Sfecla de Zahar

INTRODUCERE

Sfecla pentru zahăr intră în categoria plantelor tehnice care are o valoare deosebită pe aproximativ întreg globul, iar alături de cultura de porumb și grîu și floarea-soarelui se numără între cele mai mari culturi care se cultivă pentru alimentația oamenilor și prosperarea ecomoniei printr-o sumă de proprietăți și utilizări.

Astfel, conform celor de la MADR și INS, în România, în anul 2007 s-au cultivat 28,7 mii ha de sfeclă pentru zahăr, iar în anul 2012 producția a crescut la 29,4 mii ha. Sfecla pentru zahăr s-a dovedit a fi importantă în special prin valoarea sa economică deosebită, deoarece compoziția acesteia din punct de vedere chimic în conținutul de glucide o face să fie principala cultură de climă temperat-continentală din care se obține zahărul.

Cu atît mai mult din moment ce pe plan modial sfecla de zahăr furnizează în jur de 40-45% din producția mondială de zahăr, iar pe lîngă alimentație, zahărul obținut din sfecla de zahăr constituie materie primă pentru: producerea alcoolului etilic, obținerea unor acizi precum cel lactic și citic, obținerea glicerinei, dar și pentru obținerea penicilinei.

Sfecla pentru zahăr este totodată vitală pentru producătorii din domeniul zootehnic, deoarece aceasta se poate utiliza foarte eficient ca furaj. De asemenea tot sfecla este cea care se poate folosi și pentru obținerea unei cantități mai mari de bioetanol pe suprafață cultivată.

Prezenta lucrarea de licență are ca obiectiv studiul dăunătorilor din cultura de sfeclă pentru zahăr și combaterea lor în condițiile fermei agricole S.C. Agrocomplex Lunca S.A. Pașcani, județul Iași.

Alegerea temei are o motivație stiințifică datorită rolului foarte important pe care îl are municipiul Pașcani în agricultura țării, în regiunea de N-E a Moldovei.

Pe lîngă acest lucru, rezolvarea problemei alimentare mondiale cu certitudine depinde în mod direct și de mărirea producției agricole a acesteia, în condițiile utilizării raționale a resurselor de producție și modernizării tehnice a agriculturii. Astfel zis, ținînd cond de faptul că în România, conform INS, în anul 2012, s-au cultivat 29,4 mii ha cu această cultură, iar producția medie a fost de 26.204 kg/ha, iar producția totală de 770,4 mii tone, ar trebuie să tindem tot mai mult să valorificăm această cultură.

Prin intermediul resurselor solului cît și a precipitațiilor, combaterea dăunătorilor din cultura sfeclei pentru zahăr reprezintă cu certitudine una din verigile importante ale tehnologizării culturiicare duce la obținerea unei producții ridicate de sfeclă, știind cont că nerespectarea prevenirii și combaterii dăunătorilor poate aduce la pierderi de 27% din cultura agricolă.

Scopul acestei lucrări este de a contribui în mod decisiv la creșterea producției de sfeclă pentru zahăr, prin diminuarea pagubelor realizate de principalii dăunători care invadează aceasta cultură. Cercetarea științifică cu tema: dăunătorii semnalați în culturile de sfeclă pentru zahăr și combaterea lor a început în unitatea S.C. Agrocomplex Lunca S.A în anul 2013 și s-a terminat la sfîrșitul campaniei agricole din anul 2014. Pe parcursul acestei perioade am realizat o bază de date legate de tehnologia de cultivare aplicată în perioada anulilor 2013-2014, dar și date legate de factorii pedoclimatici din zona menționată, utilajele, hibrizii folosiți plus caracteristicile aferente și nu în ultimul rînd principalii dăunătorii ai sfeclei pentru zahăr.

Lucrarea de față este structurată pe două părți, respectiv: considerații generale și contribuții proprii.

Prima parte tratează noțiuni generale despre cultura de sfeclă pentru zahăr, date cu referire la cercetările și studiile făcute pînă în prezent asupra dăunătorilor din cultura de sfeclă pentru zahăr, plus studiul legat de factorii pedoclimatici din incinta unității agricole în cadrul căreia am activat în perioada menționată anterior.

În partea a doua sînt aduse în discuție materialul și metoda de cercetare, descrierea și combaterea principalilor dăunători din cultura de sfeclă pentru zahăr.

CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI PRIVIND CULTURA DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR

Importanță

Sfecla pentru zahăr este cunoscută ca fiind o plantă foarte valoroasă din punct de vedere economic și numai, atît în țară cît și pe glob; acest lucru relevă în mod special datorită faptului că alături de alte culturi mai puțin cunoscute, precum: trestia de zahăr, porumbul zaharat, arțarul zaharat, palmierul zaharat, spinul camilei și arboreal roșcov constituie în mod cert materii prime în industria zahărului (Filimon L., 2012).

Comparativ cu alte zone geografie, sfecla pentru zahăr este singura cultură care asigură materia primă de bună calitate și mare randament pentru industria zahărului din României și Europa. De asemenea, tot sfecla de zahăr este cea care poate fi considerată ca a fi un produs agro-alimentar de cea mai mare securitate națională, iar importanța acesteia se evidențiază tot mai mult prin contribuția pe care aceasta o aduce pe plan economic, social și de mediu (INCDCSZ Brașov, 2014).

Pe lîngă cele enuntațe anterior, cea mai mare importanță o are din punct de vedere agricol, deoarece veniturile obținute în urma valorificării acesteia în scop industrial și a nutrețurilor aferente, contribuie în mod decisiv la intensificarea agriculturii, în pofida faptului că sfecla necesită asolamente raționale și nivele înalte de fertilitate plus o gamă mare de pesticide (erbicide, insecto-fungicide), dar și mașini complexe, care duc la satisfacerea cerințelor tehnologice moderne (Muntean L.S., 1977).

Pe plan mondial, sfecla de zahăr este considerată a doua sursă de zahăr după trestia de zahăr, produs indispensabil pentru alimentația omului, în principal datorită valorii energetice mari echivalentul a 4.000 cal/kg față de carne și pîine 1.500, respectiv 2.200 cal/kg. Astfel zis, sfecla furnizează aproximativ 40-45% din producția mondială de zahăr (Mogîrzan A. și colab., 2004).

Totodată pe lîngă alimentația de bază, zahărul constituie materie primă în obținerea glicerinei și levulozei, producerea de alcool etilic; obținerea acizilor lactic și citric; obținerea diverșilor carburanți; realizarea lactoprenului și dextranului; de asemenea se poate folosi și ca mediu de cultură pentru obținerea penicilinei (Muntean L.S., 1977). Sfecla de zahăr se utilizează și în industria spirtului, unde din 100 kg rădăcini cu 17% zahăr se pot obține 10-11 litri alcool absolut (Mogîrzan A. și colab., 2004).

Frunzele și coletele reprezintă 40-45% din recolta totală a sfeclei de zahăr, fiind utilizate în diverse moduri: fie ca furaj verde, murat sau uscat, în alimentația taurinelor; acest lucru este posibil deoarece aceasta are o valoare furajeră apropiată de cea a porumbului pentru masă verde; de asemenea acestea pot ține și loc de nutreț, deoarece sînt folosite direct în furajare sau însilozate cu paie sau coceni tocați; pe lîngă calitățile enumerate se mai poate adăuga și rolul destul de important ca îngrășămînt organic (Velican V., 1965). Furajele suculente realizate din frunzele și coletele de sfeclă conțin 10-20% substanța uscată, 7-10% extractive neazotate, 2-3% proteine, vitamine și substanțe minerale (Muntean L., 1977).

Importanța deosebită o au și rezidurile industriale: melasa, țăițeii și nămolul; acestea trei resultă de la filtrele de presă în urma extragerii zahărului din sfeclă, fiind folosite în cele din urmă în hrana animalelor puse la îngrășat.

În perioada primului război mondial, datorită faptului că cerealele nu mai erau în cantități suficiente, la fabricarea drojdiei, plămezile amidonoase zaharificate au fost înlocuite cu melasa, deoarece avea un preț accesibil.

În prezent, în Europa, S.U.A. și Australia ca de altfel și la noi în țară, melasa constituie prima materie folosită la fabricarea drojdiei de panificație. În condiții controlate 4 g de melasă echivalează cu 2 g zaharoză; aceasta din urmă contribuie la obținerea unui gram de drojdie de panificatie (Constantinescu M. și Constantinescu E., 2013).

Tabelul 1.1.

Compoziția chimică din sfecla pentru zahăr

(Constantinescu M. și Constantinescu E., 2013)

Melasa se prezintă sub forma unui lichid vîscos de culoare brună și reprezintă 4-5% din greutatea rădăcinilor sfeclei prelucrate, avînd totodată un conținut de 50% zahăr. Aceasta ajută în primul rînd pentru extragerea în continuare a zahărului, iar mai apoi se poate folosi și la fabricarea alcoolului etilic, a butanolului, a acetonei, a drojdiei alimentare, acidului citric sau în producerea industrială a furajelor concentrate.

Tăițeii fie ei proaspeți, murați sau uscați, au în consituția lor 92,5% CaCO3 și 2,15% Mg (OH) din substanța uscată și astfel pot fi considerați un valoros amendament pentru solurile acide folosite în agricultură (www.agraris.ro, 23.03.2015, 12:34). De asemenea, aceștia mai pot reprezenta un furaj valoros pentru hrana vacilor de lapte (Mogîrzan A. și colab., 2004); s-a estimat faptul că din 10 kg tăieței cruzi se poate realiza 1UN, iar acestea completate cu diverse concentrate proteice se recomandă în furajarea animalelor adulte puse la îngrășat și a vacilor cu lapte (Muntean L.,1997).

Bio etanolul îl întîlnim sub forma unui compus chimic, care se poate obține din sfecla de zahăr, sau orice plantă cu un conținut mare de zahăr. În cazul sfeclei pentru zahăr bio etanolul este produs cca. 31% din aceasta.

În anul 2002, Ministerul Industriilor din Franța a făcut un studiu în care a ajuns la concluzia că înlocuirea unui litru de benzină cuun litru de bio etanol, poate reduce emisia de gaze cu efect de seră cu circa 75%. Astfel zis un hectar de sfeclă de zahăr transformat în etanol economisește 4 tone de carbon fosil.

În UE, necesitatea producerii, comercializării și consumului de bio etanol, a devenit unul dintrece cele mai importante obiective, deoarece acest lucru duce la reducerea efectului de seră, creșterea ocupării forței de muncă din zona rurală, dar și reducerea dependenței de energie (Constantinescu M. și Constantinescu V., 2013).

Produsul principal care se obține din sfeclă este zahărul. Conform studiilor prin consumul unui kg de zahăr se eliberează 3.780 calorii (Mogîrzan A. și colab., 2004), iar din producția de rădăcini a unui hectar cu sfeclă de zahăr se pot obține circa 6 tone zahăr, reprezentînd consumul a circa 300 locuitori. Pe lîngă aceastea din producția unui hectar de furaje se pot realiza circa 3.000 litri de lapte sau 300 kg carne (Rizescu Gh., 1976). Totodată o contribuție alimentară foarte important o are sfecla fiartă care poate servi la fabricarea de siropuri și marmelade, iar prin uscare și măcinare se poate folosi la prepararea de prăjituri sau turtă dulce (www. rasfoiesc.com, 25.04.2015, 00:02).

Se întrevede că pe viitor producția mondială de zahăr va crește, deoarece această cultură este una de tip intensiv, fiind totodată și rentabilă, deoarece valorifică foarte bine apa din sistemele de irigați dar și îngrășămintele de origine organica sau minerală. Din punct de vedere tehnologic sfecla de zahăr contribuie într-o foarte bună măsură la distrugerea buruienilor și structurarea solului (Muntean L. și colab., 2001).

Sfecla pentru zahăr își are cu siguranță cea mai mare importanță din punct de vedere agricol și acest lucru datorită faptului că este folosită și cu o tehnologie complexă de cultivare, ce favorizează în mod special intensificarea proceselor de origine biologică și combaterea buruienilor (Robu T. și colab., 2011).

Suprafețe

Sfeclă pentru zahăr se cultivă în acest moment pe 4,3 milioane de ha, iar producția medie care se obține în acest moment pe hectar este de 53 de tone. În aceste circumstanțe aflăm că cele mai multe țări care se ocupă cu cultivarea sfeclăi pentru zahăr sînt: Franta, Germania, SUA, Rusia dar și Polonia (Zaharia M., 2011).

În tabelul 1.2. se regăsesc date cu privire la suprafețele care se cultivă în România, dar și producțiile medii și totale, pe perioada 2007-2012.

Tabelul 1.2.

Date cu privire la evoluția suprafețelor și a producției în România

(Sursa:2007-2011- Date INS- Anuarul Statistic al Românie; Date INS – Producția vegetală la principalele culturi agricole în anul 2012)

Organizația pentru Alimentație și Agricultură (F.A.O.) a publicat faptul că anual 35% dintr-o recoltă posibilă se pierde, aceasta fiind evalută valoric la suma de 75 miliarde de dolari. Din totul pierderilor care au loc, 13,8% revin dăunătorilor, ceea ce reprezintă pierderi de 29,7 miliarde dolari. La acestea se pot adăuga și pierderi datorate agenților patogeni; aceștia din urmă distrug aproximativ 11,6% din recoltă, respectiv 24,8 miliarde de dolari, iar buruienile contribuie cu 9,5%, respectiv cu pierderi în valoare de 20,7 miliarde de dolari. Este o certitudine că dăunătorii ocupă un loc fruntaș în păgubirea culturilor, cu toate riscurile care apar din primăvară devreme pînă toamna tîrziu.

În tările mai puțin dezvoltate, mai ales în cele care sînt catalogate ca a face parte din ,,țările lumii a treia’’, și în care întîlnim un climat cald, aceste daune sînt uneori și mai mari, din cauza condițiilor climatice foarte favorabile pentru înmulțirea și răspîndirea dăunătorilor, agenților fitopatogeni și buruienilor, dar în majoritatea cazurilor din lipsa de a folosi o tehnologie corectă pentru a intervene înmajoritatea cazurilor la a salva recolta la timp (Fleșeriu A. și colab, 2010).

