ȘI MEDICIN Ă VETERINAR Ă I. I. de la BRAD IA ȘI [615458]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE
ȘI MEDICIN Ă VETERINAR Ă “I. I. de la BRAD” IA ȘI
Sef lucr. dr. Radu –Adrian Moraru
MANAGEMENTUL
MEDIULUI
(SUPORT DE STUDIU I.D.)
MODULUL II
– 2014 –
2
MANAGEMENTUL MEDIULUI II
CUPRINS (modulul II)
Pag.
INTRODUCERE 3
U.I. 1. CADRUL LEGAL PRIVIND PROTEC ȚIA MEDIULUI 6
1.1. Legislația mediului în România…………………………………………….. 8
1.2. Aspecte legislative specifice protec ției mediului în România…….. 10
1.3. Principalele aspecte reglemen tate de legea-cadru privind
protecția mediului – O.U.G. nr.195 din 22.12.2005………………………… 11
1.4. Reglement ări legale de medi u privind atribu țiile institutiilor și
autorităților publice…………………………………………………………………… 16
1.5. Instituții cu atribu ții în domeniul protec ției mediului……………….. 18
1.5.1. Instituții naționale cu atribu ții în domeniul protec ției
mediului…………………………………………………………………………….. 18
1.5.2. Instituții internaționale cu atribu ții în domeniul protec ției
mediului ……………………………………………………………………………. 27
U.I. 2. INDICATORII DE MEDIU……………………………………….. 34
2.1. Principii în definirea și alegerea indicatorilor de mediu ………… 36
2.2. Categorii de indicatori de mediu …………………………………………. 39
2.3. Tipuri de abord ări privind realizarea si stemului statistic de
mediu ……………………………………………………………………………….. 46
2.4. Schemele cadru OECD și UN-FDES ……………………………………. 50
U.I. 3. AUDITUL DE MEDIU………………………………………………. 58
3.1. Cadrul conceptual al auditului de mediu: defini ții și
caracteristici …………………………………………………………………….. 60
3.2. Organiza ția Interna țională a Instituțiilor Supreme de Audit
(INTOSAI) și auditul mediului …………………………………………….. 65
3.3. Importan ța auditului de mediu ………………..…….………….. 67
3.4. Dezavantaje poten țiale ale auditului de mediu …………………. 70
3.5. Tipurile de audit de mediu și obiectivele acestuia ………………….. 72
3.6. Elemente și principii ale auditului de mediu …………………………. 76
3.7. Etapele și fazele procesului de audit de mediu ………………………. 79
3.7.1. Planificarea auditului de mediu ……………………………………. 79
3.7.2. Execuția auditului de mediu …………………………………………. 82
3.7.2.1 . Activitățile pre-audit …………………….……………. 83
3.7.2.2. Auditul pe teren (pe site-ul de audit, “on-site audit”) . 86
3.7.2.3. Activitătile post-audit ………………………………… 89
3.7.3. Acțiuni consecutive efectu ării auditului (“audit follow-
up”) ……………………………………………………………………….. 91
3.8. Colectarea probelor de audit de mediu ……………….……….. 93
U.I. 4. EVALUAREA CICLULUI DE VIA ȚĂ………………………. 99
4.1. Principii și caracteristici ale metodologiei ECV ……………………. 100
4.2. Fazele șii domeniul de aplicar e a unui studiu ECV ……………….. 103
4.3. Limitele sistemului …….…………..……………….….……….. 105
34.4. Analiza inventarului ciclului de via ță…………..……..……..…. 107
4.5. Evaluarea impactului ciclului de via ță……………………..…… 108
4.6. Interpretarea ciclului de via ță și Raportarea …………………… 109
4.7. Analiza critic ă…………………………………………………………………… 111
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. 116
Răspunsuri la testele de autoevaluare……………………………………….. 119
4INTRODUCERE
Protejarea mediului este esen țială pentru calitatea vie ții genera țiilor
prezente și viitoare. Provocarea actual ă este reprezentat ă de combinarea protec ției
mediului cu cre șterea economic ă continuă într-un maniera ă care sa fie sustenabil ă.
Managementul de mediu ține cont în planificarea, implementarea și
controlul activit ăților organiza țiilor din toate domeniile, de obiectivele de mediu
privind reducerea și evitarea polu ării și asigurarea pe term en lung a scopurilor
organizaționale. În acest sens se urm ărește integrarea domeniului mediu în
sistemul de management existent înt r-o întreprindere, mediul trebuind s ă fie o
parte a sarcinilor și deciziilor zilnice.
Rolul Managementului de mediu const ă în dezvoltarea abilit ăților de
identificare și soluționare optim ă a problemelor de mediu, dezvoltarea
competen țelor de coordonare ale activit ăților de mediu din organiza ție si de
elaborare și implementare a unei politici de mediu în cadrul organiza ției, precum
și în familiarizarea cu ansamblul de procese specifice în monitorizarea
elementelor de mediu.
Modulul de fa ță cuprinde 4 unit ăți de învățare, care sunt foarte diferite din
punctual de vedere al întinderii și complexit ății, motiv pentru care timpul necesar
de lucru recomandat pentru studiul indivi dual este diferit, de la o unitate de
învățare la alta.
Prima unitate de înv ățare cuprinde aspecte privind legisla ția mediului
(hotărâri și ordonan țe de Guvern, ordine emise de diferite autorit ăți, regulamente
UE etc), fiind analizat ă pe larg legea-cadru privind protec ția mediului – O.U.G.
nr.195 din 22.12.2005. De asemenea, sunt prez entate principalele acte normative
care reglementeaz ă atribuțiile institu țiilor și autorităților publice na ționale cu
referire la protec ția mediului, fiind precizate și instituțiile interna ționale cu
atribuții în acest domeniu.
În cea de a doua unitate de înv ățare sunt cuprinse aspecte privind calitatea
mediului, clasificarea in dicatorilor de mediu și trăsăturile acestora, cerin țele și
criteriile dup ă care se face selec ția indicatorilor utili în construirea unui sistem
viabil de indicatori sintetici de mediu, precum și principalele abord ări privind
realizarea unui sistem statistic de mediu, insistându-se pe cadrul OECD și cadrul
adoptat de Na țiunile Unite.
5Unitatea de înv ățare nr. 3 clarifică conceptul de audit de mediu și descrie
beneficiile, obiectivele, principiile și fazele desf ășurării auditului de mediu.
Totodată sunt prezentate aspecte privind ob ținerea probelor de audit, cerin țele
realizării unui audit de calitate și potențialele obstacolele cu care se confrunt ă
auditorii.
Ultima unitate de înv ățare prezintă metodologia Evalu ării Ciclului de
Viață a produselor și serviciilor, respectiv prin cipiile, caracteristicile, fazele și
domeniile de aplicare.
În realizarea acestui material ne-am sprijinit pe un bogat material
documentar, pe care îl prezent ăm selectiv în bibliografie și pe care îl recomand ăm
studenților pentru completarea cuno ștințelor și rezolvarea testelor
6Unitatea de înv ățare 1
CADRUL LEGAL PRIVIND PROTEC ȚIA MEDIULUI
CUPRINS (U.I. 1)
Pag.
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 1)………… 6
Instrucțiuni……………………………………………………………………………. 7
1.1. Legisla ția mediului în România…………………………………………….. 8
1.2. Aspecte legislative specifice protec ției mediului în România…… 10
1.3. Principalele aspecte reglementate de legea-cadru privind protecția mediului – O.U.G. nr.195 din 22.12.2005……………………….. 11
1.4. Reglement ări legale de medi u privind atribu țiile institutiilor și
autorităților publice…………………………………………………………………… 16
1.5. Institu ții cu atribu ții în domeniul protec ției mediului…………….. 18
1.5.1. Institu ții naționale cu atribu ții în domeniul protec ției
mediului………………………………………………………………………………. 18
1.5.2. Institu ții interna ționale cu atribu ții în domeniul
protecției mediului ………………………………………………………………. 27
Rezumat (U.I. 1)……………………………………………………………………….. 30
Test autoevaluare nr. 1……………………………………………………………… 31 Bibliografie (U.I. 1)…………………………………………………………………… 32
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 1)
Obiectivul acestei unit ăți de învățare este însu șirea principalelor no țiuni
referitoare la aspectel e legate de legisla ția mediului: hot ărâri și ordonan țe de
Guvern, ordine emise de diferite autorit ăți, regulamente UE etc; cele mai
importante reglement ări cuprinse în legea-cadru privind protec ția mediului –
O.U.G. nr.195 din 22.12.2005; principale le acte normative care reglementeaz
ă
atribuțiile institu țiilor și autorităților publice na ționale cu referire la protec ția
mediului; institu țiile și organismele na ționale, europene și globale cu atribu ții în
acest domeniu.
La finalizarea studi ului U.I. 1, cursan ții vor dispune de competen țe pentru:
identificarea celor mai important e acte normative ale legisla ției mediului
recunoașterea principiilor ce stau la baza legii și a modului în care se
derulează activitățile de protec ție a mediului
explicarea modalit ăților de implementa re a principiilor și obiectivelor
strategice de protec ție a mediului,
7 aprofundarea domeniilor de competen ță și a responsabilit ăților
organismelor na ționale și internaționale cu atribu ții în domeniul protec ției
mediului
Instrucțiuni (U.I. 1)
Pentru aceast ă unitate de înv ățare este necesar ă ca studiu individual o
perioadă de cca. 4-6 ore, în func ție de capacit ățile individuale. Cuno ștințele
dobândite în timpul studiului pot fi verifica te pe baza unui un test de autoevaluare
care va încheia U.I. 1. La sfâr șitul modulului II se vor g ăsi răspunsurile corecte la
toate testele de autoevaluare care au fost inserate în acest material. De asemenea,
o lucrare de verificare (nr. 1) care s ă cuprindă și aspecte din cadrul acestei unit ăți
de învățare va fi prezentat ă la finalul U.I. 2.
81.1. Legisla ția mediului în România
Legislația mediului este un domeniu foarte vast alc ătuit din nenum ărate
acte normative (hot ărari și ordonan țe de Guvern, ordine emise de diferite
autorități, regulamente UE etc.). Cele mai mai relevante/importante acte
normative în materie sunt urm ătoarele:
Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al
mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale
României
Legea 107/1996 a apelor
Legea 111/1996 privind desf ășurarea în siguran ță, reglementarea,
autorizarea și controlul activit ăților nucleare
Legea 214/2011 pentru orga nizarea, administrarea și exploatarea paji știlor
Legea 255/1998 privind protec ția noilor soiuri de plante
Legea 178/2000 privind produsele cosmetice
Legea 289/2002 privind perdel ele forestiere de protec ție
Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile
Legea minelor 85/2003
Legea 238/2004 a petrolului
Legea 347/2004 legea muntelui
Legea 407/2006 vân ătorii și a protecției fondului cinegetic
Legea 24/2007 actualizat ă și republicat ă. Legea privind reglementarea și
administrarea spa țiilor verzi din intravilanul localit ăților
Legea 46/2008-Codul silvic
Legea 220/2008 pentru stabil irea sistemului de promovare a producerii
energiei din surse regenerabile de energie
Legea 171/2010 actualizata-L egea contraventi ilor silvice si a sanctionarii
acestora
Legea 132/2010 privind co lectarea selectiv ă a deșeurilor în institu țiile
publice
Legea 211/2011 privind regimul de șeurilor
OUG- Ordonan țe de Urgen ță ale Guvernului:
OUG 202/2002 privind gospod ărirea integrat ă a zonei costiere
OUG 243/2000 privind protec ția atmosferei
9 OUG 195/2005 privind protec ția mediulu;
OUG 196/2005 privind fondul pentru mediu;
OUG 43/2007 privind introducerea deliberat ă în mediu a organismelor
modificate genetic;
OUG 68/2007 privind r ăspunderea de mediu cu re ferire la prevenirea și
repararea prejudiciului asupra mediului;
OUG 71/2010 privind stabilirea strate giei pentru mediul marin;
OUG 64/2011 privind stocarea geologic ă a dioxidului de carbon;
OG-Ordonan țe de Guvern:
OG 43/2000 privind protec ția patrimoniului arheologic și declararea
unor situri arheologice ca zone de interes na țional
OG 47/2000 privind stabilirea unor m ăsuri de protec ție a monumentelor
istorice care fac parte din Li sta patrimoniului mondial
OG 87/2001 sevicii publice sa lubrizare localitati
OG 47/2005 privind reglement ări de neutralizare a de șeurilor de origine
animală
OG 41/2007 pentru comerciali zarea produselor de protec ție a plantelor,
precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din
domeniul fitosanitar;
HG- Hot ărâri de Guvern:
HG 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant;
HG 1037/2010 privind de șeurile de echipamente electrice și electronice;
HG 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al
deșeurilor de baterii și acumulatori;
HG 1268/2010 privind aprobare a Programului de protec ție și gestiune a
monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial
UNESCO;
Ordine ministeriale:
MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR – Ordi n nr. 1450/2010
pentru aprobarea Ghidului de finan țare a Programului vizând protec ția
resurselor de ap ă, sisteme integrate de alimentare cu ap ă, stații de tratare,
canalizare și stații de epurare;
101.2. Aspecte legislative specifice protec ției mediului în România
Printre principalele reglement ări legale specifice protec ției mediului se
găsesc în:
(1) Legea nr. 157/2005 , pentru ratificarea tratatul ui de aderare a României
la U.E. – care potrivit Anexei VII: Măsuri tranzitorii – țara noastr ă
și-a asumat o serie de angajamente privind transpunerea,
implementarea și controlul aplic ării acquis-ului comunitar de
mediu.
(2) Tratatul de aderare la UE – Capitolul 22 – Mediu;
(3) Planul Na țional de Dezvoltare a României 2007-2013;
(4) Hotărârea Guvernului nr. 1.460/2008 pentru aprobarea Strategiei
naționale pentru dezvoltare durabil ă – Orizonturi 2013-2020-2030;
(5) O.U.G. nr. 195/2005, privind protec ția mediului, actualizat ă.
Prin Tratatul de aderare al României la Uniunea European ă, ratificat prin
Legea nr. 157/2005, țara noastr ă și-a asumat obliga ția transpunerii aquis-ului
comunitar de mediu în legisla ția națională. Astfel, domeniul protec ției mediului
este reglementat în principal prin Ordonanța de Urgen ță nr. 195/22 decembrie
2005 , publicat ă în Monitorul Oficial nr. 1196/30 decembrie 2005, completat ă și
aprobată prin legea nr. 265/29 iunie 2006 . Această legislație dezvolt ă conceptele
privind protec ția mediului din fosta Lege a mediului nr. 137 din 1995 , pe baza
experienței acumulate în anii de aplicare, precum și a prelucr ării conceptelor
respective din legisla ția Uniunii Europene.
Această lege este o lege-cadru, fiecare prevedere general ă sau specific ă
fiind detaliat ă și completat ă de norme sau instruc țiuni de aplicare prin
reglement ări deja existente sau care urmeaz ă a se elabora.
Legislația de mediu în România este organizat ă pe 12 grupe de
problematici:
1. legislație orizontal ă și
reglement ări, 2. substanțe periculoase,
3. calitatea aerului, 4. etichetarea ecologic ă,
5. schimbări climatice, 6. organisme modificate genetic
și biosecuritate,
7. gestiunea de șeurilor, 8. controlul polu ării și
managementul riscului,
9. calitatea apei, 10. zgomot,
11. protecția naturii, 12. politici de mediu.
111.3. Principalele aspecte reglementat e de legea-cadru privind protec ția
mediului – O.U.G. nr.195 din 22.12.2005
Conform art. 6, alin (1), Capitolul I din O.U.G. nr.195/2005 , aprobată
prin Legea nr. 265/2006 cu modific ările și complet ările ulterioare, protecția
mediului constituie obliga ția și responsabilitatea autorit ăților administra ției
publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.
Autoritățile administra ției publice centrale și locale prev ăd în bugetele proprii
fonduri pentru î ndeplinirea obliga țiilor rezultate din implementarea legisla ției
comunitare din domeniul mediului și pentru programe de protec ție a mediului și
colaboreaz ă cu autorit ățile publice centrale și teritoriale pentru protec ția mediului.
În art. 3 din OUG nr.195/2005 sunt prezentate nouă principii ce stau la
baza legii și a modului în care se deruleaz ă activitățile de protec ție a mediului:
a) principiul integr ării cerințelor de mediu în celelalte politici
sectoriale;
b) principiul precau ției în luarea deciziei;
c) principiul ac țiunii preventive;
d) principiul re ținerii poluan ților la surs ă;
e) principiul "poluatorul pl ătește";
f) principiul conserv ării biodiversit ății și a ecosistemelor specifice
cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabil ă a resurselor naturale;
h) informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și
accesul la justitie în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colabor ării interna ționale pentru protec ția mediului.
În art.4 din OUG nr.195/2005 sunt men ționate modalit ățile de
implementare a principiilor și obiectivelor strategice de protec ție a mediului,
identificându-se 19 modalit ăți:
1) prevenirea și controlul integrat al polu ării prin utilizarea celor mai bune
tehnici disponibile pentru activit ățile cu impact semnificativ asupra
mediului;
2) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerin țelor politicii de
mediu;
3) corelarea planific ării de amenajare a teritoriului și urbanism cu cea de
mediu;
124) efectuarea evalu ării de mediu înaintea aprob ării planurilor și programelor
care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
5) evaluarea impactului asupra mediului în faza ini țială a proiectelor cu
impact semnificativ asupra mediului;
6) introducerea și utilizarea parghiilor și instrumentelor economice
stimulative sau coercitive;
7) rezolvarea, pe niveluri de competen ță, a problemelor de mediu, în func ție
de amploarea acestora;
8) promovarea de acte normative armonizate cu reglement ările europene și
internaționale în domeniu;
9) stabilirea și urmărirea realiz ării programelor pentru conformare;
10) crearea sistemului na țional de monitorizare integrat ă a calității mediului;
11) recunoașterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea
etichetei ecologice;
12) menținerea și ameliorarea calit ății mediului;
13) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
14) încurajarea implement ării sistemelor de management și audit de mediu;
15) promovarea cercet ării fundamentale și aplicative în domeniul protec ției
mediului;
16) educarea și conștientizarea publicului, precum și participarea acestuia în
procesul de elaborare și aplicare a deciziilor privind mediul;
17) dezvoltarea re țelei naționale de arii protejate pentru men ținerea stării
favorabile de conservare a habitate lor naturale, a speciilor de flor ă și faună
salbatică ca parte integrant ă a rețelei ecologice europene – Natura 2000;
18) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilit ății și etichetării organismelor
modificate genetic;
19) înlăturarea cu prioritate a poluan ților care pericliteaz ă nemijlocit și grav
sănătatea oamenilor.
Capitolul II scoate în eviden ță că orice activitate socio-economic ă (art.8)
trebuie să aibă un punct de vedere din partea autorit ăților competente de mediu, și
măsura în care se consider ă necesar, se emit, pe baza unei proceduri de
reglementare: aviz de mediu, acord de mediu, autoriza ție de mediu, autoriza ția
integrată de mediu. Procedura de reglementare implic ă realizarea unor
documenta ții specifice: evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra
mediului, bilan țul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate. În
13procesul de reglementare, acolo unde este cazul, este implicat ă și populația locală,
prin acțiuni de informare și dezbatere public ă, în baza aplic ării Legii nr. 86 din
2000 ce ratific ă Convenția de la Aarhus privind accesul la informa ții și decizii în
problemele de mediu .
În capitolul cu privire la regimul substan țelor și preparatelor
periculoase , se men ționează că fabricarea, introducerea pe pia ță, utilizarea,
depozitarea temporar ă sau definitiv ă, manipularea, introducerea în țară sau
scoaterea din țară a substan țelor și preparatelor periculoase sunt supuse unui regim
special de reglementare și gestionare.
Regimul de șeurilor este reglementat de o legisla ție specific ă, subliniindu-
se ferm c ă introducerea pe teritoriul României a de șeurilor de orice natur ă, în
scopul elimin ării acestora, este interzis ă. (art.32). Se men ționează că introducerea
deșeurilor în scopul recuper ării se face numai cu aprobarea guvernului, în
conformitate cu prevederile Tratatului de aderare a României la UE, ratificat prin
Legea nr. 157 din 2005.
Regimul îngr ășămintelor chimice și al produselor de protec ție a
plantelor , reprezint ă o reglementare-cadru, completat ă cu reglement ări specifice,
și prevede m ăsuri stricte de control al acestei activit ăți de la producerea pân ă la
aplicarea și controlul ulterior al îngr ășămintelor chimice și al produselor de
protecție a plantelor.
Regimul organismelor modificate genetic, ob ținute prin tehnicile
biotehnologiei moderne se referă la activit ăți ce includ: utilizarea în condi ții de
izolare a microorganismelor modi ficate genetic, introducerea deliberat ă în mediu
și pe piață a organismelor vii modificate ge netic, importul organismelor/micro-
organismelor modificate genetic.
În cazul Regimului activit ăților nucleare, competen ța de emitere a
acordului sau autoriza ției de mediu apar ține Guvernului României, autorit ății
publice centrale pentru protec ția mediului revenindu-i urm ătoarele atribu ții: să
organizeze activitatea de monitorizare a radioactivit ății mediului, s ă
supravegheze, s ă controleze și să dispună măsuri pentru respectare a prevederilor
legale privind protec ția mediului, s ă colaboreze cu organele competente în
apărarea dezastrelor, protec ția sănătății populației și a mediului.
În capitolul ce trateaz ă Conservarea biodiversit ății și arii naturale
protejate , se atrage aten ția că managementul acestor arii/site-uri necesit ă planuri
de management administrativ sau c ontractuale, subliniindu-se activit ăți ce sunt
14interzise a se derula în diferite categorii de arii protejate, dup ă cum urmeaz ă:
desfășurarea de activit ăți, programe, planuri ce contravin planurilor de
management sau regulamentelor acestor spa ții, schimbarea destina ției terenurilor
fără aprobarea structurilor de administrare, p ășunatul și amplasarea de stâne și
locuri de târlire f ără aprobarea structurilor de administrare, activit ăți comerciale
de tip comer ț ambulant, f ără aprobarea structurilor de administrare.
Principala prevedere privind protecția apelor și ecosistemelor acvatice
se referă la faptul c ă reglementarea activit ăților din punct de vedere al gospod ăririi
apelor și controlul respect ării prevederilor privind protec ția apelor se realizeaz ă de
autoritățile competente pentru protec ția mediului, autorit ățile centrale și locale de
gospodărire a apelor și de către autorit ățile centrale și locale de s ănătate.
În capitolul privind Protecția atmosferei, schimb ări climatice,
gestionarea zgomotului ambiental, sunt subliniate atribu țiile și responsabilit ățile
autorității publice centrale de protec ție a mediului, aflându-se în competen ța sa:
elaborarea strategiei și a planului de ac țiune privind schimb ările climatice,
administrarea registrului Na țional al emisiilor de gaze cu efect de ser ă,
coordonarea sistemului na țional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de ser ă,
coordonarea implement ării mecanismelor flexibile prev ăzute de Protocolul de la
Kyoto la Conven ția-cadru a Na țiunilor Unite asupra schimb ărilor climatice.
De o deosebit ă importan ță este responsabilitatea stabilirii schemei de
comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de ser ă și a planurilor de
alocare a acestor certifi cate. Gestionarea durabil ă a resursei disponibile de astfel
de emisii de gaze este un obiectiv urm ărit prin structuri specializate în cadrul
Administra ției Fondului pentru Mediu.
Articolul 62 se adreseaz ă deținătorilor de terenuri, cu orice titlu, care sunt
obligați să întrețină perdele și aliniamente de protec ție, spații verzi, parcuri,
grădini publice, garduri vii pentru îmbun ătățirea capacit ății de regenerare a
atmosferei, protec ția fonică și eoliană.
Protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre se realizeaz ă
prin măsuri adecvate de gospod ărire, conservare, organizare și amenajare a
teritoriului, aceasta fiind obligatorie pentru to ți deținătorii. O aten ționare deosebit ă
se face pentru de ținătorii cu orice titlu ai f ondului forestier, ai vegeta ției forestiere
din afara fondului forestier și ai pajiștilor, care au, pr intre altele urm ătoarele
obligații: să mențină suprafața împădurită a fondului forestier, s ă exploateze masa
lemnoasă în condi țiile legii, s ă asigure respectarea regimului silvic pentru
15conservarea vegeta ției lemnoase, s ă exploateze resursele p ădurii, fondului
cinegetic și piscicol conform preveder ilor legale din domeniu, s ă exploateze
pajiștile în limitele bonit ății.
Protecția așezărilor umane impune respectarea a numeroase și complexe
reguli de convie țuire și de administrare din partea celor implica ți, enumerându-se
astfel: îmbun ătățirea microclimatului localit ății prin amenajarea și întreținerea
unor lucii de ap ă, elaborarea planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului,
adoptarea elementelor arhitectural e adecvate, optimizarea densit ății de locuire,
concomitent cu men ținerea, între ținerea și dezvoltarea spa țiilor verzi, a
aliniamentelor de arbori și a protec ției stradale, a amenajamentelor cu func ție
ecologică, estetică, recreativ ă, respectarea regimului de protec ție a zonelor de
interes turistic și de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate și a
monumentelor naturii. Totodat ă se menționează că schimbarea destina ției spațiilor
verzi este interzis ă, iar planurile de urbanism și amenajare a teritoriului se supun
procedurii de evaluare de mediu.
161.4. Reglement ări legale de medi u privind atribu țiile
institutiilor și autorităților publice
(1) Atribu țiile generale ale consiliilor locale și consiliului jude țean în
materie de protec ție a mediului, reglementate prin:
Legea nr. 215/2001, republicat ă, actualizat ă, administra ției publice
locale.
(2) Responsabilit ățile generale ale ordonatorilor de credite , respectiv
categoriile de cheltuieli prev ăzute în bugetele proprii jude țelor și celorlalte unit ăți
administrativ-teritoriale, cu trimitere la protec ția mediului, sunt reglementate prin:
Legea nr. 273/2006, actualizat ă, privind finan țele publice locale.
(3) Atribu țiile specifice/detaliate ale consiliilor locale/jude țene în
materie de protec ție a mediului:
A) Obliga țiile autorit ăților publice locale în domeniul protec ției
apelor: se regăsesc în:
Legea apelor nr. 107/1996, actualizat ă;
OUG nr. 195/2005, actualizat ă, privind protec ția mediului ;
B) Obliga țiile autorit ăților publice locale în domeniul gestion ării
deșeurilor sunt structurate în:
OUG nr. 195/2005, actualizat ă, privind protec ția mediului ;
OUG nr. 78/2000, actualizat ă, privind regimul de șeurilor ;
Legea nr. 101/2006, actualizat ă, privind serviciul de salubrizare a
localităților;
HG nr. 1037/2010 privind de șeurile de echipamente electrice și
electronice ;
HG nr. 349/2005, actualizat ă, privind depozita rea de eurilor ;
HG nr. 856/2002, actualizat ă, privind eviden ța deșeurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase ;
Legea nr. 132/2010 privind colectarea selectiv ă a deșeurilor în institu ții
publice;
Legea 211/2011 privind regimul de șeurilor.
C) Obliga țiile autorit ăților publice locale în domeniul protec ției
așezărilor umane sunt stipulate în (f ără a fi exhaustive):
OUG nr. 195/2005, actualizat ă, privind protec ția mediului ;
17 Legea nr. 24/2007, republicat ă, privind reglementarea și administrarea
spațiilor verzi din intravilanul localit ăților;
Legea 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor, publicat ă în Monitorul Oficial nr . 819 din 21 noiembrie 2011.
D) Obliga țiile autorit ăților publice locale în domeniul protec ției
atmosferei, schimb ărilor climaterice și gestionarea zgomotului ambiental se
regăsesc în prevederile:
OUG nr. 243/2000, actualizat ă, privind protec ția atmosferei ;
HG nr. 543/2004, actualizat ă, privind elaborarea și punerea în aplicare
a planurilor și programelor de gestionare a calit ății aerului ;
Legea nr. 104/15.06.2011 privind calitatea aerului înconjur ător
(publicată în Monitorul O ficial nr. 452/28.06.2011).
E) Obliga țiile autorit ăților publice locale în domeniul protec ției
solului, subsolului și ecosistemelor terestre sunt prev ăzute în:
HG nr. 1.403/2007, privind refacerea zone lor în care solul, subsolul și
ecosistemele terestre au fost afectate.
181.5. Institu ții naționale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului
1.5.1. Institu ții naționale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului
Ministerul Mediului
Ministerul Mediului (MM) realizeaz ă politica na țională în domeniile
mediului, gospod ăririi apelor și managementului silvic, îndeplinind rolul de
autoritate de stat, de sintez ă, coordonare și control în aceste domenii, direct sau
prin organisme tehnice specializate, autorit ăți sau institu ții publice aflate în
subordinea, coordonarea sau sub autori tatea ministerului. Conform legisla ției în
vigoare, Ministerul Mediului este desemnat ca autorita te de management pentru
Programul Opera țional Sectorial pentru in frastructura de mediu.
