Sibam Ed. Nouă 2014 [625492]

1 dr.ing. PATRICIA MOCANU dr.ing. LAURENȚIU MOCANU

STUDII DE IMPACT, BILANȚURI
ȘI AUDITURI DE MEDIU

2

3 dr.ing. PATRICIA MOCANU dr.ing. LAURENȚIU MOCANU

STUDII DE IMPACT, BILANȚURI
ȘI AUDITURI DE MEDIU

Note de curs

4

5

Cuprins

1. CADRUL INSTITUȚIONAL ȘI LEGISLATIV PRIVIND PR OTECȚIA MEDIULUI ÎN
ROMÂNIA 9
1.1 REPERE ISTORICE RELEVANTE ………………………….. ………………………….. …. 9
1.2 PRINCIPII DE ACȚIUNE ………………………….. ………………………….. …………. 10
1.3. CADRUL INSTITUȚIONAL PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI …………………. 12
1.4. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ……………………….. 16
1.5 PRINCIPALELE TIPURI DE STUDII DE MEDIU ………………………….. ………… 18
1.5.1 Documentații/studii de mediu 18
1.5.2 Elaborarea documentațiilor de m ediu 20
1.6. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. ……. 21

2. PROCEDURA DE EMITERE A ACORDULUI DE MEDIU 22
2.1. ACORDUL DE MEDIU ………………………….. ………………………….. …………… 22
2.1.1 Definiție 22
2.1.2 Necesitate 22
2.1.3 Valabilitate 23
2.1.4. Modificări sau extinderi ale proiectelor 23
2.2. ETAPE PROCEDURALE ………………………….. ………………………….. …………. 24
2.2.1 Obținerea dreptului de a realiza un proiect de investiții 24
2.2.2 Etape procedurale de e valuare a impactului asupra mediului 26
2.3. INFORMAREA ȘI PARTICIPAREA PUBLICULUI LA PROCEDURA EIA ……… 33
2.3.1 Implicarea publicul ui în procedura de evaluare a impactului 33
2.3.2 Etapele procedurale în care este informat publicul 33
2.3.3 Obiectivele dezbat erii publice 34
2.3.4 Activități specifice pregătirii și derulării ședinței de dezbatere
publică 35
2.4. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT
TRANSFRONTIERĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 36
2.5. RAPORTUL PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI …………………………. 37
2.5.1 Conținutul raportului privind impactul asupra mediului (RIM) 37
2.5.2 Surse de informare pentru realizarea RIM 38
2.5.3 Analiza alternativelor de proiectare 39

6 2.5.4 Evaluar ea impactului asupra mediului pentru un proiect public sau
privat 40
2.6. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. ……. 50

3. PROCEDURA DE EMITERE A AVIZULUI DE MEDIU 52
3.1. A VIZUL DE MEDIU ………………………….. ………………………….. ………………. 52
3.1.1 Definiții 52
3.1.2 Necesitate 52
3.1.3 V alabilitate 54
3.2. ETAPE PROCEDURALE ………………………….. ………………………….. …………. 54
3.3. INFORMAREA ȘI PARTICIPAREA PUBLICULUI LA PROCEDURA SEA …….. 56
3.4. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. ……. 57

4. PROCEDURA DE EVALUARE ADECVATĂ 58
4.1. GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ……………………. 58
4.2. ETAPELE PROCEDURII DE EVALUARE ADECVATĂ ………………………….. … 60
4.4. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. ……. 63

5. PROCEDURA DE EMITERE A AUTORIZAȚIEI DE MEDIU 64
5.1. AUTORIZAȚIA DE MEDIU ………………………….. ………………………….. …….. 64
5.1.1 Definiție 64
5.1.2 Necesitate 64
5.1.3 Valabilitate 64
5.2 ETAPE PROCEDURALE ………………………….. ………………………….. ………….. 65
5.3 BILANȚUL DE MEDIU ………………………….. ………………………….. ……………. 67
5.4 DEZBATEREA PU BLICĂ SPECIFICĂ PROCEDURII DE EMITERE A
AUTORIZAȚIEI DE MEDIU ………………………….. ………………………….. …….. 71
5.5 EVALUAREA RISCULUI ………………………….. ………………………….. ………….. 72
5.6 AUTORIZAȚIA INTEGRATĂ DE MEDIU ………………………….. …………………. 73
5.6.1 Definiții 73
5.6.2 Condiții de autorizare integrată 73
5.6.3 Valabilitatea autorizației integrate 75
5.7 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. …….. 75

6. PROCEDURA DE AUDIT DE MEDIU 77
6.1 DEFINIȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 77
6.2 TIPURI DE AUDIT ………………………….. ………………………….. …………………. 77
6.3 PARTICULARITĂȚI ALE AUDITURILOR DE MEDIU ………………………….. ….. 78
6.4 INSTRUMENTE ȘI ACTIVITĂȚI DE AUDIT ………………………….. ……………… 79
6.5 FAZE DE REALIZARE A AUDITURILOR DE MEDIU ………………………….. ….. 79
6.6 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. …….. 80

7 7. AUDITUL SISTEMELOR DE MANAGEMENT INTEGRAT 82
7.1 SISTEME DE MANAGEMENT ………………………….. ………………………….. …. 82
7.2 AVANTAJELE SISTEMELOR DE MANAGEMENT ………………………….. …….. 82
7.3 AUDITUL SISTEMELOR DE MANAGEMENT ………………………….. ………….. 83
7.4 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. …….. 85

8. ELEMENTE DE DREPT AL MEDIULUI ȘI DE RĂSPUNDERE PRIVIND
PREVENIREA ȘI REPARAREA PREJUDICIULUI ASUP RA MEDIULUI 86
8.1 ELEMENTE DE DREPT AL MEDIULUI ………………………….. ……………………. 86
8.2 RĂSPUNDERE A JURIDICĂ DE MEDIU ………………………….. ………………….. 87
8.3 PREVENIREA Ș I REPARAREA PREJUDICIULUI ASUPRA MEDIULUI ………… 88
8.4 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ ………………………….. ………………………….. …….. 89

8
Lista abrevierilor

ACPM Autoritatea Competentă pentru Protecția Mediului
AFM Admi nistrația Fondului pentru Mediu
ANAR Administrația Națională "Apele Române"
ANM Administrația Națională de Meteorologie
ANPM Agenția Națională pentru Protecția Mediului
APM Agenție pentru Protecția Mediului
ARBDD Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării"
BAT Best available technics
BM Bilanț de Mediu
CAT Comisie de Analiză Tehnică
EA Evaluare Adecvată
EIA Environmental Impact Assessment
GNM Garda Națională de Mediu
HG Hotărâre de Guvern
IPPC Integration Pollution Prevention Control
L Lege
MMP Mini sterul Mediului și Pădurilor
OG Ordonanță de Guvern
OM Ordin de Ministru
ONG Organizație non -guvernamentală
OUG Ordonanț ă de Urgență a Guvernului
PT Proiect tehnic
PUD Plan de urbanism de detaliu
PUG Plan de urbanism general
PUZ Plan de urbanism zonal
RA Raport de Amplasament
RIM Raport privind Impactul asupra Mediului
RM Raport de Mediu
RS Raport de Securitate
SCI Situri de importanță comunitară
SPA Arii de protecție specială avifaunistică
SEA Strategic Impact Assessment
SMC Sistem de Management al Calităț ii
SMI Sistem de Management Integrat
SMM Sistem de Management al Mediului
SMSSM Sistem de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale
UNEP Unite d Nations Environment Programme

9
1. CADRUL INST ITUȚIONAL ȘI LEGISLATIV PRIVIND
PROTECȚIA MEDIULUI ÎN R OMÂNIA

1.1 REPERE ISTORICE RELEVANTE
• 1972 – la Stockholm are loc Conferința Națiunilor Unite , în care cele
113 națiuni prezente își manifestau îngrijorarea cu privire la modul în
care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele
poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul
disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor ;
totodată se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea
mediului pentru generațiile actuale și viitoare.
• 1986 – ONU înființează Comisia Mondială de Mediu și Dezvoltare ,
având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului și oferirea de
soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane.
Comisia a fost prezidată de Gro Har lem Brundtland, primul ministru al
Norvegiei la acea dată și, prin urmare, a rămas cunoscută drept Comisia
Brundtland . În raportul comisiei se conturează conceptul de dezvoltare
durabilă , drept dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, f ără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a -și
satisface propriile nevoi.
• 1992 – la Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă
de la Rio de Janeiro , problemele complexe ale dezvoltării durabile au
căpătat o dimensiune politică globală.
Națiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare
durabilă numit Agenda 21 .
• 2002 – Summitul de la Johannesburg , Africa de Sud, a oferit cadrul
unei analize a progresului făcut spre dezvoltarea durabilă, țările
participante rea firmându -și angajamentele asumate. Principalele
probleme discutate au fost:
– înjumătățirea numărului celor care nu au acces la rezerve de apă
potabilă la 500 milioane până în anul 2015;
– înjumătățirea numărului celor ce nu au condiții de salubritate
corespunzătoare, la 1,2 miliarde;
– creșterea folosirii surselor durabile de energie și refacerea
efectivelor de pește secătuite.

10 • 2001 – la nivelul Uniunii Europene, în cadrul Consiliul European de la
Goteborg , a fost adoptată prima Strategie E uropeană de Dezvoltare
Durabilă .
• 1999 – în România se adoptă prima Strategie Națio nală pentru
Dezvoltare Durabilă (SNDD) , care după aderarea la UE a fost revizuită și
completată în mai multe etape. Prin HG 1460/2008 s -a adoptat o nouă
SNDD, care vizează perioada 2 013 – 2030.
Conform legislației românești în vigoare (OUG 195 /2005 privind
protecția mediului) , „mediul ” reprezintă ansamblul de condiții și
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturi le atmosferice, toate materiile
organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în
interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele
valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot
influența b unăstarea și sănătatea omului.
„Mediul” cuprinde toate sistemele fizice și biologice în care omul și
celelalte organismele vii trăiesc.
Conform UNEP (United Nations Environment Programme), termenul
„mediu” include:
– sănătatea și siguranța oamenilor
– flora, fauna, ecosistemele și biodiversitatea
– solul, apa, aerul, clima și peisajul
– utilizarea terenurilor, a resurselor naturale și a materiilor prime
– ariile protejate și situri de importanță deosebită
– patrimoniul cultural și arhitectural
– traiul, stilul de viață și bunăstarea comunității .

1.2 PRINCIPII DE ACȚIUNE
Conform legislației în vigoare (OUG 195/2005 privind protecția mediului ,
cu completările și modificările ulterioare ), principiile de acțiune specifice
domeniului protecției mediului din România sunt urmă toarele:
 principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici
sectoriale;
 principiul precauției: prevede luarea de măsuri de precauție atunci
când o activitate amenință să afecteze mediul sau sănătatea umană,
prevenind astfel producerea unor pol uări ulterioare;

11  principiul acțiunii preventive: se bazează pe regula generală
conform căreia e mai bine să previi decât să combați;
 principiul reținerii poluanților la sursă: are în vedere utilizarea unor
mijloace de limitare a emisiilor poluante înainte ca acestea să fie
eliberate în mediu;
 principiul „poluatorul plătește”: are în vedere suportarea, de către
poluator, a c ostului pentru repararea unui prejudiciu și înlăturarea
urmărilor produs de acesta;
 principiul conservării biodiversității și a ecosiste melor specifice
cadrului biogeografic natural: prevede luarea de măsuri de protecție
a florei și faunei sălbatice, în sensul menținerii echilibrului ecologic
și conservării biodiversității;
 principiul utilizării durabile a resurselor naturale: urmărește
satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea
generațiilor viitoare de a -și satisface propriile nevoi;
 principiul informării și participării publicului la luarea deciziilor,
precum și accesul la justiție în probleme de mediu;
 principiul d ezvoltării colaborării internaționale pentru protecția
mediului.
Principalele modalități de implementare a principiilor și a elementelor
strategice sunt:
 prevenirea și controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai
bune tehnici disponibile pentru activitățile cu impact semnificativ
asupra mediului;
 corelarea planificării de amenajare a teritoriului și urbanism, a
programelor de dezvoltare cu cerințele politicii de mediu;
 evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor cu
impact semnificativ asupra mediului , înainte de implementarea
acestora;
 introducerea și utilizarea pârghiilor și instrumentelor economice
stimulative sau coercitive;
 promovarea de acte normative armonizate cu reglementările
europene și internaționale în domeniu;
 recunoașterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin
acordarea etichetei ecologice;
 reabilitarea zonelor afectate de poluare;

12  încurajarea implementării sistemelor de management și audit de
mediu;
 promovarea cercetării fundamentale și aplicative în domeniul
protecției mediului;
 dezvoltarea rețelei naționale de arii protejate pentru menținerea
stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de
floră și faună sălbatică ca parte integrantă a rețelei ecologice
europene – Natura 200 0;
 educarea și conștientizarea publicului, precum și participarea
acestuia în procesul de elaborare și aplicare a deciziilor privind
mediul.

1.3. CADRUL INSTITUȚIONAL PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI
Conform HG 48/2013, cadrul instituțional privind protecția me diului în
România este structurat astfel:
 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC)
 Unități în subord inea MMSC (finanțate integral de la bugetul de
stat):
– Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), având în
subordine 42 de agenții județ ene (APM) , câte una în fiecare județ
și una în Municipiul București;
– Garda Națională de Mediu (GNM) , având în subordine 42 de
comisariate județene ;
– Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" Tulcea (ARBDD
Tulcea) ;
– Agenția Națională pentru Pe scuit și Acvacultură ;
– inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare ;
 Unități în coordonarea MM SC (finanțate din venituri proprii) :
– Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) ;
– Administrația Națională "Apele Române" (ANAR );
 Unități sub autoritatea MM SC (finanțate din venituri proprii) :
– Administrația Națională de Meteorologie (ANM) ;
– Regia N ațională a Pădurilor "Romsilva" .
În domeniul protecției mediului sunt implicate și a lte autorități centrale
și locale , ca de exemplu :
– autoritățile administrației publi ce centrale și locale ;

13 – autoritățile publice cu responsabilități în domeniile dezvoltării și
prognozei ;
– autoritatea publică centrală pentru sănătate ;
– autoritatea publică centrală pentru educație și cercetare ;
– autoritatea publică centrală în domeniile econom iei și comerțului ;
– autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii și dezvoltării
rurale ;
– autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor ;
– autoritatea publică centrală în domeniul dezvoltării regionale și
turismului ;
– autoritatea națională în domeniul sanitar -veterinar și al siguranței
alimentelor ș.a.
Funcțiile MMSC sunt următoarele :
 de strategie și planificare;
 de reglementare și avizare;
 de reprezentare;
 de autoritate de stat;
 de gestionare a fondurilor structurale alocate sectorului de med iu.
Principalele a tribuții ale ANPM sunt :
 planificarea strategică de mediu,
 monitorizarea factorilor de mediu,
 autorizarea activită ților cu impact asupra mediului,
 implementarea legislației și politicilor de mediu la nivel național și
local,
 raportările că tre Agenția European ă de Mediu,
iar printre r esponsabilități le ANPM se numără :
 asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea actelor
normative, a strategiilor și politicilor sectoriale de mediu;
 coordonarea activităților de implementare a legislației d e mediu,
precum și a strategiilor și politicilor de mediu ;
 autorizarea activităților cu impact potențial asupra mediului și
asigurarea conformării cu prevederile legale pentru proiecte de
mare anvergură ;
 asigurarea funcționarii laboratoarelor naționale de referință pentru
aer, deșeuri, zgomot și vibrații, radioactivitate;
 coordonarea realizării planurilor de acțiune sectoriale și a planului
național de ac țiune pentru protecția mediului etc.

14 APM îndeplinește atribuțiile ANPM la nivel județean privind
impleme ntarea politicilor, strategiilor și legislației în domeniul protecției
mediului, monitorizarea calității factorilor de mediu și emiterea de acte
de reglementare specifice (acorduri de mediu, autorizații de mediu ș.a.),
în conformitate cu competențele prev ăzute în legislația în vigoare.
AFM este principala instituție care asigură suportul financiar pentru
realizarea proiectelor și programelor pentru protecția mediului,
constituită în baza principiilor europene „poluatorul plătește” și
„responsabilitatea pro ducătorului”.
AFM este finanțată integral din venituri proprii și răspunde de
gestionarea Fondului pentru mediu.
Fondul pentru mediu este fond public, deductibil din punct de vedere
fiscal.
Principalele venituri ale AFM sunt:
– 3% din veniturile realizat e din vânzarea deșeurilor metalice,
obținute de către cel care gener ează aceste deșeuri;
– taxele pentru emisiile de poluanți în atmosferă, datorate de
operatorii economici deținători de surse staționare;
– taxele pentru noi terenuri utilizate pentru depozitar ea deșeurilor
valorificabile;
– 2 lei/kg, pentru introduc erea pe piața națională de ambalaje și
bunuri ambalate, respectiv pentru diferența dintre cantitățile
corespunzătoare obiectivelor de valorificare și cantitățile efectiv
valorificate sau incinerate în instala ții de inci nerare cu recuperare
de energie;
– 2% din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu introduse
pe piața națională;
– 2% din veniturile realizate din vânzarea masei lemnoase (cu
excepția lemnelor de foc, arborilor și arbuștilor ornamental i,
pomilor de Crăciun și puieților );
– 2 lei/kg anvelopă, datorată de operatorii economici care introduc
pe piața națională anvelope noi/uzate, respectiv pentru diferența
dintre cantitățile corespunzătoare obligațiilor anuale de
gestionare și cantitățile efe ctiv gestionate;
– 3% din suma care se încasează anual pentru gestionarea
fondurilor de vânătoare;

15 – 100 lei/tonă, datorată de unitățile administrativ -teritoriale, în
cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a
cantităților de deșeuri municip ale, colectate și trimise spre
depozitare;
– ecotaxa, în valoare de 0,1 lei/bucată, aplicată pungilor și sacoșelor
pentru cumpărături, fabricate din materiale obținute din resurse
neregenerabile ;
– taxa pe poluare pentru autovehicule (plătibilă la înmatricular e);
– 2 lei/l ulei, pentru introduc erea pe pia ța na țional ă de astfel de
produse, respectiv pentru diferen ța dintre cantit ățile
corespunzătoare obligațiilor anuale de gestionare și cantit ățile de
uleiuri uzate gestionate;
– cuantumul taxelor pentru emiterea avi zelor, acordurilor ,
autorizațiilor de mediu;
– dobânzi și penalități de orice fel datorate de către debitorii
Fondului pentru mediu ș.a.
GNM este un corp specializat de inspec ție și control, care are în
subordine comisariate județene. C omisarii pot lua m ăsuri de
sanc ționare, de suspendare/sistare a activit ății ca urmare a polu ării și
deterior ării mediului sau pentru nerespectarea condi țiilor impuse prin
actele de reglementare și a masurilor stabilite în rapoartele de inspec ție
și control.
Principalele atribuț ii specific e ale GNM sunt:
 controlează modul în care sunt respectate prevederile actelor de
reglementare privind protecția mediului și verifică măsurile stabilite
prin programele de conformare sau planurile de acțiuni pentru
activitățile economico -sociale ;
 participă la stabilirea cauzelor poluării asupra factorilor de mediu și
aplică sancțiunile prevăzute de lege, inclusiv încetarea și/sau
suspendarea unor activități pe perioade determinate de timp în
cazul în care este pusă în pericol sănătatea populație i sau în cazul în
care se constată depășirea concentrațiilor poluanților peste limitele
admise de legislația în vigoare;
 controlează realizarea importului, exportului și tranzitului de
deșeuri, de substanțe și preparate periculoase în conformitate cu
prev ederile legislației specifice;

16  controlează modul în care utilizatorii de apă își îndeplinesc
obligațiile legale privind modificarea tehnologiilor de fabricare în
vederea reducerii consumului de apă și a volumului de ape uzate,
micșorării nocivității acest ora și recuperării substanțelor utile pe
care le conțin etc.