Tabelul 1.3.

Pierderi de recoltă la diferite culturi pe plan mondial

(Sursa: Fleșeriu A. și colab, 2010)

Tabelul 1.4.

Pierderi datorate bolilor, dăunătorilor și buruienilor pe continente

(Sursa: Fleșeriu A. și col 2010)

Tabelul 1.5.

Suprafețe și producția culturii sfeclei pentru zahăr în România, în perioada 1034-2010

(Roman Gh. și colab., 2012; www.gazetadeagricultura.info)

S-a estimat faptul că, consumul direct de zahăr din România este de aproximativ 320.000 tone/ an; la acestea adăugînd ce se mai consumă și în industrie se ajunge la circa 500.000 tone. Daca e să facem o comparație cu alte țări: Polonia consumă 1.400.000 de t, Ungaria și Cehia cîte 350.000 de t, iar Slovacia 150.000 de tone (http://ro.wikipedia.org/, 15.03.2015, ora 10:26).

Anul acesta, sfecla de zahăr ocupă o suprafață de 27.300 ha, în 16 județe. Se preconizează că producția lor totală va ajunge să fie de 960.000 tone de sfeclă. În țara noastră, sfecla este transportată la patru fabrici importante, respectiv: Oradea, Luduș, Bod și Roman, dar operatori economici ajung să fie mult mai numeroși. În statele UE, în anul 2011 s-a produs și transportat sfeclă la 103 fabrici de zahăr (http://www.revista-ferma.ro, 05.03.2015, 9:24)

Tabelul 1.6.

Producții ale societăților comerciale, în 2014

(Sursa: http://www.revista-ferma.ro/)

Tabelul 1.6.

Recolte/ societăți comerciale (2014)

(Sursa: http://www.revista-ferma.ro/)

În Europa producțiile de sfeclă de zahăr în anul 2000 stau altfel: în Belgia au fost de 4,7 ori mai mare ca la noi, iar în Franța a fost de 5,5 ori mai mare. Chiar și în anul 2002 cînd a fost o producție mai bună la noi, în Franța a fost de 3,5 ori, mai mare (www.icpa.ro, 28.03, 2015, ora 13:45).

Dăunători și pagube

Dăunarea (vătămarea) reprezintăo formă de agresivitate care au loc în prezența unui dăunător față de o anumită plantă, indiferent dacă dauna în cauză apare în urma hrănirii sau în urma altor activități care se datorează în urma construirii de adăposturi pentru hibernare și depunerea ouălor. Dăunarea per asamblu se prezinntă sub forma unui caracter fiziologic și se manifestă prin faptul că distruge structura organelor plantelor atacate.

Acest tip de daune sînt influențate de mai mulți factori, dintre care putem enumeram doi cei mai importanți: modul de hrănire al dăunătorului (conformația aparatului bucal), dar și de planta atacată. În urma acestor atacuri ale dăunătorilor au loc modificări dezastruoase pentru dezvoltarea normală a plantelor. De asemenea sînt afectate foarte mult funcțiile fiziologice precum respirația și transpirația, cît și procesul de fotosinteză. Toate acestea însumate nu fac altceva decît să reducă rezerva de hrană, iar în urma atacului plantele se dezvoltă încet aproape deloc, fiind debilitate, iar producțiile ajung să fie mici și slabe calitativ.

Paguba sau pierderea se prezintă sub forma unei expresii cantitative și economice a atacului (Tălmaciu M., 2003).

Sfecla de zahăr este considerată ca fi o cultură grea și dificilă în același timp din punct de vedere a cerințelor sale biologice, iar realizarea unor producții mari din acest punct de vedere impune stabilirea unei tehnologii de precizie, deoarece doar acest lucru împreună cu ceilalți factorii de mediu, duc la creșterea și dezvoltarea plantelor în circumstanțe favorabile (Sin Gh., 2004).

În momentul actual cultivarea sfeclei de zahăr reprezintă o oportunitate extrem de avantajoasă pentru fermierii, acest lucru în contextul în care se utilizează soiuri productive, se folosește un sistem irigat eficient și nu în ultimul rînd se are în vedere o fertilizare adaptată corespunzător cerințelor plantelor.

În prezent din cele 33 de fabrici de prelucrare a zahărului din sfeclă de dinainte de '89, funcționează doar patru și doar una dintre ele mai are capital românesc și doar două mai prelucrează zahăr din sfeclă de zahăr, respectiv la Bod și Luduș, iar celelalte două prelucrează sfecla de zahăr și zahăr brut, respectiv la Roman și Oradea ().

De asemenea, fabrica Bod, compania Agrana (cu cele trei fabrici din Buzău, Roman și Tîndărei), fabrica din Oradea procesează și zahăr brut și sfeclă de zahăr, iar fabricile Liești, Urziceni, Corabia și Călărași doar zahăr brut.

În urma studiilor efectuate de diferiți cercetători, s-a ajuns la concluzia că sfecla de zahăr poate fi afectată de aproximativ de 20 de boli și 114 dăunători care pot influența în mare parte nivelul și calitatea producției obținute, deoarece duc la întîrzierea răsăririi, stoparea creșterii, reducerea foliajul, inhibînd acumularea producției și determinînd totodată scăderea producției de zahăr (www.madr.ro, Proiect Adder 2.2.2.).

Diversele atacuri care apar pe majoritatea culturilor, încep în prima fază cu atacuri direct pe frunze, iar în funcție de cultura agricolă, acestea sînt suportate mai ușor, iar în alte dăți distrugerea foliajului ajunge să fie de aproximativ 15-40% neinfectant, cu condiția ca planta să nu se afle în faza de acumulare intensă a substanței organice (Tălmaciu M., 2005)

Situația ajunge să fie critică în cazul în care dăunătorii produc toxine, deoarece o parte din aceste toxine afectează metabolismul întregii plante.Trebuie adus la cunostință și despre atacul care are loc de pe rădăcini cauzate de diverse larve, cu toate că se manifestă pe un singur organ, acestea afectează întreaga plantă (Ghizdavu I. și colab., 1997).

Pe cît este de folositoare această cultură, pe atît de mult este vînată și de dăunătorii săi, astfel s-a ajuns la concluzia că circa o treime din recolta potențială este distrusă de organisme dăunătoare, astfel zis combaterea dăunătorilor din cultura sfeclei pentru zahăr se realizează printr-o gamă largă de metode, respectiv: chimice (cu utilizarea de pesticide), biologice (prin utilizare de organism antagoniste), genetice, agrotehnice și nu în ultimul rînd fizico-mecanice (Tălmaciu M., 2003).

Pierderi

La principalele culturi agricole, pentru țara noastră, pierderile cauzate de dăunători, agenți patogeni și buruieni ocupă o pondere 30-35% din producția potențială (Baicu T.1986).

În culturile agricole, pierderile la sfeclă pentru zahăr au ajuns să fie de circa 27%, iar pe lîngă pierderile din cîmp trebuie ținut cont și de pierderile provocate de unele insecte din diverse spații de depozitare. De aceea, ținînd cont de acest lucru în ultimul deceniu, s-a lucrat foarte mult în descoperirea și aplicarea unor noi metode de combatere a dăunătorilor; acum acest lucru a devenit posibil tot mai mult prin utilizarea unor aparate moderne de aplicare a unor produse fitofarmaceutice dar și odată cu reconsiderarea sistemului numit ,,lupta integrată’’, în cadrul căruia se dorește eliminarea tot mai multă a unor efecte negative legate de cambaterea chimică, prin aplicarea celor mai eficace metode: agrofitotehnice, fizico-mecanice, dar și biologice și hormonale (Tălmaciu M., 2003)

CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI LA NOI ÎN ȚARĂ

2.1. Istoricul culturii sfeclei de zahăr

Pînă a ajunge să cunoaștem așa zisa ,,Beta vulgaris’’ de astăzi care face parte din Încrengătura Magnoliophyta, Clasa Magnoliopsida, Ordinul Carzophyllales, Familia Chenopodiaceae, Genul Beta (www.eplante.ro, 09.05.2015, 18:44), trebuie să ne întoarcem cu mult în timp și să ne îndreptăm spre locul de formare a sfeclei sălbatice care a fost identificat a fi în zona din est și nord-est a Mării Mediterane, dar și în cea din sudul și vestul Mării Negre. Asfel, cuvîntul ’’Beta’’ reprezintă denumirea științifică a sfeclei, este de proveniență romană și semnifică faptul că la răsărire, plantulele au frunzele aplecate pe pămînt, cu o ușoară îndoire de mijloc, amintind de litera grecească β.

Săpînd mai mult în trecut aflăm că în secolul al XVI-lea botanistul Caesalpinus a descris patru specii de sfeclă, respectiv: sfecla albă, sfecla nobilă, sfecla cu rădăcini ramificate și sfecla roșie, iar de la călătorul francez Belon, prin preajma anului 1553, aflăm că turcii foloseau în cantități mari sfeclă albă, roșie și galbenă pentru a pregăti un anumit tip de dulceață, care este defapt siropul de sfeclă. Acesta se consideră ca a fi primul pas în folosirea sfeclei pentru extragerea zahărului.

Pe teritoriul țarii noastre, mai precis prin anul 1675, cărturarul roman N. Milescu Spătarul, care conducea pe vremea aceea o ambasadă rusească pe întinsa China, scrie că chinezii obțineau zahăr prin fierbere dintr-o plantă numită dintele cîinelui (puirei), probabil așa zisa sfeclă albă de astăzi. Tot în acele vremuri, un vestit agronom francez a arătat avantajele siropului de sfeclă roșie asemînător cu cel al siropului de trestie de zahăr, și astfel odată cu aceste dovezi ajungem la concluzia că sfecla roșie, sfecla albă și mangoldul sînt mult mai vechi în cultură decît sfecla de zahăr sau cea furajeră (Știința și tehnica pentru toți, 1985).

Începuturile cultivării sfeclei pentru zahăr se regăsesc în trecutul destul de îndepărtat, sfecla cultivîndu-se pentru prima dată doar pentru frunze și fiind cunoscută sub denumirea de ,,mangold’’.

Beneficiile sfeclei de zahăr se cunoașteau încă din Antichitate, fiind de atunci folosită ca medicament, datorită conținutului său bogat în zahar înlocuind pe bună dreptate mierea de albine (Știința și tehnica pentru toți, 1985).

În anul 1747, Andreas Sigismund Marggraf a arătat că se poate obține ,,zahăr pur în cantitate mare’’ din sfecla albă și roșie, zahăr ce este identic cu zahărul din trestia de zahăr, care a putut fi și cristalizat. Astfel, prin procedeele de fierbere și filtrare A. Marggraf extrage 1,56 % zahăr din sfeclă. În acele vremuri rezultele obținute nu au impresionat foarte mult deoarece zahărul din sfeclă era în cantitate foarte mică (1,5-2,5%), iar cel din testie se obținea foarte ușor comparativ cu cel din sfecla pentru zahăr și într-o cantitate mult mai mare. În anul 1788, F. Achard a făcut un studiu pe un sortiment de sfeclă cu rădăcina albă, din Silezia, în care a constatat că cel mai mare conținut de zahăr (3%) se găsește la acest tip de sfeclă.

În anul 1799 acesta din urmă solicită și obține de la regale Prusiei privilegiu pe 10 ani pentru cultivarea sfeclei și de asemenea fabricarea zahărului din aceasta. În acest context, mai exact în 1802 a construit prima fabrică de zahăr de acest fel la Kurnen în Silezia (Muntean L., 1997).

În acea vreme era cunoscut conținutul sfeclei pentru zahăr în acizi organici (malic, citric și oxalic) și o serie de oligoelemente rare cum sînt bromul, magneziul și litiumul. În plus, aceasta eera cunoscută și ca un rezervor valoros de tiamină, riboflavină și piridoxină. În același timp sfecla mai este recunoscută în rîndul legumelor bogate în pectină, substanță cu acțiune calmantă și de reglare a tranzitului intestinal.

O dată cu cunoașterea acestor benefii produse de sfeclă, prin anul 1747, Andreas Marggraf a prezentat ,,Academiei din Berlin’’ un memoriu în care demonstra că se poate produce ,,zahăr adevărat’’ și din sfeclă, asemînător cu cel fabricat din trestia de zahăr. Această descoperire a lui Marggraf a fost valorificată abia peste 50 de ani de către F. Achard, punîndu-se bazele unei noi noi culturi care, de la an la an, a necesitat suprafețe tot mai mari.

După decretarea Blocadei continentale, la începutul secolului al XIX-lea a fost introdusă sfecla în Europa, de către Napoleon (Constantinescu M., Constantinescu V., 2013).

Pe teritoriul țării noastre sfecla de zahăr s-a cultivat prima dată în Transilvania, în localitatea Gîrbou (Sălaj), unde în anul 1830 a fost construită prima instalație de fabricare a zahărului. În anul 1900 ia ființă ,,Societatea generală de fabrică și rafinării din România’’ care construiește în același an fabrica de la Roman (,,Știința și tehnica pentru toți’’, , 1985).

2.2. Tehnologii aplicate în vederea prevenirii și combaterii integrate a dăunătorilor la cultura de sfeclă de zahăr

La acest tip de cultură trebuie să se țină cont de multi indici înainte de o înființă; din această cauză, avînd în vedere consumul de apă pe care sfecla îl necesită, cel puțin 600 mm anual, înființarea culturii trebuie făcută pe terenuri irigate sau pe soluri cu un aport freatic corespunzător; aceste soluri trebuie să fie de un ph neutru, profunde și cu textură mijlocie, dar și bogate în materie organică (Nedeff V. și colab., 1998).

