Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe [607558]

Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe

Sfanta Taina a Botezului

Sfantul Botez este Taina prin care omul, prin intre ita afundare in apa in numele Prea Sfintei Treimi,
dobandeste iertare de pacatul stramosesc si de toat e pacatele facute pana atunci (in cazul in care cel
botezat este matur), se naste din nou duhovniceste si devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul
este numit si „usa tainelor", fiindca numai prin bo tez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har si madular e
vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, boteza ti fiind, putem primi si celelalte Taine.

Botezul este intemeiat ca Taina de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile,
botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al S fantului Duh" (Matei 28,19).

Sfanta Scriptura prezinta un singur element de sava rsire a botezului si anume apa (Ioan 3,5). Aceasta
apa trebuie sa fie curata si sfintita de catre preo t inainte de inceperea randuielii propriu-zise. Pra ctica
aceasta se pare ca a fost adoptata inca din timpuri le Bisericii apostolice.

Formula care se rosteste cu aceasta ocazie este: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in timp c e catehumenul este cufundat de trei ori in apa,
desemnand cele trei zile cat a stat Mantuitorul in mormant.

Savarsitorul Tainei este insusi Domnul Hristos, pe care slujitorii cei vazuti ai Tainei, episcopul sau
preotul, Il invoca. Insasi formula centrala a botez ului arata aceasta: „Se boteaza…" si nu „Te botez
…", adica Hristos boteaza prin mana preotului. In cazuri de exceptie, cand cineva este in pericol de
moarte si nu este botezat, Biserica a randuit ca ac easta Taina sa fie savarsita de orice crestin ortod ox,
cufundandu-l in apa de trei ori si rostind: Se bote aza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui
si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca primitorul T ainei Traieste, Botezul poate fi continuat dupa
obisnuita randuiala, de catre preot, fara a mai ros ti formula.

Primitorii acestei Taine sunt toti oamenii, indifer ent de varsta (Ioan 5,6). Copiii, dupa cum stim, nu pot
marturisi credinta, dar Sfanta Scriptura ne da exem ple cand, pentru credinta altora, unii au dobandit
vindecarea. Urmare a acestor argumente, Biserica a randuit nasia, bazandu-se pe Sfanta Scriptura:
„Oricine va primi in numele Meu pe acesti copii, pe Mine Ma primeste, si oricine Ma primeste, nu pe
Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis" (Matei 1 8,5). Cuvintele acestea se refera la cel botezat in
numele lui Hristos.

Sfintii Apostoli au botezat si pe cei maturi, dar s i pe cei mici, chiar si familii intregi (Corneliu s utasul,
vaduva Lidia, Stefana). Despre toti acestia Sciptur a spune ca s-au botezat ei si casa lor.

Traind cu convingere adevarurile de credinta ale Bi sericii, sa staruim intru predicarea a ceea ce
Mantuitorul ne-a poruncit: un domn, o credinta, un botez (Efeseni 4,5).

Taina Mirungerii

Taina Mirungerii este lucrarea sfanta, instituita d e Hristos, prin care cel botezat se impartaseste de
darurile Duhului Sfant, pentru sporirea si intarire a in viata duhovniceasca.

Aceasta Taina se savarseste in timpul oficierii Tai nei Botezului, imediat dupa scoaterea pruncului din
apa. in Biserica Ortodoxa administrarea acestei tai ne se face odata cu slujba Botezului, pentru a-i of eri
celui botezat – chiar prunc fiind – darurile lucrat oare ale Duhului Sfant. in Biserica Catolica aceast a
Taina se numeste „confirmare" si se administreaza l a 14 ani, considerandu-se ca atunci adolescentul
crestin este constient de Taina pe care o primeste.

Materia (Sfantul Mir) este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o randuiala speciala in
Joia Mare (Saptamana Patimilor) si sfintit de catre episcopii unei Biserici locale. Sfintirea Sfantulu i Mir
de catre episcopii unei anumite Biserici locale est e tocmai manifestarea autocefaliei acelei Biserici
Ortodoxe. Prin multimea mirodeniilor din care este facut, el inchipuie multimea si diversitatea daruri lor
si a puterilor Duhului Sfant. Sfantul Mir e fo losit nu numai in Taina Mirungerii, ci si in sf intirea
antimiselor si a bisericilor.