Ministerul Mediului ac ționează pentru a proteja mediul și resursele
naturale, pentru a garanta genera ției actuale și celor viitoare un mediu curat, în
armonie cu dezvoltarea economic ă și progresul social.
Domeniile de competen ță ale MM:
controlul polu ării industriale,
calitatea aerului și zgomot ambiental,
managementul ariilor naturale protejate,
conservarea biodiversit ății și securitatea biologic ă,
infrastructur ă de mediu,
gestionarea de șeurilor,
gestionarea substan țelor și preparatelor chimice periculoase,
protecția solului și subsolului,
dezvoltare durabil ă,
schimbări climatice,
managementul apelor,
managementul sectorului forestier,
meteorologie,
hidrologie și hidrogeologie.
Priorități: Având ca obiective principale înt ărirea structurilor
administrative – ca element de baz ă pentru construirea unui sistem solid de
19management de mediu – și contribu ția la dezvoltarea durabil ă, MM și-a
stabilit urm ătoarele priorit ăți:
integrarea cerin țelor privind protec ția mediului în celelalte politici
sectoriale, în concordan ță cu cerin țele și standardele europene și
internaționale,
ocrotirea biodiversit ății, reabilitarea infrastructurii costiere a
litoralului românesc, redimensionarea ecologic ă și economic ă a
Deltei Dun ării,
ameliorarea calit ății factorilor de mediu în zonele urbane și rurale,
managementul riscului și prevenirea dezastrelor provocate de
inundații.
Obiectivele prioritare în domeniul investi țiilor:
apărarea împotriva inunda țiilor, înlăturarea și reducerea efectelor
calamităților naturale provocate de viituri,
amenajarea complex ă a bazinelor hidrografic e pentru reabilitarea
surselor de ap ă existente și realizarea de noi surse de ap ă pentru
populația din zonele deficitare
infrastructura de ap ă/apă uzată, sisteme integrate de management al
deșeurilor, reabilitarea gr ădinilor zoologice,
realizarea de perdele de protec ție, torenți, drumuri forestiere.
Prin Administra ția Fondului pentru Mediu (AFM ) sunt alocate sume
importante din Fondul pentru Mediu pentru programe și proiecte care vizeaz ă
protecția mediului:
Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto na țional,
Programul privind instal area sistemelor de înc ălzire care utilizeaz ă
energie regenerabil ă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor
clasice de înc ălzire pentru persoane fizice,
Programul privind instal area sistemelor de înc ălzire care utilizeaz ă
energie regenerabil ă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor
clasice de înc ălzire pentru persoane juridice,
Programul na țional de îmbun ătățire a calit ății mediului prin realizarea
de spații verzi în localit ăți,
Programul de îmbun ătățire a calit ății mediului prin împ ădurirea
terenurilor agricole degradate,
20 Programul privind producerea energi ei din surse regenerabile: eolian ă,
geotermal ă, solară, biomasă, hidroenergie,
Programul privind educa ția și conștientizarea publicului privind
protecția mediului,
Programul vizând protec ția resurselor de ap ă, sisteme integrate de
alimentare cu ap ă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare,
Programul privind reducerea impactul ui asupra atmosferei, inclusiv
monitorizarea calit ății aerului,
Programul de realizare a pistelor pentru bicicli ști,
Programul de lucr ări destinate prevenirii, înl ăturării și/sau diminu ării
efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucr ările
de gospod ărire a apelor aferente obiect ivelor din domeniul public al
statului.
Prin Programul Opera țional Sectorial Mediu este acordat ă finanțare
pentru proiecte în urm ătoarele sectoare:
Alimentare cu ap ă/ tratare a apei uzate – extinderea și modernizarea
rețelelor de ap ă și canalizare, construirea și modernizarea de sta ții
pentru tratarea apei și epurarea apei uzate,
Gestionarea de șeurilor – construirea de depozite ecologice și a
facilităților de sortare, tratare și reciclare a de șeurilor, dotarea cu
echipamente pentru colectarea selectiv ă a deșeurilor și închiderea și
ecologizarea depozitelor n econforme existente,
Reabilitarea zonelor poluate istoric – reducerea efecte lor negative ale
acestor zone asupra mediului înconjur ător,
Modernizarea sistemelor urbane de termoficare – îmbunătățirea
reducerii polu ării aerului,
Conservarea și protecția naturii – zonele naturale protejate,
Îmbunătățirea protec ției împotriva inunda țiilor – construirea
infrastructurii pentru prevenirea inunda țiilor și reducerea efectelor
acestora,
Reducerea eroziunii zonei costiere – extinderea suprafe ței de plaj ă în
zona Mării Negre.
Unitățile aflate în subordonarea MM sunt:
Agenția Națională pentru Protec ția Mediului ,
21
Garda Na țională de Mediu
Administra ția Rezerva ției Biosferei “Delta Dun ării” – Tulcea .
– cele aflate sub autoritate sunt:
Administra ția Națională de Meteorologie,
Regia Na țională a Pădurilor – Romsilva
– în coordonare se afl ă:
Administra ția Fondului pentru Mediu – AFM Bucure ști,
Administra ția Națională “Apele Române”,
Institutul Na țional de Cercetare – Dez voltare pentru Protec ția
Mediului – ICIM Bucure ști,
Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare Marin ă “Grigore
Antipa” – INCDM Constan ța
Institutul Na țional de Cercetare și Dezvoltare “Delta Dun ării”
– INCDDD Tulcea.
Agenția Națională pentru Protec ția Mediului
Agenția Națională pentru Protec ția Mediului este institu ția de specialitate a
administra ției publice centrale, aflat ă în subordinea Ministerului cu competen țe în
implementarea politicilor și legislației din domeniul protec ției mediului, conferite
în baza Hot ărârii de Guvern Nr. 918 din 30 august 2010 privind reorganizarea și
funcționarea Agen ției Naționale pentru Protec ția Mediului și a institu țiilor publice
aflate în subordinea acesteia.
Aderarea României la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea
româneasca un obiectiv strategic fundamental în baza Hot ărârii de Guvern nr.459
din 19 mai 2005 privind reorganizarea și funcționarea ANPM au fost redefinite
funcțiile și atribuțiile astfel încât s ă se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii
obligațiilor prev ăzute în Capitolul 22 din Documentul de pozi ție 27. Trebuie
menționat faptul c ă, prin trecerea agen țiilor regionale și județene pentru protec ția
mediului din subordinea Ministerul ui Mediului în subordinea Agen ției Naționale
pentru Protec ția Mediului, s-a creat cadrul necesar implement ării legisla ției și
reglementarilor comunitare la termenele stabilite.
ANPM este menit ă să acționeze pentru a asigura popula ției un mediu
sănătos în armonie cu dezvoltarea economic ă și cu progresul social. Misiunea
agenției ca, de altfel, și a celor opt agen ții regionale și 34 de agen ții județene,
aflate în subordine direct ă, este de a asigura un medi u mai bun în România pentru
22generațiile prezente și viitoare și realizarea unor îmbun ătățiri majore și continue
ale calității aerului, solului și apelor.
ANPM își îndepline ște misiunea prin exercitarea urm ătoarelor atribu ții și
responsabilit ăți:
Atribuții:
planificarea strategic ă de mediu;
monitorizarea factorilor de mediu;
autorizarea activit ăților cu impact asupra mediului;
implementarea legisla ției și politicilor de me diu la nivel na țional, regional
și local;
raportările către Agenția European ă de Mediu, pe urm ătoarele domenii:
calitatea aerului, schimb ări climatice, arii protejate, contaminarea solului,
apă.
Responsabilit ăți:
asigurarea suportului te hnic pentru fundamentarea actelor cu caracter
normativ, a strategiilor și politicilor sectoriale de mediu armonizate cu
acquis-ul comunitar și bazate pe conceptul de dezvoltare durabil ă;
implementarea legisla ției din domeniul protec ției mediului;
coordonarea activit ăților de implementare a strategiilor și politicilor de
mediu la nivel na țional, regional și local;
reprezentarea în domeniul protec ției mediului în rela țiile interne și externe,
conform mandatului acordat de c ătre Ministerul Mediului;
autorizarea activit ăților cu impact poten țial asupra mediului și asigurarea
conformării cu prevederile legale;
asigurarea func ționării laboratoarelor na ționale de referin ță pentru aer,
deșeuri, zgomot și vibrații, precum și pentru radioactivitate;
coordonarea realiz ării planurilor de ac țiune sectoriale și a planului na țional
de acțiune pentru protec ția mediului.
Garda Na țională de Mediu
Garda de Mediu a fost înfiin țată prin HG nr. 1167/2001 iar prin HG nr.
308/2005 a primit titulatura de Garda Na țională de Mediu și a trecut direct în
subordinea Ministrului Mediul ui. Este un organ de cont rol cu statut specific,
personalul g ărzii are calitatea de func ționar public, este încadrat în func ția de
23comisar, poart ă uniform ă și însemne distincte și este dotat cu armament de
serviciu.
Dintre atribuțiile Gărzii, menționăm:
o controlul operativ inopinat al instala țiilor cu impact major asupra
mediului;
o participarea la interven țiile pentru eliminarea și diminuarea efectelor
poluării asupra factorilor de mediu, precum și la prevenirea polu ărilor
accidentale ;
o controlarea și constatarea înc ălcărilor legisla ției în domeniu.
Administra ția Fondului pentru Mediu
Este principala institu ție care asigur ă suportul financiar pentru realizarea
proiectelor și programelor pentru protec ția mediului, constituit ă conform
principiilor europe ne „poluatorul pl ătește” și „responsabilitatea produc ătorului”.
AFM func ționează ca organ de special itate al administra ției publice centrale, cu
personalitate juridic ă, în coordonarea Ministerului Mediului. AFM gestioneaz ă
programe finan țate din fonduri na ționale și este finan țată integral din venituri
proprii și răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu.
Fondul pentru mediu este fond public , deductibil din punct de vedere
fiscal, iar veniturile acestuia constituie venituri publice, ce fac parte din bugetul
general consolidat, constituite printr-o lege special ă ce stabile ște și destinațiile
acestora.
Administra ția Fondului pentru Mediu se adreseaz ă unei categorii largi de
beneficiari (operatori economici; ONG-uri; unit ăți administrativ-teritoriale; unit ăți
și instituții de înv ățământ; composesorate și ocoale silvice; unit ăți de cult;
instituții publice; asocia ții de dezvoltare intercomunitar ă; institute de cercetare-
dezvoltare; asocia ții de proprietari; persoane fizi ce; persoane fizice autorizate;
întreprinderi individuale și întreprinderi familiale) care, prin implementarea și
derularea de programe, contribuie la îmbun ătățirea condi țiilor de via ță, și în
același timp, con știentizeaz ă publicul asupra problemelor de mediu.
Administra ția Rezerva ției Biosferei "Delta Dun ării"
A fost înfiin țată prin Hotărârea de Guvern nr. 57 /2009 privind organizarea
și funcționarea Ministerului Mediului, ca institu ție public ă cu personalitate
juridică, finanțată de la bugetul administra ției de stat, având drept obiective
următoarele:
24 redresarea ecologic ă a Deltei Dun ării și conservarea biodiversit ății;
cunoașterea capacit ății productive și dimensionarea exploat ării resurselor din
Delta Dun ării în limitele ecologice admisibile;- coordonarea lucr ărilor
hidrotehnice atât pentru as igurarea unei mai bune circula ții a apei pe canale,
cât și pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine;
cercetarea fenomenelor din Delt ă, stabilirea locurilor de vân ătoare și de
pescuit, precum și a condițiilor de desf ășurare a acestor activit ăți;
stabilirea modului de circula ție și acces în Delta Dun ării al bărcilor, șalupelor,
navelor fluviale și maritime, persoanelor și grupurilor de cercet ători;
stabilirea criteriilor de dezvoltare a a șezărilor umane și a turismului;
prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalit ăți pentru sanc ționarea
abaterilor de la regulile de desf ășurare a activit ății în Delta Dun ării.
Dintre atribuțiile Administra ției Rezerva ției Biosferei Delta Dun ării putem
aminti de: gestionarea, evaluarea, stabilirea și aplicarea m ăsurilor de conservare și
refacere a ecosistemelor de ltaice, autorizarea activit ăților cu impact asupra
mediului, de informare și educare ca și atribuirea de norme și reglement ări
pertinente.
Administra ția Națională de Meteorologie
Obiectul principal de activitate al ANM îl constituie activitatea de
meteorologie și climatologie necesar ă dezvoltării social-economice a României și
integrarea acestei activit ăți în sistemul de conven ții și relații internaționale, în care
scop:
efectueaz ă observații și măsurători asupra st ării și evoluției vremii;
asigură și controleaz ă circulația intern ă de date și informa ții
meteorologice;
elaboreaz ă metodologii de m ăsurare și prelucrare a datelor și realizeaz ă
produse meteorologice;
elaboreaz ă diagnoze, prognoze și avertizări meteorologice;
realizează studii de cercet ări în domeniile meteorologiei;
expertizeaz ă, valideaz ă și stocheaz ă date și informa ții specifice Fondului
național de date meteorologice, în vederea ținerii la zi și constituirii
băncilor de date tematice la nivel na țional;
elaboreaz ă studii și scenarii de evolu ție a climei;
asigură schimbul de date și de informa ții meteorologice în flux rapid;
25 realizează schimbul interna țional de date în domeniul meteorologiei;
elaboreaz ă componentele de climatologi e din studiile de impact și de
bilanț de mediu;
organizeaz ă și coordoneaz ă sistemul na țional de formare și pregătire
profesional ă în domeniul meteorologiei, climatologiei și fizicii atmosferei.
Administra ția Națională ,,Apele Române”
Administra ția Națională ,,Apele Române” are în structura sa 11
Administra ții Bazinale de Ap ă, organizate pe bazine hidrografice, Institutul
Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și Exploatarea Complex ă Stânca
Costești. Este o institu ție publică de interes na țional cu personalitate juridic ă,
finanțată din venituri proprii, aflat ă în coordonarea autorit ății publice centrale din
domeniul apelor, respecti v Ministerul Mediului.
Administra ția Națională ”Apele Române” administreaz ă bunurile din
domeniul public al statul ui de natura celor prev ăzute de art. 136 alin. 3 din
Constituția României, republicat ă, bunurile proprietate public ă prevăzute de
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public ă și regimul juridic al acesteia, cu
modificările și completările ulterioare, precum și patrimoniul propriu.
Administra ția Națională "Apele Române" administreaz ă apele din
domeniul public al statului și infrastructura Sistemului Na țional de Gospod ărire a
Apelor format ă din lacuri de acumulare, diguri de ap ărare împotriva inunda țiilor,
canale, deriva ții interbazinale, prize de ap ă și alte lucr ări specifice, precum și
infrastructura sistemelor na ționale de veghe hidrologic ă, hidrogeologic ă și de
monitorizare a calit ății resurselor de ap ă aflate în patrimoniul s ău, în scopul
cunoașterii și a gestion ării unitare pe ansamblul țării, a resurselor de ap ă de
suprafață și subterane.
Regia Na țională a Pădurilor – Romsilva
Romsilva este persoan ă juridică și funcționează pe bază de gestiune
economic ă și autonomie financiar ă, exercitând și atribuții de serviciu public cu
specific silvic și de autoritate hipic ă națională, în conformitate cu prevederile
regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Hot ărâre de Guvern.
Temeiul legal specific în baza c ăruia func ționează și este organizat ă Regia
Națională a Pădurilor Romsilva sunt Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic) și
Hotărârea de Guvern nr. 229/2009 pr ivind reorganizarea Regiei Na ționale a
Pădurilor – Romsilva.
26În structura Regiei Na ționale a P ădurilor – Romsilva funcționează unități
teritoriale f ără personalitate juridic ă – direcții silvice precum și Stațiunea de
cercetare – dezvoltare pentru cre șterea animalelor de blan ă – Târgu Mure ș și o
unitate cu personalitate juridic ă – Institutul de Cercet ări și Amenaj ări Silvice.
Structurile organizatorice și funcționale ale unit ăților teritoriale se aprob ă de
Consiliul de administra ție al Regiei Na ționale a P ădurilor – Romsilva.
Regia Na țională a Pădurilor – Romsilva funcționează sub autoritatea
Ministerului Mediului și are ca scop gospod ărirea durabil ă și unitară, în
conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de regim
silvic, a fondului fore stier propri etate public ă a statului, în vederea cre șterii
contribuției pădurilor la îmbun ătățirea condi țiilor de mediu și la asigurarea
economiei na ționale cu lemn, cu alte produse ale p ădurii și cu servicii specifice
silvice, precum și coordonarea și implementarea programului na țional de
ameliorare genetic ă a cabalinelor, promovarea pe plan na țional și internațional, a
exemplarelor de cabaline valoro ase din hergheliile Regiei Na ționale a P ădurilor –
Romsilva, prin organizarea de competi ții sportive, târguri și expoziții, precum și
cercetare-dezvoltare pentru cre șterea animalelor de blan ă.
Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protec ția
Mediului (INCDPM)
INCDPM este un institut de cercetare din România, reprezentând o structur ă
de cercetare de referin ță în domeniul protec ției mediului, coordonat ă de către
Ministerul Mediului. A fost creat la data de 23 decembrie 2009, prin fuziunea
Institutului de Cercet are pentru Ingineria Mediului (ICIM) Bucure ști, Institutului
Delta Dun ării Tulcea și a Institutului de Cercet ări Marine „Grigore Antipa”
Constanța. Funcționând pe baza Hot ărârii de Guvern 1442/18.11.2009, completat ă
de Hotărârile de Guvern 506/26.05.2010 și 774/28.07.2010, Institutul Na țional de
Cercetare – Dezvoltare pentru Protec ția Mediului are avantajul reunirii experien ței
a trei institu ții reprezentative în domeniul protec ției mediului:
Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protec ția Mediului
ICIM Bucure ști,
Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare "Delta Dun ării"
I.N.C.D.D.D. Tulcea
Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare Marin ă "Grigore Antipa"
INCDM Constan ța.
27Obiectul de activitate al INCDPM cuprinde, în principal, urm ătoarele
domenii:
efectuarea de cercet ări fundamentale și aplicative, dezvoltarea
tehnologic ă, participarea la elaborarea de studii, sinteze și prognoze
pentru programe na ționale și strategii na ționale în domeniul protec ției
mediului, întocmirea referate lor tehnice necesare promov ării proiectelor
finanțate de Fondul pentru mediu, activit ăți de utilitate public ă,
proiectarea tehnologic ă în domeniul protec ției mediului și hidroedilitar,
normative tehnice ți economice de interes public și național care privesc
domeniul protec ției mediului, coordonarea științifică a rețelei naționale
de supraveghere a mediului, îndrumarea tehnic ă și instruirea
personalului agen țiilor teritoriale de protec ție a mediului, perfec ționarea
profesional ă în domeniul mediului;
efectuarea de cercet ări fundamentale, aplicative și de dezvoltare
tehnologic ă în domeniul ecologiei și protecției mediului marin,
oceanografiei, ingineriei marine și costiere, precum și al gestion ării
resurselor vii din Marea Neagr ă și din alte zone oc eanice, pentru a
răspunde cerin țelor de interes na țional și internațional în zona economic ă
exclusivă la Marea Neagr ă, inclusiv celor impuse de aderarea României
la conven țiile interna ționale din domeniul s ău de activitate. Institutul este
operatorul tehnic al re țelei naționale de monitoring fizic, chimic și
biologic al apelor marine costiere și de supraveghere a eroziunii costiere,
fiind abilitat s ă propună Ministerului Mediului reglement ări în domeniul
său de activitate;
efectuarea de cercet ări fundamentale și aplicative în domeniul ecologiei
și protecției mediului, având ca scop f undamentarea managementului în
Rezervația Biosferei "Delta Dun ării" și în alte zone umede de interes
național și internațional pentru conservarea biodiversit ății și pentru
dezvoltare durabil ă.
1.5.2. Institu ții interna ționale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului
În domeniul protec ției mediului exist ă un număr mare de organiza ții care
asigură conservarea, analiza și monitorizarea mediului în diferite modalit ăți.
Aceste organiza ții de mediu pot fi globale, regionale, na ționale sau locale.
28Organismele interna ționale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului
sunt următoarele:
A. Organiza ția Națiunilor Unite – ONU:
ONU a fost înfiin țată la 24 octombrie 1945, când un num ăr de 51 de țări s-
au angajat s ă mențină pacea prin cooperare interna țională și securitate colectiv ă.
Astăzi, aproape toate na țiunile lumii sunt membre ONU: în total 192 de state.
ONU ofer ă mijloace pentru rezolvarea conflictelor interna ționale și pentru
formularea de politici în chestiuni care ne afecteaz ă pe toți. În cadrul Organiza ției
toate statele membre – ma ri sau mici, bogate sau s ărace, cu vederi politice și
sisteme sociale diferite – au un cuvânt de spus și drept de vot egal.
Cele mai importante organiza ții cu preocup ări legate de mediu care
acționează la nivel mondial sub tutela ONU sunt:
Programul Na țiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)
Principalul organism al ONU, UNEP, creat în vederea protec ției mediului,
a fost înfiin țat imediat dup ă Conferin ța Națiunilor Unite pentru Mediul Uman,
desfășurată la Stockholm în anul 1972 și are mandatul de a coordona la nivel
mondial integrarea politicilor de protec ție a mediului în celelalte sectoare în
vederea asigur ării unei dezvolt ări durabile.
Comisia pentru Dezvoltare Durabil ă a Națiunilor Unite (CSD)
CSD a fost creat ă în anul 1993, ca ur mare a Conferin ței Națiunilor Unite
pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Ri o de Janeiro din 1992. CSD este
format din reprezentan ți ai 53 de state ale și odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale
axate pe diverse tematici ale dezvolt ării durabile, pilonul cel mai important al
dezvoltării durabile fiind protec ția mediului.
Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)
Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare este o re țea de dezvoltare
globală a ONU, care pledeaz ă pentru dezvoltare și conecteaz ă statele prin accesul
la cunoștințe, experien țe și resurse menite s ă ofere oamenilor o via ță mai bună.
Liderii lumii s-au angajat s ă îndeplineasc ă Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului pân ă în 2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cu jum ătate
sărăcia extrem ă. Prin intermediul re țelei sale interna ționale, PNUD coordoneaz ă
eforturile globale și naționale pentru real izarea acestui scop.
29 Comisia Economic ă a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE)
Activitățile desfășurate de UNECE în domeniu au ca obiectiv protec ția
mediului și a sănătății umane și promovarea dezvolt ării durabile în țările membre,
conform principiilor Agendei 21. Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a
minimiza impactul negativ asupra mediului și pentru a evita astfel compromiterea
stării factorilor de mediu pentru genera țiile viitoare.
B. Uniunea European ă:
Uniunea European ă, parteneriat economic și politic unic, este rezultatul
unui proces de cooperare și integrare care a început în anul 1951 între șase state
europene (Belgia, Germania, Fran ța, Italia, Luxemburg și Olanda). Dup ă cinci
valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986:
Spania și Portugalia; 1995: Austria, Finlanda și Suedia; 2004: Cipru, Estonia,
Letonia, Lituania, Malta, Poloni a, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria; 2007:
România și Bulgaria), Uniunea European ă are astăzi 27 state membre. Misiunea
Uniunii Europene este de a organiza rela țiile dintre statele membre și între
popoarele acestora, într-o manier ă coerentă, având drept suport solidaritatea.
La nivel european, organismele cu atribu ții legate de protec ția mediului
sunt:
Comisia European ă – Direcția General ă Mediu
Direcția General ă Mediu este una din cele 40 de direc ții generale și
servicii care formeaz ă Comisia European ă. Cunoscut ă ca DG Mediu, obiectivul
general al Direc ției este s ă protejeze, s ă conserve și să îmbunătățească mediul
pentru genera țiile actuale și cele viitoare. Pentru a reu și acest lucru propune
politici care s ă asigure un grad înalt de protec ție a mediului în Uniunea European ă
și care să asigure calitatea vie ții cetățenilor UE. Cele patru priorit ăți ale DG pentru
perioada 2002-2012 sunt schimb ările climatice, natur ă și biodiversitate, mediu,
sănătate și calitatea vie ții, resursele naturale și deșeurile.
Consiliul de Mediu al Uniunii Europene
Consiliul de Mediu al Uniunii Europene este compus din mini ștrii
mediului care se întâlnesc de patru ori pe an. Deciz iile sunt luate prin votul
majorității calificate în codecizie cu Parl amentul European. În acest domeniu,
Comunitatea European ă are sarcina de a promova cre șterea armonioas ă,
echilibrat ă și dezvoltarea durabil ă a activit ăților economice care s ă respecte în
special cerin ța de a asigura un grad îna lt de calitate a mediului.
30 Parlamentul European – Comitetul pentru Mediu, S ănătate
Publică și Siguran ța Alimenta ției
Înființat în 1973, Comitetul pentru Mediu a fost al 12-lea comitet
specializat. Ulterior el a crescut în m ărime (de la 36 la 63 de membri) și influența
datorită extinderii responsabilit ăților și creșterii interesului publicului. Comitetul
este responsabil cu politica de mediu și măsurile pentru protec ția mediului, în
special vizând:
a. poluarea aerului, a solului și a apei, managementul și reciclarea
deșeurilor, substan țele și preparatele, nivelul de zgomot,
schimbările climatice și protecția biodiversit ății,
b. dezvoltarea durabil ă,
c. măsurile regionale și internaționale și acordurile privind protec ția
mediului,
d. refacerea mediului afectat,
e. protecția civilă,
f. Agenția European ă de Mediu.
Agenția European ă de Mediu
Sarcina Agen ției Europene pentru Mediu (AEM) este de a furniza
informații actuale, relevante și corecte despre mediu. AEM sprijin ă organismele
responsabile cu elaborarea și implementarea strategiei de mediu la nivel european
și național, precum și publicul. Informa țiile AEM permit UE și statelor membre
ale Agenției să adopte decizii realiste în vederea îmbun ătățirii mediului, integr ării
aspectelor de mediu în strategiile economice și asigurării dezvolt ării durabile.
Agenția pune accent pe sus ținerea factorilor deciziona li principali la nivel
european.
Rezumat (U.I. 1)
Legislația mediului este un domeniu foarte vast alc ătuit din nenum ărate
acte normative (hot ărari și ordonan țe de Guvern, ordine emise de diferite
autorități, regulamente UE etc.). Pr intre principalele reglement ări legale specifice
protecției mediului se g ăsesc în: Legea nr. 157/2005, pent ru ratificarea tratatului
de aderare a României la U. E; Tratatul de aderare la UE – Capitolul 22 – Mediu;
Planul Na țional de Dezvoltare a României 2007-2013; Hot ărârea Guvernului nr.
311.460/2008 pentru aproba rea Strategiei na ționale pentru dezvoltare durabil ă –
Orizonturi 2013-2020-2030; O.U.G. nr. 195/2005, privind protec ția mediului,
actualizat ă.
Legislația de mediu în România este organizat ă pe 12 grupe de
problematici. În art. 3 din OUG nr.195/2005 sunt prezentate nou ă principii ce stau
la baza legii și a modului în care se deruleaz ă activitățile de protec ție a mediului.
Instituțiile naționale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului sunt:
Ministerul Mediului, Agen ția Națională pentru Protec ția Mediului, Garda
Națională de Mediu, Administra ția Rezerva ției Biosferei “Delta Dun ării” –
Tulcea, Administra ția Națională de Meteorologie, Regia Na țională a Pădurilor –
Romsilva, Administra ția Fondului pentru Mediu – AFM Bucure ști, Administra ția
Națională “Apele Române”,Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare pentru
Protecția Mediului – ICIM Bucure ști, Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare
Marină “Grigore Antipa” – INCDM Constan ța, Institutul Na țional de Cercetare și
Dezvoltare “Delta Dun ării” – INCDDD Tulcea.
În domeniul protec ției mediului exist ă un număr mare de organiza ții care
asigură conservarea, analiza și monitorizarea mediului în diferite modalit ăți.
Aceste organiza ții de mediu pot fi globale, regionale, na ționale sau locale:
Organizația Națiunilor Unite – ONU, Programul Na țiunilor Unite pentru Mediu
(UNEP), Comisia pentru Dezvoltare Durabil ă a Națiunilor Unite (CSD),
Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvo ltare (PNUD), Comisia Economic ă a
Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE), Comisia European ă – Direcția General ă
Mediu , Consiliul de Mediu al Uniunii Europene, Parlamentul European – Comitetul pentru Mediu, S ănătate Public ă și Siguran ța Alimenta ției, Agen ția
European ă de Mediu
Test de autoevaluare (1):
Răspundeți la urmatoarele întreb ări/cerințe, avand în vedere c ă, în cazul
grilelor, cel pu țin o variant ă de răspuns este corect ă:
1. Ce fel de acte normative cuprinde legisla
ția de mediu?
a) Legi
b) OUG
c) HG
d) Ordine ministeriale
322. Care sunt cele 12 grupe de prob lematici în care este organizat ă legislația de
mediu în România?
