în perioada martie-decembrie.

În anul 1931 criza mondială s-a agravat, iar intervenția statului a crescut, economia avea o tendință de centralizare, iar anul 1932 a fost marcat prin faptul că volumul tranzacțiilor cu acțiuni a scăzut, cursurile acțiunilor au atins cel mai scăzut nivel inregistrat vreodată, cursurile pe piața extrabursieră erau ceva mai mari.

Anul 1933 a început prin menținerea la un nivel scăzut a activității instituției, iar cotațiile erau considerate normale. România întreținea relații comerciale cu țări care aveau legi care reglementau schimburile în devize, astfel și în România a început să apară o legislație a cărei reglementări vizau schimburile de valute, plățile efectuate către străinătate și comerțul exterior.

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, piața de capital din România și bursa de valori au fost lovite puternic, dar cea mai puternică lovitură a fost dată prin intermediul naționalizării în anul 1948, luna iunie; ca urmare a instaurării proprietății de stat, produsele specifice bursei – acțiunile, obligațiunile corporative, titlurile de stat cu echivalent în lei-aur – au dispărut. Dispariția lor a însemnat, din nefericire, și dispariția bursei de valori.

Bursa de valori a fost reînființată în anul 1995 prin decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare; de la data reînființări și până în prezent activitatea bursei de valori a făcut progrese importante pentru atingerea standardelor europene și internaționale.

La înființarea Bursa de Valori București a fost o instituție de interes public și a funcționat sub forma unei piețe de licitație, în prezent Bursa de Valori București este o piață reglementată în accepția directivelor Uniuni Europene.

Anul 2002 reprezintă un moment de creștere a încrederi investitorilor deoarece activitatea economică s-a relansat iar legislația a devenit mai transparentă, mai flexibilă și mai adaptată specificului național al pieței de capital; în anul 2005 investitori au avut posibilitatea să tranzacționeze drepturi de preferință, iar în anul 2007 drepturi de alocare; ăn anul 2008 au fost acceptate la tranzacționare titlurile de stat.

Bursa de Valori București lansează în anul 2010 o piață nouă organizată sub formă de Sistem Alternativ de Tranzacționare (ATS); în 2011 se listează Fondul de Proprietate la Bursa de Valori București, care are o influență mare asupra valorii tranzacțiilor și a numărului de investitori activi pe piață; în 2015 se lansează AeRO, segmentul pe acțiuni al Sistemului Alternativ de Tranzacționare al Bursei de Valori București.

Cap.I.3. Sibiu Stock Exchange (Sibex). Evoluție și structură

In anul 1994 s-a înființat Bursa de Mărfuri Sibiu ca societate comercială pe acțiuni; în anul 1997 principalul obiect de activitate al Bursei din Sibiu era cel de intermediere financiar-monetară iar denumirea s-a schimbat din Bursa de Mărfuri Sibiu în Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, tot în acest an în luna iulie au fost lansate primele contracte la termen de tip futures, iar în 1998 în luna noiembrie după constituirea Casei Române de Compensație au început și tranzacționarea operațiunilor pe contracte futures.

Până in anul 2000, tranzacțiile cu instrumente financiare derivate se executau în ringuri special amenajate unde brokerul era un licitator. Fiecare își anunța propriile prețuri de cumpărare și de vânzare. Semnele însoțeau anunțurile și erau folosite pentru a indica dacă se cumpără sau se vinde. Contractele futures aveau ca active-suport cursuri de schimb, indici bursieri și rata dobânzii, iar tranzacțiile executate se înregistrau la 15 minute la bursă și la casa de compensație.

În anul 2000 activitatea de tranzacționare se mută din ringuri pe platforma Saggittarius Futures Options Trading pe scurt SFOT® acest soft permițând tranzacționarea de la distanță.

Anul 2003 a fost reprezentativ deoarece Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu a fost autorizată ca societate de bursă. În acest an s-a implementat un nou sistem de tranzacționare numit ELTRANS® care se bazează pe tehnologii de ultimă oră.

Anul 2004 a reprezentat anul în care Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu este autorizată ca piață reglementată pentru instrumente financiare derivate, administrate de societatea de bursă cu aceiași denumire; în acest an Societățile de Servicii de Investiții Financiare devin participante pe piața Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu.

În anul 2007 Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu lansează o nouă platformă de tranzacționare denumită Order Routing Web Trader care asigură evidența și gestionarea tranzacțiilor care se vor efectua pe piața reglementată de instrumente financiare derivate, în acest an denumirea pieței de la Sibiu a fost schimbată în SIBEX (Sibiu Exchange), au fost lansate contractele futures și opțiuni pe acestea, tot în acest an Bursa de la Varșovia intră în acționariatul SIBEX.

Anul 2008 reprezintă anul în care Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu devine membru al Asociației Pieței Futures, aceasta fiind o organizație internațională ce cuprinde burse din Europa, Asia, Africa și America de Sud.