Lucrarea propriu-zisa a acestei Taine consta din un gerea cu Sfantul Mir a noului botezat, facandu-i-se
semnul sfintei cruci pe mai multe parti ale trupulu i, cu rostirea formulei: „Pecetea darului Duhului
Sfant. Amin". Prin aceasta ungere se pune in valoar e si trupul omului, care prin simturi, dorinte si p rin
toate faptele lui, este colaborator al sufletului. Precizam ca Taina Mirungerii, ca si Taina Botezului , are
caracter unic, caci nu ne putem impartasi de ea dec at o singura data in viata. Dupa canoanele Biserici i
Ortodoxe, aceasta Taina nu se repeta, chiar daca se obisnuiste ca cei care s-au lepadat de credinta
crestina sau au parasit Sfanta Biserica si vor sa s e intoarca din nou la ea, sa fie iarasi unsi; aceas ta nu
inseamna o repetare a sfintei Taine, ci doar o rein tarire in dreapta credinta.

Ungerea aceasta este, deci, semnul darului Duhului Sfant, care s-a pogorat in chip vazut asupra
Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si care, acum, este pecetea care ni se da si noua, dupa bot ez,
in chip nevazut. Prin mirungere, noul botezat este acum crestin adevarat si deplin, un nou Hristos,
adica „uns" al Domnului, caci, cuvantul Hristos ins eamna uns.

DICTIONAR:
Antimis = obiect liturgic confectionat dintr-o buca ta de panza de in sau de matase care simbolizeaza
mormantul si giulgiul in care a fost infasurat Mant uitorul. Fara antimis nu poate fi oficiata Sfanta
Liturghie.
Taina Pocaintei

Pocainta – prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica,
credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul – a zis Mantuitorul – e ste
rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia p acatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si
marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hri stos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca
El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintit or ne face curati de pacate si astfel liberi. In sl ujba
acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocain ta crestina cu elementele ei esentiale: cainta,
marturisirea si dezlegarea pacatelor.

Spovedania pacatelor aduce cu sine linistire con stiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de
Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.
Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalo s
sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lu i si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in
iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).

Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Ex emplul clasic al pocaintei in Evanghelia
Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipit or (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate
elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, re cunoasterea si marturisirea pacatelor,

convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotarar ea de indreptare, parintele care primeste pocainta si
iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem d esemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala.
Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea mora la si spirituala.

Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pac atelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei
Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care pleca m, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la
care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.

In contextul acestei adevarate pocainte, credincios ul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina,
desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, l acrimi de cainta, dragoste frateasca si altele.
Vremea pocaintei este limitata la viata pamanteasca . Prin moarte, pacatosul intra intr-o stare in care
nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa, nadajd uind doar in milostivirea lui Dumnezeu si in
rugaciunile pe care le face pentru el Biserica si, in Biserica, toti cei care l-au iubit.
Din toate cele prezentate mai sus, ca si din cuprin sul invataturii Bisericii Ortodoxe, reiese clar ca
pocainta este o lucrare dumnezeiasca mantuitoare.

Sfanta Impartasanie

Sfanta impartasanie este Taina Bisericii care const ituie centrul cultului crestin. Prin aceasta taina se
realizeaza in mod real unirea credinciosului cu Iis us Hristos, prin primirea (impartasirea) cu Trupul si
Singele Sau, sub forma painii si a vinului.
Impartasania se mai numeste si Euharistie (multumir e, recunostinta) si Cuminecare (comuniune,
legatura), cuvinte care pun in evidenta faptul ca p rin ea, credinciosul se impartaseste de insusi
Mantuitorul Hristos, prin Sfantul Trup si Singe al Sau si, in a celasi timp comuniune reala cu toti cei
ce se impartasesc si traiesc in Hristos, cu toti cei ce sunt madulare vii ale Trupului Sau, ca re este
Biserica Sa, atat cei din lumea de aici cat si cei trecuti in lumea de dincolo. Mantuitorul Hristos a
instituit aceasta taina la Cina cea de Taina*, cand „a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a
dat lor (ucenicilor) si a zis: Luati, mancati, ac esta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a
dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta es te Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru mul ti se
varsa" (Marcu 14, 22-24). Prin aceste acte Iisus Hr istos pune temelia cultului crestin, care ne
prilejuieste si noua, celor de astazi, sa fim parta si, in chip nesangeros – dar in mod real, nu doar
simbolic sau ca o comemorare – la jertfa singeroasa pe care a adus-o pe Golgota, prin moartea pe
cruce, dar si sa iesim din moarte, cu moartea Sa pe moarte calcand, primind viata Sa ca izvor al vieti i
noastre vesnice.

