Sfera Conceptuala a Imobilizarilor Corporale Si Aria de Aplicabilitate a Acestora

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.

Introducere în contabilitatea activelor imobilizate

Definiții și interpretări privind imobilizările corporale

Structuri și particularități ale imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale în referențialul contabil

IFRS versus reglementările contabile românești

IPSAS

IAS 16

OMFP 1802/2014

OMFP 3055/2009

CAPITOLUL II. PRINCIPII ȘI REGULUI ALE REEVALUĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

2.1. Recunoașterea inițială a imobilizărilor corporale

2.2. Aspecte teoretice privind reevaluarea imobilizărilor corporale

2.2.1. Aspecte teoretice privind metodele de reevaluare și tratamentul contabil aferent, conform IFRS (IAS 16)

2.2.1.1.

2.2.1.2. (din IAS 16) *

2.2.1.3.

2.2.2. Aspecte teoretice privind metodele de reevaluare și tratamentul contabil aferent, conform OMFP 1802/2014 și 3055/2009

(reevaluare- structurata din ordin)*

2.3. Influența reevaluărilor asupra situațiilor financiare

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. PAMBAC S.A.

3.1. Prezentare S.C. Pambac S.A.

3.1.1. Istoricul S.C. Pambac

3.1.2. Structura organizatorică – Organigrama

3.1.3. Pricipalii indicatori privind activitatea firmei

3.2. Studiu de caz

3.2.1 Tratament contabil

INTRODUCERE

Scopul situațiilor financiare este de a furniza informații reale asupra patrimoniului societăților, de a oferi o imagine asupra performanțelor și fluxurilor de trezorerie ale societăților și nu în ultimul rând asupra poziției financiare a acestora.

Informații ce sunt utile pentru utilizatori, în luarea deciziilor de natură economică. Astfel, problematica reevaluării imobilizărilor corporale deține o semnificație importantă în contabilitate.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, pe parcursul cărora, se pornește de la sfera conceptuală a imobilizărilor corporale, continuând cu principii și reguli ale reevaluării imobilizărilor corporale și finalizându-se cu capitolul de concluzii și un studiu de caz privind reevaluarea imobilizărilor corporale la S.C. PAMBAC S.A..

CAPITOLUL I. SFERA CONCEPTUALĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ȘI ARIA DE APLICABILITATE A ACESTORA

Introducere în contabilitatea activelor imobilizate

Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică se ține pe fiecare obiect de evidență prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă.

Din punct de vedere al contabilității sunt considerate mijloace fixe, obiectul singular sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ două condiții: au o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită de lege. Cele care îndeplinesc numai una din aceste două condiții sunt considerate active circulante sub denumirea de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată.

În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind:

Terenurile și construcțiile;

Instalațiile tehnice și mașininile;

Alte instalații, utilaje și mobilier;

Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări corporale;

Imobilizările corporale în curs de execuție.

1.2. Definiții și interpretări privind imobilizările corporale

Definiție: Activele imobilizate (imobilizările) sunt active generatoare de beneficii economice viitoare, destinate utilizării pe o perioadă mai mare de un an.

Imobilizările corporale reprezintă active care:

Sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și

Sunt ultilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an

Terenurile sunt acea parte a imobilizărilor corporale care este legată de sol și care prin natura lor sunt în totalitate imobile.

1.3. Structuri și particularități ale imobilizărilor corporale

Clasificare: Activele imobilizate se clasifică în:

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

În structura imobilizărilor corporale se identifică două mari grupe : terenurile și mijloacele fixe. În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidențiate în mod distinct imobilizările corporale în curs.

Pentru organizarea rațională a contabilității imobilizărilor corporale din orice întreprindere este necesară clasificarea acestora după mai multe criterii, astfel:

După natura și caracteristicile lor tehnice, mijloacele fixe pot fi grupate astfel:

– construcții;

– echipamente tehnolgice (mașini, utilaje și instalații de lucru);

–  aparate și instalații de măsurare, control și reglare

–  mijloace de transport;

–  animale și plantații;

– mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

–  imobilizări corporale în curs

Clasificarea respectivă stă la baza codificării mijloacelor fixe, la organizarea evidenței operative și a contabilității analitice. De asemenea este utilizată la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale și a normelor de amortizare.