3. Care este legea-cadru privind protec ția mediului în România?
4. Menționați care sunt cele nou ă principii ce stau la baza legii O.U.G. nr.195 din
22.12.2005.
5. Care sunt cele 19 modalit ăți de implementare a principiilor și obiectivelor
strategice de protec ție a mediului prev ăzute în art.4 din OUG nr.195/2005?
6. Menționați principalele aspecte re glementate de OUG nr.195/2005.
7. Cine realizeaz ă politica na țională în domeniile mediului, gospod ăririi apelor și
managementului silvic?
8. Care este principala institu ție care asigur ă suportul financiar pentru realizarea
proiectelor și programelor pentru protec ția mediului?
9. Care este instituția de specialitate a administra ției publice centrale, aflat ă în
subordinea Ministerului, cu competen țe în implementarea politicilor și
legislației din domeniul protec ției mediului?
10. Care dintre urm ătoarele unit ăți se află în subordonarea MM?
a) Administra ția Națională de Meteorologie,
b) Administra ția Națională “Apele Române”,
c) Regia Națională a Pădurilor – Romsilva
d) Garda Na țională de Mediu
11 Care dintre urm ătoarele unit ăți se află sub autoritatea MM?
a) Agenția Națională pentru Protec ția Mediului,
b) Institutul Na țional de Cercetare – Dezvoltare Marin ă “Grigore Antipa”
– INCDM Constan ța
c) Regia Națională a Pădurilor – Romsilva
d) Administra ția Rezerva ției Biosferei “Delta Dun ării” – Tulcea.
12. Precizați atribuțiile Gărzii Naționale de Mediu.
13. Care sunt institu ții globale cu atribu ții în domeniul protec ției mediului?
14. Care sunt institu ții europene cu atribu ții în domeniul protec ț
iei mediului?
Bibliografie (U.I. 1)
1. Ion, P., 2005 – Managementul mediului , Ed. Expert, Bucure ști;
2. Moraru, R., ș.a. , 2000 – Evaluarea riscului ecologic , Ed. INFOMIN, Deva;
3. Nicoară, M., 2003- Legislația mediului , Editura Universit ății Alexandru
Ioan Cuza, Ia și;
334. Țuțuianu, O., 2006 – Evaluarea și raportarea performan ței de mediu , Ed.
Agir, Bucure ști;
5. ***Ghid privind efectuarea auditului de mediu, 2012 – Curtea de
Conturi, Bucure ști;
6. *** http://www.unece.org/env/efe/welcome.html;
7. *** http://www.eea.europa.eu/;
8. *** http://www.unep.org/;
9. *** http://legeaz.net/legislatie -mediu-protectia-mediului/
10. *** http://www.mmediu.ro/legislat ie/legislatie_orizontala.htm
34
Unitatea de înv ățare 2
INDICATORII DE MEDIU
CUPRINS (U.I. 2)
Pag.
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I.2)…………. 34
Instrucțiuni…………………………………………………………………………….. 34
2.1. Principii în definirea și alegerea indicato rilor de mediu……….. 36
2.2. Categorii de indicatori de mediu…………………………………………. 39 2.3. Tipuri de abord ări privind realizarea sistemului statistic de
mediu………………………………………………………………………………….46
2.4. Schemele cadru OECD și UN-FDES……………………………………. 50
Rezumat (U.I. 2)……………………………………………………………………….. 54 Test de autoevaluare nr. 2 ………………………………………………………… 55 Lucrare de verificare nr. 1………………………………………………………… 56 Bibliografie (U.I. 2)…………………………………………………………………… 56
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 2)
Obiectivul acestei unit ăți de învățare este familiarizarea studen ților și
însușirea principalelor no țiuni referitoare la: aspecte privind calitatea mediului,
clasificarea indicat orilor de mediu și trăsăturile acestora, cerin țele și criteriile dup ă
care se face selec ția indicatorilor utili în constr uirea unui sistem viabil de
indicatori sintetici de mediu, precum și principalele abord ări privind realizarea
unui sistem statistic de mediu, insistându-se pe cadrul OECD și cadrul adoptat de
Națiunile Unite.
Instrucțiuni (U.I. 2)
Această unitate de înv ățare presupune un studiu i ndividual de aproximativ
5-6 ore, finalizat cu un test de autoevaluare (Test autoevaluare nr. 2) a c ărui
rezolvare va realiza fixarea mai bun ă a cunoștințelor obândite în timpul studiului.
La finalul U.I. 2 se afl ă și o lucrare de verificare (Lucra rea de verificare nr. 1) ce
cuprinde aspecte referitoare la materia cuprins ă în primele dou ă unități de
învățare. Lucrarea de verificare (nr. 1) se va transmite pe adresa disciplinei, în
35format electronic sau prin po ștă, până la sfârșitul celei de-a IV-a s ăptămâni din
semestrul II. R ăspunsurile corecte la testul de autoevaluare nr. 2 sunt prezentate la
finalul modului.
362.1. Principii în definirea și alegerea indicatorilor de mediu
Indicatorul reprezintă o expresie numeric ă cu ajutorul c ăreia se
caracterizeaz ă cantitativ un fenomen social-eco nomic din punctul de vedere al
compoziției, structurii, schimb ării în timp, al leg ăturii reciproce cu alte fenomene
etc. Indicatorii cuantific ă și simplific ă fenomenele și ajută la înțelegerea realit ății
complexe.
Se poate presupune c ă mediul (ca și entitate concret ă la orice scar ă
temporală și spațială) are o anumit ă calitate real ă, obiectiv ă, exprimat ă prin
diferitele lui caracteristici. Aceast ă calitate poate fi apreciat ă direct de c ătre un
„evaluator” subiectiv în pr imul rând prin propriile sim țuri și raportat la propriile
„necesități”. Tocmai subiectivitatea acestui ge n de aprecieri impune utilizarea
unui set de „indicatori” preci și, standardiza ți care să poată surprinde esen ța stării
mediului.
Calitatea mediului se poate defini ca un ansamblu conven țional de
caracteristici fizice, chimice, biologice și de altă natură (statistice), exprimate
valoric, care permit încadrarea mediului într-o anumit ă categorie sau scar ă
ierarhică. Criteriile de calitate ale mediului sunt repre zentate de totalitatea
indicatorilor de calitate ai mediului care se utilizeaz ă pentru aprecierea acestuia în
raport cu m ăsura în care satisface un anumit domeniu de folosin ță sau pe baza
cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea mediului
corespunde cu necesit ățile de protec ție.
Aprecierea calit ății mediului se bazeaz ă pe:
o – indicatori de calitate ai mediului -reprezenta ți de caracteristici
nominalizate pentru o determinare precis ă a calității mediului ;
o – parametri de calitate ai mediului – sunt valori și exprimări numerice
ale indicatorilor de calitate ai mediului;
o – valori standardi zate ale calit ății mediului – reprezint ă valori ale
indicatorilor de calitate ai mediului care limiteaz ă un domeniu
convențional de valori acceptabile;
Un indicator de mediu poate fi defin it pe larg ca un parametru sau o
valoare derivat ă dintr-un parametru, care ofer ă informație despre un fenomen.
Indicatorii de mediu au o semnifica ție care se extinde dincolo de asocierea
cu un parametru specific. În primul rând, utilizarea indicatorilor de mediu trebuie
să reducă volumul de informa ție necesar ob ținerii unei imagini precise a situa ției.
37Decizia asupra unui num ăr adecvat de indicatori este dificil ă. Folosirea
mai multor indicatori poate uneori s ă complice situa ția prin introducerea unui
volum de detalii inutile. În schimb, util izarea unui singur indi cator sau a câtorva
indicatori poate s ă nu fie suficient ă pentru a exprima toate informa țiile necesare.
Indicatorii de mediu sunt folosi ți pentru a facilita procesul de comunicare dintre
statistician și utilizatorul informa țiilor. Pentru a îndeplin i acest scop, indicatorii
sunt adesea simplifica ți și construi ți pentru a satisface nevoile utilizatorilor.
Datorită acestor adapt ări, indicatorii de mediu nu sa tisfac întotdeauna standardele
strict stiin țifice.
Pentru a fi viabil, un sistem de i ndicatori de mediu trebuie construit ținând
seama de urm ătoarele aspecte:
•valorile unui indicator trebuie s ă fie măsurabile sau cel pu țin
observabile;
•un indicator trebuie s ă fie în mod empiric lega t de fenomenul studiat
(valorile datelor, pe care in dicatorii de mediu se bazeaz ă, cresc sau
descresc, indicatorii trebuie s ă se comporte similar și direct
proporțional);
•datele trebuie s ă fie accesibile sau u șor de obținut prin intermediul
unor proiecte, studii sau activit ăți de monitorizare special ă;
•metodologia de culegere, de procesare a datelor și de construire a
indicatorilor trebuie s ă fie clară, transparent ă și standardizat ă;
•resursele necesare pentru construirea și monitorizarea indicatorilor
trebuie să fie la îndemân ă;
•procesul de culegere, procesare a datelor și de dezvoltare a
indicatorilor trebuie s ă fie totdeauna eficient din punct de vedere a
costurilor;
•”acceptarea politic ă“ a indicatorilor la nivel local, na țional sau
internațional este esen țială. Cea mai important ă trăsătură a indicatorilor
este relevan ța lor în cadrul strategiei și luărilor de decizii. Indicatorii
care nu sunt accepta ți de strategi nu influen țează prea mult deciziile
lor.
indicatorii, puternic agrega ți prin comprimarea și simplificarea
informațiilor, devin mai eficien ți.
38Sistemul de indicatori astfel constr uit este suficient de larg pentru a
permite analize detaliate îns ă nu pot fi suficient de explicit când se dore ște luarea
unor decizii rapide de c ătre factori insuficient familiariza ți cu problematica. Din
astfel de ra țiuni, statistici enii trebuie s ă pună la punct un sistem de indicatori mai
concis care s ă concentreze informa ția esențială.
Criteriile dup ă care se face selec ția indicatorilor utili în construirea
sistemului de indicatori si ntetici de mediu trebuie s ă se refere la:
•cadrul de referin ță (importan ța pentru România, permite utilizarea în
evaluări – indicatorul este “curat”, r ăspunde rapid la schimb ări,
semnifica ție spațio-temporal ă);
•usurința în utilizare (ușor de interpretat și transparent în modul de
obținere, nivel rezonabil al con ținutului informa țional, relevant
pentru marele public, relevant poli tic – indicatorul este concordant
cu obiectivele na ționale și internaționale);
•validitat e (bine fundamentat stiin țific, consens privind interpretarea, date
disponibile, s ă fie bazat pe date ce se ob țin prin costuri reduse, date
înregistrate regulat și omogen – indicatorul s ă se bazeze pe date
existente în prezent și care în viitor vor fi înregistrate regulat și
omogen, cuantificabile, reprezentative pentru întreaga țară).
392.2. Categorii de indicatori de mediu
Recunoscând importan ța și eficien ța cuantific ării presiunilor asupra
mediului, a st ării acestuia, precum și a răspunsurilor societ ății la modific ările stării
mediului, numeroase organisme, organiza ții sau institu ții de pe plan interna țional
(ONU, OCDE, UE, UNEP, CERES, EUROSTAT, Agen ția European ă de Mediu
i altele), desf ășoară de mul ți ani acțiuni susținute pentru stabilirea unor
indicatori de mediu relevan ți la nivel na țional, regional sau gl obal, care devin tot
mai complec și și sunt integra ți în seturi de indicatori ai dezvolt ării durabile.
Indicatorii dezvolt ării durabile pot fi grupa ți în 4 (patru) categorii:
(1) indicatori economici (capitalul creat de om: tehnologie, nivelul
veniturilor, eficien ța resurselor, stabilitate economic ă etc.);
(2) indicatori de mediu (capitalul natural: ap ă, sol, atmosfer ă,
biodiversitate, mediul s ănătos etc.);
(3) indicatori sociali (capitalul uman: educa ție, sănătate, calitatea vie ții,
implicarea comunit ății etc.);
(4) indicatori politici (politici de dezvoltare, stabilitate politic ă etc.).
Indicatorii care compun sistem ul specific mediului sunt grupa ți în mai
multe categorii, important ă fiind alegerea celor specifici activit ății de analiz ă
concretă. Sintetic, clasificarea multitudinii indicatorilor de mediu se bazeaz ă pe
utilizarea unor grupe de criterii, dup ă cum urmeaz ă:
A) Criterii generale:
a) Modul de exprimare a indicatorilor:
Indicatori absolu ți (consumul de resurse/en ergie, exprimat în kWh,
volumul de ap ă uzată evacuată, exprimat în m3, cantitatea de
emisii poluante (exprimat ă în kg sau tone);
Indicatori relativi (emisia specific ă, exprimat ă în kg emisii
poluante/unitatea de produc ție, concentra ția unui poluant
specific în apa de suprafa ță sau în canalizare [mg/1]; ponderea,
din total, a de șeurilor reciclate, în procente);
Indicatori pondera ți, cum ar fi:
– performan ța de mediu a unei organiza ții:
PM = a×MPI + β ×OPI +γ × ECI
unde:
40 MPI reprezint ă indicatori ai performan ței
managementului;
a – factor de ponderare pentru MPI;
OPI – indicatori ai performan ței operaționale;
P – factor de ponderare pentru OPI;
ECI – indicatori ai condi țiilor (stării, calității)
mediului;
y – factor de ponderare pentru ECI.
– indicele de afinitate cenotic ă:
– indicele de ariditate: – indicele OMS al polu ării apei:
b) Aspectul exprimat de indicatori :
Indicatori fizici (nivelul zgomotului la limita unei incinte – dB,
numărul de autovehiculeprev ăzute cu catalizatori – buc ăți,
cantitatea de materiale utilizate pe unitatea de produs –kg/unitate sau t/unitate, ponderea, din total, a consumului de
gaze naturale – %);
Indicatori economici (investițiile pentru instala țiile de reducere a
emisiilor de SO2, investi ția specific ă pentru depoluare la o
centrală electrică, cheltuielile pentru protec ția mediului pe
unitatea de produs, ponderea, din total, a cheltuielilor pentru
protecția mediului).
c) Sfera sau nivelul de referin ță al indicatorilor :
Indicatori la nivel de proces (PEI – abreviere dup ă denumirea în
limba englez ă), cum ar fi consumul lunar de ap ă de răcire la o
centrală termoelectric
ă cu grupuri de condensa ție, cu circuit
hidrotehnic deschis (kg);
Indicatori la nivel de sit/amplasament/unitate (UEI), de exemplu
volumul de ape uzate evacuate, însumate de la toate procesele tehnologice de pe amplasament, de unde acestea rezult ă (m3);
Indicatori la nivel de organiza ție (OEI): consumul total de
combustibil (GJ/an);
Indicatori la nivel local (LEI), dintre care amintim: cantitatea total ă
de deșeuri urbane generate (t/an) , consumul total de energie
41electrică pentru scopuri industriale (MWh), traficul
autovehiculelor particulare (nr. vehicule x km/locuitor);
Indicatori la nivel sectorial (SEI): consumul de ap ă în sectorul
agricol (m3/an);
Indicatori la nivel na țional (NEI): taxele ecologice asupra
carburanților (lei/l), ponderea benzinei f ără Pb din totalul
benzinei pe pia ță (%);
Indicatori la nivel regional (REI): transportul transfrontalier de
deșeuri periculoase pe teritoriul Europei (mii tone/an);
Indicatori la nivel global (GEI): consumul global de petrol,
consumul global de ap ă potabilă per locuitor etc.
B) Criterii la nivelul organiza ției:
a) Domeniul de aplicare:
Indicatori fizici (consumul de ap ă pentru scopuri tehnologice);
Indicatori ai afacerii (cheltuielile cu utilit ățile – apă, gaze naturale,
energie electric ă, energie termic ă, câștiguri din vânzarea
deșeurilor);
Indicatori ai managementului (certific ări ISO 14001 sau
înregistrările EMAS, neconformit ăți înregistrate în urma
efectuării auditurilor de mediu);
Indicatori de impact (emisiile de gaze cu efect de ser ă – t/an);
Indicatori specifici (căldura rezidual ă evacuat ă din centrale
termoelectrice (CTE) la râuri /lacuri – MJ/an).
b) Aria performan ței de mediu m ăsurată:
Indicatori ai politicii de mediu (reducerea consumului anual de
energie electric ă comparativ cu un an de referin ță – %);
Indicatori ai sistemului de management de mediu (măsoară
conformarea organiza ției cu prevederile legisla ției de mediu, de
exemplu conformarea cu legisla ția de mediu aplicabil ă – %);
Indicatori relativi ai proceselor , produselor și serviciilor (consumul
specific de energie);
Indicatori agrega ți (anual) din analiza ecobalan ței (cantitatea total ă
de deșeuri – kg);
42 Indicatori ai st ării mediului : ponderea, din total na țional, a
impactului asupra mediului produs de fluxurile de materiale ale
organizației – %;
c) Cerința părților interesate:
indicatori ceru ți (cantitățile de de șeuri produse, reciclate, stocate,
valorificate, eliminate –tone pe an);
Indicatori necesari (consumul de materii prim e, exprimat în valoare
absolută (kg) și în valoare relativ ă (kg/P);
Indicatori dori ți (ponderea, din total, a am plasamentelor pentru care
s-au realizat rapoarte de mediu).
d) Tipologia r ăspunsului la întreb ări:
Indicatori descriptivi (tip A): emisiile de SO2, NO*, CO2, pulberi
evacuate în atmosfer ă (t/an);
Indicatori ai performan ței (tip B): propor ția, din total, a de șeurilor
valorificate;
Indicatori ai eficien ței (tip C) – emisiile specifice la autovehicule
Indicatori ai bun ăstării totale (tip D) – durata de via ță a rezervelor de
combustibil fosil (ani).
e) Performan ța de mediu a organiza ției, în viziunea standardului ISO
14031:1999:
Indicatori ai performan ței managementului – MPI (abreviere dup ă
termenii din limba englez ă), care pot fi diviza ți în:
– indicatori ai implement ării politicilor și programelor;
– indicatori ai conform ării;
– indicatori ai performan ței financiare;
– indicatori ai rela țiilor cu comunitatea.
Indicatori ai performan ței operaționale – OPI (abreviere dup ă
termenii din limba englez ă):
– indicatori ai materialelor;
– indicatori ai energiei; – indicatori ai serviciilor care sprijin ă activitățile
organizației;
– indicatori ai utilit ăților fizice și echipamentelor;
– indicatori ai furniz ării și livrării;
– indicatori ai produselor;
43- indicatori ai serviciilo r furnizate de organiza ție;
– indicatori ai de șeurilor;
– indicatori ai emisiilor.
Indicatori ai condi țiilor (stării, calității) mediului – ECI (abreviere
după termenii din englez ă):
– indicatori ai aerului; – indicatori ai apei; – indicatori ai solului; – indicatori ai florei; – indicatori ai faunei; – indicatori ai fiin țelor umane;
– indicatori ai esteticii, patrimoniului și culturii.
C) Criterii la nivelul superior organiza ției:
a) Concep ția modelului PSR (pressure-state-res ponse/presiune-stare-
răspuns):
Indicatori ai presiunii asupra mediului;
Indicatori ai st ării (calității, condițiilor) mediului;
Indicatori ai r ăspunsului societ ății.
b) Concep ția modelului DfSR (Driving force-State-Response/for ța
motrică-stare-răspuns):
Indicatori ai for ței motrice;
Indicatori ai st ării;
Indicatori ai r ăspunsului.
c) Interac țiunea cauz ă-efect :
Indicatori sectoriali :
– subsistemul tehnic; – subsistemul de impact; – subsistemul economic.
Indicatori ai rezultatelor.
d)Etapele ciclului de via ță al unui produs/unei instala ții:
Indicatori ai proiect ării (de proiect);
Indicatori ai execu ției (construc ții, montaj);
indicatori ai oper ă
rii (utilizării);
Indicatori ai mentenan ței;
44 Indicatori ai reabilit ării (moderniz ării);
Indicatori ai dezafect ării.
Acești indicatori sunt evalua ți din perspectiva rela țiilor de determinare și
de condiționare reciproc ă. Ignorarea sau eludarea unor aspecte impuse de aceste
categorii de indicatori impieteaz ă asupra atingerii st ării de durabilitate într-un
areal, regiune sau țară.
Monitorizarea tendin țelor dezvolt ării folosind și indicatori situa ți în afara
activității economice precede formular ea principiilor dezvolt ării durabile și s-a
afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabil ă
elaborate sub egida Na țiunilor Unite și, respectiv, a Uniunii Europene.
Convenirea unui set de indicatori accepta ți ai dezvolt ării durabile, inclusiv
reflectarea în sistemul conturilor na ționale, prin instrumente specifice, a factorilor
ecologici și sociali ai dezvolt ării, constituie în continuare un subiect de preocupare
prioritară din partea Oficiului de Statistica al Comunit ă ilor Europene
(EUROSTAT), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) și
Organizației pentru Colaborare și Dezvoltare Economic ă (OCDE).
România, prin Institutul Na țional de Statistic ă, este angajat ă în mod activ
în acest proces. În faza actual ă, Institutul Na țional de Statistic ă transmite la
EUROSTAT un sistem par țial de indicatori, integrat în sistemul european al
dezvoltării durabile, în func ție de datele disponibile.
Structura de indicatori produs ă de EUROSTAT pentru primul raport de
monitorizare a Strategiei UE reînnoite asociaz ă fiecărei dimensiuni strategice:
un indicator reprezentativ ( Nivel 1 ),
un set de indicatori pentru obiectivele opera ționale subordonate
(Nivel 2 )
indicatori descriptivi ai domeniilor de interven ție pentru politicile
asociate ( Nivel 3 ).
Un set suplimentar de indicatori, în afara acestei structuri (indicatorii
contextuali), este inclus pe ntru fenomenele greu de interpretat normativ sau al
căror răspuns la interven ții rămâne neidentificat.
Colectarea și prelucrarea informa țiilor de încredere, cuantificate și
actualizate regulat, agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila, va
permite m ăsurarea performan țelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie și
raportarea corecta asupra rezultatelor.
Se are în vedere opera ționalizarea a dou ă tipuri de indicatori:
451. Indicatorii na ționali de dezvoltare durabil ă, focaliza ți pe priorit ățile-
cheie exprimate prin ținte cuantificabile care s ă permită, totodată,
compararea performan țelor naționale cu cele ale partenerilor
internaționali și cu obiectivele Strategi ei pentru Dezvoltare
Durabilă a UE reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe
rezultatele grupului de lu cru EUROSTAT-UNECE-OCDE și va fi
reactualizat în permanen ță.
2. Indicatorii de progres ai Strategiei Na ționale pentru Dezvoltare
Durabilă a României, acoperind întregul pachet de politici pe care
aceasta le genereaz ă, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în
Strategia UE. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitoriz ării, urmărind responsabilizarea deciden ților politici și
permițând opiniei publice s ă evalueze succesul ac țiunilor
întreprinse.
462.3. Tipuri de abord ări privind realizarea
sistemului stat istic de mediu
Statistica mediului reprezint ă un subiect cu un poten țial de lucru imens.
Punerea la punct a unui cadru de lucru este o preocupare justificat ă din cel pu țin
două motive:
atingerea obiectivelor unui pr ogram planificat de statistic ă;
prezentarea coerent ă a datelor prin intermediul publica țiilor
statistice.
Statistica mediului define ște resursele naturale, activit ățile umane și
evenimentele naturale care afecteaz ă mediul, inciden țele acestor activit ăți și
evenimentele, precum și reacțiile sociale la aceste inciden țe, prezentate într-un
context de timp și spațiu.
În literatura de specialitate sunt pr ezentate diferite tipuri de abord ări, multe
dintre ele având elemente comune. Ce le mai viabile s-au dovedit a fi:
cadrul bazat pe elementele de mediu;
cadrul bazat pe gestiunea resurselor;
cadrul bazat pe abordarea de tip presiune – stare – r ăspuns;
cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic.
a) Cadrul bazat pe elementele de mediu :
Unul dintre cele mai simple cadre de lucru disponibile, utilizeaz ă noțiunea
de element de mediu. Datele sunt strânse și organizate cu scopul de a descrie
fiecare element de mediu (aer, ap ă, sol, biodiversitate). Aceast ă metodă de
organizare este mai r ăspândită deoarece se bazeaz ă pe disciplinele științifice
consacrate. Un alt avantaj este acela c ă statisticienii pot folosi datele existente,
care se înregistreaz ă în concordan ță cu fiecare element de mediu.
Totuși, o abordare bazat ă pe elementele de mediu are și dezavantaje. În
primul rând, cadrul descrie doar problemele sau condi țiile existente pentru un
singur element de mediu, nu furnizeaz ă nici o informa ție despre for țele
responsabile de aceste condi ții sau despre cum pot fi puse problemele, nici nu
susține dezvoltarea statisticii care clarific ă legăturile dintre elementele de mediu
(de exemplu, poluarea aerului sau solului duc la poluarea apei ). Mare parte din
cercetări sunt specializate doar pe un an umit element de mediu (au tendin ța să
ignore rela țiile dintre propriul lor domeniu de specialitate și alte domenii).
47b) Cadrul bazat pe gestiunea resurselor:
Această abordare se bazeaz ă pe metode de gestiune a resurselor, prin
urmărirea ciclului de via ță a unei resurse. Datele sunt organizate astfel încât s ă se
poată monitoriza stocurile și fluxurile unei anumite resurse, m ărfurile în care este
transformat ă resursa, risipa generat ă ca rezultat al conversiei resurs ă/marfă, orice
procedeu de reciclare ce poate fi folosit și depunerea reziduurilo r în mediu. În
principiu, un cadru de gesti une a resurselor trebuie s ă permită analiștilor
determinarea modului de utilizare optim ă a resurselor, astfel încât degradarea
mediului s ă fie minim ă. Un astfel de cadru este util, dar necesit ă un volum mare
de date, ob ținute din mai multe surse.
c) Cadrul bazat pe abordarea de tip presiune – stare – r ăspuns:
Acest cadru poate fi utilizat pent ru a se descrie diverse stadii în
conexiunea “cauz ă – efect” din interiorul circuitului economie – mediu și a
proceselor care au loc în natur ă: presiunea activit ăților cu impact, starea calitativ ă
a mediului și răspunsul societ ății (protec ția mediului). Aces t tip de abordare
permite o descriere a interrela țiilor dintre economie și mediu și, totodată, are o
mare relevan ță în ceea ce prive ște formularea politicilor în rezolvarea problemelor
de mediu. Cadrul poate fi utili zat pentru construirea clasific ărilor și sistemelor
statistice. În figura nr. 2.1. se sugereaz ă o reprezentare prin care se eviden țiază
fluxurile impuse de circu itul economie – mediu.
Figura nr. 2.1. Abordarea de tip “Presiune – Stare – R ăspuns” Activități cu
impact Practici
de produc ție și
consum Presiuni/avantaje
Procese
poluante/benefice
Stare
Habitat și
biodiversitate,
resurse naturale
Impact
Efecte
asupra
habitatului,
bidiversit ății
și resurselor
naturale Răspuns
Protecția mediului
Politici publice,
semnale de pia ță,
tehnologii, instruire,
atitudini
48În prima etap ă se descriu activit ățile cu impact (de exemplu, activit ățile
de produc ție și consum) care conduc la o anumit ă presiune (de exemplu,
evacuarea de poluan ți). În aceast ă etapă se identific ă presiunile care decurg din
activitățile economice și care au generat schimb ări nedorite sau benefice pentru
mediu. Cele dou ă aspecte au fie un impact nega tiv, fie un impact pozitiv asupra
mediului. Tot în aces t stadiu se stabile ște legătura dintre presiuni și procesele care
sunt influen țate direct prin politicile economice.
Pentru a putea eviden ția că presiunile au efect asupra mediului (de
exemplu, schimbarea calit ății aerului), se abordeaz ă cea de a doua etap ă: starea
(de exemplu, schimb ări în stocul de resurse). O schimbare în starea mediului
poate produce consecin țe pentru bun ăstarea oamenilor sau pentru economie, cu
alte cuvinte se produce un impact (de exemplu, efecte asupra s ănătății sau
productivit ății naturale).
Prin ultima etap ă, răspunsul, se acoper ă o descriere a ac țiunilor
întreprinse pentru prevenirea sau re medierea efectelor de mediu (activit ăți de
protecția mediului) ca un r ăspuns la o anumit ă formă de impact.
d) Cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic:
Al patrulea tip de abordare, cea ecologic ă, tratează subiecte diverse cum ar
fi: evolu ția diversit ății biologice și dinamica popula țiilor, productivitatea,
stabilitatea și elasticitatea ecosistemelor etc.
Un cadru de lucru este folositor în procesul de desemnare a priorit ăților pe
diferite probleme de mediu. Multitudinea problemelor de mediu difer ă de la o țară
la alta, și alegerea unui cadru de lucru trebuie s ă ajute statisticienii în identificarea
problemele mai importante. De exemplu poluarea, care este o problem ă foarte des
întâlnită, are o prioritate mai mare în țările mai bogate decât în țările mai s ărace.