În anul 2004 pe piața instrumentelor derivate administrată de Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu se tranzacționau 16 contracte futures și tot atâtea contracte pe opțiuni, numărul acestora a crescut ajungând la sfârșitul anului 2008 la 36 de contracte futures și 30 contracte pe opțiuni.

2010- Lansarea la tranzacționare a contractului futures pe indicele american Dow Jones Industrial AverageSM.

În anul 2011 se adoptă numele de Sibex- Sibiu Stock Exchange, iar un an mai târziu este ales și sediul bursei la Sibiu, Piața Aurel Vlaicu.

Începând cu anul 2014 Sibex este administratorul unei piețe a derivatelor, complect aliniată la standardele și cerințele Uniunii Europene incluse în Regulamentul European de Reglementare a Pieței și Infrastructurii Financiare.

În prezent Sibex administrează următoarele piețe:

Piața reglementată de instrumente financiare derivate unde se tranzacționează contracte futures care au ca activ suport acțiuni românești, europene sau americane, indici, mărfuri sau valute.

Piața reglementată la vedere, care cuprinde:

Acțiuni și acțiuni internaționale

Drepturi și drepturi internaționale

Obligațiuni corporative, municipale și internaționale

Acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv

ETF-uri.

Sistemul alternativ de tranzacționare Start, cuprinde:

Acțiuni și acțiuni internaționale

Drepturi și drepturi internaționale

Obligațiuni corporative, municipale și internaționale

Acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv

ETF-uri.

Instrumente financiare admise la tranzacționare și pe o piață reglementată (tranzacționate, dar nelistate în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare).

O companie poate să crească în mod sănătos și durabil prin listarea la bursă, deoarece poate atrage resurse financiare fără să îi crească gradul de îndatorare, iar capitalul atras îl poate utiliza liber, compania este evaluată la un preț corect, i se face publicitate, atrage investitori instituționali acestea ar fi căteva beneficii pentru o companie care este listată pe piața derivatelor financiare.

Pentru ca o companie să poată fi listată pe piața reglementată administrată de Sibex trebuie să indeplinească următoarele cerințe:

Să fi funcționat de cel puțin trei ani, iar minimum un an să fi înregistrat profit

Să dețină capitalurii proprii de minim 1 milion euro

Să aibă un free-float de cel puțin 25%.

Companiile care nu îndeplinesc aceste condiții se pot înscrie la sistemul alternativ de tranzacționare Start, care are aceleași beneficii ca și piața reglementată, acest sistem are următoarele condiții:

Capitaluri proprii sau capitalizare anticipată de 200.000 euro minim

Pentru următorii trei ani să prezinte un plan de afaceri.

Tranzacționarea produselor pe piețele administrate de Sibex se realizează cu ajutorul sistemului de tranzacționare Oasis, acesta fiind un sistem performant în conformitate cu cerințele legislației europene.

Caracteristicile sistemului sunt următoarele:

Pe platformă se găsesc categorii diferite produse

Se poate utiliza moneda specifică fiecărei piețe

Se poate lucra simultan pe mai multe piețe

Registrul de ordine se bazează pe principiul preț/timp.

Cap.II. Sibex

Cap.II.1. Produsele Sibex și instrumentele financiare

Un produs derivat este un contract financiar, între două sau mai multe părți, care derivă din valoarea viitoare a unui activ de referință.

1.Contractele futures sunt contracte de vânzare-cumpărare a unui produs, serviciu sau activ, la o dată viitoare și la un preț negociat în momentul semnării. Contractele futures tranzacționează mărfuri dar și instrumente financiare; prin acest tip de contract se obține profit prin specularea corectă a diferențelor de preț dintre momentul actual și un moment viitor, mai presupune doar plata produsului, livrarea se face printr-o lichidare cash.

Contractul futures este un instrument financiar cu elemente standardizate, cu excepția prețului contractului care este marcat zilnic la piață, a cărui lichiditate se poate realiza fie prin predarea sau primirea activului ce constituie obiectul contractului, fie printr-o tranzacție de sens contrar, printr-o compensare pe piața futures.

Acest contract este foarte utilizat deoarece necesită o investiție inițială mai mică decât pe piața la vedere sau spot, iar atunci când prețurile sau piața evoluează nefavorabil cei implicați sunt protejați.

Un contract futures are loc între un cumpărător, care este de acord să plătească vănzătorului la scadență prețul negociat pentru produsul, serviciul sau activul suport, și un vânzător care este de acord să primească la scadență de la cumpărător prețul negociat în schimbul produsului, serviciului sau activului suport; iar piața Sibex asigură condițiile optime de întâlnire a vânzătorilor cu cumpărătorii dar și de negociere a prețului produsului, serviciului sau activului suport, mai stabilește clauzele standardizate ale contractului dar și regulile de negociere a prețului.

Contractul futures se deosebește de alte tipuri de contracte la termen prin faptul că față de contractul forward, contractul futures are o piață secundară, iar prețul pe această piață nu este unul fix, iar față de contractul pe opțiuni, contractul futures este un acord ferm pentru un activ scadent în viitor.