Dupa apartenenta la patrimoniul întreprinderii, mijloacele fixe pot fi :

– mijloace fixe proprietatea unității patrimoniale (mijloace fixe proprii), care fac obiectul conturilor bilanțiere ale agentului economic ce le deține și le utilizează. Mijloacele fixe proprii aparțin de drept proprietarului, fiind proprietate necondiționată a acestuia, evidențiate în conturi separate, iar amortizarea acestora se face de catre înteprindere;

– mijloace fixe în folosință temporară în categoria cărora intră: mijloace fixe concesionate , mijloace fixe închiriate sau luate în locație de gestiune – acele mijloace aflate temporar în gestiunea întrepriderii spre a fi exploatate, ele aparținând altor proprietari. Întreprinderea are asupra lor numai drepturi limitate. Amortizarea acestora se face de către întreprinderea proprietară. Ele fac obiectul conturilor extrapatrimoniale.

După destinația pe care o au în cadrul întreprinderii, mijloacele fixe se clasifica în :

-mijloace fixe productive;

-mijloace fixe cu destinație socială;

-mijloace fixe în conservare.

Evidența separată a acestor trei categorii este necesară pentru calcularea unor indicatori de eficiență a folosirii mijloacelor fixe, cum sunt: rata activelor fixe, rata de imobilizare a activelor fixe, rata capitalului față de activele fixe, amortizarea mijloacelor fixe etc.

Nu sunt considerate mijloace fixe conform legii 15/1994:

a) Motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijlocului fix;

b) Sculele, instrumentele și dispozitivele speciale care se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală;

c) Construcțiile și instalațiile provizorii executate din fondurile de investiții;

d) Animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale la îngrasat, păsările și coloniile de albine;

e) Pădurile;

f) Investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrului de exploatare precum si cele pentru foraj executate pentru exploatări, prospecțiuni geologice și geofizice etc;

g) Prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producției de serie, inclusiv seria zero sau sunt supuse încercărilor, în vederea omologării la producător;

h) Echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare.

Contabilitatea terenurilor este structurată pe două categorii: terenuri (propiu-zise) si amenajări de terenuri.

Terenurile sunt întinderi de pamânt bine delimitate care pot avea diverse destinații.

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fară construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții, terenuri cu amenajări și altele.

Terenurile nu se pot deprecia ireversibil și, ca atare, nu pot fi amortizate. O eventuală depreciere temporară este înregistrată prin sistemul provizioanelor. În schimb, investițiile legate de amenajarea terenurilor (lacurilor, bălților, iazurilor și alte lucrări asimilate) sunt supuse amortizării. De asemenea, terenurile de natura zăcămintelor sunt supuse si ele amortizării.

Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile și mijloacele fixe sau amenajări de terenuri, neterminate la sfârșitul perioadei de gestiune sau exercițiului financiar, efectuate în regie proprie sau antrepriză, care se evaluează la costul de producție sau de achiziție, ele urmând a fi trecute în categoria imobilizărilor corporale finalizate, după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Documentele financiar-contabile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor privind imobilizările sunt:

Documente pentru înregistrarea intrării în gestiune a imobilizărilor corporale și necorporale:

FACTURA

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE PROVIZORIE

PROCES VERBAL DE PUNERE ÎN FUNCȚIUNE

Documnte pentru înregistrarea tranferului mijloacelor fixe de la o gestiune la alta:

BONUL DE MIȘCARE A MIJLOACELOR FIXE

Documente pentru înregistrarea scoaterii din gestiune a mijloacelor fixe:

PROCESUL VERBAL DE SCOATERE DIN GESTIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE

Documente pentru evidență operativă și urmărirea mijloacelor fixe:

FIȘA MIJLOACELOR FIXE

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR

Alte documente pentru înregistrarea operațiunilor privind imobilizările:

NOTĂ DE CONTABILITATE

Imobilizările corporale în referențialul contabil

1.4.3. IAS 16

IAS 16 – Imobilizari corporale , descrie tratamentul contabil aferent imobilizărilor corporale, identificarea momentului de recunoastere a imobilizărilor, valoarea contabilă și amortizarea acestora.

IAS 16 Imobilizări corporale este standardul internațional destinat contabilizării imobilizărilor corporale.