În țările în care economia este bazat ă pe agricultur ă sau pe un consum sporit de
resurse naturale se întâlnesc mai des probleme legate de conservarea terenurilor și
epuizarea resurselor. În țările cu rezerve limitate de ap ă, calitatea și accesul la
aceasta sunt problemele cel mai des întâlnite.
De-a lungul anilor s-au conturat dou ă curente privind sistemul statistic de
mediu:
cadrul OECD – Organisation for Economic Cooperation and
Development (Organiza ția pentru Dezvoltare și Cooperare Economic ă).
49 cadrul UN-FDES – United Nation – Framework for Development of
Environment Statistics (Cadrul de lucr u pentru Dezvoltarea Statisticii de
Mediu al Na țiunilor Unite).
502.4. Schemele cadru OECD și UN-FDES
Cadrul OECD:
OECD a dezvoltat un cadru bazat pe abordarea presiune – stare –
răspuns . Această abordare este folosit ă de toate țările membre OECD, dar și în
țări din Europa de Est și Asia Central ă. Cadrul OECD se bazeaz ă pe două ipoteze
cheie.
Prima se refer ă la faptul c ă există o linie direct ă de cauze, pornind de
la presiunea asupra mediului pân ă la starea lui și apoi la r ăspunsul
societății.
În al doilea rând, exist ă o relație unu–la-unu care leag ă fiecare
presiune asupra mediului de o schimbare anume în starea acestuia și
apoi de un r ăspuns al societ ății.
Activitățile economice utilizeaz ă resurse de mediu (aer, ap ă, sol și alte
resurse naturale) și genereaz ă presiuni asupra mediului , care se pot observa în
diferite sectoare ale economiei. R ăspunsurile pot veni de la agen ți economici,
gospodării sau administra ție. Legăturile dintre cele trei etape depind de fluxurile
informaționale. Societatea prime ște informa ții despre tipurile de presiuni și despre
starea mediului, dup ă care formuleaz ă răspunsuri care se pot adresa direct unui
anumit sector economic sau mediului înconjur ător.
Cadrul de lucru OECD se bazeaz ă pe trei tipuri de indicatori de mediu
(tabelul nr. 2.1.):
Indicatorii care eviden țiază presiunile activit ăților economice și sociale
asupra mediului constituie o clas ă de indicatori, denumi ți și “indicatori de
presiune” și prezint ă cauzele problemelor de mediu (de exemplu,
epuizarea resurselor natu rale ca urmare a extrac ției neraționale, evacuarea
de poluan ți sau deșeuri în mediu rezultate din procese industriale poluante
etc.).
În mod concret, indicator ii de presiune exprim ă cauzele problemelor
de mediu, cum ar fi: deprecierea resu rselor naturale ca urmare a unei
extracții intense, elib erarea de poluan ți și deșeuri în mediu prin dezvoltarea
industrial ă etc. Cu alte cuvinte, ace ști indicatori m ăsoară impactul asupra
mediului.
51Tabelul nr. 2.1.
Matricea indicatorilor de mediu (Sursa: OECD)
Probleme de
mediu Indicatori de
presiune Indicatori de
stare Indicator de
răspuns
Schimbări
climaterice Producție
industrial ă,
consumuri
energetice: emisii de
gaze cu efect de ser ă Concentra ții
ambientale,
temperaturi
globale Cheltuieli
pentru
alternative
energetice,
prețuri
diferențiate
Diminuarea
stratului de
ozon Producția de CFC:
emisii de CFC,
halon etc. Grosimea
stratului de ozon Legislație și
convenții
internaționale
Reducerea
biodiversit ății Schimbări în
utilizarea terenurilor
și utilizarea de
pesticide /fertilizan ți Număr de specii
amenințate,
distribuția
speciilor Cheltuieli
pentru protec ție
Epuizarea
resurselor Producția
industrial ă,
producția energetic ă,
consumul de resurse Prospectarea
rezervelor de
resurse minerale Rata de
reciclare,
indicii
prețurilor
resurselor, rata
de împăduriri
Dispersia
chimicalelor
toxice Producția
industrial ă,
producția de
chimicale, utilizarea
chimicalelor Concentra ția de
dioxină în sol Legislație,
cheltuielile de
cercetare
Deșeuri Producția
industrial ă,
cantitatea de de șeuri
produsă Suprafața
gropilor de
gunoi, calitatea
apei subterane Cheltuieli
pentru
colectarea și
tratarea
deșeurilor
Poluarea
aerului și
acidifierea Producția
industrial ă,
transporturi, consum
energetic: emisii de
NOX, SOX, COV,
particule Nivelul pH-
ului26 în sol și
în lacuri,
suprafața
pădurilor uscate,
calitatea aerului
urban Penalități,
cheltuieli,
legislație
Mediul marin
și zonele de
coastă Transport țiței,
turism maritim Calitatea
ecosistemelor
marine Convenții
internaționale
Poluarea apei
și resursele de
apă Cerința de apă,
intensitatea utiliz ării
apei Concentra ții de
nitrați și fosfați
în râuri și lacuri,
nivelul apelor
subterane Populație
racordată la
canalizare,
cheltuieli
pentru
canalizare și
epurare
Notă: NO X – Oxizi de azot; SO X – Oxizi de sulf; COV – Compu și organici volatili
52 Cea de a doua clas ă de indicatori care eviden țiază schimbările sau evolu ția
stării fizice a mediului sunt denumi ți și “indicatori de stare”. În contrast
cu indicatorii de presiune, indicatorii de stare eviden țiază calitatea
mediului prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum și cele care privesc m ărimea stocurilor de resurse naturale.
Indicatorii care eviden țiază eforturile f ăcute de societate sau institu țiile
autorizate pentru îmbun ătățirea mediului sau diminuarea degrad ării,
denumiți “indicatori de r ăspuns ”, reprezint ă cea de-a treia clas ă de
indicatori. Indicatorii de r ăspuns cuantific ă rezultatele politicilor de mediu
așa cum sunt implementate (la nivelul reglement ărilor, al bugetului
național, al introducerii stim ulentelor fiscale etc.).
Cadrul UN-FDES:
UN-FDES nu necesit ă un set specific de parametri statistici sau indicatori.
De asemenea nu este condi ționat de vreo schem ă de clasificare sau metod ă
particular ă de culegere a datelor. Cadrul este proiectat s ă fie suficient de flexibil
pentru a putea permite statisticienilor s ă monitorizeze toate caracteristicile
mediului.
În tabelul nr. 2.2. este prezentat ă structura global ă a cadrului, fiind scoase
în eviden ță șase componente ale mediului (flo ra, fauna, atmosfera, apa,
pământul/solul și așezările umane) și fiind identificate patru categorii
informaționale asociate fiec ărei componente.
Tabelul nr. 2.2.
Structura cadrului UN – FDES
Componenta
mediului Activități
economice
și sociale Impactul
activităților asupra
mediului Răspuns Evidențe și
stocuri
Agricultura Proliferarea,
micșorarea
efectivelor,
dispariția speciilor Protejarea
speciilor aflate
în pericol de
dispariție Evidența
speciilor și
resurselor
genetice
Silvicultura
și
exploatarea
forestieră Micșorarea/cre șterea
suprafețelor cu
păduri și terenuri
împădurite Managementul
pădurilor,
inclusiv
împăduririle Evidența
zonelor cu
vegetație 1. Flora
Emisii
nocive
pentru
floră Impactul polu ării
asupra vegeta ției (de
exemplu, ploi acide)Monitorizarea
și controlul
poluării Evidența
emisiilor
nocive asupra
florei
2. Fauna Zootehnia și
vânătoarea Schimbări în
habitate/ecosisteme Protejarea
habitatelor Evidența
modului în
53care sunt
distribuite
habitatele și
caracteristicile
acestora
Emisii
nocive
pentru faun ă Impactul asupra
sănătății și
bunăstării Monitorizarea
și controlul
poluări Evidența
emisiilor
nocive asupra
faunei
Activități de
folosire a
pământului
care
afectează
clima Impactul biologic și
ecologic Promovarea
unor moduri
ecologice de
utilizare a
pământului și
procese de
producție
alternative Evidența
emisiilor
(tipuri și surse
de poluare a
aerului)
3. Atmosfera
Emisii de
agenți care
poluează
aerul, din
surse mobile
și imobile Impactul asupra
sănătății și
bunăstării Prevenirea
îmbolnăvirilor,
monitorizare și
control Factori socio-
economici
care afecteaza
calitatea
aerului
Captarea
apei Cantitatea și nivelul
apei, debitul și
rezerva de ap ă Conservarea,
descoperirea
unor
noi resurse de
apă Evidența
resurselor de
apă
Folosirea
apei în
industrie,
agricultur ă și
gospodării Calitatea apei Tratarea apei Evidența
consumului
de apă 4. Apa
a. Apa dulce
Gestionarea
apelor
reziduale Impactul biologic și
ecologic Monitorizarea
poluării
șicontrolul
calității apei Evidența
Evacuărilor
(tipuri, surse
de devers ări,
poluanți)
Captarea
apelor
și utilizarea
lor
(desalinizare,
consum) Impactul biologic și
ecologic Monitorizarea
și controlul
poluării,
conservarea Evidența
ecosistemelor
marine
b. Apa
marină
Poluarea
coastelor Impactul asupra
sănătății omului și
bunăstării Protecția
sănătății
oamenilor și a
ecosistemelor
acvatice Evidența
modului în
care sunt
folosite
coastele
5.Pământul
a. Suprafa ță Folosirea
pământului
pentru
agricultur ă,
silvicultur ă,
minerit și
pentru Câștig sau pierdere
de sol, pierdere de
teren agricol,
eroziune Regulament de
folosire a
pământului,
zonarea
teritoriului Evidența
utilizării
pământului și
a propriet ății
terenurilor,
caracteristici
topografice
54așezări
umane
Deversările
de reziduuri
și ape
reziduale Impactul asupra
sănătății omului și
bunăstării Monitorizarea
și controlul
poluării Evidența
evacuărilor de
deșeuri solide
și lichide
b. Subsol Mineritul și
prelucrarea
mineralelor Diminuarea stocului
de resurse, pu țuri
deschise, deversarea
de reziduuri Reabilitarea
terenurilor Evidența
resurselor
minerale
Construcții Gospodării
defavorizate,
locuințe
sărăcăcioase Reamenajarea
și
dezvoltarea
comunității Evidența
clădirilor,
dependințelor 6. Așezări
umane Emisiile și
deversările
de reziduuri Concentra ția de
deșeuri și agenți de
poluare Conservarea
energiei și
apei Evidența
emisiilor
(surse, tipuri
de poluan ți)
Rezumat (U.I. 2)
Calitatea mediului se poate defini ca un ansamblu conven țional de
caracteristici fizice, chimice, biologice și de altă natură (statistice), exprimate
valoric, care permit încadrarea mediului într-o anumit ă categorie sau scar ă
ierarhică. Aprecierea calit ății mediului se bazeaz ă pe: indicatori de calitate ai
mediului, parametri de calitate ai me diului, valori stan dardizate ale calit ății
mediului.
Un indicator de mediu poate fi de finit pe larg ca un parametru sau o
valoare derivat ă dintr-un parametru, care ofer ă informație despre un fenomen.
Criteriile dup ă care se face selec ția indicatorilor utili în construirea sistemului de
indicatori sintetici de mediu trebuie s ă se refere la: cadrul de referin ță, usurința în
utilizare, validitate.
Indicatorii care compun sistem ul specific mediului sunt grupa ți în mai
multe categorii, în func țiile de criteriul ales: criterii generale (modul de exprimare
a indicatorilor, aspectul exprimat de in dicatori, sfera sau nivelul de referin ță al
indicatorilor); criterii la nivelul organiza ției (domeniul de aplicare, aria
performan ței de mediu m ăsurată, cerința părților interesate, tipologia r ăspunsului
la întrebări, performan ța de mediu a organiza ției); criterii la nivelul superior
organizației (concep ția modelului PSR, concep ția modelului DfSR, interac țiunea
cauză-efect, etapele ciclului de via ță al unui produs/unei instala ții).
55Statistica mediului define ște resursele naturale, activit ățile umane și
evenimentele naturale care afecteaz ă mediul, inciden țele acestor activit ăți și
evenimentele, precum și reacțiile sociale la aceste inciden țe, prezentate într-un
context de timp și spațiu. În literatura de specialitate sunt prezentate diferite tipuri
de abordări, multe dintre ele având elemente comune: cadrul bazat pe elementele
de mediu; cadrul bazat pe gestiunea resu rselor; cadrul bazat pe abordarea de tip
presiune – stare – r ăspuns; cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic.
Cadrul de lucru OECD se bazeaz ă pe trei tipuri de indicatori de mediu:
“indicatori de presiune”, “indica tori de stare”, “indicatori de r ăspuns”, în timp ce
cadrul UN-FDES nu necesit ă un set specific de parametri statistici sau indicatori
și nu este condi ționat de vreo schem ă de clasificare sau metod ă particular ă de
culegere a datelor.
Test de autoevaluare (2):
1) Ce se înțelege prin conceptul de calitate a mediului?
2) Care sunt criteriile de selec ție a indicatorilor utili pe ntru evaluarea mediului?
3) Precizați categoriile de i ndicatori ai dezvolt ării durabile.
4) Clasificați indicatorii de mediu dup ă criteriul: – mod de exprimare
5) Clasificați indicatorii de mediu dup ă criteriul: – aspect exprimat
6) Clasifica ți indicatorii de mediu dup ă criteriul: – sfera sa u nivelul de referin ță
7) Clasificați indicatorii de mediu dup ă criteriul: – domeniul de aplicare.
8) Clasifica ți indicatorii de mediu dup ă criteriul: – aria performan ței de mediu
măsurată.
9) Clasificați indicatorii de mediu dup ă criteriul: – tipologia r ăspunsului la
întrebări.
10) Clasificați indicatorii de mediu dup ă criteriul: – performan ța de mediu a
organizației.
11) Care sunt indicator ii de performan ță de mediu ai managementului?
12) Care sunt indicator ii de performan ță operațională?
13) Care sunt indicatorii performan ței condițiilor/stării/calității mediului?
14) Cum se clasific ă indicatorii de mediu conform concep ției presiune-stare-
răspuns ?
15) Cum se clasific ă indicatorii de mediu conform concep ției forța-motrică-
stare-răspuns ?
5616) Cum se clasific ă indicatorii de mediu dup ă interacțiunea cauză-efect ?
17) Cum se clasific ă indicatorii de mediu dup ă etapele ciclului de via ță a unui
produs/unei instala ții?
18) Care sunt principalele tipuri de abord ări privind realizarea unui sistem
statistic de mediu?
19) Prezentați tipurile de indicatori de mediu utiliza ți în cadrul OECD.
20) Prezentați cadrul privind sistemul statistic de mediu UN-FDES.
Lucrare de verificare nr. 1
(se va trimite pe adresa disciplinei , în format electronic sau prin po ștă, până la
sfârșitul celei de-a IV-a s ăptămâni din sem. II )
1) Precizați domeniile de competen ță ale Ministerului Mediului. (1 p)
2) Descrieți principalele aspecte legislative specifice reglementate de legea-
cadru privind protec ția mediului. (2 p)
3) Definiți: indicator, indicator de mediu, i ndicator de calitate a mediului,
parametru de calitate a mediului. (2 p)
4) Prezentați caracteristicile unui sistem viabil de indica tori de mediu. (1 p)
5) Descrieți cadrul privind sistemul st atistic de mediu bazat pe elementele de
mediu . (1 p)
6) Descrieți cadrul privind sistemul statis tic de mediu bazat pe abordarea
presiune-stare-r ăspuns . (1 p)
7) Descrieți cadrul privind sistemul statistic de mediu bazat pe gestiunea
resurselor. (1 p)
8) Descrieți cadrul privind sistemul st atistic de mediu bazat pe abordarea
ecologică. (1 p)
Bibliografie (U.I. 2)
1) Baron, V., 2001 – Practica managementului de mediu ISO 14001 , Ed.
Tehnică, București;
2) Hammond, A. și colab., 1995 – Environmental Indicators:A Systematic
Approach To Measuring And Reporting On Environmental Policy
Performance In The Context Of Sustainable Development ,World Resource
57Institute, Library of Congress Ca talog Card No. 95-060903, Washington
DC, SUA;
3) Iojă, Ioan, Cristian, 2013 – Metode de cercetare și evaluare a st ării
mediului , Editura etnologic ă, București;
4) Ion, P., 2005 – Managementul mediului , Ed. Expert, Bucure ști;
5) INTOSAI Working Group on Environmen tal Auditing, Environmental
Audit & Regularity Auditing, 2003;
6) Moraru, R., ș.a. , 2000 – Evaluarea riscului ecologic , Ed. INFOMIN,
Deva;
7) Oprean, C., Suciu, O., 2003 – Managementul Calit ății Mediului , Ed.
Academiei Române;
8) Țuțuianu, O., 2006 – Evaluarea și raportarea performan ței de mediu , Ed.
Agir, Bucure ști;
9) ***Ghid privind efectuarea auditului de mediu, 2012 – Curtea de
Conturi, Bucure ști;
10) ***Organisation For Economic Deve lopment And Co-Operation, 2004
– OECD Key Environmental Indicators , OECD Environment Directorate,
Paris, France;
58Unitatea de înv ățare 3
AUDITUL DE MEDIU
CUPRINS (U.I. 3)
Pag.
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I.3)……….. 58
Instrucțiuni………………………………………………………………………….. 59
3.1. Cadrul conceptual al a uditului de mediu: defini ții și
caracteristici……………………………………………………………………. 60
3.2. Organiza ția Interna țională a Institu țiilor Supreme de Audit
(INTOSAI) și auditul mediului…………………………………………. 65
3.3. Importan ța auditului de mediu…………………………………………. 67
3.4. Dezavantaje poten țiale ale auditului de mediu………………….. 70
3.5. Tipurile de audit de mediu și obiectivele acestuia………………. 72
3.6. Elemente și principii ale auditului de mediu……………………… 76
3.7. Etapele și fazele procesului de audit de mediu…………………… 79
3.7.1. Planificarea auditului de mediu…………………………………. 79 3.7.2. Execu ția auditului de mediu………………………………………. 82
3.7.2.1. Activit ățile pre-audit………………………………………….. 83
3.7.2.2. Auditul pe teren (pe site-ul de audit, “on-site audit”)………………………………………………………… 86
3.7.2.3. Activit ătile post-audit…………………………………………. 89
3.7.3. Acțiuni consecutive efectu ării auditului (“audit follow-
up”) ……………………………………………………………………….. 91
3.8. Colectarea probelor de audit de mediu……………………………… 93
Rezumat (U.I. 3)…………………………………………………………………….. 94 Test de autoevaluare nr. 3 ……………………………………………………… 95 Lucrare de verificare nr.2………………………………………………………. 96 Bibliografie (U.I. 3)………………………………………………………………… 97
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 3)
Obiectivul acestei unit ăți de învățare este clarificarea conceptului de audit
de mediu și însușirea principalelor no țiuni referitoare la: beneficiile, tipurile,
obiectivele, principiile și fazele desf ășurării auditului de mediu, modalit ățile de
obținere a probelor de audit, cerin
țele realiz ării unui audit de calitate și
potențialele obstacolele cu care se confrunt ă auditorii.
La finalizarea studi ului U.I. 3, cursan ții vor dispune de competen țe pentru:
definirea și utilizarea no țiunilor din domeniul de referin ță și cele ce se
regăsesc în metodologia procedurii de audit.
59 dezvoltarea abilit ății de a elabora documenta ția specific ă auditului de mediu și
a capacității de a sintetiza și selecta informa țiile necesare realiz ării auditului
de mediu
evaluarea costurilor de audit
înțelegerea responsabilit ățilore și cerințelor fundamentale necesare auditorului
de mediu.
Instrucțiuni (U.I. 3)
Timpul mediu necesar pentru studiul i ndividual în cadrul acestei U.I. este
de cca. 8-10 ore, datorit ă întinderii și complexit ății acesteia. U.I. 3 este prev ăzută
la final cu un amplu test de autoevaluare (testul nr. 3), a c ărui rezolvare asigur ă o
mai bună fixare a cuno ștințelor dobândite în timpul studiului (a se vedea
rezultatele corecte la finalul modulului II.). Totodat ă, după testul de autoevaluare,
unitatea de înv ățare prezint ă și o lucrare de verificare a cuno ștințelor (nr. 2), care
se va transmite pe adresa disciplinei pân ă la sfârșitul celei de-a X-a s ăptămâni din
semestrul II. O parte din informa țiile acumulate dup ă parcurgerea acestei U.I. vor
fi evaluate și în cadrul lucr
ării de verificare nr. 3, care va încheia ultima unitate de
învățare din acest modul.
603.1. Cadrul conceptual al auditului de mediu:
definiții și caracteristici
Conceptul de audit de mediu este relativ nou, el ap ărând în Statele Unite
ale Americii în anii '70, în scopul evalu ării performan țelor ecologice ale unor
companii din domeniul petrolului și al industriei chimice. M ăsurile de control al
performan țelor de mediu au fo st puternic influen țate de necesitatea de a reduce
costurile de remediere și amenzile generate de a ccidentele industriale, precum și
de necesitatea de a gestiona datoriile de mediu.
În aceeași perioadă auditul de mediu a fost introdus în Marea Britanie și în
alte țări occidentale, în principal de c ătre companiile multina ționale, care au
început s ă aplice procedurile de audit corporativ și prin intermediul filialelor
(orizontal). Ulterior, practicarea auditului de mediu a fost încurajat ă și de-a lungul
lanțului de aprovizionare, marile companii solicitând furnizorilor s ă aibă acreditări
ecologice (vertical). Auditul de mediu a deve nit, astfel, din ce în ce mai important
și necesar pentru acele organiza ții care au recunoscut beneficiile poten țiale
asociate acestuia.
Popularitatea auditului de mediu ca un mijloc de evaluare a performan ței
de mediu a crescut puternic în ultimele dou ă decenii, din ce în ce mai multe
companii considerând auditul de mediu ca fiind un instrument valoros pentru
evaluarea impactului activit ăților lor asupra mediului. Auditul de mediu asigur ă
conducerea organiza ției că în interiorul ei sunt respectate legisla ția și standardele
de mediu (acord, autoriza ție, etc.). De asemenea, se certific ă modul de implicare și
conștientizare a personalul ui implicat în aceast ă problematic ă.
Importanța auditurilor de mediu a lu at amploare mai ales dup ă lansarea
schemei de Eco-Management și Audit (EMAS) în 1993 și publicarea standardului
internațional de mediu ISO 14001 în 1996.
Este o realitate faptul c ă au existat probleme cu definirea termenului de
"audit de mediu" , deoarece acesta nu a avut o semnifica ție unică și universal ă și a
fost asociat cu o varietate de activit ăți (Camera Interna țională de Comer ț, 1991;
Comitetul Interna țional de Audit Practica de Audit, 1995).
În literatura de specialitate exist ă multe defini ții pentru auditul de mediu în
sectorul privat și public.
Definiția cea mai frecvent utilizat ă a fost dat ă de către Camera
Internațională de Comer ț (ICC, 1989 p.117), care a definit audit de mediu : ca un
61instrument de management care cuprinde o evaluare sistematic ă, documentat ă,
periodică și obiectivă a modului în care manage mentul, organizarea activit ăților
și echipamentele unei entit ăți/companii contribuie la protejarea mediului prin:
(i) facilitarea gestion ării și controlului practicilor de mediu, și
(ii) evaluarea conformit ății cu politicile organiza ției, care includ
îndeplinrea cerin țele de reglementare.
Cuvântul-cheie în aceast ă definiție este "management", natura auditului de
mediu fiind determinat ă de politica de management.
Accentul pe management este, de asemenea, evident în Standardul
Britanic privind sistemele de management de mediu. Acesta define ște auditul de
mediu ca find "o evaluare sistematic ă pentru a determina dac ă performan ța de
mediu este sau nu în co nformitate cu dispozi țiile prevăzute, dac ă aceste
dispoziții sunt sau nu sunt puse în aplicare în mod eficient, și dacă ele sunt
potrivite pentru a îndep lini politica de mediu a organizației" (Maltby, 1995).
Agenția de Protec ție a Mediului din Stat ele Unite ale Americii
(Environmental Protection Agency – EPA) a definit audit de mediu ca " o analiz ă
documentat ă, sistematic ă, periodic ă și obiectiv ă prin care organiza țiile își
reglementeaz ă activitățile și practicile legate de îndeplinirea cerin țelor de
mediu" (EPA, 2003 citat în Anthony și colab., 2003 , p.36).
Termenul "audit de mediu" a fost definit de c ătre Confedera ția Industriei
Britanice ca: examinarea sistematic ă a interac țiunilor dintre toate opera țiunile
economice și mediu. Aceasta include toat e emisiile în aer; solul și apă;
constrângeri legale; efectele asupra comunit ăților din vecin ătate; peisaj și
ecologie; percep ția opiniei publice cu privire la efectele asupra mediului ale
activităților organiza ției/companiei care opereaz ă în zona local ă. Auditul de
mediu nu se limiteaz ă doar la conformitatea cu legisla ția. El este, mai degrab ă,
o abordare strategic ă totală a activit ăților organiza ției (CBI, 1990 citat în
Paramasivan 2002, p. 149).
Potrivit Băncii Mondiale , auditul de mediu este o examinare metodic ă a
informațiilor de mediu cu privire la o organiza ție, un echipament sau un sit,
pentru a verifica dac ă, sau în ce m ăsură, acestea sunt conforme cu criteriile de
audit specificate. Criteriile se pot ba za pe standardele de mediu locale, na ționale
sau globale. Astfel, este un proces sistematic de ob ținere și evaluare a
informațiilor despre caracteristicile de mediu . (Guidance on conducting
Environment Audit, 8th ASOSAI Research Project, 2009, p. 8)
62La al XV-lea Congres International de Institu țiilor Supreme de Audit în
Cairo (1995), Organiza ția Interna țională a Institu țiilor Supreme de Audit –
INTOSAI a adoptat o defini ție-cadru a termenului "audit de mediu". Principiile de
bază care stau la baza acestei defini ții sunt:
auditul de mediu nu este semnificativ diferit de auditul normal,
practicat de Institu țiile Supreme de Audit – ISA;
auditul de mediu poate cuprinde toate tipurile de audit, de ex.: audit
financiar, de conformitate și auditul de performan ță. Pe lâng ă
elementele care se iau în considerare în cadrul auditului performan ței,
respectiv cei trei ”E” (economie, ef icacitate, eficien ță), se mai poate
adopta cel de al 4-lea ”E” (environment), care reprezint ă "mediul",
respectiv auditul impactului/efe ctului unui progr am, proiect sau
activitate efectuat asupr a mediului înconjur ător. Acest lucru depinde,
însă, de mandatul institu ției supreme de audit și de politica de mediu a
guvernului și este de dorit, dar nu oblig atoriu ca, în efectuarea
auditului de mediu, el s ă fie luat în considerare
conceptul de dezvoltare durabil ă poate fi parte a defini ției, cu condi ția
ca aceasta s ă fie parte a politicii guvernamentale și/sau a programului
care urmeaz ă să fie auditat (INTOSAI WGEA, 2003).
Termenul ”auditul de mediu”(Defini ția se regăsește în ISSAI 5110- Linii
directoare de efectuare auditului de mediu) este o denumire convenit ă de comun
acord în cadrul Grupului de lucru pent ru auditul de medi u din cadrul INTOSAI
(Work Group on Environmental Auditing – WGEA), fiind general utilizat ă pentru
a descrie una dintre numeroasele activit ăți – cum ar fi auditurile de management,
certificarea produselor, m ăsurile de control guvernamental și multe alte activit ăți –
care au mai pu țin sau deloc leg ătură cu auditul extern. În liniile directoare cu
privire la auditul de mediu elaborat e de Grupul de lucru – WGEA, precum și în
comunitatea INTOSAI, termenul de ”aud it de mediu” este utilizat doar în
contextul unui audit extern și independent.
În sfârșit, definiția auditului dat ă în UNI EN ISO 19011 Ed. 2003 ajut ă la
o mai bun ă înțelegere a semnifica ției unui audit: "procesul sistematic,
independent și documentat pentru ob ținerea dovezilor de audit și evaluarea
obiectivă în scopul de a stabili în ce m ăsură sunt îndeplinite criteriile de audit".
Și mulți autori au oferit o serie de variate defini ții pentru audit de mediu:
63 McDonagh și colab. (1997) au definit de auditul de mediu ca un proces de
verificare, realizat în mod regulat, a performan ței de mediu a unei organiza ții
sau a unor activit ăți existente .
În contextul unui sistem de management de mediu, Thompson (1995) a
descris auditul de mediu ca fiind:
revizuirea periodic ă și sistematic ă a sistemului de management
de mediu;
conformitatea cu legile, reglement ările și cu politicile;
dezvoltarea unui plan de ac țiune pentru a face fa ță deficiențelor.