Activele suport ale contractelor futures pot fi mărfuri și anume metale, cereale, produse energetice, etc; instrumente financiare și anume valute, indici bursieri.

Un contract futures se caracterizează prin:

Standardizarea condițiilor contractului privind activul suport, cantitatea.

Termenul de executare al contractului futures este data la care urmează să se lichideze contractul.

Prețul contractului futures se stabilește la bursă ca raport între cererea și oferta pentru contractul futures standardizat.

Contractul futures este marcat la piață sau actualizat zilnic această operație presupune faptul că pierderile unei părți contractate sunt transferate ca veniturile celeilalte părți.

Lichidarea contractului presupune încasarea respectiv plata sumei în numerar, la contractele futures livrarea se face printr-o lichidare cash.

Cei care operează pe piața futures pot fi:

Hedgerii acești sunt investitori în alte active și se protejează de pierderile generate de fluctuația prețului printr-un contract futures.

Arbitrajori aceștia vând și cumpără contracte futures sperând să câștige din diferențele de preț din momente diferite.

Speculatori acești își asumă unele riscuri în speranța că vor obține profit din fluctuația prețului contractului.

Dintre avantajele contractelor futures enumerăm obținerea de profit atunci când piața crește dar și atunci cand ea scade, investiție mai scăzută decât pe piața la vedere, iar tranzacționarea se poate face pe indici internaționali dar și transparenți.

Atunci când se încheie o tranzacție pe piața futures, atât vânzătorul cât și cumpărătorul trebuie să depună o garanție numită marjă la o terță persoană juridică, acestă persoană juridică pe piața Sibex este Contrapartea Centrală și anume ATHEXClear.

Contractele futures care sunt pe acțiuni românești sunt simbolizate cu R urmat de simbolul emitentului acțiuni, de exemplu RBIO, RBRD, REL, etc; cele care sunt pe acțiuni internaționale sunt simbolizate prin DE sau US în funcție de piața pe care se tranzacționează suportul, urmat de simbolul emitentului acțiuni, de exemplu DEADD, DEBAY, USAPL, USFCB; contractele futures pe mărfuri, respectiv aur și petrol sunt reprezentate prin GOLD și OILSC; contractele futures pe indici sunt reprezentați prin Dow Jones Industrial Average prescurtat DEDJIA; contractele futures pe cursuri valutare sunt de exemplu USRON, EURON, EUUSR, EUGBR, GBUSR, etc.

Orarul de tranzacționare a contractelor pe piața derivatelor este de la 10:00 la 23:15 și este împărțit după cum urmează de la 10:00 la 18:30 se tranzacționează acțiuni românești, europene și americane, iar de la 10:00 la 23:15 se tranzacționează contracte futures pe mărfuri, contracte futures pe indici și contracte futures pe cursuri valutare.

Avantajele contractelor futures pe acțiuni sunt faptul că elimină riscul valutar prin construcția specială pe care o au contractele, detalierea acțiunilor europene fără a fi membru, poți afla evoluția celor mai importante acțiuni internaționale.

Avantajele contractelor futures pe mărfuri: aur și petrol respectiv GOLD sau OILSC sunt faptul că poți obține un profit indiferent de sensul pieței adică dacă vei miza pe creșterea prețurilor poți cumpăra contracte, iar dacă vei considera că prețurile vor scădea poți să vinzi, investiție mai scăzută decât pe piața la vedere, ATHEXClear asigură servicii post-tranzacționare, iar tranzacțiile se fac în paralel cu bursele din Europa și SUA.

Avantajele contractelor futures pe indici și anume DEDJIA sunt comisioane reduse de tranzacționare, la scadența indicelui poți câștiga 5% din valoarea contractului, iar valoarea investițiilor se păstreză pe o perioadă de până la un an.

Avantajele contractelor futures pe cursuri valutare sunt faptul că poți să tranzacționezi în lei printr-un broker român, tranzacțiile se fac pe o piață reglementată și poți profita de mișcările de pe piețele exerne.

Tranzacționarea unui contract futures presupune cumpărarea sau vânzarea unei cantități standard de marfă sau instrumente financiare conform specificațiilor standardizate ale acestuia.

Un contract futures conține următoarele clauze:

Activul suport, acesta poate fi o marfă precum cerealele, aurul, petrolul, cursuri de schimb, indici sintetici, ori un alt produs care face obiectul contractului, care este tranzacționat pe o piață la vedere sau pentru care există un preț de referință.

Cotația pe piața futures este exprimată în același mod cu cea a activului suport pe piața la vedere, de exemplu cursul EUR/RON este exprimată la fel pe piața bancară ca și pe piața futures administrată de Sibex în EUR/RON, iar acțiunile listate la Bursa de Valori București și Sibex sunt cotate în lei/acțiune, paritatea indicelui DJIA și EUR/RON se exprimă cu ajutorul punctelor.

Pasul este reprezentat prin fluctuația minimă pe piața futures, de exemplu contractele futures valutare dar și cele pe acțiuni sunt exprimate prin pasul de 0,0001 RON respectiv 1 ROL; aceasta înseamnă că prețurile care se pot negocia pe piață pot varia cu 0,0001 RON sau lei, contractul EUR/USD acesta poate varia cu cel puțin 0,0001 puncte.