Sunt excluse din sfera de aplicare a standardului:

imobilizările corporale deținute pentru vânzare, intrucât ele constituie obiectul IFRS 5 Active imobilizate deținute pentru vânzare și activități întrerupte;

activele biologice aferente activităților agricole care intră în aria de aplicabilitate a IAS 41 Agricultura activele de explorare și de evaluare constituie obiectul IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale;

concesiunile miniere și rezervele minerale: petrol, gaze naturale, cărbune, resurse naturale neregenerabile.

ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

EMITENT: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) și ale art. 44 din Legea contabilității nr. 82/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul finanțelor publice emite următorul ordin:

ART. 1 Se aprobă Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile

financiare anuale consolidate, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2 Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare

anuale consolidate, prevăzute la art. 1, se aplică de entitățile prevăzute la pct. 3 din aceste reglementări.

ART. 3 (1) Subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România,

organizează și conduc evidență contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită determinarea

informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale.

(2) Activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin

persoanelor juridice cu sediul în România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice române și

se raportează pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

(3) În înțelesul prezentului ordin, prin subunități fără personalitate juridică, care aparțin

persoanelor juridice cu sediul în România, se înțelege sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, înființate potrivit legii.

(4) Persoanele desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, țin contabilitatea proprie în funcție de statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care sunt persoane juridice, acestea întocmesc situații financiare anuale și raportări contabile, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparțin unor persoane

juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunități fără personalitate juridică ce aparțin acestor persoane

juridice și au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile cerute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care persoana juridică cu sediul în străinătate își desfășoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situațiile financiare anuale și raportările contabile cerute de Legea contabilității nr. 82/1991 se întocmesc

de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.

ART. 4 (1) În cazul asocierilor în participație încheiate între o persoană juridică română și o persoană juridică străină, contabilitatea se ține de către persoana desemnată de asociați, care răspunde potrivit legii.

(2) La organizarea și conducerea contabilității asocierii în participație trebuie avute în vedere atât Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cât și cerințele care rezultă din alte prevederi legale.

(3) Reglementările contabile menționate la alin. (2) se aplică, de asemenea, asocierilor în

participație între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligațiile fiscale organizează și conduce evidența

contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informațiile și obligațiile prevăzute de lege, fără a întocmi situații financiare anuale.

ART. 5 În aplicarea Reglementărilor contabile prevăzute la art. 1, entitățile trebuie să dezvolte politici

contabile proprii care se aprobă de administratori. În cazul entităților care nu au administratori, politicile

contabile se aprobă de persoanele care au obligația gestionării entității respective.

ART. 6 În cazul entităților administrate în sistem dualist, potrivit legii, referirile la "administratori" din reglementările prevăzute la art. 1 se vor citi ca referiri la "membrii directoratului".

ART. 7 (1) O societate‐mamă are obligația să întocmească situații financiare anuale consolidate atunci când sunt depășite criteriile prevăzute la pct. 10 alin. (3) din reglementările prevăzute la art. 1, precum și în cazul grupurilor mici și mijlocii în care una dintre entitățile afiliate este o entitate de interes public.

(2) Entitățile care au obligația să întocmească situații financiare anuale consolidate pot întocmi aceste situații fie potrivit reglementărilor contabile prevăzute la art. 1, fie în baza Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim‐ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012, cu modificările și completările ulterioare.

ART. 8 În cazul în care aplicarea reglementărilor contabile prevăzute la art. 1 impune modificarea unor

tratamente contabile, aceasta nu determină corecții ale operațiunilor contabile generate de evenimente anterioare intrării în vigoare a respectivelor reglementări.

ART. 9 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate sunt cele prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

ART. 10 Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015. Entitățile care au ales un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic aplică prevederile prezentului ordin de la începutul primului exercițiu financiar astfel ales, care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2015.

ART. 11 La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor

contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare;

b) Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.239/2011 pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 și 522 bis din 25 iulie 2011.