Aceasta temelie reprezinta pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna participarea actuala, aici si
acum, in viata noastra pamanteasca, la viata lui Hr istos, ca madulare vii ale trupului Sau mistic. De
aceea Taina Euharistiei este nu numai lucrarea tain ica, de neinteles, dar reala in care noi traim in
Hristos si Hristos traieste in noi, ci este si Tain a Bisericii, caci toti cei ce traim in Hristos deve nim un
singur trup unit in Duhul Sfant, devenim Trupul Sau , care este Biserica. Prin impartasirea cu vrednici e
cu Hristos noi nu suntem doar sfintiti, curatati si pregatiti pentru o mantuire viitoare, ci suntem de ja
partasi – in mod nedeplin, ca o pregustare, dar dej a partasi ai acestei mantuiri, partasi ai vietii in
Hristos, partasi ai imparatiei lui Dumnezeu, partas i ai lumii de aici la lumea de dincolo.

De aceea Sfanta Liturghie, slujba in care se oficia za aceasta taina, este numita si Cerul pe pamant, n u
pentru ca folosim cuvinte frumoase, poetice, ci pen tru ca, in mod real, in Sfanta Liturghie are loc o
strapungere a timpului si vietii pamantesti de catr e conditia vietii de dincolo. Pregatirea pentru
primirea Sfintei impartasanii se face atat prin pos t si rugaciune, cat si prin marturisirea pacatelor
(Taina Spovedaniei) si impacarea cu toti (iertarea) , iar in ziua respectiva, inainte de impartasanie n u
se va manca nimic. Actul impartasirii are loc, de obicei, in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce preotul zice:
"Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor", iar strana r aspunde: "Unul sfant, Unul Domn, Iisus Hristos, int ru
marirea lui Dumnezeu: Tatal, Amin!". Atunci credinc iosii care sunt pregatiti (au postit, s-au spovedit si
au dezlegare de la preot pentru a se impartasi, s-a u impacat cu toti si au iertat, cerand iertare) vin in
fata altarului, la usile imparatesti si primesc Sfa nta impartasanie.

DICTIONAR: Cina cea de Taina = ultima cina luata de Hristos cu ucenicii Sai, in joia dinaintea patimil or. Se
numeste de Taina, tocmai pentru ca instituie aceast a taina, prin care trupul si sangele lui Hristos se ofera spre
mancare lumii, care devine Biserica, sub forma pain ii si a vinului euharistice.

Taina Preotiei (Hirotonia)

Preotia este Taina in care, prin punerea mainilor e piscopului si prin rugaciune, se pogoara harul divi n
asupra candidatului, de parte barbateasca, anume pr egatit, sfintindu-l si asezandu-l in una din trepte le
ierarhiei bisericesti diacon, preot sau episcop imp artasindu-i puterea de a invata pe oameni cuvantul
lui Dumnezeu, de a-i sfinti prin Sfintele Taine si ierurgii si de a-i conduce pe calea mantuirii. Dato rita
acestui inalt scop, Taina Preotiei este de o import anta covarsitoare. Preotul, dupa cuvantul
Mantuitorului, este „lumina lumii" si „sarea pamantului" si ca atare viata lui personala trebuie sa fie de
o moralitate exemplara, facandu-se pilda pastoritil or sai.