În cazul culturii sfeclei de zahăr, lucrările solului trebuie să corespundă noilor tehnologii de cultivare, care au la bază utilizarea unor cantități din ce în ce mai mici de sămînță la hectar, paralel cu creșterea distanței de semănat pe rînd și reducerea la minimum a muncii manuale la rărit.

În condițiile din țara noastră se acordă o mare atenție lucrărilor de primăvară, atît sub aspect calitativ, cît și ca timp de execuție. Posibilitățile au fost create după generalizarea agregatelor de tipul combinatorului. Aceste agregate au fost concepute pentru prelucrarea solului la o adîncime mai mică decît de obicei și anume de 3-4 cm (www.cercetare sfeclă.ro)

Proiectul numit ,,Tehnologii noi, moderne, neconvenționale de valorificare superioară a biomasei prin obținerea de biobenzine, Biobenzen’’, a fost realizat la noi în țară, cu scopul de a elabora o tehnologie de cultivare a sfeclei de zahăr pentru producerea de biomasă utilizată în obținerea de bioetanol. Astfel, în România, prin aplicarea unei astfel de tehnologii se pot obține în anii cu condiții climatice bune, producții de sfeclă de zahăr de 65-75 tone/ha față de tehnologiile vechi prin care se obțineau producții de 45-55 tone/ha (Constantinescu M., Constantinescu V., 2013).

2.2.1. Rotația

Sfecla de zahăr folosită în asolament pentru a da randament este indicat să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme. Acest fapt este obligatoriu pentru a se putea efectua în totalitate lucrările solului și a se putea face fertilizarea organo-minerală într-un timp util. Ca premergătoare sînt indicate: cerealele de toamnă, leguminoasele anuale și cartoful.

Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultură și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și a Substanțelor Dulci Fundulea a ajuns la concluzia că este indicat atît pentru condiții de neirigare, cît și irigare, asolamentele cu rotații de 4-5 ani (Roman Gh. și colab., 2012).

V. Popescu și colab. (1985) în urma experiențelor realizate au realizat sporuri de producție de aproximativ 51%, de această dată în rotații de 5 ani comparativ cu monocultura, iar ca plantă premergătoare s-a folosit floarea-soarelui. În cazul grîului s-au realizat sporuri de producție de 70%.

Nu sînt indicate ca premergătoare pentru sfeclă următoarele culturi: cruciferele și ovăzul (datorită dăunătorilor comuni); floarea-soarelui și cînepa (din cauza potasiului și a consumului de apă); porumbul erbicidat cu erbicide triazinice; iarba de Sudan și sorgul (din cauza epuizării solului) (Roman Gh. și colab., 2012).

Tabelul 2.1.

Premergătoare nepotrivite în rotație

(Sursa: Zaharia M., 2011)

Asolamentul de 4 ani nu este bătut în cuie și astfel sfecla poate reveni pe același teren și după 4 ani, doar în cazul în care solul nu a fost infestat cu nematode, sau chiar 6 ani, în cazul în care infestarea a fost slabă, iar după 8 ani în cazul unei infestări foarte puternice (Vasiliu A., 1959).

2.2.2. Administrarea îngrășămintelor

Sfecla pentru zahăr intră în categoria culturilor mari consumatoare de îngrășăminte. Astfel, pentru 40 tone/ha rădăcini și 36 tone/ha frunze, sfecla are nevoie de aproximativ 165 kg azot, 70 kg P2O5 și 250 kg K2O (Roman Gh. și colab., 2012).

Azotul- îngrășămînt care ajută în dezvoltarea plantelor, cu un maxim în perioada iunie-iulie, deoarece în această perioadă aceasta absoarbe aproximativ 70%. Insuficiența în acest element duce în mod sigur la reducerea suprafeței foliare; pe cînd excesul de azot frînează acumularea zahărului în favoarea creșterii vegetative (Davidescu D. și colab., 1976).

Fertilizarea de bază cu acest îngrășămînt trebuie făcută în perioada de toamnă cu ¼ din doză sub formă de uree, la semănat concomitent sub formă amoniacală, iar restul se aplică la lucrările de întreținere (http://www.gazetadeagricultura.info/, 04.04.205, 19:56).

Fosforul- este cel care ajută la creșterea rădăcinilor și a aparatului foliar; totodată sporește conținutul de zahăr cu aproximativ 0,6-2% (Bîlteanu Gh., 1974). Insuficiența în acest element determină frunze mici fără luciu, cu o culoare verde-albăstrui și cu pete brune pe margini, pe cînd excesul mărește consistența rădăcinilor, grăbind totodată maturarea (Roman Gh. și colab., 2012). Tipul acesta de îngrășămînt se aplică sub formă de complexe bogate în fosfor de tipul 22-22-0, 23-23-0, 13-32-0, 9-24-24 sub arătură sau la pregătirea patului germinativ prin încorporare la 10-12 cm cu discul (http://www.gazetadeagricultura.info/, 23:04.2015, ora 24:34).

Potasiul- ajută în absorbția azotului și fosforului, dar și în migrarea zahărului în rădăcini determinînd în cele din urmă o rezistență la boli și secetă (Brower W., 1970).

Tabelul 2.2.

Fertilizarea de bază a sfeclei pentru zahăr

(Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info/, 27.04.2015,ora 08:30)

Microelementele- cele mai importante la aceasta cultură sînt borul, zincul și cuprul. Carența în bor duce la îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei, dar și la putrezirea ,,inimii sfeclei’’; prevenirea în acest microelement se realizează prin aplicarea a 13-26 kg/ha borax în același timp cu fertilizarea de bază (Hera Gh. și Borlan Z., 1975).

Gunoiul de grajd- este principalul îngrășămînt organic ce duce la importante sporuri de producție.

Îngrășămintele complexe foliare- pot da sporuri a producției în rădăcini cu pînă la 29% (Ștefan Gh. și colab., 1984).

2.2.3. Lucrările solului

Cercetările făcute au arătat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal pe solurile unde există o densitate de 1,00-1,45 g/cm³ și o porozitate de 40-60% (Zaharia M., 2012).

După culturile care părăsesc terenul vara, respectiv cerealele păioase, se execută o dezmiriștire cu grapa cu discuri. Această lucrare previne pierderea apei din sol și totodată asigură o înmagazinare a apei din precipitații; toamna pe teren dezmiriștit conținutul a fost de 19,5%, iar pe teren nedezmiriștit doar de 11% (Popescu V., 1988).

Pascu A. și Cărniceanu Gh. (1990) susțin faptul că patul germinativ pentru aceasta cultură trebuie să asigure eliminarea microdenivelărilor create inițial de alte lucrări și totodată obținerea unui pat germinativ uniform. De asemenea, pregătirea patului germinativ se face cu combinatorul la o adîncime maxima de 4 cm (Zaharia M., 2012).

În cazul în care terenul este cu denivelări, următoarea lucrare se face cu nivelatorul prin două lucrări perpendiculare; aceasta lucrare asigură o încorporare a resturilor vegetale eficientă, asa cum se vede în tabelul 2.3.

2.2.4. Sămînța și semănatul

Sămînța- trebuie să aibe o puritate de 99%, iar germinația minimă 75% (Zaharia M., 2012) Pentru a preveni atacul de dăunători la sfeclă de zahăr (Agriotes sp., Tanymecus sp., Bothynoderes punctiventris, Chaeatocnema tibialis) tratamentele la sămînță se fac cu unul dintre următoarele produse: Promet 666 SGO, cu o doză de 25 l/tona de sămînță sau Mospilan 70 WP, doza fiind de 30 kg/tona de sămînță. Sămînța se livrează sub două forme: șlefuită în cazul soiurilor plurigerme, și neșlefuită în cazul soiurilor monogerme. În cazul în care sămînța este drajată și calibrată, acest lucru semnifică faptul că aceasta este acoperită cu un liant ce conține substanțe nutritive, insecticide, fungicide și biostimulatori care ajută în semănatul de precizie (Gh. Roman și colab., 2012).

Epoca de semănat. Aceasta lucrare se face primăvara timpuriu, din momentul în care 2-3 zile, la 3-4°C, terenul este zvîntat.Trebuie știut faptul că la această cultură întîrzierea semănatului cu 10 zile se finalizează cu pierderi de producția de zahăr de 18-23% (Popescu V. și colab., 1985).

Densitatea. În conformitate cu datele obținute în țara noastră, cele mai mari producții se realizează în cazul în care la recoltare se asigură 100-110 mii plante/ha (în culturi irigate) și 10-120 mii plante/ha (în culturi irrigate). În unele excepții, unele densități pot să crească cu 120 mii plante/ha în cazul unor soluri de tip zaharat, pe soluri cu aport freatic (Făzecaș I. și colab., 1977).

Densitățile de semănat. În sistem mecanizat, sfecla de zahăr se seamănă la o distanță între rînduri de 45 cm, iar în sistem semimecanizat, semănatul are loc în benzi, respectiv: 45-60-45-45-45-60-45, cu o cantitate variabilă în funcție de distanțele de semănat. Astfel, pe rînd de 8-12 cm, variază la soiurile monogerme între 5 și 8 kg/ha, iar la soiurile plurigerme între 8 și 12,5 kg/ha; adîncimea de semănt este în funcție de tip sămînței: astfel la cea monogermă adîncimea este de 2-3 cm, iar la cea plurigermagermă este de 3-4 cm (Roman Gh. și colab., 2012).

2.2.5. Lucrări de îngrijire

Prășitul- Pe tot parcursul perioadei de vegetație au loc 3-4 prașile mecanice, ce se repetă la intervale de cca. 10-14 zile, cu o adîncime de lucru de 5-7 cm la prașila I, 8-10 cm la prașila a II-a, 10-12 cm la prașila a III-a și 12-15 la ultima prașilă (Colțan Gh. și colab., 1979).

Răritul- Este cel care realizează densități optime; acesta are loc manual și începe din momentul în care plantulele au două frunze adevărate și se face manual, la distanța între plante/rînd de 18-22 cm, cu ajutorul unor săpăligi (Popovici I. și Colțan Gh., 1985).

Combaterea chimică a buruienilor- În combaterea buruienilor se folosesc erbicidele antigramineice împreună cu cele antidicotiledonate (tabelul 2.4.).

Tabelul 2.4.

Combaterea chimică a buruienilor din cultura sfeclei de zahăr

(Roman Gh. și colab., 2012)

Combaterea bolilor- În mod special: cercosporioza (Cercospora beticola), făinarea (Erysiphe betae); în acest caz se recomandă respectarea metodelor preventive: rotația, efectuarea în condiții optime a lucrărilor solului, lucrările de îngrijire și tratamente la sămânță. Pentru combaterea acestor boli se utilizează: Bravo 500 SC 1,5 – 2,0 l/ha, Score 250 EC 0,3 l/ha, Tango Super 1,0 l/ha, Alto combi 420 0,5 l/ha, Brestan 0,5 l/ha, Bavistin 50 0,3 l/ha, Topsin M 70 0,3 l/ha, Tilt 250 0,3 l/ha (Robu T. și colab., 2011).

Combaterea dăunătorilor- gărgărița sfeclei (Bothynoderes punctiventris); rățișoara sfeclei (Tanymecus sp.); puricele sfeclei (Chaectonema tibialis); viermii sârmă (Agriotes sp.); buha verzei (Mamestra brassicae).

Prevenirea atacului constă în respectarea igienei culturale, a asolamentului, iar combaterea chimică se face cu unul din produsele: Vydate 10 G 15,0 kg/ha, Actellic 50 EC 0,1 %, Elocron 50 WP 1, 2 l/ha ; Calypso 480 SC 0,08 l/ha; Decis 2,5 EC, 0,7 l/ha, Faster 10 EC 0,03 %; Fastac 10 EC 0,1 l/ha ; Karate Zeon 0,150 l/ha; Landex 5 EC 0,2 l/ha, Proteus OD 110 0,4 l/ha, Dursban 4 Z 1,5 l/ha, Talstar 10 EC 0,1l/ha, Sumialfa 10 EC 0,3 l/ha (Ștefan I. și Constantinescu M., 2011)

Irigarea- Pascu A. (1990) spunea că în zona de stepă norma de irigare trebui să fie de 4.800-5.600 m³/ha cu 6-7 udări; În cea de silvostepă trebuie făcute cu 5-6 udări, iar norma de irigare să fie de 3.500-4.200 m³/ha, pe cînd în zona de cîmpie trebuie făcute 4-5 udări, iar norma de irigație să fie între 2.400-3.00 m³/ha.

2.2.6. Recoltarea

Sfecla pentru zahăr se recoltează în momentul în care rădăcinile au atins greutatea maximă și au un conținut ridicat de zahăr. Această maturitate se realizează în perioada 15-20 septembrie (sudul țării) și între 1-5 octombrie (nordul țării).

Recoltarea se poate face manual cu ajutorul furcilor prevăzute cu două coarne în formă de liră, cea semimecanizată se face cu DSP-4, iar recolatarea mecanizată are loc în două faze: cu mașinile MDS-3+ MRS-3 și BM-6+ KS-6; dar se folosesc și mașinile CRS-2 și CRS-3.

În acest context trebuie să se țină cont de modul de decoletare, deoarece rădăcinile cu o greutate mică se decoletează printr-o tăietura orizontală, iar cele mai mari de decoletează conic (Roman Gh.) (Fig. 2.1).

Fig. 2.1. Moduri de decoletare

(Sursa: http://agroalimentara.blogspot.ro/2013/08/)

a-decoletare orizontală; b-decoletare conică; c- decoletarcorespunzătoare; d,d’- decoletare necorespunzătoare

2.3. Soiuri utilizate

Perioada de după 1840 a constituit pentru industria zahărului din sfeclă o perioadă înfloritoare datorită faptului că s-au făcut tot mai multe studii în amelioarea conținutului de zahăr și de asemenea acesta s-a îmbogățit o dată cu perfecționarea tehnologiei de extragere a zahărului.