ART. 12 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanțelor publice

CAPITOLUL II. PRINCIPII ȘI REGULUI ALE REEVALUĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

2.1. Recunoașterea inițială a imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt active tangibile care:

sunt deținute pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate trților sau pentru a fi folosite în scopuri administartive; și

se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Ele se regăsesc sub formă de: terenuri, amenajări de terenuri, construcții, echipamente de producție, mijloace de transport, mobilier, aparatură birotică etc. Cu excepția terenurilor, a imobilizărilor în curs de execuție și a imobilizărilor în curs de aprovizionare, celelalte categorii de imobilizări corporale se amortizează.

Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă:

este posibilă generarea către entitate a unor beneficii economice viitoare aferente activului; și

costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

O entitate evaluează, conform principiului recunoașterii, toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când apar. Aceste costuri includ costurile inițiale pentru achiziționarea sau construcția unui elemente de imobilizări corporale, precum și costurile care apar ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau modernizarea acestora.

Valoarea contabilă este valoarea la care un aciv este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la acea dată și a pierderilor cumulate din depreciere.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Valoarea reziduală a unei imobilizări corporale este suma estimată pe care o entitate ar putea să o obțină în momentul de față dn cedarea unui activ, după deducerea costurilor estimate ale cedării, dacă activul ar fi deja de vârsta și condițiile preconizte pentru finalul duratei sale de viață.

Amortizarea reprezintă alocarea pe o bază rațională a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți interesate aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate îm condiții obiective, cu prețul determinat obiectiv.

Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare între prețul net de vânzare al unui activ și valoarea sa de utilizare.

O pierdere de depreciere este suma cu care valoarea contabilă a unui activ depășește valoarea sa recuperabilă.

Durata de viață utilă este:

fie perioada de timp de-a lungul căreia un activ se așteaptă a fi utilizat de către întreprindere; fie

numărul unităților de producție sau al unităților similare ce se așteaptă a fi obținute de către întreprindere din utilizarea activului.

2.2. Aspecte teoretice privind reevaluarea imobilizărilor corporale

Ca regulă de evaluare alternativă a imobilizărilor corporale, valoarea atribuită inițial activului, la data intrării în entitate, poate fi înlocuită cu valoarea stabilită în urma reevaluării activului respectiv (valoarea reevaluată se determină pe baza unor evaluări efectuate de profesioniști calificați în evaluare).

Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.

Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat de exemplu, din cauză că nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, minus ajustările cumulate de valoare.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoare contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.

Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transfer la rezerve de capital atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat (la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare sau pe măsură ce activul respectiv este folosit de entitate.

Rezultatul reevaluării se transferă astfel:

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se transferă astfel:

ca o rezervă din reevaluare, prezentată în cadrul elementului capital și rezerve, dacă nu a existat o creștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acestui activ

ca un venit care să comnseaze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astefel:

ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată nici o sumă refereitoare la acel activ;

ca o scădere a rezervei din reevaluare, cu minimul din valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Tratamentul amortizării cumulate la data reevaluării

La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea acumulată este tratată în unul din următoarele moduri:

recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute ale activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice, sau

eliminată din valoarea contabilă brută a activului iar valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită deseori pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

Cedarea imobilizărilor

O imobilizre trebuie scoasă din evidență la cedare sau la casare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sau cedarea sa.

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări trebuie evidențiate distinct veniturile din vânzare și cheltuielile reprezentând fie valoarea neamortizată, în cazul imobilizărilor amortizabile fie valoare de intrare în cazul imobilizărilor neamortizabile.

Reguli de recunoaștere a imobilizărilor

O imobilizare trebuie recunoscută în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate și costul său poate fi evaluat în mod credibil.

În cazul în care o imobilizare încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale,se va analiza care element este mai succesiv. De exemplu software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări corporale. Același lucru este valabil și pentru sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu este parte integrată a hardware-ului, respectiv software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.

Amortizarea imobilizărilor corporale

Caracteristica esențială a imobilizărilor (activelor fixe) o reprezintă participarea lor repetată de-a lungul mai multor ani la activitatea economică și financiară a întreprinderii, respectiv consumarea lor treptată sub forma uzurii și recuperarea treptată sub forma amortizării.

Amortizarea, sursă de finanțare a reînnoirii imobilizărilor, reprezintă o altă interpretare ce prezintă interes pentru contabilitate.