1.4. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI
În conformitate cu Constituția României (adoptată la 21.XI.1991 și
republicată în 2003 ), sistemul legislativ din România în domeniul
protecției mediului este structurat astfel:
 acte adoptate de Parlamentul României (legi)
 acte adoptate de Guvernul României (hotărâri, ordonanțe ,
ordonanțe de urgență )
 acte adoptate de ministere și/sau alte autorități (ordine,
normative ș.a.) .
Actele normative aplica bile în domeniul protecției mediului sunt
următoarele:
 legi ordinare (L)
 ordonanțe de guvern (OG)
 ordonanțe de urgență ale guvernului (OUG)
 hotărâri de guvern (HG)
 ordine de ministru (OM)
 regulamente, norme, normative
 standarde .
Principalele acte normativ e din domeniul protecției mediului pot fi
clasificate și în funcție de obiectul acestora, și anume:
• legislație orizontală , de ex emplu:
– privind protecția mediului
– privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private
asupra mediului
– privind ac cesul publicului la informația de mediu
– privind procedura de emitere a autorizației de mediu
– privind răspunderea de mediu referitoare la prevenirea și repararea
prejudiciului adus mediului
– privind procedura de raportare a datelor referitoare la activit atea
de protecție a mediului de către agenții economici poluatori ș.a.

17 • legislație sectorială , de ex emplu:
– calitatea aerului și schimbările climatice
– managementul deșeurilor
– calitatea apei
– protecția naturii
– controlul poluării industriale și manage mentul riscului
– substanțe chimice și organisme modificate genetic
– zgomot
– situații de urgen ță
– securitate nucleară și radioprotecție ș.a.

* * *

Un act normativ are următoarele părți constitutive: titlul , preambulul (după caz) , formula
introductiv ă, partea dispozitiv ă și formula de atestare a autenticit ății actului.
a) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generic ă a actului, în func ție de categoria sa juridic ă
și de autoritatea emitent ă, precum și obiectul reglement ării exprimat sintetic. În cazul actelor
normative prin care se modific ă ori se completeaz ă un alt act normativ, titlul actului va exprima
opera țiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
b) La ordonan țele de urgent ă preambulul este obligatoriu, se plas ează înainte de formula
introductivă și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situa ției extraordinare ce
impune recurgerea la aceast ă cale de reglementare
c) Formula introductiv ă, în general, const ă într-o propozi ție care cuprinde denum irea autorit ății
emitente și exprimarea hot ărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului
normativ respectiv.
În cazul legilor formula introductiv ă este urm ătoarea : "Parlamentul Rom âniei adopt ă prezenta
lege." Pentru actele Guvern ului formula introductiv ă este: " În temeiul art. 108 din Constitu ția
Rom âniei, republicat ă, Guvernul Rom âniei adopt ă prezenta hot ărâre" sau, dup ă caz, „ordonan ță”.
La ordonan țele de urgen ță, formula introductiv ă este: " În temeiul art. 115 alin. (4) din Con stituția
Rom âniei, republicat ă, Guvernul Rom âniei adopt ă prezenta ordonan ță de urgen ță."
d) Partea dispozitiv ă a actului normativ reprezint ă conținutul propriu -zis al reglementarii, alc ătuit
din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera rapor turilor sociale ce fac obiectul acestuia.
În situa ția actelor normative care transpun direct norme comunitare în dreptul intern, dup ă partea
dispozitiv ă a acestora se face o men țiune care s ă cuprind ă elementele de identificare a actului
comunitar care a fo st preluat, dup ă modelul urm ător: „Prezenta/prezentul… (se men ționeaz ă tipul
actului normativ) transpune Directiva nr. …/… privind …, publicat ă in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. …/… .”
e) Formula de atestare a autenticității are un co nținut de genul : „Aceast ă lege a fost adoptat ă de
Parlamentul Rom âniei, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) sau (2), dup ă
caz, din Constitu ția Rom âniei, republicat ă.”
Actul normativ adoptat se semneaz ă de reprezentantul legal al em itentului, se dateaz ă și se
numeroteaz ă. Numerotarea actelor normative se face în ordinea datării lor, separat pe fiecare an
calendaristic .
Un act normativ emis de parlament, guvern sau ministere și alte autorități naționale trebuie
publicat în Monitorul O ficial al României.

18 Legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul ei.
Celelalte acte normative intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial sau mai târziu,
conform datei precizate în text ul acestora.

1.5 PRINCIPALELE TIPURI DE STUDII DE MEDIU
1.5.1 Documentații/studii de mediu
Principalele tipuri de studii de mediu se finalizează prin realizarea
următoarelor documentații tehnice :
 Raport de mediu (RM)
– lucrare elaborată de persoane fizi ce sau juridice, care au acest drept,
potrivit legii, în scopul obținerii avizului de mediu, destinate să
identifice, să descrie și să evalueze efectele posibile semnificative asupra
mediului ale planurilor sau programelor, ale aplicării acestora și
altern ativele sale raționale, luând în considerare obiectivele și aria
geografică aferentă, conform legislației în vigoare ;
– necesar în procedura de obținere a AVIZULUI DE MEDIU pentru planuri
și programe .

 Raport privind impactul asupra mediului (RIM)
– lucra re elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept,
potrivit legii, în scopul obținerii acordului de mediu, în cadrul unui
proces menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de
fiecare caz și în conformitate cu legislația în vigoare, efectele directe și
indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale unui proiect
asupra sănătății oamenilor și a mediului ;
– necesar în procedura de obținere a ACORDULUI DE MEDIU .

 Raport la bilanț de mediu (RBM)
– lucrare elaborat ă de persoane fizice sau juridice care au acest drept,
potrivit legii, în scopul obținerii autorizației de mediu, care conține
elementele analizei tehnice prin care se obțin informații asupra cauzelor
și consecințelor efectelor negative cumulate, anterioar e, prezente și
anticipate ale activității, în vederea cuantificării impactului de mediu
efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact
semnificativ, bilanțul se completează cu un studiu de evaluare a riscului ;
– necesar în procedura de o bținere a AUTORIZAȚIEI DE MEDIU; se
elaborează sau se actualizează ulterior, cu ocazia reautorizării activității.

19  Raport privind situația de referință (RSR)
– documentație elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest
drept, potrivit legii, în scopul obținerii autorizației integrate de mediu și
care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării solului și a
apelor subterane cu substanțe periculoase relevante, înainte de punerea
în funcțiune a instalației ce urmează să fie autorizată; oferă un punct de
referință și comparație la încetarea activității ;
– necesar în procedura de obținere a AUTORIZAȚIEI INTEGRATE DE
MEDIU.

 Raport de securitate (RS)
– documentație elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest
drept, potrivit le gii, necesară pentru obiective în care sunt prezente
substanțe periculoase , conform prevederilor legislației privind controlul
activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt
implicate substanțe periculoase ;
– necesar în procedura de obținere a ACORDULUI DE MEDIU; se
reactualizează ulterior, în funcție de modificările ce survin pe parcursul
perioadei operaționale.

 Raport privind evaluarea adecvată (REA)
– lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept,
potrivi t legii, în scopul obținerii AVIZULUI Natura 2000, destinată să
identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de obiectivele de
conservare și în conformitate cu legislația în vigoare, efectele directe și
indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale oricărui plan
ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru
managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar
care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în
combinație cu alte planuri sau proiecte ;
– necesar în procedura de obținere a ACORDULUI DE MEDIU și/sau a
AVIZULUI DE MEDIU .

 Raport la a uditul de mediu (RAM)
– documentație ce are drept scop : identificarea unor măsuri necesar a fi
luate pentru conformarea cu cerinț ele de mediu; îmbunătățirea
managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;

20 evaluarea respectării politicii, obiectivelor și țintelor de mediu specifice
sistemului de management de mediu, dacă există un astfel de sistem
etc.

1.5.2 Elaborarea documentațiilor de mediu
Cu excepția auditurilor de mediu, toate celelalte studii de mediu și
documentațiile tehnice aferente pot fi realizate numai de către
persoane fizice sau juridice atestate conform cerințelor legale, respectiv
înscrise în Registrul Național al elaboratorilor de studii pentru protecția
mediului . Persoanele fizice și juridice care solicită înscrierea în acest
registru trebuie să îndeplinească o serie de criterii impuse prin acte
normative emise de ministrul mediului și pădurilor, și să -și obțină
certificatul de înregistrare conform procedurilor legale în vigoare.
Elaboratorii înscriși în Registrul Național sunt responsabili de calitatea și
obiectivitatea informațiilor furnizate în studiile pentru protecția
mediului realizate.
În general , documentele ce se depun la Comisia de înregistrare pentru
înscrierea în Registrul Național constau în:
– formularul de solicitare;
– diploma de licență sau echivalentă în domeniile protecția
mediului, geologie, geografie, biologie, chimie, inginerie chimică,
pedologie, geodezie, hidrotehnică, petrol și gaze, ingineria
mediului, inginerie civilă, silvicultură, ingineria materialelor,
mine, fizică, ingineria instalațiilor, inginerie energetică, inginerie
mecanică, inginerie electrică, ecologie, științe agricole sau alte
specialități care au legătură cu acestea;
– CV care cuprinde informații privind pregătirea profesională,
precum și detalii privind experiența relevantă pentru tipurile de
studii solicitate (inclusiv documente care să dovedească
realizarea unui numă r minim de studii de tipul celor pentru care
se solicit ă atestarea);
– dovada achitării tarifului de atestare.
Persoanele fizice sau juridice care nu au mai elaborat studii de mediu
dar îndeplinesc condițiile necesare (pregătire profesională adecvată,
dovada achitării tarifului etc.) pot obține un certificat de înregistrare
temporar, pe o perioada de un an.
Certificatul de înregistrare poate fi retras dacă deținătorul acestuia:

21 – a obținut certificatul de înregistrare pe baza unor informații
neconforme cu reali tatea și/sau pe baza unor documente care
conțin asemenea informații;
– a realizat cel puțin 10 studii pentru protecția mediului care au
fost respinse de către autoritățile competente pentru protecția
mediului.

1.6. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. OUG 195/2005 privind protecția mediului , aprobată de L 265/2006, cu
completările și modificările ulterioare
2. HG 28/2008 privind aprobarea conținutului -cadru al documentației
tehnico -economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii
și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de
investiții și lucrări de intervenții
3. HG 48/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului
și Schimbărilor Climatice
4. HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea ANPM
5. HG 1005/2012 privind reorgan izarea și funcționarea GNM
6. OM 1026/2009 privind aprobarea condițiilor de elaborare a raportului
de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanțului de
mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate și studiului
de evaluare adecvat ă
7. L24/2000 privind normele de tehnic ă legislativ ă pentru elaborarea
actelor normative, republicat ă în 2010

22
2. PROCEDURA DE EMITERE A ACORDULUI DE MEDIU

2.1. ACORDUL DE MEDIU
2.1.1 Definiție
Acordul de mediu este actul administrativ emis de ACPM, după
parcurgerea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru
un proiect, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile
pentru protecția mediului care trebuie respectate în cazul realizării
proiectului respectiv.

2.1.2 Necesitate
Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru
proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea
activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra
mediului.
Pentru obținerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care
pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea
sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorității competente pentru
protecția mediului, evaluării impactului asupra mediului.
Procedura -cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv
pentru proiecte cu impact transfrontieră și lista proiectelor publice sau
private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a guvernului.
Acordul de mediu se emite după parcurgerea integrală sau parțială a
etape lor procedurale privind evaluarea impactului asupra mediului, în
conformitate cu decizia ACPM.
Evaluarea impactului asupra mediului are rolul de a identifica, descrie și
evalua, în mod corespunzător și pentru fiecare caz, efectele directe și
indirecte a le unui proiect asupra ființelor umane, faunei și florei, solului,
apelor, aerului, peisajului, precum și asupra bunurilor materiale și a
patrimoniului cultural.
Obiectivele pe termen scurt ale evaluării impactului sunt:
 îmbunătățirea proiectului investiți ei din punctul de vedere al
protecției mediului;
 asigurarea folosirii resurselor în mod corespunzător și eficient;
 identificarea măsurilor adecvate pentru atenuarea efectelor
negative potențiale asupra mediului .

23 Obiectivele pe termen lung ale evaluării imp actului sunt:
 protejarea sănătății și securității oamenilor ;
 evitarea producerii unor schimbări ireversibile și a unor deteriorări
semnificative a le mediului;
 protejarea resurselor și a ariilor naturale ș.a.
Etapele necesare parcurgerii procedurii de evalu are a impactului asupra
mediului integrează, după caz, și cerințele specifice evaluării adecvate a
efectelor potențiale ale proiectelor asupra ariilor naturale protejate de
interes comunitar.

2.1.3 Valabilitate
Valabilitatea acordului de mediu se păstreaz ă pe toată durata punerii în
aplicare a proiectului. În cazul în care intervin elemente noi,
necunoscute la data emiterii acordului sau se modifică condițiile care au
stat la baza emiterii lui, ACPM decide, după caz, pe baza notificării
titularului, mențin erea actului de reglementare sau necesitatea revizuirii
acestuia, informând titularul cu privire la această decizie. În situația în
care se decide revizuirea acordului de mediu existent, ACPM poate
solicita refacerea RIM.
Acordul de mediu se suspendă de că tre autoritatea emitentă, pentru
nerespectarea prevederilor acestuia, după o notificare prealabilă prin
care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru
îndeplinirea obligațiilor; suspendarea se menține până la eliminarea
cauzelor dar nu mai mu lt de 6 luni, iar pe perioada suspendării,
desfășurarea proiectului este interzisă. În cazul în care nu s -au îndeplinit
condițiile stabilite prin actul de suspendare, ACPM dispune, după
expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu.

2.1.4. Modificări sau extinderi ale proiectelor
Titularul unui proiect are obligația de a notifica în scris ACPM despre
orice modificare sau extindere a proiectului survenită după emiterea
deciziei etapei de încadrare, a acordului de mediu, a avizului Natura
2000 și anterior emiterii aprobării de dezvoltare.
Titularul unui proiect are obligația de a notifica în scris autoritatea
competentă emitentă a aprobării de dezvoltare despre orice modificare
sau extindere a proiectului survenită după emiterea aprobării de
dezvoltare.

24 Pentru fiecare din cele două situații de mai sus, autoritatea implicată
decide fie menținerea actului emis deja, fie reluarea în parte sau integral
a procedurii de emitere a actului respectiv.

2.2. ETAPE PROCEDURALE
2.2.1 Obținerea dreptului de a realiza un proiect de i nvestiți i
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului , cunoscută și sub
denumirea de procedura EIA (EIA – Environmental Impact Assessment)
identifică, descrie și evaluează, în conformitate cu prevederile legislației
speci fice privind protecția mediului, efectele directe si indirecte ale unei
investiții asupra: ființelor umane, faunei și florei, a solului, apei, climei și
peisajului, a bunurilor materiale și a patrimoniului cultural, ori a
interacțiunii dintre acești factor i.
Procedura EIA este parte integrantă din procedura de emitere a
aprobării de dezvoltare.
Aprobarea de dezvoltare reprezintă decizia autorității sau autorităților
competente, care dă dreptul titularului proiectului să îl realizeze ,
aceasta concretiz ându-se în autorizația de construire , precum și , după
caz, în:
– acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru
proiecte de utilizare î n scop agricol intensiv a terenului necultivat
sau a suprafețelor parțial antropizate ;
– acord al conducător ilor subunităților teritoriale de specialitate
ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură ,
pentru proiectele privind împădurirea terenurilor pe care nu a
existat anterior vegetație forestieră;
– decizie a autorităților competente privind aprobarea ocupării
temporare sau scoaterii definitive a unui teren din fondul
forestier național, după caz, pentru proiectele care implică
defrișarea în scopul schimbării destinației terenului;
– autorizație de gospodărire a apelor, pentru proiectele ce vi zează
recuperarea terenurilor din mare .
Construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot
realiza numai cu respectarea autorizației de construire care, în general,
se emite de către primarii orașelor și comunelor pe al căror terit oriu
administrativ se execută investiția care face obiectul autorizării.

25

Fig. 1 Principalele etape din existența unei fabrici

Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe
odată cu depunerea cererii p entru emiterea certificatului de urbanism.
Certificatul de Urbanism este actul de informare prin care autorit ățile
public e competent e:
 fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic,
economic ș i tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data
Certificat de Urbanism
Studii (prefezabilitate,
fezabilitate, topografice,
geotehnice etc.)
Proiect tehnic
Construire
FAZA DE
PROIECTAREFAZA DE EXPLOATAREEVALUAREA IMPACTULUI
ASUPRA MEDIULUI
intrari iesiri
materii prime
energie
apa
alteleFABRICAproduse
subproduse
ape uzate
emisii
atmosferice
deseuriBILANTURI SI AUDITURI DE
MEDIU
FAZA DE
CONSTRUIRE
Incetare activitate
FAZA DE INCETARE A ACTIVITATII
SI DE DEMOLARE
Proiect tehnic pentru demolare
Demolare / desfiintare si
refacere amplasamentSTABILIREA
OBLIGATIILOR
DE MEDIU

26 solicitării , în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și
ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de
amenajare a teritoriului, dup ă caz, avizate și aprobate potrivit legii;
 stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în
funcție de specificul amplasamentului;
 stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea
autorizării ;
 încuno ștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a
contacta autoritatea compe tentă pentru protecția mediului, în
scopul obținerii punctului de vedere (pentru investițiile care nu se
supun procedurii EIA) sau a acordului de mediu (pentru investițiile
care se supun procedurii EIA) .
Conform legislației privind protecția mediului în vigoare, proi ectele de
investiții sunt împărțite în două mari categorii:
a) proiecte care se supun evaluării impactului asupra mediului :
rafinării, termocentrale, instalații chimice, turnătorii, autostrăzi,
porturi, depozite de deșeuri periculoase, baraje, cariere etc.
(prevăzute în anexa 1 la HG 445/2009) ;
b) proiecte pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării
evalu ării impactului asupra mediului (prevăzute în anexa 2 la HG
445/2009) .
Pentru investițiile care trebuie supuse procedurii EIA, evaluarea
impactului ace stora asupra mediului nu mai poate fi efectuată după
începerea executării lucrărilor de construcții ori după realizarea
investiției.