Mărimea contractului este reprezentată de cantitatea de instrumente financiare sau activ suport al contractului, standardizat pentru fiecare contract în parte; de exemplu la tranzacționarea unui contract futures pe cursul USD/RON se tranzacționează echivalentul a 1000 dolari USA; pe piața futures a acțiunilor mărimea contractului este de 1000 de acțiuni minim, nu se pot tranzacționa fracțiuni de contract.

Prima zi de tranzacționare reprezintă ziua din care se poate începe tranzacționarea unui contract futures, care poate avea scadența la 3, 6 sau 12 luni; de exemplu un contract futures tranzacționat pe piața Sibex pe o perioadă de 6 luni scadent în luna martie 2016 a început să fie tranzacționat în prina ședință de dupa cea de-a treia vineri din luna septembrie 2015 și se va lichida în martie 2016.

Data scadenței contractelor futures admise la tranzacționare la SIBEX- piață reglementată la vedere administrată de Bursa Monetar- Financiară și de Mărfuri Sibiu și la BVB, in a cărei strucură organizatorică a fost inclusă piața la termen începând cu sfârșitul anului 2007, este cea de-a treia zi de vineri din luna de scadență care expiră, în conformitate cu specificațiile contractelor respective.

Contractele futures care au scadența peste 6 luni vor avea prima zi de tranzacționare în:

Pentru cele cu scadența în luna martie prima zi de tranzacționare este după cea de-a treia zi de vineri din luna septembrie a anului precedent.

Pentru cele cu scadența în luna iunie prima zi de tranzacționare este după cea de-a treia zi de vineri din luna decembrie a anului precedent.

Pentru cele cu scadența în luna septembrie prima zi de tranzacționare este după cea de-a treia zi de vineri din luna martie a aceluiași an.

Pentru cele cu scadența în luna decembrie prima zi de tranzacționare este după cea de-a treia zi de vineri din luna iunie a aceluiași an.

Prețul de executare la scadență reprezintă prețul la care se lichidează contractele futures în ziua scadenței; poziția deschisă reprezintă un contract futures vândut sau cumpărat, nelichidat printr-o operațiune inversă. Pentru un contract futures tranzacționat trebuie să i se deschidă două poziții și anume una de vânzare sau short și una de cumpărare sau long; orice contract futures tranzacționat este înregistrat la Casa de Compensare, iar pozițiile care sunt deschise sunt evidențiate în contul de marjă.

Pentru un activ care are o anumită scadență i se deschid un număr total de poziții long egal cu numărul total al pozițiilor short, iar numărul pozițiilor deschise se poate modifica dacă se fac tranzacții pe același activ cu aceiași scadență; atunci când contractul este lichidat pozițiile care au fost deschise se închid, dar o poziție de oricare tip ar fie ea long sau short poate fi deschisă sau lichidată în orice ședință de tranzacționare începând cu prima zi de tranzacționare și până la data de scadență, iar pozițiile care rămân deschise la scadență se lichidează prin decontarea finală în fonduri sau prin livrarea bunului care face obiectul contractului, diferențele dintre prețul la care a fost deschisă o poziție și prețul la care este închisă poziția generează profit sau pierdere pentru investitor.

Marja reprezintă garanția care se constituie între vânzător și cumpărător în instrumente financiare și numerar pentru a putea tranzacționa activul suport. Nivelul marjelor este stabilit de către contrapartea centrală, poate fi modificat periodic fiind influențat de volatilitatea prețului contractului futures, valoarea contractului futures, dar și de intervalul de timp în care prețul activului suport poate varia.

Marja inițială este suma pe care atât cumpărătorul, cât și vânzătorul de contracte futures trebuie să o depună la inițierea fiecărui contract.

Marja de menținere reprezintă suma minimă stabilită ca procent față de marja inițială sau ca sumă fixă, pe care titularul de cont o deține în contul său în marjă pentru a menține poziții deschise la contractele futures.

Marja are un nivel minim care trebuie menținut în contul de marjă pe toată durata de viață a contractului futures, pentru a putea garanta pozițiile deschise pe contract.

Marja se poate constitui din: fonduri bănești sau chiar și valută străină, titluri de stat cu scadență sun 12 luni, obligațiuni garantate de stat integral dar și acțiuni și obligațiuni care sunt tranzacționate pe o piață reglementată.

Marcarea la piață este procesul prin care se actualizează valoarea contului în marjă pe baza prețului de cotare în timpul dar și la sfârșitul ședinței de tranzacționare cu diferențelerezultate din reevaluare, acestea putând fi favorabile sau nefavorabile, marcarea la piață se face pentru fiecare contract în parte; toate pozițiile deschise se evaluează la încheierea zilei în funcție de prețurile de închidere sau prețurile determinate pentru fiecare contract în parte.