Alte defini ții elaborate pentru auditul de mediu:
un instrument de management care, pe de o parte, ofer ă sfaturi
cu privire la ac țiunile viitoare, iar pe de alt ă parte, stabile ște
proceduri adecvate care s ă ofere un feedback cu privire la
progresele înregistrate. (Wade, 1995 ).
procesul de m ăsurare a impactului de mediu actual și potențial
ale sectoarelor public și privat în industria de afaceri. (Diamantis
și Westlake, 1997 ; Diamantis, 1998 ).
În Legea privind protec ția mediului nr. 265/2006 în România, auditul de
mediu este definit ca un instrument managerial de evaluare sistematic ă,
documentat ă, periodic ă și obiectivă a performan ței organiza ției, a sistemului de
management și a proceselor destinate protec ției mediului , cu scopul:
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil
impact asupra mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea
obiectivelor și țintelor de mediu ale organiza ției.
În literatura de specialitate sunt men ționate principalele caracteristici ale
auditului de mediu.
Astfel, Hayes și colab., (1999) prezintă următoarele caracteristici de audit
de mediu:
o auditul de mediu este o abordare sistematic ă;
o auditul de mediu este condus în mod obiectiv;
o auditorul ob ține și evalueaz ă probe;
o probele ob ținute și evaluate de c ătre auditor se refer ă la afirma țiile
cu privire la ac țiunile economice și evenimente;
64o auditorul constat ă gradul de coresponden ță între afirma ții și
criteriile stabilite;
o scopul sau obiectivul auditului es te comunicarea rezultatelor c ătre
utilizatorii interesa ți.
Pe baza defini ției ICC, Humphrey și Hadley (2000) au eviden țiat o serie de
caracteristici ale auditului, dup ă cum urmeaz ă:
trebuie să fie sistematic și cuprinzător;
trebuie să fie pe deplin documentat și, acolo unde este posibil,
dovedit cu probe fizice;
trebuie să fie periodic;
trebuie să fie obiectiv, oferind o imagine fidel ă și corectă a situației
de la un site sau în cadrul companiei.
Din compararea și analizarea defini țiilor auditului de mediu, se constat ă că
acestea au urm ătoarele punctele comune:
• sistematic și cuprinzător;
• documentat;
• periodic;
• obiectiv;
• independent;
653.2. Organiza ția Interna țională a Institu țiilor Supreme de Audit
(INTOSAI) și auditul mediului
INTOSAI este un organism interna țional de auditori guvernamentali din
țările membre ale Organiza ției Națiunilor Unite. Acest organism a fost fondat în
1953 în Havana și este format din peste 170 de Institu țiilor Supreme de Audit
(ISA). INTOSAI stabile ște standardele și liniile directoare pentru auditul din
sectorul public (INTOSAI WGEA, 2003).
ISA joac ă un rol important în ve rificarea conturilor și operațiunilor
guvernamentale și în promovarea bunei gestiuni financiare și a responsabilit ății în
guvernele lor. INTOSAI sprijin ă membrii s ăi în aceast ă sarcină prin oferirea de
oportunități de a împ ărtăși informa ții, idei și experien țe în domeniul auditului
guvernamental între auditori le gislative ale guvernelor na ționale (INTOSAI
WGEA, 2003).
La fiecare trei ani INTOSAI organizeaz ă un Congres Interna țional al
Instituțiilor Supreme de Audit (Interna tional Congress for Supreme Audit
Institutions – INTOSAI), în care pot, de asemenea, s ă participe și reprezentan ți ai
unor organiza ții globale, cum ar fi Organiza ția Națiunilor Unite și Banca
Mondială.
În cadrul INTOSAI exist ă șapte organiza ții regionale de ISA:
o OLACEFS (America de Sud)
o CAROSAI (America Central ă și Caraibe)
o EUROSAI (Europa)
o AFROSAI (Africa)
o ARABOSAI ( țările arabe)
o ASOSAI (Asia)
o SPASAI (Pacific)
În cadrul INTOSAI s-a creat un grup de lucru legat de pr oblemele privind
mediul (Work Group on Environmental Audi ting – WGEA), ce a fost stabilit în
timpul a celui de-al 14-lea Congres Interna țional de Institu țiilor Supreme de Audit
din Washington în 1992. De-a lungul ul timilor ani, Grupul de lucru privind
auditul de mediu WGEA a încurajat SAI-urile s ă efectueze programe și audituri
privind problemele de mediu, c ontribuind la dezvoltarea capacit ății SAI-urilor de
a realiza aceste obiective. Practica a uditului de mediu este acum comun ă în
numeroase SAI-uri. În ultimul deceniu, s-au efectuat mai mult de 2.000 de
66audituri de mediu, fiind abordat ă problematica de mediu în cadrul auditurilor de
regularitate (financiar și de conformitate) și de performan ță.
Principalele obiective ale Grupului de lucru sunt pentru a ajuta ISA în
dobândirea unei mai bune în țelegeri a problemelor specifice implicate în audit de
mediu, pentru a facilita schimbul de informa ții și experien ță între ISA, și de a
publica orient ări și alte materiale informative pentru a fi utilizate de c ătre ISA.
WGEA este în prezent cel mai mare Grup de lucru INTOSAI. A început cu 12 de
membri, iar în prezent exist ă 40 de membri din țări din întreaga lume.
Ca prioritate, în desf ășurarea activit ății fiecărei Institu ții Supreme de
Audit, Grupul de lucru WGEA recomand ă efectuarea unor audituri na ționale și
internaționale în domenii cu probleme grave în protec ția mediului, cum ar fi:
managementul de șeurilor menajere, inclusiv cele radioactive; poluarea apelor
dulci și a mării, inclusiv a factorilor poluan ți din agricultur ă; conservarea, inclusiv
protecția speciilor pe cale de dispari ție, a florei și faunei; poluarea aerului, în
special de natur ă transfrontalier ă.
În cadrul comunit ăți i I N T O S A I , s e c o n s i d e r ă că dezvoltarea durabil ă și
protecția mediului trebuie s ă constituie obiectul unui a udit independent efectuat de
Instituțiile Supreme de Audit. Respectân d valorile cele mai înalte ale
profesionalismului, independen ței, obiectivit ății și transparen ței, și printr-o
cooperare eficient ă pe probleme de mediu de interes comun, SAI-urile pot aduce
contribuții semnificative în abordarea problemelor de dezvoltare durabil ă, care
devin tot mai regionale, în condi țiile globaliz ării degrad ării mediului. Pe plan
internațional, degradarea mediului și practicile în materie de dezvoltare durabil ă
rămân în continuare o provocare important ă, SAI-urile identificând mai multe
problematici care trebuie abordate pentru a spori impactul auditurilor efectuate, și
anume:
rolul SAI-ului în auditul angaja mentelor de dezvoltare durabil ă asumate
de către guverne și al altor angajamente asumate prin intermediul
acordurilor multilaterale de mediu, precum și dacă acest rol ar
trebui intensificat;
sporirea gradului de con știentizare interna țională a auditului mediului;
necesitatea dezvolt ării contabilit ății de mediu și a sistemel or pentru
adoptarea rapoartelor privind dezvoltarea durabil ă;
consolidarea capacit ăților institu ționale în cadrul SAI-ului.
673.3. Importan ța auditului de mediu
Este general acc eptat faptul c ă mediul este afectat de toate tipurile de
activitate economic ă și că implica țiile percepute și consecin țele acestei
interacțiuni s-au schimbat considerabil în ultimii ani. Rela ția dintre mediul
înconjurător și domeniul afacerilor a devenit o ch estiune de interes public major,
fiind, probabil, unul dintre subiectele cele mai dinamice și importante aflat în
atenția publică. Deși auditul de mediu se afl ă într-o etap ă crucială în dezvoltarea
sa, existând o cerere tot mai mare pentru servicii de audit, pân ă acum nu s-a
format un consens între teorie și practică.
În prezent, avâ nd în vedere numeroasele reglement ări și cerințe legale
privind protec ția mediului, efectuarea unui a udit de mediu nu mai este o op țiune,
ci o măsură de precau ție. Este din ce în ce mai evident c ă auditul mediului trebuie
să joace un rol important pent ru orice entitate economic ă, încurajând integrarea
sistematic ă a perspectivelor de medi u în multe aspecte de func ționare ale unei
organizații, ajutând la apari ția de noi priorit ăți ale politicilor și practicilor de
mediu. Prin urmare, importan ța auditului de mediu, mai ales în industrie, este
demnă de luat în considerare.
În primul rând, auditul de mediu măsoară eficacitatea proceselor de
management și, prin urmare, eficacitatea sistemelor cu privire la problemele de
mediu (Smith și Billington, 1993). În acest context, Campbell și Byington (1995)
au susținut că auditul de mediu ajut ă la:
o reducerea sau eliminarea amen zilor pentru nerespectarea
reglement ărilor și cerințelor legale;
o identificarea timpurie a problem elor de mediu (Kim, 1997);
o reducerea costurilor cu de șeurile;
o consolidarea reputa ției privind responsabilitatea fa ță de mediu.
În acest sens, Goldsmith și King (1997) au afirmat c ă auditul de mediu
ajută afacerea din punct de vedere economic prin eviden țiere angaja ților
ineficienți și a departamentelor ineficiente.
Mai mult decât atât, se constat ă că introducerea de audituri de mediu în
cadrul sistemelor actuale de management va spori aten ția managerului atât
asupra sarcinilor de mediu și a celor tradi ționale (Sinclair-Desgagne și Gabel,
1997).
68Auditurile de mediu permit, de asemenea, m ăsurători de referin ță (tip
benchmark) privind angajamentul companiei/organiza ției pentru mediul
înconjurător. Datele de referin ță ar putea fi folosite pentru sprijinirea procesului
decizional intern la nivel înalt (Stanwick și Stanwick, 2001).
De asemenea, un audit al mediului poate permite unei organiza ții să
prezente p ărților interesate externe o imagine pozitiv ă prin furnizarea de dovezi
referitoare la angajamentul s ău față de mediul înconjur ător (Zutshi și Sohal,
2003).
Având în vedere c ă, în zilele noastre, pe lâng ă cerințele părților interesate,
organizațiile trebuie s ă îndeplineasc ă și să respecte o legisla ție de mediu din ce în
ce mai restrictiv ă și pretențioasă, auditul de mediu furnizează asigurări că o
entitate este în conformitate cu toate reglement ările guvernamentale relevante și
reduce, astfel, poten țialul de r ăspunderea juridic ă a managerilor entit ății
respective (Watson, 2004).
În cele din urm ă, în conformitate cu Sawyer și colab. (2005), auditul
mediului oferă informații esențiale în raport cu riscurile de mediu și problemele
de mediu și, în consecin ță, auditul de mediu sc ade riscurile opera ționale și de
mediu .
În concluzie, informa țiile precedente ne permit s ă afirmăm că auditul
mediului este un proces docum entat, sistematic, periodic și obiectiv în evaluarea
activităților și serviciilor unei organiza ții în ceea ce prive ște:
evaluarea conformit ății cu cerin țele legale și cerințele interne
relevante;
facilitarea controlului de manage ment asupra practicilor de mediu;
promovarea unui management de mediu corect;
menținerea credibilit ății în fața publicului;
creșterea gradului de con știentizare a personalului și a angajamentului
față de politica de mediu a organiza ției;
explorarea oportunit ăților de îmbun ătățire;
stabilirea baze solide pentru dezvol tarea unui Sistem de Management
de Mediu (SMM) performant.
În mod sintetic, putem aprecia c ă principalele beneficii ale auditului de
mediu sunt:
o mai bun ă respectare a reglement ărilor;
răspundere clar ă;
69 mai puține surprize / riscuri mai mici;
mai puține amenzi și procese juridice;
imagine public ă mai bun ă față de comunitate și autoritățile de
reglementare;
economie prin eliminarea unor costurile poten țiale;
transfer mai mare de informa ții.
703.4. Dezavantaje poten țiale ale auditului de mediu
În mod obi șnuit, auditul mediului, provoac ă reacții negative din partea
entităților auditate, ca urmare a unor dificult ăți și neajunsuri pe care le genereaz ă:
► În primul rând, aplicarea auditului de mediu implic ă și unele costuri ,
acestea fiind determinate de:
angajamentul unor resurse pentru a rula programul de audit;
întrerupere temporar ă a operațiunilor curente;
exercitarea unor presiu ni din partea autorit ăților de reglementare;
creșterea responsabilit ății în cazul imposibilit ății de a r ăspunde
recomand ărilor auditorului care implic ă cheltuieli semnificative de
capital.
►De ex., costul poten țial al auditului unui SMM este, de multe ori, o
sursă de o îngrijorare pent ru companii. Este adev ărat că auditurile interne necesit ă,
de obicei, forță de munc ă de munc ă suplimentar ă, deoarece acestea au tendin ța
de a fi superficiale în cazu l în care nu este alocat un timp suficient pentru
pregătirea și desfășurarea auditurilor. Prin urmare, este foarte important ca toate
aspectele legate de programul de audit s ă fie astfel structurate încât s ă permită cea
mai eficient ă utilizare a resurselor dis ponibile. În acest mod, contribu ția auditului
la eficacitatea SMM trebuie s ă depășească eventualele costuri suplimentare
implicate.
► Contestarea competen țelor și a cuno ștințelor de specialitate ale
auditorului este o altă barieră în calea auditului de mediu. Este foarte adev ărat că
puține organiza ții au instruit echipe specializate în efectuarea auditului de mediu.
Aceste echipe pot include, datorit ă problematicii vaste, ingineri (hidrologi,
geologi, etc.), juri ști, speciali ști în finan țe, persoane certificate în seria de
standarde ISO 14000. (Peuch-Lestrade, 2003).
► În plus, soluțiile la problemele de medi u sunt mai mult empirice și nu
sunt susținute prin consens între exper ți. Acest lucru reprezint ă o problem ă
pentru auditori în ob ținerea unor concluzii definitive și sugerarea unor
recomand ări.
► Principiul c ă auditul trebuie s ă fie independent sugereaz ă că acesta va fi
efectuat de c ătre persoane care nu sunt familiarizate cu zona auditat ă, limitând
astfel eficien ța acestora. Acest poten țial dezavantaj poate fi minimizat prin
selecția atentă a auditorilor și pregătirea aprofundat ă a auditului. În cazul în care
71acest lucru este realizat, informa țiile obținute prin examinarea SMM dintr-o
perspectiv ă cu totul nou ă (cea a auditorului inde pendent) sunt foarte pre țioase
pentru entitatea auditat ă. Dacă se uilizeaz ă auditul în cruce, fiind folosi ți auditori
proveniți din alte departamente din cadrul companiei pentru a satisface
recomandarea privind independen ța auditorului, se ofer ă ocazia ideal ă pentru
efectuarea unui schimb de idei bune. Acesta ofer ă, de asemenea, o oportunitate
pentru personalul implicat în activitatea de audit s ă privească problemele și din
punctul de vedere al personalului din de partamentul auditat, crescând astfel
potențialul de cooperare și bună înțelegere în cadrul organiza ției.
► O critică frecventă adusă auditurilor este c ă acestea pot constitui o
potențială sursă de conflict în cadrul organiza ției, deoarece implic ă persoane
străine care spun managerilor responsabi li pentru activitatea auditat ă cum să își
conducă afacerea. Aceast ă critică ignoră faptul că sarcina auditorului este de a
compara performan ța reală cu ceea care este prev ăzută în procedurile convenite,
nu de a impune o interpretare personal ă a ceea ce reprezint ă o bună practică.
Utilizarea de auditori bine instrui ți, care în țeleg rolul pe care trebuie s ă îl
îndeplineasc ă și măsura responsabilit ăților lor, va ajuta ca auditul s ă fie perceput
drept un proces constructiv, și nu unul perturbator.
► O altă problemă cu care se confrunt ă auditorii este faptul că problemele
de mediu implic ă mai multe organisme și există dificultăți în identificarea
acelora care de țin responsabilitatea asupra preocup ărilor critice de mediu .
Aceste obstacole cu care se confrunt ă auditorii pot fi rezolvate prin
implicarea p ărților interesate în toat e etapele procesului de audit, participarea
auditorilor înzestra ți cu bune cuno ștințe și abilități specifice și interacțiunea
periodică cu alte ISA în vederea schimbului de experien ță. (Guidance on
conducting Environment Audit, 8th AS OSAI Research Project, 2009, p. 8)
Conform rezultatelor IN TOSAI WGEA (2003), 26% din 114 ISA nu au
întâlnit nici o barier ă în efectuarea auditu rilor de mediu, îns ă studiile anterioare au
identificat urm ătoarele obstacole:
o mandate ISA inadecvate;
o norme și standarde de audit de mediu insuficiente;
o lipsa de aptitudini sau de experien ță din cadrul SAI;
o date insuficiente cu privire la starea mediului;
o sisteme na ționale de monitorizare și raportare insuficiente și deficiente;
o formulare inadecvat ă, incomplet ă a politicii guvernamentale de mediu.
723.5. Tipurile de audit de mediu și obiectivele acestuia
Există o variată tipologie și numeroase scopuri referito r la auditul legat de
problemele de mediu.
În primul rând, auditul de mediu este clasificat în:
audit intern (de primă parte)- folosește auditori din cadrul entit ății
auditate (departament, unitate, organiza ție, companie);
audit în cruce (de secund ă parte)– auditorii sunt din cadrul
companiei sau organiza ției, însă provin din alt ă subdiviziune
organizatoric ă/departament/filial ă sau sunt din alt ă regiune decât
subunitatea auditat ă
audit extern (de terță parte) – folosește auditori care sunt complet
independen ți de entitatea auditat ă, adică nu fac parte din aceasta.
În al doilea rând, literatu ra de specialitate men ționează că cele mai
importante tipuri de audit strâns legate de problemele de mediu sunt în num ăr de
trei și anume(Grupul de lucru INTOSAI, 2000):
a) audit financiar – prin activitatea de audit financiar se urm ărește
dacă situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile și
reglement ările în vigoare. Problemele de mediu care pot afecta situa țiile
financiare sunt:
o cheltuieli relevante cu protec ția mediului;
o conservarea resurselor re generabile de energie;
o conformitatea cu legisla ția de mediu.
b) audiul de conformitate – determin ă dacă activitățile sunt sau nu sunt
în conformitate cu constrângerile legale impuse de diverse reglement ări.
c) audit de performan ță – prin activitatea de audit al performan ței se
evaluează independent modul în care o entitate, program, o activitate
sau o opera țiune func ționează din punctele de vedere ale Eficienței,
Economicit ății și Eficacit ății. Pe lângă cei 3 ”E” care se iau în
considerare în cadrul auditului performan ței, se mai poate adopta cel
de al 4-lea ”E” ( Environment – mediul ), respectiv auditul
impactului/efectului unui program , proiect sau activitate efectuat ă
asupra mediului înconjur ător. Auditurile de performan ță măsoară
performan ța de mediu a organiza ției și încearcă s
ă identifice șansele de
73îmbunătățire a acesteia. În acest cont ext, auditul de performan ță ar
putea fi o baz ă pentru definirea unor obiective și măsuri care ar trebui
să fie atinse în viitor (Letmathe și Doost, 2000).
Humphrey și Hadley (2000) au împărțit auditul de mediu în trei tipuri de
audit:
Audituri de conformitate – de exemplu standarde de reglementare,
standarde interne și SMM;
Audituri privind o singur ă problemă/aspect de mediu – de exemplu
minimizarea de șeurilor, de transport;
Audituri de r ăspundere, de exemplu pre-achizi ție, cesiune și de
asigurare.
După alți cercetători ( International Business, 1990 ; Lewis și Moriyama,
1990; Hillary, 1998 ).se pot deosebi douasprezece tipur i de audit care sunt corelate
cu auditul de mediu. Aceste tipuri de audit sunt:
1. auditul de asociere 2. auditul problemelor de mediu
3. audit de conformitate 4. audit energetic
5. auditul SMM 6. audit de s ănătate și siguranță
7. auditul securit ății procesului 8. audit de site
9. audit corporativ 10. auditul de șeurilor
11. auditul activit ății 12. audit de
furnizor/client/contractor
O altă clasificare se poate face în acord cu Stanwick și Stanwick (2001) ,
care iau în considerare urm ătoarele tipuri de audit:
audituri de conformitate – determin ă dacă activitățile sunt sau nu sunt
în conformitate cu constrângerile legale impuse de diverse reglement ări.
audituri tranzac ționale – descriu riscul poten țial asupra mediului
asociat cu transferuri de active.
audituri de prevenire a polu ării – analizează procesul de fabrica ție
pentru a descoperi dac ă se pot aplica unele modific ări în procesul de
producție care ar determina reducerea cantit ăților de de șeuri;
audituri de produs – evalueaz ă dacă produsele rezultate din procesul
de fabrica ție sunt în conformitate cu reglement ările guvernamentale
referitoare la utilizarea substan țelor chimice și reciclare. De asemenea,
74pot fi folosite pentru a asigura consumatorii c ă așteptările lor legate de
impactul produsului asupra mediului sunt îndeplinite;
audituri de angajare a responsabilit ății față de mediu – sunt folosite
pentru a identifica și raporta angajamentul r ăspunderii pentru toate
problemele de mediu cunoscute ale organiza ție.
Fiecare dintre aceste componente nu este independent ă de celelalte, iar un
audit coprehensiv (ce ar lua în considerare toat e aceste aspecte) ar putea solu ționa
mai multe probleme și aspecte de mediu în acela și timp. Scopul principal al unui
audit complet este de a stabili economia, eficien ța și eficacitatea opera țiunilor unei
organizații și a modului de utilizare a resurselor. Auditurile complete mai sunt
denumite drept audituri "valoare pentru bani" și sunt concepute pentru a fi
cuprinzătoare și aprofundate, integrând auditul financiar, aud itul de conformitate,
proceduri de audit opera țional și analize de management.
Paramasivan (2002) clasifică auditul de mediu în audit ciclic și audit
unic. De asemenea, el a împ ărțit obiective auditului de mediu în trei grupe mari:
a) respectarea normativelor și codurilor de reglementare – de
exemplu: conformitatea legal ă;
b) asistență în evaluare la achizi ționare și cesionare – de exemplu:
vânzarea și achiziționarea de echipamente și instalații;
c) dezvoltarea și orientarea organiza ției spre “misiuni verzi” – de
exemplu: monitorizarea politicii și procedurilor de mediu ale
organizației.
Obiectivele auditului de mediu au fost detaliate și de Welford (2002) :
1) Verificarea conformit ății cu standardele sau cu cele mai bune tehnici
disponibile.
2) Identificarea problemelor – detectarea oric ărei emisii, scurgeri,
deversări sau alte astfel de probleme în timpul opera țiunilor și
proceselor desf ășurate.
3) Formularea politicii de mediu a organiza ției în cazul în care nu exist ă
o politică existentă.
4) Măsurarea impactului de mediu al fiecărui proces și al tuturor
activităților asupra aerului, apei, solului, s ănătatea și siguran ța
lucrătorilor și a societății în general.
755) Măsurarea performan ței de mediu a unei organiza ții comparativ cu
cele mai bune practici de mediu.
6) Confirmarea eficacit ății sistemului de management de mediu – oferă o
indicație a eficien ței SMM și sugestii pentru îmbun ătățire.
7) Furnizarea unei baze de date pentru ac țiunile corective și planurile de
viitor.
8) Dezvoltarea strategiei de mediu a companiei – Managemetul
organizației trebuie s ă dezvolte o strategie de mediu pentru trecerea la
o cultură organizațională ecologică performant ă.
9) Prin comunicarea performan ței de mediu tuturor p ărților interesate va
spori imaginea companiei.
763.6. Elemente și principii ale auditului de mediu
Un audit de mediu este eficient în cazul în care ia în considerare toate
aspectele care sunt esen țiale pentru o bun ă performan ță de mediu. Welford (2002)
precizeaz ă o serie de factori de succes pentru auditul de mediu:
angajamentul managementului de top;
implicarea personalului și participarea acestuia;
recunoașterea unei abord ări integrate a auditului de mediu;
verificarea de c ătre terța parte;
echipă de audit bine calificat ă
întocmirea unei frecven țe de audit.
Barton și colab. (1995) au stabilit principalele elemente ale auditului de
mediu:
• Revizuirea practicilor intern e – evaluarea impactului asupra
mediului ca urmare a opera țiunilor și practicilor proprii ale
organizației;
• Auditul de Management – evaluarea eficien ței organiza ției și a
procedurilor de abordare a problemelor de mediu;
• Evaluarea impactului politicilor organiza ției – evalueaz ă
impactul asupra mediului al activit ăților, politicilor de
reglementare și de servicii ale agen ției.
• Declara ția și raportul de mediu – declara ția se refer ă la
obiectivele și angajamentul de mediu.
Conform standardelor ISO 14012 și ISO 19011, un auditor de mediu este
definit ca o "persoan ă calificată pentru a efectua audituri de mediu". Auditorul
trebuie să aibă cunoștințe despre știința și tehnologia mediului, aspectele tehnice
și de mediu ale opera țiunilor organiza ției, legile și reglement ările privind mediul,
și procedurile de audit pentru un SMM.
Atât auditorii interni cât și externi au nevoie de in struire la locul de munc ă.
Acest lucru presupune implicarea într-o se rie de audituri sub supravegherea unui
auditor principal. Stan dardul ISO 14012 recomand ă, de asemenea, ca auditorii s ă
participe la cursuri de perfec ționare pentru a men ține abilitățile lor.
77Două anexe informative ale ISO 14012 ofer ă instrucțiuni suplimentare cu
privire la auditori de mediu. Anexa "A" vorbe ște despre calificarea auditorilor
interni/externi iar anexa "B" se refer ă la problema înregistr ării auditorilor.
În unele situa ții, nu este nevoie de o echip ă de audit, fiin d suficient un
singur auditor, îns ă în alte cazuri, din cauza naturii și complexit ății entității
auditate, va fi nevoie de o echip ă de audit. Auditorul principal are
responsabilitatea de a selecta membrii echipei de audit. În acest sens, el va evalua
experiența, competen ța și calitățile personale ale poten țialilor candida ți pentru a
face parte din echipa de audit.
În cadrul ac țiunilor de audit pe care le efectueaz ă, inclusiv a celor care
abordează domeniul mediului, auditorii trebuie s ă respecte princi piile de conduit ă
etică și profesional ă și să asigure îndeplinirea urm ătoarelor obiective :
credibilitatea informa țiilor;
profesionalism;
calitatea activit ății de control/audit;
obținerea încrederii entit ăților controlate/auditate;
consolidarea st ării de legalitate în activitatea entit ăților verificate.
Principiile și criteriile care vor trebui respectate de fiecare component al
echipei de audit sunt:
Cunoștințe privind reglement ările: Din moment ce conformitatea cu
reglement ările este o component ă important ă a unui Sistem de
Management de Mediu, o persoan ă cu cunoștințe în acest domeniu ar fi un
avantaj pe o echip ă de audit al SMM.
Comportamentul etic – constituie baza profesionalismului auditorului.
Executarea impar țială a auditului – presupune obliga ția de a raporta
corect și precis.
Abordarea bazat ă pe dovezi – modul ra țional de a ob ține concluzii
reproductibile de un proces sistematic de audit.
Cunoașterea activit ăților și a opera țiunilor entit ății auditate . Este un
mare avantaj dac ă un membru al echipei de audit are cuno ștințe privind
funcționarea organiza ției auditate (de exem plu, în cazul în care în țelege
procesul de produc ție). În acest fel, acest auditor va fi în m ăsură să
interacționeze mai u șor cu personalul organiza ției și să aprecieze mai bine
dacă anumite opera țiuni se desf ășoară într-un mod ecologic acceptabil.
78 Competen țe în auditul de mediu: Evident, cel pu țin un membru al echipei
trebuie să aibă o expertiz ă specifică și experien ță în principiile și practicile
auditului de mediu.
Competen țe în sistemul de ma nagement de mediu : Așa cum se prevede în
toate auditurile, și în auditul mediului este necesar ca auditorul s ă posede
suficiente cuno ștințe referitoare la activit ățile vizate, astfel încât acestea
să-i permită acestuia s ă identifice și să înțeleagă aspectele legate de mediu,
care pot avea un efect semnificativ asupra situa țiilor financiare, a
procesului de audit, precum și asupra raportului de audit. Acest lucru
permite auditorului s ă se asigure c ă prioritățile de mediu sunt gestionate în
mod corespunz ător. În acela și timp, el ar putea fi în m ăsură să ofere
echipei o analiz ă de specialitate cu privire la acest subiect. De asemenea,
această persoană ar trebui s ă aibă și cunoștințe privind standardele de
mediu ISO 14001 și ISO 14004.
Experien ță: Experien ța necesar ă membrilor echipei de audit depinde în
principal de domeniul de aplicare al auditului.
Training : Este absolut necesar ca, indifere nt de domeniul de aplicare al
auditului, auditorii s ă fie instrui ți în mod corespunz ător în tehnici de audit
de mediu. Aceast lucru poate fi realizat fie înainte de audit, fie pe teren în
timpul auditului, cu condi ția să existe suficient timp și o persoan ă
calificată care să fie capabil ă să pregătească auditorii mai pu țin
experimenta ți.