2.2.2 Etape procedurale de evaluare a impactului asupra mediului
Etapele procedurii EIA sunt coordo nate de ACPM . În varian tă completă,
procedura EIA presupune parcurgerea următoarelor etape succesive:

1) Depunerea notificării și evaluarea inițială a acesteia
Titularul proiectului solicită emiterea acordului de mediu la autoritatea
competentă pentru protecția mediului (ACPM), p rin depunerea unei
Notificări privind intenția de realizare a proiectului, însoțită de
certificatul de urbanism emis în condițiile legii privind autorizarea
executării lucrărilor de construcții, planurile anexă la acesta și dovada
achitării tarifului afere nt acestei etape.

27 ACPM analizează documentele depuse și verifică amplasamentul,
urmând să emită punctul său de vedere. Principalele criterii avute în
vedere la evaluarea inițială sunt:
 Caracteristicile proiect ului – la identificarea caracteristicilor
proie ctului se iau în considerare următoarele aspecte: mărimea
proiectului; utilizarea resurselor naturale; producția de deșeuri;
emisiile poluante; riscul de accident, ținându -se seama în special
de substanțele și de tehnologiile utilizate;
 Localizarea proiec tului – se ia în considerare sensibilitatea
mediului în zona geografică posibil a fi afectată de proiect,
avându -se în vedere în special: utilizarea existentă a terenului;
relativa abundență a resurselor naturale din zonă, calitatea și
capacitatea regenera tivă a acestora; capacitatea de absorbție a
mediului, cu atenție deosebită pentru zonele de protecție specială
(arii protejate, zone umede, zona împădurite, ariile dens
populate, peisajele cu semnificație istorică, culturală și
arheologică etc.).
 Caracteri sticile impactului potențial – se iau în considerare
efectele semnificative posibile ale proiect ului, cu accent deosebit
pe: extinderea impactului (aria geografică și numărul persoanelor
afectate); natura transfrontieră a impactului; mărimea și
complexitat ea impactului; probabilitatea impactului; durata,
frecvența și reversibilitatea impactului.
La finalul etapei, ACPM informează în scris titularul cu privire la:
 clasarea notificării , pentru proiectele care nu intră sub incidența
legislației privind evaluar ea impactului și transmiterea unui punct
de vedere scris, din care rezultă că proiectul nu se supune
procedurii EIA, sau
 emiterea Deciziei etapei de evaluare inițială , privind necesitatea
demarării procedurii EIA și a elabor ării Memoriului de prezentare ,
sau
 emiterea Deciziei de respingere a solicit ării, pentru proiectele
amplasate în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația
din domeniul protecției mediului, cu precizarea neconformităților
constatate și/sau a actelor normative incidente al e căror prevederi
nu sunt respectate.

28 Pentru proiectele care se supun procedurii EIA, Memoriul de prezentare
se redactează conform conținutului -cadru impus prin OM 135/2010.
Principalele capitole se referă la:
– titularul proiectului
– descrierea proiectului
– surse de poluanți și instalații pentru reținerea, evacuarea și
dispersia poluanților în mediu
– prevederi pentru monitorizarea mediului
– lucrări necesare organizării de șantier
– lucrări de refacere a amplasamentului la finalizarea investiției, în
caz de accid ente și/sau la încetarea activității.

Observații:
• Pentru proiectele care intră sub incidența OUG 57/2007, respectiv
proiectele care pot afecta în mod semnificativ ariile protejate,
singure sau în combinație cu alte proiecte, Memoriul de prezentare
necesar procedurii EIA va conține și elemente de evaluare adecvată
(detalii privind coordonatele geografice ale amplasamentului
proiectului în raport cu aria protejată, numele și codul ariei
protejate, prezența și efectivele/suprafețele acoperite de specii și
habitate de interes comunitar în zona proiectului, precizări privind
legătura directă a proiectului cu managementul conservării ariei
naturale protejate ș.a.).
• În situația în care un proiect nu se supune procedurii EIA, dar intră
sub incidenta OUG 57/2007, ac esta urmează să parcurgă numai
etapele procedurii de evaluare adecvată (procedura EA).
• Pentru proiectele care intră sub incidența Directivei SEVESO,
Memoriul de prezentare va fi însoțit de Notificarea specifică
legislației privind controlul activităților ce prezintă pericole de
accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.

2) Etapa de încadrare a proiectului
După ce titularul proiectului depune la ACPM Memoriul de prezentare,
aceasta derulează următoarele activități:
– evaluează potențialul impact al proiectului asupra mediului ( prin
parcurgerea un ei liste de control, conform ghidurilor metodologice
aprobate prin OM 863/2002 , anexa 1 )

29 – stabilește componența Comisiei de Analiză Tehnică (CAT)
– identifică publicul interesat și anunță depunerea so licitării d e
emitere a acordului de mediu
– convoacă CAT pentru analiza documentelor și a listelor de control
și emite Decizia etapei de încadrare , conform căreia :
– solicită continuarea procedurii EIA prin realizarea studiului de
evaluare a impactului finaliz at prin elaborarea RIM, sau
– proiectul nu se supun e evaluării impactului asupra mediului și,
prin urmare, nu este necesară obținerea acordului de mediu.

Observații :
• Continuarea procedurii EIA se poate face cu sau fără continuarea
procedurii EA, după caz.
• Sistarea procedurii EIA se poate face cu sau fără continuarea
procedurii EA, după caz.

CAT include obligatoriu reprezentanți ai administrației publice locale
și/sau centrale, inclusiv din cadrul compartimentelor care coordonează
activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism, a i autorității de
sănătate publică, Administrației Naționale "Apele Române",
inspectoratului teritorial pentru situații de urgență, comisariatelor
teritoriale ale Gărzii Naționale de Mediu și, după caz, reprezentanți ai
ALTOR structuri: inspectoratele teritoriale silvice, direcțiile pentru
agricultură și dezvoltare rurală, furniz orii de utilități și servicii publice,
administra țiile parcurilor și grădinilor publice, a le siturilor arheologice și
monumentelor istorice, managementul a riilor naturale protejate etc.
ACPM emite draftul decizi ei etapei de încadrare, publică proiectul
acesteia pe pagina proprie de internet, informează titularul proiectului și
îi transmite acestuia modelul de anu nț public în vederea publicării în
presa națio nală sau locală.
Publicul interesat poate înainta comentarii/observații la proiectul
deciziei etapei de încadrare. În cazul în care publicul nu are observații
care să afecteze proiectul de decizie, ACPM și CAT adoptă Decizia etapei
de încadrare. În cazul î n care proiectul nu necesită parcurgerea altor
etape procedurale, decizia etapei de încadrare conține și condiții impuse
de A CPM în scopul protecției factorilor de mediu.

30 3) Etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a RIM
În cazul procedurii c omplete, conform acestei etape, ACPM derulează
următoarele activități :
– analizează împreună cu reprezentanții autorităților din CAT (prin
parcurgerea unei liste de control, conform ghidurilor metodologice
aprobate prin OM 863/2002, anexa 2) documentele depu se de
titular și eventualele obs ervații ale publicului ;
– redactează și transmite titularului Îndrumarul pe care acesta
trebuie să îl respecte la realizarea evaluării impactului asupra
mediului; în îndrumar se identifică principalele efecte de mediu ce
urmea ză să fie luate în considerare la realizarea studiului de
evaluare a impactului, variantele posibile de implementare a
proiectului, precum și necesitatea, dacă e cazul, realizării unor studii
și consultări suplimentare ;
– pune îndrumarul la dispoziția public ului prin afișare pe pagina de
internet.

Observații:
• Pentru proiectele pentru care s -a decis efectuarea studiului de
evaluare adecvată, îndrumarul conține precizări cu privire la
necesitatea elaborării și prezentării raportului de evaluare
adecvată (REA), întocmit conform ghidului metodologic privind
evaluarea adecvată și a măsurilor de reducere a impactului asupra
ariei naturale protejate de interes comunitar.
• Pentru proiectele de activități care implică substanțe periculoase și
pentru care este stabilită necesitatea elaborării și prezentării
raportului de securitate (RS), în conformitate cu prevederile legale
privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanțe periculoase, îndrumarul
conține și aceas tă solicitare.
• Pentru proiectele aferente activităților care intră sub incidența
legislației privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC),
îndrumarul stabilește și necesitatea aplicării cerințelor specifice
autorizării integrate de mediu, in clusiv cele referitoare la nivelurile
de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile aplicabile
(BAT), sau, după caz, parametrii ori măsurile tehnice echivalente.

31 4) Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra
mediului
Titularul de pune de ACPM documentația tehnică solicitată prin
îndrumar. Raportul privind impactul asupra mediului (RIM) trebuie să
respecte conținutul -cadru prevăzut în ghidurile metodologice aplicabile
evaluării impactului asupra mediului, precum și indicațiile din î ndrumar.
După primirea de către ACPM a documentației tehnice, ACPM derulează
următoarele activități:
– stabilește, de comun acord cu titularul proiectului , data și locul
dezbaterii publice;
– întocmește și transmite titularului anunțul public privind
dezbatere a publică;
– pune la dispoziția publicului și a membrilor CAT, spre consultare,
documentația tehnică.
Anunțul privind oportunitățile de participare a publicului interesat în
luarea deciziei privind proiectul respectiv este publicat pe paginile
proprii de int ernet ale ACPM și autorității publice emitente a aprobării
de dezvoltare, cu cel puțin 20 de zile înainte de data prevăzută pentru
ședința de dezbatere publică.
În cele 20 de zile avute la dispoziție, publicul interesat poate transmite
ACPM comentarii/opin ii/ observații la documentația depusă, până la
data la care are loc dezbaterea publică. La rândul său, titularul este
obligat să publice în presa națională sau locală și să afișeze la sediul
său/pe pagina proprie de internet/la sediul autorității publice l ocale
anunțul comunicat de ACPM.
Titularul organizează împreună cu ACPM ședința de dezbatere publică,
conform cerințelor legale.
Comentariile publicului făcute înainte sau în timpul dezbaterii publice
sunt analizate de ACPM, care poate solicita titularulu i completări ale
documentației inițiale și/sau soluții de rezolvare a problemelor
semnalate de public.
ACPM completează lista de control a etapei de analiză a calității RIM
(anexa 3 la OM 863/2002), convoacă CAT și analizează împreună cu
membrii acesteia lista de control aferentă etapei de analiză,
documentația depusă, comentariile publicului și răspunsurile la
problemele formulate de publicul interesat. Dacă se consideră necesar,

32 titularului proiectului i se solicită completări și/sau modificări ale
docu mentației tehnice realizate pentru proiectul evaluat.
În continuarea procedurii, ACPM:
– comunică titularul proiectului Decizia de emitere a acordului de
mediu , publicul fiind informat cu privire la decizia luată atât prin
anunțul public făcut de titular, câ t și prin anunțul publicat de ACPM
pe pagina de internet proprie, sau
– comunică Decizia de respingere a solicitării de emitere a acordului
de mediu , explicând principalele motive și considerente care au
stat la baza deciziei.
În cazul în care nu există come ntarii, ACPM emite Acordul de Mediu .
Acordul de mediu are un conținut -cadru impus prin OM 135/2010 și
cuprinde cel puțin:
a) cerințe specifice în scopul asigurării protecției mediului pe
perioada realizării proiectului și pe perioada desfășurării
activității, incluzând toate condițiile necesar a fi îndeplinite de
titularul proiectului;
b) concluziile analizei RS, după caz;
c) principalele motive și considerente pe baza cărora a fost emis,
inclusiv informații cu privire la desfășurarea procesului de
implicare a publi cului și a modului în care observațiile publicului
interesat au fost luate în considerare;
d) descrierea principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea și, dacă
este posibil, compensarea efectelor adverse majore asupra
mediului în timpul realizării proiectul ui, a exploatării, a
demolării/dezafectării acestuia .
Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s -a luat decizia că pot
avea impact semnificativ asupra integrității ariilor naturale protejate de
interes comunitar include, după caz, pe lângă cerințele prevăzute mai
sus, următoarele:
e) măsurile de reducere sau eliminare a impactului asupra ariei
protejate de interes comunitar, condițiile și modul/calendarul de
implementare a acestora;
f) măsurile compensatorii aprobate/acceptate de ACPM, condițiile și
modul d e implementare a acestora;
g) considerentele privind sănătatea sau siguranța publică ori
consecințele benefice de importanță majoră pentru mediu, care

33 justifică necesitatea realizării proiectului propus pentru ariile
protejate ș.a.
Durata fiecărei etape proce durale este impusă prin legislația în vigoare
(OM 135/2010) și însumează cca 6 luni; la acest interval a r trebui
adăugat timpul necesar elaborării documentațiilor tehnice pe care
titularul le poate realiza singur sau, după caz, le poate solicita unui
consu ltant de mediu atestat. Prin urmare, în funcție de complexitatea
proiectului, de sensibilitatea zonei de amplasare a acestuia, de interesul
publicului etc., parcurgerea procedurii EIA poate dura 1 an sau mai mult.

2.3. INFORMAREA ȘI PARTICIPAREA PUBLICULU I LA
PROCEDURA EIA
2.3.1 Implicarea publicului în procedura de evaluare a impactului
Publicul interesat de un proiect de investiții are dreptul să participe
efectiv la procedura de evaluare a impactului, să se documenteze și să
transmită propuneri/recomand ări autorităților publice competente,
înaintea luării decizi ei de emitere a autorizației de construire .
Publicul interesat – publicul afectat sau potențial afectat de procedura
de evaluare a impactului ori care are un interes în luarea deciziilor din
cadru l respectivei proceduri; în sensul acestei definiții, organizațiile
neguvernamentale care promovează protecția mediului și care
îndeplinesc condițiile legale sunt considerate ca public interes at.
Informarea și participarea publicului sunt coordonate de au toritățile
competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare și autoritățile
publice pentru protecția mediului, potrivit competențelor specifice.

2.3.2 Etapele procedurale în care este informat publicul
Publicul interesat poate fi constituit din persoane fizice sau juridice care:
 ar putea fi direct sau indirect afectate ca urmare a realizării
proiectului analizat ( cetățeni, autorități locale, agenți economici,
instituții etc.);
 nu sunt direct implicate dar care pot influența decizia finală (mass –
media, organizații neguvernamentale, unități de cercetare, asociații
profesionale etc.) ;
 ar putea beneficia de pe urma proiectului.
Titularul proiectului informează publicul asupra următoarelor etape
procedurale:

34  depunerea solicitării de emitere a acordului de me diu pentru un
proiect;
 decizia etapei de încadrare a proiectului: anunțul ACPM și anunțul
titularului proiectului;
 dezbaterea publică a RIM;
 decizia privind emiterea acordului de mediu.
În fiecare din etapele de mai sus:
– ACPM afișează anunțul public la s ediu și pe pagina web proprie
– titularului proiectului: a) afișează anunțul public la sediul său, pe
pagina web proprie, la sediul administrației publice locale pe raza
căreia va fi implementat proiectul; b) publică anunțul în presa
națională și locală
– publ icul interesat:
– poate înainta comentarii/observații în scris, în termenele pe care
le are la dispoziție (conform anunțurilor);
– în plus, în cadrul dezbaterii publice , reprezentanții publicului pot
solicita date și informații privind RIM (rezumatul fără car acter
tehnic) și pot participa efectiv la discuțiile privind proiectul,
impactul acestuia și măsurile propuse pentru limitarea/
eliminarea impactului în timpul ședinței publice.
Conținutul anunțurilor publice pentru fiecare etapă procedurală este
reglement at de OM 135/2010.

2.3.3 Obiectivele dezbaterii publice
Principalele obiective ale dezbaterii publice a RIM sunt următoarele:
 oferă posibilitatea publicului interesat să participe efectiv și din
timp la luarea deciziilor;
 oferă posibilitatea publicului in teresat de a se documenta și de a
transmite comentarii, întrebări sau opinii în legătură cu un proiect,
când opțiunile sunt încă deschise;
 permite identificarea în timp util a unor propuneri sau comentarii
care pot conduce la îmbunătățirea proiectului sau programului, sau
pot contribui la luarea unor măsuri adecvate de limitare a
impactului;
 asigură evitarea unor conflictelor cu publicul, ce pot să apară după
implementarea unui plan sau proiect.

35 Principalele avantaje ale participării publicului în procedura de evaluare
a impactului asupra mediului sunt:
– o mai bună înțelegere a problemelor de protecția mediului și a
dezvoltării durabile;
– posibilitatea de a cunoaște riscurile la care este expus;
– posibilitatea de a face comentarii și recomandări privind
aspectele tehnice sau netehnice ale unui proiect și de a -și prezenta
propria atitudine / opinie față de acesta;
– o înțelegere mai bună a procesului decizional și a considerentelor
de luare a unei anumite decizii de către autoritățile publice;
– accepta rea cu mai multă ușurință a schimbărilor ce urmează a se
produce;
– un sentiment mai puternic de apartenență la comunitatea locală
și responsabilitate comună pentru problemele de interes public.

2.3.4 Activități specifice pregătirii și derulării ședințe i de dezbatere
publică
După primirea RIM, ACPM derulează următoarele activități:
– stabilește, de comun acord cu titularu l proiectului, data și locul
dezbaterii publice;
– întocmește și transmite titularului anunțul public privind
dezbaterea publică;
– afișează anunțul public la sediul propriu și pe pagina web;
– pune la dispoziția publicului și a membrilor CAT, spre consultare,
date și informații privind proiectul.
Titularul proiectului are următoarele obligații:
– să afișeze la consiliul local, cu acceptul acestuia, precum și la sediul
său, în locuri de afișare public ă și/sau pe propria pagină de
internet, anunțur ile întocmite de autoritatea competent ă pentru
protecția mediului;
– să suporte cheltuielile ocazionate de participarea publicului.
Elaboratorul RIM și proiectantul pot fi invitați să participe la ședința de
dezbatere publică alături de titularul proiectului , pentru a prezenta
detalii privind proiectul tehnic , impactul asupra mediului și măsurile
propuse pentru limitarea acestuia, în scopul furnizării de răspunsuri
pertinente la observațiile publicului.

36 Publicul interesat are la dispoziție un interval de ce l puțin 20 de zile în
care poate transmite ACPM comentarii/opinii/observații la proiect. În
cadrul ședinței de dezbatere publică se răspunde comentariilor verbale
sau transmise în format scris, precum și comentariilor/întrebărilor puse
verbal în timpul șed inței de dezbatere publică; toate comentariile,
observațiile, întrebările și răspunsurile la acestea se consemnează în
procesul verbal al ședinței.
După ședința de dezbatere publică, ACPM:
– solicită titularului răspunsurile scrise la comentariile/observații le
publicului, respectiv soluțiile de rezolvare propuse pentru
problemele semnalate în cadrul dezbaterii publice;
– convoacă CAT și îi prezintă acesteia lista de control aferentă etapei
de analiză a calității RIM;
– dacă este cazul, poate solicita completări/m odificări ale RIM;
– decide emiterea acordului de mediu sau respingerea solicitării
acestuia.