În Germania prin intermediul lucrărilor de ameliorare a fost creat soiul numit ,,sfecla imperială’’ ce avea un conținut de 13,8% zahăr, iar Vilmorin L. în aceeași perioadă, în Franța, a început să exploateze soiul creat de F. Achard, respectiv ,,Alba de Silezia (6-7% zahăr), care a ajuns în anul 1875 la biotipuri cu 14-15 % zahăr (Muntean L., 1997).

Soiurile create la sfîrșitul secolului trecut conținut în zahăr era de 19%, iar pe la începutul secolului nostru conținutul de zahăr a ajuns să aibe chiar 20% zahăr.

Pentru România anul 1948 a dus la crearea unor soiuri și hibrizi de mare productivitate, cu conținut ridicat în zahăr și conținut scăzut în substanțe melasigene, dar și cu randament ridicat de extracție în fabricile de zahăr.

Metodele moderne de ameliorare utilizate au fost: poliploidia, consangvinizarea și androsterilitatea plasmogenică. Astfel, în perioada 1948-1953 au luat viață primele soiuri diploide plurigerme românești de sfeclă de zahăr, respectiv: Bod 165, Lovrin 532, Cîmpia Turzii-34 (omologate în 1953).

        Poliploidia a dus la crearea unor soiuri plurigerme omologate de ICCS Brașov: Românesc Poli 1 (1968), Românesc Poli 7 (1968), Polirom (1975), dar și soiurile poliploide monogerme Monorom (1975).

Hibridarea a dus la obținerea unor hibrizi sintetici care au manifestat o mare uniformitate și un puternic efect heterozis în special pentru producția de rădăcini și pentru producția de zahăr: hibridul sintetic diploid plurigerm Brașov (omologat în 1975), dar și hibridul diploid monogerm Stupini (omologat în 1977).
         În anul 1988 a fost omologat și introdus în producție soiul sintetic diploid monogerm Bîrsa, iar în 1994 a fost omologat triploidul monogerm românesc Andra.

În anul 2000 a fost omologat hibridul diploid monogerm Florentina (http://fcszr.ro, 09.05.2015, 20:31).

Perioada cuprinsă între anii 1960-1991 a fost singura perioadă în care întreaga suprafață ocupată cu sfeclă de zahăr în țară a fost cultivată doar cu soiuri românești; din anul 1992 au început să se cultive și soiuri străine. Șapte ani mai tîrziu (1998) soiurile românești erau cultivate pe un total de 72 % din suprafața cultivată, iar 28 % reprezintă suprafața cultivată cu sămînță importată sau produsă la noi în țară din soiuri străine (Gherman I., 2014). 

2.3. Temele de cercetare abordate în legătură cu dăunătorii culturii de sfeclă de zahăr

În România primele încercări experimentale cu sfeclă de zahăr au fost făcute în 1863 de către Aurelian P. la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău și apoi de către Montaneri F. care a publicat în anul 1871 o broșură  despre cultura sfeclei de zahăr: ,,Memoire sur la fabrication du sucre indigene en Roumanie’’(Gherman I., http://fcszr.ro, 09.05.20:45).

De la introducerea în cultură a sfeclei de zahăr în România (1875) și pînă la înființarea Institutului de Cercetari Agronomice (I.C.A.R.) în anul 1929, au fost făcute puține cercetări asupra dăunătorilor sfeclei.

În perioada cuprinsă între 1974-1976, Caea și Rășcănescu clarifică unele aspect legate de paraziții Erysiphe betae (Wanha) Welt în condițiile țării noastre. Dacă este să ne referim la dăunători, cea mai are atenție s-a acordat gărgăriței sfeclei (Bothynoderes punctiventris Germ.), datorită daunelor mari pe care aceasta le provoacă la culturile din partea de sud a țării. Manolache F. este acela care în 1961 face referire la ecologia acestui dăunător și la eficacitatea unor insecticide chimice folosite în combatere acestuia.

În 1966, Manolache F. și Mihailescu fac o sinteză cu privirela o gamă de observații întreprinse în perioada 1950-1966 privind influența diferiților factori climatici asupra dezvoltării și invaziilor periodice ale dăunătorilor.

Ciochia și Mustatea (1977-1978) sînt cei care recomandă stabilirea densității gărgăriței prin sondaje și propun aplicarea primului tratament de combatere. Totodată se menționează și daunele produse în unele zone din sud, în perioada răsăririi, de către gîndacul pămîntiu (Opatrum sabulosum L.) înnaitea atacului făcut de gărgăriță.

Un alt dăunător păgubitor pentru culturile de sfeclă, în special pentru cele semincere, este molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatella Boyd.), care mai nou nu mai produce pagubele realizate în perioada anilor 1958-1968. Acest dăunător a reprezentat subiectul unor lucrări publice de Manolache și Mihăilescu privind combaterea acestuia prin mijloace chimice.

Dintre lucrările de sinteză privind bolile și dăunătorii sfeclei trebuie menționate și pe acelea realizate de Manolache F. (1959) și Manolache F. (1961), dintre care unele au fost prezentate la diferite întîlniri privind cultura sfeclei de zahăr (Ciochia V. și colab., 1980).

Păduchele negreu al sfeclei (Aphis fabae Scop.) este cunoscut ca fiind un dăunător foarte periculos, deoarece prin colonizările puternice ale afidelor pe diferite organe ale plantelor de sfeclă precum: frunze, lăstari și flori, urmate de formarea de pseudocecidii, la plante se produce un dezechilibru fiziologic care duce la o scădere a producției de rădăcini și sămînță de 10 -15 % (K i r k o v, 1966; K n e c h tel, 1940). În țara noastră, deși sînt menționate deseori date în legătură cu însemnătatea economică a acestei speciî (K n e c h tel, 1940) totuși cercetări mai amănunțite nu s-au început decît în anul 1963 la Stațiunea experimentală agricolă Podu-Iloaie și din anul 1965 la I.C.C.S. Brașov .

În 1983 au început să se facă cercetări asupra posibilităților de limitare a lepidopterelor noctuide dăunătoare aparatului foliar al sfeclei de zahăr cu ajutorul unui oofag numit Trichogramma.

Pentru stabilirea momentului aplicării tratamentelor cu diferite specii de Trichogramma s-a urmărit, cu ajutorul capcanelor feromonale, abundența și dominanța dăunătorilor Agrotis segetum, A. ipsilon, A. excIamationis, Autographa gamma, Amathes c-nigrum, Mamastra brassice și Loxostege sticticalis. Ca o concluzie a rezultat că este necesar să se urmărească capcanele cu feromoni sexuali în perioada de zbor a lepidopterelor noctuide dăunătoare, iar tratamentele să se aplice m momentul ascendenței curbei de zbor (Constantin L., 1996).

CAPITOLUL III. CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI

3.1. Așezarea geografică

Figura 3.1. Harta municipiului Pașcani

(Sursa:http://www.pascani.ro/documents/23.html)

Municipiul Pașcani cunoaște o istorie îndepărtată, deoarece acesta este atestat documentar pentru prima dată în jurul anului 1453; iar la sfîrșitul secolul al XIX-lea, avea tot statutul de comună, cu toate că numărul de locuitori ajungea să fie de 10.000 (http://www.pascani.ro/documents/23.html, 08.04.2015, 15:45).

Municipiul Pașcani pe hartă apare situat în partea de nord-est a României, pe valea Siretului, în partea de vest a județului Iași, la intersecția paralelei 47°15’ latitudine nordică, cu meridianul de 26°44’ longitudine estică (,,Strategii de dezvoltare Pașcani’’, 2008-2015). Comunele Miroslovești și Stolniceni-Prajescu sînt cele care mărginesc orașul în partea de sud, Ruginoasa și Todirești în partea de est, Vînători și Lespezi la nord, iar în partea de vest se află comuna Valea Seacă (Ciopraga C., 2000).

În partea de jos a Pașcaniului, de-a lungul luncii Siretului întîlnim localitațile Lunca Pașcani și Blăgești, iar în partea din deal, apar localitătile Gîștești, Boșteni și Sodomeni. Accesul în acest municipiu se poate face atît pe calea ferată, unde există cel mai mare nod de cale ferată din partea de NE a Romaniei, dar și pe cale rutieră, deoarece municipiul Pașcani este legat de Iași prin DN 28 (http://www.pascani.ro/documents/23.html, 08.04.2015, ora 14:44).

Numele Pașcaniului de astăzi îl indică pe strămoșul întemeietor al municipiului așa zisul, „descălecător” al satului și primul său stăpîn, deoarece Pașcani nu înseamnă altceva decît urmașii (fiii, nepoții) unui Pașco; cu alte cuvinte face referire la locul stăpînit (satul întemeiat) cîndva de un străvechi Pașco, și anume Oană Pașco (,,Strategii de dezvoltarea Pașcani’’, 2008-2015).

3.2. Cadrul natural

Municipiul Pașcani îl întîlnim în partea de sud a Podișului Sucevei, care ocupă o mare partea de nord-vest a Podișului Moldovei. Totodată acesta intră în contact cu: Podișul Fălticenilor, Culoarul Siretului, Dealul Mare Hîrlău dar și Ruginoasa.

Relieful prezent s-a format în urma a diverse acțiunii a unor ape curgătoare și de asemenea și a celorlalți agenți care au modelat existentele depozitele cuaternare (argile, marne cu alternante de nisipuri, gresii, calcare, prundișuri și luturi loessoidice) prin intermediul unor agresive procese de eroziune și acumulare.

De o parte și de alta a Siretului întîlnim diverse așezări ca: Dealul Peter, Dealul Gura Bădiliței, Dealul Osoi și seaua Ruginoasa din stînga Siretului, iar Dealul Iorcani, Dealul Runcu sau Gîștești, Dealul Parcului se găsesc pe partea dreaptă a Siretului.

Pozitia geografică a orașului Pașcani, îl face pe acesta să se încadreze într-un un climat continental al dealurilor înalte.

Clima văii Siretului din sectorul Pașcani este influențată foarte mult de radiația solară și circulația generală a maselor de aer anticiclonale atlantice, care se află pe direcția de NS a direcției Siretului. Temperatura aerului prezintă o valoarea medie de 8,3 0C.

Temperaturile negative de pe teritoriul municipiului Pașcani pot provoca înghețuri, ducînd în cele din urmă la dezastre pentru culturile agricole, în intervalul de timp cuprins între a doua decadă a lunii septembrie și prima decadă a lunii mai. De asemenea și bruma produce destule pagube în această parte a țării, deoarece își face simțită prezența aproximativ 170 zile pe an, iar cele 165 de zile/an cu temperaturi negative generează destule pagube odată cu fenomenul de îngheț ce își face apariția (http://www.rasfoiesc.com/ 08.08.2015, 15:21).

Circulația maselor de aer are impact asupra succesiunilor stărilor de vreme și asupra tipului de climat, astfel deasupra întregii Moldovei se găsesc masele de aer temperat-continental care vin din partea de est și aduc cu ele uscăciune; astfel masele de aer polar aduc răcirea bruscă a vremii, iar cele atlantice și mediteraneene aduc precipitații.

Cantitatea medie de precipitații este de 600-700 mm anual, iar într-un an cad în jur de 100-110 zile precipitații sub formă de ploaie.

Ținînd cont că în această zonă climatul predominant este cel temperat-continental, în municipiul Pașcani predomină atît ierni geroase cît și veri caniculare, iar precipitațiile abundente apar îndeoebi în lunile mai-iunie dar și în intervalul octombrie-noiembrie. Lunile cele mai sărace în precipitații atmosferice sînt februarie și martie.

Din ce în ce mai frecventă și mai accentuată în ultimii ani este seceta care apare de obicei în lunile iunie-iulie, putînd dura pînă la sfîrșitul lui august-începutul lui septembrie (http://www.rasfoiesc.com, 08.05.2015, 15:44).

Vînturile din orașul Pașcani predominante suflă pe direcția NV și NE cu o frecvență de 28,7% și cu o viteză medie de 3,1 m/s. Iarna, predomină masele de aer venite dinspre nord-est și nord, cu manifestări frecvente ale viscolului. Vînturile înaintează preponderent pe lunca Siretului, crivățul fiind nelipsit din aceste zone în fiecare iarna, aducînd cu ele totodată și temperaturi foarte scăzute. Regiunea este extrem de expusă vînturilor, perioada de calm atmosferic fiind extrem de restransă, circa 16% din zilele unui an. 

În tabelul 3.1. sînt indicate direcția, frecvența și intensitatea vînturilor din zona orașului Pașcani.

Tabel 3.1.

Directia, intensitatea și frecvența vîntului, Pascani

(Sursa: http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/)

Fenomenele meteorologice care afectează agricultura în această parte sînt grindina în perioada de vară, iar toamna predomină preponderent burnița de lungă durată, ceața, brumele timpurii și tîrzii, dar și fenomenele de înghet; aceste fenomene apar între 11-20 octombrie cel mai timpuriu și între 10-25 aprilie cel mai tîrziu.

Caracterul general al climatului din zona Pașcani prezintă un microclimat de vale, localizat pe terasele inferioare ale rîului Siret; acesta se caracterizează prin salturi mari de temperatură de la vară la iarnă, dar și diurne; în această zonă apar inversiuni termice, cețuri, brume și umezeală accentuată.

Al doilea microclimatul este acela de terasă cu versanți însoriți; acestui microclimat îi revine temperatura medie anuală de 8,5 0C și acest fapt face ca în această zonă insolația este foarte accentuată în perioada de vară, iar umezeala este relativ mai redusă decît în Lunca Siretului.

Apele de suprafață sînt reprezentate de rîul Siret, de afluenții acestuia, dar și de lacurile, iazurile și helestee.

Rîul Siret se află la o altitudine de 209 m față de nivelul mării, distingîndu-se printr-o vale, cu o direcția N-S și o pantă medie de 0,5 m la km. Pe partea dreaptă, Siretul primește ca afluenți următoarele pîraie : Iermolia, Arini, Gastesti, Sodomeni, iar pe partea stîngă pîraiele Gura Badiliței și Hărmănească.