Comportamentul sau trebuie sa fie de asa fel incat oamenii, vazand faptele lui, sa preamareasca pe
Dumnezeu, iar el sa poata zice pastoritilor sai ca sfantul apostol Pavel: „Fiti urmatori mie precum si eu
lui Hristos" (I Cor XII). Preotia este o lucrare de temelie in B iserica, caci prin ea se prelungeste pana la
sfarsitul veacurilor preotia Mantuitorului. Fara pr eotie nu exista Taine si fara Taine nu se impartase ste
harul dumnezeiesc, iar fara har nu se poate primi m antuirea. Preotii, constienti de misiunea deosebita
pe care o au, trebuie sa lucreze cu timp si fara ti mp spre a ingriji de oile cele cuvantatoare ale lui
Hristos. Sfantul apostol Pavel, in consfatuirea ce a avut-o cu pastorii Bisericii din Milet si Efes, l e
atrage atentia asupra marii raspunderi in fata lui Hristos, zicandu-le: „ Luati aminte de voi si insiva si
de toata turma peste care Duhul Sfant v-a pus episc opi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a
castigat-o cu insusi sangele Sau " (Fapte XX 28). Iar credinciosii sunt datori sa se p oarte cu deosebit
respect fata de preoti si sa asculte de dansii, cac i Mantuitorul a spus: „ Cel ce va asculta pe voi, pe
mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Min e se leapada, si de Cel ce M-a trimis pe Mine"
(LucaX 16).

Preotii primesc harul si puterea preoteasca de la H ristos. Harul impartasit prin hirotonie leaga pentr u
totdeauna pe cel hirotonit de preotie, asa ca aceas ta Taina nu numai ca nu se repeta, ci ea nu se
poate pierde niciodata, incat cel ce a fost o data hirotonit nu mai poate deveni mirean. El poate fi o prit
din slujirea sa de catre episcop, in cazul unor gra ve abateri, prin depunere sau caterisire, dar harul
preotiei nu-i poate fi luat.

Preotia este prin urmare o sfanta taina, intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos, mai inainte de
inaltarea Sa la cer, spre a-i continua opera de man tuire. Prin pregatirea moral-intelectuala speciala,
dar mai ales prin harul lui Dumnezeu Cel nevazut, t ransmis prin Taina Hirotoniei, persoana preotului
este investita sa invete, sa sfinteasca si sa condu ca pe credinciosi, in masura conferita de treapta
ierarhica ce i se confera prin hirotonie. Deci sluj irea preotiei nu este de la oameni si nu se intemei aza
pe puterea oamenilor, ci este de la Dumnezeu si se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu. De aceea
nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot , daca nu estre chemat de sus (Evrei V 4) dupa cum
nimeni nu poate invata cuvantul lui Dumnezeu daca n u este trimis (Romani X15) pentru ca nu toti
sunt apostoli, nu toti sunt invatatori si nu toti s unt pastori (Efeseni IV 11-12), si, zicem noi, nu t oti pot
fi preoti.

De aceea, mirenii trebuie sa cinsteasca ierarhia bi sericeasca, iar diaconii, preotii si episcopii treb uie sa fie in
permanenta constienti de misiunea cereasca pe care o au in lume si de responsabilitatea fata de credin ciosii pe
care ii pastoresc, caci ei sunt, dupa cum spune sfa ntul apostol Pavel: „slugi ai lui Hristos si iconomi ai Tainelor
lui Dumnezeu" (ICorinteni IV1).

Taina Cununiei

Cununia sau Nunta este una din cele sapte Sfinte Ta ine, anume aceea in care unirea conjugala se
consfinteste, se binecuvinteaza si devine Taina, ca ci „Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si
in Biserica"(Efeseni 5,32). intrucat Taina este o l ucrare sfanta in care, printr-un semn vizibil, este
impartasit credinciosilor harul nevazut al lui Dumn ezeu, este de folos sa intelegem continutul acestei
slujbe care ridica unirea dintre un barbat si o fem eie la rangul de Sfanta Taina.

Mult prea des casatoria este privita in aspectul ei exterior, functional, ca o institutie naturala sau
sociala si terestra. Biserica insa, instituind Cunu nia ca Taina, marturiseste ca mirii primesc prin sl ujba
cununiei harul unitatii, harul dumnezeiesc care ii uneste pe cei doi, pentru a se implini unul prin
celalalt si impreuna, unul prin celalalt, sa implin easca scopul vietii pamantesti: „sa va faceti parta si
dumnezeiestii firi" (II Petru 1,4). Viata prozaica de zi cu zi acopera de multe ori caracterul tainic al
casatoriei, aceasta unitate a doua persoane, prin c are unul se reveleaza celuilalt si, prin aceasta
revelare reciproca in iubire, fiecare devine capabi l de a primi revelarea lucrarii si prezentei lui
Dumnezeu, revelarea persoanei sale si a celei iubit e in adancimea iubirii si ocrotirii lui Dumnezeu.