2.4. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN
CONTEXT TRANSFRONTIERĂ
Autoritățile publice locale pentru protecția mediului (APM) sunt obligate
să aduc ă la cunoști nța autorității publice centrale pentru protecția
mediului (MMSC) toate solicitările de acord de mediu pentru proiecte
de activități supuse evaluării impactului asupra mediului care pot afecta
mediul altui stat. Pentru aceste proiecte, MM SC coordonează
procedurile de evaluare a impactului asupra mediului în context
transfrontieră pe tot parcursul derulării acestora, conform prevederilor
OM 864/2002.
Etapele procedural e sunt similare cu cele ale unui proiect care nu
afectează mediului altui stat, numai că de fiecare dat ă sunt implicate
autorități le și publicul din ambele state.
Uneori, partea afectată poate fi invitată să participe la evaluarea
comună a impactului asupra mediului.
Documentația ce urmează a fi transmisă părții afectate , ca cerință a
notificăr ii, precum și orice alte informații suplimentare rezonabile
solicitate , vor fi traduse în limba engleză prin grija și pe cheltuiala
titularului activității.

37 2.5. RAPORTUL PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI
2.5.1 Conținutul raportului privind impactul asupra mediului (RIM)
Studiul de evaluare a impactului se finalizează prin redactarea unui
raport final , al cărui conținut trebuie să respecte următoarele cerințe:
cerințele ghidurilor metodologice aplicabile evaluării impactului asupra
mediului (OM 863/2002) ; cerințele incluse în îndrumarul emis de ACPM
în cadrul etapei de definire a domeniului evaluării; cerințele ce decurg
din actele normative comunitare aplicabile.
În cadrul RIM se fac referiri atât la aspectele privind realizarea
proiectului (faza de constru ire), cât și la aspectele specifice funcționării
acestuia (faza de operare/exploatare).
Conform legislației aplicabile, p rincipalele capitole ale RIM sunt
următo arele:
1. informații generale privind: titularul proiectului, proiectul și
etapele de realizare a acestuia, materiile prime și resursele
folosite, informații despre autorul atestat al studiului de evaluare
a impactului, informații despre materiile prime folosite, poluanții
generați de proiectul propus etc. ;
2. procese tehnologice (procese tehnologice de p roducție și
activități de dezafectare);
3. deșeuri (cantități și tipuri generate, valorificarea și eliminarea
cestora);
4. descrierea cadrului natural și a situației existente înainte de
implementarea proiectului, precum și impactul potențial al
acestuia asupr a apei, aerului, solului, subsolului, biodiversității,
peisajului, mediului socio -economic și asupra condițiilor culturale
și etnice;
5. analiza alternativelor de proiectare avute în vedere ;
6. planul de monitorizare a mediu lui, cu indicarea componentelor de
med iu care urmează a fi monitorizate ;
7. situații le de risc potențiale (riscuri naturale, accidente etc. și
măsuri de prevenire a ac estora );
8. descriere dificultăților întâmpinate de titular în timpul evaluării
impactului;
9. rezumat fără caracter tehnic;
10. documente anexate.

38 Pentru realizarea studiului de evaluare a impactului și redactarea RIM,
este recomandat ca elaboratorul atestat să folosească o echipă de
consultanți, specializați în diverse domenii, astfel încât competența
profesională a fiecăruia să fie folos ită eficient.
Raportul privind impactul a supra mediului (RIM) trebuie să aibă
următoarele calități pentru a fi considerat bun și a fi acceptat de ACPM:
– să conțină o descriere clară a proceselor urmărite;
– să prezinte o structură clară și o secvență logică a informațiilor,
conform cerințelor de conținut legale;
– să conțină trimiteri bibliografice la sursele de informații folosite;
– să fie concis, cuprinzător și obiectiv;
– să fie imparțial;
– să includă o descriere completă a proiectului propus;
– să folosească diag rame, ilustrații, fotografii și alte materiale grafice
relevante;
– să folosească o terminologie consecventă;
– să prezinte un glosar al termenilor folosiți;
– să conțină o descriere adecvată a metodelor folosite pentru
studierea fiecărui aspect de mediu;
– să aco pere fiecare aspect de mediu în mod proporțional cu
importanța sa;
– să demonstreze consultarea corespunzătoare a tuturor factorilor
interesați;
– să includă luarea în considerare a variantelor/alternativelor de
proiect;
– să prezinte propuneri de măsuri pentru limitarea efectelor asupra
mediului ș.a.
Reprezentanții ACPM, care analizează calitatea unui RIM, au la dispoziție
o listă de control ce cuprinde aprox. 150 de întrebări (anexa 3 la OM
863/2002); parcurgerea acestei liste permite decidenților să aprecieze
dacă raportul este adecvat și poate sta la baza deciziei de eliberare a
acordului de mediu, iar pe de altă parte asigură o anumită consecvență
în ceea ce privește aprecierea și analiza calității raportului.

2.5.2 Surse de informare pentru realizarea RIM
Echipa implicată în evaluarea impactului pentru un proiect public sau
privat poate folosi ca surse de informare:

39  observații și informații colectate cu o cazia vizitării
amplasamentului ;
 documente și documentații relevante pentru proiect, puse la
dispoziția lui de către reprezentanții titularului investiției și/sau ai
proiectantului: certificatul de urbanism și anexele acestuia; studii
topografice, geotehnice, hidrogeologice etc., studii de
prefezabilitatea și de fezabilitate; proiectul tehnic; celelal te aviz e și
acorduri obținute conform cerințelor din certificatul de urbanism
ș.a.;
 cerințe ale actelor normative din domeniul protecției mediului,
aplicabile pentru scopul evaluării;
 cele mai bune tehnici disponibile – BAT-uri („best available
technics”) ;
 date și informații disponibile pe paginile web ale autorităților locale
și/sau regionale (primării, prefecturi, autorități de mediu, autorități
de gospodărire a apelor etc.);
 alte rapoarte privind impactul asupra mediului pentru proiecte
similare;
 alte surse re levante disponibile.

2.5.3 Analiza alternativelor de proiectare
În orice evaluare a impactului asupra mediului se cere să fie analizate
mai multe alternative de proiectare și să se precizeze principalele
motive care au stat la baza alegerii finale; de fi ecare dată, în lista
alternativelor analizate este inclusă și alternativa 0, corespunzătoare
situației în care proiectul/investiția evaluată nu se realizează.
Alternativele se referă la alternative de alegere a amplasament ului,
alternative de proiectare , alternative tehnologice , alternative de materii
prime sau de resurse folosite la proiectul propus ș.a.
Pentru un proiect de alimentare cu apă, pot fi considerate ca alternative
următoarele exemple:
– sistem de alimentare cu apă centralizat (pentru mai multe
localități) sau descentralizat;
– soluții alternative pentru captarea apei din surse de apă subterane
(ex. puțuri independente sau front de captare; construirea de noi
puțuri sau reabilitarea puțurilor existente);

40 – soluții alternative pentru captarea apei din surse de apă de
suprafață ( ex. captare de mal sau captare î n albie);
– alternative privind procesele de tratare a apei, care pot diferi în
funcție de parametrii calitativi ai apei brute (reglarea pH cu var,
carbonat de sodiu sau hidroxid de sodiu; floculare cu hidroxid de
aluminiu, polimeri sau hidroxid de fier; filtrare cu filtre rapide (strat
de nisip) sau cu membrană; dezinfecție cu clor, ozon sau
ultraviolete;
– soluții diferite de amplasare a rezervoarelor de înmagazinare a apei
etc.
Identificarea inițială a alternativelor posibile se face încă din faza de
prefezabilitate și de fezabilitate a proiectului. Alegerea alternativei
finale se face în baza mai multor criterii, la stabilirea cărora trebuie
avute în vedere caracteristicile și particularitățile ampl asamentului,
complexitatea proiectului, specificul activităților ce urmează a fi
desfășurate pe amplasament, posibilitățile de cuantificare a efectelor în
raport cu mediul etc. După alegerea alternativei optime, pentru aceasta
se poate trece la evaluarea d e detaliu a impactului potențial asupra
mediului și la identificarea măsurilor aplicabile pentru limitarea/
eliminarea acestuia.

2.5.4 Evaluarea impactului asupra mediului pentru un proiect public
sau privat
Evaluarea efectelor generate de un proiect asup ra mediului se
concentrează pe trei elemente principale:
a) determinarea și evaluarea stării inițiale de calitate a mediului în
care urmează să se amplaseze proiectul;
b) cuantificarea impactului, aprofundarea înțelegerii naturii
acestuia, analiza mărimii și ext inderii efectelor impactului;
c) evaluarea importanței și magnitudinii impactului, precum și
stabilirea măsurilor de evitare și diminuare a acestora.

a) Starea de calitate a mediului la momentul în care se propune
proiectul, reprezintă starea de referință în raport cu care se prognozează
și se evaluează atât modificările probabile produse de proiect în
diferitele alternative de realizare a acestuia, cât și modificările naturale
care ar putea să apară în timp. Evaluarea stării inițiale se efectuează prin

41 luare a în considerare a informațiilor conținute în documentele relevante
disponibile, hărți și baze de date, dar uneori pot fi necesare studii
suplimentare, prelevare de probe, analize de laborator, date și
informații de la reprezentanții autorităților locale.

b) La identificarea impactului unui proiect asupra mediului se pot avea
în vedere diferite criterii posibile de clasificare a efectelor:
 După perioada din ciclul de viață al proiectului în care se manifestă:
– efecte în perioada de construcție
– efecte în per ioada de exploatare
– efecte în perioada de închidere
 După factorii de mediu direct afectați:
– efecte asupra aerului
– efecte asupra apei
– efecte asupra solului
– efecte asupra biodiversității
– efecte asupra peisajului
– efecte asupra mediului antropic (socio -economi c, sănătate,
patrimoniu cultural etc.)
 După sensul de manifestare:
– efecte pozitive
– efecte negative
 După posibilitatea cuantificării:
– efecte calitative
– efecte cantitative
 După natura lor:
– efec te fizice
– efecte chimice
– efecte biologice
– efecte estetice
 După mo dul de manifestare:
– efecte reversibile
– efecte ireversibile
 După gradul de extindere:
– efecte ce se resimt la nivel local (pe amplasamentul proiectului)
– efecte ce se resimt pe o rază de 3 – 5 km față de amplasament
– efecte ce se resimt la nivel regional

42  După frecvența de apariție:
– efecte posibile (probabilitate mică de producere dacă se iau
măsuri adecvate)
– efecte probabile (este foarte probabil să se producă)
– efecte categorice (nu se pot evita)
 După durată :
– efecte de scurtă durată (de ex. se manifestă n umai pe durata
construcției)
– efecte de durată medie (de ex. se manifestă la începutul perioadei
de exploatare)
– efecte de lungă durată (se manifestă pe toată durata exploatării)
– efecte de foarte lungă durată (se manifestă pe toată durata
exploatării și după închidere)
 După modul de interacțiune cu alte proiecte:
– efecte singulare
– efecte cumulative ( se referă la acumularea de modificări ale
mediului care pot apărea în spațiu și în timp ca urmare a efectelor
însumate ale proiectului evaluat și ale altor proie cte existente sau
viitoare situate în aceeași zonă)
 După ordinea de producere:
– efecte primare/directe
– efecte secundare
– efecte terțiare (de ex. o modificare a albiei unui curs de apă poate
conduce la modificarea parametrilor hidrologici; acest lucru ar
pute a avea ca urmare afectarea calității apei și a stării ecologice
a cursului de apă, iar acest fapt va afecta folosințele piscicole
sau alți utilizatori de apă din aval)
 După momentul de manifestare:
– efecte inițiale (se manifestă înaintea implementării măs urilor de
reducere a impactului)
– efecte reziduale (se manifestă după implementarea măsu rilor de
reducere a impactului)
Aspectele cheie în caracterizarea impactului asupra mediului sunt:
 caracterul și durata impactului:
– identificarea factorilor de mediu ce pot fi afectați;
– identificarea receptorilor ce vor fi afectați, cu indicarea
sensibilității și însemnătății acestora;

43 – descrierea caracterului pozitiv, neutru sau negativ al impactului;
– evidențierea formelor de impact semnificativ , pozitiv și negativ;
– indicarea caracterului cumulativ sau noncumulativ al impactului;
– aprecierea faptului că impactul va fi continuu, intermitent sau
ocazional;
– indicarea faptului că impactul va fi temporar, pe termen scurt,
mediu sau lung;
– evidențierea formelor de impact r eversibil sau ireversibil
 întinderea, amploarea și complexitatea:
– cuantificarea cantității sau intensității cu care se va schimba
oricare componentă a mediului;
– indicarea extinderii impactului (a ariei geografice pe care se vor
resimți efectele);
– indic area caracterului transfrontieră al efectelor, dacă este cazul;
 consecințe:
– indicarea faptului că impactul poate fi evitat, atenuat sau
remediat;
– identificarea unor posibile forme de compensare a efectelor
negative asupra mediului;
– evidențiere a cazuri lor în care consecințele nu pot fi determinate.
În general, consecințele asupra mediului, ca urmare a intervenției
antropice, sunt greu de estimat. În literatura de specialitate există zeci
de metode sau tehnici de evaluare a impactului, care au la bază d iverse
abordări ce provin din discipline științifice, sau din alte domenii, cum ar
fi management, planificare etc.
Atunci când sunt disponibile metode de cuantificare a emisiilor de
poluanți specifici pentru un proiect dat, atât pentru perioada de
constru ire cât și pentru perioada de exploatare, valorile rezultate din
calcul sunt comparate cu concentrațiile limită impuse de legislația
aplicabilă. Când cuantificarea nu este posibilă, se apelează la alte tehnici
sau metode de apreciere, de cele mai multe ori de ordin calitativ .
În ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului, a legerea
metodei /metodelor aplicabile pentru fiecare proiect în parte rămâne la
latitudinea evaluatorului, pornind de la cunoașterea ipotezelor de
evaluare și a limitărilor meto delor disponibile, și bazându -se pe o serie
de criterii ce țin de specificitatea fiecărei evaluări în parte:
– caracteristicile amplasamentului

44 – complexitatea și specificul proie ctului
– caracteristicile impactului potențial (magnitudine, durată,
întindere, nat ură, probabilitatea de apariție etc.)
– disponibilitatea unor metode de evaluare cantitativă
– experiența profesională a membrilor echipei de evaluare ș.a.
Unele dintre cele mai cunoscute metode de evaluare a impactului
asupra mediului sunt următoarele:
 Metoda listelor de control
– metodă simplă, care permite o evaluare preliminară a impactului
asupra mediului;
– presupune realizarea unei liste ierarhizate a factorilor ce trebuie
luați în considerare la evaluarea impactului, fără a permite o
evaluare cantitativă a impactului.
 Metoda analizei multicriteriale
– permite compararea mai multor alternative de proiectare, în
baza unor criterii considerate reprezentative/relevante pentru
acel proiect;
– criteriile luate în considerare pot avea ponderi identice sau pot fi
împăr țite pe grupe cu ponderi diferite, rezultatul depinzând de
aprecierea evaluatorilor;
– depind în bună măsură de opinia subiectivă a experților și
evaluatorilor și, de obicei, se utilizează în combinație cu alte
metode.
 Metoda cartografică (a hărților suprap use)
– constă în suprapunerea și compararea mai multor hărți tematice,
făcând posibilă analiza preliminară a impacturilor în special
pentru proiecte care vizează suprafețe mari sau dezvoltări liniare
(autostrăzi, căi ferate etc.); apariția sistemului informa tic
geografic (GIS) a permis extinderea și folosirea cu succes a
metodei;
– oferă o reprezentare grafică ușor de urmărit, utilă în prezicerea
localizării geografice a impacturilor.

45

Fig. 2 Utilizarea hărțilo r suprapuse pentru evidențierea i mpactului
asupra mediului
(după Wathern, 1988)

 Metoda matriceală
– matricele pot fi utilizate pentru identificarea, studierea
sistematică, vizualizarea și evaluarea majorității impacturilor
asupra mediului;
– o matrice simplă cuprinde o listă a acțiunilor/ac tivităților pe care
le presupune executarea proiectului analizat (distribuite pe
coloane), precum și efectele potențiale asupra mediului natural
și antropic (distribuite pe linii);
– evaluarea impacturilor se face în baza aprecierii magnitudinii și a
importa nței efectelor asupra mediului;
– rezultatele pot fi afectate de subiectivitatea evaluatorului, iar
impacturile secundare și terțiare sunt dificil de urmărit.

Fig. 3 Componentele matricei Leopold pentru evaluarea impactului

46
* * *

Una dintre cele mai des folosite metode pentru analiza și cuantificarea impactului asupra mediului
este metoda matriceală, propusă și dezvoltată de Leopold et al. (1971). Metoda presupune
utilizarea unei matrice cu 100 de linii, corespunzătoare acțiunilor posibile di n cadrul unui proiect,
respectiv cu 88 de coloane, corespunzătoare posibilelor efecte asupra mediului; rezultă astfel un
număr de 8800 de celule corespunzătoare interacțiunilor posibile. Pentru fiecare efect posibil ,
celula respectiv ă se divid e cu ajutorul unei diagonale și cu note de la 1 la 10 este notată
magnitudinea și importanța acestuia, nota10 fiind nota maximă; semnele + și – puse în față
notelor semnifică impactul pozitiv, respectiv negativ.
Inițial, lista de acțiuni a fost divizată în mai multe ca tegorii (modificări de regim; amenajarea
terenului și construcții; extracția de resurse; procesare; degradarea terenului; reînnoire resurse;
modificări în trafic; deșeuri generate; tratamente chimice; accidente; altele), iar efectele posibile
au fost grupa te în: efecte fizice și chimice; efecte biologice; efecte culturale; efecte ecologice;
altele.
Trebuie precizat că nu toate acțiunile și efectele posibile identificate de Leopold sunt specifice
fiecărui proiect și, prin urmare, matricea poate fi adaptată (în sensul simplificării ei). Chiar autorul
precizează ca pentru orice proiect se pot identifica între 25 și 50 de interacțiuni, respectiv celule
în care trebuie acordate note de evaluare.
Notarea magnitudinii unui efect este legată de mărimea acestuia; în general, se acordă note mari
pentru modificările de mare anvergură, de lungă durată, ireversibile, care afectează suprafețe
important e și un număr mare de persoane ș.a. Notarea importanței este influențată într -o mare
măsură de subiectivismul membrilor echipei de evaluare; din acest motiv, uneori, se renunță la
notarea importanței efectelor.

 Metoda indicelui de poluare globală
– se bazează pe estimarea indicilor de calitate a mediului în funcție
de o scară de bonitate a acestora;
– din analiza notelor de b onitate acordate fiecărui factor de mediu
considerat (apă, aer, sol, vegetație, faună, așezări umane),
rezultă o diagramă în care starea ideală a mediului este
reprezentată grafic printr -o figură geometrică regulată înscrisă
într-un cerc cu raza egală cu 1 0 unități de bonitate;
– evaluarea impactului global are la bază exprimarea cantitativă a
stării de poluare a mediului pe baza indicelui de poluare globală
(IPG) astfel:
IPG = SI / SR,
unde SI = suprafața stării ideale a mediului, iar SR = suprafața
stării reale a mediului;
– rezultatele obținute pentru I PG permit stabilirea și încadrarea
efectelor activității antropice propuse pe o scară de evaluare
privind calitatea mediului.