3.3. Vegetația

Vegetația din această zonă este cea a zonei de podiș. În acest tip de vegetație pădurea ocupă suprafețe restrînse în estul și vestul municipiului, respectiv la Moțca, Miroslovești, Valea-Seacă și Hărmănești. Speciile de copaci dominante sînt: fagul, carpenul, gorunul, teiul, mesteacănul. Arbuștii se găsesc într-un număr mai mic, iar speciile dominante sînt: alun, vornicel, dîrmoz, corn, soc etc.

Pajiștile dominante sînt de păiușcă, pieptănăriță, ovăzcior și trifoi. În locurile mlăștinoase se găsesc specii de papură, rogoz, nufărul galben, lintiță și săgeata apei.

Fauna cea caracteristică este a pădurilor de fag, astfel întîlnim căprioara, mistrețul, vulpea, iepurele; în unele păduri întîlnim dihorul, popîndăul și șoareci. Dintre păsări: vrabia, sturzul, mierla, porumbelul sălbatic, graurul, uliul. Bălțile din Lunca Siretului găzduiesc rața sălbatică, gîsca sălbatică, bîtlanul și pescărușul albastru. În apele din prejurul municipiului și nu numai se găsesc specii de crap, clean, lin, șalău, caras și roșioara.

Factorii pedoclimatici predominanți au favorizat formarea unor soluri argiloiluviale podzolite în partea de vest, iar de-a lungul șesului Siretului, soluri predominante sînt aluvialele și lăcoviști. Acestea din urmă apar de-alungul albiei majore a Siretului. Pe partea stîngă a acestuia se găsesc solurile argiloiluviale cenușii și cernoziomuri levigate slab și moderat, care sînt proprice pentru culturile de grîu, porumb, sfeclă de zahăr și cartofi.

3.4. Economia

De-a lungul Siretului, locuitorii din această parte s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu agricultura și creșterea animalelor, iar o parte din aceștia se ocupau și cu prelucrarea lemnului din pădurile aflate în zona.

Caracterul rural al localității Pașcani s-a păstrat pînă la începutul sec. al XX-lea, cu toate că între timp aceaasta a fost declarată tîrg sau ulterior s-au construit căi ferate și Atelierele C.F.R. (1869). Localitatea a fost declarată oraș abia în 1923, iar fața acestuia se schimbă radical după cel de al doilea război mondial, deoarece s-au construit întreprinderi industriale, iar populația a crescut de aproape patru ori față de cea din preajma războiului.

Dezvoltarea economică a orașului Pașcani s-a datorat poziției sale geografice, la întîlnirea mai multor căi de comunicații.

3.5. Industria

În anul 1998 se găseau 33 de agenți economici, dintre care 6 erau cu capital integral de stat, iar restul cu capital privat sau mixt. În acea perioadă, ponderea a fost deținută de industria grea, respectiv: S.C. REMAR S.A., S.C. SCUDAS S.A., S.C. RETROM S.A.; urmată apoi de industria ușoară: S.C. SIRETUL S.A., S.C. INTEGRATA S.A., S.C. LINOLAND S.A., S.C. GABRIEL și LEONARD S.A.

3.6. Agricultura și Silvicultura

Agricultura a rămas o ramură cu tradiție și rămîne cu certitudine și în aceste momente ocupația cea mai importantă a locuitorilor cu toate că localitatea este un centru urban. În acest moment suprafața agricolă orașului este de 5.274 ha.

În 1997, din suprafața totală a teritoriului administrativ de 6.028 ha., 754 ha reprezintă intravilanul. Suprafața fondului funciar a fost repartizată astfel: arabil 4.041 ha; fînețe și pășuni 1.196 ha; vii și livezi 47 ha, iar terenul neagricol a ocupat 1. 563 ha.

După dispariția cooperativelor agricole, agricultorii din aceasta zonă s-au organizat, după 1989, în 6 asociațiii: S.C. AGROCOMPLEX Lunca S.A., S.C. AGROSPIC Vatra S.A., S.C. BABY-BEEF S.A., S.C. VATRA S.A., S.C. CALITATEA Blăgești, S.C. UNIREA S.A.

3.7. Cultura plantelor

Agricultura zonei Pașcani are tradiție în cultura cerealelor, sfeclei de zahăr, cartofului și legumelor. În anul 1997 structura culturilor agricole a inclus: grîu (1.124 ha); orz (150 ha); orzoaică (50 ha); ovăz (67 ha); porumb (1.361 ha); floarea-soarelui (90 ha); sfeclă de zahăr (345 ha); fasole (10 ha); mazăre (50 ha); cartofi (167 ha) și legume (106 ha).

3.8. Creșterea animalelor

Zootehnia cuprinde efective de bovine, ovine, porcine; furnizează carne, lapte, ouă si lînă. Cea mai mare parte a animalelor este furnizată de gospodăriile individuale și de S.C. AGROCOMPLEX Lunca.

În anul 1997, pe aria municipiului Pașcani se găseau următoarele efective de animale: vaci și junci (1.380 capete); porcine (2.450 capete); ovine (12.650 capete); păsări outoare (13.500 capete); pui de carne (100.000 capete) (C. Ciopraga, 2000)

PARTEA a II-a: CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III. SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODA DE CERCETARE

4.1. Scop

În țara noastră cultura de sfeclă pentru zahăr a început în ultimul timp tot mai mult să reprezinte o cultură foarte importantă din punct de vedere a suprafețelor cultivate, iar tendințele actuale de cultivare a sfeclei pentru zahăr sînt îndreptate în vederea creșterii producțiilor și de modernizare a tehnologiilor de cultivare. Trebuie adus la cunostință faptul că este foarte benefic cunoașterea modului cum fiecare factor influențiază producția acestei culturi, dar nu în ultimul rînd și interacțiunea dintre acești factori.

Dacă este să vorbim despre factorii care influențează cultura de sfeclă pentru extinderea sa pe tot mai multe areale, aceștia sînt reprezentați de: cererea crescîndă a noilor soiuri și hibrizi datorită în mod special utilizărilor lor diverse, de asemenea a potențialul său ridicat de producție, iar studiile care au fost făcute în diferite instituții de profil găsindu-se totodată soluții în legătură cu rentabilitatea tehnologiilor de cultură care au dus în mod special la creșterea producției din ce în ce mai mult.

În agricultură românească odată cu retehnologizarea, concurența de pe piața liberă a dus la angajarea de specialiști în activitatea de producție, elaborarea de tehnologii noi, care să asigure pe de o parte reducerea forței de muncă, dar și a prețului de cost/ unitate produs, soluții care să asigure sporirea productivității muncii în conformitate cu prosperitatea producătorilor la prețuri rezonabile.

Dacă ne raportăm la datele emise de INS și Autoritatea Națională a Vămilor, situația privind schimburilor intra și extracomunitare de zahăr din trestie sau sfeclă de zahăr și zaharoză pură, observăm diferențele din perioada 2004-2012.

Tabelul 4.1.

Prețurile și cantităților de zahăr importate și exportate

(Sursa: Autoritatea Națională a Vămilor; Institutul Național de Statistică)

Scopul acestei lucrări vizează în primul rînd diminuarea dăunătorilor din cultura de sfeclă pentru zahăr prin umătoarele patru obiective: identificarea principalilor dăunători din cultura de sfeclă pentru zahăr, stabilirea totodata a modului de atac a acestora, dar și întocmirea unei scheme de combatere a acestora în vedere evidențierii costurilor și a profitului pentru tehnologia culturii de sfeclă pentru zahăr.

4.2. Identificarea dăunătorilor din cultura sfeclei pentru zahăr

Conform lui Rogojan A., Perju T., Pasol P., Roșca I. și colab. și Ghizdavu I. se cunoște un total de 52 dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr, iar aceștia se împart atît în dăunători specifici cît și dăunători polifagi.

Tabelul 4.2.

Dăunătorii sfeclei pentru zahăr

Cei mai întîlniți dăunători în cultura sfeclei pentru zahăr sînt în număr de opt, care aparțin din ordinile: Coleoptera, Lepidoptera, Homoptera și Tylenchida (Tabelul 4.3.)

Tabelul 4.3.

Principalii dăunători din cultura de sfeclă pentru zahăr

(După autorii: Perju T., Pasol P., Roșca I. și colab. și Ghizdavu I.)

În acest subcapitol se prezintă principalii dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr, pe baza informațiilor oferite de cercetătorii: T. Perju, P. Pasol, I. Roșca și colab., precum și de I. Ghizdavu.

4.2.1.Răspîndire

Răspîndirea acestor dăunători se află în strînsă legătură cu zonele geografice și ecologice unde dăunătorii atacă culturile.

Păduchele negru al sfeclei (Aphis fabae Scop.)- sînt răspîndiți pe tot globul fiind în special un dăunător pentru culturile de sfeclă și de bob furajer. În țara noastră se găsește în toate regiunile (Knechtel și Manolache, 1940).

Puricele sfeclei (Chaetocnema tibiaalis III.)- îl întîlnim în Europa Centrală și Meridională, iar în țara noastră predomină în Cîmpia Dunării și în Moldova; produce pagube în primăverile secetoase și poate duce în cele din urmă la compromiterea totala a culturii (Perju T., 1995); în centrul și sudul țării (C. tibialis), în nordul țării (C. concinna) sau cu un areal neprecizat (C. breviuscula) (Roșca I. și colab., 2011)

Gărgărita sfeclei (Bothynoderes punctiventris Germ.)- frecvență mare în Europa Centrală și Orientală, în Peninsula Balcanică (Ghizadavu I. și colab., 1997). În România o întîlnim în sudul țării (Cîmpia Dunării, Dobrogea, Banat, pe soluri cu cernoziom, aluvionare ( Roșca I. și colab., 2011).

Molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatellia Boyd.)- aria de răspîndire o reprezintă zona Mării Mediteraneene, unde nu produce pagube semnificative. Dupa Ciochia și colab., specia este răspîndită în arealele cu sfecla sălbatică (Beta maritime și Beta trigyna) care reprezintă o sursă de hrană primară (Roșca I. și colab., 2011). La noi o găsim în vestul țării, în Cîmpia Dunării și în Dobrogea, în zone cu temperaturi de 11-18 0C și precipitații anuale de 400-700 mm (Manolache F. și colab., 1966).

Nematodul sfeclei (Heterodera schachtii Schmidt.)- specie răspîndită în Europa, America de Nord, Australia, Hawai, nordul Africii. În România o găsim doar în județul Brasov (Romașcu E., 1973).

Omida de stepă (Pyrausta sticticalis)- specie ce se întîlnește în centrul și sud-estul Europei. În România se găsește în Moldova, Dobrogea și Cîmpia Română (Borcea și Suster, 1930).

4.2.2. Principalii dăunători ai culturilor de sfeclă pentru zahăr

În acest subcapitol se prezintă principalii dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr, pe baza informațiilor oferite de cercetătorii: Perju T. (1995), Ghizdavu I. și colab., (1997), Tălmaciu M. (2005) și Roșca I. și colab. (2011).

Păduchele negru al sfeclei (Aphis fabae Scop.)

Femela apteră- sînt virginogene aptere ce au corpul globules, de culoare negru-verzui, mat sau chiar lucioas (Naum și colab., 1997); corpul are o lungimea medie de 1,6-2,2 mm (Roșca I. și colab., 2011).

Femela aripată- are corpul negreu sau negru-verzui, cu lungimea de 1,5-2,5 mm. Larva identică cu insecta deschisă (Tălmaciu M., 2005).

Figura 4.1. (Aphis fabae Scop.)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/)

Puricele de pămînt al sfeclei (Chaetocnema tibialis)

Adultul prezintă un corp cu o lungimea de 1,5-2 mm; culoarea sa este neagră-brunie; capul insectei prezintă o carenă longitudinală, iar antele sînt alcătuite din 11 articule; la vîrf insecta prezintă o culoare roșcată. Picioarele au o colorație roșcată și cele posterioare ajută la sărit (Perju T., 1995).

Pupa are culoarea albă, iar lungimea ei ajunge să fie de 1,5-2 mm; oul este și el de culoare albă, lucios și are 0,17-0,47 mm lungime (Tălmaciu M., 2005). Pe ultimul segment insecta prezintă doi apendici care sînt încovoiați spre partea superioara (Roșca I. și colab., 2011).

Larva se prezintă oligopodă iar corpul are o culoare albă; picioarele și al noulea segment abdominal este de culoare galbene-brunii; are 3-3,5 mm (Perju T., 1995).

Figura 4.2. (Chaetocnema tibialis)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/)

Gărgărița cenușie a sfeclei (Bothynoderes punctiventris)

Insecta prezintă un corp de 10-12 cm lungime, de culoare neagră. Pronotul prezintă o carenă longitudinală mediană (Peju T., 1995). Partea anterioară a tuberculului este acoperită cu solzi albiciosi și formează o pată, iar marginea anterioară a tibiilor este dințată, cu tarse tetramere (Roșca I. și colab. 2011).

Larva este apodă, de tip curculionid, de 12-14 mm lungimie (Perju T., 1995); aceasta este cu corpul moale, încovoiat și încrețit pe partea dorsală, iar ultimul segment abdominal se prezintă rotunjit (Roșca I. și colab., 2011).

Oul se găsesște sub formă ovală și rotundă, de colorație albă sau alb-gălbuie (Tălmaciu M., 2005).

Figura 4.3. (Bothynoderes punctiventris)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/)

Molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatella)

Adultul prezintă dimorphism sexual.

Femelele prezintă 12-14 mm în anvergură și au o colorație albă-brunie și chiar cenușie uneori; abdomenul este voluminous, lucios și de culoare galben-deschis; masculul prezintă o anvergură de cca. 10-12 mm, corpul este cenușiu și se prezintă cu un abdomenul mult mai zvelt (Perju T., 1995). Aripile anterioare prezintă o colorație cenușie-gălbuie, cu pete care sînt deschise la culoare și cu franji fini și lungi; aripile anterioare au colorație cenuție (Tălmaciu M., 2005). Oul este alb, opac și sidefiu; lungimea ajunge la cca. 0,30-0,20, pe cînd larva este de culoare cenușie-brună cu tentă spre roz (Roșca I. și colab., 2011).