Prețul de cotare este valabil doar pentru ziua pentru care se determină, iar ziua următoare prețul de cotare este stabilit în funcție de prețul de inchidere consemnat la finalul ședinței de tranzacționare.

2.Contractele pe opțiuni

Într-un contract pe opțiune, cumpărătorul are dreptul, dar nu și obligația de a achiziționa sau de a vinde la scadență sau oricând până la scadență o anumită cantitate din activul-suport, la un preț prestabilit, denumit preț de exercitare, și în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacției sau în cadrul lichidării lunii în curs.

Contractele pe opțiuni sunt contracte standardizate care dau dreptul cumpărătorului de a cumpăra sau de a vinde activul suport la un preț prestabilit sau preț de exercitare, iar la încheierea contractului cumpărătorul plătește o primă vânzătorului, prin acest tip de contract cumpărătorul nu este obligat să cumpere sau să vândă.

Diferența față de contractul futures constă în faptul că cumpărătorul se poate răzgândi și astfel să nu mai uzeze dreptul de cumpărare sau de vânzare; iar într-un contract futures cumpărătorul este obligat să își respecte angajamentul luat.

Avantajele contractelor pe opțiuni sunt:

Prin cumpărarea de opțiuni cu o perioadă limitată poți să câștigi nelimitat.

Prin vânzarea de opțiuni poți să câștigi atunci când piața stagnează.

Contractele pe opțiuni pot fi executate prin lichidarea opțiuni, exercitarea opțiuni și exprimarea opțiuni.

Opțiunile se împart în opțiuni Call acestea dau dreptul de achiziție a activului suport pe baza contractului, iar opțiunile Put dau dreptul de a vinde activul suport pe baza contractului.

Contractele pe opțiuni Call este recomandat atunci când anticipezi că prețul activului suport o să crească.

Contractele pe opțiuni Put este utilizat atunci când anticipezi că prețul activului suport o să aibă o scădere importantă.

Contractele pe opțiuni au ca și caracteristici:

Mărimea opțiunii este de regulă una standard de 100 de titluri suport, nu se pot tranzacționa fracțiuni din mărimea opțiuni, mărimea este standardizată.

Durata de viață exprimă perioada în care se poate exercita opțiunea până la data de expirare care este dată finală.

Prețul de exercitare reprezintă prețul la care se vinde și se cumpără opțiunea suport, mărimea prețului este determinată atunci când se încheie contractul.

Prețul opțiuni reprezintă prima de bani care se plătește atunci când se încheie contractul

Valoarea intrinsecă care se calculeaza pentru opțiunile Call ca diferență dintre prețul unei acțiuni sau prețul contractului futures și prețul de exercitare, iar pentru opțiunile Put se calculează ca diferență dintre prețul de exercitare și prețul unei acțiuni sau prețul contractului futures, atunci când valoare intrinsecă este pozitivă opțiunea este în bani, atunci când este negativă ea este fără bani, iar când valoarea intrinsecă este egală cu 0 opțiunea este la bani, atunci când valoarea intrinsecă este egală cu zero sau negativă nivelul primei este dat de valoare timp.

Valoarea timp se calculează ca diferența dintre valoarea primei și valoarea intrisecă, această valoare reprezintă o valoare suplimentară care se poate dobândi pe piață în urma raportului cerere-ofertă de opțiuni, iar cu cât scadența este mai apropiată această valoare este mai mică și crește în timp.

Prima zi de tranzacționare a contractelor pe opțiuni este ziua în care s-a stabilit primul preț de cotare al contractului futures, iar ultima zi de tranzacționare, dar și data expirării opțiuni este ultima zi în care se tranzacționează contractul futures suport, sau data scadenței contractului futures.

Prețul de exercitare reprezintă prețul pe care cumpărătorul unei opțiuni Call are dreptul să cumpere activul suport, respectiv prețul la care cumpărătorul unei opțiuni Put are dreptul să vândă activul suport.

Prima reprezintă o sumă de bani pe care cel care cumpără o opțiune o plătește celui care vinde opțiunea, valoarea primelor sunt stabilite liber pe piață de către vânzător și cumpărător.

Prețurile de exercitare se afișează automat de către sistem, există cel puțin două prețuri de exercitare, unul peste și unul sub prețul futures.

La data expirării opțiunii, casa de compensare va clasifica opțiunile neexercitate în opțiuni la bani, in bani sau în afara banilor, în funcție de prețul de lichidare al contractelor futures. Opțiunile în bani vor fi exercitate automat, celelalte vor fi eliminate din conturile în marjă.

Prețul de exercitare al unei opțiuni are două cotații pe piață și anume:

Cotația de cumpărare reprezintă cel mai mare preț pe care o persoană este dispusă să il plătească pentru opțiune.

Cotația de vânzare reprezină cel mai mic preț la care o persoană este dispusă să vândă opțiunea.

O opțiune de tip european poate să fie exercitată numai la expirare, iar opțiunea de tip american poate fi exercitată oricând până la data expirării.

Un client pentru a putea cumpăra sau vinde opțiuni trebuie să constituie garanții, și anume:

Atunci când cumpără opțiuni trebuie să plătească investitorului prețul integral.