Independen ță: Un auditor de mediu trebuie s ă aibă o opinie independent ă,
nepărtinitoare și neinfluen țabil la promisiunea de recompense (dincolo de
ceea ce auditorului îi este pl ătit pentru a efectua auditul). Aceasta asigur ă
imparțialitatea auditului și obiectivitatea concluziilor sale
Calități personale: Pentru a fi eficient un auditor trebuie s ă posede
anumite calit ăți personale, care includ: o foarte bun ă abilitate de
comunicare oral ă și scrisă, puternice aptitudini interpersonale,
obiectivitate, organizare personal ă eficientă, judecată logică și rațională și
sensibilitate la culturile locale.
793.7. Etapele și fazele procesului de audit de mediu
Deși fiecare misiune de audit are particularit ățile ei, procesul de audit de
mediu este similar cu majoritatea misiunilor de audit, și, în mod normal, const ă în
parcurgerea a trei etape, fiecar e cuprinzând mai multe faze (vezi Fig. nr. 3.1.):
I. planificarea activit ății de audit de mediu;
II. execuția auditului de mediu;
III. realizarea ac țiunilor consecutive efectu ării auditului (urmările
auditului, “audit follow-up”)
3.7.1. Planificarea auditului de mediu
Orice organiza ție care dore ște să efectueze un audit de mediu trebuie s ă
aibă o idee clar ă a obiectivelor acestuia și măsurile necesare pentru a se realiza. În
timpul etapei de planificare a a uditului sunt colectate informa ții generale în scopul
cunoașterii entit ății auditate, a identific ării programelor, proiectelor sau
activităților derulate care pot avea imp act asupra mediului, se stabile ște domeniul
de aplicare al auditului, se stabilesc obiectivele și criteriile generale de audit și se
determină metodologia și a procedurile de audit ce urmeaz ă a fi utilizate.
Auditorii trebuie s ă-și planifice misiunea de audit astfel încât s ă se asigure
că vor realiza un audit de calitate, într-o manier ă economic ă, eficientă și eficace,
cu încadrarea în bugetul de timp re partizat misiunii. Ei trebuie s ă formuleze
întrebări și obiective de audit pe baza c ărora să colecteze informa ții relevante și de
încredere despre programu l sau entitatea auditat ă.
Obiectivul și sfera auditului de mediu trebuie s ă fie clar definite. Nevoile
specifice ale auditului de medi u pot necesita proceduri adi ționale care s ă fie
aplicate.
Înainte de a initia un audi t de mediu propriu-zis, urm ătoarele cerințe
trebuie să fie îndeplinite:
1. Angajamentul:
obținerea angajamentului managementului de top;
comunicarea angajamentului personalului de la toate nivelurile și
obținerea sprijinului din partea acestuia.
80
Fig. nr. 3.1.: Procesul Auditului de Mediu
I)
PLANIFICAREA
AUDITULUI II) EFECTUAREA AUDITULUI DE MEDIU III) URMĂRILE
AUDITULUI
(“Audit follow –
C)
Activități
post-audit B)
Activități on
site-audit A)
Activități
pre-audit
3)
Înființarea
echipei de
audit 2)
Definirea
domeniului de
aplicare 1)
Obținerea
angajamentului 1)
Elaborarea
planului de
audit
Post-
AuditPre-Audit Auditul
„pe teren ”2)
Pregătirea
Chestionarului
Pre-Audit
3)
Examinarea
informațiilor
de fond
4)
Examinarea
informa iil
or
5)
Vizita ini țială
pe teren
6)
Elaborarea
chestionarelor și a
protocoalelor de audit
pe teren
7)
Revizuirea
Planului de Audit 1)
Reuniunea de
deschidere
3)
Inspec ia
în detaliu pe
teren 2)
Examinarea
documentelor
5)
Examinarea
probelor de
Audit 4)
Interviul
personalului
6)
Reuniunea
de închidere 3)
Circulația
Proiectului
de Raport de
Audit pentru
comentarii 2)
Pregătirea
Raportului
de Audit 1)
Colectarea
informațiilor
4)
Raportarea
finală 2)
Implementarea
Planului de
Ac iune 1)
Elaborarea
Planului de
Ac iune
3)
Verificare și
Monitorizare
4)
Revizuirea
Planului de
Ac iune
Urmărirea
AudituluiUrmătorul
Audit
812. Definirea scopului și a site-ului auditului:
o site-ul/locul de audit, cu precizarea grani țelor (limitelor) sale;
o obiectivele auditului;
o domeniile/zonele de audit.
Domeniul auditului nu trebuie, neap ărat, să acopere fiecare aspect al
mediului sau s ă cuprindă toate aspectele dintr-o dat ă; acest lucru se face în func ție
de nevoile și disponibilitatea resurselor.
Obiectivele auditului de obicei, implic ă:
verificarea respect ării cadrului legislativ și de reglementare;
scopurile și obiectivele stabi lite de autorit ățile locale, regionale și
naționale;
evaluarea politicii interne și conformitatea procedural ă;
stabilirea statutului de practic ă curentă a entității ce urmeaz ă a fi
auditată;
identificarea oportunit ăților de îmbun ătățire;
Domeniile de auditare pot, în mod normal, s ă cuprindă:
gestionarea materialelor, economia de materiale și alternative;
managementul energiei și economia de energie;
managementul apei și economia de utilizare a apei;
generarea și eliminarea de de șeuri, managementul de șeurilor;
reducerea zgomotului, evaluare și control (intern și extern);
emisiile atmosferice și calitatea aerului din interior;
prevenirea situa țiilor de urgen ță de mediu;
transportul și practicile de c ălătorie;
sensibilizarea personalului, participarea și formarea profesional ă
în probleme de mediu;
publicitatea informa țiilor de mediu;
solicitări ale publicului și răspunsuri la reclama ții;
configurarea adecvarea și performan ța sistemului de management
de mediu.
Aspectele legale de mediu mai relevante se refer ă la calitatea aerului,
protecția stratului de oz on, zgomot, calitatea ap ei, gestionarea de șeurilor,
depozitarea m ărfurilor periculoase, evaluarea impactului asupra mediului etc.
823) Formarea unei echipe de audit:
La nivelul managementului superior se formeaz ă o Comisie de Audit , care
este responsabil ă pentru:
supravegherea procesului de audit;
numirea unui lider al echipei de audit care s ă fie responsabil de
audit. Acesta va fi constitui leg ătura dintre Comisia de Audit și
membrii echipei de audit. El trebuie s ă aibă experiență în auditul de
mediu, bune cuno ștințe privind activit ățile sectoriale, calific ări
adecvate și bune abilit ăți interpersonale.
asigurarea resurselor și a fondurilor necesare;
analiza raportului de audit;
raportarea c ătre managementul de top;
Comisia de audit colaboreaz ă cu șeful echipei de audit pentru:
desemnarea membrilor echipei de audit; Auditorii numi ți trebuie s ă
fie familiariza ți cu principiile auditului de mediu și cu opera țiunile
domeniului de audit. În plus, pentru a se asigura obiectivitatea
auditului, este preferabil ca auditorii s ă fie selecta ți dintr-un alt
deparatment/birou decât cel auditat.
evaluarea cerin țelor privind asisten ța externă pentru a asigura
seriozitatea, credibilitatea și obiectivitatea auditului;
asigurarea resurselor financiare în cazul în care este necesar ă
asistența externă;
confirmarea disponibilit ății membrilor echipei de audit.
La fiecare loc/site de audit este desemnat un administrator/moderator
pentru a oferi suport local Echipei de Audit în culegerea de informa ții și asistența
necesară în timpul auditului. Resursele de audit necesare pot include expertiza
tehnică efectuata de speciali ști, consultan ți, organiza ții de servicii analitice etc.
3.7.2. Execu ția auditului de mediu
Etapa efectu ării unui audit de medi u (auditul propriu-zis) este, de obicei,
realizat în trei sub-etape:
A) Pre-audit
B) Pe site-ul de audit (pe teren, “on-site”)
C) Post-audit
83Fiecare dintre aceste sub-etape presupune mai multe faze și cuprinde:
o serie de obiective clar definite;
acțiunile specifice pentru atingerea fiec ărui obiectiv;
rezultatele sub form ă de ieșiri (output-uri) care decurg din
aceste acțiuni (la sfâr șitul fiecărei sub-etape).
3.7.2.1. Activit ățile pre-audit
Au ca scop dezvoltarea unui plan de audit pentru activit ățile pe teren (pe
site-ul de audit), precum și pregătirea ăi efectuarea aranjamentele necesare pentru
auditul la fata locului (“on site“).
Asigurarea logisticii necesar ă auditului și detaliile administrative – cum ar
fi confirmarea aranjamentelor și programelor/termenelor, primirea și urmărirea
informațiilor – pot fi mari consumatoare de timp. Este sugerat ă desemnarea unui
membru al echipei de audit pentru a supraveghea astfel de detalii.
1) Elaborarea planului de audit:
Planul de audit trebuie s ă abordeze urm ătoarele aspecte:
(Unde?): site-ul de audit și limitele/grani țele sale;
(Ce?): domeniul de aplicare și obiective;
(Cum?): interviul personalului pe teren, inspec ții la fața locului,
protocoale de audit; logistica site-ului și aranjamente
administrative;
(Cine?): echipa de audit și administratorul site-ul de audit;
(Când?): programul și termenele de audit.
După elaborarea planului, echipa de aud it va solicita acordul Comisiei de
Audit pentru planul de audit și va stabili structura de raportare.
2) Pregătirea chestionarului pre-audit:
Presupune preg ătirea chestionarului și a listelor de verificare a
documentelor privind:
problemele “grele” (“hard”):
managementul de mediu în ansamblu
politica de achizi ții
managementul energiei
managementul materialelor
managementul apei și al apelor reziduale
84 managementul de șeurilor
monitorizarea și controlul zgomotului
monitorizarea și controlul calit ății aerului
procedurile de r ăspuns de urgen ță
problemele “usoare”("soft"):
transport și călătorie
conștientizarea și instruirea personalului
publicitatea informa țiilor despre mediu
răspuns la solicit ările și reclamațiile publice
Chestionarul și listele de verificare vor fi transmise personalului
reprezentativ de pe te ren pentru completare.
3) Examinarea informa țiilor de fond:
Are ca scop familiarizarea cu site-ul de audit, prin analiza urm ătoarelor
elemente:
aspectul, configura ția si istoria site-ului;
utilizarea și activitățile site-ului;
structura organizatoric ă a site-ul de audit;
politici de mediu, proceduri și linii directoare interne.
4) Examinarea informa țiilor opera ționale;
Urmărește evaluarea activit ăților și a practicilor opera ționale pe site-ul de
audit, având în vedere:
descrierea activit ăților și a proceselor opera ționale;
politicile sistemului de management, procedurile și programul de
documentare;
înregistrările relevante (de conformita te, monitorizare, training,
întreținere, calibrare etc.)
alte informa ții relevante referitoare la mediu;
practicile de management.
Pentru Echipa de Audit poate fi util ă întocmirea unei liste de probleme
care să fie clarificate în timpul vizitei ini țiale pe teren.
5) Efectuarea vizitei ini țiale pe teren:
Va avea loc în urma aranjamentului prealabil cu administratorul site-ului
de audit și se va desf ășura în timpul programului normal de func ționare a site-ului
de audit, pentru:
85 întâlnirea cu șeful opera țiunilor pe teren pentru explicarea scopului
auditului;
apecierea în ce m ăsură informațiile de fond colectate sunt actuale și
corecte;
înregistrarea impresiilor de audit preliminare;
identificarea și solicitarea de informa ții suplimentare despre site-ul
de audit, dac ă este necesar;
confirmarea cu rigurozitate a scopului auditului;
stabilirea în mod adecvat a resurselor pentru audit.
6) Elaborarea chestionarelor și a protocoalelor de audit pe teren:
Are rolul de a stabili o serie de întreb ări și criterii de evaluare „pas-cu-pas”
pentru a se putea apecia:
conformitatea cu cerin țele legislative și de reglementare pertinente;
conformitatea cu politicile de mediu, procedurile și liniile
directoare interne;
statutsul practicilor actuale de mediu;
conștientizarea de c ătre personal a politicilor de mediu, a
procedurilor și liniilor directoare interne.
Protocoale de audit la fa ța locului au în vedere:
Controlul polu ării aerului;
Protecția stratului de ozon;
Controlul polu ării apei;
Controlul polu ării fonice;
Managementul de șeurilor chimice;
Managementul produselor periculoase;
Evaluarea impactului asupra mediului.
7) Revizuirea Planului de Audit:
Toate documentele și aranjamentele trebuie s ă fie actualizate sau revizuite
pentru a reflecta cuno ștințele și condițiile curente. Punctele-cheie urm ărite de
această actualizare/revizuire se refer ă la:
scopul și sfera auditului;
programul/calendarul de audit;
protocoalele de audit;
resurse alocate.
86Înainte de a începe faza urm ătoare, liderul Echipei de Audit se asigur ă că
toate elementele identificate sunt completa te iar Planul de Audit este agreat de
către Comisia de Audit.
Rezultatele („ie șirile”, out-put-urile) sub-etapei pre-audit :
Planul de audit;
Pachetul de informa ții generale / de fond;
Chestionarul de informa ții operaționale completat și listele
de verificare de audit;
Chestionarele și protocoalele pentru auditul pe teren.
3.7.2.2. Auditul pe teren (pe site-ul de audit, “on site audit ”)
Obiectivele auditului de mediu pe teren trebui s ă urmărească următoarele
direcții:
verificarea respect ării legilor și a reglement ărilor în domeniu;
evaluarea politicii interne și conformitatea procedural ă;
stabilirea situa ției privind practicile actuale;
identificarea oportunit ăților de îmbun ătățire;
1) Reuniunea de deschidere:
Desfășurarea ședinței de deschidere a auditului pe teren are loc în
prerzența managerului și a personalului site-ului de audit și urmărește:
o prezentarea membrilor echipei de audit;
o prezentarea scopului și obiectivelor auditului;
o abordarea și metodologia auditului;
o întrebări, nelămuriri și preocupări din partea personalului;
o solicitarea de sprijin și asistență din partea personalului.
De cele mai multe ori auditurile sunt, din p ăcate, percepute ca o modalitate
de găsi greșeli și defecțiuni în activitatea personalului. Este necesar ă risipirea
acestor neîn țelegeri prin sublinierea faptului c ă auditul constituie un sistem de
evaluare a performan ței și că fiecare persoan ă poate contribui la îmbun ătățirea
generală a performan ței organiza ției.
2) Examinarea documentelor:
Membrii echipei de audit trebuie s ă efectueze o revizuire a documentelor
relevante cum ar fi:
87o Politica de management;
o Documenta ția sistemului de management;
o Proceduri și documente opera ționale;
o Licențe și autorizatii de mediu;
o Înregistrări: utilități, inventar, monitorizare, calibrare, transport,
training etc.;
o Rapoartele de audit anterioare;
o Notițele întâlnirilor echipei de management de mediu;
o Sugestii „verzi”.
Se va evalua, în special, dac ă înregistrările sunt:
actualizate
corect completate
semnate și datate
consecvente
în conformitate cu cerin țele relevante.
3) Inspec ția în detaliu pe teren:
Cu ajutor de protocoale de audit la fa ța locului se va c ăuta dovezi
referitoare la:
o conformitatea cu cerin țele legislative și de reglementare;
o conformitatea cu politicil e interne, procedurile și liniile directoare;
o starea de practic ă operațională;
o participarea personalului la implementarea sistemului de
management.
Activitățile de inspec ție a site-ului de audit pot include, de asemenea,
prelevarea de probe și analize, în func ție de domeniul de aplicare a auditului.
4) Interviul personalului:
Se impune ca participar ea la interviu s ă se facă în particular („unu la unu”)
și să aibă o reprezentare echilibrat ă din toate niveluri de organizare, adic ă de la
managementul de top la personalul auxiliar. Interviul trebuie efectuat în acele momente când nu interfereaz ă cu performan ța locurilor de munc ă, la stația de
lucru sau în apropierea acesteia. Interv ievarea personalului are rolul de a ob ține
informații cu privire la:
o practicile curente și anterioare;
o conformitatea sau abaterile de la lege și regulamente;
88o gradul de con știentizare a cerin țelor și așteptărilor;
o idei de „a face mai bine”;
o comentarii și sugestii.
5) Examinarea probelor de audit:
Trebuie s ă asigure furnizarea de dovezi suficiente și adecvate la încheierea
auditului pe teren prin:
o revizuirea inorma țiilor adunate;
o colectarea de informa ții suplimentare, în func ție de necesit ăți;
o fundamentarea constat ărilor auditului. Pentru a fi eficient ă,
prezentarea constat ărilor auditului trebuie s ă fie clar ă, fără
ambiguități și susținută prin dovezi obiective. Toate concluziile
auditului ar trebui evaluate în contextul stabilirii dac ă probele
reprezintă o deficien ță reală sau doar un eveniment singular;
o centralizarea și documentarea tuturor constat ărilor și observațiilor;
o identificarea problemelor care necesit ă o atenție și soluționare
imediată;
o menționarea problemele nerezolvate care necesit ă urmărire;
o pregătirea materialului ce trebuie discutat în cadrul ședinței de
închidere.
6) Reuniunea de închidere:
Reuninea finala a auditului la fa ța locului ofer ă oportunitatea pentru:
o dezbaterea cu managementul supe rior al site-ului de audit;
o sintetizarea activit ăților și constatările de audit;
o evidențierea punctele slabe și forte ale sistemului;
o discutarea constat ărilor preliminare și a acțiunilor corective
recomandate;
o menționarea constat ărilor care necesit ă atenție imediat ă;
o clarificarea oric ăror probleme nerezolvate;
o adresarea de întreb ări personalului;
o convenirea unui calendar/ program de raportare și a lanțului de
comunicare.
89Rezultatele („ie șirile”, out-put-urile) sub-etapei auditul pe teren :
Constatările auditului documentate și dovezi/probe justificative;
Bazele pentru evaluarea statutului de conformitate în raport cu
cerintele legislative și reglement ările interne;
Baza pentru evaluarea st ării de performan ță și recomand ări
pentru îmbun ătățire.
3.7.2.3. Activit ățile post-audit
Au ca obiectiv realizarea unui Raport de Audit care să cuprind ă
constatările și recomand ările auditului și contribuie la elabor area unui Plan de
Acțiune pentru îmbun ătățirea continu ă a performan țelor.
1) Colectarea/ob ținerea informa țiilor și urmărirea
problemelor/aspectelor deosebite:
Informațiile obținute trebuie s ă cuprindă:
chestionarele pre-audit completa te, listele de verificare a
documentelor opera ționale;
chestionarele de anchet ă pe teren completate, protocoalele de audit
la fața locului;
toată coresponden ța, memorandumurile, rapoartele, diagramele și
schitele relevante;
copii ale înregistr ărilor, fotografii și alte informa ții colectate în
timpul vizitei la fa ța locului;
notițele detaliate ale inspec țiilor și rezumatele interviurilor.
2) Pregătirea Raportului de Audit :
Înainte de a se trece la preg ătirea Raportului de Audit se recomand ă
reconfirmarea valabilit ății informa țiilor incerte și , acolo unde este necesar,
urmărirea/supravegherea probl emelor deosebite.
Raportul de audit trebuie s ă includă:
un rezumat (sinteza);
contextul/cadrul de audit;
scopul și obiectivele auditului;
descrierea abord ării auditului și metodologia;
rezumatul constat ărilor și recomand ărilor de audit;
concluzii.
90
Rezumatul/sumarul constat ărilor ar trebui s ă conțina următoarele:
Situația privind respectarea cerin țelor legislative de mediu;
Statutul de conformitate cu polit icile de mediu ale organizatiei,
procedurile și liniile directoare interne;
Stadiul implement ării bunelor practici de mediu;
Nivelul de con știentizare de c ătre personal a problemelor
operaționale privind performan ța de mediu;
Starea general ă privind performan ța de mediu;
Recomand ări pentru îmbun ătățirea performan ței de mediu.
3) Circula ția Proiectului de Raport de Audit pentru comentarii:
Înainte de raportarea final ă, Proiectul de Raport de A udit este trimis pentru
analiză, observații și comentarii la diferite persoane sau p ărți interesate. În lista de
circulație a Proiectului de Ra port de Audit trebuie s ă se regăsească:
Comisia de Audit;
Managementul superior al site-ului de audit;
Administratorul site-ului de audit;
Personalul site-ului de audit cu responsabilit ăți pentru punerea în
aplicare a recomand ărilor majore;
Alte părți acceptate pe lista de circula ție.
4) Raportarea final ă:
După încorporarea și soluționarea tuturor observa țiilor și comentariilor
primite în urma studiului Proiectului de Raport de Audit se elaboreaz ă Raportul
Final iar acesta este transmis Comisiei de Audit și Managementului Superior al
site-ului de audit pentru aprobare.
Rezultatele (ie șirile, out-put-urile) sub-etapei post-audit :
Raportul final de audit;
Statusul curent de performan ță de mediu;
Starea de conformitate cu legisla ția de mediu;
Starea de conformitate cu Politicile departamentale
de mediu, procedurile și linii directoare interne;
Recomand ări pentru îmbun ătățirea performan țelor.
913.7.3. Acțiuni consecutive efectu ării auditului
(“audit follow-up”)
Dup ă încheierea execut ării auditului, se desf ășoară ultima etap ă a unui
ciclu complet de audit de mediu, care se refer ă la urmările auditului propri-zis , și
anume:
1) Elaborarea Planului de Ac țiune:
După aprobarea Raportului de Audit, pr in colaborarea cu managementul
superior al site-ului de audit se poate dezvolta un plan de ac țiune în vederea
atingerii țintelor și obiectivelor corespunz ătoare pentru îmbun ătățirea mediului.
Planul de ac țiune ar trebui s ă conțină:
Obiectivele de ac țiune;
Acțiuni specifice necesare;
Partea (părțile) responsabil ă (responsabile);
Bugetul alocat;
Programul de punere în aplicare.
2) Implementarea Planului de Ac țiune:
Partea (părțile) responsabil ă (responsabile) trebuie s ă întreprind ă acțiuni de
implementarea a planului de actiune în func ție de bugetul alocat și termenele
convenite pentru finalizare.
3) Verificare și Monitorizare:
Pentru a monitoriza progresele înregi strate în implementarea Planului de
Ac iune, trebuie efectuat un raport de stare , care să includă informații cu privire
la:
Progresul ac țiunilor/măsurilor întreprinse;
Problemele întâlnite atunci când au fost aplicate m ăsurile adoptate;
Soluțiile propuse și revizuirea termenelor pentru finalizare.
4) Revizuirea Planului de Ac țiune:
Revizuirea Planului de Ac țiune dup ă încheierea punerii în aplicare a
acestuia include urm ătoarele puncte-cheie:
Revizuirea rezultatelor implement ării planului de ac țiune;
Stabilirea nivelurilor de îmbun ătățire a performan țelor realizate;
Abordarea necesit ății unor posib ile modific ări cu privire la politica
de management de mediu, obiective și proceduri;
92 Stabilirea domeniului de aplicare, a scopului și calendarului
următorului audit.
Rezultatele („ie șirile”, out-put-urile) etapei urmările auditului :
Planul de Ac țiune;
Raportul privind stadiul de im plementare a Planului de Ac țiune;
Domeniul de aplicare și calendarul/programul urm ărorului audit.
După finalizarea unui ciclu complet de a udit de mediu sunt identificate
problemele esen țiale de mediu și efectele lor, s-a stabil it stadiul de performan ță de
mediu actual, au fost identificate oportunit ățile de îmbun ătățire a performan ței de
mediu și s-au stabilit obiectivele și țintele specifice de îmbun ătățire, ca parte a
unui plan de ac țiune.
933.8. Colectarea probelor de audit de mediu
Principalele tehnici și instrumente pentru colectarea probelor de audit, pot
fi: Interviul
: pot fi conduse interviu ri structurate cu pers onalul implicat de la
toate nivelurile, în conformitate cu sfera auditului sau pot fi se lectate aleatoriu, în
baza responsabilit ăților acestor persoane. Aptitudinile de comunicare
interpersonal ă sunt importante pentru a aplica aceast ă tehnică de colectare a
dovezilor. Principalele probe care pot fi colectate prin intermediul interviului pot viza următoarele aspecte:
o personalul nu cunoa ște responsabilit ățile în domeniu;
o personalul de conducere descrie procesul în mod diferit de
persoana responsabil ă de proces;
o se obțin informa ții recente privind anumite evenimente nedorite
privind mediul etc.
Observarea activit ăților
: vizualizarea modului de desf ășurare a
activităților și operațiunilor. Se observ ă detalii privind derularea opera țiunilor. În
unele cazuri, probele pot fi vizuale, dar și auditive sau olfactive.
Principalele probe care pot fi co lectate prin intermediul observ ării, pot viza
următoarele aspecte:
o practica nu este conform ă cu cerințele de mediu
o ulei sau alte pete pe podea
o nivel ridicat de zgomot
o miros de solven ți etc.
Verificarea documentar ă: se selecteaz ă un eșantion de documente.
Existența unor deficien țe în cadrul documentelor indic ă adesea probleme mai
mari.
Principalele probe care pot fi co lectate prin intermediul verific ării
documentare pot viza urm ătoarele aspecte:
o înregistrări eronate sau contradictorii;
o nerevizuirea material elor astfel încât s ă reflecte ultimele schimb ări
în domeniu etc.
Este important ca auditorii s ă nu adopte o mentalitate de „poli țist care
prinde criminali”, întrucât procesul de audit vizeaz ă descoperirea celor mai bune
metode de a realiza conformitatea cu cerin țele organiza ției. Atunci când se
94descoperă probe privind existen ța unor neconformit ăți, acestea trebuie întotdeauna
discutate cu pers onalul auditat.
Neconformit ățile pot fi :
Neconformit ăți majore : de exemplu, nu exist ă/nu a fost executat ă
o procedur ă solicitată privind mediul. Exem ple privind probe ale
unor neconformit ăți majore:
nu există indicii privind planificarea și efectuarea unor
verificări de către management;
riscuri în men ținerea certific ării, fiind necesare ac țiuni
corective.
Neconformit ăți minore . De exemplu: nu toate cerin țele procedurii
au fost respectate.
Rezumat (U.I. 3)
Conceptul de audit de mediu este relativ nou, el ap ărând în Statele Unite
ale Americii în anii '70, în scopul evalu ării performan țelor ecologice ale unor
companii din domeniul petrolului și al industriei chimice. În Legea privind
protecția mediului nr. 265/2006 în România, a uditul de mediu este definit ca un
instrument managerial de evaluare sistematic ă, documentat ă, periodic ă și
obiectivă a performan ței organiza ției, a sistemului de management și a proceselor
destinate protec ției mediului, cu scopul: de a facilita controlul managementului
practicilor cu posibil impact asupra mediul ui; de a evalua respectarea politicii de
mediu, inclusiv realizarea obiectivelor și țintelor de mediu ale organiza ției.
În mod sintetic, putem aprecia c ă principalele beneficii ale auditului de
mediu sunt: o mai bun ă respectare a reglement ărilor; răspundere clar ă; mai puține
surprize / riscuri mai mici; mai pu ține amenzi și procese juridice; imagine public ă
mai bună față de comunitate și autoritățile de reglementare; economie prin
eliminarea unor costurile poten țiale;transfer mai mare de informa ții.
Aplicarea auditului de mediu implic ă și unele costuri, acestea fiind
determinate de: angajamentul unor resurse pentru a rula programul de audit;întrerupere temporar ă a operațiunilor curente; exerci tarea unor presiuni din
partea autorit ăților de reglementare; cre șterea responsabilit ății în cazul
imposibilit ății de a r
ăspunde recomand ărilor auditorului care implic ă cheltuieli
semnificative de capital.
95Există o variată tipologie și numeroase scopuri referito r la auditul legat de
problemele de mediu, dar cele mai importa nte tipuri de audit strâns legate de
problemele de mediu sunt în num ăr de trei și anume: audit financiar , audiul de
conformitate, audit de performan ță.
Conform standardelor ISO 14012 și ISO 19011, un auditor de mediu este
definit ca o "persoan ă calificată pentru a efectua audituri de mediu". Auditorul
trebuie s ă respecte principiile de conduit ă etică și profesional ă și să aibă
cunoștințe despre știința și tehnologia mediului, aspectele tehnice și de mediu ale
operațiunilor organiza ției, legile și reglement ările privind mediul, și procedurile
de audit pentru un SMM.
Deși fiecare misiune de audit are particularit ățile ei, procesul de audit de
mediu este similar cu majoritatea misiunilor de audit, și, în mod normal, const ă în
parcurgerea a trei etape, fiecare cuprin zând mai multe faze: planificarea activit ății
de audit de mediu; execu ția auditului de mediu;realizarea ac țiunilor consecutive
efectuării auditului (urm ările auditului, “audit follow-up”).