Figura 4.4. (Scrobipalpa ocellatella)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/ )

Omida de stepă (Loxostege sticticalis)

Este un fluture cu corp fragil dar în același timp și subțire. Aripile anterioare au formă triunghiulară și o culoare brună-verzuie sau brună-ruginie, cu reflexii aurii, iar aripile posterioare au o colorație mult mai uniformă. Pupa este galben-cafenie, cu lungimea de 10-11 mn. De asemenea, larva este alb-gălbuie în momentul cînd apare și devine neagră-verzuie la maturitate deplină. Oul este oval, de 0,8-1,0 mm lungime (Tălmaciu M., 2005).

Figura 4.5. (Loxostege sticticalis)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/ )

Nematodul sfeclei (Heterodera schachitii)

Prezinta dimorfism sexual. Astfe, femela are o formă sferică, iar masculul este viermiform. Femela ajunge la lungimea de 0,63-0,89 mm și lățimea de 0,33-0,49 mm. Culoarea acesteia este la început albicioasă, însă apoi devine gălbuie. Chiștii sînt situați pe rădăcini, de care se desprind foarte ușor (Roșca I. și colab., 2011). Larva manifestă un dimofism din vîrsta a treia, iar corpul este alungit și subțiat posterior; lungimea sa este de 0,4 mm (Tălmaciu M., 2005)

Figura 4.6. (Heterodera schachitii)

(Sursa: http://mkk.szie.hu/)

Gîndacul pămîntiu (Opatrum sabulosum)

Acesta are corpul de culoare neagră, pe partea dorsală prezentînd mereu resturi de pămînt; corpul acestuia are lungimea de 7-10 mm, iar aripile anterioare sînt prevăzute cu striuri întrerupte. Ultimul segment al abdomenului are vîrful ascuțit și este prevăzut cu perișori. Larvele se dezvoltă în stratul superior al solului, se hrănesc cu rădăcinile plantelor ierboase, iar cînd ajung la maturitate au lungimea de 1,5-1,7 cm (http://animalesalbatice.ro/, 28.03. 2015,19:41).

Figura 4.7. (Opatrum sabulosum)

(Sursa: http://www.grs-tamasiaron.ro/)

4.2.3. Plante atacate și mod de dăunare

Aphis fabae – este o specie migratoare ce depune ouăle încă din toamnă pe tulpini sau ramuri (Ghizdavu I. și colab., 1997); acești dăunători apar în perioada de primăvară, iar matca în urma înțepării și sugerii sevei produce răsucirea frunzelor. Femelele sexupare depun ouăle de iarnă (Boguleanu și colab., 1980).

Chaetocnema tibialis – iernează ca insectă adultă sub frunzele uscate de sfeclă, hrănindu-se cu aparatul foliar al sfeclei (Ghizdavu I. și colab., 1997). Larvele eclozate se hrănesc cu rădăcinile plantelor debia apărute; insectele apar pe suprafața solului și se hrănesc pe seama aparatului foliar al plantelor spontane, pînă în luna august. (Perju T., 1995)

Bothynoderes punctiventris– în primăvară la temperaturi de 8 0C, iar în masă apar la temperaturi de 20 0C (Ghizdavu I. și colab., 1997). În primele vîrste, larvele se hrănescu cu rădăcinile secundare de sfeclă, iar în ultimele vîrste produc rozături în rădăcina principală (Filipescu și colab. 1993).

Scorbipalpa ocelatella– femelele sînt acelea care depun ouăle pe frunzele de sfeclă, la colet sau pe sol, în jurul plantelor. Larvele mature își formează coconi între frunzele uscate de sfeclă, în regiunea coletului sau în stratul superficial al solului, unde se transformă apoi în pupe (Ghizdavu I. și colab., 1997; Boguleanu și colab. 1980).

Heterodera schachitii (Tylenchus schachtii) – intră în categoria speciilor bivoltine. O parte din adulți vor rămîne inactivi, dar viabili pînă în primăvara următoare și chiar pînă la 8 – 9 ani (Perju T. 1995).

4.2.4.Tehnologia de prevenire și combatere integrată a dăunătorilor la sfeclă pentru zahăr

Pentru micșorarea pagubelor produse de dăunători în cultura de sfeclă pentru zahăr se iau în vedere măsurile de combatere a acestora definitiv sau parțial, în funcție de starea de atac. Astfel, în funcție de biologia și răspîndirea dăunătorilor, dar și de impactul parazit-plantă gazda, plus alte particularități tehnologice de cultură apărute odată cu dezvoltarea așa zise-i luptei integrate a dăunătorilor s-a ajuns astăzi la diminurea acestora mai mult sau mai puțin.

Tabelul 4.4.

Măsuri de prevenire/combatere a dăunatorilor din cultura sfeclei pentru zahăr

(Sursa: Perju T. (1995), Ghizdavu I. și colab., (1997), Tălmaciu M. (2005) și Roșca I. și colab. (2011))

4.2.5. Avertizare tratament

Sistemul de combatere integrată este considerat cel mai eficient și economic mod de prevenire și combatere a dăunătorilor în funcție de fenofazele sfeclei pentru zahăr.

Tabel 4.5.

Combaterea integrată

(Sursa: Perju T., 1983)

4.2.5.1. Combaterea dăunătorilor

Institutul de Cercetare și Productie pentru Cultură și Industralizarea Sfeclei de Zahăr Fundulea (1990) evidențiază 17 dăunători la aceasta cultură.

Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris, Agriotes sp., Atomaris linearis, Tanymecus sp., Chaetocnema tibialis) se combat prin tratamente la sămînță și în vegetație cu ajutorul următoarele tratamente: SURSBAN 4 Z (1,5l/ha) sau DECIS 2,5 EC (0,5l/ha).

Larvele defoliatoare (Mamestra brassicae, Plusia gamma) se tratează doar în vegetație cu unul din produsele: TALSTAR 10 EC (0,1 l/ha), FASTAC 10 EC (0,1 l/ha), DECIS 2,5 EC (0,5 l/ha), EKALUX 25 EC (1,0 l/ha) SUMIALFA 10 EC (0,2l/ha), SUMICOMBI 30 EC (0,75 l/ha), SUMICIDIN 20 EC (0,25 l/ha) și DURSBAN 4 EC (1,5 l/ha) (Roman Gh. și colab., 2012).

Pagubele cele mai mari la cultura de sfeclă sînt produse de dăunătorii Tanymecus dilaticollis, Tanymecus paliatus și Bothynoderes punctiventris, al căror atac este intens în primăverile secetoase și călduroase; contra acestor dăunători se va face un tratament la semințe cu unul din produsele: GAUCHO 50 SP 10 G s.a./kg, PROMET 666 SCO 25 ml/kg, DIAFURAN 35 ST 20 ml/kg, CARBODAN 35 ST 28 ml/kg.

Se va face și un tratament în vegetație, în cazul în care densitățile sînt crescute de dăunători: AZODRIN 40 WSC 1,5 l/ha; ULTRACIDIN 20 EC 1,5 l/ha; DURSBAN 4 E 1,5 l/ha.

De asemenea la cultură de sfeclă se pot face și o combatere biologică; în acest caz se folosește insecta Trichogramma sp. sau se folosește produsul biologic Bacillus thuringiensis (0,2 % în 500 l apa/ha) (Sin Gh., 2004).

Metoda chimică sau chimioterapia ajută în combaterea dăunătorilor prin intermediul produselor fitofarmaceutice sau pesticide. Această masură se aplică în caz de invazie a unui anumit dăunător sau în cazul cînd se dorește lichidarea în totalitate a unui anumit focar; această metodă ajută în aplicarea mecanizată a tratamentelor, prin intermdiul unor mijloace moderne cu aparatură terestră, generatoare de aerosoli, elicoptere dar și de aviație utilitară (Tălmaciu M., 2003).

4.3. Cuantificarea atacului produs de dăunători

4.3.1. Estimarea densității numerice, a pagubelor și daunelor

Densitatea numeric (Dn) cuantifică numărul total de indivizi dintr-o anumită specie care se raportează la o anumită unitate de suprafață, lungime, volum și greutate; aceasta se calculează la m2 și se estima prin intermediul unei scări de estimare și a unor intervale de clasă (Tălmaciu M., 2003).

Prin intermediul scarii de estimare se pune la punct gradul de atac, in diverse intervale intervale de clase; în practică sînt folosite patru scări care diferă în funcție de de specie, cultura și zona (tabelul 4.6.) (Roșca I. și colab. 2011)

Tabelul 4.6.

Scări de estimare

(Roșca I. și colab. 2011)

4.3.2. Indicatori

Gradul de dăunare vizează dauna care arată gradul de dăunare (Gd%), iar paguba expune pierderile de recoltă care au loc pe unitatea de suprafață (P%).

Gradul de dăunare se exprimă astfel:

Gd% = , în care:

F%- frecvența atacului;

I%- intensitatea atacului. (Tălmaciu M., 2003)

Frecvența atacului (F%) definește numărul de plante/ organe, atacate (n) în concordanță cu numărul de plante sau organe luate în studiu (N), deci:

F% = , în care:

n- numărul de plante sau organe atacate;

N- numărul de plante sau organe analizate (Tălmaciu M., 2003)

Intensitatea atacului (I%) expune procentul în care o plantă sau un organ organ al acesteia este atacat și se e raportează la m2 sau ha. Se calculează după:

expresia calitativă:

I% = , în care:

i-procentul de dăunare al plantelor sau al organelor atacate;

f- numărul de plante sau organe atacate cu o anumită intensitate;

n- numărul total al plantelor sau organelor atacate (Tălmaciu M., 2003).

Paguba (P%) arată produsul rezultat dintre frecvența și intensitatea atacului pe baza expresiei cantitative:

P% =

Există și o pagubă totală care se calculează după formula:

Pt% = P1 + P2 + P3 + … + Pn, în care:

Pt – paguba totală și P1, P2, P3, …, Pn – paguba produsă de fiecare dăunător (Tălmaciu M., 2003)

Tabelul 4.7.

Intensitatea atacului în funcție de procentul de atac

(Tălmaciu M., 2003)

4.3.2. Pragul ecomonic de daunare (PED)

Prognoza, se poate defini prin faptul că are în vizor anumite specii dăunătoare, asigurînd totodată o asistență tehnică, odată cu avertizarea momentelor optime, toate acestea cu scopul de a aplica măsurile de combatere eficiente. Aceasta este strîns legată atît de loc, spațiu cît și de timp, ea stabilind totodată apariția dăunătorilor de pe un anumit teritoriu și pentru o anumită dată (Roșca I. și colab., 2011).

Pentru dăunători, se folosește eficient un criteriu de bază în elaborarea avertizărilor cu privire la densitatea numerică, respectiv pragul economic de dăunare (PED).

Obiectivele urmărite prin prognoză doresc preverirea la timp a apariției dăunătorilor pe un teritoriu dat prin aplicarea tratamentelor chimice la momentul potrivit, înainte de a fi produse pagube; eficacitatea lucrărilor fitosanitare (Tălmaciu M., 2003).

4.3.2.1. Prognoza apariției în masă a dăunătorilor

În elaborarea prognozelor, apariția în masă a dăunătorilor se face prin hărți care pot exprima valori pe intervale de timp: luni, ani respectiv zile. În practică, în acest caz se folosește scara de estimare a densității numerice (Dm) a dăunătorului, care se exprimă prin 4 clase, respectiv:

Tabelul 4.8

Scara de estimare a densității numerice

(Tălmaciu M., 2003)

4.4. Metodele utilizate

4.4.1. Controlul fitosanitar

O combatere rațională a dăunătorilor din culturile agricole se poate realiza printr-un control fitosanitar realizat periodic și efectuat în condiții optime de muncă, pe baza unor standarde prestabilite.

Prin intermediul acestui control sanitar se are în vedere următoarele obiective: identificarea dăunătorilor comuni sau de carantină; precizarea densității numerice a dăunătorilor; determinarea gradului de dăunare, frecvența precum și intensitatea pagubelor (Tălmaciu M., 2003).

Control acestora se poate realiza și vizual prin luare de probe de analiză de la adulți, larve și organe atacate; prin scuturare sau frapaj; cu ajutorul capcanelor luminoase (lămpile cu lumina ultraviolet); capcanele cu feromoni sexuali (Atropom, Atrafun, Atrabot) și prin intermediul fileului entomologic unde se fac cosiri (Tălmaciu M., 2003).

Prin intermediul carantinei fitosanitară se aplică un set de măsuri care duc în mod exclusiv la protejarea patrimoniului vegetal al unei țări prin intermediul produsele care se importă, dar și cu lichidarea unor dăunători cu răspîndire limitată pe teritoriul acelei țării (Ghizdavu I., 1997)

4.4.2. Metode fizice de combatere a dăunătorilor

Măsurile fizice de combatere a dăunătorilor sînt următoarele: temperatura, focul, lumina, radiațiile infraroșii și ultraviolete.

Temperatura se folosește în combaterea dăunătorilor aflați în spații închise (depozite și magazii).

Focul se utilizează după recoltarea culturilor agricole, din primăvară pînă în toamnă.

Lumina se utilizează în combate dăunătorilor cu fototropism pozitiv (Roșca I. și colab., 2011); se folosesc diferite lămpi cu acetilenă, becuri eletrice (Tălmaciu M., 2003).

Razele infrarosii X, Beta si ypsilam, se utilizează în combaterea acelor insecte care atacă produsele din depozite (Roșca I.și colab., 2011).

4.4.3. Metode mecanice de combatere a dăunătorilor

Acest tip de metode se folosesc foarte mai puțin în combaterea dăunătorilor, deoarece se aplicară greoi și necesită un volum exrbitant de muncă.