47
 Metoda rețelelor
– presupun e stabilirea unui lanț cauzal al impacturilor (diagrame,
grafuri, rețele de diferite tipuri), evidențiind legăturile între
cauză și efect;
– uneori pot ajunge la forme complicate, care fac dificilă urmărirea
și înțelegerea impacturilor.
 Modele de simulare
– presupun modelarea și simularea (fizică sau numerică) unor
procese, evidențiindu -se astfel și efectele asociate asupra
calității factorilor de mediu.
c) Scopul principal al procedurii EIA este identificarea impactului negativ
potențial, după cum s -a menționa t anterior, și propunerea de măsuri
pentru evitarea /reducerea/compensarea acestui impact. În cadrul
dezbaterilor publice, cele mai multe comentarii vizează tocmai aceste
măsuri și posibilitățile de a fi implementate.
În procedura EIA pot fi aplicate trei tipuri de măsuri în scopul limitării
sau atenuării impactului, iar succesiunea acestora este prezentată în
figura următoare.

Fig. 4 Ierarhizarea măsurilor referitoare la impactul asupra mediului

Măsurile propuse î n RIM vor fi preluate și în acordul de mediu și, astfel,
devin obligatorii atât pentru constructor – în perioada de construire, cât
și pentru titularul activității – în faza de exploatare.
În cele ce urmează sunt prezentate succint exemple de măsuri posibile
ce pot fi luate pe ntru limitarea impactului produse de un proiect de Evitare
Minimizare
Compensare – amplasamente alternative sau tehnologii
care să permită evitarea/eliminarea
impactului

– acțiuni întreprinse în fazele de proiectare,
construire, exploatare în scopul
limitării/minimizării impactului

– acțiuni întreprinse ca ultimă soluție ,
pentru a compensa efectele ce nu pot fi
limitate sau eliminate

48 alimentări cu apă, atât în perioada de construire, cât și în faza de
exploatare.

* * *

Exemple de m ăsuri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra apelor :
a) În faza de construire:
– Evitarea e xecutării de lucrări de excavare în condiții meteorologice extreme (ploaie,
vânt puternic)
– Izolarea și cimentarea corespunzătoare a coloanei puțurilor de alimentare cu apă, astfel
încât acviferul din stratele superioare să nu constituie surse de poluare pe ntru acviferul
de ad âncime din care se captează apa
– Dispunerea corectă a conductelor pentru rețeaua de distribuție a apei potabile pentru
evitarea infiltrării apelor uzate scurse accidental din rețelele de canalizare
– Utilizarea, pentru prevenirea formării de praf în zonele de lucru, de apă netratată pentru
stropiri
– Gestionarea adecvată a deșeurilor în punctele de lucru
b) În faza de exploatare:
– Delimitarea zonelor de protecție sanitară cu regim sever în jurul puțurilor de captare a
apei subterane, a prizelor aferente captărilor de apă din surse de suprafață, pentru
prevenirea poluării resurselor de apă
– Testarea periodică a calității sursei de apă brută (apă de suprafață sau subterană) prin
analize specific e
– În cazul puțurilor , măsurarea și înregistrarea nivel urilor hidrodinamice și hidrostatice ale
apei subterane pentru a detecta modificările de debit
– Respectarea cantitățile de apă de alimentare, din surse subterane sau de suprafață,
incluse în autorizaț ia de gospodărire a apelor
– Implementa rea unui program de inspecție și control pentru rețeaua de apă, având drept
scop identificarea rapidă a scurgerilor accidentale și remedierea rapidă și eficientă
– Elaborarea și im plementarea unui plan de prevenire și combatere a poluărilor
accidentale etc.
Exemple de m ăsuri d e prevenire/reducere/compensare a impactului asupra solului și
subsolului :
a) În faza de construire:
– Îndepărtarea stratului fertil de sol și depozitarea controlată a acestuia în grămezi
separate, urmând să se reutilizeze ca atare după finalizarea lucrărilor d e construcții,
pentru a facilita revegetarea naturală
– Întreținerea corespunzătoare a echipamentelor și utilajelor pentru constru cții și a
vehiculelor de transport, limitându -se astfel riscul unor scurgeri accidentale de
combustibili/lubrifianți pe suprafaț a solului
– Stocarea corespunzătoare a combustibilului și a altor material e periculoase în șantier
(rezervoare protejate împotriva scurgerilor, amplasate pe suprafețe impermeabile ș.a.) ;
în caz de scurgeri accidentale se vor asigura recipiente pentru colecta re, materiale
absorbante și echipamente de stingere a incendiilor
– Proceduri pentru stocarea și manipularea deșeurilor și a deșeurilor periculoase
– Evitarea exec utării de lucrări de excavare în condiții meteorologice extreme (ploaie,
vânt puternic)

49 – Luarea u nor măsuri adecvate de protecție împotriva eroziunii, în special pentru lucrările
efectuate în zone în pantă și în albiile cursurilor de apă (ex. plase din material geotextil)
– Întreținerea, alimentarea cu combustibil, spălarea vehiculelor și desfășurarea operațiilor
de reparații/ întreținere a utilajelor să se efectueze la locații prevăzute cu dotări
adecvate de prevenire scurgerilor de produse poluante sau, pentru situa ții accidentale
se vor lua măsuri de limitare a infiltrării acestora în sol ș.a.
b) În faza de exploatare:
– Depozitarea substanțelor periculoase în depozite adecvate (încăperi cu acces
restricționat, substanțe păstrate în ambalaje izolate și sigilate)
– Dotări/măsuri pentru limitarea împrăștierii/scurgerilor în cazul deteriorării ambalajelor/
recip ientelor de stocare etc.
Exemple de m ăsuri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra aerului:
a) În faza de construire:
– Reducerea emisiilor p oluante și a producerii de praf prin: stropirea cu apă a drumurilor
de acces în perioadele de vreme uscată; limitarea zonelor de lucru și a duratei
lucrărilor; curățarea zilnică a căilor de acces din organizarea de șantier și punctele de
lucru (îndepărtarea pământului și a nisipului); controlul și asigurarea materialelor
împotriva împrăștierii în timpul transpo rtului și în amplasamentele destinate depozitarii,
inclusiv a pământului rezultat din săpături, excavații etc.
b) În faza de exploatare:
– Manipularea în siguranță a recipientelor cu clor
– Operarea în condiții de siguranță a echipamentelor destinate dezinfecției cu clor.
Exemple de m ăsuri de prevenire/reducere/compensare a zgomotului și vibrațiilor :
a) În faza de construire:
– Interzicerea activităților de construcții pe timpul nopții și restricții în timpul orelor de
odihnă în zonele sensibile (spitale, grădinițe etc .)
– Identificarea structurilor construite vulnerabile , amplasate în zona lucrărilor sau în
imediata apropiere a amplasamentelor unde se desfășoară activități de construcție ,
precum și utilizarea de metode și echipamente de siguranță; dacă este cazul,
renunț area la echipamentele care pot genera vibrații periculoase.
b) În faza de exploatare:
– Izolarea fonică a spațiilor în care funcționează pompele
– Controale și inspecții periodice pentru identificarea unor eventuale defecțiuni și
remedierea eficientă a acestora.
Exemple de măsuri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra florei și faunei:
a) În faza de construire:
– Restricționarea utilizării de utilaje și vehicule și execuția manuală a lucrărilor în zonele
protejate sau în perioadele în care speciile de fa ună prezintă vulnerabilitate
– Replantarea arborilor și arbuștilor, în măsura în care este posibil, în zonele defrișate
– Monitorizarea zonei protejate afectate de operațiile de construire, pe parcursul unei
perioade de 2 -3 ani , la începutul și la sfârșitul pe rioadei de vegetație , pentru a se
propune măsuri corective adecvate etc.
b) În faza de exploatare:
– Plantări compensatorii sau de restaurare prin plantare de specii indigene
– Limitarea accesului animalelor pe amplasamentele care pot prezenta riscuri
– Asigurarea unui nou habitat corespunzător speciilor afectate
– Crearea de oportunități pentru migrarea faunei etc.
Exemple de m ăsuri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra populației:

50 a) În faza de construire:
– Pregătirea și implementarea unui plan de managem ent al traficului (important în cazul
construcției de rețele de distribuție)
– Curățarea zilnică a căilor de acces din zonele punctelor de lucru și întreținerea
corespunzătoare a acestora
– Interdicții privind desfășurarea activităților de construcții pe timp ul nopții și
restricționarea acestor activități în timpul orelor de odihnă, în special în zonele sensibile
– Limitarea disconfortului creat în zona punctelor de lucru prin: limitarea interferențelor
temporare cu proprietățile private (ex. conducte care trave rsează terenuri private);
informarea la timp a comunităților locale cu privire la programul de execuție a
construcțiilor; delimitarea (îngrădirea) și semnalizarea zonelor de lucru (în mod
deosebit a lucrărilor de excavare), în special pe timpul nopții, cu marcaje distincte ale
perimetrului de siguranță.
b) În faza de exploatare:
– Inspecții periodice ale sistemului de alimentare cu apă pentru detectarea
disfuncționalităților și aplicarea măsurilor de remediere adecvate
– Monitorizarea exploatării stației de tratar e a apei în vederea optimizării procesului de
tratare
– Monitorizarea calității apei în diverse puncte ale rețelei de distribuție a apei și pregătirea
procedurilor ce trebuie implementate pentru eventuale măsuri corective
– Anunțarea populației în cazul în car e este afectată calitatea apei și aceasta devine
improprie consumului etc.
Exemple de m ăsuri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra peisajului:
a) În faza de construire:
– Restricții privind dimensiunea maximă a amplasamentelor
– Conservarea vegeta ției în jurul amplasamentelor construite (dacă există) cât mai mult
posibil, pentru a servi drept p aravane vizuale .
b) În faza de exploatare:
– Organizare a și întreținere a adecvată a amplasamentelor const ruite
– Întreținerea p erdele de arbori în jurul amplasame ntelor stațiilor de tratare și stațiilor de
pompare .
Exemple de mă suri de prevenire/reducere/compensare a impactului asupra patrimoniului
cultural:
– Investigații detaliate ale sitului, precum și studii bibliografice aprofundate pentru a
determina nivelul s au nivelul potențial al semnificației culturale și arhitecturale a zonei;
– Măsurile necesare pentru a asigura protecția unor astfel de obiective conform
reglementărilor legale în vigoare.

2.6. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. OUG 195/2005 privind protecția mediului (cu completările și modificările
ulterioare)
2. HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și
private asupra mediului
3. HG 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care
sunt implicate substanțe periculoase

51 4. L 86/ 2000 privind ratificarea Convenției privind accesul la informație,
participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de
mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998
5. OM 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării
impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private
6. OM 839/2009 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a
Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
7. OM 863/2002 privind aprobarea Ghidurilor metodologic e aplicabile
etapelor procedurii -cadru de evaluare a impactului asupra mediului
8. OM 864/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului
asupra mediului în context transfrontieră și de participare a publicului la
luarea deciziei în cazul proiectelo r cu impact transfrontieră
9. UNEP – EIA Training Resource Manual, Second edition 2002
10. Leopold, Luna B.; Clarke, Frank E.; Hanshaw, Bruce B.; Balsley, James R.
(1971). A procedure for evaluating environmental impact. U.S. Geological
Survey Circular 645, Washi ngton, D.C.

52
3. PROCEDURA DE EMITERE A AVIZULUI DE MEDIU

3.1. AVIZUL DE MEDIU
3.1.1 Definiții
Aviz de mediu pentru planuri și programe – act tehnico -juridic scris, emis
de către autoritatea competentă pentru protecția mediului, care
confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau
în programul supus adoptării.
Planuri și programe – planurile și programele, inclusiv cele cofinanțate
de Comunitatea Europeană, ca și orice modificări ale acestora, care:
 se elaborează și/sau se adoptă d e către o autoritate la nivel național,
regional sau local , ori care sunt pregătite de o autoritate pentru
adoptarea, printr -o procedură legislativă, de către parlament sau
guvern și
 sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau
administrativ e.
Titularul planului sau programului – orice autoritate publică, precum și
orice persoană fizică sau juridică care promovează un plan sau un
program.

3.1.2 Necesitate
Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau
programului și se fi nalizează înainte de adoptarea acestuia ori de
trimiterea sa în procedură legislativă; întreaga procedură este cunoscută
sub denumirea de procedura SEA (SEA – Strategic Environmental
Assessment ).
Se supun evaluării de mediu toate planurile și programele c are pot avea
efecte semnificative asupra mediului, și anume cele care :
 se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură,
pescuit și acvacultur ă, energie, industrie, inclusiv activitatea de
extracție a resurselor minerale, transport, gesti onarea deșeurilor,
gospodărirea apelor, telecomunicații, turism, dezvoltare
regională, amenajarea teritoriului și urbanism sau utilizarea
terenurilor, ori care

53  din cauza posibilelor efecte afectează ariile de protecție specială
avifaunistică sau ariile spe ciale de conservare reglementate.
Exemple de planuri și programe care intră sub incidența procedurii SEA:
– Programul național de dezvoltare rurală
– Programul național privind agricultura ecologică
– Programul operațional sectorial din d omeniul transporturilor
– Planul național de gestionare a deșeurilor
– Planurile de amenajare a teritoriului național/regional/zonal
– PUG/PUZ/PUD etc.

* * *

Planul Urbanistic General (PUG) face parte din programul de amenajare a teritoriului și de
dezvolt are a localităților ce compun unitatea teritorial -administrativă de bază. Planul Urbanistic
Generale cuprind e analiza, reglementările și regulamentul local de urbanism pentru întreg
teritoriul administrativ al unității de bază (suprafețe din intravilan, c ât și din extravilan). În același
timp, PUG -ul stabilește norme generale, pe baza cărora se elaborează mai apoi în detaliu , la
scară mai mică, PUZ -urile ș i apoi PUD -urile.

Planul Urbanistic Zonal (PUZ) are caracter de reglementare specifică, detaliată, a d ezvoltării
urbanistice a unei zone din tr-o localitate (acoperind toate funcțiunile: locuire, servicii, producție,
circulație, spații verzi, instituții publice, etc.) și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe
a zonei cu prevederile PUG -ului loca lității din care face parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele,
acțiunile, prioritățile, reglementările de urbanism (permisiuni și restricții) necesar a fi aplicate în
utilizarea terenurilor și conformarea construcțiilor din zona studiată (PUZ -ul reprezint ă o faza
premergătoare realizării investițiilor, prevederile acestuia realizându -se etapizat în timp, în funcție
de fondurile disponibile).

Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) reprezintă de fapt documentația aferentă PUG și PUZ,
explicând și prezentând în detaliu conținutul acestor planuri, sub formă de prescripții și
recomandări, corelate cu condiționările din Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi ș i
aplicării lor. PUD -ul reprezintă documentația prin care se asigură condițiile de amplasare,
dimens ionare, conformare și servire edilitară, a unuia sau mai multor obiective, pe o parcelă, în
corelare cu funcțiunea predominantă și vecinătățile imediate (se studiază mai multe
amplasamente, opțiunea pentru realizarea unei construcții compatibilă cu funcții le urbane ș.a.).
Este documentul consultat de comisia de urbanism atunci când este cerut un Certificat de
Urbanism sau o Autorizație de Construire; dacă nu există PUD pentru terenul respectiv, primăria
cere mai întâi întocmirea lui, pe baza PUG -ului și a P UZ-ului.

Planurile și programele care vizează utilizarea unor suprafețe mici, de
interes local, se supun analizei autorității competente de mediu, care
decide asupra necesității evaluării de mediu.

54 Competența de emitere a avizului de mediu revine agenții lor județene
de protecție a mediului (APM), pentru planurile și programele locale și
județene, și autorități lor publice centrale pentru protecția mediului,
pentru planurile și programele naționale și regionale. Ca și în cazul
procedurii EIA, participarea p ublicului la procedura de evaluare de
mediu se face în mod efectiv încă de la inițierea planului sau
programului și până la încheierea procedurii.

3.1.3 Valabilitate
Avizul de mediu își păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în
aplicare a planu lui sau programului.
În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii
avizului sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii acestuia,
autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului,
menținerea avizu lui emis sau necesitatea revizuirii acestuia, informând
titularul cu privire la această decizie. Până la adoptarea unei decizii de
către autoritatea competentă este interzisă desfășurarea oricărei
activități sau realizarea planului ori programului care ar rezulta în urma
modificărilor care fac obiectul notificării.

3.2. ETAPE PROCEDURALE
Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau
programului și se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de
trimiterea sa în procedură legislativ ă.
Procedura SEA se realizează în etape succesive, oarecum similare cu cele
specifice procedurii EIA, după cum urmează:

1) Etapa de încadrare
Titularul notifică autoritatea competentă pentru protecția mediului
(ACPM) și informează publicul cu privire la înce perea procesului de
elaborare a planului/programului și la realizarea primei versiuni a
acestuia. Titularul pune la dispoziția ACPM și a publicului, pentru
consultare, prima versiune a planului sau programului .
Etapa de încadrare se realizează cu consultar ea titularului planului sau
programului, a autorității de sănătate publică și a autorităților interesate
de efectele implementării planului sau programului, în cadrul unui
comitet special constituit (CSC) .

55 După consultarea în cadrul comitetului special con stituit și primirea
eventualelor comentarii ale publicului, ACPM transmite în scris
titularului Decizia de încadrare , conform căreia p lanul /programul se
supune sau nu procedurii SEA. Planurile și programele pentru care nu
rezultă necesitatea evaluării de m ediu, ca urmare a etapei de încadrare,
pot fi supuse adoptării de către titularul planului/programului, fără a
mai fi obligatoriu avizul de mediu.

2) Etapa de defini tivare a proiectului de plan sau de program și de
realizarea a raportului de mediu (RM)
Dacă planul/programul se supune procedurii SEA, d efinitivarea acestuia
și elaborarea RM se realizează în cadrul unui grup de lucru (GL), alcătuit
din reprezentanți ai titularului planului sau programului, ai autorităților
competente pentru protecția mediului și pentru sănătate, ai altor
autorități interesate de efectele implementării planului sau programului,
persoane atestate, precum și experți care pot fi angajați, d acă e cazul.
Titularul planului sau programului prezintă obiectivele specifice ale
acestuia , al ternativele posibile, detaliază acele alternative care
îndeplinesc obiectivele de mediu relevante pentru planul/programul ș.a.
Persoanele atestate și experții angajați, după caz, analizează efectele
semnificative asupra mediului a alternativelor propuse de titularul
planului sau programului, folosind criteriile prevăzute în anexa nr. 1 la
HG 1076/2004, iar apoi stabilesc măsurile de prevenire, reducere,
compensare și monitorizare a efectelor semnificative ale impactului
asupra mediului pentru fiecare alte rnativă ; alternativa cu impactul
minim, aleasă ca variantă finală, va reprezenta plan ul sau program ul în
formă definitivă .
Raportul de mediu care cuprinde toate aceste date și informații trebuie
să respecte cerințele de conținut impuse de legislația în vi goare (HG
1076/2004) și poate fi redactat numai de elaboratori atestați conform
cerințelor legale .
Publicul interesat își poate exprima opinia asupra proiectului de plan sau
de program propus și asupra raportului de mediu și transmite aceste
opinii titular ului planului sau programului , precum și autorității de
mediu competente.

