Sfintele Pasti – Sarbatoarea Luminii Si a Bucuriei

Sfintele Paști – sărbătoarea luminii și a bucuriei

Sfintele Paști este în ortodoxie sărbătoarea sărbătorilor reprezintând pentru toți creștinii de pretutindeni Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Paștile este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății și pentru prima data s-a sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. Aceasta a fost mai întâi o sărbătoare iudaică (cuvântul Paști își are etimologia în cuvântul ebraic ,,pesah”, care înseamnă ,,trecere”) și simboliza eliberarea evreilor din robia egipteană și trecerea lor prin Marea Roșie, pe pământul făgăduinței.

Iudeii prăznuiau la sărbătoarea Paștilor amintirea trecerii lor de la robia Egiptului la Țara Făgăduinței, trecerea prin Marea Roșie ca eliberare de asuprirea pe care egiptenii le-o impuneau folosindu-i ca robi. În creștinism, noi, însă, nu mai celebrăm trecerea poporului ales prin Marea Roșie, ci trecerea de la moarte la viață, sărbătorim eliberarea, nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului. Această eliberare din robia păcatului a naturii umane și trecerea ei de la moarte la viață și de la pământ la cer s-a realizat mai întâi în Domnul nostrum Iisus Hristos. Iar prin credința în Iisus ne eliberăm și noi de robia păcatului și ne pregătim pentru înviere. 

Mai întâi se realizează învierea sufletului din moartea păcatului, iar mai apoi, la învierea cea din obște, învierea trupului din moarte și stricăciune. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paști este și o anticipare a învierii noastre când va fi Învierea cea de obște. Învierea lui Hristos ne privește pe toți, pe fiecare în parte și pe toțiîmpreună, pentru că El, înviind din morți, S-a făcut ,,începătură a învierii celor adormiți" (I Corinteni 15, 20). Deci, Domnul nostru Iisus Hristos ne deschide nouă calea învierii trupului din stricăciune. De aceea, Hristos este numit ,,Paștele nostru".

Paștile creștine au o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paști) și sărbătoarea Înălțarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

Sfintele Paști, considerată cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin, se celebrează la o dată variabilă. După respectarea Postului mare și după sărbătorirea Sâmbetei lui Lazăr și a Floriilor, satele românești trăiesc cu evlavie tragedia Săptămânii Patimilor, pentru a ajunge la toți creștinii lumina Sfintelor Paști, miracolul Învierii lui Hristos și luarea Pastilor.

Din Joia Mare până în ziua de Înviere bătrânii țin post negru. Cei mai tineri mănâncă în această saptămană doar pâine și fructe uscate și nu beau decât apă de izvor. Pentru Saptămâna Mare, mai ales în trecut erau caracteristice următoarele tradiții: păstrarea liniștii, a tristeții generale, respectarea strictă a postului, îngrijirea locuințelor, confecționarea hainelor noi pentru sărbătoare, tocmirea lăutarilor pentru hora satului, împărtășirea la biserică precum și multe alte obiceiuri.

În Săptămâna Paștilor, tăranii se străduiesc să încheie toate activitățile gospodărești: pământul să fie arat și semănat, casele văruite, veșmintele noi să fie terminate. Pe lângă covoare, icoane și blide cu ștergare, gospodinele împodobesc odăile și cu mlădițe de salcie de la Florii. În Miercurea, Joia sau Vinerea Mare, femeile pregătesc ouăle roșii și pasca, simboluri pascale ale Învierii.

În noaptea de Înviere, de sâmbătă spre duminică, după primul cântat al cocoșilor, toată lumea se trezește pentru a merge la slujba de Înviere. Înainte de a pleca la slujbă, toți membrii familiei se spală pe față cu apa (neîncepută) dintr-un vas în care au fost puse un ou rosu, un ban de argint și o crenguță de busuioc, spunând: ,,Să fiu sanatos/sănătoasă și obrazul să-mi fie roșu ca oul, să fiu dorit(ă) și așteptat(ă) așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paști, să fiu iubit(ă) ca ouăle în zilele Paștelui”, apoi se trece peste față moneda de argint, zicând: ,,Să fiu mândru/ă și curat(ă) ca argintul și vazut(ș) ca busuiocul”.

Datorită existenței unei credințe conform căreia de Paști este bine să ai straie noi, odinioară, fetele și tinerele neveste coseau cămăși pentru toți membrii familiei. Pentru fetele de măritat semnificația era și mai puternică, acestea urmând a purta noile cămăși atât la biserică, cât și la horă. În această zi, copiii merg la prieteni și la vecini să anunțe Invierea Domnului, iar gazdele îi răsplătesc cu ouă roșii.

La întoarcerea acasă , fiecare duce câte o lumânare aprinsă de Înviere în mână după care toți membrii familiei se asază la o primă masă festivă de Paști, nu înainte de a se spăla din nou cu oul și bănuțul din argint. Sărbătoarea este deschisă de cel mai vârstnic bărbat din casă care ciocnește oul cu soția , apoi în ordine și cu ceilalți membrii ai familiei. Fiecare membru al familiei trebuie să mănânce mai întâi un ou roșu sfințit și apoi din celelalte preparate pregătite de femei de pe masa de Paști.