Adunarea insectelor se realizează prin intermediul unor dispozitive și aparate. Dispozitive care se aplică sînt: cu acționare manuală, hipotractate sau tractate mecanic (aparatul Bhul- Mayer, Tarnavski, Boguleanu etc) (Roșca I. și colab., 2011); acestea se folosesc pentru adunarea larvelor, adulților și speciilor dăunătoare (Tălmaciu M., 2003).

Sanțurile capcană au în vizor combaterea insectelor care se deplasează pe sol prin mers (gărgarița sfeclei). Dimenisiunile șanturilor ajung să aibe între 0,5 și 1,0 m (Roșca I. și colab., 2011); șanțurile se prăfuiesc cu un insectiticid cu remanență mare (Tălmaciu M., 2003).

Plantele capcane au rolul de a atrage dăunătorii care se gasesc pe suprafețe mici, apoi acestea se distrug prin diferite metode. Astfel, se poate preveni un atac în masa a gărgăriței cenușii a afeclei (Bothynoderes punctiventris) (Roșca I. și colab., 2011).

CAPITOLUL V. REZULTATELE ȘI DATELE OBȚINUTE LA UNITATEA S.C. AGROCOMPLEX S.A. LUNCA-PAȘCANI, IAȘI

5.1. Istoricul societății

Figura 5.1.1. S.C. AGROCOMPLEX S.A. Lunca-Pașcani, Iași

(Sursa: http://newspascani.com/)

S.C. AGROCOMPLEX S.A. Lunca-Pașcani se află situat în partea de nord-vest a județului Iași pe teritoriul municipiului Pașcani și al comunelor învecinate Valea-Seaca, Todirești, Ruginoasa; sediul administrativ al societății agricole se găsește în municipiul Pașcani, pe strada Gării, nr.40 (http://www.agrocomplex.ro, 28.04.2015, 22:45).

Societatea agricolă S.C. AGROCOMPLEX S.A. Lunca-Pașcani a fost înființată în 1991 pe baza legii 31/ 1990 și a legii 18/1991, sub formă de proprietate privată, iar terenul din posesia sa este pus sub exploatație de societate, fiind arendat de proprietari pe baza legii arendei nr.16/1994, dar și printr-un contract pe o perioadă de 5 pînă la 10 ani (http://www.listafirme.ro/, 29.04.2015, 20:34).

În prezent societatea agricolă are un număr total de 140 salariați permanenti, din care bărbați 50 și 90 femei, precum și muncitori agricoli sezonieri, în jur de 200.

În prezent terenul agricol al S.C. AGROCOMPLEX S.A. Lunca-Pașcani s-a extins la 2.240 ha teren arabil și 110 ha pășuni.

În acest moment societatea își împarte domeniul de activitate pe două sectoare interdependente:  sectorul vegetal și respectiv sectorul zootehnic.

Sectorul vegetal este cel ce stă la baza obținerii de venituri în cadrul societății iar sectorul zootehnic vine în sprijinul acestuia, astfel producția vegetală fiind valorificată mult superior; în cadrul acestei unități se cultivă permant o gamă largă de plante pentru consum, dar se ocupă preponderent și cu multiplicarea de semințe și material de plantat. De ceva vreme unitatea dispune și de o brutărie, astfel valorifică cît mai eficient producția de grîu tot timpul anului și la un preț ridicat, decît atunci cînd este valorificat ca materie primă de alți agenți economici.

Mecanizarea lucrărilor agricole la S.C. AGROCOMPLE S.A. Lunca-Pașcani este asigurată de propriul sector mecanic (http://www.rasfoiesc.com, 28.04.2015, 23:56).

5.2. Dotare

S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A. a fost înființată în anul 1998 și este situată în Pașcani, județul Iași.

AgroComplex Lunca Pașcani are și respectă proceduri clare de lucru, asigurînd totodată un nivel înalt și constant, în oferirea unor produse și servicii de calitate, cu personal pregătit constant în traininguri organizate de companie în toate perioadele anului. Flexibilitatea și diversificarea caracterizează în exclusivitate produsele și servicii oferite de cei peste 110 angajați ai firmei care permit adaptarea continuă la schimbările și cererile pieței din municipiu si mai ales din țară. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că toate produsele și serviciile AgroComplex sînt controlate de Uniunea Europeană (http://www.agrocomplex.ro, ora 20:03, 13.03.2015).

Produse și servicii agricole

AgroComplex Lunca Pașcani efectuează toată gama de servicii agricole, lucrări de arăt, semănat, lucrări cu combina etc.

Terenul deținut de societate este de 30 ha la care se adaugă terenul luat în arendă de 2.824 ha arabile și 176 ha pășune, prestînd cu certitudine cele mai bune servicii în agricultură, dar și la prelucrarea solului și recoltat.

În acest moment societatea dispune de utilaje performante pentru culturi agricole performante: 15 tractoare U650; 3 tractoare Jhon Deer 250CP; 6 semînători cereale; 6 camioane; 6 prășitori; 2 combine de recoltat cereale; 2 semînători pentru cartofi; 1 mașină de recoltat cartofi. Totodată tractoarele din doare sînt dotate cu toate echipamentele necesare.

Brutăria AgroComplex

Brutăriei AgroComplex Pașcani dispune de 10.000 de pîini/ zi. În prezent se fabrică 5.000 pîini/zi, iar distribuția se face prin cele patru magazine destinate vînzării pîinii situate în Pașcani, iar transportul acestora se realizează prin intermediul celor 2 microbuze proprii ale instituției (http://www.agrocomplex.ro, 23.04.2015, ora 12:32).

Produse din lapte

Ferma Zootehnica AgroComplex Lunca Pașcani dispune de toate utilitățile necesare, astfel societatea dispune de 3 grajduri pentru vaci cu lapte (2.700 mp), capacitate ce este proiectată pentru un total de aproximativ 600 capete. În prezent unitatea dispune doar de un total de 200 de vaci cu lapte.

De asemenea aceasta dispune și de un grajd tineret bovine (1.200 mp), capacitatea ce este de fapt proiectată pentru 400 de capete, în prezent existînd doar un total de 230.

Produse lactate

În curînd unitatea agricolă AgroComplex va deschide și cea mai modernă fabrică de produse lactate din zonă (http://www.agrocomplex.ro, ora 20:03, 13.03.2015).

5.3. Structura culturilor pentru perioada 2013 -2014

Structura culturilor în cadrul exploației agricole S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A., Iași, din perioada de studiu, respectiv 2013-2014, înglobează un total de 530 ha, cu următorele culturi (verzi tabelul 5.1.):

Tabelul 5.1.

Structura culturilor, din cadrul unității S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A., din perioada 2013-2014

5. 4 .Tehnologia aplicată în cadrul unității S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A., din perioada 2013-2014

Cultura sfeclei pentru zahăr în cadrul unității S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A. a fost observată și analizată în decursul a doi ani agricoli, în intervalul 2013-2014. Așadar, voi începe prin a prezenta tehnologia de cultivare folosită pentru fiecare an în parte.

Anul 2013

În anul 2013 la unitatea agricolă S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A. a fost cultivată o suprafață de 424 de hectare cu hibrizii de sfeclă pentru zahăr Antinea, Clementina, Jasmina și Leila achiziționați de la firma de distribuție semințe certificate KWS, iar verigile tehnologice din cursul anului 2013 au cuprins nenumărate operațiuni.

În perioada de toamnă s-a făcut o arătura de bază ce s-a executat cu tractorul Jhon Deer 250 CP și plugul cu cinci trupițe la o adîncime de 30-33 cm; tot în această perioadă s-a efectuat operațiunea de nivelarea cu tractorul U650 M și grapa cu discuri.

Începînd cu luna aprilie au fost distribuite 200 kg de îngrășămînt complex 18-46-0 cu ajutorul tractorul U650 M în agregat cu mașina de împrăștiat îngrășăminte solide; de asemenea s-a aplicat erbicidul Dual Gold în doză de 1,5 l/ha folosindu-se totodată tractorul U650 M și mașina de pulverizat soluții lichide MIL 600;

Tot în această perioadă s-a pregătit patul germinativ pe adîncimea de 2-3 cm, lucrarea fiind executată de tractorul U650 și cultivatorul purtat CSC 5 B;

Imediat după aceste lucrări, au fost semănați cei patru hibrizii la adîncimea de 2-3 cm, cu o distanță de 45 cm între rînduri și cu o densitatea de 125.000 b.g./ ha. Semănatul a fost realizat cu tractorul universal U650 și semînătoare SPC 6;

Următoarea verigă din fluxul tehnologic a fost cea de erbicidat cu postemergentul Betanal Expert în doză de 3,6 l/ha, cu ajutorul U650 M și a MIL 600;

În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Goltix în doză de 1/ha tot cu utilijele precedente.

După un interval de cîteva zile s-a făcut o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,3l/ha utilizînd de asemenea tractorul U650 M și mașină de pulverizat soluții lichide MIL 600;

După o perioadă de trei săptămîni s-a erbicidat cu Venzar (0,3 l/ ha) și Piramin (0,5/ ha) folosind tractorul U650 M, mașină de pulverizat soluții lichide MIL 600.

La începutul lunii iunie s-au administrat 200 kilograme de nitrocalcar cu mașina de împrăștiat îngrășăminte solide, iar la sfîrșitul lunii iulie au fost executate două fertilizări foliare cu Omex Boron în doză de 3 l/ ha, iar mai apoi cu Duet Ultra (0,5/ha), Sfera (0,4 l/ha), Alert (1l/ha); ca iar insecticid s-a folosit Cylotrin în doză de 0,1l/ha, folosind de asemenea tractorul U650 M și mașina MIL 600;

La mijlocul lunii octombrie s-a desfășurat recoltarea cu combina autopropulsantă Holmer cu header de 6 rânduri.

Anul 2014

În anul 2014 la unitatea agricolă S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A. a fost cultivată o suprafață de 599 de hectare cu hibrizii de sfeclă pentru zahăr Antinea, Clementina, Jasmina și Leila achiziționați de la firma de distribuție semințe certificate KWS, iar verigile tehnologice din cursul anului 2014 au cuprins nenumărate operațiuni.

În perioada de toamnă s-a făcut o arătura de bază ce s-a executat cu tractorul Jhon Deer 250 CP și plugul cu cinci trupițe la o adâncime de 30-33 cm; tot în aceasta perioadă s-a efectuat nivelare cu tractorul U650 M și grapa cu discuri.

Începînd cu luna aprilie au fost distribuite 200 kg de îngrășămînt complex 18-46-0 cu ajutorul tractorul U650 M în agregat cu mașina de împrăștiat îngrășăminte solide; de asemenea s-a aplicat erbicidul Dual Gold în doză de 1,5 l/ha folosindu-se totodată tractorul U650 M și mașina de pulverizat soluții lichide MIL 600;

Tot în această perioadă s-a pregătit patul germinativ pe adîncimea de 2-3 cm, lucrarea fiind executată de tractorul U650 și cultivatorul purtat CSC 5 B;

Imediat după aceste lucrări, au fost semănați cei patru hibrizii la adîncimea de 2-3 cm, cu o distanță de 45 cm între rînduri și cu o densitatea de 125.000 b.g./ ha. Semănatul a fost realizat cu tractorul universal U650 și semînătoare SPC 6;

Următoarea verigă din fluxul tehnologic a fost cea de erbicidat cu postemergentul Betanal Expert în doză de 3,6 l/ha, cu ajutorul U650 M și a MIL 600;

În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Goltix în doză de 1l/ha tot cu utilijele precedente.

După un interval de cîteva zile s-a făcut o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,3l/ha utilizînd de asemenea tractorul U650 M și mașină de pulverizat soluții lichide MIL 600;

După o perioadă de trei săptămîni s-a erbicidat cu Venzar (0,3 l/ ha) și Piramin (0,5/ ha) folosind tractorul U650 M, mașină de pulverizat soluții lichide MIL 600.

La începutul lunii iunie s-au administrat 200 kilograme de nitrocalcar cu mașina de împrăștiat îngrășăminte solide, iar la sfîrșitul lunii iulie au fost executate două fertilizări foliare cu Omex Boron în doză de 3 l/ ha, iar mai apoi cu Duet Ultra (0,5/ha), Sfera (0,4 l/ha), Alert (1l/ha); ca iar insecticid s-a folosit Cylotrin în doză de 0,1l/ha, folosind de asemenea tractorul U650 M și mașina MIL 600;

La mijlocul lunii octombrie s-a desfășurat recoltarea cu combina autopropulsantă Holmer cu header de 6 rânduri.

5.5. Condițiile climatice cadrul unității S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A., din perioada 2013-2014

Tabelul 5.2.

Precipitațiile de pe teritoriul unității agricole S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A., Iași, din perioada 2013-2014

(meteopascani.meteomoldova)

Stația meteorologică Pașcani a emis valori atît pentru temperatură cît și pentru precipitații, cu specificarea că numai pe perioada noiembrie-decembrie (2013) și ianuaie-decembrie (2014), restul datelor survin de la unitatea agricolă.

Precipitații 2013

În cadrul unității agricole S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A. în anul 2013 precipațiile (mm) au au înregistrat atît valori minime cît și maxime în funcție de luna. Astfel, cele mai mari valori s-au înregistrat în lunile mai, iunie, ianuarie și noiembrie cu următoarele valori: 110 mm, 95 mm, 92 mm și 70 mm. Iar cele mai mici valori s-au înregistrat în lunile aprilie și august, cu următoarele valori: 34 mm și 35 mm.

Figura 5.1. Graficul precipitațiilor în anul 2013 SC AGROCOMPLEX Lunca Pașcani SA

În cadrul unității agricole S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A. în anul 2013 precipațiile (mm) au înregistrat atît valori minime cît și maxime în funcție de luna. Astfel, cele mai mari valori s-au înregistrat în lunile decembrie septembrie, octombrie, noiembrie, iulie și iunie cu următoarele valori: 323,4 mm, 275,8 mm, 275,8 mm, 275,8 mm, 255,8 mm și 275,8. Iar cele mai mici valori s-au înregistrat în lunile și martie, cu următoarele valori: 4,6 mm și 35,4 mm (vezi figura 5.2.).