Amortizarea, potrivit IAS 16 ,, Imobilizări corporale” și reglementărilor contabile românești, reprezintă „alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă”. Valoarea amortizabilă sau baza de calcul a amortizării este valoarea contabilă a activului, reprezentată de cost sau altă valoare care susține costul (de exemplu, valoarea reziduală), diminuată cu valoarea reziduală estimată. Valoarea reziduală este valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ, la sfârșitul duratei de viață utilă, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate. De menționat că, de cele mai multe ori, în practică, această valoare reziduală este nesemnificativă. Trebuie să menționăm că, potrivit reglementărilor contabile românești, la determinarea valorii amortizabile nu se are în vedere valoarea reziduală, valoarea amortizabilă fiind reprezentată, așadar, de cost sau altă valoare care substituie costul.

În ceea ce privește durata de viață utilă, denumită și durată de utilizare economică, determinarea acesteia, potrivit IAS 16 „Imobilizări corporale”, cade în competența întreprinderii, raționamentul profesional manifestându-se nu numai la începutul „vieții” unui activ, dar și pe parcurs, când poate va fi necesară reviyuirea periodică a duratei de viață utilă. Potrivit legislației românești în vigoare, durata de viață utilă este ceea ce se numește durata normală de funcționare (serviciu) stabilit prin această legislație. În aceste condiții, se poate face delimitarea între amortizarea economică și amortizarea fiscală. Amortizarea fiscală este cea care se determină în urma aplicării codului fiscal, iar amortizarea economică sau contabilă este determinată în urma estimărilor și calculelor rezultate din deciziile conducerii întreprinderii, potrivit reglementărilor în vigoare, în acest sens.

Obiect al amortizării sunt toate imobilizările necorporale și corporale, cu următoarele, cu următoarele excepții: lacurile, iazurile, bălțile, care nu sunt rezultatul unor investiții; terenurile, inclusiv cele împădurite; plantațiile tinere (până la intrarea pe rod) și plantațiile de protecție (primii 5 ani); fondul comercial, cu excepția cazurilor prevăzute de reglementările contabile.

Criteriile folosite pentru evaluarea amortizării sunt reprezentate de formele pe care le îmbracă durata de viață utilă, respectivă:

Perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării (activul este disponibil pentru utilizare), care se poate identifica cu:

– durata normală de utilizare, în cazul mijloacelor fixe;

– durata de amortizare limitativă stabilită prin lege, în cazul imobilizărilor necorporale;

Volumul producției obținute, adică numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

Amortizarea valorilor activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de costul sau altă valoare care trebuie să substituie costul.

Reguli privind amortizarea imobilizărilor corporale:

amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de caătre entitatea care le are în proprietate

investițiile efectuate la imobilizările corporale luate cu chirie pot fi amortizate de către chiriași pe durata contractului de închiriere. La expirarea contractului de inchiriere, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării.

În cazul activelor preluate în sistemul leasing-ului financiar amortizarea acestora este efectuată de către locatar, chiar dacă transferul de proprietate nu a fost realizat.

metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.

Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele e ceeași natură și vând condițiile de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.

Amortizarea se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperearea integrală a valorii lor de intrare.

Amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu poate fi utiliztă atunci când natura imobilizării justifică această modalitate de calcul.

La stabilirea amortizării, pe lângă duratele de utilizre economică trebuie avute în vedere și în condițiile de utilizare a acestora.

Terenurile nu se amortizează!

Sistemul de conturi utilizat petru contabilitatea imobilizărilor:

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. PAMBAC S.A.

3.1. Prezentare S.C. Pambac S.A.

S.C. PAMBAC S.A. este o companie cu tradiție pe piața de morărit și panificație fiind una din cele mai noi fabrici de profil din țară. Producția societății constă în următoarele activități de bază: morărit în vederea obținerii făinurilor de grâu și porumb, panificație, producție de paste, producție de pesmet, producție de aluaturi, producție prăjituri, producție de amelioratori pentru panificație.

Activitatea de producție a societății este structurată astfel:

– morărit în vederea obținerii făinurilor de grâu și porumb

– panificație

– producție pesmet

– producție de aluaturi congelate

– gamă proprie de prăjituri

– amelioratori

Societatea are în portofoliul său o gamă largă de produse profesionale destinate producătorilor din industria de panificație, precum și diverse categorii de produse de larg consum – retail, comercializate în prezent sub mărcile Grania, Gata, Flavora.