Principalele tehnici și instrumente pentru colect area probelor de audit sunt:
interviul, observarea activit ăților, verificarea documentar ă:
Test de autoevaluare (3):
1) Menționați caracteristicele unui Auditului de Mediu.
2) Ce este INTOSAI și care sunt organiza țiile regionale cuprinse?
3) Care sunt obiectivele grupul ui de lucru legat de problemele de mediu –
WGEA?
4) Enumerați principalele beneficii ale Auditului de Mediu.
5) Precizați care sunt principalele obstacole și dezavantaje ale Auditului de
Mediu.
6) Care sunt obiectivele Auditului de Mediu?
7) Ce factori influen țează succesul unui Audit de Mediu?
8) Definiți auditorul de mediu și arătați ce principii și criterii trebuie s ă respecte.
9) Care sunt fazele etapei de planificare a Auditului de mediu?
10) Precizați ce rol are Comisia de Audit .
11) Enumerați activitățile pre-audit .
12) Ce aspecte trebuie avute în vedere la examinarea informațiilor opera ționale ?
13) Când va avea loc efectuarea vizitei inițiale pe terenul de audit și ce presupune?
9614) La ce se refer ă Revizuirea Planului de Audit ?
15) Enumerați activitățile auditului de mediu pe teren .
16) Ce rol are reuniunea de deschidere ?
17) La ce refer ă dovezile/probele de audit ob ținute în timpul inspec ției detaliate pe
teren?
18) Ce aspecte trebuie s ă abordeze Planul de Audit ?
i. Unde? -_____________________________________
ii. Ce? -_______________________________________
iii. Cum? -_____________________________________
iv. Cine? -______________________________________
v. Când? -_____________________________________
19) Ce implic ă examinarea probelor de audit ?
20) Ce oportunit ăți oferă reuniunea de închidere a auditului pe teren ?
21) Ce trebuie s ă conțină rezumatul constat ărilor de audit?
22) Cine trebuie s ă se afle pe lista de circula ție a raportului de audit?
23) Cui îi este transmis Raportul Final de Audit ?
24) Care sunt activit ățile etapei „ Acțiuni consecutive efectu ării auditului”?
25) Ce informa ții trebuie s ă cuprindă raportul de stare al fazei de Monitorizare și
Verificare ?
26) Care sunt „ie șirile” etapei „ Urmările Auditului” („audit follow-up)?
Lucrare de verificare nr. 2
(se va trimite pe adresa disciplinei , în format electronic sau prin po ștă, până la
sfârșitul celei de-a X-a s ăptămâni din sem. II )
1) Dați 3 definiții ale Auditului de Mediu. (1,5 p)
2) Ce înseamn ă ISA și ce rol are? (0,5 p)
3) Prezentați tipologia Auditului de Mediu. (1 p)
4) Prezentați elementele Auditului de Mediu. (1 p)
5) Enumerați principalele domenii de auditare în Auditul de Mediu. (1 p)
6) Reprezenta ți schematic procesul (un ciclu comp let) de Audit de Mediu. (1,5 p)
7) Care sunt elementele ce trebuie incluse chestionarele de audit și listele de
verificare ? (1 p)
8) Examinarea informațiilor de fond presupune analiza c ăror elemente? (0,5 p)
979) Care sunt aspectele ce tr ebuie avute în vedere de protocoalele de audit la fa ța
locului ? (1 p)
10) Care sunt obiectivele auditulu i de mediu pe teren? (1 p)
Bibliografie (U.I. 3)
1) Choida, J., 2005 – Environmental auditing and sustainable development
from the perspective of a government auditing , Master of Science in
Environmental Impact Assessment, School of Environmental Sciences,
University of East Anglia, Norwich, UK;
2) Goodland, R., Ledec, G., 1987 – Environmental management in
Sustainable Economic Development , International Asso ciation of Impact
Assessment;
3) INTOSAI Working Group on Environmen tal Auditing, Environmental
Audit & Regularity Auditing, 2003;
4) Karagiorgos, T.; Drogalas, G.; Paza rskis, M.; Christodoulou, P., 2008
– Environmental auditing; Conceptual framework and cont ribution to the
business environment , 2nd International Conference on Accounting and
Finance, Thessaloniki, Greece;
5) Macoveanu Matei, Ciubot ă-Roșie Camelia , 2008 – Auditul de mediu ,
Editura Ecozone, Ia și, ediția a-3-a, Seria Mana gementul mediului.
6) Olaru, M., 2000 – Etapele implement ării sistemului de management de
mediu și audit , Q-media nr. 6/2000;
7) Rojanschi, F. Grigore, C. Vasile, 2008 – Ghidul evaluatorului și
auditorului de mediu , Editura Economic ă, București;
8) Rojanschi, Vl., Bran, F., Gri gore, F., Diaconu, S., 2004 – Evaluarea
impactului ecologic și auditul de mediu , Ed. ASE, Bucure ști, 2004
9) ***Ghid privind efectuarea auditului de mediu, 2012 – Curtea de
Conturi, Bucure ști;
10) ***Ghid privind Sistemul Europe an de Management de Mediu și de
Audit (EMAS), 2012 – Programul Opera țional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013; Investe ște în oameni; Camera de Comer ț și
Industrie a Municipiului Bucure ști;
9811) *** U.S. Environmental Protection Agency, 1997 – Environmental Audit
Program Design Guidelines For Federal Agencies , Office of Enforcement
and Compliance Assurance,Washington, D.C., EPA 300-B-96-011.
12) *** Environmental Audit : A Simple Guide, 2008, valabil la
http://www.epd.gov.hk/epd/english/ how_help/tools_ea/audit_2.html;
13) Environmental Auditing Organization , 2007, valabil la
http://www.environmentalauditing.o rg;
14) *** ISO 14010- Ghid pentru audit de mediu. Principii generale.
15) *** ISO 14011- Ghid pentru audit de medi u. Auditul sistemelor de
management de mediu.
16) *** ISO 14012- Ghid pentru audit de mediu. Cr iterii de calificare pentru
auditorii de mediu.
17) *** SR EN ISO 19011- Ghid pentru auditarea sistemelor de management
al calității și/sau mediului.
99
Unitatea de înv ățare 4
EVALUAREA CICLULUI DE VIA ȚĂ
CUPRINS (U.I. 4)
Pag.
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 4)………. 99
Instrucțiuni………………………………………………………………………….. 99
4.1. Principii și caracteristici ale me todologiei ECV…………………. 100
4.2. Fazele șii domeniul de aplicare a unui studiu ECV……………. 103
4.3. Limitele sistemului…….…………..………………………….. 105 4.4. Analiza inventarului ciclului de via ță…………..……..……… 107
4.5. Evaluarea impactului ciclului de via ță……………………..… 108
4.6. Interpretarea ciclului de via ță și Raportarea………………… 109
4.7. Analiza critic ă………………………………………………………………….. 111
Rezumat (U.I. 4)…………………………………………………………………….. 113 Test autoevaluare nr. 4 ………………………………………………………….. 114 Lucrare de verificare nr. 3…………………………………………………….. 114 Bibliografie (U.I. 4)………………………………………………………………… 115
Obiectivele și competen țele profesionale specifice (U.I. 4)
Obiectivul acestei unit ăți de învățare este însu șirea principalelor no țiuni
referitoare la metodologia Evalu ării Ciclului de Via ță a produselor și serviciilor,
respectiv principiile, caracteristicile, fazele și domeniile de aplicare.
Instrucțiuni (U.I. 4)
Fiind de dimensiuni mai resuse, U.I. 4 presupune un studiu individual de
aproximativ 5 ore, cuno ștințele dobândite putând fi apre ciate pe baza testului de
autoevaluare nr. 4 de la finalul unit ății de învățare, răspunsurile corecte la acest
test regăsindu-se la finalul modulului II. C onsecutiv testului este prezentat ă ultima
lucrare de verificare din acest modul (cea de-a trei a), ce cuprinde aspecte
referitoare la materia cuprins ă în ultimele dou ă unități de învățare. Lucrarea de
verificare nr. 3 se va transmite pe adresa disciplinei, în format electronic sau prin
poș
tă, până la sfârșitul celei de-a XIV-a s ăptămâni din semestrul II.
1004.1. Principii și caracteristici ale metodologiei ECV
Standardul ISO 14040 prezint ă cadrul general, principiile și cerințele
pentru conducerea și raportarea studiilor de evaluare a ciclului de via ță. Prin grupa
de standarde “Evaluarea ciclului de via ță” se promoveaz ă un nou concept în
analiza rela ției cu mediul a unui produs prin care evaluarea se refer ă la toată
durata vie ții produsului „de la na ștere la moarte”, adic ă de la generarea
materiilor prime sau utilit ăților necesare realiz ării produsului pân ă la
transformarea produsului în de șeu și a acțiunilor de integrare a acestuia în
natură.
Grupa respectiv ă este reprezentat ă de următoarele standarde:
− SR EN ISO 14040:2007 – Principii și cadru de lucru;
− SR EN ISO 14044:2007 – Cerin țe și linii directoare;
− SR ISO/TR 14047:2005 – Exemple de aplicare a ISO 14042;
− SR ISO/TS 14048:2005 – Format al documenta ției referitoare la date;
− SR ISO/TR 14049:2005 – Exemple de aplicare a ISO 14041 la
definirea scopului și domeniului de aplicare și analize de inventar.
Creșterea con știentizării asupra importan ței protec ției mediului și a
impacturilor posibile asociate produselor fabricate și consumate a m ărit interesul
pentru dezvoltarea meto delor pentru o mai bun ă înțelegere și reducere a acestor
impacturi. Una dintre tehnici le dezvoltate în acest scop este evaluarea ciclului de
viață (ECV).
ECV este o tehnic ă pentru evaluarea aspectelor de mediu și a
impacturilor poten țiale asociate unui produs , prin:
realizarea unui inventar pentru elementele relevante de intrare și
ieșire ale unui sistem-produs;
evaluarea impacturilor poten țiale de mediu asociate acelor intr ări și
ieșiri;
interpretarea rezultatelor analizei inventarului și a fazelor de evaluare
a impacturilor în rela ție cu obiectivele studiate.
ECV studiaz ă aspectele de mediu și impacturile poten țiale pe durata
ciclului de via ță al produsului, de la achizi ția materiilor prime, continuând cu
producția, utilizarea și postutilizarea . Categoriile generale ale impacturilor de
mediu care este necesar s ă fie luate în considerare includ utilizarea resurselor,
sănătatea uman ă și consecin țele ecologice.
101ECV poate ajuta la:
identificarea oportunit ăților de îmbun ătățire a aspectelor de mediu
generate de produse în diferite puncte din ciclul lor de via ță;
luarea deciziilor în industrie, organiza ții guvernamentale și
neguvernamentale (de exemplu, planificarea strategic ă, stabilirea
priorităților, proiectarea sau reproiectare a produselor sau a proceselor);
selectarea indicatorilor relevan ți ai performan ței de mediu, inclusiv a
tehnicilor de m ăsurare;
marketing (de exemplu, declara ții de mediu, schema de ecoetichetare
sau declara ția de mediu pentru produs).
Domeniul de aplicare, limitele și nivelul de detaliere ale unui studiu de
ECV depind de subiect și de utilizarea propus ă a acestui studiu. Profunzimea și
gradul de detaliere a studiilor ECV poate diferi considerabil în func ție de scopul
unui anumit studiu ECV. Totu și, în toate cazurile, ar trebui urmate principiile și
cadrul stabilit în acest ISO 14040.
ECV este una dintre tehnicile de management de mediu (de exemplu,
evaluarea riscului, evaluarea performan ței de mediu, auditarea de mediu și
evaluarea impactului de mediu) și poate să nu fie cea mai potrivit ă tehnică pentru
a fi utilizat ă în toate situa țiile. În mod special , ECV nu trateaz ă aspectele
economice sau sociale ale produsului.
Deoarece toate tehnicile au limite, este important s ă se menționeze și cele
existente în ECV. Limit ările ECV se referă la:
– natura alegerilor și ipotezelor făcute în cadrul ECV (de exemplu,
stabilirea limitelor sistemului, selectarea surselor de date și a
categoriilor de impact) poate fi subiectiv ă;
– modelele utilizate pentru realizarea analizei inventarului sau pentru
evaluarea impacturilor de mediu s unt limitate de ipotezele lor și nu sunt
disponibile pentru toate impacturile sau aplica țiile potențiale;
– rezultatele studiilor ECV focalizate pe probleme globale sau regionale
pot să nu fie corespunz ătoare pentru aplica țiile locale, adic ă condițiile
locale pot fi reprezentate inadecvat de condi țiile regionale sau globale;
– exactitatea studiilor ECV poate fi limitat ă de accesibilitatea sau
disponibilitatea datelor relevante sa u de calitatea datelor, de exemplu
omisiuni, tipuri de date, agregarea datelor, valori medii, specificul
zonei;
102- lipsa dimensiunilor temporale și spațiale în datele de inventar utilizate
pentru evaluarea impactului intro duc incertitudini în rezultatele
impactului. Aceast ă incertitudine variaz ă în funcție de caracteristicile
spațiale și temporale ale fiec ărei categorii de impact.
În general, informa țiile dezvoltate în studiul ECV ar trebui utilizate ca
parte a unui proces de decizie mai cuprinz ător sau pentru a în țelege tendin țele
generale în cadrul activit ăților comerciale. Compararea rezultatelor diferitelor
studii ECV este posibil ă numai dac ă ipotezele și contextul fiec ărui studiu sunt
aceleași. De asemenea, aceste ipoteze ar tr ebui declarate exp licit din motive de
transparen ță.
Caracteristici ale metodologiei ECV:
studiile ECV ar trebui s ă se adreseze sistematic și adecvat aspectelor de
mediu ale sistemelor-produs, de la achizi ția materiilor prime pân ă la post-
utilizare;
gradul de detaliu și desfășurarea în timp a unui studi u ECV pot varia într-o
gamă largă, în funcție de definirea scopului și a domeniului de aplicare;
domeniul de aplicare, ip otezele, descrierea calit ății datelor, metodologiilor
și rezultatele studiilor ECV ar trebui s ă fie transparente. Studiile ECV ar
trebui să pună în discu ție și să documenteze sursele de date și să fie
comunicate în mod clar și adecvat;
ar trebui s ă se stabileasc ă prevederi, în func ție de aplicarea inten ționată a
studiului ECV, pentru a respecta confiden țialitatea și problemele de
proprietate;
metodologia ECV ar trebui s ă fie deschis ă includerii noilor descoperiri
științifice și a îmbun ătățirilor în domeniul tehnologiei;
cerințele specifice se aplic ă studiilor ECV care sunt utilizate pentru a face
declarații comparative care sunt prezentate publicului;
întrucât activit ățile comerciale sunt complexe pentru sistemul analizat în
diferite etape ale ciclului de via ță, nu exist ă nicio baz ă științifică pentru
reducerea rezultatelor ECV la un singur punctaj general sau num ăr;
nu există o metodă unică pentru conducerea studiilor ECV. Organiza țiile
ar trebui s ă aibă flexibilitate pentru a implementa practic ECV a șa cum este
stipulat în acest standard interna țional, pe baza aplica ției specifice și
cerințelor utilizatorului.
1034.2. Fazele și domeniul de aplicare a unui studiu ECV
Evaluarea ciclului de via ță trebuie s ă includă definirea scopului și
domeniului de aplicare, analiza in ventarului, evaluarea impactului și interpretarea
rezultatelor, a șa cum este ilustrat în figura nr. 4.1 .
Fig.nr. 4.1.: Fazele unei ECV
Studiile de inventar ale ciclului de via ță trebuie s ă includă definirea
scopului și a domeniului de aplicare, analiza inventarului și interpretarea
rezultatelor. Cerin țele și recomand ările acestui standard interna țional sunt
aplicabile de asemenea studiilor inventarului ci clului de via ță, cu excep ția acelor
prevederi referitoare la evaluarea impactului.
Scopul și domeniul de aplicare al e unui studiu ECV trebuie s ă fie clar
definite și consecvente cu aplicarea inten ționată. Scopul unui studiu ECV trebuie
să declare f ără ambiguit ăți aplicarea inten ționată, motivele pentru care se
realizează studiul și grupul- țintă, adică cei cărora se inten ționează să li se
comunice rezultatele studiului.
Domeniul de aplicare a studiului:
În definirea domeniului de aplicare a studiului ECV trebuie s ă se ia în
considerare și să se descrie clar urm ătoarele:
funcțiile sistemului-produs sau, în ca zul studiilor comparative, cele
ale sistemelor; unitatea func țională;
sistemul-produs care se studiaz ă; Cadrul evalu ării ciclului de via ță
Aplicații directe:
– dezvoltarea și
îmbunătățirea
produsului – planificarea
strategică
– procesul de realizare a politicii publice – marketing
– altele
Interpretare Analiza inventarului Definirea
scopului și a
domeniului
de aplicare
Evaluarea
impactului
104 limitele sistemului-produs;
procedurile de alocare;
tipurile de impact și metodologia pentru evaluarea impactului și
interpretarea ulterioar ă care va fi utilizat ă;
cerințele referitoare la date;
ipotezele;
limitările;
cerințele referitoare la calitatea datelor ini țiale;
tipul de analiz ă critică, dacă există;
tipul și formatul raportului cerut pentru studiu.
Domeniul de aplicare trebuie suficient de bine definit pentru a se asigura
că amploarea, profunzimea și gradul de detaliere a st udiului sunt compatibile și
suficiente pentru scopul declarat.
ECV este o tehnic ă iterativă. Totuși, poate fi necesar ca domeniul de
aplicare a studiului s ă poată fi modificat în timpul desf ășurării acestuia, pe m ăsură
ce sunt colectate informa ții suplimentare.
Domeniul de aplicare a unui studiu ECV trebuie s ă specifice clar func țiile
sistemului aflat în studiu. O unitate func țională este o m ăsură a performan ței
ieșirilor func ționale ale sistemului-produs . Scopul principal al unit ății funcționale
este să furnizeze referin ța la care se raporteaz ă intrările și ieșirile. Aceast ă
referință este necesar ă pentru a se asigura compararea rezultatelor ECV.
Comparabilitatea rezultatelor ECV este critic ă în special atunci când sunt evaluate
diferite sisteme, pe ntru a se asigura c ă astfel de compar ări sunt efectuate utilizând
o bază comună.
Un sistem poate avea un num ăr de funcții posibile și cea selectat ă pentru
un studiu este dependent ă de scopurile și domeniul de aplicare a studiului.
Unitatea func țională conexă trebuie definit ă și măsurabilă.
1054.3. Limitele sistemului
Limitele sistemului determin ă care dintre unit ățile de proces trebuie
incluse în ECV. Mai mul ți factori determin ă limitele sistemului, inclusiv aplicarea
intenționată a studiului, ipotezele f ăcute, criteriile eliminatorii, constrângerile
determinate de costuri și date și auditoriul- țintă.
Selecția intrărilor și ieșirilor, nivelul de agregare în cadrul unei categorii
de date și modelarea sistemului trebuie s ă fie consecvente cu scopul studiului.
Sistemul trebuie modelat astfel încât intr ările și ieșirile la limitele sale s ă fie
fluxuri elementare.
Criteriile utilizate în stabilirea limit elor sistemului trebuie identificate și
justificate în domeniul de aplicare a studi ului. Studiile ECV utilizate pentru a face
o declara ție comparativ ă care este prezentat ă publicului trebuie s ă realizeze o
analiză a fluxurilor materiale și energetice pentru a determina includerea acestora
în domeniul de aplicare a studiului.
Cerințe referitoare la calitatea datelor:
Aceste cerin țe referitoare la calitatea datelor specific ă în termeni generali
caracteristicile datelor de care es te nevoie pentru studii. Cerin țele referitoare la
calitatea datelor trebuie s ă fie definite pentru a permite ca scopul și domeniul de
aplicare a studiului ECV s ă fie îndeplinite.
Cerințele privind calitatea datelor trebuie s ă se refere la:
o acoperirea în timp;
o acoperirea geografic ă;
o acoperirea tehnologic ă;
o exactitatea, caracterul complet și reprezentativitatea datelor;
o consecven ța și reproductibilitatea metode lor utilizate pe durata
ECV;
o sursele datelor și reprezentativitatea lor;
o incertitudinea informa țiilor.
Atunci când un studiu este utilizat pentru a sus ține o declara ție
comparativ ă, care este prezentat ă publicului, trebuie s ă se facă referire la cerin țele
privind calitatea datelor men ționate mai sus.
106 Compara ții între sisteme:
În studiile comparative, echivalen ța sistemelor care sunt comparate trebuie
evaluată înainte de interpretarea rezultatelor. Sistemele trebuie comparate
utilizând aceea și unitate func țională și considera ții metodologice echivalente, cum
sunt performan ța, limitele sistemului, calitatea da telor, procedurile de alocare,
regulile de decizie în evaluarea intr ărilor, a ie șirilor și în evaluarea impactului.
Orice diferen țe între sisteme referitoare la ace ști parametri trebuie s ă fie
identificate și raportate.
În cazul declara țiilor comparative prezentate publicului, aceast ă evaluare
trebuie condus ă în conformitate cu proces ul analizei critice. O alt ă cerință pentru
declarațiile comparative prezen tate public este c ă trebuie s ă se efectueze o
evaluare a impactului.
Considera țiile analizei critice:
Analiza critic ă este o tehnic ă prin care se verific ă dacă studiul ECV a
îndeplinit cerin țele acestui standard interna țional referitoare la metodologie, date
și raportare. Trebuie s ă se defineasc ă în domeniul de aplicare a studiului dac ă și
cum să se conduc ă o analiză critică, precum și cine conduce analiza.
În general, analizele critice ale ECV sunt op ționale și pot utiliza orice
opțiuni de analiz ă. O analiz ă critică trebuie realizat ă pentru studiile ECV utilizate
pentru a face o declara ție comparativ ă prezentat ă în public și trebuie s ă foloseasc ă
procesul analizei critice.
1074.4. Analiza inventarului ciclului de via ță
Descriere general ă a inventarului ciclului de via ță:
Analiza inventarului implic ă proceduri pentru colectarea și calculul
datelor, pentru cuantificarea intr ărilor și ieșirilor relevante ale unui sistem-produs.
Aceste intr ări și ieșiri pot include utilizarea resurselor și evacuările în aer, ap ă și
sol asociate sistemului. Interpret ările care pot rezulta di n aceste date depind de
scopurile și domeniul de aplicare ale ECV. De asemenea, aceste date constituie
intrarea pentru evaluarea impactului ciclului de via ță.
Procesul de conducere a analizei in ventarului este iterativ. Pe m ăsură ce
datele sunt colectate și se cunoa ște mai mult despre sistem, pot fi identificate
cerințe de date noi sau limit ări care cer modificarea procedurilor de colectare a
datelor, astfel încât scopurile studiului s ă fie îndeplinite. Uneori pot fi identificate
probleme care impun revizuirea scopului sau a domeniului de aplicare a studiului.
Proceduri pentru colectarea și calcularea datelor:
Datele calitative și cantitative care se includ în inventar trebuie colectate
pentru fiecare unitate de proces care este cuprins ă în limitele sistemului.
Procedurile utilizate pentru cole ctarea datelor pot varia în func ție de domeniul de
aplicare, unitatea de proces sau aplicarea inten ționată a studiului.
Colectarea datelor poate fi un proces de utilizare intensiv ă a resurselor.
Constrângerile practice referitoare la colectar ea datelor ar trebui avute în vedere la
domeniul de aplicare a studiului și documentate în raportul studiului.
Câteva considera ții semnificative referitoare la calcul sunt urm ătoarele:
o procedurile de alocare sunt necesar e atunci când avem de-a face cu
sisteme care implic ă produse multiple (de exemplu, produse multiple
de la rafinarea petrolului ). Fluxurile de materiale și energie, ca și
evacuările în mediu asociate trebui e alocate diferitelor produse în
conformitate cu procedurile clar declarate, care trebuie documentate și
justificate;
o calcularea fluxului de energie ar trebui s ă ia în considerare diferitele
surse de combustibil și electricitate utilizate, eficien ța conversiei și
distribuției fluxului de energie, precum și intrările și ieșirile asociate cu
generarea și utilizarea fluxului de energie.
1084.5. Evaluarea impactului ciclului de via ță
Faza evalu ării impactului ciclului de via ță are ca scop s ă evalueze
semnifica ția impacturilor poten țiale de mediu, utilizând rezultatele analizei
inventarului ciclului de via ță. În general, acest proces implic ă asocierea datelor
inventarului cu impacturile de mediu specifice și încercarea de a în țelege
impacturile acestora. Nivelul de detali ere, alegerea impacturilor evaluate și
metodologiile utilizate depind de scopul și domeniul de aplicare a studiului.
Această evaluare poate include procesul iterativ al analizei scopului și
domeniului de aplicare al studiului ECV pentru a dete rmina când au fost atinse
obiectivele studiului sau pentru a modifica scopul și domeniul de aplicare dac ă
evaluarea arat ă că acestea nu pot fi realizate.
Faza de evaluare a impactului poate include, printre altele, elemente cum
ar fi:
o împărțirea datelor inventarului pe cate gorii de impact (clasificare);
o modelarea datelor inventarului în interiorul categoriilor de impact
(caracterizare);
o agregarea posibil ă a rezultatelor în cazu ri foarte specifice și numai când
este semnificativ (ponderare).
Cadrul metodologic și științific al evalu ării impactului este înc ă în
dezvoltare. Modele pentru cate goriile de impacturi se afl ă în diferite stadii de
dezvoltare. Nu exist ă metodologii general acceptate pentru a asocia consecvent și
cu acurate țe datele inventarului cu poten țialele impacturi sp ecifice de mediu.
Există subiectivitate în faza de evaluare a impactului ciclului de via ță cum
sunt alegerea, modelarea și evaluarea categoriilor de impact. Prin urmare,
transparen ța este determinant ă pentru evaluarea impactului pentru a se asigura c ă
ipotezele sunt clar descrise și raportate.
1094.6. Interpretarea ciclului de via ță și Raportarea
Interpretarea ciclului de via ță:
Interpretarea reprezint ă faza ECV în care constat ările din analiza
inventarului și din evaluarea impactului sunt combinate. În cazul studiilor
inventarului ciclului de via ță, pentru a ajunge la concluzii și recomand ări, se pot
folosi numai constat ările analizei inventarului, în func ție de scopul definit și
domeniu. Constat ările acestei interpret ări pot lua forma unor concluzii și
recomand ări pentru cei care iau decizii, în conformitate cu scopul și domeniul de
aplicare a studiului.
Faza de interpretare poate implica atât procesul iterativ de analiz ă și
revizuire a domeniului de aplicare a ECV, cât și natura și calitatea datelor
colectate, în conf ormitate cu scopul și domeniul studiului. Constat ările fazei de
interpretare ar trebui s ă reflecte rezultatele oric ărei analize de senzitivitate care
este efectuat ă.
Deși deciziile și acțiunile ulterioare pot introduce implica ții de mediu
identificate în constat ările interpret ării, acestea se afl ă în afara domeniului de
aplicare a studiului ECV, în timp ce al ți factori, cum sunt performan ța tehnică,
aspectele economice și sociale, sunt lua ți în considerare.
Raportarea:
Rezultatele ECV trebuie s ă fie impar țiale, raportate complet și cu acurate țe
auditoriului vizat. Tipul și formatul raportului trebuie de finit în etapa de stabilire a
domeniului de apli care a studiului.
Rezultatele, datele, metodele, ipotezele și limitările trebuie s ă fie
transparente și prezentate cu suficiente detalii pentru a permite cititorului s ă
cuprindă complexitatea și activitățile comerciale din studiul ECV. Raportul
trebuie, de asemenea, s ă permită ca rezultatele și interpretarea s ă fie utilizate într-
o manieră consecvent ă cu scopurile și domeniul de aplicare a studiului.
În cazul în care rezultatele ECV sunt comunicate c ătre o terță parte, de
exemplu alt ă parte interesat ă decât beneficiarul sau ex ecutantul studiului, trebuie
pregătit un raport de ter ță parte, indiferent de forma de comunicare. Acest raport
constituie un document de referin ță și trebuie s ă fie disponibil oric ărei terțe părți
cu care se comunic ă.
110Raportul de ter ță parte trebuie s ă acopere urm ătoarele aspecte:
a) aspecte generale :
1) beneficiarul ECV, executant ul ECV (intern sau extern);
2) data raportului; 3) declara ția că studiul a fost condus în conformitate cu
cerințele acestui standard interna țional;
b) definirea scopului și a domeniului de aplicare ;
c) analiza inventarului ciclului de via ță: proceduri de colectare a
datelor și metodele de calcul;
d) evaluarea impactului ciclului de via ță: metodologia și
rezultatele evalu ării impactului efectuat;
e) interpretarea ciclului de via ță:
1) rezultatele; 2) ipotezele și limitările asociate cu interpretarea
rezultatelor, atât Metodologia, cât și datele conexe;
3) evaluarea calit ății datelor;
f) analiza critic ă:
1) numele și apartenen ța celor care efectueaz ă analiza;
2) rapoartele analizei critice;
3) răspunsuri și recomand ări.