Figura 5.2. Graficul precipitațiilor în anul 2014 SC AGROCOMPLEX Lunca Pașcani SA

Temparaturi 2013

Din punct de vedere a temperaturilor, cele mai ridicate au fost în lunile august, iulie, septembrie și martie cu următoarele valori: 20,1 °C, 18,0°C, 15,4°C și 10, 4°C, iar cele mai mici valori s-au înregistrat în lunile: iaunarie, februarie, decembrie și martie, cu următoarele valori: -2,2°C, -2,1°C, -0,1°C, -0,7°C (vezi figura 5.3.)

Figura 5.3. Temperatura medie în anul 2013 la SC Agrocomplex Lunca Pașcani

(http://meteopascani.meteomoldova.ro/)

Din punct de vedere a temperaturilor în anul 2014, cele mai ridicate valori au fost în lunile august, septembrie, iunie și martie cu următoarele valori: 24,1 °C, 20,8°C, 17,6°C și 16,0°C, iar cele mai mici valori s-au înregistrat în lunile: februarie, ianuarie, decembrie, cu următoarele valori: -11,°C, -2,2°C, -2,8°C (vezi figura 5.4.)

Figura 5.3. Graficul temperaturilor 2014 la S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani

(http://meteopascani.meteomoldova.ro/)

5.5. Soiuri cultivate sau hibrizi în cadrul S.C. Agrocomplex Lunca Pașcani S.A.

Materialul și metoda de experimentare

Materialul studiat a cuprins în totalitate hibrizii/soiurile de sfeclă pentru zahăr cultivate în cadrul unității SC. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani. SA, în perioada anilor 2013-2014. Deci, în cei doi ani, în vederea realizării de față am avut în vedere patru hibrizi de sfeclă pentru zahăr.

Tabelul 5.3.

Hibrizi cultivați în cadrul unității SC. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani SA.

Tabelul 5.4.

Descriere hibrizi SC AGROCOMPLEX Lunca Pașcani

(Sursa: Oferta de semințe: sfecla de zahar, 2011, KWS)

5.6. Dăunători semnalați în cadrul societății S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A.

Tabelul 5.5.

Tabel de sinteza cu daunatorii culturii de sfecla pentru zahar

(Perju T. (1995), Tălmaciu M. (2005)

Tabelul 5.6.

Modul de dăunare a dăunătorilor culturii de sfeclă pentru zahăr de la S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A.

Tabelul 5.7.

Fișa biologică a dăunătorilor culturii de sfeclă pentru zahăr de la ferma agricolă S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A.

5.7. Scheme de tratamente din literatura de specialitate

Tabelul 5.7.

Schemă de tratament la sfecla pentru zahăr (Bayer 2012)

5.8. Avertizările emise de CPP din zona Pașcani, pe 2 ani

Avertizare reprezintă stabilirea unor anumite termene de apariție a unui dăunător pe un anumit teritoriu, cu scopul de a aplica tratamente de combatere, manifestîndu-se pe termen scurt. Pe baza acestor date cu referire a densității numerice a dăunătorilor și a condițiilor climatice, specialiștii de la stațiile de prognoză și avertizare din respectiva zonă emit buletine de avertizare către unitățile agricole pentru a aplica tratamentelor (Tălmaciu M., 2003)

Pe parcusul perioadei 2013-2014 de cercetare asupra principalilor dăunători la sfecla pentru zahăr, ,,Stația de Prognoză și Avertizare Pașcani a emis 4 avertizări pentru cultura de sfeclă pentru zahăr repartizate în tabelul 5.8.

Tabel 5.8.

Avertizările 2013 -2014

5.9. Tratamentele efectuate la S.C. AgroLunca Pașcani S.A. pe 2 ani

În prima fază, respectiv în faza de semănat s-a efectuat un tratament la sămînță cu insecticidul Cruiser 350 FS, într-o concentrație de 20 l/ha împotriva următorilor dăunători: gărgărița sfeclei, gărgărița frunzelor și a puricelui sfeclei. După semănat s-a erbicidat cu postemergentul Betanal Expert în doză de 3,6 l/ha. În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Goltix în doză de 1l/ha. După un interval de cîteva zile s-a făcut o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,3l/h, iar în mai puțin de trei săptămîni s-a erbicidat cu Venzar (0,3 l/ ha) și Piramin (0,5/ ha). La începutul lunii iunie s-au administrat 200 kilograme de nitrocalcar cu mașina de împrăștiat îngrășăminte solide, iar la sfîrșitul lunii iulie s-au aplicat două fertilizări foliare cu Omex Boron în doză de 3 l/ ha, iar mai apoi cu Duet Ultra (0,5/ha), Sfera (0,4 l/ha), Alert (1l/ha); ca iar insecticid s-a folosit Cylotrin în doză de 0,1l/ha.

Concluzii

În cadrul acestei lucrări s-a avut în vedere un studiu asupra principalilor dăunători din cultura de sfeclă pentru zahăr, ținînd cont atît de noțiuni teoretice cît și de noțiuni practice în ceea ce privește modul de răspîndire, descrierea, dar și tehnicile abordate în combaterea acestora la unitatea agricolă S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A.

Pe parcursul acestei lucrări s-a urmărit în mod special aplicarea metodelor și a mijlocelor de combatere, ținîndu-se cont și de tipul de atac pe care dăunătorii îl execută. Astfel, am ajuns la concluzia că la această cultură, din unitatea de studiu, atacul predominant s-a manifestat pe suprafața foliară a sfeclei, iar cauza acestui fapt sînt doi dăunători principali a acestei culturi, respectiv: rățișoara și gărgărița sfeclei; totodată, pe lîngă aceștea o mare parte din dăunători atacă și partea subterană a sfeclei, respectiv: cărăbușul de mai, coropișnița și nematodul sfeclei.

Ca stadiu de caz, s-au luat în calcul patru hibrizi de sfeclă pentru zahăr, cu toleranță pentru Rizomania și Cercospora beticola în mod special. Dintre cei patru hibrizi s-a evidențiat hibridul ,,Clementina’’, care prezintă triplă toleranță la bolile Rizomania, Rizoctomia și Cercospora beticola.

De asemenea, pe parcursul acestor doi ani de studiu s-a putut observa faptul că unii dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr, se găsesc în asociere și cu specii a altor culturi mari. Astfel zis, am găsit în nenumărate rînduri rățișoara sfeclei, care se găsește în corelație cu rățișoara porumbului, un dăunător întîlnit foarte des la cultura de porumb; de asemenea rățișoara frunzelor am întîlnit-o foarte des în cultura de noastră, cu toate că ea predomină în mod curent în cultura de floarea-soarelui.

Dacă ne raportăm la metodele de combatere a dăunătorilor, am observat că majoritatea dăunătorii sfeclei pentru zahăr, prezintă sensibilitate crescută la mijloacele agrotehnice și chimice de combatere, comparativ cu cele biologice. La S.C. AGROCOMPLEX Lunca Pașcani S.A., combaterea s-a realizat prin intermediul: rotației culturilor, erbicidele și nu în ultimul rînd prașilelor mecanice. În același timp unitatea de față a folosit ca metodă preventivă și semințe drajate, la înființarea culturii.

Ținînd cont că în cazul de față, pragul economic de dăunare, nu a fost atins niciodată în cei doi ani de studiu, strategia de apărare a unității împotriva acestor dăunători a fost combaterea preventivă, nefiind aplicate tratamente chimice foliare pe parcursul întregii perioade de vegetație.

Bibliografie

Baicu T. si colab., 1978. ’’Combaterea intergată în protecția plantelor’’, Editura Ceres, București..

Baicu T. și colab., 1986. ’’Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi’’, Editura Ceres, București.

Bărbulescu Al. și colab., 2002. ’’Bolile și dăunătorii culturilor de cîmp’’, Eitura CERES, București.

Boguleanu Gh. și colab.,1980. ’’ Entomologie agricolă’’, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Ceaușescu N.,1980. ’’Iași- MONOGRAFIE’’, Editura Sport- Turism, București.

Ciochia V., Codrescu V. și Dumitras L.,1980. ’’Protecția sfeclei de zahar’’, Editura Ceres, București.

Ciopraga C.,’’Pașcani, municipiul și zonă’’, 2000, Iași).

Consiliul National al frontului democrației și unității socialiste, 1985.’’Cultura sfeclei de zahăr pe suprafețe mici’’, Ed. Ceres, București.

Fleseriu F. și colab,’’Analiza de Risc Fitosanitar’’, 2010.

Ghizdavu I. și colab., 1997. ’’Entomologie agricolă’’, Editura Didactică și Pedagogică, București.

INCDCSZ Brașov, 2014

Muntean L.S. și colab., 2001.’’Fitotehnie’’, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Muntean L.S.,1997. ’’Mic tratat de fitotehnie: plante oleaginoase, textile, tuberculifere și rădăcinoase’’, vol.2, Editura Ceres, București.

Nedeff V. și colab., 1998. ’’Tehnologii de cultură la plantele de cîmp’’, Editura Tehnică, Chișinău.

Oancea I., 1996.’’Tratat de Agricultură’’, Editura Ceres, București.

Pasol P. și colab.,2007. ’’Tratat de entomologie special[’’, Editura Ceres, București.

Roșca I., Oltean I. și colab., 2011’’Tratat de entomologie generală și specială’’, Editura Alpha MDN.

’’Strategii de dezvoltare Pașcani’’, 2008-2015.

’’Știința și tehnica pentru toți’’, Editura Ceres, 1985.

Perju T., 1995.’’Entomologia Agricolă: componenta protecției integrate a agroecosistemelor’’, Editura Ceres, București.

Sin Gh., 2005 ’’Managementul tehnologic al culturilor de cîmp’’, Editura Ceres, București.

Site-uri:

http://agraris.ro/vegetal/importanta-culturii-sfeclei-de-zahar.

http://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/sfecla-de-zahar-247063.html.

http://www.agrocomplex.ro.

http://www.newspascani.com/.

http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=900&language=1

www.potato.ro.

INCDCSZ Brașov, 2014

www.agraris.ro

www. rasfoiesc.com.

www.gazetadeagricultura.info.

http://www.revista-ferma.ro.

www.icpa.ro.

www.madr.ro.

http://www.eplante.ro/plante-a-z/sfecla-Beta-vulgaris.html.

www.cercetare sfecla.ro.

http://www.gazetadeagricultura.info/.

http://agroalimentara.blogspot.ro/2013/08/)

http://fcszr.ro/Istoric-sfecla-de-zahar.php).

http://www.pascani.ro/documents/23.html)

Bibliografie

Baicu T. si colab., 1978. ’’Combaterea intergată în protecția plantelor’’, Editura Ceres, București..

Baicu T. și colab., 1986. ’’Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi’’, Editura Ceres, București.

Bărbulescu Al. și colab., 2002. ’’Bolile și dăunătorii culturilor de cîmp’’, Eitura CERES, București.

Boguleanu Gh. și colab.,1980. ’’ Entomologie agricolă’’, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Ceaușescu N.,1980. ’’Iași- MONOGRAFIE’’, Editura Sport- Turism, București.

Ciochia V., Codrescu V. și Dumitras L.,1980. ’’Protecția sfeclei de zahar’’, Editura Ceres, București.

Ciopraga C.,’’Pașcani, municipiul și zonă’’, 2000, Iași).

Consiliul National al frontului democrației și unității socialiste, 1985.’’Cultura sfeclei de zahăr pe suprafețe mici’’, Ed. Ceres, București.

Fleseriu F. și colab,’’Analiza de Risc Fitosanitar’’, 2010.

Ghizdavu I. și colab., 1997. ’’Entomologie agricolă’’, Editura Didactică și Pedagogică, București.

INCDCSZ Brașov, 2014

Muntean L.S. și colab., 2001.’’Fitotehnie’’, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Muntean L.S.,1997. ’’Mic tratat de fitotehnie: plante oleaginoase, textile, tuberculifere și rădăcinoase’’, vol.2, Editura Ceres, București.

Nedeff V. și colab., 1998. ’’Tehnologii de cultură la plantele de cîmp’’, Editura Tehnică, Chișinău.

Oancea I., 1996.’’Tratat de Agricultură’’, Editura Ceres, București.

Pasol P. și colab.,2007. ’’Tratat de entomologie special[’’, Editura Ceres, București.

Roșca I., Oltean I. și colab., 2011’’Tratat de entomologie generală și specială’’, Editura Alpha MDN.

’’Strategii de dezvoltare Pașcani’’, 2008-2015.

’’Știința și tehnica pentru toți’’, Editura Ceres, 1985.

Perju T., 1995.’’Entomologia Agricolă: componenta protecției integrate a agroecosistemelor’’, Editura Ceres, București.

Sin Gh., 2005 ’’Managementul tehnologic al culturilor de cîmp’’, Editura Ceres, București.

Site-uri:

http://agraris.ro/vegetal/importanta-culturii-sfeclei-de-zahar.

http://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/sfecla-de-zahar-247063.html.

http://www.agrocomplex.ro.

http://www.newspascani.com/.

http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=900&language=1

www.potato.ro.

INCDCSZ Brașov, 2014

www.agraris.ro

www. rasfoiesc.com.

www.gazetadeagricultura.info.

http://www.revista-ferma.ro.

www.icpa.ro.

www.madr.ro.

http://www.eplante.ro/plante-a-z/sfecla-Beta-vulgaris.html.

www.cercetare sfecla.ro.

http://www.gazetadeagricultura.info/.

http://agroalimentara.blogspot.ro/2013/08/)

http://fcszr.ro/Istoric-sfecla-de-zahar.php).

http://www.pascani.ro/documents/23.html)