56 3) Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra
mediului
Titularul planului/programului are obligația să transmită proiectul de
plan sau de program și RM elaborat pe ntru acesta către ACPM,
autorit atea competent ă pentru sănătate și către alte autorități
interesate de efectele implementării planului sau programului.
Analiza calității raportului de mediu, efectuată de ACPM, are în vedere
următoarele elemente:
– respectarea conținutului -cadru impus de legislația aplicabilă ;
– prezentarea dificultăților tehnice, procedurale și de altă natură
care au fost întâmpinate și explicitarea oricăror ipoteze și
incertitudini;
– prezentarea alternativelor studiate, a motivelor care au stat la
alegerea uneia dintre ele, a modului în care considerațiile de
mediu au fost integrate în proiectul de plan sau de program,
precum și procesul definitivării proiectului ca urmare a
informațiilor rezultate pe parcursul evaluării de mediu;
– justificarea de taliată a motivelor care au stat la baza eliminării din
analiză a anumitor aspecte;
– luarea în considerare a aspectelor semnalate în timpul procesului
de consultare cu alte autorități și cu publicul;
– prezentarea informațiilor grafice – hărți, scheme, schițe , diagrame;
– existența unui program adecvat de monitorizare a efectelor
asupra mediului.
Documentația se supune dezbaterii publice și, dacă nu există
comentarii, se aduce la cunoștință titularului, în scris, Decizia de
emitere a avizului de mediu , care se face publică prin afișare pe pagina
proprie de Internet.

3.3. INFORMAREA ȘI PARTICIPAREA PUBLICULUI LA
PROCEDURA SEA
Ca și în cazul procedurii EIA, publicul este implicat pe toată durata
derulării procedurii SEA. Responsabilitatea implicării publicului în
etap ele procedurale revine titularului planului sau programului.
ACPM asigură informarea și participarea publicului la procedura SEA prin
următoarele acțiuni:
– identificarea publicului interesat;

57 – stabilirea locului unde pot fi consultate informațiile dispo nibile;
– stabilirea modalității de informare a publicului prin: afișaj pe o
anumită zonă teritorială, anunțuri publice în presa locală, anunțuri
în media electronică etc.;
– determinarea modalității de consultare a publicului prin: informări
scrise, dezbateri publice, mijloace electronice etc.;
– informarea asupra posibilității ca planul sau programul să fie supus
unei proceduri de evaluare de mediu în context transfrontieră.
Publicul este înștiințat atât de către titular (prin publicare în mass –
media, în presă și pe pagina proprie de internet), cât și de ACPM (prin
publicare pe pagina proprie) cu privire la:
– inițierea procesului de elaborare a planului sau programului și
realizării primei versiuni a acestuia;
– decizia etapei de încadrare;
– finalizarea raportului d e mediu;
– decizia emiterii avizului de mediu.
Costurile informării, prin anunțuri în mass -media, și ale participării
publicului la procesul de evaluare de mediu în cadrul procedurii de
emitere a avizului de mediu pentru planuri sau programe sunt suportate
de titularul planului sau programului. Titularul este obligat să facă
dovada tuturor anunțurilor făcute în mass -media, prevăzute de
procedură.

3.4. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de
mediu pentru pl anuri și programe
2. OM 995/2006 pentru aprobarea listei planurilor și programelor care intră
sub incidența HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a
evaluării de mediu pentru planuri și programe
3. HG 564/2006 privind cadrul de realizare a parti cipării publicului la
elaborarea anumitor planuri si programe în legătură cu mediul

58
4. PROCEDURA DE EVALUARE ADECVATĂ

4.1. GENERALITĂȚI
Procedura de evaluare adecvată , cunoscută și sub denumirea de
procedura EA , reprezintă procesul menit să identifice, să descrie și să
stabilească, în funcție de obiectivele de conservare și în conformitate cu
legislația în vigoare, efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative,
principale și secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o
legătură directă c u sau nu este necesar pentru managementul unei arii
naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod
semnificativ aria, în mod individual ori în combinație cu alte planuri ,
programe sau proiecte.
Procedura de evaluare adecvată se fi nalizează cu emiterea Avizului
Natura 2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, după
caz. Competența emiterii avizului Natura 2000 revine acelorași autorități
ca și în cazul acordului de mediu.
Aria protejată este un spațiu geografic cl ar delimitat, recunoscut,
desemnat și administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace
eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii ,
precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate.
Administrarea a riilor naturale protejate și a celorlalte bunuri ale
patrimoniului natural aflate în rețeaua națională de arii naturale
protejate se face, potrivit legii, prin structuri administrative special
constituite, aflate în subordinea MMSC sau prin persoane fizice sau
private care își asumă rolul de custode, sub coordonarea MMSC.
Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecție și conservare in situ a
bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferențiat de
protecție, conservare și utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii
naturale protejate:
 de interes național: rezervații științifice, parcuri naționale,
monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale;
 de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural
universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională,
rezervații ale biosferei;
 de interes comunitar sau situri "Natura 2000”;

59  de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul
public/privat al unităților administrativ -teritoriale, după caz.
Rețeau a Natura 2000 este o rețea ecologică europeană de arii naturale
protejate, care cuprinde:
 arii de protecție specială avifaunistică (SPA – Special Protection
Areas), stabilite în conformitate cu prevederile Directivei
79/409/CEE privind conservarea păsărilo r sălbatice, cu modif. și
compl. ulterioare (Directiva păsări);
 arii speciale de conservare sau situri de importanță comunitară
(SCI – Sites of Community Importance) desemnate conform
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a
faunei și florei sălbatice, cu modif. și compl. ulterioare (Directiva
habitate).
România, ca stat membru al Uniunii Europene, s -a angajat să
implementeze legislația referitoare la conservarea biodiversității prin
realizarea rețelei Natura 2000, o rețea de zone pr otejate care să
cuprindă un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate
naturale de interes comunitar.
În România siturile Natura 2000 se suprapun parțial peste ariile naturale
protejate de interes național. Rețeaua Natura 2000 din România (pes te
100 SPA -uri și peste 270 SCI -uri) acoperă cca 18% din suprafața țării,
respectiv 5 bioregiuni din cele 9 care se regăsesc în UE.

Fig. 5 Harta regiunilor biogeografice din România

60 Într-un sit Natura 2000 toate activitățile pot continua da că acestea sunt
realizate într -un mod durabil și nu afecteaz ă speciile și habitatele de
interes comunitar. Cerințele l egislați ei europen e privind conservarea
biodiversității pot fi sintetizat e astfel:
• managementul siturilor Natura 2000 se face în baza un ui plan de
management special elaborat sau în baza măsurilor incluse în
planuri de dezvoltare;
• trebuie să se evite deteriorarea habitatelor și deranjarea speciilor ; ca
urmare , orice plan sau proiect care nu se leagă direct sau nu este
necesar pentru mana gementul sitului se va supune procedurii de
evaluare a impactului și se aprobă numai dacă impactul nu este
semnificativ și numai după consultarea publicului;
• aprobarea unui plan sau proiect cu impact major se poate face numai
dacă este de interes public major și nu există soluții alternative.
În cazul în care se impune aprobarea unui plan sau proiect cu impact
major pentru un habitat sau o specie prioritară , acest lucru se justifică
doar dacă planul sau proiectul este legat de sănătatea sau siguranța
popu lației, are consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu
și dacă se asigură măsuri compensatorii prin desemnarea unei zone
similare ca sit Natura 2000 pentru a se asigura menținerea speciei sau a
habitatului.

4.2. ETAPELE PROCEDURII DE EVALUARE A DECVATĂ
Procedura EA presupune parcurgerea unor etape succesive, prezentate
succint în cele ce urmează. La finalul parcurgerii fiecărei etape,
autoritatea competentă pentru protecția mediului poate decide dacă
trebuie parcursă etapa următoare sau nu.
Etapele procedurii de evaluare adecvată sunt:
1) Etapa de încadrare
Titularul planului sau proiectului depune la ACPM un Memoriu de
prezentare , care are un conținut impus prin legislația în vigoare (OM
19/2010), care cuprinde în special date și informații cu pr ivire la
amplasamentul acestuia în raport cu ariile naturale protejate din zonă.
După analiza Memoriului de prezentare, ACPM stabilește și decide dacă
planul sau pro iectul evaluat este susceptibil a avea un impact negativ
semnificativ asupra ariei natural e protejate de interes comunitar.
Noțiunea de "impact negativ semnificativ" trebuie determinată în relație

61 cu trăsăturile specifice ale ariei naturale protejate de interes comunitar;
fiecare evaluare este un caz individual, care trebuie tratat în funcție d e
obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar
și de caracteristicile planului sau pro iectului .
2) Etapa studiului de evaluare adecvată
În baza deciziei de la etapa anterioară, procedura poate continua cu
realizarea unui studiu d e evaluare adecvată, finalizat printr -un Raport
de evaluare adecvată . Conform cerințelor legale, acest raport trebuie să
cuprindă:
– informații privind planul sau proiectul supus aprobării și
amplasamentul acestuia;
– informații privind aria naturală protejată de interes comunitar
afectată de implementarea planului sa u proiectului ;
– identificarea și evaluarea impactului; vor fi identificate
următoarele tipuri de impact: direct și indirect; pe termen scurt
sau lung; din faza de construcție, de o perare și de dezafectare;
rezidual; cumulativ;
– realizarea unei prognoze privind amploarea/mărimea impactului
cumulativ identificat și semnificația acestuia;
– evaluarea semnificației impactului;
– măsuri de reducere a impactului.
ACPM analizează concluziile st udiului de evaluare adecvată și decide:
– emiterea Avizului Natura 2000 , dacă se constată că prin măsurile
de reducere propuse se reduce semnificativ sau se elimină
impactul asupra speciilor și habitatelor de interes comunitar;
– trecerea la etapa soluțiilor a lternative, dacă se constată că impactul
semnificativ persistă.
3) Etapa soluțiilor alternative
Analiza și evaluarea alternativelor de implementare ale unui plan sau
proiect se face luându -se în considerare structura, funcțiile, obiectivele
de conservare și s tatutul ariei naturale protejate de interes comunitar,
costurile implicate ș.a.
Tipuri de soluții alternative:
• locații alternative (ex. noi locații pentru turbinele eoliene, variante
pentru realizarea unui drum etc.);

62 • execuții alternative (ex. redimens ionarea planului sau
programului, a barierelor pentru zgomot, modificarea
calendarului de efectuare a lucr ărilor etc.);
• soluții tehnice alternative/căi alternative de realizare (ex. cale
ferată în loc de autostradă, cabluri subterane în locul celor
supra terane, cursuri neregula rizate de apă în locul cursurilor
regularizate).
4) Etapa măsurilor compensatorii, atunci când nu există soluții
alternative și când impactul negativ persistă
Măsurile compensatorii reprezintă “ultima instanță” pentru
implementarea unu i plan sau pro iect care are impact semnificativ
negativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar. Aceste
măsuri se aplica doar dacă:
– rezultatul evaluării este negativ sau nesigur,
– nu există soluții alternative,
– există considerente legate d e sănătatea umană, securitate publică
ori de considerente benefice pentru mediu sau alte motive
imperative de interes public major , inclusiv de natură socială sau
economică.
Implementarea măsurilor compensatorii se face respectând
următoarele reguli:
• Cea mai corectă abordare este de a implementa măsurile
compensatorii în aria naturală protejată afectată.
• Cea de a doua opțiune este de a mări aria naturală protejată de
interes comunitar și de a implementa măsurile compensatorii
adecvate.
• Cea de a tre ia opțiune este de a implementa măsurile
compensatorii într -o altă arie naturală protejată, dar în aceeași
regiune biogeografică și în același tip de ecosistem.
Se va elabora un plan de monitoring al măsurilor compensatorii care va
trebui să evidențieze:
– calendarul de implementare al măsurilor compensatorii,
– acțiunile ce vor fi întreprinse în momentul apariției anumitor
situații care pot determina incapacitatea de a se asigura realizarea
obiectivelor propuse prin măsurile compensatorii,
– responsabilitățile de implementare a măsurilor compensatorii,

63 – echipa de specialiști implicați în monitorizarea și implementarea
măsurilor compensatorii.
Conform principiului poluatorul plătește, responsabilitatea pentru plata
costurilor asociate măsurilor compensatorii revin e titularului proiectului.

4.4. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. OM 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării
impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private
2. OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea
adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor
naturale protejate de interes comunitar
3. OM 207/2006 privind aprobarea conținutului Formularului Standard
Natura 2000 și a manualului de completare al acestuia
4. OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice

64
5. PROCEDURA DE EMITERE A AUTORIZAȚIEI DE MEDIU

5.1. AUTORIZAȚIA DE MEDIU
5.1.1 Definiție
Autorizația de mediu este actul administrativ emis de autoritat ea
competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile
și/sau parametrii de funcționare ale unei activități existente sau ale unei
activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului.

5.1.2 Necesitate
Desfășurarea activităț ilor existente precum și începerea activităților noi
cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în
baza autorizației de mediu. Practic, autorizația de mediu este un fel de
autorizație de funcționare, care dă dreptul titularului acti vității să o
desfășoare.
Autorizația se emite de către ACPM; pentru activitățile desfășurate pe
teritoriul a două sau mai multe județe, ACPM este ANPM.
Lista activităților supuse acestei proceduri (280 coduri CAEN) este
stabilită prin ordin al conducătorul ui autorității publice centrale pentru
protecția mediului (Anexa 1 din OM 1798/2007); în această listă sunt
incluse activitățile care, prin specificul sau mărimea acestora, pot avea
impact semnificativ asupra mediului în timpul desfășurării lor.
Pentru obț inerea autorizației de mediu, activitățile care pot avea impact
semnificativ în raport cu normele și reglementările de mediu în vigoare
sunt supuse evaluării în baza bilanțului de mediu; folosind concluziile și
recomandările bilanțului de mediu, sunt stabi lite măsurile necesar a fi
îndeplinite pentru ca activitatea să fie una conformă, respectiv , dacă e
cazul, se stabilește un program de conformare.

5.1.3 Valabilitate
Autorizația de mediu este valabilă 10 ani; autorizația de mediu emisă cu
program pentru c onformare este valabilă pe toată perioada derulării
programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de
realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.

65 Cu minimum 45 de zile înainte de expirarea unei autorizații de mediu
existente, titula rul activității este obligat să depună la ACPM cererea
prin care solicită emiterea unei noi autorizații.
În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii
autorizației, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii ei,
autorit atea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului,
menținerea actului de reglementare sau necesitatea revizuirii acestuia;
autorizația revizuită este valabilă până la expirarea duratei de
valabilitate a autorizației de mediu inițiale, supus e revizuirii.

5.2 ETAPE PROCEDURALE
Principalele etape procedurale ale obținerii autorizației de mediu sunt
următoarele:
1) Solicitarea emiterii autorizației de mediu
Titularul activității este obligat să depună la ACPM un dosar cuprinzând
următoarea doc umentație:
– cererea pentru eliberarea autorizației de mediu;
– Fișa de prezentare și declarație , al cărei conținut trebuie să
respecte cerințele impuse prin legislația în vigoare;
– dovada că a făcut publică solicitarea;
– planul de situație și planul de încadrar e în zonă a obiectivului.
2) Analiza inițială a documentației
ACPM verifică amplasamentul, analizează documentele depuse și, dacă
consideră necesar, solicită titularului informații sau documente
suplimentare.
Principalele criterii, în ordinea importanțe i, ce vor fi avute în vedere
pentru luarea deciziei privind continuarea sau nu a procedurii de
emitere a autorizației de mediu sunt următoarele:
– riscul pentru viața populației din zonă;
– posibilitatea de a fi afectată starea de sănătate a populației;
– încadr area în concentrațiile maxim admise de poluanți evacuați în
mediu;
– îmbunătățirea calității factorilor de mediu;
– asigurarea condițiilor de funcționare în siguranță;
– rezolvarea unor probleme de ordin social;
– utilitatea publică;

66 – valorificarea rațională și efi cientă a resurselor și a deșeurilor în
contextul unei dezvoltări durabile;
– realizarea unor obiective ale planurilor și programelor speciale
aprobate , aflate în derulare .
Pentru activitățile noi, pentru care a fost emis acord de mediu, ACPM
face publică dec izia de emitere a autorizației de mediu, prin afișarea
acesteia la sediul propriu și pe pagina de internet, în scopul informării
publicului.
Pentru activitățile existente, în 20 de zile de la depunerea cererii, ACPM
întocmește îndrumarul cuprinzând problem ele rezultate din analiza
inițială a documentației, lista altor autorizații necesar a fi obținute , după
caz, precum și necesitatea efectuării unui bilanț de mediu (BM).
3) Realizarea bilanțului de mediu (BM) și supunerea acestuia dezbaterii
publice
Bilanțul de Mediu poate fi realizat numai de elaboratori atestați, înscriși
în Registrul Național al elaboratorilor de studii de mediu.
După realizarea BM, titularul activității depune la ACPM Raportul la BM,
celelalte documente solicitate prin îndrumar, precum și propuneri
pentru programul de conformare, după caz.
Raportul la bilanțul de mediu (RBM) se supune dezbaterii publice,
conform procedurii legale în vigoare.
4) Emiterea autorizației de mediu
ACPM și CAT analizează RBM și concluziile dezbaterii publice , iar apoi
stabilește dacă se emite autorizația de mediu și dacă aceasta va avea
sau nu program de conformare.
În cazul în care pe parcursul realizării bilanțului de mediu se identifică
neconformități în raport cu cerințele legale aplicabile, autorizației de
mediu i se anexează un program de conformare.
Programul de conformare reprezintă un plan de măsuri necesare pentru
îndeplinirea cerințelor legale privind protecția mediului, cu termene și
costuri stabilite de ACPM împreună cu titularul activității; din momentul
adoptării, este obligatorie îndeplinirea întocmai a măsurilor stabilite și
respectarea termenele corespunzătoare.
ACPM face publică Decizia de emitere a autorizației de mediu , precum
și programul de consultare a documentelor care au stat la baza a cesteia,
prin afișare la sediul propriu și postare pe pagina proprie de internet.
Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile lucrătoare de la data

67 afișării. La expirarea acestui termen, ACPM eliberează autorizația de
mediu.
Autorizația de mediu nu se emite:
a) dacă nicio variantă a programului pentru conformare nu asigură
încadrarea în condițiile care permit autorizarea, raportate la
standardele și reglementările în vigoare;
b) dacă titularul activității nu respectă obligațiile ce îi revin prin
procedura de autorizare;
c) în situația în care nu au fost respectate condițiile impuse în
procedura de evaluare a impactului asupra mediului;
d) în situația în care nu au fost realizate integral măsurile prevăzute
în programul pentru conformare anexat autorizației de me diu
emise anterior.
Termenul de eliberare a autorizației de mediu este de maximum 90 de
zile lucrătoare de la data depunerii documentației complete.
Revizuirea autorizației de mediu se realizează ori de câte ori există o
schimbare de fond a datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul
activității informează în scris ACPM despre acest lucru, iar ACPM emite o
autorizație de mediu revizuită, incluzând acele date care s -au modificat,
sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizații de
med iu.