Atunci când vinde opțiuni call, iar clientul în momentul vânzării deține activul suport, trebuie depusă doar marja contractului dacă prețul de exercitare al opțiuni este cel puțin egal cu cursul titlului suport, iar dacă cursul titlului suport este mai mare decât prețul de exercitare gradul de îndatorare a investitorului față de broker depinde de prețul de exercitare.

Atunci când se vând apțiuni call dar neacoperite investitorul trebuie să constituie un depozit de garanție stabilit la valoarea de piață a activului suport.

Piața Spot- Piața reglementată la vedere și sistemul alternativ de tranzacționare

Operațiunile spot reprezintă vânzarea unei valute și cumpărarea altei valute în sumă echivalentă la cursul la vedere, operațiunile se încheie în două zile.

Avantajele listării la bursă:

Atragerea resurselor financiare dar fără creșterea gradului de îndatorare al companiei

Companiei îi este făcută publicitate gratuită și îi crește vizibilitatea

Compania este listată la un preț corect

Compania poate atrage investitori instituționali

Capitalul atras este utilizat liber

Investitori fondatori pot beneficia de strategia de exit

Crește reputația companiei

Formele de finanțare se diversifică

Taxele și tarifele sunt avantajoase

Sibex oferă consultanță prin personalul de care dispune pentru fiecare etapă din procesul de listare.

Piața reglementată la vedere și sistemul alternativ de tranzacționare

Bursa din Sibiu administrează:

piața reglementată la vedere.

piața reglementată a instrumentelor financiare derivate.

sistemul alternativ de tranzacționare.

Piața reglementată la vedere este structurată în cinci sectoare, iar în fiecare sector se tranzacționează diferite instrumente financiare, aceste sectoare sunt:

Sectorul Titlurilor de Capital care cuprinde:

Acțiuni

Drepturi

Acțiuni Internaționale

Drepturi internaționale

Sectorul Titlurilor de Credit care cuprinde:

Obligațiuni corporative

Obligațiuni municipale

Obligațiuni internaționale

Titluri de stat

Alte titluri de credit

Sectorul Organismelor de Plasament Colectiv (OPC), care cuprinde:

Acțiuni emise de Organismele de Plasament Colectiv

Unități de fond

Sectorul produselor structurate

Sectorul ETF-urilor

Sistemul alternativ de tranzacționare, acesta cuprinde:

Sectorul Titlurilor de Capital,unde se tranzacționează:

Acțiuni

Drepturi asociate acțiunilor

Acțiuni internaționale

Drepturi internaționale

Sectorul certificatelor EGES

Sectorul Titluri de Credit, unde se tranzacționează:

Obligațiuni corporative

Obligațiuni municipale

Obligațiuni internaționale

Alte titluri de credit

Sectorul Organismelor de Plasament Colectiv (OPC), se tranzacționează:

Acțiuni emise de Organismele de Plasament Colectiv

Unități de fond

Sectorul instrumente financiare admise la tranzacționare și pe o piață reglementată

(tranzacționate, dar nelistate în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare)

Sectorul produselor structurate

Sectorul ETF-urilor.

Acțiunile care se tranzacționează pe piața reglementată trebuie să provină de la emitenți care au avut în ultimul exercițiu financiar un capital propriu de 1.000.000 de euro cel puțin, pe când companiile care sunt listate pe sistemul alternativ de tranzacționare trebuie să aibă un capital propriu de 200.000 euro, iar în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare obligațiile de raportare ale emitenților sunt mai reduse decât obligațiile de raportare ale emitenților pe piața reglementată.

Pentru ca o companie să fie listată pe piața spot, aceasta trebuie să parcurgă niște etape premergătoare listării la bursă, aceste etape sunt:

Contactarea potențialilor emitenți presupune identificarea și contactarea posibililor emitenți, se prezintă avantajele listării la bursă și se obțin documentele societăți care urmează să fie analizate.

Analiza documentelor obținute de la companii, documentele sunt analizate și se va întocmi un raport către conducerea societăți unde se va prezenta propunerile și observațiile pentru societatea analizată.

Studierea rapoartelor obținute presupune analiza rapoartelor primite, iar apoi se va emite o propunere pentru societatea respectivă.

Preaprobarea listării presupune clasificarea aspectelor privind listarea respectiv nelistarea societăților analizate, iar cei responsabili întocmesc o decizie de preaprobare a listării, iar decizia este supusă aprobări de către consiliul de administrație.

Îndrumarea către contactarea unui broker presupune ca cei responsabili să trimită decizia de preaprobare către societățile analizate și se va menționa o listă cu brokerii care să facă formalitățile pentru listarea în conformitate cu legislația în vigoare.

Listarea se va face în conformitate cu procedurile, legile și regulamentele în vigoare.

O companie care este listată la bursă beneficiază de mai multe avantaje, dar compania trebuie să pregătească oferta publică primară de vânzare ca o prioritate a managementului.