3.1.3. Pricipalii indicatori privind activitatea firmei

3.2. Studiu de caz

3.2.1 Tratament contabil

În urma analizei situațiilor financiare ale S.C. PAMBAC S.A. Bacău, am constatat următoarele operațiuni:

Operațiuni pe anul 2013

Intrări de terenuri și amenajări de terenuri și construcții:

Sold la data 01.01.2013

211 Terenuri și amenajări de terenuri = 12.838.948 lei

212 Construcții = 10.884.767 lei

(211 + 212) = 23.723.715 lei

2812 Amortizarea construcțiilor = 6.729.452 lei

(23.723.715 – 6.792.452) = 16.994.263 lei

Sold la data 31.12.2013

Se înregistrează amortizarea pe anul 2013:

Sold la 31.12.2013 = 16.547.271 lei ( 16.994.263 – 446.992 )

Intrări de mijloace tehnice și mașini: (mijloace fixe)

Sold la 01.01.2013

213 Instalații tehnice și mijloace de transport = 50.723.960 lei

2813 Amortizarea instalațiilor

și a mijloacelor de transport = 33.258.803 lei

(50.723.960 lei –33.258.803 lei) = 17.465.158 lei

Se cumpără mijloace fixe reprezentând o creștere în situația activelor imobilizate:

Ulterior s-au vândut mijloace fixe corporale:

Sold la 31.12.2013 = 53.057.614 lei (50.723.960 + 2.713.998 – 380.344)

Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe pe anul 2013

33.258.803 + 2.458.748 = 35.717.551 lei – 380.344 (amortizarea) = 35.337.206 lei

53.057.614 – 35.337.206 = 17.720.408 lei Sold la 31.12.2013

Intrări de alte instalații, utilaje și mobilier:

Sold la 01.01.2013

214 Mobilier, aparatură birotică, = 607.166 lei

echipamente de

protecție a valorilor umane

și materiale și alte active corporale

2814 Amortizarea altor imobilizări corporale = 561.035 lei

(607.166 – 561.035) = 46.131 lei

Se înregistrează achiziția de instalații:

Se înregistrează vânzarea instalațiilor:

Sold la 31.12.2013 ( 607.166 + 196.792 – 12.063 = 791.895 lei )

Se înregistrează amortizarea instalațiilor pe anul 2013

561.035 + 20.322 = 581.357 – 12.063 = 569.294 lei

791.895 – 569.294 = 222.601 lei Sold la 31.12.2013

Operațiuni pe anul 2014

Sold la data 01.01.2014

Intrări de construcții:

212 Construcții = 10.884.767 lei

Ieșiri:

Sold la data 31.12.2014

( 10.884.767 + 159.742 – 1.119 = 11.043.390 lei )

Se înregistrează amortizarea pe anul 2014 aferentă construcțiilor:

Intrări de mijloace fixe

Sold la 01.01.2014

213 Instalații tehnice și mijloace de transport = 53.057.614 lei

Cumpărarea de mijloace fixe

Vânzarea de mijloace fixe

Sold la data de 31.12.2014

(53.057.614 + 1.786.377 – 716.755 = 54.127.236 lei)

Se înregistrează amortizarea pe anul 2014 aferentă mijloacelor fixe corporale:

Intrări de alte instalații, utilaje și mobilier:

Sold la 01.01.2014

214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție

a valorilor umane și materiale și alte active corporale = 791.896 lei

(Creșteri) Se înregistrează achiziția de instalații:

(Scăderi) Vânzarea de instalații:

Se înregistrează amortizarea pe anul 2014 aferentă instalațiilor:

CONCLUZII

În urma studiului efectuat la S.C. PAMBAC S.A. Bacău, am analizat mișcările imobilizărilor corporale pe baza situațiilor financiare reale, îcercând să evidențiez creșterile și reducerile imobilizărilor corporale prin metoda eliminării amortizării cumulate, deducând astfel că au existat reevaluări ale imobilizărilor corporale.

Pentru amortizarea imobilizărilor corporale S.C. Pambac S.A. folosește ca metodă de amortizare, amortizarea lineară.

În închierea articolului menționez că doar imobilizările corporale se supun reevaluării.