5.3 BILANȚUL DE MEDIU
Bilanțul de mediu este o evaluare realizată de persoane fizice sau
juridice care au acest drept, potrivit legii, care are drept scop obținerea
de informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor negative
cumulate, anterioare , prezente și anticipate ale activității evaluate, în
vederea cuantificării impactului asupra factorilor de mediu. Bilanțul de
mediu se finalizează printr -un raport, care stă la baza emiterii
autoriza ției de mediu.
În cazul în care pe parcursul realizării bilanțului de mediu se identifică un
impact semnificativ, la cererea ACPM, bilanțul se completează cu un
studiu de evaluare a riscului.
Conform legislației actuale, tipurile de bilanț de mediu sunt
următoarele:
a) Bilanț de mediu nivel 0 (BM 0) – fișă de v erificare conținând elemente
caracteristice activității, care permite autorității de mediu competente

68 să identifice și să stabilească necesitatea efectuării unui bilanț de mediu
nivel superior sau a unei evaluări a riscului, înainte de emiterea
autorizație i de mediu.
b) Bilanț de mediu nivel I (BM I) – evaluare de mediu, constând din
culegere de date și documentare, fără prelevare de probe și fără analize
de laborator, astfel încât să includă toate elementele analizei tehnice a
aspectelor de mediu pentru lu area unei decizii privind dimensi unea
impactului de mediu potențial sau efectiv de pe un amplasament.
c) Bilanț de mediu nivel II (BM II) – investigații asupra unui
amplasament, cu prelevare de probe și analize fizice, chimice și/sau
biologice, necesare pe ntru a cuantifica complexitatea și dimensiunea
poluării pe amplasamentul investigat.
La stabilirea domeniului și complexității bilanțurilor de mediu se au în
vedere următoarele:
 cele trei tipuri de bilanțuri de mediu (nivel 0, I și II) nu se exclud
recipro c și pot fi efectuate consecutiv sau concomitent;
 când în conformitate cu prevederile legale se impune solicitarea
unui bilanț de mediu, iar autoritatea de mediu competentă
consideră puțin probabilă existența unui impact de mediu al
amplasamentului, se va solicita efectuarea unui BM 0; în general,
BM 0 reprezintă varianta cea mai sumară de bilanț și în ultimul
timp s -a cam renunțat la solicitarea unui BM 0, având în vedere că
în Fișa de prezentare sunt inclus e informațiile cuprinse în BM 0;
 dacă BM 0 sau Fișa de prezentare relevă existența unui impact
potențial de mediu pe amplasament, ACPM trebuie să solicite
continuarea evaluării prin efectuarea cel puțin a BM I;
 dacă ACPM consideră că BM I prezintă informații insuficiente
pentru a cuantifica impactul de mediu sau dacă la analiza unei
solicitări de autorizare se consideră că un amplasament are un
impact potențial de mediu, se solicită efectuarea BM II ; în unele
situații se poate solicita executarea concomitentă a BM I și a BM II;
 la constatarea poluării pr ovenite de la un amplasament ,
caracterizată prin depășirea unuia sau mai multor praguri de
intervenție (concentrație maximă admisibilă) prevăzute în
reglementările privind evaluarea poluării mediului, ACPM trebuie
să solicite executarea unei evaluări a ris cului ; evaluarea riscului se
bazează pe gradul de poluare măsurat pe amplasament și va

69 cuantific a semnificația acestei poluări relativ la impactul asupra
mediului;
 rezultatele analizelor obținute se vor compara cu prevederile
reglementărilor și normelor re levante; în lipsa unor astfel de
reglementări sau norme, se vor folosi spre comparare normele sau
instrucțiunile internaționale corespunzătoare, opțiunea folosită
urmând a fi justificată de executantul bilanțului de mediu.
Răspunderea pentru concluziile și informațiile prezentate într -un bilanț
de mediu sau de evaluare a riscului va fi asumată după cum urmează:
 răspunderea pentru acuratețea și corectitudinea unui bilanț de
mediu ( nivel 0, I sau II) sau a unei evaluări a riscului revine
elaboratorului acest uia;
 titularul răspunde pentru exactitatea datelor pe care le furnizează
pentru executarea bilanțului de mediu sau a evaluării riscului;
 răspunderea pentru precizia rezultatelor privind concentrațiile de
poluanți în probele de mediu analizate revine părț ii care prelevează
probele și laboratorului care efectuează analizele.
Realizarea bilanțurilor de mediu și conținutul rapoartelor trebuie să
respecte cerințele legale în vigoare (OM 184/1997).
În ceea ce privește realizarea unui BM I , principalele domenii de analiză
impuse de prevederile legale sunt următoarele:
– utilizarea terenului în zona amplasamentului obiectivului și în
vecinătatea acestuia
– istoricul zonei
– posibilitatea poluării s olului
– depozitarea deșeurilor
– condensatori/transformatori electrici
– securitatea zonei
– măsuri de pază împotriva incendiilor
– protecția mun cii și igiena locului de muncă
– evacuarea apelor uzate
– emisii atmosferice
– impactul zgomotului
– prox imitatea cablurilor de tensiune
– surse d e informare .
Fiecare dintre domeniile descrise mai sus poate fi relevant pentru
răspunderile privind calitatea mediului, legate de o zonă sau o instalație,

70 iar bilanțul de mediu trebuie să identifice și să cuantifice aceste
răspunde ri. Informațiile necesare se pot obține din surse diferite,
respectiv din :
 examinarea informațiilor de arhivă;
 consultarea actualului și, dacă este posibil , a fostului manager al
activității desfășurate pe am plasamentul analizat;
 consultarea, dacă este necesar, a persoanelor care pot furniza
informații relevante, ca, de exemplu, angajați ai unității sau
membri ai comunității locale;
 verificarea documentațiilor re levante privind amplasamentul,
deținute de organizații locale, județene și/sau naționale etc.

În ceea ce privește realizarea unui BM II , trebuie întreprinse investigații
aprofundate pentru a se realiza o evaluare cantitativă a nivelurilor de
poluare din z ona analizată.
Metodele de alegere a punctelor de prelevare, a indicatorilor de
analizat, a metodelor de prelevare a probelor din diferite medii etc. vor
respecta reglementările, normele metodologice și standardele
existente. Acolo unde este posibil, se r ecomandă recoltarea unei probe
de referință, pentru fiecare factor de mediu investigat, dintr -o zonă
învecinată neafectată de poluare, pentru a stabili o valoare -etalon cu
care să fie comparat rezultatul probelor din zona poluată.
Interpretarea rezultatelo r investigațiilor făcute în cadrul bilanțului de
mediu, în special în cazul unui BM II, se face prin raportare la limite
impuse de legislația în vigoare; astfel, se poate concluziona dacă
impactul unei activități produs asupra mediului este semnificativ sa u nu.
Dispozițiile legale referitoare la pragurile de alertă sunt următoarele:
 pragurile de alertă avertizează asupra existenței unei poluări
potențial semnificative în aer, apă sau sol;
 când concentrația unuia sau mai multor poluanți depășește un
prag de alertă, autoritățile competente pot dispune, dacă
consideră necesar, o monitorizare suplimentară asigurată de
către titularii activităților potențial responsabile de poluare, fie
prin sisteme proprii, fie prin unități specializate. În același timp,
autoritățile competente vor solicita și vor urmări introducerea
unor măsuri de reducere a concentrațiilor de poluanți din
emisii/evacuări.

71 Dispozițiile legale referitoare la pragurile de intervenție sunt
următoarele:
 pragurile de intervenție avertizează asu pra existenței unei poluări
semnificative a aerului, apei sau solului;
 când concentrația unuia sau mai multor poluanți depășește un
prag de intervenție, autoritățile competente:
– apreciază oportunitatea și solicită, dacă este necesar, executarea
studiulu i de evaluare a riscului;
– investighează și apreciază consecințele poluării asupra mediului;
– impun reducerea poluării, prin stabilirea unor obiective de
remediere adecvate, astfel încât concentrațiile de poluanți în
emisii/evacuări să scadă sub valorile prevăzute de reglementările
în vigoare.
În ceea ce privește solul, p ragurile de alertă și cele de intervenție sunt
reglementate pentru două tipuri de folosință ale terenurilor (sensibilă și
mai puțin sensibilă), care implică o anumită calitate a solurilor ,
caracterizată printr -un nivel maxim acceptat al poluanților potențiali.

5.4 DEZBATEREA PUBLICĂ SPECIFICĂ PROCEDURII DE
EMITERE A AUTORIZAȚIEI DE MEDIU
Dezbaterea publică are drept scop:
– obținerea unor informații suplimentare privind impactul activității ;
– sesizarea unor aspecte prin care se încalcă legislația privind
protecția mediului;
– obținerea unor date nedeclarate privind activitatea desfășurată cu
impact asupra mediului;
– înregistrarea unor propuneri care pot conduce la îmbunătățirea
activității, cu e fecte favorabile asupra mediului și la fundamentarea
deciziei ce se va lua de către autoritatea pentru protecția mediului
privind emiterea autorizației .
Dezbaterea publică poate include, dar nu se limitează la, următoarele:
– afișajul în zona obiectivului și la sediul administrației publice locale;
– publicarea în presă, pe internet și în mass -media;
– comunicările scrise, transmise persoanelor și asociațiilor
interesate;
– organizarea unei dezbateri într -un loc accesibil populației și
factorilor interesați din zon ă.

72 Indiferent de metoda utilizată, la sediul autorității competente pentru
protecția mediului sau pe pagina proprie de internet se va afișa sau
posta o prezentare rezumativă a acțiunii propuse dezbaterii publice.
Toate discuțiile purtate în cadrul ședințe i de dezbatere publică vor fi
consemnate în scris și vor sta la baza deciziei ce se va lua, alături de
celelalte documente și documentații .
Înainte de a se trece la desfășurarea propriu -zisă a acțiunii de dezbatere
publică, ACPM și solicitantul autorizaț iei vor stabili un calendar al
acestei acțiuni, care va cuprinde, în principal, următoarele etape:
– întocmirea anunțului,
– publicarea anunțului,
– colectarea și analiza co mentariilor și propunerilor publicului ,
– verificări suplimentare la obiectiv, dacă este cazul ,
– consultarea și a altor autorități, dacă este cazul,
– luarea deciziei și publicarea acesteia.
În luarea deciziei nu se vor lua în considerare contestații sau propuneri
anonime ori care se bazează pe interese străine de fondul dezbaterii.
Toate do cumentele legate de dezbaterea publică a unei activități vor
forma obiectul unui dosar special, care să poată fi oricând consultat
atunci când apar contestații asupra deciziei luate de autoritatea
competentă pentru protecția mediului.
Acțiunea de mediatiza re este în coordonarea ACPM și constituie
obligația titularului de activitate din punctul de vedere al organizării și al
costurilor aferente.

5.5 EVALUAREA RISCULUI
Evaluarea riscului reprezintă analiza probabilității și gravității
principalelor component e ale unui impact de mediu.
Necesitatea unor informații suplimentare privind riscurile unei activități
poluante poate determina autoritatea competentă de mediu să solicite
realizarea evaluării riscului.
Obiectivul general al evaluării riscului este acela de a controla riscurile
provenite de la un amplasament, prin identificarea:
 poluanți lor sau a pericolelor cele mai importante;
 resurselor și receptorilor expuși riscului;
 mecanismelor prin care se realizează riscul;
 riscurilor importante care apar pe amplas ament;

73  măsurilor generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un
"nivel acceptabil".
Metodologia generală de evaluare a riscului este stabilită prin
reglementări legale; metoda de evaluare și complexitatea acesteia se
adaptează de către consultant l a specificului activității evaluate și al
amplasamentului pe care aceasta se desfășoară.

5.6 AUTORIZAȚIA INTEGRATĂ DE MEDIU
5.6.1 Definiții
Autorizație integrată de mediu este actul administrativ emis de
autoritatea competentă pentru protecția mediului, c are acordă dreptul
de a exploata în totalitate sau în parte o instalație, în anumite condiții,
care să garanteze că instalația corespunde prevederilor privind
prevenirea și controlul integrat al poluării.
Cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezv oltare cel mai avansat
și eficient înregistrat în dezvoltarea unei activități și a modurilor de
exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui
referința pentru stabilirea valorilor -limită de emisie , în scopul prevenirii
poluării sau pe ntru a reduce emisiile și impactul asupra mediului.

5.6.2 Condiții de autorizare integrată
Având în vedere necesitatea îndeplinirii obligațiilor asumate de România
în cadrul procesului de negociere cu Comisia Europeană, aferente
capitolului 22 "Protecția mediului", și a obligațiilor prevăzute în Tratatul
de aderare la Uniunea Europeană ce revin țării noastre, respectiv
transpunerea Directivei nr. 96/61/CE privind prevenirea si controlul
integrat al poluării (Directiva IPPC), s -a adoptat o listă de activită ți și
instalații industriale care fac obiectul autorizării integrate (anexa 1 din
OUG 152/2005).
Pentru 195 de societăți economice în care la 01.I.2007 (data aderării la
UE) se desfășurau activități autorizabile IPPC, s -au negociat cu Comisia
Uniunii Euro pene perioade de tranziție diferite ; ultimul termen limită
este 31.XII.2015.
Prin emiterea autorizației integrate de mediu, ACPM ia toate măsurile
pentru ca în exploatarea instalației operatorul să respecte principiile
generale de bază, astfel încât:

74 a) să se prevină poluarea , în special prin aplicarea celor mai bune
tehnici disponibile;
b) să nu se producă nici o poluare semnificativă;
c) să fie evitată producerea de deșeuri, potrivit prevederilor legale în
vigoare; în cazul în care se produc deșeuri, el e sunt valorificate, iar
dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt
eliminate, astfel încât să se evite sau să se reducă orice impact
asupra mediului;
d) să se utilizeze eficient energia;
e) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea a ccidentelor și
limitarea consecințelor acestora;
f) să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive
a activității să se evite orice risc de poluare și să se readucă
amplasamentul la o stare satisfăcătoare.
Documentațiile de mediu spe cifice procedurii de obținere a autorizației
integrate de mediu sunt reprezentate de Formularul de solicitare
autorizație integrată de mediu și de Raportul de amplasament .
Raport de amplasament este o documentație elaborată de persoane
fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obținerii
autorizației integrate de mediu , care evidențiază starea
amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în
funcțiune a instalației și oferă un punct de referință și comparație la
încetarea activității.
În funcție de complexitatea instalației și de condițiile de amplasament,
ACPM po ate solicita suplimentar și alte documentații (bilanț de mediu,
studiu de evaluare a riscului etc.).
În cazul oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod
semnificativ, operatorul are următoarele obligații:
 să informeze imediat autoritatea competentă pentru protecția
mediului și autoritatea competentă pentru inspecție și control la
nivel local;
 să ia imediat măsurile pentru limitarea consecinț elor asupra
mediului și prevenirea altor incidente sau accidente posibile;
 să ia orice măsuri suplimentare, considerate adecvate și im puse de
autoritățile competente , pe care acestea le consideră necesare, în
vederea limitării consecințelor asupra mediului și a prevenirii altor
incidente sau accidente posibile.

75 ACPM informează publicul, conform procedurilor specifice, și pune la
dispoziția acestuia următoarele informații:
 documentația și studiile care au stat la baza emiterii autorizației
integrate;
 conținu tul deciziei de emitere a autorizației și o copie a acesteia;
 procedura de revizuire;.
 rezultatele pe care le deține, referitoare la monitorizarea emisiilor,
așa cum este prevăzut în condițiile de autorizare.
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului furnizează
Comisiei Europene, la fiecare 3 ani, începând cu data aderării, inventarul
principalelor emisii și al surselor responsabile de poluare din activitățile
supuse Directivei IPPC.

5.6.3 Valabilitatea autorizației integrate
Ca și în cazul a utorizației de mediu, autorizația integrată de mediu este
valabilă 10 ani și poate fi emisă cu sau fără program de conformare.
ACPM evaluează periodic condițiile din autorizația integrată de mediu si,
acolo unde este necesar, le revizuiește. Revizuirea aut orizației integrate
de mediu este obligatorie în toate situațiile în care:
a) poluarea produsă de instalație este semnificativă, astfel încât
necesită revizuirea valorilor limită de emisie sau includerea de noi
astfel de valori în autorizația integrată de mediu;
b) schimbările substanțiale ale celor mai bune tehnici disponibile fac
posibilă reducerea semnificativă a emisiilor fără a impune costuri
excesive;
c) siguranța în exploatare a proceselor trebuie îmbunătățită r.

5.7 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. OUG 195/200 5 privind protecția mediului (cu completările și modificările
ulterioare)
2. OUG 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluării (cu
completările și modificările ulterioare)
3. OM 818/2003 privind aprobarea Procedurii de emitere a autorizației
integrate de mediu (cu completările și modificările ulterioare)
4. OM 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de
mediu (cu completările și modificările ulterioare)
5. OM 184/1997 pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanțurilor de
medi u (cu completările și modificările ulterioare)

76 6. OM 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării
mediului (cu completările și modificările ulterioare)
7. L 278/2013 privind emisiile industriale

77
6. PROCEDURA DE AUDIT DE MEDIU

6.1 DEFINIȚ II
Audit de mediu – proces de evaluare a naturii și mărimii efectelor asupra
mediului pentru un amplasament sau o activitate, în scopul:
– identificării măsurilor necesar a fi luate pentru limitarea acestora
și/sau conformarea cu cerințele legale aplicabile;
– facilitării controlului managementului practicilor cu posibil impact
asupra mediului;
– evaluării respectării politicii de mediu, obiectivelor și țintelor de
mediu specifice sistemului de management de mediu, dacă există
un astfel de sistem.
Auditat – ampl asament/activitatea supusă auditului.
Auditor – persoană competentă care conduce sau participă la realizarea
unui audit.

6.2 TIPURI DE AUDIT
Auditurile de mediu pot fi clasificate astfel:
a) În funcție de tipul amplasamentului pe care se desfășoară auditu l:
 audit de mediu pentru amplasamente active/operaționale (pe care,
la data realizării auditului, se desfășoară diverse activități,
industriale sau nu)
 audit de mediu pentru amplasamente inactive/neoperaționale (pe
care fie s -au desfășurat activități poten țial poluatoare dar aceste
activități au fost sistate înainte de momentul auditării, fie sunt
terenuri pe care în trecut nu s -au desfășurat activități potențial
poluatoare – terenuri virane, foste terenuri agricole etc.)
b) În funcție de scopul pentru care se realizează auditul:
 audituri pentru evidențierea și cuantificarea efectelor asupra
mediului cauzate de activitățile desfășurate în prezent sau anterior
pe amplasament, în scopul identificării măsurilor de remediere
adecvate
 audituri pentru stabilirea o bligațiilor de mediu și a costurilor de
mediu aferente

78  audituri pentru verificarea conformității cu legislația de mediu
aplicabilă
 audituri de funcționare/specifice (pentru gestionarea deșeurilor
generate; pentru minimizarea consumurilor energetice etc.)
 audituri pentru obținerea unor credite bancare
 audituri pentru verificarea conformității cu anumite standarde
 audituri pentru sisteme de management ș.a.
c) În funcție de solicitantul auditului:
 audituri realizate la solicitarea unor autorități/instituții: autorități
de mediu (de ex. bilanțul de mediu, care este un caz particular de
audit); organisme de certificare (de ex. auditul sistemului de
management de mediu) ș.a.
 audituri realizate la solicitarea titularului de activitate (de ex. audit
pentru managem entul eficient al apei, audit pentru minimizarea
cantității de deșeuri generate etc.)