Oferta publică de listare este cea mai utilizată metodă de listare și prezintă numeroase avantaje; prin emiterea ofertelor publice primare se emit și se vând acțiuni noi care se folosesc pentru majorarea capitalului social al emitentului, iar oferta publică primară trebuie să se finalizeze în 5-6 luni.

Pentru ca o societate să se poată lista la bursă trebuie să îndeplinească pași următori:

Dacă societatea este una cu răspundere limitată ea trebuie transformată în societate pe acțiuni.

Adunarea Generală Extraodinară a Acționari depune o hotărâre de listare la bursă prin intermediul ofertei publice primare.

Se încheie un contract de intermediere cu un consultant autorizat pentru a derula oferta publică iar acțiunile societăților să fie admise la bursă.

Oferta publică este aprobată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară aceasta presupune să se întocmească prospectul preliminar sau final de ofertă, analiza documentației de ofertă, prospectarea pieței pentru determinarea prețului de ofertă, derularea ofertei publice, înregistrarea acțiunilor la Autoritatea de Supraveghere Financiară și la Depozitarul Sibex.

Acțiunile sunt admise la cota Bursei din Sibiu prin complectarea documentației întocmite, întrunirea Consiliului de Administrație al Bursei din Sibiu și se va emite decizia finală de admitere la tranzacționare, iar emitentul stabilește deschiderea oficială a trenzacționării pe piața Sibex.

Oferta publică de vânzare secundară presupune ca acțiunile care vor fi vândute sunt deținute se acționari ai societăți, iar când oferta publică de vânzare secundară a acțiunilor este una inițială, iar emitentul dorește să se listeze la bursă dar fără a avea intenția de a emite acțiuni noi trebuie să se urmeze o parte din pașii din cadrul ofertei publice primare de vânzare a acțiunilor, oferta publică secundară trebuie să se finalizeze în 4-5 luni.

Pentru a putea fi listate acțiunile trebuie să îndeplinească următorii pași:

Între vânzător și societatea de servicii de investiții financiare se încheie un contract de intermediere.

Autoritatea de Supraveghere Financiară trebuie să deruleze ofertă publică prin întocmirea prospectului de ofertă și aprobarea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, analiza documentației, se efectuează publicitate, derularea ofertei publice, Autoritatea de Supraveghere Financiară aprobată încheierea ofertei publice.

Listarea directă- admitere la tranzacționare

Un emitent se poate lista direct dacă îndeplinește condițiile prevăzute de reglementările în vigoare, nu dorește un aport nou de capital; această metodă de listare este foarte rapidă și puțin costisitoare, dar societatea nu poate beneficia de atragerea fondurilor pentru finanțarea afaceri; listarea directă trebuie să se finlizeze in 3-4 luni.

Pentru ca o societate să poată fi listată direct trebuie să îndeplinească următori pași:

Adunarea Generală Extraorinară a Acționarilor decide ca societatea respectivă să fie cotată la Bursa din Sibiu.

Se alege societatea de servicii și investiții financiare care va avea scopul să intermedieze admiterea la cota bursei, iar societatea va încheia un contract de intermediere cu această societate.

Societatea de sevici și investiții financiare întocmește un prospect simplificat iar Autoritatea de Supraveghere Financiară trebuie să îl aprobe.

Autoritatea de Supraveghere Financiară analizează documentația de ofertă.

Publicitate obligatorie.

La Autoritatea de Supraveghere Financiară se înregistrează acțiunile.

Admiterea acțiunilor la cota Bursei din Sibiu se face prin complectarea documentelor solicitate de Sibex, procesarea documentelor, aprobarea listări,Consiliul de Administrație al Bursei din Sibiu se întrunește și decide asupra admiteri la tranzacționare a societăți și emitentul stabilește data când se vor tranzacționa acțiunile oficial la Sibex.

Condițiile de admitere la tranzacționare

Pe piața reglementată la vedere administrată de Sibex, acțiunile care se tranzacționează trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Acțiunile să fie înregistrate la Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Acțiunile să fie în formă dematerializată, iar evidența lor să se facă prin înscrierea în cont, acțiunile să fie transferabile și plătite integral.

Acțiunile care sunt distribuite public să aibă o dispersie de cel puțin 25% și să fie din aceiași clasă.

Acțiunile trebuie disrtibuite public la 100 de acționari cel puțin.

Pe piața reglementată la vedere administrată de Sibex, emitentul a cărui acțiuni o să fie admise la tranzacționare trebuie să îndeplinească condițiile următoare:

Valoarea capitalurilor proprii din exercitiul financiar precedent să fie de cel puțin echivalentul în lei a 1 milion de euro dar calculat la cursul Bănci Naționale a României din data în care se înregistrează la Sibex cererea de admitere la tranzacționare pentru piața reglementată la vedere.

În un an din cei trei ami de activitate precedenți să aibă un profit net.

În ultimi trei ani precedenți admiteri la tranzacționare societatea să fi funcționat si să fi întocmit dar și comunicat situațiile financiare în conformitate cu legislația în vigoare care privște piața de capital.