Pentru declara ții comparative trebuie s ă se facă referire în raport la
următoarele:
o analiza fluxurilor materiale și energetice pentru a justifica
includerea sau excluderea lor;
o evaluarea exactit ății, caracterului complet și reprezentativit ății
datelor utilizate;
o descrierea echivalen ței sistemelor care se compar ă;
o descrierea proces ului de analiz ă critică.
1114.7. Analiza critic ă
Descrierea analizei critice:
Procesul de analiz ă critică trebuie să asigure c ă:
– metodele utilizate pentru real izarea ECV sunt consecvente cu
acest standard interna țional;
– metodele utilizate pentru reali zarea ECV sunt valide din punct de
vedere științific și tehnic;
– datele utilizate sunt corespunz ătoare și rezonabile în raport cu
scopul studiului;
– interpret ările reflect ă limitările identificate și scopul studiului;
– raportul studiului este transparent și consecvent.
Deoarece acest standard interna țional nu specific ă cerințele pentru
scopurile sau utiliz ările ECV, o analiz ă critică nu poate nici valida și nici verifica
scopurile care sunt ales e pentru ECV sau utiliz ările la care sunt folosite rezultatele
ECV.
Domeniul de aplicare și tipul de analiz ă critică dorită trebuie definite în
etapa de stabilire a domeniului de aplicare a studiului ECV.
Necesitatea analizei critice:
O analiză critică poate facilita în țelegerea și spori credibilitatea studiilor
ECV, de exemplu prin implicarea p ărților interesate. Utilizarea rezultatelor ECV
pentru a sus ține declara țiile comparative ridic ă preocup ări speciale și impun
analiza critic ă, deoarece aceast ă aplicație este posibil s ă afecteze p ărțile interesate
care sunt externe studiului ECV. Pentru a mic șora probabilitatea neîn țelegerilor
sau a efectelor negative asupra p ărților interesate externe, trebuie s ă se efectueze
analize critice ale studiilor ECV, atunci când rezultatele sunt utilizate pentru a
susține declara țiile comparative.
Totuși, faptul c ă o analiză critică a fost efectuat ă în niciun caz nu trebuie
să presupun ă o aprobare a oric ărei declara ții comparative care se bazeaz ă pe un
studiu ECV.
Procesele analizei critice:
Dacă un studiu ECV este analizat critic, domeniul de aplicare a analizei
critice ar trebui definit în faza de stabilire a scopului și a domeniului de aplicare a
studiului. Domeniul de aplicare ar trebui s ă identifice de ce este în curs de ini țiere
112o analiză critică, ce domeniu va acoperi, la ce nivel de detaliu și cine este necesar
să fie implicat în acest pr oces. Acordurile de confiden țialitate referitoare la
conținutul studiului ECV ar trebui s ă fie incluse dac ă este necesar.
Analiza expertului intern:
O analiză critică poate fi realizat ă cu resurse interne. Într-un astfel de caz,
aceasta trebuie s ă fie efectuat ă de un expert intern, independent de studiul ECV.
Acest expert ar trebui s ă fie familiarizat cu cerin țele acestui standard interna țional
și să aibă calificarea tehnic ă și științifică necesară.
O declara ție referitoare la analiz ă este preg ătită de persoana care conduce
studiul ECV și apoi este analizat ă de expertul intern, i ndependent. De asemenea,
declarația referitoare la analiz ă poate fi preg ătită în întregime de expertul intern
independent. Declara ția referitoare la analiz ă trebuie inclus ă în raportul studiului
ECV.
Analiza expertului extern:
O analiză critică poate fi realizat ă cu mijloace externe. În astfel de cazuri,
aceasta trebuie s ă fie realizat ă de un expert extern, independent de studiul ECV.
Acest expert trebuie s ă fie familiarizat cu cerin țele acestui standard interna țional și
să aibă calificarea tehnic ă și științifică necesară.
O declara ție referitoare la analiz ă este elaborat ă de persoana care conduce
studiul ECV și apoi analizat ă de expertul extern independent. Declara ția
referitoare la analiz ă poate fi, de asemenea, preg ătită în întregime de expertul
extern independent. Declara ția de analiz ă, comentariile executantului și orice
răspuns la recomand ările celui care efectueaz ă analiza trebuie incluse în raportul
studiului ECV.
Analiza efectuat ă de părțile interesate:
Un expert extern independent es te ales de beneficiarul ini țial al studiului
pentru a fi pre ședintele unei comisii de analiz ă. Pe baza scopului, domeniului de
aplicare și bugetului disponibil pentru analiz ă, președintele alege alte persoane
independente calificate pent ru a efectua analiza.
Această comisie poate include alte p ărți interesate afectate de concluziile
stabilite de studiul ECV, cum sunt agen țiile guvernamentale, organiza țiile
neguvernamentale sau concuren ții.
113Declarația referitoare la analiz ă și raportul comisiei de analiz ă, precum și
comentariile expertului și răspunsurile la recomand ările făcute de cel care
analizează sau de comisie, trebuie inclus e în raportul studiului ECV.
Rezumat (U.I. 4)
Prin grupa de standarde “Evaluarea ciclului de via ță” se promoveaz ă un
nou concept în analiza rela ției cu mediul a unui produs prin care evaluarea se
referă la toată durata vie ții produsului „de la na ștere la moarte”, adic ă de la
generarea materiilor prime sau utilit ăților necesare realiz ării produsului pân ă la
transformarea produsului în de șeu și a acțiunilor de integrare a acestuia în natur ă.
ECV studiaz ă aspectele de mediu și impacturile poten țiale pe durata ciclului de
viață al produsului, de la achizi ția materiilor prime, continuând cu produc ția,
utilizarea și postutilizarea. Categoriile genera le ale impacturilor de mediu care
este necesar s ă fie luate în considerare incl ud utilizarea resurselor, s ănătatea
umană și consecin țele ecologice.
Evaluarea ciclului de via ță trebuie s ă
includă definirea scopului și
domeniului de aplicare, analiza in ventarului, evaluarea impactului și interpretarea
rezultatelor. Mai mul ți factori determin ă limitele sistemului, inclusiv aplicarea
intenționată a studiului, ipotezele f ăcute, criteriile eliminatorii, constrângerile
determinate de costuri și date și auditoriul- țintă.
Scopul și domeniul de aplicare al e unui studiu ECV trebuie s ă fie clar
definite și consecvente cu aplicarea inten ționată.
Analiza inventarului implic ă proceduri pentru colectarea și calculul
datelor, pentru cuantificarea intr ărilor și ieșirilor relevante ale unui sistem-produs.
Aceste intr ări și ieșiri pot include utilizarea resurselor și evacuările în aer, ap ă și
sol asociate sistemului.
Faza evalu ării impactului ciclului de via ță are ca scop s ă evalueze
semnifica ția impacturilor poten țiale de mediu, utilizând rezultatele analizei
inventarului ciclului de via ță. În general, acest proces implic ă asocierea datelor
inventarului cu impacturile de mediu specifice și încercarea de a în țelege
impacturile acestora. Nivelul de detali ere, alegerea impacturilor evaluate și
metodologiile utilizate depind de scopul și domeniul de aplicare a studiului.
114Interpretarea reprezint ă faza ECV în care constat ările din analiza
inventarului și din evaluarea impactului sunt combinate. În cazul studiilor
inventarului ciclului de via ță, pentru a ajunge la concluzii și recomand ări, se pot
folosi numai constat ările analizei inventarului, în func ție de scopul definit și
domeniu. Constat ările acestei interpret ări pot lua forma unor concluzii și
recomand ări pentru cei care iau decizii, în conformitate cu scopul și domeniul de
aplicare a studiului.
Deoarece standardul interna țional nu specific ă cerințele pentru scopurile
sau utilizările ECV, o analiz ă critică nu poate nici valida și nici verifica scopurile
care sunt alese pentru ECV sau utiliz ările la care sunt folo site rezultatele ECV.
Test de autoevaluare (4):
1) .Ce rol are standardul ISO 14040?
2) Definiți tehnica Evaluarea Ciclului de Via ță.
3) Care este scopul ECV?
4) Menționați limitele studiului ECV?
5) Ce aplicații directe are studiul ECV?
6) Ce elemente se iau în considerare la definirea domeniilor de aplicare a
studiului ECV?
7) Ce elemente include faza de evalua re a impactului ciclului de via ță?
8) Ca aspecte trebuie s ă cuprindă raportul de ter ță parte a rezultatelor ECV?
Lucrare de verificare nr. 3
(se va trimite pe adresa disciplinei , în format electronic sau prin po ștă, până la
sfârșitul celei de-a XIV-a s ăptămâni din sem. II )
1) Care sunt „ie șirile” activit ăților:
Pre-audit? (0,5 p)
Auditului la fa ța locului? (0,5 p)
Post-audit? (0,5 p)
2) Ce documente sunt examinate în timpul auditului de mediu pe teren? (1 p)
3) Ce informa ții trebuie ob ținute prin intervievarea personalului? (1 p)
4) Enumerați activitățile post-audit . (1 p)
1155) Ce elemente trebuie s ă fie incluse în Raportul de Audit ? (1 p)
6) Ce trebuie s ă conțină Planul de Ac țiune? (1 p)
7) Ce puncte-cheie include Revizuirea Planului de Ac țiune? (1 p)
8) Descrieți principalele tehnici și instrumente pentru co lectarea probelor de
audit. (1,5 p)
9) Prezentați caractersiticele met odologiei ECV. (1 p)
Bibliografie (U.I. 4)
1) F. Grigore, 2009 – Abordare sistemic ă a managementului integrat al
mediului , teză de doctorat publicat ă, Editura BREN, Bucure ști;
2) Adrian, B., Apostol, T., Cristian, D., 2004 – Evaluarea impactului
asupra mediului utilizând Analiza Ciclului de Via ță, Ed. Politehnica Press,
București;
3) Baron, V., 2001 – Practica managementului de mediu ISO 14001 , Ed.
Tehnică, București;
4) Ion, P., 2005 – Managementul mediului , Ed. Expert, Bucure ști;
5) Oprean, C., Suciu, O., 2003 – Managementul Calit ății Mediului , Ed.
Academiei Române;
6)
Rojanschi, Vl., Bran F., Grigore, F., 2004 – Elemente de economia și
managementul mediului, Ed. Economic ă, București;
7) Rojanschi, Vl., Bran, F., Grigore, F., Diaconu, S., 2004 – Evaluarea
impactului ecologic și auditul de mediu , Ed. ASE, Bucure ști, 2004
8) Țuțuianu, O., 2006 – Evaluarea și raportarea performan ței de mediu , Ed.
Agir, Bucure ști;
116
BIBLIOGRAFIE (Modulul II)
1) F. Grigore, 2009 – Abordare sistemic ă a managementului integrat al
mediului , teză de doctorat publicat ă, Editura BREN, Bucure ști;
2) Adrian, B., Apostol, T., Cristian, D., 2004 – Evaluarea impactului
asupra mediului utilizând Analiza Ciclului de Via ță, Ed. Politehnica Press,
București;
3) Baron, V., 2001 – Practica managementului de mediu ISO 14001 , Ed.
Tehnică, București;
4) Choida, J., 2005 – Environmental auditing and sustainable development
from the perspective of a government auditing , Master of Science in
Environmental Impact Assessment, School of Environmental Sciences,
University of East Anglia, Norwich, UK;
5) Goodland, R., Ledec, G., 1987 – Environmental management in
Sustainable Economic Development , International Asso ciation of Impact
Assessment;
6) Hammond, A. și colab., 1995 – Environmental Indicators:A Systematic
Approach To Measuring And Reporting On Environmental Policy
Performance In The Context Of Sustainable Development ,World Resource
Institute, Library of Congress Ca talog Card No. 95-060903, Washington
DC, SUA;
7) Iojă, Ioan, Cristian, 2013 – Metode de cercetare și evaluare a st ării
mediului , Editura etnologic ă, București;
8) Ion, P., 2005 – Managementul mediului , Ed. Expert, Bucure ști;
9) Ionescu, C., 2000 – De la ISO 9000 la ISO 1400. Calitate și mediu.
Sisteme separate sau integrate? , Q-media nr. 3-4/2000, p. 64-65;
10) INTOSAI Working Group on Environmen tal Auditing, Environmental
Audit & Regularity Auditing, 2003;
11) Karagiorgos, T.; Drogalas, G.; Paza rskis, M.; Christodoulou, P., 2008
– Environmental auditing; Conceptual framework and cont ribution to the
business environment , 2nd International Conference on Accounting and
Finance, Thessaloniki, Greece;
12) Macoveanu Matei, Ciubot ă-Roșie Camelia , 2008 – Auditul de mediu ,
Editura Ecozone, Ia și, ediția a-3-a, Seria Mana gementul mediului.
11713) Moraru, R., ș.a. , 2000 – Evaluarea riscului ecologic , Ed. INFOMIN,
Deva;
14) Nicoară, M., 2003- Legislația mediului , Editura Universit ății Alexandru
Ioan Cuza, Ia și;
15) Olaru, M., 2000 – Etapele implement ării sistemului de management de
mediu și audit , Q-media nr. 6/2000;
16) Oprean, C., Suciu, O., 2003 – Managementul Calit ății Mediului , Ed.
Academiei Române;
17) Rojanschi, F. Grigore, C. Vasile, 2008 – Ghidul evaluatorului și
auditorului de mediu , Editura Economic ă, București;
18) Rojanschi, Vl., Bran, F., Grigore, F., Diaconu, S., 2004 – Evaluarea
impactului ecologic și auditul de mediu , Ed. ASE, Bucure ști, 2004
19) Rojanschi, Vl., Bran F., Grigore, F., 2004 – Elemente de economia și
managementul mediului, Ed. Economic ă, București;
20) Rojanschi, Vl., Grigore, F., Anghel, M., 2003 – Sisteme de Management
de Mediu – ISO 14000 (curs), Ed. P ământul, Pite ști;
21) Schiffman, R.I., 1997 – Implement an ISO 14001 Environmental
Management System , în Chem. Eng. Progress 93,11, NY, U.S.A.;
22) Stapelton, P.J., 2001 – Environmental Manageme nt Systems: An
Implementation Guide for Small and Medium-Sized Organizations , NSF
2001;
23) Țuțuianu, O., 2006 – Evaluarea și raportarea performan ței de mediu , Ed.
Agir, Bucure ști;
24) ***Ghid privind efectuarea auditului de mediu, 2012 – Curtea de
Conturi, Bucure ști;
25) ***Ghid privind Sistemul Europe an de Management de Mediu și de
Audit (EMAS), 2012 – Programul Opera țional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013; Investe ște în oameni; Camera de Comer ț și
Industrie a Municipiului Bucure ști;
26) ***Organisation For Economic Deve lopment And Co-Operation, 2004
– OECD Key Environmental Indicators , OECD Environment Directorate,
Paris, France;
27) *** U.S. Environmental Protection Agency, 1997 – Environmental Audit
Program Design Guidelines For Federal Agencies , Office of Enforcement
and Compliance Assurance,Washington, D.C., EPA 300-B-96-011.
11828) *** Environmental Audit : A Simple Guide, 2008, valabil la
http://www.epd.gov.hk/epd/english/ how_help/tools_ea/audit_2.html;
29) Environmental Auditing Organization , 2007, valabil la
http://www.environmentalauditing.org;
30) *** ISO 14010- Ghid pentru audit de mediu. Principii generale.
31) *** ISO 14011- Ghid pentru audit de medi u. Auditul sistemelor de
management de mediu.
32) *** ISO 14012- Ghid pentru audit de mediu. Cr iterii de calificare pentru
auditorii de mediu.
33) *** SR EN ISO 19011- Ghid pentru auditarea sistemelor de management
al calității și/sau mediului.
34) *** http://www.unece.org/env/efe/welcome.html;
35) *** http://www.eea.europa.eu/;
36) *** http://www.unep.org/;
37) *** http://legeaz.net/legislatie -mediu-protectia-mediului/
38) *** http://www.mmediu.ro/legislat ie/legislatie_orizontala.htm
119Răspunsuri la testele de autoevaluare
(1) 1) a, b, c. d. 2) legislație orizontal ă și reglement ări, substan țe
periculoase, calitatea aerului, etichetarea ecologic ă, schimbări climatice,
organisme modificate genetic și biosecuritate, gestiunea de șeurilor,
controlul polu ării și managementul riscului, calitatea apei, zgomot,
protecția naturii, politici de mediu . 3) O.U.G. nr.195 din 22.12.2005 .
4) Vezi pg. 11 5) Vezi pg . 11-12 6) Regimul substan țelor și
preparatelor periculoase, Regimul de șeurilor, Regimul îngr ășămintelor
chimice și al produselor de protec ție a plantelor, Regimul organismelor
modificate genetic, ob ținute prin tehnicile bi otehnologiei moderne,
Regimului activit ăților nucleare, Cons ervarea biodiversit ății și arii
naturale protejate, protec ția apelor și ecosistemelor acvatice, Protec ția
atmosferei, schimb ări climatice, gestionarea zgomotului ambiental,
Protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre, Protec ția
așezărilor umane . 7) Ministerul Mediului 8) Administra ția
Fondului pentru Mediu 9) Agenția Națională pentru Protec ția
Mediului 10) d. 11) c. 12) controlul operativ inopinat al
instalațiilor cu impact major asupra medi ului; participarea la interven țiile
pentru eliminarea și diminuarea efectelor polu ării asupra factorilor de
mediu, precum și la prevenirea polu ărilor accidentale ; controlarea și
constatarea înc ălcărilor legisla ției în domeniu . 13 ) Organiza ția
Națiunilor Unite – ONU, Programul Na țiunilor Unite pentru Mediu
(UNEP), Comisia pentru Dezvoltare Durabil ă a Națiunilor Unite (CSD),
Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Comisia
Economic ă a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE). 14 ) Comisia
European ă – Direcția General ă Mediu , Consiliul de Mediu al Uniunii
Europene, Parlamentul European – Comitetul pentru Mediu, S ănătate
Publică și Siguranța Alimenta ției, Agenția European ă de Mediu.
(2) 1) Calitatea mediului se poate defini ca un ansamblu conven țional de
caracteristici fizice, chimice, biologice și de altă natură (statistice),
exprimate valoric, care permit în cadrarea mediului într-o anumit ă
categorie sau scar ă ierarhică. 2) cadrul de referin ță, usurința în
utilizare, validitate 3) indicatori economici, i ndicatori de mediu,
indicatori sociali, indicatori politici 4) absoluți, relativi, pondera ți.
5) fizici, economici . 6) Indicatori la nivel de proces; Indicatori la
nivel de sit/amplasament/unitate; Indicatori la nivel de organiza ție;
Indicatori la nivel local; Indicatori la nivel sectorial; Indicatori la nivel
național; Indicatori la nivel regiona l; Indicatori la nivel global . 7)
Indicatori fizici; Indicatori ai afac erii; Indicatori ai managementului;
Indicatori de impact; Indicatori specifici . 8) Indicatori ai politicii de
mediu; Indicatori ai sistemului de management de mediu; Indicatori
relativi ai proceselor, produselor și serviciilor; Indicatori agrega ți;
Indicatori ai st ării mediului . 9) descriptivi (tip A); ai performan ței (tip
B); ai eficien ței (tip C); ai bun ăstării totale (tip D.. 10) Indicatori ai
performan ței managementului, Indicatori ai performan ței operaționale,
Indicatori ai condi țiilor (stării, calității) mediului . 11) ai implement ării
politicilor și programelor; ai conform ării; ai performan ței financiare; ai
relațiilor cu comunitatea . 12) indicatori ai energiei; indicatori ai
serviciilor care sprijin ă activitățile organiza ției; indicatori ai utilit ăților
120fizice și echipamentelor; indicatori ai furniz ării și livrării; indicatori ai
produselor; indicatori ai serv iciilor furnizate de organiza ție; indicatori ai
deșeurilor; indicatori ai emisiilor . 13) indicatori ai aerului; apei;
solului; florei; faunei; fiin țelor umane; esteticii, patrimoniului și culturii .
14) Indicatori ai presiunii asupr a mediului; Indicatori ai st ării
(calității, condițiilor) mediului; Indicatori ai r ăspunsului societ ății. 15)
Indicatori ai for ței motrice; Indicatori ai st ării; Indicatori ai r ăspunsului.
16) Indicatori sectoriali (subsiste mul tehnic; subsistemul de
impact; subsistemul economic); Indicatori ai rezultatelor . 17) Indicatori
ai proiect ării (de proiect); ai execu ției (construc ții, montaj); ai oper ării
(utilizării); ai mentenan ței; ai reabilit ării (moderniz ării); ai dezafect ării.
18) cadrul bazat pe elementele de mediu; cadrul bazat pe
gestiunea resurselor; cadrul bazat pe abordarea de tip presiune – stare –
răspuns; cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic. 19)
Vezi pg. 50-52 . 20) Vezi pg. 52-54 .
(3) 1) sistematic și cuprinzător; documentat; periodic; obiectiv; independent ;
2) INTOSAI este un organism interna țional de auditori
guvernamentali din țările membre ale Organiza ției Națiunilor Unite;
OLACEFS (America de Sud), CAROSAI (America Central ă și
Caraibe),EUROSAI (Europa), AFROSAI (Africa), ARABOSAI ( țările
arabe), ASOSAI (Asia), SPASAI (Pacific) 3) De a ajuta ISA în
dobândirea unei mai bune în țelegeri a problemelor specifice implicate în
audit de mediu, pentru a faci lita schimbul de informa ții și experien ță între
ISA, și de a publica orient ări și alte materiale informative pentru a fi
utilizate de c ătre ISA 4) o mai bun ă respectare a reglement ărilor;
răspundere clar ă; mai pu ține surprize / riscuri mai mici;mai pu ține
amenzi și procese juridice; imagine public ă mai bună față de comunitate
și autoritățile de reglementare; economie pr in eliminarea unor costurile
potențiale; transfer mai mare de informa ții 5) Vezi pg. 70-71 6) Vezi
pg. 74-75 7) angajamentul managementului de top; implicarea
personalului și participarea acestuia; recunoa șterea unei abord ări
integrate a auditului de mediu; verificarea de c ătre terța parte; echip ă de
audit bine calificat ă întocmirea unei frecven țe de audit . 8) Vezi pg. 76-
78 9) Angajamentul, Definirea scopului și a site-ului auditului,
Formarea unei echipe de audit 10) supravegherea procesului de
audit; numirea unui lider al echipei de audit; asigurarea resurselor și a
fondurilor necesare; analiza raportului de audit; raportarea c ătre
managementul de top 11) Elaborarea planului de audit, Preg ătirea
chestionarului pre-audit, Examinarea informa țiilor de fond, Examinarea
informațiilor opera ționale, Efectuarea vizitei ini țiale pe teren, Elaborarea
chestionarelor și a protocoalelor de audit pe te ren; Revizuirea Planului de
Audit. 12) descrierea activit ăților și a proceselor opera ționale; politicile
sistemului de management, procedurile și programul de documentare;
înregistrările relevante (de conformita te, monitorizare, training,
întreținere, calibrare etc.); alte informa ții relevante refer itoare la mediu;
practicile de management 13) Va avea loc în urma aranjamentului
prealabil cu administratorul site-ului de audit și se va desf ășura în timpul
programului normal de func ționare a site-ului de audit 14) scopul și
sfera auditului; programul/calendaru l de audit; protocoalele de audit;
resurse alocate. 15) Reuniunea de deschidere, Examinarea
documentelor, Inspec ția în detaliu pe teren, Interviul personalului,
121Examinarea probelor de audit, Reuniunea de închidere 16)
prezentarea membrilor echipei de audit; prezentarea scopului și
obiectivelor auditului; abordarea și metodologia auditului; întreb ări,
nelămuriri și preocup ări din partea personalului; solicitarea de sprijin și
asistență din partea personalului. 17) conformitatea cu cerin țele
legislative și de reglementare; conformita tea cu politicile interne,
procedurile și liniile directoare; starea de practic ă operațională;
participarea personalului la implem entarea sistemului de management
18) site-ul de audit și limitele/grani țele sale; domeniul de aplicare
și obiective; interviul pers onalului pe teren, inspec ții la fața locului,
protocoale de audit; logistica site-ului și aranjamente administrative;
echipa de audit și administratorul site-u l de audit; programul și termenele
de audit 19) revizuirea inorma țiilor adunate; colectarea de
informații suplimentare, în func ție de necesit ăți; fundamentarea
constatărilor auditului; centralizarea și documentarea tuturor
constatărilor și observa țiilor; identificarea pr oblemelor care necesit ă o
atenție și soluționare imediat ă; menționarea problemele nerezolvate care
necesită urmărire; preg ătirea materialului ce treb uie discutat în cadrul
ședinței de închidere 20) dezbaterea cu managementul superior al site-
ului de audit; sintetizarea activit ăților și constat ările de audit;
evidențierea punctele slabe și forte ale sistemului ; discutarea constat ărilor
preliminare și a acțiunilor corective recomandate; men ționarea
constatărilor care necesit ă atenție imediat ă; clarificarea oric ăror
probleme nerezolvate; adresarea de întreb ări personalului; convenirea
unui calendar/program de raportare și a lanțului de comunicare 21)
Situația privind respectarea cerin țelor legislative de mediu; Statutul de
conformitate cu politicile de me diu ale organizatiei, procedurile și liniile
directoare interne; Stadiul implement ării bunelor practici de mediu;
Nivelul de con știentizare de c ătre personal a problemelor opera ționale
privind performan ța de mediu; Starea general ă privind performan ța de
mediu; Recomand ări pentru îmbun ătățirea performan ței de mediu 22)
Comisia de Audit; Managementul s uperior al site-ului de audit;
Administratorul site-ului de audit; Personalul site-ului de audit cu
responsabilit ăți pentru punerea în aplicare a recomand ărilor majore; Alte
părți acceptate pe lista de circula ție. 23) Comisiei de Audit și
Managementului Superior al site-ului de audit 24) Elaborarea
Planului de Ac țiune, Implementarea Planului de Ac țiune, Verificare și
Monitorizare, Revizuirea Planului de Ac țiune 25) Progresul
acțiunilor/măsurilor întreprinse; Problemele întâlnite atun ci când au fost
aplicate m ăsurile adoptate; Solu țiile propuse și revizuirea termenelor
pentru finalizare. 26) Planul de Ac țiune; Raportul privind stadiul de
implementare a Planului de Ac țiune; Domeniul de aplicare și
calendarul/programul urm ărorului audit
(4) 1) Standardul ISO 14040 prezint ă cadrul general, principiile și cerințele
pentru conducerea și raportarea studiilor de evaluare a ciclului de via ță.
Prin grupa de standarde “Eva luarea ciclului de via ță” se promoveaz ă un
nou concept în analiza rela ției cu mediul a unui produs prin care
evaluarea se refer ă la toată durata vie ții produsului „de la na ștere la
moarte”, adic ă de la generarea mate riilor prime sau utilit ăților necesare
realizării produsului pân ă
la transformarea produsului în de șeu și a
acțiunilor de integrare a acestuia în natur ă. 2) ECV studiaz ă
122aspectele de mediu și impacturile poten țiale pe durata ciclului de via ță al
produsului, de la achizi ția materiilor prime, continuând cu produc ția,
utilizarea și postutilizarea. ECV este una di ntre tehnicile de management
de mediu și nu trateaz ă aspectele economice s au sociale ale produsului
3) identificarea oportunit ăților de îmbun ătățire a aspectelor de
mediu generate de produse în dife rite puncte din ciclul lor de via ță; luarea
deciziilor în industrie, organiza ții guvernamentale și neguvernamentale
(de exemplu, planificarea strategic ă, stabilirea priorit ăților, proiectarea
sau reproiectarea produselor sau a pr oceselor); selectarea indicatorilor
relevanți ai performan ței de mediu, inclusiv a tehnicilor de m ăsurare;
marketing (de exemplu, declara ții de mediu, schema de ecoetichetare sau
declarația de mediu pentru produs 4) natura alegerilor și ipotezelor,
modelele utilizate, rezultatele studiil or ECV, – exactitatea studiilor ECV,
lipsa dimensiunilor temporale și spațiale în datele de inventar utilizate
5) dezvoltarea și îmbunătățirea produsului, planificarea strategic ă,
procesul de realizare a politic ii publice, marketing, altele 6) Vezi pg.
103-104 7) împărțirea datelor inventarului pe categorii de impact
(clasificare); modelarea datelor invent arului în interiorul categoriilor de
impact (caracterizare); agregarea posibil ă a rezultatelor în cazuri foarte
specifice și numai când este semnificativ (ponderare) 8) aspecte
generale, definirea scopului și a domeniului de aplicare; analiza
inventarului ciclului de via ță; evaluarea impactului ciclului de via ță;
interpretarea ciclului de via ță; analiza critic ă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ȘI MEDICIN Ă VETERINAR Ă I. I. de la BRAD IA ȘI [615458] (ID: 615458)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.