6.3 PARTICULARITĂȚI ALE AUDITURILOR DE MEDIU
 Bilanțul de mediu reprezintă un caz particular de audit realizat , în
general, pentru un amplasament activ/ operațional, pentr u
evidențierea și cuantificarea efectelor asupra mediului cauzate de
activitățile desfășurate în prezent sau anterior pe amplasament, în
scopul identificării măsurilor de remediere adecvate.
 Auditul de mediu realizat în cazul vânzării de teren, active, acț iuni
etc., în scopul identificării potențialelor riscuri de mediu, constituie
un mijloc de negociere între părțile implicate în tranzacție. Acest
tip de audit poate fi realizat atât la cererea cumpărătorului cât și la
cererea vânzătorului, de către consult anți de terță parte, care să
asigure obiectivitatea evaluării.
 Auditurile de mediu pot fi realizate de:
– consultanți experimentați, buni cunoscători ai legislației de
mediu, pentru cazurile în care raportul de audit se realizează
la solicitarea clientului , pentru uzul propriu al acestuia;
– consultanți înscriși în Registrul Național al elaboratorilor de
studii de mediu, în cazul în care este vorba despre un audit
particular, respectiv de un bilanț de mediu, al cărui raport
ajunge la o autoritate de mediu;

79 – auditori atestați de organisme de certificare, în cazul
realizării de audituri ale sistemelor de management .

6.4 INSTRUMENTE ȘI ACTIVITĂȚI DE AUDIT
Instrumentele utilizate pentru realizarea auditurilor pot fi:
– discuții cu reprezentanții activ ității/amp lasamentului auditat;
– discuții cu vecinii sau cu reprezentanți ai unor autorități locale
relevante;
– chestionare;
– formulare;
– extrase din legislația aplicabilă etc.
Alegerea acestor instrumente rămâne la latitudinea executantului
auditului (auditorului), în funcție de experiența profesională , de scopul
pentru care se realizează auditul, de gradul de complexitate al acestuia
etc.
Activitățile specifice realizării unui audit , în general, pot fi împărțite în
următoarele categorii:
– activități de pregătire (orga nizarea deplasării în teren, pregătirea
unei liste cu date și informații relevante ce vor fi solicitate
clientului, documentare preliminară din surse publice
disponibile, pregătirea unui chestionar de audit sau a unor
formulare necesare consemnării observa țiilor în teren etc.);
– activități de teren (întâlniri și discuții cu persoane relevante,
colectare de informații prin observații vizuale, realizare de
fotografii, schițe ș.a.);
– activități de birou (analiza datelor și informațiilor obținute din
trecerea î n revistă a documentelor disponibile și a observațiilor
vizuale în raport cu cerințele legale și/sau de audit .

6.5 FAZE DE REALIZARE A AUDITURILOR DE MEDIU
Pentru cazul complex al unui audit de mediu ce are drept scop
identificarea unor potențiale contami nări istorice și remedierea
efectelor acestora, principalele faze de realizare a auditului sunt
următoarele:
1) Faza I -a
– reprezintă o fază preliminară a investigațiilor pe un amplasament
și include vizitarea amplasamentului, studierea istoricului

80 acestuia , identificarea surselor potențiale de poluare și a
receptorilor sensibili, identificarea necesității continuării
investi gațiilor într -o etapă următoare;
2) Faza a II-a
– reprezintă o fază a cărei necesitate rezultă din concluziile și
recomandările raportul ui de la faza I -a;
– presupune investigații în teren, care includ lucrări de foraj de
mică sau/și mare adâncime, prelevări de probe de sol și apă
subterană (și nu numai), analize fizico -chimice ale acestora
pentru indicatorii poluanți identificați în faza I -a, precizarea căilor
de propagare a poluanților și a receptorilor acestora;
– are rolul de a confirma poluarea potențială identificată la faza I –
a, precum și de a cuantifica poluarea prin precizarea naturii și
extinderii acesteia;
3) Faza a III-a
– include tr ecerea în revistă a principalelor opțiuni pentru
limitarea efectelor poluărilor identificate, evaluarea riscurilor
specifice și, eventual, un studiu pilot pentru unele măsuri de
remediere/decontaminare recomandate;
– conținutul și amploarea investigațiilor d in cadrul acestei faze
depind hotărâtor de natura și gravitatea poluării, precum și de
standardele de remediere aplicabile;
4) Faza a IV-a
– se desfășoară după realizarea lucrărilor de remediere și include
trecerea în revistă a activităților întreprinse, a rezultatelor
analizelor fizico -chimice realizate și a concluziilor care
validează/confirmă îndeplinirea obiectivelor de remediere
propuse.
Dacă la sfârșitul realizării fazei I -a nu sunt identificate potențiale
contaminări și nu se recomandă continuarea inv estigațiilor în teren,
auditul se poate considera terminat la acel moment .

6.6 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. OM 184/1997 privind procedura de realizare a bilanțurilor de mediu (cu
completările și modificările ulterioare)

81 2. Professional Engineers Ontario, 1996 – Guideline. Professional Engineers
Providing Services in Environmental Site Assessment, Remediation and
Management
3. South/Southwest Hazardous Substance Research Center Georgia Tech
Research Institute, 2001 – Conducting Environmental Site Assessment for
Brownfie ld Properties, Atlanta, Georgia
4. Southampton City Council, 2010 – Development on Potentially
Contaminated Land
5. Federal Aviation Administration, Department of Transportation, 2003 –
Environmental Due Diligence Aaudits in the Conduct of FAA Real Property
Transactions
6. Allan C. Nix, P.G. and Lance Loken, 2005 – Environmental Site Assessments
7. United States Environmental Protection Agency, 1997 – Environmental
Audit. Program Design Guidelines for Federal Agencies
8. ASTM E1527 -13 Standard Practice for Environmental Site Assessments:
Phase I Environmental Site Assessment Process
9. ASTM E1903 -11 Standard Practice for Environmental Site Assessments:
Phase II Environmental Site Assessment Process

82
7. AUDITUL SISTEMELOR DE MANAGEMENT INTEGRAT

7.1 SISTEME DE MANAGEMENT
• Sistemul de management al calității (SMC) – componentă a sistemului
de management al organizației, orientată către obținerea rezultatelor,
în raport cu obiectivele calității, pentru satisfacerea necesităților,
așteptărilor și cerințelor părților interesat e, după caz.
• Sistemul de management de mediu (SMM) – componentă a sistemului
de management general, care include structura organizatorică,
activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile,
procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea,
analiza și actualizarea politicii de mediu.
• Sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale
(SMSSM) – componentă a sistemului de management general,
implementată în scopul identificării și evaluării riscurilor asu pra
sănătății și securității ocupaționale.
Cele trei componente pot fi integrate într -un sistem unic, numit sistem
de management integrat (SMI).

7.2 AVANTAJELE SISTEMELOR DE MANAGEMENT
Construirea, implementarea și certificarea sistemelor de management
se face în conformitate cu cerințele unor standarde internaționale (ISO),
transpuse și în variantă românească (SR EN ISO).
Principalele avantaje ale implementării acestor sisteme de management
sunt următoarele:
– SMC (conform ISO 9001): păstrarea poziției d e piață; cucerirea a
noi nișe de piață; îmbunătățirea imaginii firmei; creșterea
încrederii clienților ș i furnizorilor în serviciile și produsele oferite;
crearea cadrului pentru îmbunătățirea continuă; îndeplinirea
condițiilor de participare la licitații ș.a.
– SMM (conform ISO 14001): îmbunătățirea generală a
performanțelor și confor mităților referitoare la mediu ; creșterea
eficienței și potențiale reduceri ale costurilor de mediu; prevenirea
poluării; reducerea costurilor prin o mai eficientă utilizare a
resurselor și reducerea riscului producerii accidentelor de mediu;

83 competitivitate pe piața interna țională; îmbunătățirea relațiilor cu
companiile de asigurare ș.a.
– SMSSM (conform ISO 18001): identificarea elementelor cu impact
asupra sănătății și securită ții la locul de muncă, a riscurilor și
cerințelor legale aplicabile ; creșterea productivității muncii;
percepția favorabilă din partea furnizorilor și beneficiarilor;
reducerea costurilor referitoare la asigurarea sănătății și securității
ocupaționale ș.a.
Avantajele SMI: beneficii materiale, precum și beneficii din punctul de
vedere al ușurinței sporite în implementare (comparativ cu
implementarea separată a fiecărui sistem); beneficii din punctul de
vedere al resurselor folosite pentru implementare, dar și post –
implementare; cerințe comune îndeplinite mai eficient; viziune unitară
asupra dezvoltării viitoare ș.a.

7.3 AUDITUL SISTEMELOR DE MANAGEMENT
Auditul sistemelor de management este un proces sistematic,
independent și documentat în scopul obțineri i de dovezi de audit și
evaluarea lor, pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite
criteriile de audit. Metodologia generală de realizare a auditului de
sistem face obiectul standardului ISO 19011 :2011, comun celor trei
tipuri de sisteme de manageme nt.
Criteriile de audit reprezintă ansamblul de politici, proceduri sau cerințe
utilizate ca referință.
Există trei tipuri de audit al sistemelor de management:
– audit de primă parte (audit intern),
– audit de secundă parte și
– audit de terță parte.
Audit ul intern este organizat, de regulă, cu personalul propriu al
organizației și poate confirma echipei manageriale că sistemul de
management este implementat și funcționează eficient. Organizația
trebuie să efectueze audituri interne, la intervale planificat e, iar aceste
audituri trebuie să se desfășoare conform unor proceduri documentate.
Auditurile de secundă parte și de terță parte sunt audituri externe.
Auditurile de secundă parte sunt efectuate de clienții organizației , iar
auditurile de terță parte sunt efectuate de organizații externe
independente.

84 Constatările auditului pot indica fie conformitatea sau neconformitatea
cu criteriile auditului, fie oportunități de îmbunătățire. Rezultatele
acestor audituri, furnizate de echipa de audit, trebuie documenta te, iar
acțiunile corective propuse și implementate pentru eliminarea cauzelor
neconformităților trebuie verificate ulterior.
Principii de auditare :
– principii care se referă la auditori: comportament etic, acuratețe,
responsabilitate profesională;
– principi i care se referă la procesul de audit: imparțialitate și
obiectivitate; utilizarea dovezilor de audit.
Principalele etape ale unui audit de sistem sunt următoarele:
1. Etapa de pre -audit , care presupune parcurgerea următorilor pași:
– inițierea auditului (desem narea auditorului șef; definirea
obiectivelor, a domeniului și a criteriilor auditului; selectarea
echipei de audit; stabilirea contactului inițial cu auditatul) ;
– efectuarea analizei documentelor (trecerea în revistă a tuturor
documentelor relevante ale si stemului: sistem documentar,
înregistrări, rapoarte de audit anterioare etc.) ;
– pregătirea activităților la fața locului (pregătirea planului de audit;
alocarea activităților în cadrul echipei de audit; pregătirea
documentelor de lucru).
2. Etapa de efectuare a auditului , care presupune parcurgerea
următorilor pași:
– desfășurarea ședinței de deschidere ;
– stabilirea de reguli pentru comunicarea formală pe parcursul
auditului ;
– colectarea și verificarea informațiilor (interviuri, observarea
activităților, analiza d ocumentelor) ;
– generarea constatărilor auditului ;
– pregătirea concluziilor auditului ;
– desfășurarea ședinței de închidere.
3. Etapa de post -audit , care presupune parcurgerea următorilor pași:
– pregătirea, aprobarea și distribuirea raportului de audit
– finalizarea auditului ;
– desfășurarea activităților de urmărire a rezultatelor auditului .

85 7.4 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. Comitetul tehnic ISO/TC 176 – Standardul ISO 19011:2011 Linii directoare
pentru auditul sistemelor de management
2. SR EN ISO 9001:2008 – Sisteme de managem ent al calității. Cerințe
3. SR EN ISO 14001:2005 – Sisteme d e management de mediu. Cerințe ș i ghid
de utilizare
4. SR EN ISO 14015:2010 – Managementul mediului. Evaluarea de mediu a
amplasamentelor și a organizațiilor (EMAO)
5. SR OHSAS 18001:2008 – Sisteme de man agement al sănătății și securității
ocupaționale. Cerințe

86
8. ELEMENTE DE DREPT AL MEDIULUI ȘI DE RĂSPUNDERE
PRIVIND PREVENIREA ȘI REPARAREA PREJUDICIULUI ASUPRA
MEDIULUI

8.1 ELEMENTE DE DREPT AL MEDIULUI
În conformitate cu art. 35 al Constituția Români ei, referitor la dreptul la
mediu sănătos:
 Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos și echilibrat ecologic.
 Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
 Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora
mediul înconjurător.
Dreptul mediului este o ramură de drept distinctă din sistemul de drept
românesc, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează
relațiile dintre persoane , stabilite în legătură cu protecția și dezvoltarea
mediului.
Obiectul dreptului mediului îl reprezintă relațiile sociale ce se nasc în
legătură cu conservarea și dezvoltarea mediului natural și artificial.
Relațiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt:
– relații sociale stabi lite în scopul prevenirii poluării mediului și
producerii pagubelor ecologice;
– relații sociale formate în scopul evitării producerii unor daune
ecologice;
– relații sociale stabilite în scopul îmbunătățirii condițiilor de mediu;
– relații privitoare la structu ra organizatorică a protecției mediului
Conform art. 5 din OUG 195/2005 privind protecția mediului, statul
recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat
ecologic, garantând în acest scop:
 accesul la informația privind mediul, cu re spectarea condițiilor de
confidențialitate prevăzute de legislația în vigoare;
 dreptul de asociere în organizații pentru protecția mediului;
 dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind
dezvoltarea politicii și legislației de mediu, emiterea actelor de
reglementare în domeniu, elaborarea planurilor și programelor;

87  dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor
pentru protecția mediului, autorităților administrative și/sau
judecătorești, după caz, în probleme de med iu, indiferent dacă s -a
produs sau nu un prejudiciu;
 dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

8.2 RĂSPUNDERE A JURIDICĂ DE MEDIU
Scopul instituirii răspunderii juridice în dreptul mediului este de a
instituționaliza un regim juridic, prin care pr ovocatorul unei pagube
asupra mediului sau “poluatorul” să fie sancționat și obligat să plătească
pentru remedierea pagubei pe care a produs -o.
Răspunderea civilă este specifică situațiilor în care se constată
producerea unui prejudiciu, impunându -se recup erarea acestuia.
Răspunderea contravențională revine persoanelor fizice și juridice care
încalcă regulile cuprinse în legislația de mediu, ori care nu îndeplinesc
obligațiile legale ce decurg din raporturile de drept al mediului.
Răspunderea penală pentru încălcarea normelor privind protecția
mediului se înscrie în principiile răspunderii infracționale, specificul
angajării ei fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege și a
cărui atingere este adusă prin abaterea săvârșită cu vinovăție.
Principa lele sancțiuni prevăzute de legislația din domeniul protecției
mediului sunt:
 anularea sau suspendarea autorizației de mediu;
 suspendarea sau dispunerea încetării unor activități neconforme pe
diferite perioade;
 refuzul autorităților competente de a emit e unele acte de
reglementare;
 amenda contravențională;
 amendă penală;
 închisoare.
Contravențiile se sancționează cu amendă, al cărui cuantum este direct
proporțional cu gravitatea faptei.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizea ză, după
caz, de către:
– comisarii GNM și persoane împuternicite ale ARBDD;
– personal împuternicit al autorităților publice locale;

88 – personalul structurilor de administrare și custozii ariilor naturale
protejate ș.a.
Contravenientul poate achita pe loc sau în max. 48 de ore jumătate din
suma minimă a amenzii.
Infracțiunile se pedepsesc cu amendă penală sau închisoare și sunt
aplicabile în cazurile în care acestea au fost de natură să pună în pericol
sănătatea umană, animală sau vegetală.
Constatarea și cercet area infracțiunilor se fac din oficiu de către
organele de urmărire penală, conform competențelor legale.

8.3 PREVENIREA ȘI REPARAREA PREJUDICIULUI ASUPRA
MEDIULUI
Conform OUG 68/2007, prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel
determinat de elementele aer opurtate, înseamnă:
a) prejudiciul asupra speciilor și habitatelor naturale protejate – orice
prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii
sau menținerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de
habitate sau specii; caract erul semnificativ al acestor efecte se
evaluează în raport cu starea inițială;
b) prejudiciul asupra apelor – orice prejudiciu care are efecte adverse
semnificative asupra stării ecologice chimice și/sau cantitative
și/sau potențialului ecologic al apelor;
c) prejudiciul asupra solului – orice contaminare a solului, care
reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană, care este
afectată negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirecte a
unor substanțe, preparate, organisme sau microorganism e în sol
sau în subsol.
APM este autoritatea competentă pentru stabilirea și luarea măsurilor
preventive și reparatorii, precum și pentru evaluarea caracterului
semnificativ al prejudiciului asupra mediului. La stabilirea măsurilor
preventive APM se poate consulta cu comisariatele județene ale GNM și
cu alte autorități/instituții competente.
Acțiuni preventive. În cazul unei amenințări iminente cu un prejudiciu
asupra mediului, operatorul este obligat să ia imediat măsurile
preventive necesare și, în termen de 2 ore de la luarea la cunoștință a
apariției amenințării, să informeze APM și GNM.

89 Acțiuni reparatorii. În cazul producerii unui prejudiciu asupra mediului,
operatorul informează, în maxim 2 ore de la producerea prejudiciului,
APM și GNM despre:
– momen tul și locul producerii prejudiciului adus mediului;
– caracteristicile prejudiciului;
– cauzele care au generat prejudiciul;
– elementele de mediu afectate;
– măsurile demarate pentru prevenirea extinderii sau agravării
prejudiciului ș.a.
Operatorul este obli gat să:
 acționeze imediat pentru a controla, izola, elimina sau, în caz
contrar, pentru a gestiona poluanții în scopul limitării sau prevenirii
extinderii prejudiciului asupra mediului și a efectelor negative
asupra mediului;
 ia mă surile reparatorii necesa re; operatorii identific ă măsurile
reparatorii și le transmit către APM spre aprobare, în termen de 15
de zile de la data producerii prejudiciului.
Operatorul suportă costurile acțiunilor preventive și reparatorii, inclusiv
în situația în care aceste acțiu ni au fost efectuate de APM.
Orice persoana fizică, juridică sau ONG care este afectată sau posibil a fi
afectată de un prejudiciu asupra mediului ori care se consideră
vătămată are dreptul să transmită comisariatului județean al GNM
și/sau APM orice obser vații referitoare la producerea unui prejudiciu
asupra mediului sau a unei amenințări iminente cu un astfel de
prejudiciu.

8.4 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. Constituția României, 2003 (republicată)
2. Cristina Ionescu, 2003 -2004 – Curs “Drept și legislație în energi e și mediu”,
Universitatea Politehnică București
3. OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată de L 265/2006, cu
completările și modificările ulterioare
4. OUG 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și
repararea prejudiciului asupr a mediului