Societatea să fie una comercială pe acțiuni și să fi încheiat o ofertă publică de vânzare de acțiuni care să fi încheiat o ofertă publică de vânzare de acțiuni pentru a fi admisă la tranzacționare pe baza prospectului de ofertă publică aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară sau de alte autorități de supraveghere publică din cadrul țărilor membre Uniuni Europene.

Societatea trebuie să îndeplinească condițiile legii prevăzute de piața de capital și regulamentele Autorități de Supraveghere Financiară sau condițiile prevăzute de legislația din tările de origine.

Emitentul trebuie să depună documentele solicitate la Sibex printr-un intermediar denumit participant inițial.

Emitentul trebuie să plătească tarifele către Bursa din Sibiu și trebuie să nu aibă datorii fața de Sibex.

Emitentul trebuie să aleagă două persoane care o să țină legătura cu Sibex în mod continu.

Să accepte condițiile si termenele angajamentului de admitere la tranzacționare a acțiunilor.

Acțiunile care se tranzacționează în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare, ca să fie acceptate la tranzacționare trebuie să indeplinească condițiile următoare:

Acțiunile să fie înregistrate la Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Acțiunile să fie în formă dematerializată, iar evidența lor să se facă prin înscrierea în cont, acțiunile să fie transferabile și plătite integral dar și din aceiași clasă.

Pe sistemul alternativ de tranzacționare administrat de Sibex, emitentul a cărui acțiuni o să fie admise la tranzacționare trebuie să îndeplinească condițiile următoare:

Valoarea capitalurilor proprii din exercitiul financiar precedent sau capitalizarea anticipată să fie de cel puțin echivalentul în lei a 200.000 euro dar calculat la cursul Bănci Naționale a României din data în care se înregistrează la Sibex cererea de admitere la tranzacționare pentru piața sistemul alternativ de tranzacționare.

Societatea trebuie să îndeplinească condițiile legii prevăzute de piața de capital și regulamentele Autorități de Supraveghere Financiară sau condițiile prevăzute de legislația din tările de origine.

Emitentul trebuie să plătească tarifele către Bursa din Sibiu și trebuie să nu aibă datorii fața de Sibex.

Emitentul trebuie să aleagă două persoane care o să țină legătura cu Sibex în mod continu și constant.

Să accepte condițiile si termenele angajamentului de admitere la tranzacționare a acțiunilor.

Să nu fi despus cerea de insolvență a emitentului la instanță, cu excepția societăților care intră sun incidența prevederilor Legii nr. 151/2014 și care sunt în procedură de insolvență fie în perioada de observație, fie în reorganizare judiciară.

Documentele necesare pentru listarea la bursă

Listarea pe piața spot

Emitenți acțiunilor care vor fi tranzacționate pe piața spot trebuie să depună prin intermediul unui participant inițiator o cerere de admitere la tranzacționare, această cerere fiind însoțită de documentele următoare:

Prospectul de ofertă publică sau prospectul de admitere la tranzacționare, întocmit cel puțin în limba română

O decizie de la Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la aprobarea prospectului de ofertă publică sau prospectului de admitere la tranzacționare, o copie

Emitentul trebuie să depună o declarație din care să rezulte modalitatea prin care sa făcut publicare a prospectului de ofertă publică sau prospectului de admitere la tranzacționare, dar și dovada publicări

Participantul inițiator trebuie să notifice rezultatele ofertei publice

Actul constitutiv actualizat- copie

Certificat de înregistrare- copie

O copie după decizia luată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din care să rezulte hotărârea de admitere la tranzacționare a acțiunilor la Sibex

O copie dupa certificatul de înregistrare a acțiunilor la Autoritatea de Supraveghere Financiară

Angajamentul luat de emitent de admitere a acțiunilor pe piața reglementată la vedere

Copie după dovada plăți tarifelor percepute pentru procesarea documentelor

O declarație din care să rezulte ca participantul inițiator acționează în numele emitentului pentru a îndeplini procedurile necesare pentru admiterea la tranzacționare pe piața spot

O declarație a emitentului în legatură ci persoanele desemnate pentru a ține legătura cu Bursa din Sibiu, dar și datele de contact ale acestor persoane

O listă cu persoanele care au aces la informațiile importante despe societate

Orice documente pe care Bursa din Sibiu le consideră importante

Ultimele trei situații financiare anuale-copie, ulimele trei procese-verbale ale Adunări Generale a Acționarilor privind aprobarea situațiilor financiare- copie, ultimele trei rapoarte ale auditorilor financiari de certificare a situațiilor financiare- copie și ultima raportare financiară vizată de organele administrației financiare- copie, ultimul raport semestrial al administratorilor- copie.

Listarea acțiunilor în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare

Emitenți acțiunilor care vor fi tranzacționate în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare trebuie să depună prin intermediul unui participant inițiator o cerere de admitere la tranzacționare, această cerere fiind însoțită de documentele următoare:

Prospect de ofertă publică întocmit cel puțin în limba română

Act constitutiv actualizat- copie

Certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului- copie