Masa din prima zi de Paști este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat ritual. De pe masa de Paști nu pot lipsi: ouăle roșii, cașul de oaie, salata cu ceapă verde și ridichi, drobul și friptura de miel, pasca umplută cu brânză sau smântană și, mai nou, cu ciocolată.

Superstiții de Paști: cine doarme în ziua de Paști, îi va ploua și i se va strica fânul în polog. (Artur Gorovei – ,,Credințe și superstiții”); cei care mănâncă miel, n-au voie să dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi până la următorul Paști frumoși și sănătoși ca mărul; cojile de ouă se dau pe apă, ca sa le dai de știre și blajinilor că sosește Sfintele Paști; la Paști, cine merge la biserică să-și pună un ou roșu în sân, ca tot anul să fie roșu și frumos, iar fetele să aibă pețitori. 

În Bucovina, tradiția ne spune că în noaptea de Înviere fetele nemăritate să spele clopotnița cu apă nouă iar in zorii zilei de Paști să se spele cu aceeași apă pentru a fi frumoase tot anul.

În Câmpulung Moldovenesc, credincioșii merg în curtea bisericii în zorii zilei de Paști, se așază în formă de cerc, cu lumânări aprinse în mână și așteaptă preotul care le va sfinți bucatele. Fiecare credincios pregăteste un coș cu semințe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrată pentru a aduce belșug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă și usturoi (cu rol de protecție împotriva insectelor) , pască, șuncă, branză, ouă roșii, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean și prăjituri. După sfințirea acestui coș pascal, ritualul de Paști se continuă în familie.

În zona Sibiului  de Paști se împodobește un pom, asemănător cu cel de Crăciun, în care se agață ouă vopsite.

În Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc la sfințire un coș cu ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cel mai norocos credincios va fi cel al cărui cocoș cântă primul. Acest lucru simbolizează faptul că în casa lui va fi belșug. După slujba de Înviere, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

În Maramureș, copiii merg în prima dimineață de Paști la vecini pentru a le anunța Învierea Domnului, iar gazdele dăruiesc câte un ou roșu fiecărui copil.

      O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureș, zona Lăpușului. În prima zi de Paști, dimineața,, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului nostrum Iisus Hristos. Gazda dăruiește fiecărui copil câte un ou roșu. La plecare, copiii multumesc pentru darul primit și urează gospodarilor ,,Sărbători fericite!". La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

      În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști (vin și pâine sfințite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri tradiționale, după acestea se continuă masa cu friptură de miel.

      În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este pazită de feciori. Iar dacă nu au pazit-o bine, și a fost furată, sunt pedepsiți ca a doua zi să dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât ,,hoții", cât și ,,păgubașii". Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul.

      În Țara Bârsei, în jurul Brașovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brașovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de călușari sau de colindători, cu vătaf și casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută și îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.

      În Moldova, în dimineața următoare după noaptea Învierii se pune un ou roșu și unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conțină monezi, copiii trebuie să-și clătească fața cu apă și să-și atingă obrajii cu ouă pentru a avea un an plin de bogății.

În Oltenia, potrivit tradiției, femeile nu au voie să doarmă în Joia Mare, altfel vor dormi tot anul. În această zi, se spune că sufletele celor trecuți în neființă se întorc la casele lor, iar în fiecare gospodărie este aprins focul pentru cei morți. Bărbații încondeiază ouale. Este una dintre cele mai reprezentative tradiții practicate. Tot aici, ouăle sunt dăruite la masa de Paști de către fini, nașilor iar feciorii le oferă fetelor la hora satului. În dimineața de Paști, după ce credincioșii vin de la Biserică cu lumânarea aprinsă nu au voie să intre în casă până nu se culege din grădină iarbă verde și se pune pe scările casei. Masa de Paști trebuie să fie încărcată cu bucatele tradiționale. Pe lângă ouă roșii gospodinele mai pregătesc și faimoasa ciorbă de bureți, cunoscută în alte zone ca ciorbă de miel. În a doua zi de Paști, fetele se îmbracă cu zăvelci, marame lucrate și poale. Acestea își demonstrau măiestria în domeniul țesutului și a cusutului în fața întregului sat.

O tradiție întâlnită în Muntenia este aceea ca fetele să păstreze în casă lumânarea pe care au primit-o la biserică în noaptea de Înviere. Aceasta este, apoi, aprinsă de-a lungul anului preț de câteva clipe, atunci când au loc evenimente fericite. Se spune că aceia care respectă această datină au noroc. O altă tradiție de care se ține cont și în zona Argeșului este aceea a purificării în ziua de Paști. Cei care nu au fost la biserică în noaptea de Înviere se spală pe față cu apa în care s-au pus un ou roșu, un ou alb și o monedă de argint. Banul are rolul de a oferi spor, belșug si strălucire, în timp ce oul se crede că aduce rodnicie și fertilitate. În urma îndeplinirii acestui ritual, familia se poate așeza și servi bucatele de Paști.

Tradiția creștină pune ordine în viața noastră prin post, prin sărbători, prin relațiile dintre oameni și în familie.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare și solemnă dintre sărbătorile anului. 

Învierea Domnului a fost și rămâne inima spiritualității și pietății ortodoxe.