Viata pamanteasca este locul si timpul in care fiec are om descopera drumul spre viata vesnica, devine
capabil de a se impartasi de vesnicia iubirii lui D umnezeu sau, dimpotriva, se inchide in propriul
egoism si, nedescoperind iubirea, se face partas mo rtii vesnice.

Cununia este totodata Taina celor doi tineri care i si unesc vietile, pentru a se desavarsi unul prin
celalalt, a deveni o singura fiinta, ramanand totus i doua persoane, dupa chipul Sfintei Treimi:
Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoane -Tatal, Fiul si Sfantul Duh – Unul si Trei deopotr iva,
in acelasi chip cei doi soti devin o singura fiinta , fiind doua persoane. Iubirea dintre soti, care es te o
partasie la iubirea lui Dumnezeu, este cea care rea lizeaza unitatea dintre cele doua persoane intr-o
singura fiinta. Iubirea umana este transfigurata din ordinea trupes cului in cea a duhului, este curatita
de intinaciunea pacatului si este restaurata in har ul dumnezeiesc, este sfintita, pentru a putea fi
induhovnicita si partasa la iubirea curata a lui Du mnezeu. Momentul central al slujbei este incununare a
mirilor, cand se cere de la Dumnezeu pentru miri sa ii incununeze „cu slava si cu cinste", atribute al e
Duhului Sfant. De aceea, o legatura dintre barbat s i femeie nesfintita prin Taina Cununiei este pacat,
pentru ca iubirea este necuratita de patimi, ramane trupeasca si nedemna de a fi partasa la sfintenia
iubirii lui Dumnezeu.

Sfantul Maslu

Sfanta Taina a Maslului este lucrarea prin care o p ersoana, prin rugaciunile preotilor si ungerea cu
untdelemn sfintit, primeste harul tamaduirii, al ma ngaierii, al intaririi in purtarea cu vrednicie a
incercarii ce a venit asupra sa si al iertarii de p acate.

Sfantul Iacob vorbeste despre Sfantul Maslu, zicand : „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii
Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-1 cu un tdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea
credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va r idica si de va fi facut pacate i se vor ierta lui" (Iacob
5, 14-15).

Sfantul Maslu a fost instituit de Mantuitorul, prac ticat de Sfintii Apostoli si de Biserica prin sluji torii ei
sfintiti.

Sfantul Maslu se savarseste fie la Biserica, fie la casa bolnavului. in ceea ce priveste timpul, se fa ce
oricand este nevoie. Se obisnuieste insa sa se faca Sfantul Maslu in zilele de luni, miercuri si viner i si
in timpul posturilor de peste an. Dupa randuiala Sf intei Biserici, Sfantul Maslu se savarseste de sapt e

preoti, dupa numarul celor sapte daruri ale Duhului Sfant, despre care vorbeste proorocul Isaia (cap.
11,2-3). La nevoie, Sfantul Maslu poate fi savarsit si de mai putini preoti, pana la cel putin doi.

Cand Maslul se face la casa bolnavului, atunci aces ta trebuie sa fie spovedit si impartasit.
Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al indurarii divine si
totodata medicament, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte veche, amintita si in Sfanta
Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune in candela sa arda, poate fi folosit
la miruit sau se poate amesteca cu faina de la Masl u si sa se faca painisoare din care se da bolnavulu i
sa manance.

Efectele Tainei Sfantului Maslu – vindecarea bolilo r trupesti si usurarea sufleteasca – depind de
credinta celui ce primeste aceasta Taina, dupa cuva ntul Mantuitorului: „Fie voua dupa credinta
voastra" (Matei 9,29).

Biserica, folosind Sfanta Taina a Maslului pentru o crotirea sanatatii trupesti si sufletesti a
credinciosilor, nu exclude consultarea medicala si folosirea medicamentelor in caz de boala, ci prin
aceasta Taina vrea sa-i apropie pe credinciosi de H ristos care da vindecarea, iar bolnavul devenit
sanatos trupeste si sufleteste, prin binefacerile S fantului Maslu, poate trai o viata curata.

ierod. Iustin TANASE